RECICLAREA DESEURILOR DIN

INDUSTRIA VITICOLA

GESTIONAREA DEŞEURILOR DE LA INDUSTRIAVINICOLĂ

Tehnologia vinului este un proces tehnologic foarte fin, dar şi costisitor, deoarece numai 70% din materia primă este folosită pentru producerea vinului. Restul de 30% se pierde definitiv şi volumul total al acestor pierderi sub forma de deşeuri este de cca. 200 mii tone/an.

Deşeurile vinificaţiei cauzează probleme ecologice, deoarece neutralizarea şi utilizarea deşeurilor fermentative amestecate cu compuşi de cianuri cu metale grele (fier,cupru,etc.) care se formează la prelucrarea vinului brut prezintă un pericol evident pentru mediu şi sănătatea populaţiei.

Realizările tehnico-ştiinţifice curente permit propunerea unor mijloace de utilizare a deşeurilor cu un avantaj economic considerabil, uneori acesta fiind mai mare decât cel obţinut în urma producerii vinului.

PRINCIPALELE DESEURI ALE PROCESULUI DE VINIFICATIE

- tescovina;- coardele;- drojdiile;- precipitatele de bentonite si cleiuri;- precipitatele albastrului de Berlin;- precipitatele alcoolizate;- precipitatele producerii mustului;- tartratul;- borhotul de drojdie;- borhotul de coniac. Ciorchinii sunt bogaţi în substanţe minerale (până la 2,4%),sicompuşi ai azotului (până la 2 %), de aceea ei se întrebuinţează caamendament in agricultura

Tescovina de struguri se obţine după presarea boabelor, precum şi după tescuirea boştinei fermentate. Acestea prezintă deşeuri compacte, formate din coajă, seminţe, urme de lichide (must, lichid), iar uneori şi din ciorchini. In tescovina uscată sunt 40-65% seminţe ce conţin 12-22 % uleiuri. Separarea lor de tescovină poate fi efectuată la o instalaţie speciala de serie OBC-2, cu o productivitate de 2 tone /oră. După separarea seminţelor de tescovină proaspăta, acestea trebuie să fie uscate imediat, în caz contrar, fiind umede, vor putrezi.

Separatorul de seminţe de struguri OBC – 2:I – fărâmiţător de bulgări; II,III – cutiile sitelor; IV – ventilator.

La sfârşitul procesului de uscare, gazele utilizate au temperatura de 90-100ºC. Aceasta exclude probabilitatea de oxidare şi conservă calităţile nutritive ale seminţelor

Pentru obţinerea uleiului de calitate înaltă se folosesc seminţe proaspete, bine păstrate, din tescovina nefermentată.

Seminţele uscate şi apoi mărunţite sunt supuse presării triple la prese hidraulice sau cu şnec. La prelucrarea seminţelor prin presare din 1 tonă seminţe se obţin 110 kg ulei.

Uleiul de struguri, obţinut prin presare poate fi folosit la obţinerea uleiului fiert în industria de producere a lacurilor, vopselelor, în industria farmaceutică şi cosmetică. Acest ulei este utilizat şi la prepararea conservelor şi în producerea margarinei (Italia, Franţa). Uleiul de struguri de înaltă calitate, obţinut din seminţe proaspete prin presare, se vinde în Franţa ca ulei dietetic.

COMPOSTAREA TESCOVINEI

La o recoltă de 100-200 hl/ha se obţine o cantitate de tescovină de 2-4 t/ha (cca 4,5-9 m3), cu un conţinut de substanţă organică de 0,9-1,8 t/ha.

Compostarea de suprafaţă. După cules, tescovina proaspătă se aşterne în strat subţire direct pe solul din vie. Datorită proporţiei ridicate de zaharuri fermentescibile se descompune rapid. Compostul dezvoltă în solul din vie o activitate biologică ridicată, prin stimularea nemijlocită a microorganismelor. Acestea au un necesar ridicat de oxigen şi, pentru acest motiv, tescovina proaspătă trebuie încorporată doar superficial.

În viticultură, tescovina proaspătă poate fi folosită doar cu rezerve şi îndeosebi în cantităţi mici pentru prevenirea eroziunii. Reacţia tescovinei proaspete este acidă şi ea poate modifica reacţia solului. Cea obţinută de la struguri negri poate avea şi un efect fitotoxic, datorită conţinutului ei ridicat în polifenoli. Atenţie: răsturnată lângă butuci în cantităţi prea mari, tescovina se încinge puternic şi vatămă viţele

Compostul realizat în grămezi. Cel mai adesea, tescovina este folosită după compostare în platformă. Avantajul constă în faptul că, în momentul aplicării, compostul este fermentat corespunzător. În primul rând va fi ameliorată structura solului (volumul porilor, capacitatea de reţinere a apei, aerarea şi încălzirea). În plus, substanţele nutririve sunt larg disponibile; sunt constituiţi compuşi humici stabili.

Pentru compostarea în grămezi tescovina se aşază în platformă, în straturi de 20-30 cm grosime, alternând cu straturi de pământ de 10-15 cm grosime. Pentru fiecare 100 kg tescovină, peste stratul de tescovină se împrăştie uniform câte 3 kg superfosfat şi 3 kg sare potasică. Apoi se umectează cu o soluţie de 1% var stins şi 2-3% sulfat de amoniu. Soluţia se calculează în proporţie de 15 l pentru 100 kg tescovină brută. Apoi se adaugă pământul. Operaţia se repetă, prin adăugarea alternativă de straturi de tescovină şi straturi de pământ, până ce platforma atinge 1,5 m înălţime.

Aranjată în platformă, tescovina compostată se lasă la fermentat timp de 20 zile. După ce a trecut fermentaţia puternică, deci la un interval de 20 zile, platforma se desface, se procedează la amestecarea energică a straturilor prin lopătare, după care platforma se reclădeşte. Aceste operaţii se repetă la interval de câte 30 de zile. În aproximativ 4 luni, tescovina poate fi administrată ca îngrăşământ organic.

Compostarea tescovinei cu preparate biologice aerobe reduce durata compostării şi necesarul de remanieri. Cercetări recente efectuate în Spania prin inocularea tescovinei cu Azotobacter vinelandii au dus la concluzia că în primele 30 de zile predomină procesele de mineralizare, iar în a doua perioadă de compostare prevalează procesul de humificare.

Greutatea volumetrică a tescovinei compostate este de 0,45-0,50 t/m3. Dozele recomandate de sursele germane sunt de 30-40 m3 /ha, respectiv 15-20 t/ha.

O recuperare într-adevăr selectivă a tescovinei duce la separarea:

- resturilor de pulpă şi pieliţe pentru hrana animalelor;

- sâmburilor, care, prin presare la rece dau un ulei agreabil şi turte pentru hrana animalelor;

-ciorchinilor (cu dominantă celulozică), folosiţi ca substrat de compostare sau drept combustibil.

COMPOSTURILE DIN COARDE

Până de curând şi, din păcate, în numeroase zone viticole, asigurarea circuitului natural care să redea solului substanţa organică pierdută a fost impiedicat. Lăstarii verzi cu frunze, strugurii şi aproape tot materialul lemnos sunt îndepărtate din vie.

Liebig scria, încă din anul 1840, că în vie trebuie încorporat în sol nu numai frunzişul viţei de vie, ci – în mod consecvent – şi lemnul, după o prealabilă mărunţire. În acest fel se restituie solului potasiul extras.

La un hectar din vie, anual se pierd 0,7 – 1,4 t substanţă uscată,

sub forma lemnului eliminat la tăiere în uscat şi 0,8 – 1 t s.u. sub formă de tescovină. Autorii germani au arătat că la o cantitate medie de 1 t/ha material lemnos, prin compostare, ar fi redate solului următoarele cantităţi de substanţe hrănitoare: 13,2 kg P2O5, 43 kg K2O şi 46 kg CaO. În concluzie, coardele compostate pot da naştere unui îngrăşămînt valoros.

Autorii italieni prezintă următoarea tehnologie: după fragmentarea lor în bucăţi lungi de 5–10 cm, coardele sunt introduse într-o groapă, unde se adaugă câte 10 kg sulfat de amoniu şi 300 l apă pentru fiecare tonă de coarde; umectarea acestora se face la început de două ori pe săptămână, apoi o singură dată; după o lună se adaugă din nou 5 kg sulfat de amoniu pentru fiecare tonă de coarde şi se continuă udarea. După 5 – 6 luni, compostarea coardelor este încheiată.

O alta tehnologie propusa de autorii români recomandă mărunţirea şi zdrobirea coardelor produsul rezultat se aşază în straturi alternative de 20–30 cm şi se stropeşte cu 250–300 l apă, ce conţine 3–5% sulfat de amoniu şi 2–3% var stins. Pentru fiecare tonă de coarde se mai adaugă 4–5 kg acid fosforic anhidru (P2O5) şi 5–6 kg potasă (K2O), după care se acoperă cu un strat de pământ gros de 10 cm. Se pune apoi al doilea, al treilea etc. strat de coarde mărunţite şi zdrobite, care se tratează ca şi primul strat. După cca. două luni, platforma se reamenajază (se desface, se lopătează, se amestecă, se reclădeşte) şi se umectează din nou. Durata de fermentare este cuprinsă intre 6 şi 12 luni.

Cercetători germani au reuşit descompunerea coardelor de viţă cu ajutorul cianamidei de calciu, după ce căpătaseră o capacitate suficientă pentru apă printr-un adaus de turbă. După numai trei luni s-a format Compostul gata de administrat în vie. În alte experienţe, rezultate bune au fost obţinute şi cu ureee.

Recomandari:- lemnul sfâşiat şi mărunţit se descompune mai

repede dacât lemnul tăiat doar în bucăţi;- este preferabil ca lemnul să fie prelucrat cât mai

curând după tăiere;- cu cât lemnul este mai proaspăt şi mai suculent, cu

atât poate fi mărunţit mai bine şi aduce un aport de umiditate mai mare în grămada de compost.

Un grad potrivit de umezire ce favorizează desfăşurarea normală a descompunerii coardelor, se obţine prin adăugarea unui material absorbant ca: tescovină, gunoi de grajd, paie, turbă, deseuri din gospodărie. Diferitele adaosuri trebuie amestecate regulat cu material lemnos. Aşezarea în straturi are dejavantajul că toată umiditatea (provenită din ploi sau adăugată artificial) este reţinută de materialul absorbant, iar straturile de coarde mucegăiesc din cauza lipsei de umiditate. Umezirea continuă a grămezii face ca aceasta să absoarbă mai multă apă decât stropirea la terminarea aşezării în straturi.

Aplicarea de azot sub formă de gunoi de grajd, must de bălegar, uree granulată (2 kg/m3 de amestec), cianamidă de calciu este strict necesară pentru activitatea microorganismelor şi, ca urmare, pentru favorizarea proceselor de descompunere.

Prin controlul periodic al temperaturii în grămada de compost, descompunerea poate fi dirijată şi favorizată: scăderea pronunţată a temperaturii, scurt timp după înregistrarea unui maxim constituie semnalul că mersul normal al descompunerii este stânjenit din cauza lipsei de umiditare şi deci trebuie udat; dacă temperatura a scăzut cu 35–40oC sub cea maximă, grămada de compost trebuie din nou prelucrată şi umezită. La suprafaţă, grămada de compost trebuie acoperită cu un strat de pământ, iarbă uscată sau paie, pentru a fi ferită de o uscare prea puternică.

Prin prelucrarea compostului de două ori se poate obţine, în şase luni, o sursă excelentă de humus pentru vie. Datorită îngrijirilor primite sub forma prelucrării şi udării, compostul ar purea fi folosit încă în toamna aceluiaşi an. Totuşi, din punct de vedere al economiei muncii, autorii elveţieni recomandă utilizarea lor în primăvară. Esenţial este ca materialul compostat să nu se usuce la suprafaţa solului.

TEHNOLOGII DE VALORIFICARE A ALTOR DESEURI DIN INDUSTRIA VINICOLA

Tehnologia de obţinere a cărbunelui activ din seminţele de struguri, care poate fi folosit cu scopuri medicinale, a fost elaborată graţie cercetărilor doc. T. Lupaşcu de la Institutul de Chimie al A.S.M. Tehnologia de obţinere a cărbunelui activ include fărâmiţarea şrotului până la fracţiuni de 3-5 mm, apoi este adus la umiditatea de 10-20% si prăjit în pirolizor la o temperatură de 450-500 ºC într-o atmosferă reducătoare, după aceea prelucrarea continuă în activator la temperatura de 800-900 ºC. Din activator cărbunele activ fierbinte este transportat în refrigerent, unde este răcit şi transportat în buncărul de împachetare.

Făina furajera se prepară după separarea seminţelor de struguri din tescovina. Resturile ce rămân după separarea seminţelor sunt uscate şi apoi măcinate până la obţinerea fainii de nutreţ.

Drojdiile care rămân după filtrarea borhotului, pot fi de asemenea utilizate ca nutreţ pentru vite atât în forma uscată, cât şi în formă umedă. In prezent însă drojdiile de vin sunt cedate persoanelor particulare sau altor întreprinderi fără oarecare câştig pentru producătorii de vin.

BIBLIOGRAFIE

Ghid ecologic. Chişinău Editura „Continental Grup” 2004 Duca Gh., Covaliova O., Covaliov V., Jaloncovschi A. Auditul

ecologic. Chişinău, Şearec-Com. SRL: 2001 Dejeu, L. – Viticultura practică. Editura Ceres, Bucureşti, 2004. Simion, C. – Tehnologie ecologică de producere a strugurilor pentru

obţinerea vinurilor roşii. Editura Pax Aura Mundi, Galaţi 2003. Ţârdea, C., Sârbu, Gh., Ţârdea, A. – Tratat de vinificaţie. Editura

„Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi, 2000. Bold O. V., Mărăcineanu. Managementul deşeurilor solide urbane .

Bucureşti Editura Tehnica: 2003.