Ziarele Moldova Suverană şi Flux despre creşterea bunăstării materiale a populaţiei din RM

La momentul actual, creşterea bunăstării materiale a populaţiei, fie ea în cadrul

unui stat în care nivelul de dezvoltare socio-economică este avansat, fie într-o

entitate statală săracă, este dictată de necesităţile materiale şi fizice ale omului.

Necesităţile materiale determină particularităţile veniturilor şi specificul

populaţiei, asigurînd satisfacerea necesităţilor materiale şi spirituale în limitele

determinate de costul vieţii. Costul vieţii poate fi exprimat prin bugetul raţional

consumatorist sau de minimul de existenţă, calculat oficial la nivel de ţară.

Necesităţile fizice exprimă nevoile omului ca fiinţă biologică, prioritar în acest

context prezentвndu-se a fi necesitatea în hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, odihnă,

activitate etc. Evaluarea nivelului de asigurare materială creează premisele

îmbunătăţirii condiţiilor asigurării vitale a oamenilor şi, respectiv, contribuie la

crearea unui climat favorabil pentru formarea forţei motrice a societăţii moderne –

capitalul uman.

Trecînd de la dezvoltarea general-teoretică a noţiunii şi elementelor bunăstării

materiale, vom spune că Republica Moldova, este ţara unde problema dată invocă

acţiuni şi tratează cel mai dur oamenii odată cu declararea independenţei statului

moldav.

În contextul de mai sus, vom adăuga că rorile politice şi economice,

privatizarea ilicită, închiderea, stagnarea şi falimentarea Întreprinderilor,

proliferarea şomajului au condus spre o scădere bruscă a veniturilor, manifestată

prin extinderea sărăciei. Sărăcia în anii tranziţiei căpătă dimensiuni din ce în ce

mai mari şi ia amploare, aruncÎnd În bezna deznădejdei tot mai mulţi şi mai mulţi

oameni.

În acest context, sărăcia care bîntuie de mai mulţi ani în ţară a condiţionat

direcţionarea veniturilor destul de modeste ale populaţiei doar spre supravieţuire:

hrană, întreţinerea gospodăriei şi locuinţei, îngrădind accesul la multe alte

1

necesităţi vitale elementare ce ţin de viaţa cotidiană a omului, la fel afirmarea şi

dezvoltarea multilaterală a individului.

Cel mai grav fenomen cu care se confruntă Republica Moldova deja ani în şir

este scăderea bruscă a nivelului bunăstării materiale a populaţiei, fenomen datorat

distribuirii inechitabile a veniturilor şi reducerii esenţiale a puterii de cumpărare.

Sub aspectul dezvăluirii acestei probleme, ne-am propus analiza situaţiei date în

cadrul potenţialului informative din cadrul ziarului guvernamental ’’MOLDOVA

SUVERANĂ’’ şi de opoziţie ’’FLUX’’.

În linii generale vom menţiona că, ambele surse mediatice, iniţiind tablouri

informative cu privire la problema bunăstării materiale a populaţiei Republicii

Moldova, abordează în începutul articolelor evoluţia preţurilor şi a veniturilor

populaţiei, fapt denotă că situaţia a fost predeterminată deja оn primii patru ani ai

reformelor iniţiate de către noua conducere democratică a statului moldovenesc

(1991-1994), cînd preţurile de consum s-au majorat de peste 1800 ori, iar veniturile

băneşti - de 388 ori, adică inflaţia a evoluat cu ritmuri de circa 4,7 ori mai

accelerate decît veniturile, în acest sens ambele ziare, prin articolele dezvoltate

critică conducerea de atunci.

O reflectare mai avansată a problemei diminuării bunăstării materiale a

populaţiei o vedem în ziarul Moldova Suverană, unde permanent se vehiculează

ideaa cum că estimările realizate de către ’’redacţie’’ asupra indicatorilor de venit

şi cheltuieli în anii tranziţiei arată că mai mult de 90% din populaţie a trăit pe un

venit disponibil mai jos de 1$ SUA pe zi.

Reieşind din aceasta vom spune că dacă în ultimii ani, potrivit statisticii de stat,

se observă o anumită majorare a veniturilor populaţiei, ele sunt departe de a

acoperi coşul minim de consum şi înghiţite de inflaţie.

În anii de tranziţie cea mai lamentabilă situaţie se înregistrează la

compartimentul creşterii continue a preţurilor la produsele alimentare şi la

mărfurile de primă necesitate. Făcînd referire la analizele corelaţionale, realizate de

cercetătorul A. Timuş, membru corespondent al AŞRM, în articolul

„Perfecţionarea politicii sociale – imperativul timpului” Modova Suverană, 17

2

septembrie 2001, constatăm că dacă pînă în anul 1991 cu un salariu mediu lunar

(233 ruble sovietice) cetăţeanul de rînd avea posibilitatea să procure 890 kg de

făină de grîu, apoi în 2001 pe un salariu mediu lunar puteau fi cumpărate doar 92

kg – aproape de 10 ori mai puţin, mezeluri – de 23 ori mai puţin, detergenţi şi

săpun – de 25 ori mai puţin.

Un aspect destul de important al abordării tematicii bunăstării materiale a

populaţiei Republicii Moldova în ziarul Moldova Suverană este examinarea

dinamicii salariului mediu lunar al unui angajat în economie, şi anume ponderea

discutării acestei probleme în ajunul parlamentarelor din 2001. Astfel, ziarul pe

parcursul a mai multor luni în ajunul alegerilor constată că pe parcursul anilor de

tranziţie persoanele care activează în domeniile agricultură, învăţămвnt, sănătate şi

asistenţă socială continuă să fie cele mai dezavantajate la acest compartiment, fiind

evidenţiată perioada ce cuprinde anii 1994-2000. Mărimea salariului mediu a

acestei categorii de angajaţi era de aproximativ 1,5 – 2 ori mai mică decît media pe

republică. În continuare, articolele constată că pe parcursul anului 2000 cel mai

înalt salariu a fost înregistrat la angajaţii din domeniul activităţilor financiare –

2564,4 lei, iar cel mai jos este salariul angajaţilor din domeniul agriculturii şi

silviculturii, reprezentînd 393,8 lei şi fiind de 6,5 ori mai mic decît a angajaţilor

din domeniul activităţilor financiare.

Situaţia analizată în cadrul ziarului Moldova Suverană se schimbă imediat după

alegerile parlamentare din 2001, unde învingători ies comuniştii. Într-un articol

editorial plasat în data de 19 septembrie 2003, sunt analizate nişte date obiective

furniozate de către departamentul de statistică naţională, care confirmă creşterea

veniturilor disponibile ale unei persoane în anul 2002 comparativ cu 2001 în mediu

pînă la 321,6 lei lunar, ce reprezintă în termini nominali o creştere în mărime de

33,4 puncte procentuale. Paralel cu aceasta, veniturile disponibile ale populaţiei au

marcat un spor superior celui al indicelui preţurilor de consum, contribuind prin

aceasta la majorarea veniturilor reale cu 26.8%.

Un opponent real al politicii guvernamentale comuniste, prin ziarul Flux

răspunde la aceste remarci spunînd că aceste ritmuri de creştere ale slariilor se

3

datorează nu politicii duse dă ctre guvernul Tarlev 1, ci transferurilor masive

băneşti din partea populaţiei plecată la lucru peste hotare.

Oponentul sus-menţionat, în persoana lui Petru Bogatu, spune, în numărul din

29 septembrie 2003 că „Nici pierderile din războiul doi mondial, nici deportările,

nici foametea luate ţmpreună n-au rărit atţt de mult populaţia ca migraţia din

ultimii ani”. „Dacă războiul doi mondial în temei i-a înghiţit pe bărbaţi, atunci

imigraţia de astăzi înghite mai ales femeile. Sunt nevoite să fugă de sărăcie nu

numai fetele tinere, ci şi femeile, lăsîndu-şi bărbaţii şi copiii. La moment, probabil,

încă societatea nu realizează ce tragedie se produce sub ochii noştri,

autodistrugîndu-ne ca stat. Copiii care cresc fără părinţi, în deosebi fără mamă,

întreaga lor viaţă le va lipsi ceva, ceva foarte important. Copiii de la sate, rămaşi

orfani cu părinţii în viaţă, au grijă de gospodărie, singuri îşi fac mîncare, singuri îşi

spală hăinuţele. Aceşti copii au îmbătrînit de mici, iar o ţară de copii bătrîni nu are

viitor” – rezumă editorialistul. Zeci, sute de familii distruse pentru că multe mame

nu se mai întorc în sărăcia care domină în republică. Preferă străinătatea amară,

decît sărăcia, lipsurile şi umilinţa în propria ţară.

Într-un articol notat de Petru Bogatu – Flux, 21 mai 2002, se stipulează idea

conform căreia, după venirea comuniştilot la putere puţin sa schimbat situaţia atît

din domeniul salarial, unde veniturile populaţiei sunt la fel de mizere, şi datorită

creşterii excesive a tarifelor sistemului communal, ele sunt cheltuite în majoritatea

gospodăriilor doar pentru hrană şi întreţinerea locuinţei, restul (dacă mai rămîn)–

pentru cele mai stringente acoperiri de supravieţuire.

În articolul cu denumirea ’’Tranziţia a adus dezamăgiri’’, Flux 31 decembrie

2004, este abordată ideea conform căreia nivelul de trai al populaţiei potrivit

studiilor din ţară din 1997 pînă în 2002 nu sa schimbat cu mult, devine şi mai

pronunţat. Articolul prezintă datele conform cărora numărul celor care trăiesc sub

limita sărăciei creşte cu 10% atingînd cifra de 26% (păturile defavorizate), cota

celor care cu greu o scoate la capăt majorîndu-se cu 9% şi cifrîndu-se deja la 56%

(total cei săraci – 82%). La rîndul său, în articol se spune că în această perioadă a

diminuat numărul celora care cît de cît se descurcă, alcătuind 13%, totodată

4

majorîndu-se (cu 2%) cota celor bogaţi, constituind deja în 2000 – 5% din

populaţie.

Articolul conchide faptul că la momentul actual Republica Moldova se

confruntă cu scăderea bruscă a nivelului de trai a populaţiei, datorat reducerii

esenţiale a puterii de cumpărare a veniturilor. Pe parcursul anilor de tranziţie, din

momentul liberalizării preţurilor, veniturile reale pe cap de locuitor s-au redus de

3,5 ori, cu toate că în ultimii ani procesul de reducere a veniturilor reale s-a

încetinit, datorînduse în mare parte populaţiei care munceşte la negru peste

hotarele republicii.

În acest context, în perioada citată, şi anume în data de 17 ianuarie 2005,

Moldova Suverană intervine cu o constatare, prelungind după părerea noastră idea

vehiculată în ziarul Flux, din 31 decembrie, evidenţiind faptul că cele mai afectate

categorii sociale rămîn a fi: pensionarii (75%), şomerii (54%), specialiştii din

domeniul învăţămîntului public, culturii şi ocrotirii sănătăţii (46%). O situaţie mai

pozitivă se observă la conducătorii de întreprinderi, instituţii, unităţi economice,

specialişti calificaţi în economia naţională.

Detaşîndune de cele expuse mai sus, vom fi totuşi realişti spunînd că condiţiile

de viaţă precare şi nivelul mizerabil de trai din Republica Moldova au impact

negativ asupra stării de spirit a populaţiei republicii. Studiile sociologice

întreprinse în repetare în perioada anilor de tranziţie denotă că 80% din concetăţeni

nu au încredere în ziua de mîine, această pondere fiind stabilă cu unele

nesemnificative devieri în toţi anii de reforme din societate.

Sentimentul continuu de neîncredere în ziua de mîine, lipsa oricăror speranţe şi

perspective în viaţă, pentru un viitor mai bun favorizează anomia socială,

incertitudinea orientării în evenimentele care se derulează, incapacitatea de a-şi

organiza propria viaţă şi a celor din preajmă.

5