8/13/2019 Realismul în relaţiile internaţionale

1/9

Page

| 1

Realismul în relaţii le internaţionale

În contextulrelaţiilor internaţionale, realismul politic se întemeiază pe anarhia existentaîn sistem, ca urmare a absentei unei autorităţi centrale şi care face ca să fie în natura actorilorsă caute să obţinătot mai multă putere. În consecinţă, fraza cheie a realismului este considerată

următoarea : «Dacă modul de comportare a statelor - aşa cum să dovedit de la apariţia lor pânăîn prezent- nu poate fi reformat, el trebuie să fie, pe cât posibil, controlat ! » Pentru autoriirealişti nu există o schimbare în natura omului, lucru ce ne duce cu gândul că nu există

progres. Realismul poate fi considerată ca fiind o doctrină conservatoristă1. Putem afirma că

realismul urmăreşte să analizeze concepte precum cele de interes, putere sauraţiune. Naturaumană fiind principala premisă pe care o au realiștii. În relațiile Internaționale, realismul

politic este o tradiție de analiză care pune în evidență imperativele cu care statele se confruntă

în urmărirea politicii de putere pentru îmdeplinirea interesului național2.

Hans Morgenthau a enunțat șase principii ale realismului:

Politica internaţională este guvernată de legi obiective ce se regăsesc în natura umană.Interesul statelor este definit în termeni de putere-conceptul de putere este absolut necesar şidefinitoriu pentru relaţiile internaţionale care, în esenţă, sunt relaţii de putere înre statelenaţionale ale sistemului internaţionalInteresul definit în termeni de putere este o categorieobiectivă, universal valabilă, dar fără un înţeles fix şi definitiv.

Acesta este conceptul cheie al realismului clasic şi al politicii internaţionale. Principiilemorale universale nu pot fi aplicate statelor naţionale în forma lor abstractă, ci trebuie filtrate prin intermediul circumstanţelor concrete de spaţiu şi timp.

Principiile realismului menţin autonomia sferei politice în raport cu toate celelalte care artrebui să i se subordoneze. Morgenthau a criticat cel mai vehement tendinţa generală de aaplica conceptele din sfera internă la cea internaţională.

Viziunea lui Hans Morgenthau asupra realismului şi celor trei niveluri ale construcţiei

filosofice: Nivelul individual care prezintă natura umană viciată, egoistă prin naştere, îndreptată

către lupta pentru putere, caracterizată de o dorinţă nesăţioasă de dominaţie şi neschimbătoare3. Nivelul statal care spune că statul este principalul actor în relaţiile internaţionale. Statul

este extrem de important în construcţia teoretică a lui Morgenthau deoarece mediulinternaţional este format strict din relaţiileîntre statele-naţiune în anumite condiţii.

1 John A. Vasquez, Elman Collin “Realismulși Balanța de putere”Collegium, Iași, 2012, pg. 152 Burchill, Scott “Teorii ale Relațiilor Internaționale ” Institutul European, Iași, 2008, pg. 433 Andrei, Miroiu, Sebastian, Ungureanu, „Manual de relaţii internaţionale”, Ed. Polirom, Iaşi, 2006, pg. 98

8/13/2019 Realismul în relaţiile internaţionale

2/9

Page

| 2

Astfel că statul are o serie de interese pe care şi le defineşte în termeni de putere, într - unmod raţional şi egoist, şi pe care le urmăreşte în vederea maximizării puterii şi securităţii proprii.4

Nivelul sistemic-caracteristica principală a sistemului internaţional, care determină înmod fundamental relaţiile între statele naţiune, este lipsa unei autorităţi superioare

recunoscută de state. Cu alte cuvinte, sistemul internaţional este anarhic.5

Realismul

Gândirea politică este influenţată de contextul istoric în care este formulată. Bipolaritatea

de după cel de-al doilea război mondial a determinat curentele relaţiilor internaţionale să segrupeze în jurul celor doi poli de putere. Gândirea realistă s-a dezvoltat în paralel cu

formulările politice externe a SUA, realismul s-a dovedit astfel a fi principala ei şcoală degândire de la care au pornit diferite orientări critice.6

Realismul structurează înţelegerea evenimentelor, conceperea şi desfăşurarea politiciiexterne, configurarea conflictelor internaţionale, de fapt o mare parte a secolului XX pornindde la premisa că statele sunt motivate mai puţin de idealuri, în mare măsură motivaţia fiind bazată pe putere, securitate şi propriile lor interese, astfel statele vor acţiona strict raţional, pentru a-şi păstra şi mări puterea respectiv securitatea. Realismul politic, Realpolitik ,“politica de putere” este cea mai veche și mai răspândită teorie în relațiile internaționale.

Deși definițiile realismului diferă în detaliile lor, ele împărtășesc o clară asemănare defamilie, o “aromă distructivă și ușor de recunoscut”7. Realismul evidențiază constrângerileasupra politicii impuse de egoismul uman și de existența unui guverninternațional (“anarhia”), care duc la “primatul puterii și securității în toate aspectele vieții politice”8.

Cauzele ce au dus la declanşarea Ră zboiului Rece

Cauzele ce au contribuit la declanșarea acestui tip de r ăzboi nu sunt ușor de cuantificat.

Vidul de putere, interesele politiceși economice, prăbuşireaunorțări din Europaşi formarea

4 Andrei, Miroiu, Se bastian, Ungureanu, „Manual de relaţii internaţionale”, Ed. Polirom, Iaşi, 2006, pg. 99 5 Andrei, Miroiu, Sebastian, Ungureanu, „Manual de relaţii internaţionale”, Ed. Polirom, Iaşi, 2006, pg. 99 6 Guzzini, Stefano “Realismul în relaţiile internaţionale”, , Ed. Institutul European, Iaşi, 2002, pg 45 7 Burchill, Scott “Teorii ale Relațiilor Internaționale ” Institutul European, Iași, 2008, pg. 448 Keneth Waltz, lucrare publicată in anul 1979.

8/13/2019 Realismul în relaţiile internaţionale

3/9

Page

| 3

bipolarismului sunt o serie de elemente ce au contribuit ladeclanşarea Războiului Rece, unr ăzboi mai degrabă al nervilorși iscusinței diplomatice decât al armelor.

Cursa înarmării este parte componentă a r ăzboiuluiși putem afirma că este consecința

tensiunilor dintre cele două puteri, fiindși una din cauzele importante ce caracterizează

această perioadă .

Rivalitatea dintre cele două puteri a ajuns la niște cote ne mai întâlnite până atunci,

existând un risc imminent ca acest conflict să degenereze într-un r ăzboi nuclear. Încă de la

începutul administrației Reagan din debutul anilor 1980, s-a înaintat ipoteza unui iminent

r ăzboi rece, această abordare a condus la adoptarea unei viziuni realiste asupra lumii de către

cercetătorii relațiilor internaționale. Transformările ce au avut loc după venirea la Casa

Albă a lui Reagan a făcut din tema conflictului și nu cea a cooperării dominanta ce

cupri ndea tot mai mult spectrul internațional 9. Reducerea armamentului din dotarea

celor două armate era văzută de toți drept cea mai bună măsură pentru a se asigura un

climat de securitate benefic între cele două state.

Ameninţare rusească este o altă cauză importantă. Toate conflictele au avut drept sursă

URSS, din dorinţade expansiune, aceasta idee făcând parte din ideologia Marxist-lininistă.

Această teorie blamează un stat pentru toate problemele care apar pe plan internaţional.10

Teoria conflictuluide clasă. Această teorie este clădită pe analiza marxistă a conflictului de

clasă ca promotor al schimbării. Tensiunea este produsul declinului şi expresia revoluţieisociale.

Conflictul dintre capitalism şi comunism se manifestă prin tensiunile care apar întresuper puteri. Mişcarea revoluţionară din lumea a treia implică şi super puterie în conflict. Viziunea ortodoxă sau tradiţională. Aceasta corespunde tezei anterioare a ameninţăriiruseşti”. Rusia a fost permanent ostilă Occidentului şi a cooperat doar atunci când a fostnecesar din punctde vedere tactic. Aceasta a fost, prin definiţie, o putere expansionistă.” Viziunea revizionistă”. Este un tip de analiză similar celui din teoria despre imperialismulamerican de mai sus.

Interpretările postrevizioniste. Aceasta caută să evite teoriile cauzei unice ca sursă a stăriiconflictuale, eliminând astfel punctele slabe ale celor două teorii anterioare. Interpretareaortodoxă acordă prea puţină atenţie nevoilor legitime de securitate ale Rusiei, în timp cerevizioniştii nu scot în evidenţă modificările survenite în modalităţile ruseşti de abordare a problemelor, care au condus la schimbări în politica americană.11

9 Andrei, Miroiu, Sebastian, Ungureanu, „Manual de relaţii internaţionale”, Ed. Polirom, Iaşi, 2006, pg. 138 10 „Rusia, America şi Războiul Rece, 1949-1991’’McCauley, Martin, Ed. Polirom, Iaşi, 1999, pagina 41,4211 Idem pagina 43

8/13/2019 Realismul în relaţiile internaţionale

4/9

Page

| 4

Războiul Rece

Războiul Rece a fost o confruntare deschisă, nonmilitară şi limitată, care s-a desfăşurat dupăal Doilea Război Mondial între două grupuri de state care aveau ideologii şi sisteme politicediametral opuse. Cele două grupuri se numeam “Blocul Răsăritean” din care făcea parteURSS-ul şi aliaţii săi iar cel de-al doilea grup se numea“Blocul Occidental” şi era format dinS.U.A. şi aliaţii acesteia.

Cel de-al doilea Război Mondial a provocatschimbăriradicale în contextul internațional

de după anul 1945. Începând cu anul 1945, fostele mari puteri ale Europei încep să fie fragile,

iar S.U.Aşi U.R.S.S. devin tot mai influente pe plan economic. Aldoilea Război Mondial areprezentat un punct de turnur ă prin faptul că a pus capăt structurii multipolare ce a fost

înlocuită cu structura bipolară dată de S.U.A și URSS, darși imperialismului European. SUA

în acest context era cea mai mare putere economică şi militar ă a globului.

Potrivit lui Stalin, Războiul Rece “ nu este ca acela din trecut. Oricine ocupă un ter itoriuîşi impune şi propriul său sistem social. Fiecare îşi impune propriul sistem până undeînaintează armatele sale și este capabil să le controleze.”12

Războiul rece a fost poate cel mai mare război din istoria omenirii, dar a făcut cele mai puţine victime. Este singurul război care a avut ca ţintă cucerirea întregii planete, primul care a pus în lupta doua superputeri, sau după cum spune Andre fontaine "doua reţete ale unei fericiriautomate şi universale"13.Acest fenomen ciudat al secolului XX, în care un conflict începe fărăo declaraţie de război şi se încheie fără semnarea unui tratat de pace, îşi are originea înmisterele celui de-al doilea Război Mondial. Războiul Rece a fost o confruntare deschisă,nonmilitară şi limitată, care s-a dezvoltat du pă Al Doilea Război Mondial între două grupuri destate care aveau ideologii şi sisteme politice diametral opuse URSS şi SUA. DeclanşareaRăzboiului Rece în Europa reflectă eşecul de punere în aplicare a principiilor convenite laconferinţele din timpul războiului de la Yalta şi Potsdam. Punctul de interes al RăzboiuluiRece a fost Germania, confruntarea în privinţa Berlinului din anii 1948-1949 fiind foarte

aproape de un conflict armat, dar sfârşitul acestei confruntări a însemnat o victorie pentrutabăra occidentală, fără a se ajunge la o angajare militară. Stalin a pus capăt blocadei în mai194914.

Ameninţareace o reprezenta URSS pentru Europași dorința SUA de a apăra

democraţiile occidentale și a se implica activ în refacereațărilor afectate de al doilea r ăzboi

mondial a dus la crearea OECE15. Mai mult decât OECE, Alianța Atlantică este un copil al

12 Florin Constantiniu,”De la razboiul fierbinte la razboiul rece”,Editura Corint,Bucuresti,1998 pg. 1613 Fontaine ,Andre, Istoria Razboiului Rece, Bucuresti, Ed. Militara,(1991)14 John A. Vasquez, Elman Collin “Realismulși balanța de putere” Collegium, Iași, 2012, pg. 43 15Organizația Europeană de Cooperare Economică, la 5.06.1946 secretarul de stat, generalul Marshall din partea SUAa propus un plan de relansare economică a Europei cu ajutor financiar din partea Statelor Unite, in data de

8/13/2019 Realismul în relaţiile internaţionale

5/9

Page

| 5

r ăzboiului rece. Între 1947- anul teribil -și 1950- izbucnirea r ăzboiului din Coreea, Occidentul

se simte în pragul celui unui al treilea r ăzboi mondial. Pentru europenii din Est, ancorarea

Statelor Unite în Europa, printr-o alianță permanentă, este vitală. La 11 iunie 1948, Senatul

American votează rezoluția Vandenberg- veritabilă rezoluție pentru tradiția de izolare a

acestei țări și o autorizează pe aceasta din urmă să avizeze încă din timpul păcii

alianțele din afara continentului American. Organizația Tratatului Atlanticului de Nord

(NATO) ia ființă la Washington, la 4 aprilie 1949 16 .

Crizele din perioada Războiului Rece

R ăzboiul Rece a avut o serie de perioade în care cele două Superputeri s-au ciocnit

indirect, situații ce au creat o stare de tensiune la nivel diplomaticși militar între SUA pe de o

parteși URSS cu aliații ei pe altă parte.

După moartea lui Iosif Stalin în anul 1953, succesorul său pe funcția de prim -secretar a

fost Nikita Hruşciov.Acesta a modificat cele mai dure aspecte represive ale regimului stalinist,deşi URSS a rămas un stat aflat sub controlul total al unui singur partid. Hruşciov a dizolvatCominformul (Biroul Comunist de Informaţii) şi a conceput un nou tip de doctrină a

,,convieţuirii paşnice17”. El a abandonatideea conform căreia un conflict între SUAși URSS

era inevitabil, el a declarat că cele două sisteme puteau să se afle într -o competiţie paşnică: ceacare va avea mai mult succes o va elimina pe cealaltă. Aşa s-a şi întâmplat în cele din urmă,deşi rezultatul nu a fost cel aşteptat de Hruşciov. Dar scăderea tensiunii a fost de scurtă durată.Berlinul de Vest provoca o veşnică iritare, deoarece pentru lumea comunistă el era un exemplual vieţii occidentale prospere. De asemenea el oferea o rută relativ facila de scăpare pentrugermanii din est. În cele din urmă, când reformele şi tacticile lui Hursiciov s-au doveditincapabile de a determina puterile occidentale să se retragă, autorităţile din Germania de Est auridicat un gard de sârmă ghimpată şi au construit un zid în jurul Berlinului de Vest – pentru aîmpiedica accesul propriilor cetăţeni în oraş. Acesta a fost o recunoaştere umilitoare aeşecului, dar Zidul Berlinului a reuşit să stabilizeze situaţia: Berlinul a încetat să mai fiescânteia care putea declanşa un alt război mondial. Probabil cea mai gravă criza postbelică aavut loc în Cuba.

În 1959, revoluţionarul Fidel Castro a preluat controlulasupra insulei; apoi ca urmare aunor dispute cu SUA, s-a mutat în tabăra comunistă. SUA nu agrea prezenţa unui aliat sovietic

în această regiune considerată întotdeauna ca făcând parte din sfera sa de influenţă; în plus,

16.04.1948 această organizație devine funcțională și pompează bani în economiile sta telor ce nu erau sub spectrulde influență sovietică. 16 Moreau Defarges, Philippe, “ Organizațiile internaționale contemporane” Institutul European, Iași, 1998, pag.7817 Florin Constantiniu,”De la razboiul fierbinte la razboiul rece”,Editura Corint, Bucuresti,1998 pg.18

8/13/2019 Realismul în relaţiile internaţionale

6/9

Page

| 6

Cuba se afla la o distanţă destul de mică faţă de coastă SUA. Apoi după eşecul ruşinos al uneiinvazii a SUA în Cuba, susţinută de oponenţii exilaţi ai lui Castro, pe insula au fost instalaterachete sovietice.Preşedintele Kennedy a răspuns prin impunerea unei blocade parţiale sau"carantină" a insulei, şi forţele nucleare americane a trecut la starea de alertă fără precedent18.

Blocada asupra Berlinului

Blocada instituită asupra Berlinului în perioada iunie 1948 - mai 1949, a fost una dintre

crizele majore aleRăzboiului Rece ce s-a desășurat chiar în debutul său, fiind marcat de

momentul cândUniunea Sovietică a restricționat accesul atât celrutier și feroviar cătreBerlinul de Vest.

Când Al Doilea Război Mondial se sfâr șește, Germania a fost divizată de cei care aucâștigat r ăzboiul, astfel că S.U.A., Marea Britanie,Franţa şi Uniunea Sovietică, au împăr țit

statul german în patru zone.Evenimentele din Germania au avut o însemnătate capital pentru

debutul R ăzboiului Rece. Deasemenea ţările care au ocupat Germania au realizatnecesitatea de

a dezarma statul care era vinovat de declanşarea celor două r ăzboaie mondiale19.

În urma războiului din care a ieșit învinsă, Germania a pierdut un sfert din teritoriul

deţinut înainte de anul 1938, în favoarea U.R.S.S şi a Poloniei, fără o împotrivire directă din partea S.U.A. O reglementare a situaţiei frontierelor trebuia discutată în cadrul unei conferinţecare însă nu a avut loc. În ciuda caracterului provizoriu al deciziei privind frontierele, aceasta

constituie totuşi o victorie pentru U.R.S.S.Dar această divizare nu putea fi una definitivă. Trebuiau organizate alegeri libere la

nivelul Germaniei cât şi a Berlinului, aceste alegeri trebuiau să reflecte voinţa cetăţenilorgermani. Insca înfrângere comuniştilor din anul 1946 i-a pus în încurcătură pe sovietici,existând posibilitatea ca Germania să se unească într -un regim nefavorabil lor 20. Mai multe

măsuri precum: unificare celor trei zone prin desfiinţarea liniilor de demarcaţie, includereanoului teritoriu în planul de asistenta american Marshall, unele decizii de transferare a puteriicătre autorităţile alese de germani, i-au determinat de sovietici să interzică toate transporturileterestre către Berlinul Occidental.21

18 Vianu Alexandru, Zamfir Zorin, Buşe Constantin, Bădulescu Gheorghe, “Relaţii internaţionale în acte şi

documente”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983 pg.2519 Florin Constantiniu,”De la razboiul fierbinte la razboiul rece”,Editura Corint,Bucuresti,1998 pg. 1920 Idem21 McCaulez, Martin “ Rusia, America si Razboiul Rece 1941-1991” Ed. Polirom Iași, 1999, pag. 48

8/13/2019 Realismul în relaţiile internaţionale

7/9

Page

| 7

Occidentalii au creeat cel mai mare pod aerian din istorie,ca răspuns la deciziasovieticilor. Acesta s-a dovedit cel mai bun răspuns deoarece berlinezii au primit un ajutorenorm. Acest ajutor a constat în: 4 mii de tone de alimente şi combustibil, o centrală termică,un avion aterzia la fiecare 3 minute zilnic, în total fiind 2.5 milioane de tone cu valoare de 500milioane de dolari. Sovieticii fiind înfrânţi de occidentali au fost nevoiţi să ridice blocada.

După această soluţie “ Politică de îngrădire “ a SUA a avut primă măsură fermă.22

Urmarea acestei crize afost aceea că în 1949 s-au format două state Germane :Republica Democrat Germană cu capitala la Berlinul de Est şi Republica Federal Germana cucapitala la Bonn.

Războiul Coreei

„Războiul Coreei” așa cum mai este numit de istorici a fost un conflict militar întreRepublica Coreea pe de o parte și Republica Popu lară Democrată Coreeană pe de altă parte, între

nordși sud. Coreea de Sud a avut în tabăra aliaților Națiunile Unite, iar Coreea de Nord a avut

sprijinul dat de Republica Populară Chineză darși din partea Uniunii Sovietice.

Faptul că nu s-au putut realiza alegeri libere pe teritoriul întregii peninsule în 1948 a dus

la împărțirea celor două regiuni, iar în partea de Nord s-a instaurat un guvern comunist după

modelul rusesc. Paralela 38 a devenit în timp o „barieră politică” între regiuni. Deși negocierile

de unire au continuat în lunile de dinaintea războiului, tensiunile s-au intensificat. Raiduri șiîncăierări la nivelul paralelei de 38 de grade au continuat. Situația a degenerat atunci cândCoreea de Nord a invadat teritoriul Coreei de Sud la data de25 iunie 1950 . A fost primulconflict armat important din Războiul Rece în care indirect s-au întâlnitși cele două superputeri.

Dintr-o telegramă a ambasadorului sovietic în Coreea de Nord către Andrei Vâşinskiaflăm despre ,,cererea lui Kim Il-sung de a obţine permisiunea de a ataca Sudul. Secretarulacestuia, Mun Il, aflat în vizită la Sthykov, l-a anunţat că are informaţii potrivit cărora în

viitorul apropiat sud-coreenii intenţionează să ocupe o parte a Peninsulei Ongjin care estesituată la nord de paralelă 38 precum şi să atace oraşul Kaisiu. De aceea Kim cere permisiuneade a începe operaţiunile militare împotriva Sudului, cu scopul de a ocupa Peninsula şi o parte ateritoriului sud-coreean aflat laest de aceasta, aproximativ până la Kaesong, astfel încât să fiescurtată linia de apărare23. Trupele americane au avut o influenă definitorie în regiune.În 1953războiul a încetat cu un armistițiu ce a restabilit granița între cele două Corei aproape de paralela38 și între cele două țări s-a creat o zonă demilitarizată fortificată, cu o lățime de 4 km. De

atunci și până azi între cele două țări nu s-a încheiat niciun acord de pace, ci este în vigoare

22 Stefano, Gruzzini “ Realism si relații internaționale” Ed. Institutul European Iași, 2000 pg. 12123 McCaulez,Martin “ Rusia, America si Razboiul Rece 1941-1991” Ed. Polirom Iași, 1999, pag. 51

http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Popular%C4%83_Democrat%C4%83_Coreean%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Popular%C4%83_Democrat%C4%83_Coreean%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Popular%C4%83_Democrat%C4%83_Coreean%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Popular%C4%83_Democrat%C4%83_Coreean%C4%83http://ro.wikipedia.org/wiki/25_iuniehttp://ro.wikipedia.org/wiki/25_iuniehttp://ro.wikipedia.org/wiki/1950http://ro.wikipedia.org/wiki/1950http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Recehttp://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Recehttp://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Recehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Armisti%C8%9Biuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Armisti%C8%9Biuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Armisti%C8%9Biuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/Armisti%C8%9Biuhttp://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Recehttp://ro.wikipedia.org/wiki/1950http://ro.wikipedia.org/wiki/25_iuniehttp://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Popular%C4%83_Democrat%C4%83_Coreean%C4%83

8/13/2019 Realismul în relaţiile internaţionale

8/9

Page

| 8

armistițiul. Conflictul dintre cele 2 părți nu este total stins ci periodic au loc diferite dispute ceau rostul de a destabiliza regiunea.

Deşi succesul a fost unul parţial, peninsula rămânând totuși divizată, americanii au extins politica de îngrădire a comunismului la nivel global.

Concluziile studiului:

În conţinutul lucrării de față se poate observa că principiile realismului se regăsesc în

evoluţia relaţiilor internaţionale din timpul Razboiului Rece, iar interpretarea evenimentelor prezentate mai sus din perspectiva realistă este una argumentată, ea oferă optica corectă . În

această lucrare se pot observa comportamentele marilor actori de la nivel internațional, fie că

acționează în mod deliberat sau f ără a avea neapărat o strategie, ei doresc să își impună

sfera de influență peste statele din apropierea centrului lor de interes.

Dorința de putere și într -o egală măsură interesul caracterizează acțiunile statelor

iar principiile morale care deseori sunt puse înaintea intereselor propriu zise nu fac decât să

accentueze legătura ce creează un cerc vicios: putere›››interes›››contra statelor ce pot facilita

obținerea unor beneficii dacă sunt înfrânte.

Bibliografie:

8/13/2019 Realismul în relaţiile internaţionale

9/9

Page

| 9

Vianu Alexandru, Zamfir Zorin, Buşe Constantin, Bădulescu Gheorghe, “Relaţiiinternaţionale în acte şi documente”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1983

McCaulez, Martin “ Rusia, America si Razboiul Rece 1941-1991” Ed. Polirom,Iasi, 1999

John A. Vasquez, Elman Collin “Realismul și balanța de putere” Collegium, Iași,2012

Stefano Guzzini, Realismul în relaţiile internaţionale”, Ed. Institutul European,Iaşi, 2002

Andrei, Miroiu, Sebastian, Ungureanu, „Manual de relaţii internaţionale”, Ed.Polirom, Iaşi, 2006

Fontaine ,Andre, “Istoria Razboiului Rece” Bucuresti, Editura Militara,(1991)

Moreau Defarges, Philippe, “ Organizațiile internaționale contemporane”Institutul European, Iași, 1998

Burchill, Scott “Teorii ale Relațiilor Internaționale” Institutul European, Iași,2008

Florin Constantiniu, ”De la razboiul fierbinte la razboiul rece”,Editura Corint,Bucuresti, 1998