CUPRINS1. Notiuni introductive privind componenta de infractiune......22. Elementele si semnele componentei infractiunii..................32.1. Obiectul infractiunii......................................................52.2. Latura obiectiva.............................................................82.3. Subiectul infractiunii...................................................152.4. Latura subiectiva a infractiunii....................................213. Concluzii.............................................................................284. Surse bibliografice...............................................................29

Notiuni introductive privind componenta de infractiune.Raspunderea penala conform dreptului penal poate fi aplicata numai atunci cind exista temeiurile aratate in continutul alin.(2) al art.51 din CP. al R.M ce stabileste ca raspunderii penale este supusa numai persoana vinovata de comiterea unei infractiuni. Pentru tragerea la raspundere penala este necesar de stabilit in savirsirea unei fapte prejudiciabile, semnele concrete ale unei infractiuni. Orice persoana raspunde penal nu datorita faptului ca este considerata de catre ofiterul de urmarire penala, procuror sau judecator - periculoasa, ci pentru faptul ca a savirsit o actiune sau inactiune care contine toti indicii unei infractiuni stabilite de norma penala.In stiinta dreptului penal se stabileste ca temeiul legal de tragere al raspunderii penale a persoanei este componenta infractiunii care reprezinta de fapt primul temei, si al doilea temei este insasi infractiunea. Rezulta ca savirsirea de catre o persoana a unei infractiuni care contine indicii sau elementele unei componente de infractiune descrisa in partea speciala a codului penal, constituie temeiul juridic si de fapt de tragere la raspundere penala a faptuitorului. In CP se contine o enumerare exhaustiva a tuturor componentelor de infractiune.Componenta de infractiune de fapt reprezinta o notiune juridica despre fapta prejudiciabila savirsita in realitatea obiectiva care se regaseste in dispozitiile normelor partii speciale a CP. Fapta social periculoasa este ceea ce se petrece in realitate. Raspunderea penala apare numai pe baza faptei persoanei. Fapta ce contine semnele componentei de infractiune, deci nu componenta de infractiune ca o abstractie stiintifica constituie temeiul tragerii la raspundere penala, dar actiunea sau inactiunea persoanei in care se contin semnele unei componente concrete de infractiune. De pilda in continutul dispozitiilor alin.1 art.151 se contin atit semnele obiective cit si subiective ale vatamarii intentionate grave a integritatii corporale sau a sanatatii.In conformitate cu dispozitiile alin.1 art.52 se considera componenta a infractiunii totalitatea semnelor (si elementelor) obiective si subiective stabilite de legea penala ce califica o fapta prejudiciabila drept o infractiune concreta.Particularitatea acestor elemente si semne consta in faptul ca ele sunt stabilite numai de lege, sunt obligatorii pentru calificare si nu pot fi completate sau omise la initiativa ofiterului de urmarire penala sau a judecatorului. Daca semnele faptei prejudiciabile si ale componentei infractiunii coincid, atunci trebuie sa recunoastem faptul ca calificarea a fost facuta corect. De calificarea corecta, justa a faptei conform literei alin. si art. respectiv depinde in primul rind stabilirea de catre judecata a tipului si termenului pedepsei penale pentru infractiunea comisa. O mica abatere de la principiul dat atrage dupa sine incalcarea legislatiei a drepturilor si libertatilor cetateanului.

Elementele si semnele componentei infractiunii.Elementele componentei infractiunii reprezinta parti componente ale unui sistem integral al infractiunii, astfel in orice fapta infractionala deosebim 4 parti componente care poarta denumirea de elemente a componentei infractiunii, acestea sunt :1. Obiectul infractiunii1. Latura obiectiva1. Subiectul infractiunii1. Latura subiectivaSemnele componentei infractiunii sunt trasaturile concrete specifice, caracteristica acestor elemente. Rezulta ca celor patru elemente ale componentei infractiune le corespund patru grupuri de semne ce le caracterizeaza :1. Grupul de semne ce caracterizeaza obiectul infractiunii1. Grupul de semne ce caracterizeaza latura obiectiva a infractiunii1. Grupul de semne ce caracterizeaza subiectul infractiunii1. Grupul ce caracterizeaza latura subiectiva a infractiuniiIn teoria DP, primele doua semne poarta denumirea de semne obiective ale componenetei infractiunii, iar ultimile doua poarta denumirea de semne subiective ale componentei de infractiune. Componentele de infractiune intotdeauna sunt identice conform elementelor lor, spre deosebire de semnele acestora care in fiecare componenta de infractiune sunt individuale, specifice(art.186,187).Prin obiect al componentei infractiunii intelegem relatiile sociale ocrotite de legea penala de atentate criminale. Cele mai importante obiecte aparate de legea penala sunt aratate in continutul alin.(1) al art.2.Stiinta Dreptului Penal cunoaste :1. obiectul general1. Obiectul generic(de specie sau de de grup)1. Obiectul special1. Obiectul materialLatura obiectiva reprezinta aspectul exterior al atentatului criminal asupra obiectului aparat de LP. Aceasta contine numarul cel mai mare de semne ce il caracterizeaza :1. Fapta prejudiciabila(actiunea sau inactiunea prejudiciabila)1. Urmarea prejudiciabila1. Legatura cauzala sau raportul cauzal dintre fapta si urmare1. Timpul,locul,metoda,mijlocul,instrumentul si imprejurarea comiterii infractiuniiSubiectul infractiunii este persoana fizica responsabila care a implinit virsta ceruta de lege(16,14 ani) sau persoana juridica cu exceptia autoritatii publice care se fac vinovate de comiterea unor anumite infractiuni.Semnele ce le caracterizeaza:1. Caracterul fizic1. Virsta ceruta de lege(16,14 ani)1. Responsabilitatea1. Subiectul special1. Persoana juridica cu exceptia autoritatilor publiceLatura subiectiva - este atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta savirsita, motivul si scopul infractiunii.Semnele :1. Vinovatia1. Motivul1. ScopulDintre toate semnele ce caracterizeaza elementele componentei infractiunii exista o unitate indisolubila, daca in fapta persoanei este absent macar unul dintre semnele componentei concrete de infractiune, faptuitorul nu va putea raspunde penal. Prin urmare gradul prejudiciabil al infractiunii este conditionat absolut de toate semnele componentei infractiunii, adica acestea reprezinta o calitate a celor comise ca un tot unitar, ca ceva integru.Teoria Dreptului Penal distinge doua grupuri de semne ale componentei infractiunii :1. Semne principale - sunt acele semne care se regasesc in continutul oricarei component de infractiune, adica obiectul special, fapta prejudiciabila, caracterul fizic,virsta,responsabilitatea si vinovatia. In componentele de infractiune materiale in calitate de semne principale apare urmarea prejudiciabila si legatura dintre fapta si urmare.1. Semne facultative sau secundare - sunt semnele pe care legiuitorul le indica suplimentar in procesul descrierii unor componente concrete de infractiune, adica obiectul material, timpul, locul, metoda, instrumentul , subiectul special, motivul si scopul.Atunci cind ele sunt indicate de legiuitor in mod special, acestea devin obligatorii sau principale. Lipsa acestora avind drept urmare absenta temeiului de tragere a raspunderii penale a faptuitorului, ( de ex.vinatul ilegal sau indelitinicirea ilegala cu pescuitul sau vinatul sau alte exploatari in ape, art. 233,234.) Daca semnele facultative nu sunt indicate in calitate de semne principale obligatorii ale componentei infractiunii, ele vor avea rolul de circumstante atenuante sau agravante ale cauzei (art. 76,77).

Obiectul infractiuniiInfractiunea ca fapta a persoanei, ca manifestare a acesteia in sfera relatiilor sociale, este periculoasa pentru valorile sociale. Valorile sociale mentionate in continutul alin.(1) al art.2 reprezinta obiect al infractiunii. In teoria DP, prin obiect al infractiunii se intelege - valorile si relatiile sociale ocrotite de legea penala de atentate infractionale. Nu se poate concepe o infractiune care sa nu fie indreptata in mod efectiv impotriva unor valori sociale ocrotite de legea penala. Simpla credinta a unei persoanei ca prin activitatea sa cauzeaza daune unei asemenea valori nu este sufucienta pentru atribuirea unui caracter penal acestei fapte. Obiectul infractiunii trebuie sa preexiste savirsirii faptei, el este lezat prin comiterea unei fapte prevazute de o norma juridica care prin incriminarea faptei asigura protectie valorilor sociale. Obiectul infractiunii este cunoscut in literatura de specialitate sub denumirea de obiect social juridic. Denumirea este data de faptul ca obiectul infractiunii consta in valorile sociale(aspectul social) al categoriei de obiect si valori ce sunt ocrotite de legea penala(aspectul juridic al obiectului). Importanta obiectului juridic consta in faptul ca el prezinta interes pentru determinarea gradului prejudiciabil al diferitelor infractiuni, astfel infractiunile indreptate impotriva persoanei, societatii prezinta o gravitate diferentiata in functie de importanta acestor valori. In procesul stabilirii gradului prejudiciabil al faptei, sunt luate in vedere si alte semne cum sunt forma vinovatiei, urmarea, modul si conditiile savirsirii faptei, etc. Toate aceste semne vin sa individualizeze mai precis gradul prejudiciabil al faptei, grad care depinde in primul rind de obiectul infractiunii, de importanta valorilor sociale vata,ate prin fapta comisa. Obiectul infractiunii mai prezinta importanta si pentru justa incadrare a faptelor in special a acelora care se aseamana sub aspectul laturii obiective a modului de realizare a intentiei criminale.

Obiectul infractiunii poate fi privit in calitate de :1. Obiect generic (de specie sau de grup) - reprezinta o grupa de valori sociale de aceeasi natura, vatamate sau lezate de o grupa de infractiuni, astfel persoana constituie o valoare sociala fundamentala ce se caracterizeaza prin intrunirea unui complex de atribute de valori sociale cum sunt viata, sanatatea, integritatea corporala, demnitatea, libertatea etc. Toate aceste valori sunt lezate prin savirsirea infractiunilor contra vietii si sanatatii persoanei, dintre care pot fi amintite omorul, pruncuciderea, vatamarea corporala si altele. Obiectul generic constituie tocmai criteriul care a stat la baza clasificarii partii speciale a CP in capitole separate. Anume in functie de acesta partea speciala a CP contine 18 capitole (de ex.infractiuni contra justitiei, infractiuni savirsite de personae cu functie de raspundere,etc.). Importanta obiectului generic consta si in faptul ca acesta permite sa se faca pe baza lui o caracterizare a infractiunilor dintr-o grupa sau alta punind in evidenta gravitatea pe care o prezinta acea categorie de fapte penale. Prin comiterea unei infractiuni nu este lezat intregul grup de valori sociale, ci numai dintre acestea asupra careia a fost indreptata nemijlocit fapta infractionala.1. Obiect nemijlocit - intelegem o anumita valoare sociala si relatiile cu privire la aceasta, vatamate prin savirsirea uneia sau mai multor infractiuni, (de ex. in cazul infractiunii de omor, obiectul nemijlocit al acestuia il constituie viata persoanei, in cazul infractiunii de vatamare corporala in calitate de obiect special avem integritatea corporala a victimei. Anume obiectul nemijlocit prezinta importanta pentru determinarea gradului prejudiciabil al faptei, anume in baza lui se face o justa incadrare juridica a faptei. Insemnatatea obiectului nemijlocit sub acest aspect apare in cazul comiterii infractiunilor care se aseamana din punct de vedere a faptei savirsite. In asemenea situatii pentru a se cunoaste daca s-a comis o infractiune sau alta, trebuie sa se stabileasca ce obiect s-a lezat, care a fost valoarea sociala asupra careia s-a indreptat fapta criminala. Obiectul nemijlocit sau special reprezinta un semn principal in cadrul oricarei componente de infractiune. Despre valorile sociale care formeaza obiectul special al infractiunii se mentioneaza direct numai in unele norme ale CP, (de ex.spionajul art. 338) avem ca obiect nemijlocit indicate interesele RM, art.278 - interesele statului. Dar in majoritatea cazurilor obiectul special nu este aratat direct in dispozitia normei penale, el fiind subinteles.In cazurile in care sunt prevazute componente de infractiune ce contin fapte care lezeaza sau care prejudiciaza concomitent doua obiecte social juridice in mod obligatoriu, intii de toate trebuie sa distingem care dintre ele prezinta obiectul principal si care obiectul secundar(infractiunea de tilharie,huliganism etc.) In cazul infractiunii de tilharie prevazuta de art.188, pe de o parte este lezat dreptul de proprietate asupra bunului si pe de alta parte integritatea corporala sau libertatea persoanei. Huliganismul prevazut la art. 287 prezinta o actiune care incalca grosolan ordinea publica, concomitent mai cauzeaza si o oarecare dauna sanatatii, cinstei si demnitatii persoanei, lezindu-se prin aceeasi infractiune doua obiecte, apare problema includerii acestora intr-o grupa sau alta de infractiuni deoarece se stie ca acestea sunt incadrate in capitole, in functie de obiectul lor. Includerea infractiunii intr-o grupa sau alta se face in functie de obiectul principal, astfel in cazul infractiunii de tilharie, obiectul principal este dreptul de proprietate, patrimoniul persoanei, anume de aceea aceasta infractiune este cuprinsa in continutul Cap.6 , art.188, cu toate ca concomitent se atenteaza si la sanatatea persoanei.

Obiectul material.Orice infractiune atenteaza asupra unui obiect ocrotit de legea penala.Valorile sociale carora legea penala le asigura protectie sunt vatamate prin comiterea infractiunilor. Absolut toate infractiunile presupun existenta unui obiect juridic in lipsa caruia incriminarea faptelor nu este posibila. Faptele devin periculoase iar legea penala le incrimineaza intrucit acestea sunt indreptate impotriva unor importante valori sociale. Unele infractiuni, pe linga obiectul juridic presupun si existenta unui obiect material.Prin obiectul material al infractiunii se intelege lucrul corporal fizic sau persoana asupra carora se indreapta in mod direct fapta criminala, astfel infractiunea de furt se caracterizeaza printr-un obiect juridic generic care consta in dreptul de proprietate al persoanei.Obiectul special sau nemijlocit reprezinta patrimoniul persoanei prejudiciate si obiectul material reprezentat de bunul material aflat in posesia sau detentia altuia asupra caruia s-a indreptat fapta criminala.In cadrul componentelor de infractiune indreptate impotriva vietii si sanatatii persoanei, obiectul material este constituit din corpul persoanei asupra careia a fost indreptata fapta de omor sau vatamare. Un sir de infractiuni nu sunt caracterizate cu un obiect material, (de ex.infractiunile contra securitatii publice si a ordinii de drept, Cap.13, infr.militare etc.) Inexistenta obiectului material in cadrul infractiunilor caracterizate printr-un asemenea obiect are drept urmare inexistenta infractiunii intrucit prin acea fapta nu se lezeaza un obiect social juridic (de ex.savirsirea unui omor in conditiile in care victima a decedat inainte de producerea faptei. Obiectul material al infractiunii nu trebuie confundat cu instrumentele/mijloacele comiterii faptei, (de ex.rapirea unui autovehicul fara scop de insusire constituie obiectul material al infractiunii prevazute la art.192 dar poate constitui si instrument de comitere a omorului sau mijloc de comitere a furtului. Cunoasterea precisa a obiectului material prezinta importanta in primul rind pentru calificarea corecta a faptei si pentru determinarea gradului prejudiciabil a diferitor infractiuni.

Latura obiectiva.Latura obiectiva a infractiunii reprzinta partea exterioara a comportamentului persoanei vinovate de comiterea unei infractiuni. In conformitate cu legea penala in vigoare acest comportament trebuie sa fie in primul rind prejudiciabil, si in al doilea rind trebuie sa fie prevazut de legea penala, deci sa prezinte o infractiune.Continutul laturii obiective a infractiunii este cuprins dintr-un sir de semne cunoscute in doctrina penala ca fiind :1. Semnul material (fapta criminala)1. Urmarea prejudiciabila1. Legatura dintre fapta criminala si urmarea prejudiciabila

Fapta reprezinta actul de conduita interzis de catre o norma a CP care se desfasoara intr-un anumit loc si timp, de aceea la categoria semnelor laturii obiective a infractiunii se atribuie locul si timpul comiterii acesteia. Orice fapta este savirsita prin intermediul unui anumit instrument cu ajutorul unor anumitor mijloace si printr-o anumita metoda. Astfel omorul poate fi rezultatul asfixierii victimei, strangularii acesteia sau poate ca moartea a survenit in rezultatul unui accident de circulatie, deasemenea victima putea fi impuscata, injunghiata sau moartea s-a datorat utilizarii substantelor toxice sau acelor cu efect narcotizant. Metoda de savirsire a infractiunii poate fi si inselaciunea sau abuzul de incredere in cazul (art.190) escrocheria. Atunci cind se determina semnele unei componente de infractiune concrete este necesar sa stabilim mai intii de toate care sunt semnele ce desemneaza latura obiectiva a acelei componente de infractiune. Analiza dispozitiilor partii speciale arata ca nu toate semnele laturii obiective a infractiunii se intilnesc in toate componentele de infractiune. In unele cazuri legea pe linga determinarea gradului prejudiciabil prevede si necesitatea aparitiei urmarilor (de ex.alin.1 art.151, pe linga aceasta necesitate legiuitorul nu indica locul, timpul ,metoda si alte semne obiective ale infractiunii. Un sir de norme contin sau prevad numai stabilirea faptei prejudiciabile de ex.omorul, etc. In partea speciala exista Cap.6 - infractiuni contra patrimoniului, determinind insasi fapta legiutorul foloseste notiunea de sustragere, depistind formele sustragerii legiutorul descrie sau arata modul, mijlocul de comitere a sustragerii in dependenta de care in partea speciala a CP avem art.186,187,190 , etc. Comparativ, mai putine norme din partea speciala a CP contin trimiterea cu privire la locul si timpul savirsirii faptei , astfel locul este prevazut in cadrul infractiunilor stabilite de art.248,186 alin.2 lit.c, 187 alin.2lit.b, art. 266.Timpul reprezinta un semn nemijlocit indicat in componentele prevazute de art.233,234 si art.367.Importanta laturii obiective este determinata in primul rind de faptul ca ea in calitate de element al componentei infractiunii reprezinta temeiul raspunderii penale, in al doilea rind latura obiectiva a infractiunii constituie baza juridica a calificarii infractiunii. Calificarea infractiunilor reprezinta stabilirea identitatii intre semnele descrise de legiutor in norma penala si semnele ce caracterizeaza fapta savirsita de o persoana concreta stabilind in normele partii speciale semnele infractiunii concrete legiutorul de regula nu face o descriere amanuntita a celor 4 elemente a componentei infractiunii. Mai intii de toate in majoritatea componentelor nu se arata obiectul atentatului, nu sunt descrise semnele subiectului infractiunii, semnele laturii subiective ,deasemenea nu se contin in marea majoritate a componentelor. Si numai un singur element a componentei infractiunii : latura obiectiva a infractiunii este descrisa obligatoriu in continutul tuturor componentelor de infractiune din partea speciala a CP. Orice infractiune presupune o necesitate savirsirea unei fapte, a unei activitati materiale care se manifesta sub forma de actiune sau inactiune prejudiciabila. Actul de conduita al infractorului care se poate manifesta sub cele doua forme constituie partea centrala a infractiunii. Fara un act exterior, fara o activitate materiala nu este posibila existenta unei infractiuni. Fapta in sensul obisnuit al cuvintului desemneaza actul de conduita al persoanei manifestat sub forma de actiune sau inactiune impreuna cu rezultatul produs prin savirsirea sa.Actiunea reprezinta o comportare pozitiva, o manifestare a vointei persoanei prin care se face ceva de natura sa produca o schimbare in sfera relatiilor sociale.Marea majoritatea a infractiunilor sunt savirsite prin actiune. Aceasta poate consta dintr-un act sau din mai multe acte fara ca prin aceasta sa-si piarda unitatea, (de ex.faptele de vatamare corporala sau omor pot fi savirsite prin aplicarea unei singure lovituri victimei sau prin mai multe lovituri aplicate). Categoria de infractiune in reglementarea sa generala presupune savirsirea unei actiuni. Aceasta actiune in structura unui tip determinat de infractiuni imbraca o anumita forma de unde si apare denumirea de infractiune tipica, adica proprie acelei fapte. In norma de incriminare actiunea tipica este aratata fie printr-un cuvint (de ex.sustragere, distrugere, delapidare, fie prin mai multe cuvinte (de ex.face afirmatii minciunoase). Cuvintul sau expresia care desemneaza actiunea tipica, sunt cunoscute in literarura de specialitate sub denumirea de verbum regens. Actiunea poate imbraca diferite forme, se poate manifesta sub aspecte diferite, in functie de obiectul special ocrotit de legea penala care poate fi prejudiciat numai printr-un anumit mod de realizare a vinovatiei criminale. Aceasta poate fi realizata fie prin cuvinte in cazul infractiunei (de ex. infractiunea prevazuta de art.312, prin metoda scrisa art.332, fie prin acte fizice fort,omor 146,185 etc. In procesul comiterii actiunii, in functie si de specificul acesteia autorul poate utiliza forta proprie atunci cind loveste victima cu pumnii de exemplu sau anumite instrumente si mijloace. Stabilirea instrumentului sau mijlocului comiterii faptei prezinta o deosebita importanta fie pentru incadrarea juridica a faptei (uneori utilizarea unui anumit instrument prezinta o circumstanta calificanta, art.188 alin.2 lit.e) fie pentru justa individualizare a pedepsei (art.75).Inactiunea in calitate de semn material al infractiunii inseamna a nu face ceea ce este impus, ceea ce este ordonat prin lege. Inactiunea este redata de regula de o norma care impune obligatia de a face ceva obligindu-l pe destinatar spre savirsirea unor fapte prescrise in dispozitia normei penale, de ex.obligatia de a a corda ajutorul necesar celui aflat in primejdie (art.163). Incalcarea acestei norme se face de obicei printr-o conduita contrara care de fapt si se manifesta sub forma de inactiune. Prin inactiune sub aspect penal nu inseamna a nu face nimic, ci a nu face ceea ce ordona legea, rezulta ca o infractiune care se manifesta sub aspectul laturii obiective printr-o inactiune se poate comite numai de catre persoana care are obligatia juridica de a face ceva (subiect special). Indeplinirea acestei obligatii inseamna respectarea legii iar neindeplinirea acesteia printr-o conduita contrara manifestata sub forma de inactiune inseamna incalcarea legii si deci comiterea unei infractiuni, de ex.art.162,163,329 etc. Dintre toate infractiunile care sunt savirsite printr-o inactiune se disting infractiuni comise prin inactiuni absolute (art.162,163) si inactiuni mixte (art.329).

Urmarea prejudiciabila - reprezinta a doua componenta a laturii obiective a infractiunii. Orice fapta penala produce in mod obligator un rezultat. Insasi legea definind infractiunea savirsita cu intentie, prevede ca fapta este savirsita astfel atunci cind subiectul a prevazut urmarea prejudiciabila, a dorit-o sau admitea in mod constient comiterea acesteia (art.17) sau a prevazut-o dar a considerat in mod usurat ca o va putea evita (art.18 increderea exagerata).Urmarea prejudiciabila reprezinta lezarea obiectului sau crearea unei stari de pericol pentru acesta prin savirsirea faptei ilicite. Consecinta se poate exprima printr-o vatamare efectiva, o lezare a obiectului sau printr-o stare de pericol creata acestuia. Urmarea ca lezare adusa obiectului poate fi materiala si consta in modificarea suferita de obiectul material, in schimbarea efectiva, materiala produsa in realitatea inconjuratoare. In categoria infractiunilor un astfel de rezultat se includ infractiunile de omor, de vatamare etc. Urmarea ca lezare adusa obiectului poate fi si nemateriala. In cazul infractiunilor al caror obiect consta intr-o valoare sociala nemateriala cum ar fi demnitatea persoanei, urmarea se poate prezenta si printr-o stare de pericol cind fara a se aduce o dauna efectiva obiectului ocrotit de legea penala, se creaza o stare de pericol pentru acesta, de amenintare directa suficienta ca fapta sa fie considerata sau atribuita la categoria de infractiune. Printre infractiunile cu un astfel de rezultat pot fi amintite art.262,283,145 cu 27 etc. Dupa cum urmarea este sau nu prevazuta in norma penala, lit.de specialitate a impartit infractiunile in materiale si formale.Infractiunile materiale sunt acelea in continutul carora legiutorul a prevazut urmarile prejudiciabile iar cele formale sunt infractiunile in continutul carora legiutorul descrie actiunea sau inactiunea prejudiciabila fara a include urmarea in calitate de semn obligator al acesteia.Urmarile materiale se clasifica in doua grupe :1. Infractiunile cu urmari patrimoniale (furtul, delapidarea, insusirea)1. Fizice (vatamare, omor etc.)Cele nemateriale la fel sunt impartite in doua categorii :1. Infractiunile prin care se aduce o prejudiciere sau o dauna demnitatii si intereselor persoanei (cap.V partea speciala)1. Infractiuni care aduc daune activitatii aparatului de stat etc.(cap.XIII, XVIV,XVII)Importanta urmarilor prejudicabile consta in :1. Ele reprezinta semne principale obligatorii in cadrul tuturor componentelor materiale de infractiune1. In unele componente de infractiune acestea reprezinta semne calificante ale acestora (art.189 alin.5,6, art.190 alin.2 lit.c)1. Urmarea prejudiciabila este luata in vedere de catre instanta de judecata in procesul elaborarii sentintei de condamnare in calitate de circumstante atenuante sau agravante (art.76 alin.1 lit.e, art.77 alin.1 lit.b)

Raportul cauzal reprezinta una dintre cele mai dificile probleme ale teoriei si practicii dreptului penal. Raportul cauzal dintre actiunea sau inactiunea prejudiciabila si urmarea prejudiciabila constituie cea de a treia componenta a laturii obiective a infractiunii. Desi caracterizeaza absolut toate infractiunile, in mod practic problema raportului cauzal apare in cazul componentelor de infractiune materiale. Astfel in cazul infractiunii de omor, de vatamare, delapidare, va fi necesar sa se stabileasca raportul cauzal dintre deces, varamare si delapidare si activitatea criminala a vinovatului . Daca se va dovedi ca urmarile provocate nu reprezinta consecinta faptelor realizate de subiect, ci se datoreaza altor cauze, deci daca nu se va putea stabili o legatura cauzala dintre fapta si urmare, faptuitorul nu va raspunde penal pentru fapta de omor, vatamare, delapidare etc. In unele cazuri stabilirea legaturii cauzale nu prezinta dificultati fiind usor de a se dovedi ca o anumita urmare a fost provocata de fapta ilegala a unei persoane a carui activitate nu a fost precedata sau insotita de alte actiuni sau imprejurari care fac dificila rezolvarea problemei date. In alte situatii stabilirea dependentei cauzale este dificila mai ales atunci cind urmarile au fost precedate de mai multe fapte concomitente sau succesive ale mai multor persoane sau de anumite imprejurari care au influentat intr-o masura oarecare producerea consecintei periculoase. In aceste situatii va trebui sa se stabileasca care a fost inactiunea sau inactiunea ce a determinat aparitia urmarii prejudiciabile la care au contribuit unele imprejurari preexistente savirsirii faptei concomitente sau ulterioare acesteia. In procesul cercetarii raportului cauzal in domeniul dreptului penal vor trebui sa se izoleze factorii care detemina aparitia efectului si sa se aprecieze drept cauza numai actiunea sau inactiunea ilegala savirsita cu vinovatie iar drept efect urmarea prejudiciabila a acesteia. O actiune sau o inactiune are semnificatie penala numai daca este savirsita cu vinovatie. In acest sens fapta in procesul examinarii legaturii cauzale nu poate fi privita izolat de procesul psihic al infractorului ci intr-o strinsa si inseparabila legatura cu acesta, fapta pentru a constitui cauza unor urmari prejudiciabile trebuie :1. Sa preceada in timp urmarea1. Absolut sa o determine.Numai realizind aceste doua cerinte fapta corespunde categoriei de cauza o fapta posterioara sau ulterioara producerii urmarii nu poate fi considerata drept cauza a acestei urmari. O anumita fapta, pe linga situatia ca trebuie sa preceada in timp urmarea, pentru a fi cauza a acesteia este absolut necesar sa o fi determinat. Fapta trebuie sa genereze urmarea in sensul ca fara interventia acesteia in conditiile concrete date, urmarea nu s-ar fi produs. Este absolut necesar sa se faca o distinctie dintre actiunea sau inactiunea, cauza si actiunea sau inactiunea conditiei. Conditia favorizeaza, ajuta la producerea efectului, a urmarii prejudiciabile. Ea actioneaza pe linga fenomenul cauza fiind precedenta sau concomitenta acestuia, dar trebuia insasi independent conditia niciodata nu poate genera aparitia unei urmari. De ex.atunci cind infractiunea este comisa de catre un singur infractor fara participatie. Actiunea conditiei este reprezentata prin pregatirea instrumentelor, mijloacelor comiterii ulterioare a infractiunii, adaptarea acestora.Teoria si practica DP in problema raportului cauzal releva unele teze a caror cunoastere faciliteaza rezolvarea justa a raportului cauzal in unele situatii complicate care trebuie sa fie rezolvate de catre instantele competente dupa cum urmeaza :1. In cazul identificarii mai multor fapte va trebui sa se stabileasca care dintre ele au avut rolul de contributii determinante care au generat aparitia urmarii si care dintre ele au avut caracter de ajutor, reprezentind doar conditii favorabile pentru producerea urmarii sau rezultatului1. Raportul cauzal exista chiar si atunci cind urmarea prejudiciabila nu a aparut imediat dupa comiterea faptei, ci dupa trecerea unui anumit interval de timp (de ex.infractiunea de vatamare corporala, omor, infractiuni legate de securitatea traficului rutier)1. Exista raportul cauzal chiar si arunci cind fapta a provocat urmarea in comun cu alte imprejurari preexistente, concomitente sau posterioare daca fara interventia acestora urmarea prejudiciabila nu s-ar fi produs (de ex. exista raportul cauzal si respectiv exista infractiune de vatamare corporala soldata cu deces alin.4 art.151, atunci cind o persoana a aplicat forta asupra victimei care prin ea insasi nu ar fi putut genera decesul insa ultimul a survenit deoarece victima suferea de o boala cronica, era in stare de ebrietate sau in etate).Existenta unei infractiuni este conditionata de savirsirea unei fapte prevazuta de legea penala manifestata sub forma de actiune sau inactiune. Orice infractiune presupune un act de conduita din partea infractorului prin care se aduc anumite daune valorilor sociale aparate de legea penala.Fapta se poate realiza intr-un anumit loc, timp, in anumite mijloace,metode si utilizindu-se anumite instrumente. Locul,timpul, metoda, mijlocul,etc. in general nu prezinta semne principale pentruu existenta unei infractiuni. Anume de aceea in majoritatea normelor de incriminare acestea toate nu sunt incluse. In unele componente de infractiune insa in procesul descrierii acestora, legiuitorul indica asupra unui oarecare loc, timp, instrument, metoda, mijloc sau imprejurare. Anume in aceste cazuri semnele respective ale laturii obiective a infractiunii contribuie la individualizarea gradului prejudiciabil al faptelor in continutul carora au fost introduse, transformindu-se in acest caz in semne principale a componentelor de infractiune date. Astfel este necesar ca fapta sa fie savirsita intr-un anumit loc, in cazul infractiunilor de profanare a mormintelor art.222, a infr.de huliganism 287, a infr.prevazuta de art.286, fapte care dezorganizeaza activitatea penitenciarelor. Un anumit timp, reprezinta o conditie necesara a infractiunilor militare (timpul de razboi). In calitate de mijloc de comitere a infractiunii (semn principal) legiuitorul utilizeaza mijloacele de nimicire in masa a faunei, substantele explozive in cazul art.234. O anumita metoda sau instrument sau imprejurare este aratata de catre legiuitor in continutul art.233 - vinatul ilegal. Includerea unor semne facultative ale laturii obiective ale infractiunii in unele dispozitii a normelor penale a fost necesara intrucit numai in prezenta acestora se poate aduce un prejudiciu unei valori sociale aparate de legea penala. Numai in astfel de componente de infractiune aceste semne facultative devin principale iar neconstatarea lor in realitatea obiectiva are ca efect absenta infractiunii. Atunci cind semnele respective nu sunt prevazute in normele incriminatorii constatarea lor poate prezenta interes pentru individualizarea judiciara a pedepsei, art.75. In cazurile in care timpul, locul, metoda, mijlocul imprejurarea, etc. nu sunt incluse in dispositia normei care determina componenta de baza a infractiunii, acestea pot judeca rolul de semne calificante, de ex.art.186.

Subiectul infractiuniiPrin subiect general al infractiunii intelegem persoana fizica responsabila care in momentul savirsirii infractiunii a implinit virsta prevazuta de lege.(16 ani alin.1 art.21). Legiuitorul in continutul alin.2 art.21 indica asupra posibilitatii antrenarii raspunderii penale a persoanelor fizice responsabile cu virsta cuprinsa intre 14 si 16 ani. In conformitate cu dispozitia art.11, subiecti al infractiunii pot fi cetateni ai RM, apatrizii si cetatenii straini. Animalele, lucrurile, fortele naturii care au provocat anumite daune nu pot fi declarate niciodata subiecte de infractiuni. Daca de ex.dauna a fost provocata de catre un animal sau de catre o forta a naturii din neglijenta sau intentia cuiva atunci la raspundere vor fi trase persoanele respective (art.235, 232).Dupa cum am mentionat, la raspundere si pedeapsa penala poate fi atrasa in calitate de subiect general doar persoana fizica. Subiect al infractiunii pot fi numai persoanele care poseda capacitatea de a-si da seama de caracterul comportamentului lor, de faptele sale si le conduc, adica sunt responsabile. Vinovatia atit intentionata cit si imprudenta se exclude in toate cazurile cind persoana in momentul savirsirii faptei din cauza starii psihice nu-si dadea seama de caracterul faptelor sale sau nu putea sa le conduca. Capacitatea de a-si da seama de faltele sale si conducerea cu acestea apare la persoana psihic sanatoasa nu din momentul nasterii ci odata cu atingerea unei anumite virste. Dupa parerea psihologilor, pedagogilor, psihiatrilor, juristilor, virsta maxima este de 16 ani. La aceasta virsta minorul atinge acel grad al activitatii sociale cind poate sa raspunda penal pentru faptele sale. Nu putem vorbi despre un subiect al infractiunii atita timp cit acesta nu intruneste cumulativ semnele care il caracterizeaza. In conformitate cu dispozitiile alin.2 art.85 CP al Italiei, responsabil este cel ce are capacitatea de a intelege si de a dovedi. CPRM in continutul art.22 stabileste responsabilitatea ca fiind starea psihologica a persoanei care are capacitatea de a intelege caracterul prejudiciabil al faptei precum si capacitatea de a-si manifesta vointa si de a-si dirija actiunile. Responsabilitatea poate fi inteleasa foarte larg si poate fi caracterizata ca un institut juridic, ca o caracteristica a vinovatiei si a raspunderii penale precum si in calitate de semn distinct al subiectului general al infractiunii. Teoria DP determina responsabilitatea ca fiind starea psiho-fizica a persoanei care are capacitatea de a intelege caracterul faptei sale, de a-si da seama de valoarea si de urmarile ei precum si capacitatea de a-si determina si dirija in mod normal vointa in raport cu faptele proprii, cu realitatea, cu mediul. Starea de responsabilitate presupune deci ca persoana poseda insusirile psihice (constiinta, ratiune) care o fac capabila sa inteleaga caracterul prejudiciabil al faptelor sale pentru a se abtine de la savirsirea lor. Este absolut necesar ca responsabilitatea sa existe in momentul savirsirii infractiunii. Daca aceasta lipseste nu se mai pune problema vinovatiei ca semn a infractiunei intrucit o persoana iresponsabila niciodata nu poate actiona sau inactiona intentionat sau din imprudenta. Intre responsabilitate si vinovatie exista o strinsa legatura, prima fiind premisa vinovatiei. Persoana fiind in stare de iresponsabilitate poate fi caracterizata prin doua criterii importante, primul : criteriul juridic si al doilea : criteriul medical.Criteriul juridic (psihologic) al responsabilitatii este caracterizat ca fiind capacitatea persoanei de a intelege caracterul prejudiciabil al infractiunii si posibilitatea de a conduce cu faptele sale.Prin criteriul medical intelegem psihica sanatoasa, nivelul de dezvoltare al functiei psihice. Cu alte cuvinte este responsabila persoana care poseda capacitatea de a intelege de ce fapta sa este prejudiciabila pentru a se abtine de la comiterea ei si este iresponsabila acea persoana care nu este capabila de a-si aprecia faptele sale sau chiar daca este capabila sa aprecieze semnificatia lor sociala nu este in stare sa le stapineasca, nu le poate dirija in mod constient datorita unei boli psihice. In continutul alin.1 art.23 se contine definitia iresponsabilitatii. Starea de iresponsabilitate deasemenea este caracterizata prin criteriul medical care include prezenta unei boli psihice, de ex.oligofrenia, schizofrenia, epilepsia, psihoza maniacala etc. Criteriul psihologic sau juridic deasemenea include 2 factori psihici si anume factorul intelectiv(nu putea sa-si dea seama de faptele sale) si factorul volitiv(sau nu putea sa le conduca). Pentru a constata existenta starii de iresponsabilitate nu este necesara constatarea cumulativa a acestor doi factori ci alternativa.Responsabilitatea redusa.Pentru prima data despre starea de responsabilitate redusa sa mentionat in legislatia penala a Germaniei in 1840. CP actual contine dispozitii exprese cu privire la responsabilitatea redusa in continutul art.23(1). In conformitatate cu partea speciala a CP putem vorbi despre exemplificarea teoretica a starii de responsabilitate redusa in continutul art.147,146,156. In componenta art.146 se stabileste infractiunea de omor savirsita in stare de afect. Aceasta reprezinta o stare psihologica instabila care reduce din aptitudinea persoanei de a realiza caracterul faptei sale si mai ales de a constientiza urmarile acesteia. Specific in acest sens este faptul ca starea psihologica a faptuitorului poate fi atribuita la categoria starii de afect doar in situatia in care aceasta stare a fost provocata nemijlocit de victima, de diferite fapte ilegale sau imorale ale acesteia. La aceeasi categorie se refera si infractiunea din art.147 -pruncuciderea care presupune o stare instabila ce poate fi specifica unei femei doar in timpul nasterii sau imediat dupa nastere. In lit.de specialitate se sustine ideea ca termenul maxim pentruu a califica fapta de pruncucidere este de 24 de ore din momentul nasterii propriu zise.Responsabilitatea redusa este caracterizata prin 2 criterii :1. Criteriul juridic(psihologic) - este caracterizat prin capacitatea diminuata a faptuitorului de a-si da seama de cele savirsite, de a aprecia importanta acestora si prin capacitatea redusa de a motiva faptele sale.1. Criteriul medical - cuprinde o dereglare temporara a activitatii psihice, prezenta unei anomalii psihice, unele forme ale psihopatiilor, neurozele, sub dezvoltarea psiho-fiziologica si altele.

CP al Federatiei Ruse atribuie la categoria responsabilitatii reduse urmatoarele tulburari psihice :1. Oligofrenia1. Isteria1. Neuroza-isterica1. Psihastemia1. Neurastemia1. Psihozele alcoolice1. Alte psihoze ce afecteaza capacitatea creerului uman.

Virsta fiind privita sub aspectul notiunii sale include in sine un sir de semne din punct de vedere social biologic, distingem trei tipuri ale virstei :1. Social psihologica(social juridica)- se intelege virsta in care persoana fizica si-a ocupat un anumit loc in societate, este preocupata de domeniile ce-i asigura existenta si indeosebi ca cetatean se bucura de anumite drepturi si isi asigura anumite obligatiuni. Din aceasta categorie de virsta face parte : virsta consitutionala, de munca, penala, civila, contraventionala etc.1. Medicala - se caracterizeaza prin aceea ca persoana creste, se dezvolta in mediu, cu alte cuvinte traieste intr-un mediu biologic.1. Calendaristica - este virsta care da apreciere persoanei la ce etapa de dezvoltare este. Aceasta se masoara in ani, lunil zile si ore, si ea este stabilita in certificatele de nastere, de botez, pasapoarte, buletine etc.Virsta raspunderii penale potrivit dispozitiilor alin.1 art.21 este de 16 ani. Daca insa examinam dispozitiile alin.2 al art.21 deducem ca virsta minima de tragere la raspundere penala pentru unele categorii de infractiuni strict si exhaustiv determinate de lege este de 14 ani. Pentru unele categorii de infractiuni virsta tragerii la raspundere penala este mai mare de 16 ani , de ex.art.208,209,210,Cap.15,18; etc. In cazurile in care pe rol in instanta de judecata avem dosare penale cu subiecti minori, instanta de judecata este obligata sa examineze personalitatea acestuia, conditiile de viata si de educatie in care a crescut respectivul minor, sa stabileasca motivul infractiunii, scopul acesteia precum si acele conditii care au contribuit la savirsirea faptei.

Facilitatile minorilor in DP sunt urmatoarele :1. Toate infractiunile savirsite de minori se considera savirsite cu circumstante atenuante (lit.b alin.1 art.76).1. Fata de minori termenul pedepsei cu inchisoare se stabileste din maximul pedepsei prevazute in sanctiunea incriminatorie redusa la jumatate (alin.3 art.70).1. In cazul comiterii unui cumul de infractiuni, la stabilirea pedepsei de inchisoare pentru o persoana minora acest termen nu poate fi mai mare de 12 ani si 6 luni, iar pentru cumul de sentinte, termenul de detentie pentru minori nu poate fi mai mare de 15 ani. (alin.4 art.70).1. Fata de minori este interzisa aplicarea pedepsei cu detentiune pe viata, alin.3 art.71.1. Minorii isi executa pedeapsa cu inchisoare in penitenciare pentru minori in conformitate cu alin.5 art.72. In conformitate cu art.34 ,alin.5 lit.a la stabilirea starii de recidiva nu se tine cont de antecedentele penale pentru savirsirea infractiunilor in timpul minoratului6. Fata de minorii care au savirsit pentru prima data o infractiune usoara sau mai putin grava, poate fi aplicata institutia liberarii de raspundere penala a minorilor in conformitate cu dispozitiile art.547. Munca neremunerata in folosul comunitatii nu se poate aplica persoanelor care nu au implinit virsta de 16 ani (alin.4 art.67)1. Fata de minori poate fi aplicata institutia eliberarii de pedeapsa penala in conformitate cu prevederile art.93.1. In conformitate cu disp. alin.4 al art.91 fata de minori poate fi aplicata institutia liberarii conditionata de pedeapsa inainte de termen. Daca se va constata ca acesta a executat efectiv cel putin o jumatate din termenul de pedeapsa stabilit pentru;a)savirsirea unei infractiuni usoare sau mai putin grave;b) cel putin 2\3 din pedeapsa stabilita pentru savirsirea unei infractiuni grave;c) cel putin 3/4 din termenul de pedeapsa stabilit pentru savirsirea unei infractiuni deosebit de grave sau exceptional de grave precum si din pedeapsa aplicata persoanei anterior liberate conditionat de pedeapsa inainte de termen daca liberarea conditionata de pedeapsa inainte de termen a fost anulata in conditiile alin.8 art.91 .

Persoana juridica ca subiect al infratiunii.In conformitate cu dispozitia alin.3 art.21 persoana juridica cu exceptia autoritatilor publice este pasibila de raspundere penala pentru o fapta prevazuta de legea penala daca exista una din urmatoarele conditii :1. Persoana juridica este vinovata de neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a dispozitiilor directe ale legii ce stabilesc indatoriri sau interdictii pentru efectuarea unei anumite activitati.1. Persoana juridica este vinovata de efectuarea unei activitati ce nu corespund actelor de constituire sau scopurilor declarate.1. Fapta care cauzeaza sau creaza pericolul cauzarii de daune in proportii considerabile persoanei societatii sau statului, a fost savirsita in interesul acestei persoane juridice sau a fost admisa, sanctionata, aprobata, utilizata de organul sau persoana imputernicita cu functii de conducere a persoanei juridice respective.Spre deosebire de persoanele fizice care raspund penal absolut in toate cauzele, daca se constata savirsirea de catre acesta a unei fapte care contine semnele unei infractiuni prevazute in partea speciala a CP respectindu-se si dispozitiile alin.1 si 2 al art.21, persoana juridica cu exceptia autoritatii publice raspunde penal numai pentru comiterea a acelor infractiuni, sanctiunile carora prevad posibilitatea aplicarii pedepsei penale persoanei juridice. Potrivit alin.5 art.21 raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice pentru infractiunea savirsita.Subiectul special al infractiunii.Prin subiect special al infractiunii se intelege persoana care pe linga trasaturile subiectului general (caracter fizic, responsabilitate si virsta ceruta de lege) intruneste cumulativ in momentul savirsirii infractiunii o trasatura, o caracteristica, un semn aratat nemijlocit in dispozitia normei partii speciale a Codului penal. Indicatia in continutul dispozitiei asupra unui anumit semn caracteristic subiectului dat inseamna ca nu toate persoanele fizice responsabile ce au implinit o anumita virsta si care au provocat o anumita dauna poate fi trasa la raspundere penala. Semnele subiectului special dupa continutul lor sunt foarte variate. Ele se pot referi la diferite caracteristici ale persoanei infractorului, cum ar fi ceea ce se refera la functia sau postul pe care il detine faptuitorul, profesia, obligatiile militare etc. De exemplu, subiect al infractiunii prevazut la art.286 poate fi numai persoana care executa o pedeapsa cu inchisoare. Subiect al infractiunii prevazuta la art.264 poate fi numai persoana care conduce mijlocul de transport.Semnele subiectului general nu sunt indicate in dispozitiile normelor partii speciale a Codului penal, acestea sunt aratate in continutul partii generale, in prevederile articolelor 11, 21,22,24. Cit priveste notiunea subiectului special, aceasta nu se contine in partea generala a Codului penal, fiind aratata doar in doctrina penala. De regula semnele ce caracterizeaza subiectul special sunt aratate nemijlocit in dispozitiile normelor partii speciale a CP. Uneori legiuitorul grupeaza normele cu subiecti speciali in capitole separate, de ex.Cap.15,16. Alteori legiuitorul arata sau indica spre existenta subiectului special printr-o dispozitie care de fapt nu contine semnele unui subiect special, ultimul fiind dedus apelind la procedeul interpretarii sistematice, logice sau gramaticale a continutului normei. Este vorba de exemplu, despre art.162 in continutul caruia legiuitorul nu indica direct subiectul acestei infractiuni, dar ne arata un semn de baza al acestuia si anume obligatia persoanei in virtutea legii sau a regulilor speciale de a acorda ajutor unui bolnav. Potrivit acestor reguli speciale toate cadrele medicale si farmaceutice (medicii, surorile medicale, acuserii, felcerii) sunt obligate sa acorde asistenta medicala primara oriunde nu s-ar afla. In continutul partii speciale al CP legiuitorul a inclus unele norme cu caracteristici care determina existenta angajatilor dintr-un anumit sistem al statului, de exemplu, Cap.14 - Infractiuni contra justitiei, contine articole care determina raspunderea pentru infractiuni contra justitiei savirsite de persoane care realizeaza urmarirea penala, ofiteri de urmarile penala, procurori, judecatori, etc. Dupa regula generala subiecti ai infractiunilor pot fi atit cetatenii RM cit si cetatenii straini precum si apatrizii. In CP al RM exista insa doua componente de infractiune in care este determinata raspunderea penala a persoanelor caracterizate prin semnele subiectului special, este vorba despre art.337- Tradarea de patrie, subiecti ai acestei infractiuni pot fi numai cetatenii RM si art.338 -Spionajul ,care ii poate avea in calitate de subiecti cetateanul strain sau apatridul.Generalizind cele expuse anterior putem clasifica normele cu subiecti speciali in urmatoarele categorii :1. Conform situatie juridico-statale :1. Cet.RM art.3371. Cet.strain sau apatridul art.3381. Dupa criteriul demografic :1. Conform sexului : Femeia subiect special in cazul infractiunii de pruncucidere, art. 1471. Conform virstei, art. 208,2091. Corform gradelor de rudenie : parintii art.201,1. In conformitate cu functiile detinute : pers.cu functie de raspundere ,Cap.151. Conform obligatiile de serviciu : medicul art.160, 161, 1621. Potrivit situatie militare : recrutul Cap.18 (art.372,376,377)

Latura subiectiva a infractiuniiPentru ca o fapta sa constituie infractiune, se cere ca aceasta sa fie savirsita cu vinovatie, adica vinovatul trebuie sa posede o anumita pozitie psihica in procesul comiterii faptei. Atitudinea psihica care insoteste savirsirea faptei este alcatuita din elementul intelectiv si cel volitiv care acorda un anumit continut vinovatiei si formelor sale (mecanismul psihologic al vinovatiei). Aceasta atitudine psihica a faptuitorului manifestata sub forma de intentie sau imprudenta plus motivul si scopul infractiunii reprezinta latura subiectiva a infractiunii. Vinovatia care poate imbraca forma intentiei sau imprudentei reprezinta semnul principal obligatoriu in continutul oricarui infractiuni care demonstreaza pozitia negativa a faptuitorului fata de fapta comisa si urmarile ei. Deci nu este suficient sa se constate savirsirea unei fapte ce prezinta un grad prejudiciabil, ci pentru ca acea fapta sa constituie infractiune trebuie sa se dovedeasca ca faptuitorul a avut reprezentarea faptei si a urmarilor sale ca a avut o anumita atitudine a vointei fata de acestea. Inainte de a proceda la stabilirea vinovatiei si a formei de manifestare a acesteia trebuie sa se constate ca vinovatul a actionat liber si in constiinta de cauza ca a fost responsabil si a avut libertatea de hotarire si actiune.

Raspunderea penala numai pentruu fapte savirsite cu vinovatie (intentie sau imprudenta) totdeauna a persistat in teoria dreptului penal. Vinovatia reprezinta atitudinea psihica a faptuitorului fata de fapta savirsita si urmarile ei. Elemente ale vinovatiei ca atitudine psihica sunt constiinta si vointa care in totalitatea lor formeaza continutul vinovatiei. Anume din aceasta cauza vinovatia este caracterizata prin elementul intelectiv si cel volitiv. CP actual reglementeaza vinovatia si formele ei in continutul art.17 si 18 respectiv intentia si imprudenta. Forma vinovatiei in continutul unei componente concrete de infractiune sau este indicata nemijlocit sau se subintelege. Daca caracterul faptelor sau scopul descris in lege marturiseste despre faptul ca infractiunea data poate fi comisa numai intentionat, atunci forma vinovatiei poate sa nu fie stabilita in continutul dispozitiei normei penale. La astfel de infractiuni se atribuie : furtul, tilharia, violul, banditismul etc.Deasemenea forma vinovatiei nu este indicata in continutul dispozitiei si atunci cind infractiunea respectiva poate fi comisa atit intentionat cit si din imprudenta , de exemplu, divulgarea secretului de stat)Forma vinovatiei reprezinta o importanta deosebita deoarece :1. In primul rind, forma vinovatiei constituie hotarul subiectiv care delimiteaza comportamentul criminal de cel necriminal (atunci cind avem raspunderea penala numai pentru fapte savirsite cu intentie, de ex.furtul)1. Forma vinovatiei determina calificarea infractiunii in cazul in care avem componente de infractiune ce se aseamn dupa latura obiectiv, dar care se deosebesc potrivit laturii subiective, de ex.omorul, vtmarea corporala grava, medie etc.1. Forma vinovatiei reprezinta unul din criteriile individualizarii raspunderii si pedepsei penale.1. Forma vinovatiei in ansamblu cu gradul prejudiciabil al infractiunii constituie temeiul legal de clasificare a infractiunilor pe categorii in conformitate cu dispozitiile art.16CP, infractiuni usoare, mai putin grave, si grave pot fi savirsite atit intentionat cit si din imprudenta iar cele deosebit de grave si exceptional de grave numai cu intentie.1. Forma vinovatiei reprezinta si temeiul determinarii conditiilor de executare a pedepsei cu inchisoare intrucit in conformitate cu dispozitiile alin.al art.72 in penitenciare de tip deschis isi executa pedeapsa persoanele condamnate la inchisoare pentru savirsirea infractiunilor din imprudenta iar in penitenciare de tip semiinchis si inchis isi executa pedeapsa persoanele care au comis infractiuni cu intentie.(alin.3 art.72)

Intentia.Intentia reprezinta cea mai raspindita forma a vinovatiei atit in legislatia penala cit si in practica judecatoreasca. Determinarea corecta, precisa a tipului intentiei prezinta o deosebita importanta juridica. Se considera este savirsita cu intentie directa atunci cind persoana isi dadea seama de caracterul prejudicabil al faptelor sale, a prevazut urmarile ei prejudicabile si a dorit aparitia acestora. Faptul ca persoana isi da seama de caracterul prejudiciabil al faptei pe care o comite si prevede consecintele prejudiciabile, caracterizeaza procesele care decurg in sfera constiintei si de aceea formeaza elementul intelectiv al intentiei directe iar dorinta aparitiei urmarilor respective se refera la sfera volitiva a activitatii psihice si se atribuie la elementul volitiv al intentiei directe.Prevederea aparitiei rezultatului prejudiciabil in cazul intentiei directe, se caracterizeaza prin :1. Prevederea schimbarilor de fapt in obiectul atentatului1. Constientizarea importantei lor sociale1. Constientizarea raportului cauzal dintre fapta prejudiciabila si urmarile ei.

In cazul intentiei directe prevederea aparitiei neaparate sau obligatorie a urmarilor prejudiciabile reprezinta o caracteristica obligatorie a acesteia. Elementul volitiv al intentiei directe ce caracterizeaza vointa subiectului este determinat in lege prin dorinta aparitiei urmarii prejudiciabile. Dorinta reprezinta vointa mobilizata spre atingerea scopului determinat. Definitia cuprinsa in legea penala a intentiei directe de fapt este determinata de componentele materiale de infractiune, de aceea dorinta este caracterizata prin aparitia urmarilor prejudiciabile care de fapt cuprind dauna, prejudiciul care este provocat obiectului. Insa in LP exista si componente formale, si in asemenea cazuri in calitate de obiect al dorintei apare insasi fapta prejudiciabila propriu zisa.

Intentia indirectaPotrivit art.17 din CP, se considera ca infractiunea a fost comisa cu intentie indirecta. Atunci cind persoana care a comis infractiunea isi dadea seama de caracterul prejudiciabil al faptei sale, a prevazut urmarile prejudiciabile si cu toate ca nu le dorea constient admitea aparitia lor. Faptul ca in cazul intentiei directe, persoana prevede inevitabilitatea aparitiei urmarilor prejudiciabile o deosebeste pe aceasta de intentia indirecta care se caracterizeaza numai prin inevitabilitatea posibilitatii aparitiei urmarilor prejudiciabile. Elementul intelectiv al intentiei indirecte se caracterizeaza prin constientizarea caracterului prejudiciabil al faptei comise si prevederea reala a posibilitatii aparitiei urmarilor prejudiciabile. Elementul volitiv al intentiei indirecte este reprezentat de faptul admiterii constiente a urmarilor prejudiciabile. In practica judecatoreasca se intilnesc relativ mai putin cauze penale in cadrul carora este prezenta intentia indirecta comparativ cu cea directa. Prezenta intentiei indirecte este exclusa in cazul constatarii savirsirii unei fapte care poate fi calificata in calitate de componenta formala. Dintre aceste doua forme ale intentiei constatam prezenta unor asemanari : in primul rind este vorba despre elementul intelectiv care in ambele forme ale intentiei consta in constientizarea caracterului faptei prejudiciabile comise si prevederea aparitiei urmarilor prejudiciabile.Daca este sa vorbim despre elementul volitiv atunci comun pentru ambele forme ale intentiei este atitudinea pozitiva fata de aparitia urmarilor. Deosebirea principala dupa elementul volitiv consta in atitudinea volitiva fata de aparitia urmarilor. In cazul intentiei directe se constata prezenta unei atitudini pozitive fata de aparitia urmarilor prin dorinta aparitiei acestora, iar in cazul intentiei indirecte prin admiterea constienta a aparitiei acestora. Exista si o mica deosebire in ceea ce priveste elementul intelectiv care consta in caracterul diferit de prevedere a urmarilor. Daca intentia directa se caracterizeaza prin prevederea de regula a inevitabilitatii, iar in unele cazuri a posibilitatii reale de aparitie a rezultatului atunci intentiei indirecte ii este caracteristica numai prevederea posibilitatii reale de aparitie a urmarilor. Infractiunile savirsite cu intentie directa de obiecei prezinta un grad sporit de pericol social comparativ cu cele comise cu intentie indirecta.

2)b. Se considera ca infractiunea a fost savirsita din imprudenta prin incredere exagerata, daca persoana care a savirsito a prevazut posibilitatea aparitiei urmarilor prejudiciabile ale actiunii sau inactiunii sale, dar considera in mod usuratic ca ele vor putea fi evitate.Prevederea posibilitatii de aparitie a urmarilor prejudiciabile ale faptei sale, constituieelementul intelectiv al increderii exagerate, iar considerarea usuratica a posibilitatii evitarii a urmarilor elementulvolitiv al acesteia.Persoana care actioneaza cu incredere exagerata absolut in toate cazurile isi da seama de caracterul negativ al urmarilor prejudiciabile posibile, si face tot posibilul p.u a le evita.In conformitate cu elementul intelectiv, increderea exagerata are multe puncte de tangenta cu intentia indirecta, insa daca in cazul intentiei indirecte subiectul prevede posibilitatea reala de aparitie a urmarilor prejudiciabile, atunci in cazul increderii exagerate prevederea respectiva apare ca o abstractie deoarece subiectul isi da seama ca astfel de actiuni pot atrage dupa ele urmari prejudiciabile dar se bazeaza ca in situatia concreta data le va putea evita.Deosebirea de baza a increderii exagerate de intentia indirecta se face dupa sau conform elementului volitiv. Daca in cazul intentiei indirecte subiectul constient admite aparitia urmarilor prejudiciabile, adica pozitiv se atirna fata de ele, atunci in cazul increderii exagerate este absenta nu numai dorinta ci si admiterea constienta a eventualelor urmari, subiectul straduindu-se sa nu permita aparitia lor manifestind o atitudine negativa fata de ele.

Imprudenta

Se considera ca infractiunea este savirsita din imprudenta prin neglijenta penala atunci cind subiectul nu a prevazut posibilitatea aparitiei urmarilor prejudiciabile, desi trebuia si putea sa le prevada. Neglijenta penala este unica forma de vinovatie in cadrul careia faptuitorul nu prevede urmarea prejudiciabila a faptelor sale, nici ca reala nici ca inevitabila si nici ca abstract posibila. Atribuirea neglijentei penale la imprudenta ca forma a vinovatiei se bazeaza atit pe elementul intelectiv cit si cel volitiv al acestuia. In acest sens elementul volitiv se manifesta prin caracterul volitiv al faptei sale si prin lipsa actelor de comportare care ar avea scopul de prevenire a aparitiei urmarilor prejudiciabile.Neglijenta penala este caracterizata prin doua semne :1. Semnul negativ consta in neprevederea posibilitatii aparitiei urmarii prejudiciabile si include :0. Lipsa constientizarii caracterului prejudiciabil al faptei0. Lipsa prevederii urmarilor prejudiciabile1. Semnul pozitiv al neglijentei consta in faptul ca subiectul trebuia si putea sa prevada aparitia urmarilor prejudiciabile. Anume acest semn al neglijentei o atribuie pe aceasta la forma vinovatiei. Acest semn poate fi stabilit cu ajutorul criteriilor obiectiv si subiectiv al neglijentei. Criteriul obiectiv poarta un caracter normativ si inseamna obligatia persoanei de a prevedea posibilitatea aparitiei urmarilor prejudiciabile, lipsa obligatiei de a prevedea urmarile prejudiciabile exclud vinovatia, dar si numai prezenta acestei obligatii nu ne acorda dreptul sa declaram o persoana vinovata in comiterea unei infractiuni. Se cere in mod obligator prezenta criteriului subiectiv, ceea ce inseamna ca faptuitorul a avut o posibilitate reala in conditiile concrete date sa prevada urmarile prejudiciabile, insa aceasta posibilitate a ramas nerealizata si respectiv au aparut urmarile prejudiciabile.

Spre deosebire de neglijenta, asa numita intimplare sau caz sau fapta savirsita fara vinovatie, se caracterizeaza prin lipsa ambelor criterii aratate anterior, care atribuie neglijenta la forma vinovatiei imprudente. De alt fel pentru existenta cazusului, este suficienta constatarea prezentei unui simplu criteriu al acesteia: sau cel obiectiv sau cel subiectiv (art.20,cazul fortuit).

Motivul si scopul reprezinta semne facultative ale laturii subiective a componentei infractiunii. Acestea impreuna cu vinovatia formeaza continutul subiectiv al componentei infractiunii. Motivul reprezinta fenomenul reflectat in constiinta persoanei care il determina spre savirsirea unei infractiuni. Scopul constituie reprezentarea urmarilor, consecintelor spre a caror realizare tinde faptuitorul. In cazul infractiunilor savirsite din imprudenta, legiuitorul nu include motivul sau scopul in cadrul componentelor ce se caracterizeaza cu o astfel de forma de vinovatie intrucit prezenta acestora este inadmisibila in cadrul componentelor de infractiune date. Motivul si scopul reprezinta semne caracteristice ale laturii subiective a componentei intentionate. De obicei acestea sunt incluse in dispozitiile normei penale, de exemplu, in cazul componentei de infractiune prevazuta la art.338,339,343 spionajul, in scopul transmiterii lor in scopul unui stat strain; in scopul uzurparii sau memtinerii fortate a puterii de stat; in scopul slabirii bazei economice etc.Motivul si scopul prezinta o importanta diferentiata in functie de caracterul si gradul prejudiciabil al infractiunii respective deoarece in primul rind ele pot deveni semne obligatorii atunci cind legiuitorul le-a inclus in procesul descrierii unei componente concrete de infractiune(in componenta de baza). In al doilea rind motivul si scopul pot deveni semne ce modifica calificarea faptei intrucit prezenta acestora poate modifica calificarea unei fapte prejudiciabile prin prisma aparitiei unui semn calificant (alin.2 lit.b),d),k),l),n) art.145). In al treilea rind motivul si scopul infractiunii daca nu reprezinta semne principale in cadrul unei componente concrete de infractiune si nici semne calificante ale acesteia, pot constitui cincumstante atenuante sau agravante ale cauzei de ex. lit.c alin.1 art.76, lit.g, lit.d alin.1 art.77. Motivul si scopul infractiunii in unele situatii pot servi in calitate de circumstante exceptionale ale cauzei prevazute in continutul art.79, prezenta in fapt a acestora pe linga constatarea celorlalte cerinte legale, servind instantei judecatoresti temei p.u aplicarea unei pedepse mai blinde decit cea prevazuta de lege, institutie reglementata in continutul art.79 CPRM.

CONCLUZIIComponenta de infractiune are o importanta deosebita si consta in urmatoarele:a) Componenta infractiunii reprezinta temeiul juridic al raspunderii penale;b) Componenta infractiunii reprezinta baza juridica pentru calificarea infractiunii;c) Componenta infractiunii constituie temeiul stabilirii de catre instanta judecatoreasca a tipului si termenului pedepsei penale;d) Componenta infractiunii constituie o garantie a drepturilor si libertatilor persoanei, contribuie la respectarea legalitatii si ordinii de drept in societate.Doar respectind cele analizate mai sus putem face o calificare corecta a infractiunii ceea ce asigura realizarea principiilor dreptului penal si mai intii de toate a principiului legalitatii.

Surse bibliografice2. Codul Penal al R.M ( nr. 985 din 18.04.2002, publicat la data 14.04.2009);2. M.Grama, A.Savga, S. Botnaru, V.Grosu, Drept penal/Partea Generala, Chisinau 2012, pag 150.2. A. Borodac, M. Gherman, Calificarea infractiunilor, Chisinau 2006, pag.25.2. Giurgiu N., Legea penala si infractiunea. Iasi: , Gama 1996, pag.125;2. Boroi A., Drept penal. Partea generala. Bucuresti: ALL BECK, 1999, pag.101;2. Mitrache C., Drept penal roman. Partea generala. Bucuresti: Universul Juridic, 2003, pag.112;2. Basarab M., Drept penal. Partea generala, Bucuresti, 1997, pag.140-143.2. Sergiu Brinza, Vitalie Stati, Tratat de drept penal, Chisinau 2015, pag 151, 335, 351.2. . . . . I, pag. 400.

~ 29 ~