.CULTURA SE SUBSTITUIE POLITICULUI. CACI INDELETNICIREA DE A CASTIGA PENTRU NEAM O SOARTA OPTIMA, ASIGURANDU-I IN PRIMUL RAND INDEPENDENTA SI DEZVOLTAREA SA FIREASCA, NU VA MAI PUTEA FI EXECUTATA PE TEMEIUL ELEMENTELOR POLITICE, ECONOMICE SAU MILITARE ALE NATIUNII- CI APROAPE EXCLUSIV PE TEMEIUL REALITATII SALE SPIRITUALE. UN NEAM CREATOR DE VALORI CULTURALE VA PUTEA SUPRAVIETUI SI PROPASI IN NOILE RANDURI POLITICE ALE LUMII DE MAINE- IN TIMP CE UN NEAM STERP SAU DE MEDIOCRE CAPACITATI CREATOARE ISI VA PIERDE CU VREMEA AUTONOMIA SI, CA ATARE, PANA LA URMA, PROPRIA SA FIINTA. MIRCEA ELIADE

Mircea Eliade considera ca autonomia unui popor este asigurata prin valorile culturale ale acestuia, concluzie pe care o regasim si in articolul Intre globalizare si identitate locala (de)formatia arhitectului. Identitatea unui neam se construieste in permanenta si tine de creativitatea acestuia precum si de obiceiurile, datinile i tradiile, de vechile tehnologii dobandite pe parcurs. Taranul roman ilustreaza o ruralitate autentica, o civilizaie rneasca nc vie. El a pus amprenta unei civilizatii inscrise cu fruntea sus in randul culturilor taranesti ale lumii datorita rafinamentului ,astazi fiind pe cale de pierdere a acestei pozitii. Odata cu epoca moderna si dorinta de globalizare, apare o uniformitate in arhitectura . Nu se mai tine cont de specificitate, de incadrarea intr-un anumit context, ci in schimb, arhitectii se folosesc de excentricitate pentru a-si lasa amprenta ,fiecare incearcand sa se identifice in sit, in proiect, in idee , atitudine gresita din punctul meu de vedere. Arhitectura ar trebui sa prezinte un atasament fata de traditie, sa contribuie la pastrarea caracteristicilor agonisite pana in prezent pentru a ne putea diferentia de restul civilizatiilor.Pentru a ncetini procesul de degradare a ambianei tradiionale a satului, arhitectii trebuie sa cunoasca foarte bine cultura taraneasca, sa vina cu o intervenie potrivita n acest mediu, astfel nct caracterul acestuia s fie ct mai bine pastrat. Punctul de plecare al acestei degradari a identitatii locale este modul in care suntem formati , noi, studentii arhitecti. Scoala romaneasca de arhitectura pare a-si fi pierdut interesul pentru etnologie si in schimb ofera drept model si sursa de inspiratie, Europa. Aceasta atitudine progresista nu demonstreaza decat o indreptare cu pasi repezi spre o pierdere a personalitatii si a identitatii culturale a tarii.Totodata , aceasta atitudine poate reflecta faptul ca avem cunostinte superficiale despre cultura romaneasca, lucru ce ar putea fi indreptat daca am primi in decursul acestor 6 ani de studiu informatii despre cum ne putem inscrie in particularitatea locala si vocabularul formal necesar pentru aceasta. Ignorarea acestui aspect va duce la o pierdere a personalitatii scolii in sine.De asemenea, un alt motiv pentru aceasta uniformizare a gandirii in ceea ce priveste arhitectura este limitarea creativitatii pe care o primim in timpul facultatii. Odata admisi in aceasta facultate, are loc o triere in studenti de elita si studenti comuni , anonimi. Modul de formare al unui arhitect porneste in mod cert din facultate, iar faptul ca unui student ii este taiat elanul inca de la inceput , il determina sa fie nesigur si sa caute modele pe care sa le foloseasca drept sursa, iar de aici incepe o pierdere a identitatii ,nu numai a studentului arhitect ,ci si a identitatii locale.Un absolvent al acestei facultati ar trebui in mod normal sa-si sedimenteze un anumit stil de a lucra, de a concepe un proiect, in schimb el este dezorientat, lipsit total de practica,stiind sa produca doar arhitectura moderna, incapabili sa orienteze comunitatea sau sa organizeze o ambianta spatiala care sa nu trezeasca uimirea.Modurile in care arhitectii cauta sa uimeasca prin originalitate si individualitate depasesc uneori limitele impuse de vecinitati, uita de incadrarea in contextul urban si isi insusesc in mod excesiv titlul de artist.Aceasta atitudine preluata din modelele europene este una nociva pentru tara noastra si nu numai, pentru fiecare stat in parte. Globalizarea nu face altceva decat sa distruga tot ceea ce au reusit cei dinaintea noastra sa construiasca. Truda lor de a-si capata independenta si identitatea ar fi in zadar.Declaratia de la Toledo nu impune o uniformizare a arhitecturii in raport cu eficienta ecologica si dezvoltarea durabila, ci lasa loc arhitecturii cu identitate, care sa nu uite specificul si traditionalul tarii globalizate. Se dorete asigurarea bunstrii icalitii vieii cetenilor din toate comunitile i cartierele existente n orae,punctndu-se necesitatea implicrii acestora n dezvoltarea urban, prin consultri publice i, deasemenea, recunoscndu-se importana parteneriatelor i a implicrii tuturor actorilor din domeniu(sectorul privat, societatea civil etc.), ca un instrument deosebit de important pentruo abordare integrat. n Declaraia de la Toledo, se pune accent peatenia special asupracartierelor defavorizate, n contextul oraului ca un tot unitari, n mod particular, pe alinierea obiectivelor concreteale diferitelor cartiere, cu scopul reducerii polarizrii sociale.Globalizarea e inevitabila iar schimbarea e iminenta, insa uitarea trecutului si ignorarea specificului cultural al fiecarei zone trebuie evitate. Concluzia e simpla.Casele se mai prabusesc, dar cultura nu trebuie sa cada.Daca unui om fara casa i se spune vagabond atunci unei tari fara cultura cum i se spune?