UNIVERSITATEA PETROL - GAZE PLOIEŞTI

REFERAT

RECICLAREA AMBALAJELOR PET ÎN BRAZILIA

SIMINA IOANAMASTER MCCPFM AN I

CUPRINS

1. Introducere……………………………………………………..pag. 32. Ambalajele PET………………………………………………..pag. 4

2.1 Ciclul de viaţă al ambalajului PET şi eliminarea acestuia în mediu......pag. 42.2 Reciclarea sticlelor PET........................................................................pag. 62.3 Logistica inversă a sticlelor PET ..........................................................pag. 72.4 SticlePET post-consumator în Brazilia..................................................pag. 9

3. Rezultate şi discuţii…………………………………………….pag. 103.1 PET post-consumator în Brazilia...........................................................pag. 103.2 Analiza sistemului brazilian pentru PET post-consumator...................pag. 123.3 Propunere pentru un sistem brazilian PET post-consumator................pag. 133.4 Oportunităţi şi provocări ale fluxului de PET post-consumator de logistică din

Brazilia...................................................................................................pag. 154. Concluzii……………………………………………………….pag. 185. Bibliografie……………………………………………………..pag. 19

2

Recipiente PET în Brazilia: Oportunităţi şi provocări ale unui model logistic pentru reciclarea deşeurilor post-consumator

Abstarct:

Utilizarea de materiale post-consumator este direct legată de reducerea costurilor de producţie şi de extracţie a resurselor naturale. Materiale non-reciclabile sunt aruncate în mod aleatoriu în mediul înconjurător. Brazilia este unul dintre cei mai mari consumatori de sticle din PET. Scopul acestei lucrări este de a descrie noi oportunităţi şi provocări ale modelului de logistică pentru reciclarea PET post-consum în Brazilia, oferind în acelaşi timp cunoştinţe în practicile de-a lungul lanţului de reciclare. Rezultatele descriu necesitatea de a educa direct sau indirect pe cei implicaţi în proces; pentru a reduce consumul este necesar să se reducă cantitatea de deşeuri generată; la structura lanţului inversă şi să se angajeze sectoarele industriale şi de guvern, prin intermediul politicilor publice, pentru sprijinirea tehnologiilor curate de-a lungul lanţului de producţie a sticlelor PET.

1. Introducere Protejarea mediului înconjurător nu mai este considerată ca un trend ci un mod de

viaţă pentru industrie. Pentru multe companii de-a lungul ultimelor două decade a existat o schimbare în abordarea problemelor de mediu. Acţiunile care au fost făcute la nivel operaţional, datorită cererii reglementare sunt acum discutate la nivel strategic( Nilsson, 2001). Ideea de durabilitate trebuie să ia în considerare interacţiunea dintre aspectele sociale, economice şi de mediu integrate şi cu perspective pe termen lung.

De la începutul anilor 1990 în Europa, au fost întreprinse acţiuni eficiente cu scopul de a reduce cantitatea de ambalaje, precum şi eliminarea finală a acestora. Unul dintre obiectivele Uniunii Europene a fost de a reduce cantitatea de deşeuri de ambalaje cu 70% până în anul 2006. În vederea atingerii acestui obiectiv, este important să se ia în considerare reciclarea acestui produs de la începuturile sale (Onusseit, 2005).

Fiecare ţară este în căutarea unui sistem durabil pentru sticle PET. În Suedia sunt distribuite două tipuri de sticle PET (sticla de unică folosinţă şi sticla one-way). Administrarea întregului ciclu al sistemului industrial de sticlă PET este bazat pe un sistem de rambursare depozit. Sistemul suedez de reîncărcare contribuie semnificativ la reducerea la sursă, iar rata de reciclare este una dintre cele mai mari din lume (Amano, 2004). În Japonia numai sticla one-way este distribuită. Sistemul ciclului japonez de sticle PET se bazează pe trei factori: consumator, municipalitate şi industrie. Industria este capabilă să îşi asume responsabilitatea sa prin plata taxelor de reciclare. Responsabilitatea municipalităţilor este de a colecta şi de a transporta materialele reciclabile provenite de la consumatori la instalaţia de reciclare (Amano, 2004).

Consumul global de PET-uri pentru ambalaje este prognozat la 24 miliarde de euro până în 2011. Statele Unite ale Americii reprezinta cel mai mare utilizator de ambalaje PET, urmate de China şi Mexic. America Latină a arătat cea mai mare creştere între 2001 şi 2006 (Butschli, 2006).

Brazilia este una dintre cele mai mari pieţe de consum şi în creştere pentru sticle PET, cu toate acestea, ţara nu are un sistem de reciclare organizat. Acest studiu va analiza, într-o manieră integrată, cea mai bună alternativă pentru a îmbunătăţi sistemul de reciclare

3

prin examinarea ciclului de viaţă a PET-urilor din Brazilia. Trebuie menţionat faptul că nu există legi specifice sau regulamente care să delimiteze responsabilităţile pentru productie, colectare, reciclare şi eliminarea finală a materialelor. Ulterior, un sistem alternativ pentru reciclare va fi propus având în vedere aspectele sociale, economice şi de mediu, cu o perspectivă integrată, pe termen lung.

2. Ambalajele PET

2.1 Ciclul de viaţă al ambalajului PET şi eliminarea acestuia în mediu

Potrivit lui Amano (2004), impactul unui produs asupra mediului ar trebui să fie examinat pe parcursul etapelor ciclului de viaţă, de la extracţia şi prelucrarea materiilor prime pentru fabricare, până la transport şi distribuţie, pentru reutilizarea, întreţinerea, reciclarea şi eliminarea finală.

Manzini şi Vezzoli (2005) definesc un set de activităţi şi procese legate de ciclul de viaţă al unui produs. Fiecare dintre ei consumă o anumită cantitate de material şi de energie, provocând o serie de transformări şi eliberează emisii sub diverse forme. Aceste procese sunt grupate în diferite etape ale ciclului de viaţă al unui produs, şi sunt împărţite în:

Pre-productie: stadiul în care materialele sunt introduse, de exemplu, materialele semi-preparate prime utilizate pentru producerea de componente;

Producţie: etapa în care materialele sunt modificate pentru a fi utilizate, care implică transformarea de materiale, asamblare si finisare;

Distribuţia: cuprinde ambalare, transport şi depozitare; Utilizare: etapa în care produsul îşi îndeplineşte scopul ei şi nevoile

consumatorilor; Eliminare: etapa în care produsul este "eliminat". În acest stadiu, există o

serie de opţiuni pentru eliminarea finală a produsului. Logistica inversă de ocupă de produse la sfârşitul ciclului de viaţă al acestora. Toate aceste etape sunt legate de producţia de sticle PET, avand un impact de mediu, datorat extracţiei de resurse naturale, generarea de deşeuri şi eliminarea necorespunzătoare. Sticlele PET sunt containere utilizate în industria băuturilor. Acestea sunt, de asemenea, utilizate ca recipiente de ulei pentru consumul casnic, produse de curăţare, precum şi produse de igienă şi frumuseţe. Unele caracteristici ale polimerilor sunt ca să nu elibereze substanţe toxice. Ele nu poluează atunci când sunt arse, şi sunt 100% reciclabile. Acesta este un polimer termoplastic, care posedă caracteristici de transparenţă, luminozitate, impermeabilitate, şi este uşor.

Potrivit lui Foolmaun şi a lui Ramjeawon (2008), au fost efectuate studii pe de o parte din ciclul de viaţă al PET (Boustead, 1995),cât şi pe întregul ciclu de viaţă (Persoana, 1998). Boustead (1995) a efectuat un eco-profil din polimeri PET, gradul de bază este de la extracţia de materii prime şi până la producţia de răşini polimerici. Eco-profilul a prezentat rezultatele cuantificate pentru intrările de materii prime utilizate, cerinţele energetice şi ieşirile de aer, apă şi emisiile de deşeuri solide. Pe de altă parte, a efectuat o evaluare a ciclului de viaţă (LCA) din sticle PET de unică folosinţă, ca parte a unui studiu

4

privind LCA de sisteme de ambalare, care vizează compararea potenţialelor impacturi asupra mediului asociat cu diferite sisteme de ambalare.

Foolmaun şi Ramjeawon (2008), descriu organigrama de LCA de sticle PET, ca urmare a activităţii desfăşurate în parteneriat cu Insula Mauritius, situat la sud-est de Madagascar în Oceanul Indian (Fig. 1).

Mendes (2004) sugerează că sistemul de eliminare la nivel local a deşeurilor PET ar trebui să fie stabilite în scopul de a minimiza impactul asupra mediului. Studiile recunosc faptul că cea mai adecvată metodă de eliminare a deşeurilor PET depinde de o serie de factori locali şi reciclarea este văzută ca opţiunea preferată de eliminare.

Sticle PET sunt în mare măsură responsabile de creşterea de deşeuri solide, astfel activităţile economice sunt bazate pe cantitate, producţie de masă şi de eliminare a deşeurilor. Fiecare ţară urmăreşte să dezvolte un sistem durabil pentru sticlele PET şi cea mai bună alternativă în care să scape de ele.

FIG 1 Graficul de flux de evaluare a ciclului de viaţă (LCA) de sticle PET

5

Amano (2004) a comparat ciclurile de viaţă ale sticlei PET din Suedia şi Japonia, concluzionând că fiecare ţară are un debit financiar diferit de materiale şi astfel, un rezultat diferit. Foolmaun şi Ramjeawon ajută Guvernul din Mauritius, printr-un studiu privind sticle PET şi dispoziţia sa a fost efectuată utilizând evaluarea ciclului de viaţă (LCA) ca instrument.

2.2 Reciclarea sticlelor PET

Reciclarea implică reintroducerea în sistem a unei părţi din material şi energie, care altfel ar fi deşeuri. Este o alternativă pentru reducerea deşeurilor; cu toate acestea, unele aspecte cu privire la beneficiile şi refolosirea materialelor reciclabile trebuie să fie clarificate (Grimberg şi Blauth, 1998).

Potrivit lui Manzini şi lui Vezzoli (2005), extinderea duratei de viaţă a materialelor înseamnă a le face să dureaze mai mult decât produsele din care fac parte, de exemplu, materialele pot fi re-transformate în materii prime secundare. Aceasta se numeşte reciclare şi poate avea loc prin două procese distincte:

a) Reciclare în circuit închis: sistem de producţie în care deşeurile sau produsul secundar al unui proces sau produs este folosit în a face un alt produs sau o componentă derivată. În teorie, acest proces poate fi utilizat pentru o anumită perioadă de timp, fără introducerea unor materii prime noi.

b) Reciclare în circuit deschis: Un sistem de reciclare în care un produs obţinut de la un tip de material este reciclat intr-un alt tip de produs. Acest lucru se întâmplă în mod normal în materialele post-consumator. În acest proces, diferite produse şi producătorii pot fi implicaţi.

Principala dificultate în reciclarea maximizată este legată de costurile implicate în proces, de exemplu, ar trebui să se ia în considerare costurile de colectare, transport şi depozitare a materialului cu valoare comercială.

Clinton (2010) sugerează că reciclarea în circuit închis este cea mai bună opţiune de mediu şi trebuie să ţină cont de alţi factori care influenţează costul de colectare şi de tratament al materialelor. Potrivit lui Awaja şi Pavel (2005), în plus faţă de Stimulentul de mediu, reciclarea PET-urilor în industrie începe să devină o forţă de conducere prin creşterea valorilor şi a aplicaţiilor noi de modificare a siclelor PET.

Rata de reciclarea a maselor plastice a scăzut în mare parte datorită lipsei de tehnologie cost-eficienţă de reciclare a plasticului. Majoritatea deşeurilor PET constau în sticle de plastic pentru băuturi. Reciclare în practica actuală este de a reprocesa sticlele PET recuperate pentru a obţine fulgi de PET reciclat şi pelete. Reprocesarea PET-urilor este costisitoare iar o preocupare majoră este de a elimina toţi contaminanţii. Contaminanţii cei mai problematici sunt adezivii care scad calitatea de PET reciclat. În plus faţă de eliminarea deşeurilor din plastic de la depozitele de deşeuri, reciclarea sticlelor PET foloseste doar 0,3% din energia totală necesară pentru producţia de răşină. Reciclarea poate fi efectuată de mai multe ori, fără a compromite calitatea produsului final. Curăţarea deşeurilor de materiale plastice ar trebui să fie luate în considerare în reciclarea sticlelor PET. Se efectuează de obicei în cazul materialelor plastice post-consumator. Efluenţii generaţi în timpul acestui proces trebuie să fie trataţi pentru a evita un eventual impact asupra mediului. Alte efecte ar trebui să fie evaluate în rezolvarea

6

problemei deşeurilor de plastic. Potrivit CEMPRE (2009), reciclarea sticlelor PET după colectarea lor constă în următorii paşi:

Recuperarea: pachetele aruncate devin materii prime; Valoarea recapturării: deşeurile PET post-consumator sunt zdrobite în fulgi,

ducând la creşterea valorii sale. Astfel, produsul este mult mai comprimat, maximizând transportul acestuia şi reutilizarea lui;

Transformare: fulgii sunt fabricaţi într-un produs nou, de închidere a ciclului.În urma procesului descris mai sus, PET-ul reciclat poate fi utilizat pentru fabricarea

diferitelor produse, inclusiv sticle noi pentru produsele non-alimentare. PET-ul reciclat este folosit pentru a produce fibre, curele, foi, sticle, recipiente, aliaje şi compuşi.

Diferite tehnologii au fost dezvoltate pentru sticle PET şi deşeuri din plastic. Aceste metode includ: (a) reciclarea materialelor în care deşeurile de plastic sunt transformate în produse turnate; (b) procesul "sticlă-la-sticlă", în care deşeurile sticlă PET sunt refolosite ca materie primă pentru sticle PET noi; (c) o metodă în care deşeurile din plastic sunt folosite ca agent de reducere în furnal şi (d) o metodă în care deşeurile din plastic sunt descompuse termic în cuptorul de cocsificare, producând petrol şi gaz de cocserie ce urmează a fi utilizate ca materii prime industriale (Kawamoto, 2008).

Determinarea unei rate de reciclare globală, care să ia în considerare aspectele sociale, economice şi de mediu este o strategie foarte interesantă pentru organizaţiile industriale (McBean, 2005; Singh, 2009; Barboza, 2009).

2.3 Logistica inversă a sticlelor PET

Fuller şi Allen (1995) subliniază faptul că există unii factori care duc la punerea în aplicare a logisticii inverse, de exemplu: economie, guvern, responsabilitate corporatistă, tehnologie şi logistică.

Rogers şi Tibben-lembke (1998) definesc logistica inversă ca procesul de planificare, punere în aplicare, care controlează fluxul eficient, au un cost-eficienta a materiilor prime, au un inventar-proces, produse finite şi informaţii legate de punctul de consum la punctul de origine în scopul de a recupera valoarea sau eliminarea corespunzătoare.

Logistica inversă include: dezvoltarea de produse, stocuri, reaprovizionare, retrageri de pe piaţă şi surplusul de stocuri. Aceasta include, de asemenea, programe de reciclare a materialelor periculoase, precum şi eliminarea echipamentelor învechite şi recuperarea resurselor. Se poate spune că reciclarea este canalul invers a logisticii inverse sau logistica postconsumator, odată ce aceasta adaugă valoare după utilizare evită ciclului de viaţă pentru a termina la punctul de consumator final. Perspectivele principale care trebuie luate în considerare în ceea ce priveşte logistica inversă includ nu numai crearea de reţele şi de inventar, dar, de asemenea, o colecţie de produse de post-consumator, preţul său, utilizarea sa, revânzare şi refabricare printr-un sistem stabilit. Literatura de specialitate pe logistică inversă este, în funcţie de Pokharel şi Mutha (2009) bazată pe trei grupe majore, definite prin intrări, structura şi procese şi ieşiri cum se poate observa în figura 2.

7

Fig 2 Structura logisticii inverse

Logistica inversă este procesul de mutare post-consumator (sfârşitul-vieţii deşeurilor industriale), precum şi post-piaţă (returnabile din cauza unui defect de producător sau aspectele legate de garantie), de la eliminarea sa până la repunerea sa în ciclul de afaceri, fără a provoca un impact major asupra mediului.

Fluxul de logistică inversă trebuie să fie durabil, deoarece acest proces se ocupă cu probleme mult mai largi decât simpla întoarce.

2.4 Sticle PET post-consumator în Brazilia

Sticla PET este un deşeu post-consumator şi eliminarea acesteia nu este reglementată de nici o legislaţie în Brazilia. Reintegrarea acestor produse într-un nou ciclu de producţie se bazează pe iniţiativa de colectare a materialului reciclabil care le livreaza la dealeri de deşeuri, care la rândul lor le duc la companiile de reciclare. Tendinţele pieţei şi progresele tehnologice au stimulat noi aplicaţii pentru reciclarea PET-urilor. Reciclarea este folosită pentru a produce fibre de poliester pentru industria textilă, fabricarea de frânghii şi perii de mături şi perii, cabine de duş, încălzire şi maşini sub vid, semne de circulaţie şi în general, care adaugă profit afacerii. În prezent, cea mai mare piaţă pentru PET post-consum în Brazilia este producţia de fibre de poliester pentru industria textilă (CEMPRE, 2009).

În 2008, 462 mii de tone de răşini PET au fost consumate în Brazilia pentru fabricarea de ambalaje. Din aceasta, 54,8% din ambalaje post-consum a fost efectiv reciclate. În scopul de a minimiza problema de eliminare a deşeurilor necorespunzătoare în mediu, reciclarea este încurajată prin intermediul asociaţiilor de întreprinderi sau a societăţilor individuale care cred că acest lucru va fi o alternativă la conservarea resurselor naturale, reducerea costurilor de prelucrare a materiilor prime şi promovarea reintegrării sociale (CEMPRE, 2009 ). Din 1994, asociaţia PET braziliană (ABIPET), urmăreşte să măsoare această piaţă şi să informeze publicul asupra activităţilor acesteia şi a performanţei, să încurajeze reciclarea şi eliminarea adecvată de ambalaj post-consumator. Potrivit ABIPET (2009), din punct de vedere industrial, reciclarea PET din Brazilia este o activitate recentă. Multe municipalităţi brazilience nu efectueză orice tip de colectare şi puţini au un sistem de colectare selectivă a deşeurilor. Sticlele sunt recuperate în principal prin intermediul gunoierilor, în plus faţă de fabrici şi de colectare selectivă efectuată de

8

către municipalităţi. Tabelul 1 arată reciclarea PET post-consum în Brazilia de la 1994 - 2008.

Tabelul 1 Reciclarea PETpost-consumator din Brazilia 1994-2008AN Reciclare post-consumator (kt) %

1994 13,0 18,81995 18,0 25,41996 22,0 21,01997 30,0 16,21998 40,0 17,91999 50,0 20,42000 67,0 26,32001 89,0 32,92002 105,0 35,02003 142,0 43,02004 167,0 47,02005 174,0 47,02006 194,0 51,32007 231,0 53,52008 253,0 54,8

În 2006, 51,3% din PET-urile consumate în Brazilia au fost reintegrat prin reciclare, iar în 2008, rata de reciclare a fost 54,8%. Se estimează că rata de reciclare va continua să crească, şi în cele din urmă va ajunge la reciclarea cutiilor de conserve din aluminiu care este mai presus de reciclarea de 90% post-consumator. Brazilia şi-a asigurat locul al doilea la nivel mondial în reciclarea PET-urilor prin reciclarea PET post-consum cum se arată în Tabelul 2.

Tabelul 2 Rata de reciclare post-consumator PET din întreaga lume.Ţări Rata de reciclare post-consumator PET(%)

Japonia(2007) 62,9Brazilia(2008) 54,8Europa(2008) 64,0

Australia(2007) 42,3Argentina(2008) 34,0

Statele Unite(2008) 27,0Mexic(2008) 12,6

Potrivit ABIPET (2009), sticlele PET din Brazilia sunt în mare parte utilizate pe scară largă ca material de ambalare pentru produsele alimentare, care reprezintă aproximativ 90% din industria ambalajelor. Cele mai multe din PET-urile reciclate în Brazilia, sunt destinate pentru industria textilă, după cum se arată în tabelul 3.

9

Tabelul 3 Destinaţia finală a PET-urilor din Brazilia 2004-2008Trnsformare PET 2004 (%) 2005 (%) 2006 (%) 2007 (%) 2008 (%)

Textile 494 43,0 40,0 50,5 38Foaie de extrudare

- - 16,0 13,1 15,0

Deverse forme - 11,0 15,0 12,0 -Răşini chimice 6,7 16,0 7,0 6,1 18,0

Export 8,0 12,0 7,0 5,8 -Suflare prin

injecţie- - 3,0 4,1 -

Bandă 5,1 5,0 3,0 3,6 7,0Ingineria

materialelor plastice

- - 4,0 3,2 -

Tuburi 6,2 6,0 2,0 1,7 1,0Materiale laminate

5,7 4,0 - - -

Ambalaje 5,3 3,0 - - 21,0Altele 13,6 - 3,0 - -

Fabricarea de produse textile este în continuare cea mai importantă destinaţie pentru PET-ul reciclat. Destinaţia finală a PET pentru export şi tuburi şi-a pierdut impulsul atunci când se compară anul 2008, cu alti ani, cu toate acestea, există o expansiune considerabilă utilizării sale în răşini chimice şi în ambalaje. Se crede că de piaţă se adaptează şi evoluează cu privire la utilizarea deşeurilor de plastic, în special PET.

Este, de asemenea observată în Brazilia o creştere a cererilor de PET în îmbrăcăminte, reprezentând 44% din PET reciclat (ABIPET, 2009).

Utilizarea pe scară largă de PET reciclat post-consumator, în fibre de ţesut poate genera o potenţială problemă de mediu, deoarece materialele au un ciclu de viaţă scurt şi ar putea fi eliminate necorespunzător. Cel mai prietenos mod pentru mediu de a reintegra acest material ar fi pentru fabricarea de sticle noi chiar şi pentru sectorul nealimentar. Intenţia în utilizarea de PET reciclat este prezentată de ABIPET (2009), care descrie intenţia utilizatorilor pentru a creşte sau menţine consumul de răşină.

3. Rezultate şi discuţii

3.1 PET post-consumator în Brazilia În realitate, problema de eliminare a PET-urilor cu care se confruntă Brazilia este

legată de lipsa unei legislaţii pe care companiile o cer, astfel încât să caute o destinaţie durabilă pentru deşeurile post-consum. În plus faţă de legislaţie, intervenţia guvernamentală este necesară prin intermediul politicilor publice cu scopul de a minimiza impactul asupra mediului cauzat de aceste ambalaje.

Cu scopul de a încuraja reciclarea PET, Agenţia Naţională Sanitară de Supraveghere (ANVISA) a adoptat, în 2008, o rezoluţie pentru a reutiliza PET pentru ambalarea

10

produselor alimentare. Rezoluţia autorizează utilizarea materialelor reciclate, remodelând realitatea braziliană în raport cu productivitatea acestui tip de ambalaj.

În iunie 2008, procesul de reciclare sticla-la-sticlă a fost reglementat şi în Brazilia. Coca-Cola Brasil a implementat acelaşi proces care a fost folosit şi în Statele Unite în anii 1990. În procesul sticlă-la-sticlă, sticlele post-consum sunt sortate, zdrobite şi curăţate printr-un proces intens de spălare care permite tuturor contaminanţilor de reziduuri să fie îndepărtaţi. După spălare, materialul este gata să intre în procesul de producţie de sticle noi prin injectarea de pre-forme în funcţie de procesul convenţional. Coca-Cola Brasil încurajează colectarea ambalajelor post-consumator, cu sprijinul cooperativelor de curăţenie a oraşelor. În plus faţă de procesul de sticlă la sticlă, Coca-Cola Brasil a dat drumul la noi proiecte în curs de desfăşurare. Familia PET pre-forme a fost implementată în 2008: un flacon de 600 ml a avut greutatea redusă a acestuia de la 28 g la 22 g şi un flacon de 2 l de la 52 g la 48 g.

În Brazilia, în 2008, aproximativ 8000 de tone de PET a fost salvate, ca urmare a acestui proiect.

Creşterea constantă de reciclare a sticlelor PET post-consum din Brazilia caracterizează puterea actuală de dezvoltare a logisticii PET inversă, care a arătat importanţă mică în anii precedenţi, datorită faptului că ambalajele PET reciclate nu pot fi utilizate la fabricarea de noi ambalajele pentru industria alimentară. Cu aprobarea rezoluţiei de către ANVISA, piaţa PET post-consumator poate creşte în proporţii mari, astfel limitarea utilizării sale nu mai există. Din această cauză, studiile trebuie să fie efectuate în scopul de a dezvolta tehnologii acceptate de ţările membre ale Conului de Piaţa Comună a Sudului (MERCOSUR) (Lima, 2008).

Formigoni şi Rodrigues (2009) ne spun că principala problemă a lanţului de PET invers în Brazilia este colectarea sa selectivă. Acest lucru este reflectat în plângeri cu privire la PET-urile reciclate: 62% din companiile care folosesc produsul îl dezaprobă, pentru lipsa de disponibilitate pe piaţă şi preţul de cumpărare mare (ABIPET, 2009). Există o întârziere în structura lanţului invers din cauza lipsei de implicare a dealerilor de deşeuri deoarece PET concurează financiar cu aluminiu. În ciuda acceptabilităţii produselor PET reciclate, industriile sunt afectate de lipsa acestui produs ca urmare a carenţelor în colectarea selectivă, deteriorarea la ansamblul aprovizionării inverse a acestui material.

Unele cercetări braziliene se desfăşoară cu scopul de a obţine tehnologii mai ecologice în lanţul PET de logistică inversă. Printre acestea, spălarea chimică efectuată în flaconul post-consumator. Potrivit Mancini (2010), spălarea chimică poate fi considerată o formă de a face reciclarea PET curată, prin cedarea un produs similar cu cel original, dar cu o valoare adăugată mai mare. Această îmbunătăţire este aşteptată pentru a deschide noi pieţe, precum şi să le consolideze pe cele tradiţionale, care sunt în mod normal secundare în ceea ce priveşte calitatea şi proprietăţile cererii. Acest pas nou duce la creşterea costului proceselor de reciclare, dar aceste costuri suplimentare pot fi compensate prin vânzarea ambilor polimeri reciclaţi mai puţin poluanţi şi produse secundare, care pot fi obţinute cu un grad ridicat de puritate.

11

3.2 Analiza sistemului brazilian pentru PET post-consumator

Analiza trebuie să identifice avantajele şi dezavantajele fiecărui sistem şi să examineze posibilele îmbunătăţiri în cazul în care pot fi făcute.Analiza se efectuează într-o manieră integrată de mediu, inclusiv economic, social şi aspecte ale sistemului.

a) Aspecte de mediu

Potrivit Boustead şi Lidgren (1984), efectul asupra mediului al sistemului de reciclare sticle PET poate fi analizat din perspectiva deşeurilor solide, al energiei utilizate, al emisiilor poluante, al apelor poluate, al igienei, impactul asupra sănătăţii populaţiei şi din perpectiva congestionării traficului urban. Strategia de mediu cea mai eficientă este de a folosi materiale mai puţine şi procese cu minimum de energie posibil (Saphire, 1994). În Brazilia, sticla PET post-consumator este un deşeu al cărui dispunere nu ese reglementată de nici o lege. Reintegrarea produsului la un nou ciclu de producţie depinde de iniţiativa celor care răspund cu curăţenia sau cooperative de reciclare care primesc materiale reciclabile, prin colectarea selectivă a deşeurilor. Explozia de reciclare a sticlelor PET şi progresele tehnologice, stimulează noi aplicaţii pentru sticlele PET reciclate şi faciliciteză îndepărtarea deşeurilor de plastic de la depozitul de deşeuri, reduce impactul asupra mediului. Doar 54,8% din recipientele PET post-consum au fost reciclate în mod eficient, o rată care poate fi îmbunătăţită dacă acţiunile sunt efectiv puse în aplicare de către guvern. În zilele noastre, reciclarea se realizează prin acţiuni de afaceri diferite sau companii individuale. Reciclarea, pe aspectul mediului, contribuie la reducerea poluării solului, a apei şi a aerului, extinde durata de viaţă a depozitelor de deşeuri, îmbunătăţeşte sănătatea publică, etc O soluţie pentru deşeurile PET este de a maximiza reducerea cuantumului unor astfel de deşeuri la sursă. În Brazilia, există iniţiative izolate ale unor companii de producţie, dar nu există o politică stabilită de guvern pentru a standardiza procedurile de mediu prietenoase pentru aceste companii.

b) Aspecte economice

Este imposibil să se stabilească un sistem de produse durabile fără a ţine cont de aspectele legate de mediu, dar, de asemenea, de impactul economic corespunzător. Recuperarea prin reciclare este pasul de efectuare de decontaminare şi de adecvare a materialului colectat, astfel încât să poată fi utilizat ca materii prime în industria prelucrătoare. Industria prelucrătoare utilizează materialele şi le transformă într-un alt produs comercializabil, produsul reciclat. Ecuaţia corectă a logisticii inverse de ambalaje post-consum este de a face posibilă reciclarea PET-urilor.

Logistica inversă este procesul prin care materialele reciclabile sunt colectate, sortate şi livrate industriei. Acest lucru creează un impas, pentru că cine plăteşte pentru industria logisticii inverse nu plăteşte nici pentru mărfuri, nici pentru companiile de ambalare, împachetare din industria bunurilor, ci pentru societate în ansamblu. În Brazilia, multe deşeuri sunt obţinute pentru că nu au o logistică inversă adecvată, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în ţări precum Suedia şi Japonia.

Reciclarea PET-urilor aduce multe beneficii economice, cum ar fi: reducerea volumului de gunoi colectat, care este transportat la depozitele de deşeuri, energie

12

electrică şi economiile de ţiţei, deoarece cele mai multe materiale plastice sunt derivate din petrol; ocuparea forţei de muncă (necrofagi, strângători de deşeuri, muncitori, etc) ; preţuri mai mici la consumatorul de produsele din plastic reciclat. Reciclarea mecanică a sticlelor PET necesită mai puţină energie pentru producerea materiei prime.

Pentru a reduce costurile deşeurilor PET, acestea sunt trimise la incinerator, reducând costurile municipalităţii de gestionare a deşeurilor. În plus, colectarea lor sortată îmbunătăţeşte transportul de la retailer la instalaţia de reciclare. Pe de altă parte, transportul deşeurilor PET promovează creşterea costurilor pentru industria de băuturi, deoarece companiile sunt subordonate transportului deşeurilor PET (Amano, 2004).

c) Aspecte sociale

Potrivit ABIPET (2009), deşi ambalajele din PET reciclate provin din sistemele alternative de colectare "gunoieri" şi cooperativele lor, sau de la companii dedicate acestei sarcini, o mare parte din ambalajele sfârşesc prin a fi trimise în zone ilegale. Acesta este un sistem comun în Brazilia pentru eliminare a deşeurilor municipale solide. Cele două motive principale pentru aceasta sunt o lipsă de colectare a gunoiului, în special în comunităţile sărace, şi un obicei al brazilienilor pentru a arunca gunoi în râuri şi străzi.

Colectarea în zone neamenajate atrag după ele probleme foarte grave. Pe de o parte, este posibil ca brazilienii adulţi şi copii să observe aceste produse nesănătoase şi inumane care pot provoca diferite boli contagioase şi infecţii şi dorind să le vândă sau să consume anumite. În plus, produsele colectate în depozitele de deşeuri sunt puternic contaminate cu grasimi, vopseluri, metale grele şi murdărie în general. Ambalajele contaminate necesită un proces mai scump de curăţare, care le devalorizează. Un alt punct este faptul că colectorul primeşte o valoare redusă de material, fie pentru că produsele sunt contaminate, sau printr-o acţiune al un intermediar revinde produsele pentru industria de reciclare.

În Brazilia, sistemele alternative de colectare a ambalajelor PET efectuate de către căutătorii în gunoaie şi cooperative, contribuie la recrutarea de oameni necalificaţi. Aruncând deşeurile în mod corespunzător, societatea contribuie la conservarea mediului şi la realizarea, îmbunătăţirea continuă a calităţii vieţii. Acest lucru permite dezvoltarea de standarde şi condiţii de muncă, precum şi dezvoltarea de responsabilitate socială în produse şi servicii.

3.3 Propunere pentru un sistem brazilian PET post-consumator

Se pare că sunt necesare acţiuni eficiente în Brazilia pentru a creşte reciclarea PET-urilor; cu toate acestea, este important să subliniem că colectarea şi transportul sunt paşi importanţi atunci când este vorba de un proces care implică costuri. În cazul sticlelor PET, aceste momente sunt critice, deoarece Brazilia nu are o legislaţie care să impună fabricantului sau consumatorului în mod corespunzător materialul post-consumator. Actorii-cheie în proces sunt în special consumatorii care trebuie să fie conştienţi de îndatoririle şi responsabilităţile lor.

Fluxul de logistică începe cu sticlele PET produse din răşină şi continuă cu fabricarea de pre-forme specifice în companii de fabricare a băuturilor. După umplere, produsele

13

sunt trimise la magazinul de unde va fi achiziţionat de către consumatori, care va arunca în cele din urmă de sticlă. Realitatea braziliană a sticlelor PET post-consumator poate fi rezumată în colectarea individuală efectuată de către căutătorii oameni ai străzilo care supravieţuiesc din activitatea economică furnizată de gunoi.

În Brazilia, activitatea de gunoier este o realitate bazată pe inegalitatea socială mare. În lupta pentru a supravietui, măturătorul de stradă devine un important agent de mediu, conservarea mediului înconjurător, fie prin curăţarea locurilor publice şi la prelungirea duratei de viaţă utilă de depozitelor de deşeuri, sau prin creşterea ciclului de viaţă al materialelor (Moţa, 2005).

Conform datelor de la CEMPRE (2009), în Brazilia, aproximativ 200 000 de oameni fără adăpost sunt responsabili pentru colectarea de diverse materiale. Cu toate acestea, puţini sunt cei ce trăiesc din gunoi la alegere, sau pur şi simplu pentru a suplimenta veniturile familiei. Mulţi dintre cei care trăiesc în mahalale şi în suburbiile de lucru, pentru mai mult de 10 ore acoperă mai mult de 12 km / zi. Unii cu copiii lor şi sugari, aruncă saci de gunoi şi nu au mese regulate (Machado et al, 2006.). După colectare, materialul este trimis la intermediari, care reduce profitul lor, deoarece acesta trebuie să fie revândut la destinaţia finală pentru reciclare. Ca urmare a reciclării, produsele noi sunt fabricate ca în Fig. 3.

O analiză a sistemului brazilian a PET-urilor post-consumator arată nevoia de schimbare în sistemul de reintegrare a sticlelor PET. Este necesar să se ţină seama de importanţa impactului economic, social şi de mediu al noilor propuneri pentru logistica post-consumator, cu scopul de a organiza canalul invers şi de a creşte cantitatea de material trimis pentru reciclare precum şi reducerea ratei de eliminare necorespunzătoare la gropile de gunoi, în zonele ilegale, râuri, oceane şi drumurile publice.

Reciclarea este considerată una dintre cele mai importante instrumente pentru a ajuta tratarea şi eliminarea deşeurilor, precum şi o modalitate de a genera locuri de muncă şi venituri pentru un număr tot mai mare de oameni.

14

Fig 3. Post-consumator reintegrarea sistemului PET în Brazilia

3.4 Oportunităţi şi provocări ale fluxului de PET post-consumator de logistică din Brazilia

Discuţia cu privire la sistemul actual de reintegrare pentru PET post-consumator indică necesitatea unui nou post-consumator, propunere logistică, care vizează oportunităţi economice, sociale şi de mediu care va oferi un sistem durabil invers. Fig. 4 propune trei căi distincte pentru sticlele PET post-consumator în sistem invers nou.

Provocările acestui flux nou de logistică pentru post-consumatorii de sticlă PET sunt concentrate în urmărirea următoarelor criterii:

politicile publice în ceea ce priveşte responsabilitatea pentru deşeurile generate în procesul de producţie;

dezvoltarea de strategii pentru destinaţia corespunzătoare a sticlelor PET (mecanisme de transport, reciclare, colectare şi recuperare de materiale) pentru introducerea de cooperative;

instrumente de integrare socială;

Producător PET răşină

Producător PET pre-formă

Producător băuturi

Transport

Cu amănuntul

Sticle post-consumator

Colectare individuală-necrofagi-

Distribuitori de deşeuri

Reciclare 54,8%

Produse noi(Inclusiv sticle de băuturi )

Depozitele de deşeuri, zonele de dumping, râuri,

oceane şi drumurile publice. (45,2%)

15

atribuirea responsabilităţii în fiecare ciclu (de producţie, de achiziţie, consum şi eliminare), în scopul de a reducere utilizăriile de materii prime, şi eliminarea deşeurilor.

Fig. 4. Propunere pentru un sistem de reintegrare pentru sticle PET post-consum în Brazilia.

În fluxul de logistică propus, sticlele post-consum sunt obţinute prin: colectarea selectivă efectuată de către cooperativele de căutători în gunoaie subvenţionate de către municipalitate sau de către producătorii de băuturi; în urma participării spontane sau impuse de legislaţia de mediu; colectarea din uşă în uşă (reşedinţe şi puncte de consum) efectuate de necrofagi individuali şi de colectori de vânzare cu amănuntul. Colectarea este caracterizată astfel:

Producător PET răşină

Producător PET pre-formă

Producător băuturi

Transport

Cu amănuntul

Sticle post-consumator

Colectare-necrofagi individuali-

Colectare-necrofagi

sponsorizaţi de producătorii de

băuturi-

Colectare-companii de reciclare-

Distribuitori de deşeuri

RECICLARE/INCINERARE

Produse noi(Inclusiv sticle de băuturi )

alternativă alternativă

16

Prin necrofagi individuali: este de aşteptat ca 30% din sticlele PET postconsumer trimise pentru reciclare vor reveni prin aceşti necrofagi din uşă în-uşă, deoarece au nevoie de această activitate ca un mijloc de venit. O colectare de succes se bazează pe conştientizare a consumatorilor şi capacitatea de a sorta aceste materiale.

Prin cooperativele de măturători de stradă subvenţionate de către municipalitate sau de către producătorii de băuturi: presupunând că societatea este responsabilă pentru deşeuri generate prin procesul de producţie, este posibil să se ia în considerare stabilirea de cooperative ale măturătorilor de stradă ca un mod de a organiza activitatea şi câştigurile lor pentru a suporta producţia proprie, fără a fi exploataţi. Acest lucru permite dezvoltarea de proiecte sociale şi de sănătate prin realizarea unei mai bune calităţi a vieţii. În afară de problemele economice şi sociale legate de cooperative, aspectul de mediu este, de asemenea, foarte important, deoarece cooperativele contribuie la reducerea impactului asupra mediului. Este important ca guvernul să încurajeze înfiinţarea de cooperative pentru măturători de stradă, astfel oficializând o activitate de multă vreme marginalizată. În sistemul propus invers, cooperativele sunt subvenţionate de către sectoarele publice şi private (producătorii de băuturi). Investiţiile de la companiile private care folosesc sticlele PET pentru ambalarea băuturilor să fie revendicate de către politici publice. În acest caz, este de aşteptat ca 50% din sticle PET post-consum trimise pentru reciclare să revină prin aceste cooperative.

Prin reciclare: aceste companii sunt cele care vor beneficia direct de pe urma reciclării sticlelor PET. Punctele de colectare la vânzare cu amănuntul ar fi o oportunitate de a extinde numărul de sticle PET post-consum colectate. În acest caz, este de aşteptat ca 20% din sticlele PET post-consum trimise pentru reciclare să rămână în responsabilitatea acestor jucători. Succesul din aceste activităţii, de asemenea, se bazează pe consumator.

Toate aceste mecanisme de colectare sunt destinate pentru a elimina deşeuri PET post-consum şi trimise pentru reciclare. Potrivit lui Chilton (2010), reciclarea PET-urilor ne dă o reducere netă a emisiilor de CO2, monoxid de carbon, gaze acide, pulberi în suspensie, metale grele şi dioxine. Acest lucru se datorează reducerii emisiilor asociate prin o masă de fabricaţie echivalentă de PET din materii prime nereciclate.

O altă opţiune pentru destinaţia finală din sticlelor PET post-consumator este incinerarea, deoarece acest material este capabil de a genera energie. Chilton spune că, deşeurile PET pot fi recuperate prin colectarea cu deşeurile menajere non-reciclabile, urmată de ardere într-o instalaţie de incinerare a deşeurilor.

Odată ce deşeurile PET sunt capabile să genereze putere, există posibilitatea ca materialele colectate să fie vândute direct către fabrici pentru a fi folosite ca sursă de generare a energiei electrice. Această destinaţie într-un fel nu interferă cu sistemul de colectare. În plus faţă de reciclare, aceasta este doar o opţiune potrivită pentru material.

Deţinute în comun părţile permit împărţirea costurilor şi contribuie direct la generarea de alte produse. Există posibilitatea de a transforma materialele reciclate în ambalajele produselor alimentare care este reglementată de ANVISA.

Logistica sistemului post-consumator spune că este esenţial ca sarcinile şi responsabilităţile să fie împărţite între diferiţi actori cheie implicaţi în lanţul de reciclare. Sistemul de întreţinere se face prin investiţii din sectorul privat şi intervenţia guvernamentală la nivel municipal, stat şi federal prin intermediul politicilor publice.

17

4. CONCLUZII

Datele prezentate permit identificarea unor acţiuni benefice, care vizeză creşterea cantităţii de PET reciclat. În Brazilia este necesar să se concentreze pe sticlele PET post-consumator, pentru că cele care nu sunt reciclate sunt aruncate inadecvat în mediu. Nevoia de organizare a canalului de distribuţie inversă devine relevantă, deoarece există factori limitativi în legătură cu creşterea nivelului de reciclare pentru sticle PET.

Manzini şi Vezzoli spun că etapele de colectare şi de transport nu ar trebui fie subestimate, fie în termeni de planificare logistică inversă sau în ceea ce priveşte impactul asupra mediului. Adesea, această etapă afectează economia şi beneficiile de mediu de pe urma reciclării. În cazul sticlelor PET, această etapă de reciclare este fundamentală, întrucât nu există o legislaţie care să impună fabricantului sau consumatorului scoaterea corespuzătoare din folosinţă a materialului. Actori-cheie în proces sunt consumatorii care trebuie să fie conştienţi de îndatoririle şi responsabilităţile lor.

Analiza sistemului brazilian de sticle PET post-consumator, în cadrul aspectelor de mediu, economice şi sociale a favorizat propunerea pentru un sistem de reintegrare PET post-consumator prin oportunităţi pentru dezvoltarea unui sistem durabil. El prezintă de asemenea o serie de provocări, cum ar fi: necesitatea unei politici naţionale privind deşeurile solide, acţiunile municipale şi de stat pentru a face logistica inversă viabilă şi consolidarea industriei de reciclare braziliană. Necesitatea de creştere a gradului de conştientizare pentru actorii-cheie implicaţi în structura lanţului invers de PET post-consumator nevoia de reducere a consumului, în scopul de a reduce deşeurile generate,precum şi necesitatea de a angaja sectoarele industriale şi guvernul, prin intermediul politicilor publice, pentru sprijinirea tehnologiilor curate de-a lungul lanţului de producţie sticlă PET.

Unele dintre dificultăţile legate de includerea sistemului de reintegrare pentru PET post-consum sunt: costurile legate de ciclul de viaţă total, în calitate de societate devine răspunzătoare pentru produsele sale, până la sfârşitul duratei lor de viaţă, o mai mare integrare pentru producţia lanţ sunt responsabilităţi şi gradul de cooperare în lanţ.

Prin implementarea acestui sistem, societatea va putea să ţină seama de costurile de mediu pentru produsele ei pentru a se conforma cu legislaţia de mediu şi pentru a minimiza impactul asupra mediului generat de produsele acesteia. Să permită, de asemenea, valoarea care urmează să fie recuperată şi strategic să fie folosită ca un avantaj competitiv, demonstrând angajamentul companiei pentru o dezvoltare durabilă.

18

5. BIBLIOGRAFIE

1. T.M. Coelho, R. Castro, J.A. Gobbo, Resources, Conservation and Recycling 55 (2011) 291–299.

19