raport_de_practica_seip_AUTOTRANS_srl.[conspecte.md]

8/2/2019 raport_de_practica_seip_AUTOTRANS_srl.[conspecte.md]

http://slidepdf.com/reader/full/raportdepracticaseipautotranssrlconspectemd 1/66

Capitolul I Caracteristica generală a întreprinderii

„SEIP AUTOTRANS” SRL

1.1Istoria fondării şi structura administrativă a „Seip Autotrans” SRL

Întreprinderea „Seip Autotrans”SRL a fost fondată pe data de 14.12.2005.Fondatorul întreprinderii:

• Grosu Igor născut la 10.04.1982, locul naşterii Bender, domiciliat: MD-

3200, str.Miciurina, 7, ap. 17, mun. Bender, Republica Moldova, buletin

de identitate seria A Nr.05065216 eliberat 13.01.2005, c/i

0991105052000

Numărul de înregistrare a întreprinderii: 1005600057130 din 14.12.2005

Forma organizatorico-juridică: Societate cu Răspundere Limitată.

Denumirea completă: Societatea Comercială „Seip Autotrans” SRL

Denumirea prescurtată: S.C. „Seip Autotrans” SRL

Sediul: MD-2051, str. Pelivan Ion, 30/5, ap.49, mun. Chişinău, Republica

Moldova.

Administratorul: Uja Ruslan, născut la 31.05.1977, domiciliat: mun,Chişinău,

str.M.Cogălniceanu 41, ap.6

Codul fiscal: 1003600090625

Întreprinderea are statut de persoană juridică de drept privat, cu scop comercial.

Persoana juridică are un patrimoniu distinct şi răspunde pentru obligaţiile sale cu acest

patrimoniu, poate să dobîndească şi să execute în nume propriu drepturi patrimoniale

şi personale nepatrimoniale, să-şi asume obligaţiile, poate fi reclamat în instanţa de

judecată. Ea obţine drepturile de persoană juridică din data înregistrării de stat.Întreprinderea dispune de bilanţ autonom şi conturi în bănci, are ştampilă cu

denumirea sa şi imaginea emblemei. Societatea poate constitui la rîndul său filiale şi

reprezentanţe în Republica Moldova şi în străinătate dacă legea nu prevede altfel.

„Seip Autotrans” SRL a fost creată pentru desfăşurarea activităţii de

antreprenoriat care prevede fabricarea producţiei, executarea lucrărilor şi prestarea

3



serviciilor, desfăşurată în mod independent din propria iniţiativă, din numele

întreprinderii, pe riscul propriu şi sub răspunderea sa patrimonială, de către organele

ei cu scopul de asigura o sursă permanentă de venituri. Pentru a-şi realiza sarcinile

asumate, „Seip Autotrans” SRL desfăşoară următoarele genuri de activitate:

1. comerţul cu ridicata al articolelor de fierăriei, utilajului de apeduct şi de

încălzire

2. intermedieri pentru vînzarea unui asortiment larg de mărfuri

3. construcţia de clădiri şi (sau) de instalaţii inginereşti şi de reţele tehnico-

edilitare, reconstrucţiile, consolidările, restaurările

4. alte activităţi de servicii prestate întreprinderilor, neincluse în alte

categorii5. transportul auto de călători în folos public; transportul auto internaţional

de mărfuri

Capitalul social al „Seip Autotrans” SRL constituie 5400 lei şi este deţinut

integral de Grosu Igor.

Capitalul social poate fi majorat din contul: beneficiului restant la dispoziţia

„Seip Autotrans” SRL după achitarea plăţilor la buget şi din contul noilor părţisociale. În cazul majorării capitalului social, aportul se varsă în termenul stabilit de

Adunarea Generală, dar nu mai tîrziu de 60 de zile de la adoptarea hotărîrii de

majorare a capitalului social.

Capitalul social poate fi micşorat din contul micşorării valorii certificatelor de

parte socială şi în cazul răscumpărării de către întreprindere a certificatului de parte

socială a Asociatului retras din componenţa ei, cu anularea ulterioară a certificatului.

Întreprinderea este obligată să creeze un capital de rezervă de cel puţin 10% din

cuantumul capitalului social. Capitalul de rezervă se creează prin prelevări anuale din

beneficiu pînă se atinge cuantumul prevăzut. Mărimea prelevărilor anuale este

stabilită de către Adunarea Generală a Asociaţilor, dar nu poate constitui mai puţin de

5% din suma beneficiului net. Asociaţii pot depune cote suplimentare la aport pentru

4



acoperirea pierderilor suportate de întreprindere în cazul în care temporar sunt

necesare asemenea cote. Cota suplimentară nu majorează aportul asociatului la

capitalul social. Plata cotelor suplimentare se efectuează proporţional cu aporturile la

capitalul social.

Organele de conducere ale „Seip Autotrans” SRL sunt:

1. Adunarea Generală a Asociaţilor

2. Administratorul

3. Cenzorul

1. Adunarea Generală a Asociaţilor are următoarele competenţe

- modificarea actului de constituire, majorarea sau reducerea capitalului social

- aprobarea raportului şi bilanţului anual- repartizarea beneficiului

- alegerea şi revocarea Administratorului

- alegerea şi revocarea Cenzorului

- excluderea asociatului din întreprindere

- reorganizarea şi dizolvarea întreprinderii

- aprobarea modului de remunerare a muncii şi a salariilor tarifare aleadministratorului şi cenzorului

- aprobarea contractelor încheiate pe sume ce depăşesc ¼ sau capitalul social,

precum şi a contractelor încheiate între întreprindere şi asociaţii ei

- aprobarea deciziilor cu privire la răspunderea materială a administratorului şi a

cenzorului

Adunările pot fi anuale şi extraordinare. Adunările anuale se convoacă în modul

stabilit de legislaţie, iar cele extraordinare pot fi convocate la cererea

administratorului, cenzorului, asociaţilor care posedă în ansamblu mai mult de 10%.

Dacă în decurs de 8 zile administratorul n-a îndeplinit cerinţa dată, angajaţii au

dreptul să convoace singuri adunarea.

5



2. Administratorul (organul executiv). La SC „Seip Autotrans” SRL funcţia de

administrator o îndeplineşte Uja Ruslan, care are următoarele atribuţii:

- organizarea activităţii întreprinderii

- ţinerea evidenţei contabile şi a lucrărilor de secretariat

- angajarea lucrătorilor la întreprindere şi eliberarea lor din funcţie

- încheierea tranzacţiilor în numele întreprinderii

- întocmirea dării de seamă şi bilanţului anual şi prezentarea Adunării Generale

- organizarea executării hotărîrilor adunării

- soluţionarea altor probleme privind activitatea întreprinderii, cu excepţia celor

ce ţin de competenţa Adunării Generale a Asociaţilor

- reprezentarea întreprinderii în relaţiile cu terţe persoane fără procură3. Cenzorul are următoarele drepturi:

- să efectueze controlul economico-financiar asupra activităţii întreprinderii din

iniţiativă proprie

- să ceară de la funcţionarii întreprinderii prezentarea tuturor materialelor

necesare şi a explicaţiilor

- să participe cu vot consultativ la şedinţele organului executivCenzorul are următoarele obligaţii:

- să verifice darea de seamă şi bilanţul anual al întreprinderii

- să raporteze privind revizia efectuată, pe care o anexează la darea de seamă

anuală

- să controleze activitatea economico-financiară a întreprinderii prin decizia

adunării sau la cererea cel puţin a unuia dintre asociaţi

- să transmită adunării materialele cu rezultatele controlului efectuat

- să nu divulge secretele comerciale privind activitatea întreprinderii

- să ceară convocarea extraordinară a Adunării Generale a Asociaţilor, dacă sunt

în pericol interesele esenţiale ale întreprinderii sau au fost descoperite încălcări

grave comise de funcţionarii întreprinderii.

6



Din aparatul administrativ al întreprinderii mai fac parte:

Toacă Andrei – contabil-şef

Purcel Elena – contabil pe salariu

Ciumaşu Ecaterina – contabil, evidenţa mijloacelor băneşti din casierie, din conturile

curente în valută naţională şi din conturile curente în valută străină

Melnicenco Ivan – şef coloană auto

Harea Deonis – inginer mecanic şef

Durata săptămînii de lucru a personalului administrativ este de 5 zile. Durata

zilei de muncă – 8 ore, de la ora 8.30 pînă la ora 17.30. Pauza de masă: de la ora

13.00 pînă la ora 14.00.

Din categoria personalului neadministrativ fac parte 140 şoferi care lucrează întrei ture.

Ţinînd cont de faptul că întreprinderea s-a fondat relativ nu demult, numărul

personalului administrativ şi cel neadministrativ a rămas relativ constant pe parcursul

acestei perioade.

1.2Baza juridică şi normativă de activitate a întreprinderii

Din categoria documentelor de bază care reglementează activitatea de

antreprenoriat a SC„Seip Autotrans” SRL fac parte:

1. S.N.C 1 „Politica de contabilitate”, obiectivul căruia îl constituie stabilirea

bazelor de elaborare a politicii de contabilitate şi de publicitate a prevederilor

principale ale acesteia, utilizate la întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare ale

subiectului economic: bilanţului contabil, rapoartelor privind rezultatele financiare,

fluxul capitalului propriu, fluxul mijloacelor băneşti şi anexelor la acestea.

2. S.N.C 2 „Stocurile de mărfuri şi materiale” - care stabileşte regulile de

evaluare a stocurilor de mărfuri şi materiale, calculare a costului acestora şi de

reflectare în rapoartele financiare. Calcularea costului stă la baza contabilizării

7



stocurilor de mărfuri şi materiale, care se consideră ca activ pînă la momentul

calculării venitului din vînzări. Prezentul standard constituie un îndrumar practic de

determinare a costului stocurilor de mărfuri şi materiale şi de constatare ulterioară a

acestuia drept cheltuială, inclusiv a diferenţei dintre cost şi valoarea realizabilă netă a

stocurilor.

3. S.N.C. 3 „Componenţa consumurilor şi cheltuielilor întreprinderii” – pentru

determinarea componenţei consumurilor întreprinderilor de producţie, de comerţ şi de

prestări servicii, a cheltuielilor activităţii operaţionale, de investiţii şi financiare,

precum şi a pierderilor excepţionale.

4. S.N.C. 5 „Prezentarea rapoartelor financiare” – pentru stabilirea principiilor

pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare, care oferă posibilitatea de a apreciaactivitatea întreprinderii în perioadele de gestiune precedentă şi curentă şi a compara

datele acestei întreprinderi cu datele din rapoartele financiare ale altor întreprinderi.

Standardul dezvăluie cerinţele faţă de structura şi conţinutul rapoartelor financiare,

stabileşte formularele, modul de întocmire şi de prezentare a acestora.

5. S.N.C 7 „Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti”. Obiectivul prezentului

standard îl constituie asigurarea utilizatorilor de rapoarte financiare cu informaţii privind fluxul mijloacelor băneşti ale întreprinderii, prezentate în raportul privind

fluxul mijloacelor băneşti pe parcursul perioadei de gestiune pe tipuri de activităţi.

6. S.N.C. 8 "Profitul (pierderea) net (ă) al (a) perioadei de gestiune, erorile

esenţiale şi modificările politicii de contabilitate" se utilizează pentru a putea clasifica

modul de pregătire şi prezentare contabilă a informaţiei în Raportul privind

rezultatele financiare, precum şi stabilirea modalităţii de evidenţă a modificărilor în

evaluările contabile, modificării politicii de contabilitate şi corectarea erorilor

esenţiale.

7. S.N.C. 12 „Contabilitatea impozitului pe venit”. Obiectivul prezentului

standard îl constituie descrierea metodicii de contabilizare a impozitului pe venital

întreprinderii. Acest standard stabileşte modul de determinare a diferenţelor

8



permanente şi temporare, de constatare a datoriilor şi activelor amînate privind

impozitul pe venit, de prezentare a informaţiei cu privire la impozitul pe venit în

rapoartele financiare.

8. S.N.C. 13 „Contabilitatea activelor nemateriale”. Obiectivul prezentului

standard îl constituie descrierea metodicii de contabilizare a activelor nemateriale,

determinarea condiţiilor de constatare a acestora, a duratei de utilizare, valorii de

bilanţ şi valorii de recuperare, precum şi stabilirea modului de calculare a amortizării.

9. S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”. Obiectivul

acestui standard îl constituie descrierea metodicii de contabilizare a activelor

materiale pe termen lung: mijloacelor fixe, activelor materiale în curs (investiţiilor

capitale la beneficiarul construcţiei), terenurilor, resurselor naturale. Principalele probleme ale contabilizării activelor materiale pe termen lung sînt determinarea

momentului de constatare a acestora, valorii de bilanţ şi a celei rămase, duratelor de

funcţionare utilă, modul de calculare a uzurii, metodica de contabilizare a altor

diminuări ale valorii de bilanţ şi a ieşirii activelor.

10. S.N.C. 18 „Venitul”. Obiectivul acestui standard îl constituie descrierea

metodelor de contabilizare a veniturilor obţinute în procesul activităţii economico-financiare a subiectului economic. Problema principală a contabilizării venitului

constituie determinarea momentului constatării acestuia. Prezentul standard stabileşte

criteriile de constatare a venitului, modul de măsurare şi de reflectare a acestuia în

rapoartele financiare.

11. S.N.C.19 „Beneficiile angajaţilor” pentru contabilizarea şi prezentarea

informaţiei aferente beneficiilor angajaţilor. Standardul cere unei întreprinderi să

recunoască:

a) o datorie, atunci cînd un angajat a prestat servicii în schimbul beneficiilor ce

urmează a fi plătite în viitor;

b) o cheltuială, atunci cînd întreprinderea utilizează avantajele economice ce

apar ca urmare a serviciilor prestate de un angajat în schimbul beneficiilor.

9



12. S.N.C. 21 „Efectele variaţiilor cursurilor valutare” – pentru determinarea

regulilor de contabilizare a operaţiunilor în valută străină şi a modului de reflectare a

diferenţelor de curs în rapoartele financiare.

13. S.N.C. 23 „Cheltuielile privind împrumuturile” – pentru determinarea

componenţei cheltuielilor de împrumut, stabilirea modului de contabilizare a acestora,

trecere la cheltuieli, capitalizare şi reflectare în rapoartele financiare.

14. Comentariile cu privire la aplicarea Standardelor Naţionale de Contabilitate

– conţin explicaţii ale prevederilor S.N.C. în baza unor exemple concrete.

15. Legea contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007. În acest act sunt stabilite

regulile generale privind:

- documentarea operaţiunilor economice- aplicarea sistemelor de organizare a contabilităţii

- întocmirea registrelor contabile

- inventarierea patrimoniului, decontărilor şi datoriilor

- corectarea erorilor contabile

- întocmirea şi prezentarea rapoartelor financiare.

16. Bazele conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor financiare – ele aufost elaborate în baza Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor

financiare aprobat de Comitetul pentru Standardele Internaţionale de contabilitate.

Acest act normativ a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1998 şi conţine caracteristica

generală a:

- convenţiilor şi principiilor fundamentale ale contabilităţii

- elementelor rapoartelor financiare şi a grupurilor de utilizatori ai acestora

- criteriilor de evaluare şi constatare a elementelor repoartelor financiare.

17. Planul de conturi contabile al activităţii economico-financiare a

întreprinderilor – reprezintă un act mnormativ important aprobat de Ministerul

Finanţelor. El stabileşte nomenclatorul şi caracteristica conturilor contabile, precum şi

metodologia reflectării principalelor tipuri de operaţiuni economice în conturile

10



contabile. Planul de conturi este legat direct de rapoartele financiare: informaţia

conţinută în conturile sintetice este reflectată în rapoartele financiare, iar informaţia

din subconturi – în anexele la rapoartele financiare. Legătura directă dintre conturile

sintetice şi subconturile din Planul de conturi şi formularele raporatelor financiare

simplifică fluxul informaţiei contabile, ceea ce, la rîndul său înlesneşte considerabil

tehnologia prelucrării, ridică operativitatea contabilităţii şi rolul ei în gestionarea

agenţilor economici.

Din categoria actelor legislative care reglementează utilizarea resurselor de

muncă la întreprinderea „Seip Autotrans” SRL fac parte:

1. Codul Muncii - acest cod reglementează totalitatea raporturilor individuale şi

colective de muncă, controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor demuncă, jurisdicţia muncii, precum şi alte raporturi legate nemijlocit de raporturile de

muncă.

2. Legea salarizării Nr. 847-XV din 14.02.2002 – determină principiile

economice, juridice şi organizatorice ale salarizării angajaţilor aflaţi în relaţii de

muncă, în baza contractelor individuale de muncă, cu angajatorii: persoane fizice,

întreprinderi, organizaţii şi instituţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma deorganizare juridică, şi este orientată spre asigurarea funcţiei salariului ca principala

sursă de venit pentru satisfacerea necesităţilor vitale ale angajaţilor şi familiilor lor şi

ca formă de stimulare a muncii.

3. Legea Bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2008 – care stabileşte

tarifele contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, termenele de virare a

acestora la bugetul asigurărilor sociale de stat şi de prezentare de către plătitori a

declaraţiilor privind calcularea şi utilizarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat

obligatorii, precum şi tipurile de prestaţii sociale asigurate.

4. Legea cu privire la asigurări – reglementează relaţiile din sfera asigurărilor

dintre organizaţii de asigurare şi persoane fizice şi juridice, dintre organizaţiile de

asigurare, precum şi relaţiile reglementării de către stat a activităţii de asigurare.

11



4. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului

cu privire la detaşarea angajaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din

Republica Moldova Nr.836 din 24.06.2002 – pentru modului de detaşare în hotarele

Republicii Moldova şi în străinătate a angajaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi

organizaţiilor din Republica Moldova şi compensării cheltuielilor ce ţin de majorarea

preţurilor la produsele alimentare şi tarifelor la serviciile prestate de hoteluri, precum

şi introducerii valutei euro în ţările comunităţii Uniunii Europene.

Din categoria documentelor de bază care reglementează impunerea fiscală a

întreprinderii fac parte:

1. Codul fiscal al Republicii Moldova nr. 1163-XIII din 24.04.97 – prin

prezentul cod se stabilesc principiile generale ale impozitării în Republica Moldova,statutul juridic al contribuabililor, al organelor fiscale şi al altor participanţi la relaţiile

reglementate de legislaţia fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii,

principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse, modul şi condiţiile de tragere

la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale, precum şi modul de contestare a

acţiunilor organelor fiscale şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora.

Prezentul cod reglementează relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale în ce priveşte impozitele şi taxele generale de stat, stabilind, de asemenea, principiile

generale de determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale.

12



Capitolul II Analiza situaţiei financiare la Seip Autotrans SRL

2.1 Necesitatea efectuării analizei financiare

Analiza financiară are ca obiect evaluarea politicii financiare a întreprinderii

într-o perioadă trecută şi facilitarea luării în cadrul acesteia a unor decizii viitoare.Rezultatele acestei analize pot fi utilizate fie în interiorul întreprinderii şi serveşte

conducerii acesteia, fie în exteriorul întreprinderii, atunci cînd este solicitată de

către partenerii acestuia. Evoluţia analizei financiare vizează adoptarea

obiectivelor sale cerinţelor diverşilor utilizatori care urmăresc aspecte specifice

domeniului lor de interes.

Principalii utilizatori ai analizei situaţiilor financiare sunt: managerii,

investitorii actuali şi potenţiali, creditorii, personalul întreprinderii, organele fiscale

şi nu în ultimul rînd analiştii financiari.

Analiza financiară trebuie să aprecieze dacă gradul lichidităţii activelor

întreprinderii este suficient de ridicat pentru a-i permite acesteia să facă faţă în orice

moment angajamentelor pe care şi le-a asumat, respectiv pentru a-i asigura

solvabilitatea.

Analiza financiară efectuată de către serviciile financiare este o analiză internă

care vizează aspectele susceptibile de a-i ameliora gestiunea şi rezultatele

activităţii avînd mai multe obiective cum ar fi:

a) aprecierea gestiunii întreprinderii prin urmărirea echilibrelor

financiare, a

rentabilităţii, solvabilităţii şi riscului financiar;

b) pe baza acestei aprecieri se vor orienta deciziile de investiţii, definanţare şi de distribuirea dividendelor, elaborîndu-se previziuni financiare pentru

pregătirea viitorului întreprinderii;

c) efectuarea controlului de gestiune pe baza analizei interne;

d) diagnosticul financiar degajat de analiza financiară este fundamental

pentru

13



manager planificînd nu numai politica financiară, ci şi politica economică

generală a întreprinderii.

În practică investitorii procedează la o evaluare a rentabilităţii întreprinderii

fiind interesaţi atît de perspectiva cîştigurilor viitoare aşa cum ar fi: beneficiul pe

acţiune şi plusvaloarea în capital, cît şi de rentabilitatea imediată prin studiul

politicii dividendelor şi al riscului în vederea orientării spre titlurile cele mai

avantajoase.

Dacă analiza financiară s-a dezvoltat rapid în bănci care sunt interesate în

capacitatea de rambursare a împrumuturilor acordate clienţilor lor acestea se

utilizează şi de întreprinderile care consimt să ofere împrumuturi sau avansuri altor

întreprinderi sau care vând pe credit.Analiza economico-financiară îndeplineşte următoarele funcţii:

Funcţia de diagnoză şi reglare a analizei are un rol important în întregul

proces de comandă şi corecţie a modului de funcţionare a mecanismului dinamic al

agenţilor economici.

Funcţia de gestiune eficientă a patrimoniului şi capitalurilor. Această

funcţie acţionează în sensul canalizării eforturilor manageriale pentruîmbunătăţirea continuă a activităţii economico-financiare, creşterea performanţelor

financiare, întărirea sistemului de evidenţă, expertizare şi auditare financiară

internă.

Funcţia de realizare a conexiunii agentului economic cu mediul exterior.

Se remarcă în contextul acţiunii acestei funcţii, că orice agent economic întreţine o

strânsă interdependenţă cu sistemul financiar prin fiscalitatea la care îi sunt supuse

rezultatele, cu sistemul bancar prin funcţionarea unor conturi de disponibilităţi

băneşti Ia bănci, sau prin solicitarea unor credite băneşti, cu bursele de valon,

precum şi cu partenerii economici de piaţă, agenţi economici sau consumatori

finali.

14



Funcţia de informare. Utilitatea analizei economice la realizarea

procesului decizional al conducerii este conturată prin manifestarea acestei funcţii.

Această funcţie se concretizează în transmiterea către conducerea agentului

economic a unor rapoarte de analiză cu conţinut informativ economico-flnanciar,

specifice ca structură şi profunzime de detaliere, în funcţie de nivelul ierarhic către

care sunt destinate.

Prin cunoaşterea postfaptică, curentă şi previzională a economiei agentului

economic, a rezultatelor şi rezervelor interne, a cauzelor care le-au generat, analiza

economico - financiară contribuie la cunoaşterea continuă a eficienţei utilizării

resurselor umane şi materiale. Analiza economico-financiară este necesară

conducerii agentului economic, întrucît descoperă esenţa fenomenelor şi proceselor economice, cauzele modificării lor şi este în măsură să elaboreze soluţii de

prevenire şi înlăturare a cauzelor ce generează situaţii negative.

Pe lîngă pregătirea şi fundamentarea deciziilor conducerii, analiza economico-

financiară contribuie la fundamentarea programelor de activitate ale întreprinderii, la

perfecţionarea indicatorilor economico-financiari, armonizarea activităţii economice,

controlul şi reglarea ei.Analiza economico financiară urmăreşte să pună la îndemîna conducerii un

instrument de cunoaştere şi revizuire periodică a nivelurilor de echilibru în cadrul

activităţii, descoperind factorii care o influenţează şi mărimea influenţei lor.

2.2 Analiza stării patrimoniale a întreprinderii

Pentru desfăşurarea activităţii economico-financiare, întreprinderea îşi formează

patrimoniu propriu, care reprezintă totalitatea resurselor economice controlate de

agentul economic. Necesitatea analizei situaţiei patrimoniale rezultă din importanţa

informaţiei obţinute în urma analizei pentru elaborarea deciziilor de diferit gen. În

vederea aprecierii situaţiei patrimoniale se studiază mărimea şi evoluţia resurselor

economice reflectate în activul Bilanţului Contabil.

15



Compararea evoluţiei activelor disponibile în concordanţă cu dinamica

veniturilor permite aprecierea eficienţei folosirii patrimoniului existent.

Tabelul 1

Analiza şi evoluţia mărimii patrimoniului la SC „Seip Autotrans” SRL

Nr crt. Indicatori

La finele anului, lei Ritmul creşterii% precedent curent

1 Valoarea totală a activelor 5741642 23538862 4102 Venit din vînzări 30585259 26510991 86,673 Venit din toate tipurile de activităţi 30824497 29229980 94,82

Conform rezultatelor obţinute putem constata că la „Seip Autotrans” SRL în

dinamică se observă o tendinţă pozitivă de creştere a patrimoniului. Dacă la

începutul anului de gestiune activele controlate de către întreprindere au constituit

5741642 lei, atunci la sfîrşitul anului acestea au crescut cu 310% (410-100) şi au

atins nivelul de 23538862 lei. Printre canalele de intrare a patrimoniului în

administrarea întreprinderii este procurarea şi crearea activelor materiale pe termen

lung (în particular a mijloacelor fixe) pe seama surselor împrumutate. La fel se atestă

o utilizare ineficientă a patrimoniului disponibil, deoarece odată cu creşterea

activelor controlate de către întreprindere are loc reducera veniturilor atît a celor din

vînzări (cu 13,33%), cît şi a celor totale (cu 5,18 %) în urma utilizării acestora înactivitatea de întreprinzător.

În cazul analizei structurale a patrimoniului se examinează corelaţiile existente

între diferite elemente patrimoniale reflectate în activul Bilanţului contabil. Pentru

studierea structurii patrimoniului întreprinderii pe larg se utilizează examinarea

informaţiei din Rapoartele financiare pe verticală. Această metodă cuprinde

calcularea ponderii fiecărui element component în totalul activelor.Tabelul 2

Analiza structurii patrimoniului întreprinderii „Seip Autotrans” SRL

Grupa activelor La începutul anului La sfîrşitul anului Devier

%Suma, lei Cota, % Suma, lei Cota, %

1.Active nemateriale 4770 0,08 1591 0,006 -0,07

16



2.AMTL 2303320 40,11 19984142 84,894 +44,7

3.AFTL - - 146132 0,62 +0,62

4. SMM 2159776 37,61 1173583 4,98 -32,63

5. Creanţe pe term.s 1065298 18,55 2071555 8,80 -9,75

6. Mijloace băneşti 191383 3,33 142857 0,60 -2,73

7.Alte active curente 17085 0,32 19002 0,12 -0,208.Total active 5741642 100 23538862 100 -

Analizînd datele din tabelul 2 putem observa că în structura patrimoniului

întreprinderii „Seip Autotrans” SRL predomină activele materiale pe termen lung,

care cresc atît în valoare absolută cît şi relativă. Astfel la începutul perioadei de

gestiune cota mijloacelor fixe constituia 40,11, iar la sfîrşitul perioadei de gestiune

ele cresc cu 44,78% şi ating nivelul de 84,89%.

Considerabil au crescut creanţele pe termen scurt, care la sfîrşitul anului

raportat deţin o cotă de 24,57%, ceea ce este cu 21,99%mai mult decît la începutul

anului.

Patrimoniul întreprinderii poate fi analizat nu doar la valoarea de bilanţ, dar şi

la valoare netă a acestuia, adică patrimoniul net. În practica economică internaţională

se aplică două variante de definire şi, respectiv, de calculare a patrimoniului net.

Prima abordare defineşte patrimoniul net ca valoare activelor, diminuată cu

mărimea datoriilor (pe termen lung şi scurt). În conformitate cu această modalitate,

valoarea patrimoniului net se calculează în felul următor:

Patrimoniu net = Total active – Datorii pe termen lung – datorii pe termen scurt

Din formulă putem observa că în acest caz patrimoniu net = capital propriu.

A doua abordare determină patrimoniul net ca valoarea activelor diminuată cu

mărimea datoriilor pe termen scurt. Formula de calcul va fi:

Patrimoniu net = Total active – Datorii pe termen scurt

Din formulă putem observa că patrimoniu net = capitalul permanent.

17



În practica autohtonă se aplică prima abordare. În acest caz patrimoniu net

reflectă mărimea activelor controlate de întreprindere care sunt formate doar din

sursele proprii de finanţare şi nu sunt împovărate de datorii. De obicei mărimea

patrimoniului net creşte în dinamică în urma desfăşurării activităţii economico-

financiare eficiente.

Tendinţa de scădere a activelor nete semnalează existenţa aspectelor dificile în

dezvoltarea întreprinderii. Situaţia financiară în acest caz se caracterizează ca

instabilă. Apariţia valorii negative a patrimoniului net confirmă o stare de criză, cînd

întreprinderea nu dispune de active formate pe seama surselor proprii şi activitatea pe

deplin se finanţează din surse împrumutate. Deci se constată dependenţa financiară

absolută a întreprinderii de creditorii acesteia.

Pentru a depista cauzele de scădere sau de creştere a patrimoniului net se

efectuează analiza factorială cu utilizarea metodei balanţiere.

Tabelul 3

Calculul şi analiza factorială a patrimoniului net

Indicatori La începutul

anului

La sfîrşitul

anului

Abaterea, ± Influenţa

asupra patrim.1. Total active 5741642 23538862 +17797220 +17797220

2. Datorii pe termen lung 232506 13973750 +13741244 -13741244

3.Datorii pe termen scurt 4998310 3967026 -1031284 +1031284

4.Patrimoniu net 510826 5598086 +5087260 -

Conform rezultatelor obţinute observăm că la sfîrşitul perioadei de gestiune

„Seip Autotrans” SRL dispune de patrimoniu net în valoare totală de 5598086 lei. În

dinamică se observă o creştere a activelor nete care s-au majorat cu 5087260 lei.

Această majorare a fost cauzată de reducerea datoriilor pe termen scurt. Sub

influenţa acestui factor patrimoniul a crescut cu 1031284 lei. Totodată sub influenţa

pozitivă a activelor totale, care s-au majorat de la 5741642 la 23538862, indicatorul

rezultativ s-a majorat cu 177697220 lei, ceea ce a diminuat influenţa negativă a

creşterii datoriilor pe termen lung.

18



Deoarece suma totală pozitivă a patrimoniului net poate camufla în sine

existenţa componentelor negative, în continuare vom efectua analiza mai detaliată a

lui din punct de vedere structural. La această etapă de analiză în cadrul patrimoniului

net se evidenţiază două părţi componente: activele pe termen lung şi activele curente.

În acest scop se aplică una din regulile fundamentale ale echilibrului financiar care

prevede că activele pe termen lung trebuie finanţate pe seama capitalului permanent,

iar activele curente din datoriile pe termen scurt.

Dacă în urma calculelor se determină mărimea negativă a activelor pe termen

lung nete are loc încălcarea principiului de finanţare: creditele şi împrumuturile pe

termen lung destinate procurării sau reînnoirii activelor pe termen lung au fost

folosite pentru finanţarea activităţii curente. În consecinţă apare pericolul de

învechire şi degradare a potenţialului tehnic al întreprinderii, care va reduce

posibilităţile de desfăşurare a activităţii operaţionale.

Apariţia valorii negative a activelor curente nete confirmă încălcarea disciplinei

financiare de alt gen: creditele, împrumuturile, precum şi alte surse atrase pe termen

scurt au fost plasate în activele pe termen lung.

Tabelul 4

Analiza structurii patrimoniului net în anul de gestiune

Active Datorii Active nete

Compo

nente

Suma, lei Compo

nente

Suma, lei Suma, lei

La încep. La sfîrşit La încep. La sfîrşit. La încep. La sfîrşit.

1.Active pe term.l.

2308090 201331865 1.Datorii pe term.l

232506 13973750 2075584 6158115

2. Active

curente

3433552 3406997 2.Datorii

pe term.s.

4998310 3967026 (1564758) (560029)

3.Totalactive

5741642 23538862 3.Totaldatorii

5230816 17940776 510826 5598086

Conform rezultatelor obţinute în tabelul 4 putem constata că la „Seip

Autotrans” SRL nu se urmează principiul echilibrului financiar privind formarea

19



activelor curente, deoarece atît la începutul perioadei de gestiune, cît şi la sfîrşitul ei,

valoarea activelor curente nete ia valori negative.

Principiul echilibrului financiar se respectă doar în cazul formării activelor nete

pe termen lung. Atît la începutul perioadei, cît şi la sfîrşitul ei, activele nete pe

termen lung au valori pozitive.

2.3 Analiza mijloacelor fixe

Pentru a desfăşura o activitate profitabilă orice unitate de producţie trebuie să

dispună de un potenţial tehnico-material bine argumentat. Mijloacele fixe ocupă un

loc predominant între factorii de producţie, deoarece este cel mai mobil element alacestora.

În conformitate cu S.N.C. 16 „Contabilitatea activelor materiale pe termen

lung”, mijloacele fixe includ activele materiale, al căror preţ unitar depăşeşte limita

stabilită de legislaţie (3000 lei), planificate pentru utilizare în activitatea de

producţie, comercială şi alte activităţi, cu durata de funcţionare utilă mai mare de un

an. În componenţa mijloacelor fixe se includ: clădirile, utilajele, construcţiile

speciale, maşinile, instalaţiile de transmisie, mijloacelor de transport etc. Criteriul de

bază pentru includerea obiectului respectiv în componenţa mijloacelor fixe în

constituie rolul acestuia în activitatea întreprinderii sau în procesul de producţie.

Mijloacele fixe pot asigura prin structura şi conţinutul lor, precum şi gradul de

utilizare, o concordanţă justificată cu resursele materiale consumate şi forţa de

muncă antrenată în sfera de producţie. O dată cu trecerea la economia de piaţă s-a

preconizat crearea unor astfel de întreprinderi care promovează o utilizare mult mai

eficientă a potenţialului tehnic existent şi a celui reînoit în baza implementării unor

tehnologii performante, echipamentelor industriale moderne, formelor şi metodelor

noi de organizare a procesului de producţie pe teren. În acest context estimarea

justificată a gradului de asigurare şi eficienţei utilizării mijloacelor fixe ale

20



întreprinderii constituie un compartiment semnificativ al analizei factorilor de

producţie.

Analiza asigurării cu mijloace fixe şi eficienţei utilizării acestora, de obicei, se

începe cu examinarea structurii, mişcării şi stării funcţionale a mijloacelor fixe în

dinamică. Acest studiu se efectuează în bata datelor din anexa la Bilanţul contabil din

raportul financiar anual.

La prima etapă a analizei se examinează structura mijloacelor fixe ale

întreprinderii pe categorii şi modificările intervenite pe parcursul anului de gestiune

în dinamică. Pentru aceasta se utilizează următorul tabel:

Tabelul 5

Aprecierea structurii mijloacelor fixe ale întreprinderii pe categorii în dinamică

Tipuri de mijloace fixe pecategorii La începutul anuluide gestiune La finele anului degestiune Abaterea

Suma, lei Ponderea, %

Suma, lei Ponde

rea, %

Suma, lei Ponde

rea, %

1.Mijloace fixe, total dincare:

2509374 100 18959870 100 16450496 -

1.1 Maşini, utilaje,instalaţii de transmisie

2210924 88,10 18503550 97,59 16292626 +9,49

1.2 Alte mijloace fixe 298450 11,9 456320 2,41 157870 -9,49

În baza datelor din tabel putem constata că la întreprinderea analizată valoareatotală a mijloacelor fixe pe parcursul anului de gestiune s-a majorat de la 2509374 la

18959870 lei sau cu 16450496 lei. Această abatere a fost determinată de modificările

pozitive intervenite la toate tipurile de mijloace fixe. Ca factor pozitiv se poate

menţiona că partea activă a mijloacelor fixe a sporit cu 16292626 lei.

21



Dacă examinăm ponderea cărui element predomină în structura mijloacelor fixe,

observăm că s-a înregistrat o majorare a ponderii părţii active a mijloacelor fixe la

finele anului de gestiune care constituie 97,59 %.

De regulă, pe parcursul anului de gestiune mijloacele fixe ale întreprinderii sunt

în mişcare, ceea ce determină necesitatea calculului şi examinării următorilor

indicatori:

1. coeficientul de reînnoire a mijloacelor fixe (k reîn.) – care se determină ca

raportul dintre valoarea mijloacelor fixe intrate într-o anumită perioadă de gestiune

şi valoarea tuturor mijloacelor fixe la finele acestei perioade.

2. coeficientul de ieşire a mijloacelor fixe (k ieşire) – care se determină ca raportul

dintre valoarea mijloacelor fixe ieşite şi transferate într-o anumită perioadă de

gestiune şi valoarea tuturor mijloacelor fixe la începutul acestei perioade.

În practica analitică se apreciază pozitiv situaţia în care ambii coeficienţi

corespund condiţiei: kreîn > kieşire.

Dacă vom apela la informaţia din domeniul respectiv la întreprinderea analizată,

vom obţine următoarele rezultate:

Tabelul 6

Aprecierea coeficientului de reînnoire şi de ieşire a mijloacelor fixe

Indicatori La finele anului precedent La finele anului curent

1.Coeficientul de reînnoire 2509374:2509374 = 1 17347821:8959870 = 91,49

2.Coeficientul de ieşire 0 : 2509374 = 0 897325:2509374 = 35,75

Din datele din tabelul 6, putem concluziona că în ambele situaţii, rezultatele

obţinute corespund condiţiei reflectate mai sus: 1 > 0 şi 91,49 > 35,75. Totodată seobservă în dinamică o creştere a coeficientului de reînnoire, ceea ce se apreciază

pozitiv, deoarece întreprinderea investeşte în mijloacele fixe.

Pentru a analiza starea funcţională a mijloacelor fixe ale întreprinderii se

folosesc următorii doi indicatori relativi:

22



1. coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe – care se calculează ca

raportul dintre suma uzurii acumulate la finele anului de gestiune şi valoarea totală a

mijloacelor fixe la finele acestui an.

2. coeficientul utilităţii mijloacelor fixe – care se calculează ca diferenţa dintre

100 şi mărimea coeficientului uzurii acumulate a mijloacelor fixe.

De regulă cu cît coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe este mai mare,

cu atît utilitatea acestora este mai pronunţată şi invers.

Tabelul 7

Aprecierea coeficientului de reînnoire şi de ieşire a mijloacelor fixe

Indicatori La finele anului precedent La finele anului curent

1.Coeficientul uzurii acumulate 24516:2509374=9,77 751322:18959870=3,96

2.Coeficientul utilităţii 100 – 9,97= 90,23 100 – 3,96 = 96,04

Conform rezultatelor obţinute observăm că la întreprinderea analizată

coeficientul uzurii acumulate a mijloacelor fixe are o tendinţă de reducere. Astfel,

dacă în anul precedent acest indicator a atins nivelul de 9,77 %, în anul de gestiune el

s-a redus pînă la 3,96 %. Această situaţie a contribuit la sporirea coeficientului

utilităţii mijloacelor fixe de la 90,23 la 96,04 %, ceea ce este un factor pozitiv în

activitatea întreprinderii analizate.

Eficienţa utilizării mijloacelor fixe se determină ca raportul dintre mărimea

efectului obţinut (profit brut, venit din vînzări, etc) şi mărimea efortului depus

(valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie). Eficienţa utilizării mijloacelor fixe

se concretizează în creşterea mai rapidă a rezultatelor obţinute faţă de efortul depus şi

nu în reducerea valorii medii a mijloacelor de producţie. În practica analitică

eficienţa utilizării mijloacelor fixe de producţie poate fi examinată cu ajutorul mai

multor indicatori generalizatori sintetici. Dar în cele mai dese cazuri se utilizează

următorii indicatori calitativi:

1. Randamentul mijloacelor fixe – care se determină ca raportul dintre profitiş

brut şi valoarea medie a mijloacelor fixe de producţie.

23



2. Capacitatea mijloacelor fixe – care este un indicator invers proporţional cu

randamentul mijloacelor fixe şi reflectă valoarea medie a mijloacelor fixe de

producţie ce revine la un leu profit brut.

3. Înzestrarea muncii cu mijloace fixe – care reflectă valoarea medie a

mijloacelor fixe de producţie ce revine la un muncitor şi se determină prin raportul

dintre valoarea medie a mijloacelor fixe şi numărul mediu scriptic de muncitori. De

regulă cu cît valoarea acestui indicator este mai mare, cu atît gradul de înzestrare a

întreprinderii cu mijloace fixe este mai pronunţat.

Calculul şi aprecierea acestor indicatori este redat în tabelul 8.

Tabelul 8

Analiza eficienţei utilizării mijloacelor fixe de producţie în baza indicatorilor generalizatori sintetici

Indicatori Anul precedent Anul curent Abatereaabsolută

Ritmulcreşterii, %

1.Profir brut 4576456 5697009 +1120553 124,48

2.Numărul de muncitori 90 110 +20 122,22

3.Valoarea medie amijloacelor fixe de producţ.

2509374 10734622 +8225248 427,78

4.Randamentul mijl. Fixe 1,82 0,53 -1,29 29,125. Capacitatea mj.fixe 54,94 188,6 +133,66 342,28

6.Înzestrarea muncii cu mj.f 27881,9 97587,4 +69705,5 350

Examinînd datele din tabelul 7 observăm că la întreprinderea analizată

randamentul mijloacelor fixe s-a redus faţă de nivelul anului precedent cu 1,29

24



puncte procentuale, ceea ce se apreciază negativ. Concomitent înzestrarea muncii cu

mijloace fixe a sporit de la 27881,9 la 97587,4 lei sau suplimentar cu 69705,5 lei.

Ca moment negativ se apreciază creşterea capacităţii mijloacelor fixe de

producţie de la 54,94 la 188,6 bani, ceea ce arată că ritmul sporirii profitului brut faţă

de nivelul anului precedent nu depăşeşte ritmul valorii medii a mijloacelor fixe de

producţie, ceea ce influenţează negativ asupra randamentului acestora.

2.4 Analiza activelor nemateriale

Activele nemateriale reprezintă active nepecuniare identificate care nu îmbracă o

formă materială, sunt controlate de întreprindere, pot fi utilizate o perioadă mai mare

de un an în activitatea de producţie, comerţ sau late tipuri de activităţi, precum şi în

scopuri administrative sau sunt desinate pentru a fi predate în folosinţa persoanelor

fizice sau persoanelor juridice.

Activele nemateriale cuprind următoarele elemente patrimoniale:

1. cheltuieli de constituire

2. preţul firmei

3. know-how-urile

4. drepturile ce rezultă din contractele de licenţă5. drepturile ce rezultă din licenţele de activitate

6. francizele

7. copyright

8. drepturile ce rezultă din utilizarea activelor pe termen lung

9. drepturile ce rezultă din brevete, certificate şi alte titluri de protecţie

10.etc.

Din categoria activelor nemateriale, „Seip Autotrans” SRL utilizează cheltuielile

de constituire, licenţe. În continuare vom analiza evoluţia în dinamică a activelor

nemateriale:

Tabelul 9

Analiza în dinamică a activelor nemateriale

25



Indicatori Anul precedent Anul curent Abaterea, ±Active nemateriale 4770 1591 -3179

Conform rezultatelor obţinute putem constata că la „Seip Autotrans” SRL

valoarea activelor nemateriale în perioada de gestiune curentă s-a micşorat faţă de

perioada de gestiune precedentă de la 4770 lei la 1591 lei, adică cu -3179 lei.

Amortizarea activelor nemateriale se determină în conformitate cu prevederile

S.N.C. 13 „Contabilitatea activelor nemateriale”. Conform acestui standard nu se

calculează amortizarea pentru activele nemateriale în curs de execuţie şi pentru

activele nemateriale neamortizabile, cum ar fi: denumirea de origine, marca de

produse şi servicii, good-will-ul etc.

Amortizarea activelor nemateriale se calculează conform cerinţelor uneia din

următoarele metode:

1. metoda liniară

2. metoda soldului degresiv

3. metoda în raport cu volumul producţiei fabricate, serviciilor prestate

„Seip Autotrans” SRL utilizează metoda liniară pentru calculul amortizării

activelor nemateriale. În conformitate cu această metodă valoarea amortizabilă a

activului nematerial va fi decontată uniform pe parcursul duratei de exploatare utilă.Deci e necesar să se determine durata de exploatare utilă. Determinarea duratei

de funcţionare utilă are anumite particularităţi: pentru unele active nemateriale există

o anumită perioadă limitată sub aspect juridic, pe care durata de funcţionare utilă nu o

poate depăşi: termenul stabilit în contractul de licenţă în cazul transmiterii dreptului

de utilizare a activului nematerial. Dacă acest termen este de 5 ani, licenţiatul nu poate

folosi activul 7 sau 8 ani. Se ia în considerare şi termenul de acţiune a titlului de

protecţie. De exemplu, pentru brevetele de invenţie acest termen în majoritatea

cazurilor constituie 20 de ani din data prezentării cererii de înregistrare. Deci

întreprinderea nu poate stabili durata de exploatarea mai mare de 20 de ani.

Conform practicii internaţionale se consideră normal ca durata de exploatare a

activului nematerial să nu depăşească 20 de ani, dar există şi excepţii, ca în cazul:

26



drepturilor de autor, a parte din activele nemateriale inseparabile de cele materiale,

dreptul de utilizarea a mărcilor, denumirea de origine etc.

Suma amortizării nu depinde de intensitatea utilizării activului şi se determină

prin raportul dintre valoarea amortizabilă şi numărul de ani întregi ai duratei de

exploatare utilă. Norma amortizării, exprimată în procente, va fi egală cu raportul

dintre 100 şi numărul de ani ai duratei de exploatare utilă.

2.5 Analiza activelor curente

În procesul desfăşurării activităţii economic-financiare, întreprinderea utilizează şi

consumă resurse economice, numite active. De eficienţa utilizării acestora depinde

capacitatea întreprinderii de a supravieţui sub aspect financiar, de a atrage mijloace

băneşti de la cumpărători şi de a achita în termenele stabilite datoriile acesteia. De

aceea e foarte important de a studia activele curente. La prima etapă a analizei se

determină evoluţia mărimii şi structurii activelor curente.

Tabelul 10

Analiza evoluţiei mărimii activelor curente în perioada de gestiune

Indicatori Anul precedent Anul curent Abaterea, ± Ritmul creşterii, %Active curente 1065298 2071555 +1006257 194,45Analizînd datele din tabelul 10 observăm că la „Seip Autotrans” SRL în perioada de

gestiune curentă valoarea activelor curente este în creştere comparativ cu perioada de

gestiune precedentă. Astfel, dacă la începutul perioadei de gestiune valoarea activelor

curente constituia 1065298 lei, la sfîrşitul perioadei de gestiune valoarea lor s-a

majorat cu 94,45 %, atingînd valoarea de 2071555 lei

Tabelul 11Analiza componenţei şi structurii activelor curente

Indicatori Anul precedent Anul curent Abaterea ponderiiSuma, lei Cota, % Suma, lei Cota, %

1. SMM 2159776 62,9 1173583 34,44 -28,462. Creanţe pe t.s. 1065298 31,02 2071555 60,80 +29,783. Mijloace băneşti 191385 5,57 142857 4,19 -1,384. Alte active curente 17095 0,51 19002 0,57 -0,06

27



5. Total active curente 3433552 100 3406997 100 -Analizînd rezultatele obţinute în tabelul 11 putem constata că la întreprinderea

„Seip Autotrans” SRL componenţa activelor curente este foarte variată şi neomogenă.

Atrage atenţia şi instabilitatea structurii activelor curente. Dacă la începutul anului de

gestiune cota majoritară o deţineau stocurile de mărfuri şi materiale, la sfîrşitul perioadei de gestiune cota lor s-a redus cu 28,46 puncte procentuale, atingînd nivelul

de 1173583 lei sau 34,44% din valoarea activelor curente.

A crescut simţitor cota creanţelor pe termen scurt. Astfel la începutul perioadei

de gestiune ele aveau o pondere de 31,02 %, iar la sfîrşitul perioadei de gestiune

această pondere a crescut cu 29,78 puncte procentuale, atingînd nivelul de 60,80 %

sau 2071555 lei.

Mijloacele băneşti şi alte active curente deţin o cotă foarte mică în totalul

activelor curente. Astfel cota mijloacelor băneşti s-a redus cu 1,38 puncte procentuale,

iar a altor active curente sau majorat cu 0,06 puncte procentuale, atingînd nivelul de

respectiv 4,19 şi 0,57 %.

Una din condiţiile de bază ale activităţii reuşite a întreprinderii o constituie

atingerea şi menţinerea echilibrului financiar dintre patrimoniul şi sursele de finanţare

a activelor. Asigurarea echilibrului financiar are o mulţime de aspecte, dintre care cel

mai important presupune concordanţa dintre activele curente şi sursele de acoperirea

lor. După cum am mai menţionat regula de aur a gestiunii financiare cere ca activele

pe termen lung să fie finanţate pe seama surselor stabile. Pornind de la această

premisă, regula echilibrului financiar minim poate fi prezentată sub forma a două

egalităţi:

1. Active pe termen lung = Capital permanent2. Active curente = Datorii pe termen scurt

Respectarea regulii echilibrului financiar minim adesea nu este suficientă,

deoarece stocurile pot să se devalorizeze, iar o parte din creanţe să nu fie achitate.

Deci este necesară o oarecare marjă de siguranţă, adică trebuie ca mărimea activelor

28



curente să depăşească mărimea datoriilor pe termen scurt. Această marjă de siguranţă

reprezintă activele curente net sau fondul de rulment net.

Există două modalităţi de calculare a activelor curente nete:

1. activele curente nete reprezintă depăşirea mărimii activelor curente asupra

datoriilor pe termen scurt, adică:

Activele curente nete = Active curente – Datorii pe termen scurt

2. activele curente nete reprezintă o parte a capitalului permanent, îndreptat

spre finanţarea activelor curente, adică:

Activele curente nete = Capital permanent – Active pe termen lung

Rezultatele obţinute prin ambele modalităţi de calcul trebuie să fie absolut

identice. Orice necorespundere demonstrează prezenţa greşelilor în calculele

efectuate sau în Bilanţul contabil.

Tabelul 12

Calculul activelor curente neteIndicatori Anul precedent Anul curent

Prima variantă de calcul

1. Active curente 3433552 3406997

2. Datorii pe termen scurt 4998310 3967026

3. Active curente nete (rd.1 – rd.2) (1564758) (560029)

A doua variantă de calcul

4. Capital propriu 510826 5598086

5. Datorii pe termen lung 232506 13973750

6. Capital permanent (rd.4+rd.5) 743332 19571836

7. Active pe termen lung 2308090 20131865

8. Active curente nete (rd.6 – rd.7) (1564758) (1560029)

Conform rezultatelor obţinute în tabelul 12 putem constata că atît în perioada de

gestiune precedentă, cît şi în perioada de gestiune curentă „Seip Autotrans” SRL

dispune de un fond de rulment net negativ. Totodată se constată tendinţa de majorare

29



a indicatorului în cauză – în decursul anului de gestiune curent mărimea activelor

curente nete sau mărit cu 1004729 lei, atingînd nivelul de (560029) lei. De regulă în

urma desfăşurării activităţii economice eficiente, întreprinderea trebuie să majoreze

mărimea reală a acestui indicator. Înregistrarea de valori negative a fondului de

rulment reflectă o situaţie financiară nestabilă a întreprinderii „Seip Autotrans” SRL

în vederea capacităţii de plată într-o perioadă de timp.

Studierea factorilor de gradul întîi nu este suficientă pentru aprecierea situaţiei

cu privire la evoluţia activelor curente nete. De aceea se efectuează descompunerea

factorilor generali în părţi componente.

Tabelul 13

Analiza influenţei elementelor componente ale activelor curente asupra

activelor curente nete

Denumireafactorului

La începutulanului

La sfîrşitul anului Abaterea, ± Influenţafactorului

Active curente,inclusiv modific.

3433552 3406997 -26555 -26555

1.SMM 2159776 1173583 -986193 -986193

2. Creanţe pe t.s. 1065298 2071555 +1006257 +1006257

3.Mj. băneşti 191383 142857 -48526 -48526

4. Alte active cur. 17095 19002 +1907 +1907

Modificareadatoriilor pe t.s.

4998310 3967026 -1031284 +1031284

Active curentenete

(1564758) (560029) +1004729 -

Analizînd rezultatele obţinute în tabelul de mai sus putem constata că la „Seip

Autotrans” SRL pe parcursul perioadei de gestiune activele curente nete s-au majorat

cu 1004729 lei. Această modificare a fost cauzată de influenţa pozitivă a:

1. datoriilor pe termen scurt, care au scăzut de la 4998310 la 3967026 lei,

ceea ce a cauzat o majorare a indicatorului rezultativ cu 1031284 lei.

2. creanţelor pe termen scurt a căror majorare de la 1065298 la 2071555 a

cauzat creşterea activelor curente cu 1006257 lei

30



3. altor active curente, care s-au majorat de la 17095 la 19002 lei, cauzînd

mărirea indicatorului rezultativ cu 1907 lei.

Totodată sub influenţa negativă a stocurilor de mărfuri şi materiale şi a

mijloacelor băneşti activele curente nete s-au micşorat cu 986193 şi respectiv cu

48522 lei.

Rezultatele analizei factoriale dau posibilitatea să constatăm că „Seip

Autotrans” SRL dispune de rezerve interne de majorare a indicatorului rezultativ pe

viitor. Astfel dacă se vor majora stocurile de mărfuri şi materiale şi mijloacele

băneşti, activele curente nete ar putea înregistra valori pozitive.

Analiza activelor curente nete ne oferă informaţii importante cu privire la

evoluţia indicatorului în cauză, dar nu poate acorda posibilitatea de a aprecia

suficienţa activelor curente nete. De aceea trebuie de analizat respectarea

normativului de active curente nete. Această etapă de analiză este foarte importantă

din punct de vedere al gestiunii activelor curente. Esenţa analizei constă în

confruntarea mărimii reale a activelor curente nete cu normativul acestora.

Deci necesarul de active curente (NFR) reprezintă diferenţa dintre nevoile

temporare şi sursele temporare, respectiv suma necesară finanţării decalajelor, care se

produc în timp, între fluxurile reale şi fluxurile de trezorerie determinate, în

principal, de activitatea de producţie. Formula de calcul:

NFR = SMM + Creanţe pe termen scurt - Datorii comerciale pe termen scurt

Tabelul 14

Calculul necesarului de fond de rulment

Indicatori Anul precedent Anul de gestiune Abaterea, ±

1. Stocul de mărfuri şi materiale 2159776 1173583 -1986193

2. Creanţe pe termen scurt 1065298 2071555 1006257

3. Datorii comerciale pe t. scurt 2664057 2281347 -382710

4. Necesarul de fond de rulment 561017 963791 402774

31



Analizînd rezultatele obţinute în tabelul 14, putem concluziona că pentru

desfăşurarea normală a activităţii operaţionale „Seip Autotrans” SRL în cursul anului

de gestiune are nevoie de un fond de rulment net în sumă de 963791 lei, ceea ce e cu

402774 lei mai mult faţă de anul de gestiune precedent.

În continuare se examinează asigurarea întreprinderii cu fond de rulment net. În

urma confruntării mărimii reale a fondului de rulment net cu normativul acestuia se

stabilesc trei situaţii. Varianta optimă se consideră cazul cînd valoarea efectivă a

fondului de rulment net coincide cu mărimea necesară. Această situaţie ideală se

observă destul de rar în practica economică. Cel mai frecvent există următoarele

abateri:

1. excedentul fondului de rulment net – în cazul în care valoarea lui

depăşeşte mărimea necesară. Aceasta are următoarele efecte negative:

- micşorarea rentabilităţii – capitalul investit în stocurile activelor curente

peste norme nu aduce profit

- învechirea, deteriorarea şi pierderea stocurilor excedente de mărfuri şi

materiale

- cheltuieli suplimentare privind păstrarea şi asigurarea stocurilor excedente

de mărfuri şi materiale

2. deficitul fondului de rulment – în cazul cînd valoarea lui este mai mică

decît mărimea necesară . Aceasta are următoarele efecte negative:

- staţionări în procesul desfăşurării activităţii operaţionale din cauza lipsei

resurselor materiale

- amenzi, penalităţi de plătit creditorilor, furnizorilor, bugetului în legătură

cu încălcarea termenului de achitare.

- Faliment.

Tabelul 15

32



Analiza respectării normativului fondului de rulment net

Indicatori Anul precedent Anul de gestiune

1. Suma efectivă a FRN (1564758) (560029)

2. Necesarul de fond de rulment 561017 963791

3. Excedentul fondului de rulment - -

4. Deficitul fondului de rulment -1003741 -403762

Din datele tabelului 15 se observă că atît în anul precedent, cît şi în anul de

gestiune curent la „Seip Autotrans” SRL există un deficit de fond de rulment.

Totodată se observă o tendinţă de micşorare a deficitului fondului de rulment, ceea

ce se apreciază pozitiv.

Analiza lichidităţii întreprinderii are un rol de bază în aprecierea situaţieifinanciare a firmei, deoarece în cadrul echilibrului financiar lichiditatea, capacitatea

de plată şi solvabilitatea caraterizează una din cele mai importante condiţii de

existenţă a întreprinderii pe piaţă şi anume posibilitatea de a-şi onora obligaţiile de

plată la timp.

Pentru definirea lichidităţii se evidenţiază 2 aspecte: static şi dinamic

•

sub aspect static lichiditatea reprezintă o stare de proporţionalitate întremijoacele de plată disponibile la un moment dat şi obligaţiile de plată exigibile la

aceeaşi dată.

• sub aspect dinamic lichiditatea este o stare de concordanţă între fluxurile

monetare pozitive, adică încasări, şi cele negative – plăţi.

Există trei coeficienţi care permit de a evalua lichiditatea unei întreprinderi:

1. Lichiditatea curentă = Active curente/Datorii pe termen scurt

Acest indice arată dacă întreprinderea dispune de active curente suficiente pentru

achitarea datoriilor pe termen scurt. Intervalul optim este: între 2-2,5; 1-2,5şi >2.

2. Lichiditatea intermediară = Mijloace băneşti + Investiţii pe termen scurt +

Creanţe pe termen scurt/Datorii pe termen scurt.

33



Acest coeficient reflectă cota datoriilor pe termen scurt care întreprinderea este

capabilă să achite prin mobilizarea mijloacelor băneşti, investiţiilor pe termen scurt şi

creanţelor pe termen scurt. Intervalul optim este între 0,7-0,8 şi >1.

3. Lichiditatea absolută = Mijloace băneşti/Datorii pe termen scurt.

Acest indicator caracterizează cota datoriilor pe termen scurt care întreprinderea

este capabilă să le achite imediat utilizînd doar mijloacele băneşti disponibile la

moment. Intervalul optim este între 2-2,5 şi 0,05-0,1.

Creşterea lichidităţii, dar pînă la nivelul recomandat, se apreciază ca ceva pozitiv.

Adică creşterea excesivă a indicilor nu este binevenită, deoarece depăşirea nivelului

maximal recomandat reflectă o structură iraţională a activelor întreprinderii.

Tabelul 16Calculul coeficienţilor lichidităţii

Denumirea coeficientului La începutul anului La sfîrşitul anului1. Lichiditate curentă 3433552:4998310=0,68 3406997:3967026=0,852.Lichiditate intermediară (191383+1065298):

4998310=0,25( 142857+2071555):

3967026= 0,553. Lichiditatea absolută 191383:4998310 = 0,03 142857:3967026 = 0,003

Din calculele efectuate în tabelul 16 rezultă că la întreprinderea „Seip

Autotrans” SRL pe parcursul anului de gestiune se observă tendinţa de majorare a

indicatorilor lichidităţii curente şi intermediare.

Astfel dacă lichiditatea curentă la începutul anului de gestiune nivelul acestui

indicator constituia 0,68 , pe parcursul perioadei de gestiune ea s-a majorat şi a atins

nivelul de 0,85. Deci întreprinderea nu dispune de active curente suficiente pentru

achitarea datoriilor pe termen scurt în sumă deplină.

La un nivel redus se află lichiditatea intermediară. Totuşi pe parcursul perioadei

de gestiune datorită creşterii creanţelor pe termen scurt, acest indicator are o tendinţă

de creştere şi se apropie de nivelul optim. Astfel „Seip Autotrans” SRL este

incapabilă să-şi achite datoriile pe termen scurt în sumă deplină prin mobilizarea

mijloacelor băneşti, investiţiilor pe termen scurt şi a creanţelor pe termen scurt.

34



La nivel redus în comparaţie cu intervalul optim se situează lichiditatea absolută.

Astfel acest indicator nu corespunde cerinţelor atît la începutul perioadei de gestiune,

cît şi la sfîrşitul ei, demonstrînd evoluţie constantă în rezultatul reducerii sumei

mijloacelor băneşti disponibile şi în condiţiile reducerii datoriilor pe termen scurt.

Astfel întreprinderea „Seip Autotrans” SRL este capabilă să-şi achite doar o mică

parte din datoriile pe termen scurt imediat, utilizînd doar mijloacele băneşti

disponibile la moment.

2.6 Analiza surselor de finanţare

Formarea patrimoniului necesar pentru desfăşurarea activităţii economico-

financiare a întreprinderii se efectuează pe seama diferitor surse de finanţare. Sursele

de finanţare pot fi proprii şi împrumutate. Componenţa surselor de finanţare a

activelor, predominarea anumitor componente asupra altora, evoluţia structurii

pasivelor în mod direct determină stabilitatea şi independenţa financiară a

întreprinderii. Deci analiza pasivelor e necesară atît pentru conducerea întreprinderii –

pentru stabilirea strategiei de dezvoltare şi dirijarea activităţii curente, cît şi pentru

utilizatorii externi ai rapoartelor financiare – pentru luarea deciziilor de diferit tip.

Analiza surselor de finanţare a activelor porneşte de la aprecierea generală astructurii pasivelor. În acest scop se calculează şi se interpretează un şi de indicatori:

3. Coeficientul de autonomie – reflectă cota capitalului propriu în

suma totală a surselor de finanţare, precum şi ponderea patrimoniului format pe seama

mijloacelor proprii în suma totală a activelor întreprinderii. Formula de calcul:

Coeficient de autonomie =

eTotalActiv

opriuCapital Pr

Nivelul de siguranţă a acestui indicator din punct de vedere al creditorului este

de cel puţin 0,5. În acest caz riscul creditorului este minim, pentru că patrimoniul

întreprinderii este format din surse proprii şi serveşte drept garanţie pentru achitarea

tuturor datoriilor faţă de creditori.

35



4. Coeficientul de atragere a surselor împrumutate – caracterizează structura

surselor de finanţare a activelor din punct de vedere al cotei surselor împrumutate.

Coeficientul de atragere a surselor împrumutate =eTotalPasiv

ermenLung DatoriipeT

Acest coeficient dimensionează nivelul de îndatorare al întreprinderii şi oscilează între

0-0,5.

5. Coeficientul corelaţiei dintre sursele împrumutate şi proprii – reflectă suma

mijloacelor atrase revenită la 1 leu capital propriu:

Coef.cor.dintre sursele proprii şi împrum. =opriuCapital

Scurt ermenLung DatoriipeT

Pr

&

Cu cît mărimea acestui coeficient este mai mare cu atît mai riscantă este situaţia

financiară a întreprinderii. Punctul critic la aprecierea coeficientul de corelaţie este 1.

6. Rata solvabilităţii generale – exprimă gradul de acoperire a surselor

împrumutate cu activele totale de care dispune întreprinderea:

Rata solvabilităţii generale =Scurt ermenLung DatoriiPeT

eTotalPasiv

&

Nivelul acestui coeficient trebuie să nu fie mai mic de 2.

7. Rata generală de acoperire a capitalului propriu – arată că la primele 100 %

activele întreprinderii se finanţează pe seama surselor proprii, iar la celelalte procente

– prin atragerea mijloacelor împrumutate. Sporirea acestui coeficient cu peste 200 %

reflectă situaţia dificilă a întreprinderii privind independenţa financiară.

Rata gen. de acop.a cap.propriu = opriuCapital

eTotalPasiv

Pr

Tabelul 17

Analiza coeficienţilor structurii surselor de finanţare a activelor

Denumirea coeficientului* Anul precedent Anul curent1. Coeficientul de autonomie 510826 : 5741642 = 0,08 5598086 : 23538862= 0,232. Coeficientul de atragere a 232506 : 5741642 = 0,04 13973750 : 23538862 = 0,59

36



surselor împrumutate3. Coeficientul de corelaţie dintresursele împrum. şi proprii

(232506 + 4998310) : 510826=10,23

(13973750 + 3967026) : 55980=3,2

4. Rata solvabilităţii 5741642 : (232506 + 4998310)= 1,09

23538862 : (13973750 + 39670= 1,31

5. Rata generală de acoperire a

capitalului propriu

4998310 : 510826= 9,78 23538862 : 5598086 = 4,2

Conform rezultatelor obţinute în tabelul de mai sus putem constata că la „Seip

Autotrans” SRL se atestă un nivel scăzut al independenţei financiare faţă de sursele

împrumutate. Aceasta rezultă din faptul că în structura pasivelor capitalul propriu are

o cotă mică. Astfel în anul precedent ponderea capitalului propriu a constituit 8 %, iar

în anul de gestiune curent a înregistrat o creştere, atingînd nivelul de 0,23%. Deci

întreprinderii „Seip Autotrans” SRL îi va fi greu de obţinut credite necesare fără

majorarea capitalului propriu.

Analizînd coeficientul de atragere a surselor împrumutate se observă că el creşte

de la 0,04 la 0,59 depăşind nivelul maxim de îndatorare.

Coeficientul corelaţiei dintre sursele împrumutate şi proprii reflectă o situaţie

riscantă la „Seip Autotrans” SRL, însă în dinamică are o tendinţă de micşorare, cu

toate că încă depăşeşte punctul critic (1).

Rata solvabilităţii generale la fel are un nivel foarte scăzut faţă de nivelul admis(2), cu o tendinţă de majorare, ceea ce se apreciază pozitiv.

Şi, în sfîrşit, rata generală de acoperire a capitalului propriu ne arată că activele

„Seip Autotrans” SRL se finanţează prin atragerea mijloacelor împrumutate. Faptul că

valoarea acestui coeficient depăşeşte 200 % şi e în continuă creştere reflectă o situaţie

dificilă a întreprinderii privind independenţa financiară.

Capitalul propriu reprezintă mărimea rămasă în activele întreprinderii după

scăderea datorilor. Dat fiind faptul că capitalul propriu reprezintă sursa iniţială de

finanţare a patrimoniului întreprinderii, se va efectua o analiză mai aprofundată a lui.

În primul rînd se examinează mărimea absolută şi evoluţia capitalului propriu în

dinamică. De obicei întreprinderea în urma desfăşurării activităţii economice reuşeşte

să-şi sporească valoarea capitalului propriu. Descreşterea valorii capitalului propriu şi

37



apariţia valorii negative a acestuia indică existenţa tendinţelor nefavorabile în

dezvoltarea întreprinderii.

Tabelul 18

Analiza mărimii şi evoluţiei capitalului propriu

Indicatori La finele anului, lei Ritmul creşterii,% precedent curent

1.Capital propriu 510826 5598086 1095,882.Total datorii 5230816 17940776 342,983. Total pasiv 9741642 23538862 409,96

Analizînd datele din tabel observăm că la „Seip Autotrans” SRL capitalul

propriu are o tendinţă de creştere. Astfel la finele anului de gestiune precedent

valoarea capitalului propriu era de 510826 lei, iar la sfîrşitul perioadei de gestiune

curente s-a mărit cu 995,88 %, atingînd valoarea de 5598086 lei. Se observă căevoluţia capitalului propriu depăşeşte în dinamică activelor disponibile şi datoriile

existente, care au crescut în aceeaşi perioadă cu 242,98 % şi respectiv 309,96 %.

În continuare se face analiza structurală a capitalului propriu. Această analiză

presupune examinarea corelaţiei dintre elementele componente ale acestuia.

Tabelul 19Analiza structurii capitalului propriu

Elementele componente La începutul perioadei La sfîrşitul perioadeiSuma, lei Cota, % Suma, lei Cota, %

1. Capital statutar 5400 1,05 2404090 42,942. Rezerve - - - -3. Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) 505426 98,95 3193996 57,064. Capital secundar - - - -Total capital propriu 510826 100 5598086 100

Conform rezultatelor obţinute în tabelul 19 observăm că în componenţa

capitalului propriu la începutul perioadei de gestiune ponderea cea mai mare o are

profitul nerepartizat, care deţine o cotă de 98,95 %. La sfîrşitul perioadei de gestiune

ponderea acestui element scade şi atinge nivelul de 57,06 %, ca urmare a faptului că

„Seip Autotrans” SRL pe parcursul perioadei de gestiune a obţinut profit în mărime

38



de 3193996 şi în acelaş timp a crescut valoarea capitalului propriu pînă la 2404090

atingînd nivelul de 42,94%.

Se observă şi o reducere a ponderii capitalului statutar, care pe parcursul

perioadei de gestiune s-a micşorat cu 20,59 puncte procentuale. ???

În procesul activităţii economico-financiare, întreprinderea, pe lîngă folosirea

capitalului propriu, apelează la surse împrumutate de finanţare, care formează

totalitatea datoriilor întreprinderii. Datoriile reprezintă obligaţiile luate de

întreprindere în baza evenimentelor anterioare şi achitarea cărora se va încheia cu

retragerea de la întreprindere a resurselor ce constituie purtători de avantaje

economice. Mărimea, componenţa şi evoluţia datoriilor determină în mod direct

stabilitatea situaţiei financiare şi dependenţa întreprinderii de partenerii de afaceri.Tabelul 20

Analiza mărimii şi evoluţiei datoriilor

Indicatori Anul precedent Anul curent Ritmul dinamicii, %1.Total datorii 5230816 17940776 342,982. Total surse de finanţare 5741642 23538862 409,963. Venituri din vînzări 30585259 26510991 86,67

Analizînd datele din tabelul 20 putem concluziona că la finele anului de gestiune

curent datoriile totale ale „Seip Autotrans” SRL au atins nivelul de 17940776 lei.Evoluţia surselor împrumutate de finanţare are un caracter crescător: pe parcursul

anului de gestiune valoarea lor s-a majorat cu 12709960 lei sau cu 242,98 %.

Totodată observăm că ritmul creşterii datoriilor întreprinderii nu depăşeşte

ritmul creşterii surselor totale de finanţare însă îl depăşeşte pe cel a veniturilor din

vînzări, ceea ce semnifică creşterea gradului de îndatorare al întreprinderii.

2.7 Analiza veniturilor şi cheltuielilor întreprinderii

Venitul reprezintă afluxul global de avantaje economice în cursul perioadei de

gestiune, rezultat în procesul activităţii ordinare a întreprinderii sub formă de majorare

39



a activelor sau diminuare a datoriilor care conduc la creşterea capitalului propriu, cu

excepţia sporurilor de la contribuţiile proprietarilor întreprinderii.

La prima etapă se efectuează analiza evoluţiei veniturilor în dinamică şi

structural.

Tabelul 21

Analiza evoluţiei dinamicii şi strucutrii veniturilor întreprinderii „Seip Autotrans”

SRL

Elemente componente Anul precedent Anul curent Deviereacotei, p.pSuma, lei Cota, % Suma, lei Cota, %

1.Venituri din vînzări 30585259 99,923 26510991 90,69 -9,232.Alte venituri operaţionale 8053 0,002 - - -0,0023.Venituri din activ.investiţ. 89775 0,029 410978 1,40 +1,38

4:Venituri din activ.financiară 141610 0,046 2308011 7,91 +7,875.Venituri din activ.excepţ. - - - - -Total venituri 306007927 100 29229980 100 -

Analizînd rezultatele obţinute în tabelul de mai sus putem constata că la „Seip

Autotrans” SRL ponderea majoritară în totalul veniturilor întreprinderii o deţin

veniturile din vînzări, cu toate că la finele anului de gestiune curent are loc o reducere

a ponderii lor, de la 99,92% la 90,69 % sau cu 9,23 puncte procentuale.

Vorbind despre celelalte venituri şi anume despre alte venituri operaţionale,

veniturile din activitatea investiţională şi veniturile din activitatea financiară,

observăm că deşi ponderea lor în totalul veniturilor este în creştere ( îndeosebi

ponderea veniturilor din activitatea financiară), totuşi ele deţin o cotă mică.

Deoarece veniturile din vînzări deţin ponderea cea mai mare în totalul

veniturilor, le vom analiza mai aprofundat.

Veniturile din vînzări reprezintă afluxuri de avantaje economice generate în

cursul anului de gestiune în urma vînzării produselor, mărfurilor, prestării serviciilor,

îndeplinirii contractelor de construcţii. Aceste avantaje pot îmbrăca diferite forme:

încasări de mijloace băneşti, intrări ale activelor nemonetare, recepţionări ale

serviciilor prestate de terţi. Necesitatea analizei veniturilor din vînzări rezultă din

importanţa informaţiei analitice pentru luarea deciziilor de către conducerea

40



întreprinderii şi de utilizatorii externi ai informaţiei din rapoartele financiare:

investitori, creditori, furnizori, concurenţi, organele fiscale etc. Analiza veniturilor din

vînzări serveşte drept punct de pornire la întocmirea diferitelor materiale analitice de

uz intern şi extern, deoarece de mărimea de mărimea, evoluţia, structura şi stabilitatea

veniturilor din vînzări depind consumurile şi cheltuielile întreprinderii, profitul şi

rentabilitatea, precum şi situaţia financiară.

În continuare vom efectua analiza structurală a veniturilor din vînzări. Această

analiză permite stabilirea profilului real al activităţii operaţionale, adică specializarea

întreprinderii în fabricare produselor, comercializarea mărfurilor, prestarea serviciilor

sau executarea lucrărilor de construcţie. Acest profil, uneori, nu întru totul corespunde

celui nominal, adică tipurilor de activităţi menţionate în documentele juridice.Activitatea operaţională a întreprinderii poate fi îngust specializată sau

multilateral diversificată. Fiecare din aceste variante are anumite avantaje.

Specializarea permite majorarea eficienţei activităţii operaţionale datorită procurării

utilajului special, angajării personalului calificat, acumulării experienţei

corespunzătoare. Totodată majorarea gradului de diversificare asigură o structură

variată a veniturilor cu scopul diminuării riscurilor şi reducerii condiţiilor deincertitudine care apar în domeniile de activitate practicată, adică în cazul

dificultăţilor de diferite tipuri într-un domeniu de activitate, întreprinderea poate

exista pe seama veniturilor provenite din alte activităţi.

Deci în procesul analizei structurale a veniturilor din vînzări este necesar de

stabilit dacă activitatea operaţională a întreprinderii este absolut specializată (se

practică un singur tip de activitate) sau este diversificată. De asemenea se examinează

stabilitatea sau variabilitatea structurii veniturilor din vînzări pe tipuri în dinamică.

Tabelul 22

Structura veniturilor din vînzări pe tipuri de activitate operaţională

Tipuri de activitateoperaţională

Anul precedent Anul curent Deviereacotei, p.p

Ritmuldinamicii,

%Suma, lei Cota,

%Suma, lei Cota, %

41



1.Prestarea serviciilor detransport

30585259 100 25228762 95,16 -4,84 84,48

2.Comerţ - - 1282229 4,84 +4,84 -Total venituri din vînzări 30585259 100 26510991 100 - 86,67

Conform rezultatelor obţinute putem constata că activitatea operaţională a

întreprinderii „Seip Autotrans” SRL pe parcursul anului de gestiune precedentcuprinde doar o direcţie componentă: prestarea serviciilor de transport public.

Pe parcursul perioadei de gestiune curentă mai apare un tip de activitate

operaţională, şi anume comerţul, care are o pondere de 4,84 %. În dinamică se

observă o modificare a structurii venitului din vînzări ca urmare a activităţii de comerţ

de către „Seip Autotrans” SRL. Astfel se reduce ponderea venitului din prestarea

serviciilor cu 4,84 puncte procentuale şi atinge nivelul de 95,16 %.

În conformitate cu Standardele Naţionale de Contabilitate cheltuielile reprezintă

toate cheltuielile şi pierderile perioadei care se scad din venit la calcularea profitului

(pierderii) perioadei de gestiune.

Toate cheltuielile întreprinderii se grupează pe tipuri de activităţi:

- operaţională

- de investiţii- financiară

- pierderi excepţionale

Cheltuielile se înregistrează la întreprinderile cu toate tipurile de activităţi.

Acestea se reflectă în contabilitate şi rapoartele financiare în baza metodei

calculării din perioada în care s-au produs şi cuprind cheltuielile activităţilor

operaţionale, de investiţii, financiare, precum şi pierderile excepţionale.Cheltuielile activităţii operaţionale a întreprinderii includ costul vînzărilor şi

cheltuielile perioadei de gestiune.

Costul vînzărilor cuprinde:

a) pentru întreprinderile de producţie - consumurile directe de materiale,

consumurile directe privind remunerarea muncii, consumurile indirecte de producţie;

42



b) pentru întreprinderile de comerţ - costul mărfurilor vîndute;

c) pentru întreprinderile de prestări servicii - consumurile de materiale,

consumurile privind retribuirea muncii, consumurile indirecte de producţie.

În componenţa cheltuielilor perioadei de gestiune se includ:

1. cheltuielile comerciale;

2. cheltuielile generale şi administrative;

3. alte cheltuieli operaţionale.

1. Comerciale sunt considerate cheltuielile de vînzare a produselor finite,

mărfurilor şi serviciilor. Acestea cuprind:

- cheltuielile de ambalare, inclusiv valoarea ambalajului şi materialelor de

ambalat, salariul muncitorilor ocupaţi cu ambalarea produselor - cheltuielile de transport-expediere a produselor fabricate şi a mărfurilor,

taxele vamale etc.;

- remunerarea lucrărilor de marcare (etichetare), certificare a produselor şi

mărfurilor, întocmirea declaraţiilor vamale privind comercializarea produselor

peste hotarele republicii;

- serviciile de marketing aferente încheierii sau rezilierii contractelor - comisioanele (defalcările) plătite organizaţiilor de desfacere, intermediere,

de comerţ extern, cheltuielile de procurare a licenţelor pentru exportul produselor şi

mărfurilor;

- cheltuielile ce ţin de reclamă, participarea la expoziţii, tîrguri: valoarea

mostrelor de mărfuri transmise, în conformitate cu contractele (acordurile)

încheiate sau alte acte, nemijlocit cumpărătorilor sau organizaţiilor de intermediere cu

titlu gratuit şi care nu pot fi returnate, alte cheltuieli similare;

- cheltuielile de studiere a pieţelor de desfacere interne şi externe, de

salarizare a lucrătorilor ocupaţi cu colectarea şi prelucrarea datelor privind

pieţele de desfacere a mărfurilor respective, informaţiilor asupra producătorilor-

concurenţi, costul literaturii economice pentru efectuarea investigaţiilor de

43



marketing, alte cheltuieli ale secţiilor, serviciilor sau ale lucrătorilor din domeniul

marketingului;

- cheltuielile pentru reparaţia cu termen de garanţie şi deservirea cu termen de

garanţie a produselor şi mărfurilor vîndute;

- cheltuielile ce ţin de remuneraţiile lucrătorilor întreprinderilor de comerţ

care cuprind salariul de bază şi cel suplimentar, diverse sporuri, adaosuri, premii

plătite vînzătorilor, casierilor, hamalilor, precum şi bucătarilor, ospătarilor de la

întreprinderile de alimentaţie publică, şi altui personal angajat nemijlocit la

vînzarea mărfurilor;

- cheltuieli privind datoriile dubioase;

- cheltuieli privind returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vîndute;2. Cheltuielile generale şi administrative cuprind:

- cheltuielile privind retribuirea muncii salariaţilor atribuite personalului de

conducere şi gospodăresc, premiile de orice tip conform sistemelor existente la

întreprindere, adaosurile de orice tip;

- contribuţiile pentru asigurările sociale de stat obligatorii şi primele de

asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi/sau medicale facultative (benevole),fondul de pensii, fondul de stat de plasare în cîmpul muncii din suma cheltuielilor

privind retribuirea muncii;

- plăţile suplimentare, indemnizaţiile, sporurile, compensaţiile acordate

salariaţilor întreprinderii,

- ajutorul material acordat salariaţilor (inclusiv cota iniţială pentru

construcţia de locuinţe cooperatiste sau pentru rambursarea parţială a creditului,

acordat în scopul construcţiei de locuinţe cooperatiste sau construcţiei individuale a

locuinţelor);

- întreţinerea, uzura şi reparaţia mijloacelor fixe cu destinaţie administrativă,

gospodărească şi de protecţie a naturii (clădiri, construcţii etc.);

- amortizarea activelor nemateriale cu destinaţie generală a întreprinderii;

44



- valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în limita stabilită;

- uzura şi reparaţia obiectelor de mică valoare şi scurtă durată;

- plata pentru locaţiune (chirie), arendă, leаsing (redevenţă);

- cheltuielile poştale şi telegrafice, cheltuielile de întreţinere şi exploatare a

staţiilor de telefoane, comutatoarelor, faxurilor, instalaţiilor de dispecerat, de

radiou şi de alte tipuri de telecomunicaţii, utilizate pentru administrare şi care se

includ în bilanţul întreprinderii; pentru lucrările tipografice, pentru întreţinerea

şi exploatarea biroticii; pentru procurarea rechizitelor de birou, formularelor de

evidenţă, de dări de seamă;

- cheltuielile privind paza obiectelor administrativ-gospodăreşti şi asigurarea

securităţii antiincendiare a acestora;- cheltuielile privind deplasările personalului de conducere;

- cheltuielile de reprezentare;

- cheltuielile pentru măsurile de protecţie civilă, inclusiv uzura inventarului şi

mijloacelor fixe, utilizate în aceste scopuri;

- cheltuielile aferente angajării forţei de muncă;

- cheltuielile pentru pregătirea şi reciclarea personalului- cheltuielile pentru cercetări ştiinţifice;

- impozitele şi taxele, conform legislaţiei în vigoare, precum şi impozitul pe

valoarea adăugată şi accizele nerecuperabile, cu excepţia impozitului pe venit;

- cheltuielile de judecată, cheltuielile de arbitraj şi taxele de stat;

- cheltuielile pentru procurarea literaturii speciale, actelor normative şi

instructive, precum şi abonarea la ediţii speciale (ziare, reviste etc.) necesare în

activitatea de producţie;

3. Cheltuielile care nu pot fi raportate nici la cheltuielile comerciale, nici la

cele generale şi administrative sunt incluse în alte cheltuieli operaţionale şi anume

cheltuielile privind:

- plata dobînzilor filialelor, întreprinderilor filiere şi asociate;

45



- plata dobînzilor privind împrumuturile expirate şi sancţiunile creditare;

- amenzile, penalităţile, despăgubirile;

- sumele diferenţelor dintre costul stocurilor de mărfuri şi materiale şi

valoarea realizabilă netă;

- lipsurile şi pierderile de la deteriorarea valorilor;

- producţia rebutată;

- plata pentru locaţiune (chirie), arendă, leаsing (redevenţă);

Cheltuielile activităţii de investiţii sunt generate de scoaterea din funcţiune

a activelor pe termen lung. Acestea cuprind următoarele cheltuieli:

- privind ieşirea activelor nemateriale;

- privind ieşirea activelor materiale pe termen lung;- privind ieşirea activelor financiare pe termen lung;

- din reevaluarea activelor pe termen lung;

- aferente participaţiilor în alte întreprinderi;

- privind operaţiile cu părţile legate;

Cheltuielile activităţii financiare sunt generate de modificarea mărimii şi

structurii capitalului propriu, împrumuturilor şi creditelor întreprinderii. Acesteacuprind următoarele cheltuieli:

- privind plata redevenţelor;

- privind arenda finanţată a activelor materiale pe termen lung;

- privind diferenţele de curs valutar;

Pierderile excepţionale apar ca rezultat al evenimentelor sau operaţiilor rare şi

netipice, nelegate de activitatea financiar-economică (ordinară) a întreprinderii.

Acestea cuprind:

- pierderile provocate de calamităţile naturale;

- pierderile rezultate din perturbările politice;

- pierderile ocazionate de modificarea legislaţiei Republicii Moldova.

46



Analiza cheltuielilor întreprinderii se face prin examinarea structurii acestor

cheltuieli în dinamică în baza datelor din anexa nr.5 la Raportul privind privind

rezultatele financiare.

Tabelul 23

Analiza structurii cheltuielilor întreprinderii pe tipuri de activităţi în dinamică

Indicatori Anul precedent Anul curent AbatereaSuma, lei Cota, % Suma, lei Cota, % Suma, lei Cota,%

1. Cheltuieli ale activităţiioperaţionale tot., inclusiv:

29783377 98,52 24491362 95,32 -5292015 -3,2

1.1 Costul vînzărilor 26008803 86,03 20813982 81,00 5194821 -5,031.2 Ch.comerciale 1866168 6,17 1328523 5,17 -537645 -1,001.3 Ch.generale şi adm 1898083 6,27 1407711 5,47 -490372 -0,81.4 Alte ch.operaţionale 10323 0,05 941146 3,68 +930823 +3,63

2.Ch.ale activ.de investiţii 63400 0,2 185340 0,72 +121940 +0,523.Ch.ale activ.financiare 382258 1,28 1016951 3,96 +634693 +2,684.Pierderi excepţionale - - - - - -Total cheltuieli 30229035 100 25693653 100 -4535382 -

În baza datelor din tabelul de mai sus se poate constata că la întreprinderea

analizată s-a înregistrat o tendinţă de micşorare a cheltuielilor totale comparativ cu

anul precedent de la 30229035 la 25693653 sau cu 4535382 lei. Această abatere a fost

determinată de reducerea cheltuielilor ale activităţii operaţionale în total cu 529205

lei. Examinînd ponderea fiecărui compartiment în parte, observăm că cu toate căcheltuielile activităţii operaţionale s-au redus în anul curent faţă de anul precedent de

la 98,52 % la 95,32 % sau cu 3,2 puncte procentuale, totuşi ponderea lor a rămas

majoritară.

2.8 Analiza rezultatelor financiare ale activităţii şi rentabilitatea

În contextul implementării noului sistem contabil în Republica Moldova un rol

semnificativ îl joacă problema determinării şi analizei coerente a rezultatelor

financiare obţinute de fiecare unitate de producţie pe teren.

Profitul constituie eficacitatea activităţilor pe care le desfăşoară întreprinderea şi

practic determină prosperarea acesteia în perioada previzională.

47



În practica contabilă şi analitică autohtonă, în conformitate cu prevederile S.N.C.

5 „Prezentarea rapoartelor financiare” sunt utilizate următoarele noţiuni ale profitului:

Profit brut – reprezintă profitul (pierderea) obţinut din vînzarea produselor,

mărfurilor, prestarea serviciilor şi se determină ca diferenţa dintre veniturile din

vînzări şi costul vînzărilor.

Profitul (pierderea) din activitatea operaţională reprezintă diferenţa dintre

veniturile şi cheltuielile obţinute de întreprindere din activitatea de bază, determinată

de statutul acesteia.

Profitul (pierderea) din activitatea de investiţii este diferenţa dintre veniturile şi

cheltuielile obţinute de întreprindere din operaţiunile ce ţin de mişcarea activelor pe

termen lung.Profitul (pierderea) din activitatea financiară – reprezintă diferenţa dintre

veniturile şi cheltuielile aferente operaţiunilor legate de modificările în mărimea şi

structura capitalului propriu şi mijloacelor împrumutate.

Profitul (pierderea) din activitatea de economico-financiară – rezultatul financiar

obţinut de întreprindere în cursul perioadei de gestiune din activităţile operaţională, de

investiţii şi financiară.Profitul (pierderea) excepţional – diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile apărute

ca rezultat al evenimentelor şi operaţiunilor excepţionale neprevăzute.

Profitul (pierderea) pînă la impozitare – este profitul obţinut de întreprindere în

cursul perioadei de gestiune din toate tipurile de activităţi şi rezultatul excepţional. Se

mai numeşte profit (pierderea) contabil.

Profitul net (pierderea netă) – profitul care rămîne la dispoziţia întreprinderii

după calcularea cheltuielilor (economiilor) privind impozitul pe venit şi se determină

ca diferenţa dintre profitul (pierderea) pînă la impozitare şi cheltuielile (economiile)

privind impozitul pe venit.

De regulă toate întreprinderile care se dovedesc a fi neprofitabile, şi deci

nerentabile, sunt sortite falimentului. Profitul obţinut de întreprindere este influenţat

48



de un sistem larg de factori atît interni, care depind de efortul propriu al colectivului

de muncă, cît şi externi, care nu depind de activitatea lui. De regulă, analiza fiecărui

tip de profit al întreprinderii poartă un caracter concret, deoarece permite managerilor

să determine posibilităţile şi direcţiile principale de diversificare a activităţii de bază.

Concomitent, analiza aprofundată a profitului permite investitorilor potenţiali să-şi

decidă strategia, îndreptată spre minimizarea pierderilor şi riscului financiar pentru

investiţiile depuse în întreprinderea dată pe o perioadă durabilă.

Ca orice fenomen economic, profitul poate fi examinat sub aspect structural şi

factorial. Deci analiza profitului trebuie să asigure incertitudinea coerentă a acestor

două aspecte, ţinînd cont de necesităţile analizei respective, cît şi de posibilităţile reale

de utilizare a unui set suplimentar de informaţie cu conţinut sintetic şi analitic.De regulă analiza începe cu examinarea profitului perioadei de gestiune pînă la

impozitare, care reprezintă suma rezultatelor obţinute din cele trei tipuri de activităţi

şi rezultatul excepţional, ceea ce poate fi exprimat prin relaţia:

P = RAO ± RAI ± RAF ± RE

Unde: P – Profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare

RAO – rezultatul din activitatea operaţionalăRAI – rezultatul din activitatea investiţională

RAF – rezultatul din activitatea financiară

RE – rezultatul excepţional

Dacă pornim de la modul de calculare a acestui indicator, observăm că el

sintetizează atît rezultatele activităţii desfăşurate de întreprindere pe parcursul

perioadei de gestiune, cît şi mediul în care sunt desfăşurate aceste activităţi.

Examinarea profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare permite a evidenţia,

din care surse principale de venituri îşi acoperă consumurile şi cheltuielile

întreprinderea analizată, care este evoluţia lor şi cît de stabile sunt acestea.

49



În cadrul analizei se examinează structura acestui indicator generalizator şi în ce

măsură fiecare compartiment a contribuit la modificarea lui. Pentru aceasta se

utilizează următorul tabel analitic:

Tabelul 24

Analiza structurii profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare în dinamică

Indicatori Anul precedent Anul curent AbatereaSuma, lei Ponderea Suma, lei Ponderea Suma, lei Ponderea

1.RAO 719935 142,44 2019629 57,11 +1299694 -85,332.RAI 26175 5,17 225638 6,38 +199463 +1,213.RAF (240684) (47,61) 1291060 36,51 +1531744 +84,124.RE - - - - -Profit pînă la impozit. 505426 100 3536327 100 +3030901 -

În baza datelor din tabel observăm că la „Seip Autotrans” SRL profitul perioadei

de gestiune pînă la impozitare a avut o tendinţă de majorare faţă de nivelul anului

precedent cu 3030901 lei. Această abatere a fost determinată de influenţa pozitivă a:

1. rezultatului din activitatea operaţională, care a cauzat mărirea indicatorului

rezultativ cu 1299694 lei.

2. rezultatului din activitatea investiţională, care s-a mărit de la 26175 lei la

225638 lei, fapt ce a dus la majorarea profitului perioadei de gestiune pînă la

impozitare cu 199463 lei3. rezultatului din activitatea financiară, care a cauzat majorarea indicatorului

rezultativ cu 1531744 lei.

Dacă examină structura profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare putem

menţiona că ponderea principală îi revine rezultatului din activitatea operaţională,

care pe parcursul perioadei de gestiune s-a redus de la 142,44 % la 57,11 %, sau cu

85,33 puncte procentuale.

Mărirea profitului perioadei de gestiune pînă la impozitare merită o apreciere

pozitivă, deoarece aceasta face ca întreprinderea să poată să-şi investească profitul şi

să obţină avantaje economice. În continuare e necesar de efectuat analiza factorială a

părţilor componente ale profitului (pierderii) din activitatea operaţională:

50



1. Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operaţională –

presupune stabilirea factorilor, care au contribuit la modificarea în dinamică a părţilor

componente ale profitului (pierderii) din activitatea operaţională. Din punct de vedere

factorial, profitul (pierderea) din activitatea operaţională poate fi determinat conform

formulei:

RAO = Profit brut + Alte venituri operaţionale – Ch.comerciale – Ch.generale şi

administrative – alte cheltuieli operaţionale.

Este evident că fiecare parte componentă din formula nominalizată influenţează

asupra rezultatului financiar din activitatea operaţională a întreprinderii. Primii doi

indicatori sunt cu acţiune directă, ceilalţi trei – cu acţiune indirectă.

La nivel general analiza factorială a profitului din activitatea operaţională seefectuează utilizînd următorul tabel:

Tabelul 25

Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operaţională

Indicatori Anul precedent Anul curent Abaterea Rezultatulinfluenţei

1. Profir brut 4576456 5697009 +1120553 +11205532.Alte venituri operaţionale 8053 - -8053 -8053

3.Cheluieli comerciale 1866168 1328523 -537645 +5376454.Cheltuieli generale şi administr. 1898083 1407711 -490372 +4903725.Alte cheltuieli operaţionale 100323 941146 +840823 -840823Rezult.din activitatea operaţională 719935 2019629 1299694 -

În baza rezultatelor obţinute putem constata că la „Seip Autotrans” SRL a avut

loc creşterea profitului din activitatea operaţională faţă de anul precedent în mărime

de 1299694lei. Această modificare a fost cauzată de de micşorarea cheltuielilor

comerciale de la 1866168 la 1328523 lei şi reducerea cheltuielilor generale şiadministrative, care au cauzat creşterea indicatorului rezultativ cu 490372 lei.

Totodată sub influenţa pozitivă a creşterii profitului brut, indicatorul rezultativ s-

a majorat cu 1120553 lei. În acelaş timp o influenţă negativă a avut creşterea altor

cheltuieli operaţionale care au micşorat indicatorul rezultativ cu 840823 lei

51



Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operaţională efectuată în

baza datelor din Raportul privind rezultatele financiare dau posibilitatea să deducem

că „Seip Autotrans” SRL dispune de rezerve interne de creştere a profitului din

activitatea operaţională în urma unei gestionări mai eficiente a altor cheltuieli

operaţionale.

2. Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea de investiţii. Profitul

din activitatea de investiţii reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile din

operaţiunile legate de ieşirea activelor nemateriale, materiale şi financiare pe termen

lung. Principalii factori care influenţează modificarea profitului (pierderii) din acest

tip de activitate sunt părţile componente ale veniturilor şi cheltuielilor din activitatea

de investiţii. De menţionat că valoarea veniturilor influenţează direct rezultatulfinanciar, iar cheltuielile au o influenţă inversă. Calculul influenţei factorilor

respectivi la modificarea profitului (pierderii) din activitatea de investiţii se efectuează

prin metoda balanţieră în următorul tabel:

Tabelul 26

Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea investiţională


1. Venituri din activit.de invest. 89575 410978 +321403 +3214032. Ch.din activ.de invest., inclusiv 63400 185340 +121940 -121940Rezultatul din activitatea investiţ. 26175 225638 +199463 -

Conform rezultatelor obţinute putem constata că la întreprinderea „Seip

Autotrans” SRL s-a înregistrat o valoare pozitivă a rezultatului din activitatea

investiţională. Această modificare a fost cauzată de creşterea veniturilor din

activitatea investiţională de la 89575 la 410978 ceea ce a cauzat majorarea

indicatorului rezultativ cu 321403

3. Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea financiară. Profitul

(pierderii) din activitatea de investiţii reprezintă diferenţa dintre veniturile şi

cheltuielile din operaţiunile eferente modificărilor survenite în mărimea şi structura

capitalului propriu şi împrumutat. Principalii factori care influenţează modificarea

52



profitului (pierderii) din acest tip de activitate sunt părţile componente ale veniturilor

şi cheltuielilor din activitatea financiară.

Tabelul 27

Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea financiară


1. Venit. din activit.fin., inclusiv: 141610 2308011 +2166401 +21664012. Ch.din activ.de financ., inclusiv 382258 1016951 +634693 -634693Rezultatul din activit. Financiară (240684) 1291060 1531744 -Analizînd rezultatele obţinute în tabelul 27 putem concluziona că la „Seip Autotrans”

SRL a avut loc majorarea rezultatului din activitatea financiară cu 1531744 lei.

Această modificare a fost cauzată de influenţa pozitivă a veniturilor din activitatea

financiară, care au dus la majorarea indicatorului rezultativ cu 2166401 lei. Totodatăsub influenţa negativă a creşterii cheltuielilor din activitatea financiară indicatorul

rezultativ s-a micşorat cu 634693 lei.

Rentabilitatea este un indicator de bază a aprecierii eficienţei activităţii.

Obiectivul oricărei întreprinderi este acela de a răspunde aşteptării participanţilor la

activitatea sa ( salariaţi, acţionari, creditori, stat etc.) precum şi creşterea valorii sale

pentru asigurarea propriei dezvoltări. Rentabilitatea constituie una din formele de

exprimare a eficienţei economice fiind criteriul esenţial ce stă la baza adoptării

deciziilor economice-financiare. In funcţie de acest criteriu, managerii stabilesc

continuitatea, extinderea, restrîngerea sau reorientarea deciziilor. Obţinerea

profitului este raţiunea de a fi a întreprindem, scopul principal pe care îl are

antreprenorul înainte de a iniţia o afacere. Formula generală a rentabilităţii, din

punct de vedere a conţinutului economic, reflectă raportul dintre efect şi efort, însă,

în condiţiile economiei de piaţă se utilizează un sistem larg de indicatori ce aderă la

rentabilitate dintre care cei mai importanţi sunt:

Rentabilitatea veniturilor din vînzări

Rentabilitatea economică;

Rentabilitatea financiară;

53



Rentabilitatea veniturilor din vînzări reflectă capacitatea întreprinderii de a

obţine profit în urma vînzării produselor finite, mărfurilor şi prestării serviciilor,

adică caracterizează mărimea profitului obţinut la un leu venituri din vînzări. Ea

reprezintă indicatorul principal de apreciere a performanţelor activităţii operaţionale

a unei întreprinderi. Analiza rentabilităţii veniturilor din vînzări este foarte

importantă pentru managerii financiari, cît şi pentru conducerea întreprinderii,

deoarece, analizînd nivelul acestui indicator se poate determina:

- cît de eficient au fost promovate deciziile managementului financiar

în obţinerea profitului la un leu venituri din vînzări

- care este nivelul şi evoluţia rentabilităţii veniturilor din vînzări pe

parcursul mai multor perioade de activitate a întreprinderii- ce factori au contribuit la devierea rentabilităţii veniturilor din vînzări

- ce măsuri trebuie întreprinse pentru creşterea nivelului acestui

indicator.

Rentabilitatea veniturilor din vînzări exprimă legătura care există între rezultatul

financiar şi veniturile din vînzări obţinute de întreprindere şi se determină în baza

raportului dintre mărimea profitului şi valoarea veniturilor din vînzări. În practicaanalitică se utilizează mai multe formule de calcul a rentabilităţii veniturilor din

vînzări în funcţie de mărimea cărui profit se ia în calcul la determinarea nivelului

rentabilităţii. Respectiv pot fi calculaţi 4 indicatori ai rentabilităţii veniturilor din

vînzări:

1. În baza profitului brut:

R VV = (Profitul brut/Venituri din vînzări)*100

2. În baza profitului din activitatea operaţională:

R vv = Profit (pierdere) din activitatea operaţională/Venituri din vînzări)*100

3. În baza profitului pînă la impozitare:

R vv = (Profit (pierdere ) pînă la impozitare / Venituri din vînzări)*100

4. În baza profitului net (pierderii nete):

54



R VV = (Profitul net (pierdere netă)/ Venituri din vînzări)*100

Tabelul 28

Aprecierea dinamicii rentabilităţii veniturilor din vînzări

Indicatori Anul precedent Anul curent Abaterea

1. Venituri din vînzări 30585259 26510991 -40742682.Profit brut 4576456 5697009 +11205533. Profit (pierdere) din activitat. operaţ. 719935 2019629 +12996944. Profit (pierdere ) pînă la impozitare 505426 3536327 +30309015. Profit net (pierdere netă) 505426 2688570 +21831446. rentabilitatea veniturilor din vînzăricalculată în baza:6.1 Profitului brut 14,96 21,48 +6,526.2 Profit (pierdere) din activitat. operaţ. 2,35 7,61 +5,266.3 Profit. (pierdere ) pînă la impozitare 16,54 13,33 -3,216.4 Profitului net (pierderii nete) 16,54 10,14 -6,4

Conform rezultatelor obţinute în tabelul 30 putem concluziona că la „Seip

Autotrans” SRL are loc o creştere a indicatorilor de rentabilitate calculaţi în baza

profitului brut şi a profitului din activitatea operaţionalăîn anul curent faţă de nivelul

anului precedent. Astfel rentabilitatea veniturilor din vînzări calculată în baza

profitului brut a înregistrat o majorare de la 14,96 la 21,48 % sau cu 6,52 puncte

procentuale. Deci la fiecare leu venit din vînzări „Seip Autotrans” SRL a cîştigat la

începutul anului de gestiune 14,96 bani, iar la finele anului de gestiune 21,48 bani.Rentabilitatea veniturilor din vînzări calculată în baza profitului din activitatea

operaţională s-a mărit faţă de nivelul anului precedent cu 5,26 puncte procentuale,

adică întreprinderea va obţine cîstig în valoare de 7,61 bani la fiecare leu venituri din

vînzări. S-a redus mărimea profitului contabil obţinut la un leu venituri din vînzări,

astfel acest profit s-a redus de la 16,54 bani în anul precedent la 13,33 bani în anul

curent.

La „Seip Autotrans” SRL în anul precedent nivelul rentabilităţii veniturilor din

vînzări calculate în baza profitului net a constituit 16,54%. Pe parcursul perioadei de

gestiune nivelul acestui indicator s-a redus cu 6,4 puncte procentuale.

Rentabilitatea economică(rentabilitatea activelor) – reprezintă rata de rentabilitate a

ansamblului capitalurilor atrase de aceasta de la proprietarii şi creditorii săi. Într-o

55



accepţiune mai largă, rata rentabilităţii economice exprimă eficienţa capitalului

economic alocat activităţii productive a întreprinderii. Mărimea sa este strîns legată

de nivelul rentabilităţilor obţinute de fiecare investitor de capitaluri în parte.

Rentabilitatea economică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie mai mare decât rata inflaţiei pentru a asigura menţinerea valorii sale;

- în termeni reali, rata rentabilităţii economice trebuie să remunereze

capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament din economie (rata

medie a dobânzii) şi al riscului economic şi financiar pe care şi le-au asumat

furnizorii de capitaluri (acţionarii şi creditorii întreprinderii);

- de asemenea, rata rentabilităţii economice trebuie să permită întreprinderii

reînnoirea şi creşterea activelor sale într-o perioada de timp cât mai scurtă.

Rentabilitatea economică (R EC ) poate fi calculată prin următoarea formulă:

R EC = (Profitul (pierderea) pînă la impozitare/Valoarea medie a activelor)*100

Tabelul 29

Aprecierea dinamicii rentabilităţii activelor

Indicatori Anul precedent Anul curent Abaterea1. Profitul (pierderea) pînă la impozitare 505426 3536327 +30309012.Valoarea activelor la începutul anului - 5741642 +57416423. Valoarea activelor la finele anului 5741642 23538862 +177972204.Valoarea medie a activelor 5741642 14640252 +88986105. Rentabilitatea activelor 8,8 24,15 +19,35

Conform rezultatelor obţinute putem constata că la „Seip Autotrans” SRL

rentabilitatea activelor are o tendinţă de creştere faţă de nivelul anului precedent.

Astfel în anul precedent rentabilitatea activelor a atins nivelul de 8,8 %, adică la

fiecare leu de mijloace investite în circuitul întreprinderii, indiferent de sursa de

finanţare a acestora „Seip Autotrans” SRL obţine un profit de 8,80 bani, iar în anul

curent rentabilitatea activelor a atins nivelul de 24,15%, adică indicatorul rezultativ a

crescut cu 19,9 puncte procentuale.Deci putem menţiona că „Seip Autotrans” SRL

utilizează eficient activele sale.

56



Rentabilitatea capitalului permanent – este o caracteristică a politicii de finanţare

a întreprinderii. Ea reflectă capacitatea întreprinderii de a utilizeze capitalul propriu şi

sursele atrase pe termen lung cu scopul obţinerii profitului net, adică caracterizează

mărimea profitului net obţinut la fiecare leu capital permanent.

Analiza rentabilităţii capitalului permanent este importantă pentru dimensionarea

eforturilor privind obţinerea unui profit net, în raport cu rezultatele concurenţei

specifice domeniului în care funcţionează întreprinderea dată. De nivelul rentabilităţii

capitalului permanent se interesează atît utilizatorii interni, cît şi cei externi ai

rapoartelor financiare.

Rentabilitatea capitalului permanent (R cap.perm.) exprimă legătura care există între

rezultatul financiar net şi capitalul permanent, adică se determină în baza raportului:R cap.perm = (Profit net/Valoarea medie a capitalului permanent)*100

Tabelul 30

Aprecierea dinamicii rentabilităţii capitalului permanent

Indicatori Anul precedent Anul curent Abaterea1. Profit net (pierderea netă) 505426 2688570 +21831442.Valoarea cap.perm.la începutul anului - 743332 +7433323. Valoarea cap.perm.la finele anului 743332 19571836 +18828504

4.Valoarea medie a capitalului permanent 743332 10157584 +94142525.Rentabilitatea capitalului permanent 67,99 26,46 -41,53

Din calculele efectuate în tabelul 32 rezultă că la „Seip Autotrans” SRL

rentabilitatea capitalului permanent în anul curent a înregistrat o reducere faţă de anul

precedent cu 41,53 puncte procentuale. Dacă în anul de gestiune precedent „Seip

Autotrans” SRL la fiecare leu de mijloace financiare pe termen lung cîştiga cîte 67,99

bani, în anul de gestiune curent obţine cîte 26,46 lei. Astfel putem constata utilizarea

ineficientă a mijloacelor de finanţare pe termen lung. Rentabilitatea capitalului propriu (rentabilitate financiară) – reflectă capacitatea

întreprinderii de utiliza capitalul propriu în scopul obţinerii profitului, adică ea

reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi îmbogăţi proprietarii. Prin prisma acestui

indicator posesorii de capital apreciază eficienţa investiţiilor lor, adică caracterizează

57



mărimea profitului obţinut pentru fiecare leu investit în capitalul propriu.

Rentabilitatea capitalului propriu (R fin) este importantă nu numai pentru proprietarii

întreprinderii, dar şi pentru viitorii investitori, deoarece ea exprimă legătura care

există între rezultatul financiar şi capiatalul propriu, adică se determină în baza

raportului dintre profitul pînă la impzitare şi valoarea medie a capitalului propriu:

R fin = (Profitul pînă la impozitare (sau profitul net) / Valoarea medie a capitalului

propriu) * 100

Tabelul 31

Aprecierea dinamicii rentabilităţii capitalului propriu

Indicatori Anul precedent Anul curent Abaterea1. Profitul pînă la impozitare 505426 3536327 +30309012. Profit net 505426 2688570 +21831443. Valoarea cap.propriu la început.anului - 510826 +5108264.Valoarea cap.propriu la finele anului 510826 5598086 +50872605.Valoarea medie a capitalului propriu 510826 3054456 25436306. R fin calculată în baza profitul pînă laimpozitare

98,94 115,57 +16,63

7. R fin calculată în baza profitul net 98,94 88,02 -10,92Conform rezultatelor obţinute în tabelul 31 rezultă că la „Seip Autotrans” SRL

rentabilitatea capitalului propriu a înregistrat o creştere faţă de anul precedent.

Rentabilitatea capitalului propriu calculată în baza profitului pînă la impozitare înanul precedent a constituit 98,94 %, adică la fiecare leu de mijloace proprii „Seip

Autotrans” SRL a cîştigat cîte 98,94 bani profit pînă la impozitare iar în anul de

gestiune a crescut constituind 115,57% astfel la fiecare leu de mijloace proprii „Seip

Autotrans” SRL cîştigă 1leu 15 bani.

Datorită faptului că în anul precedent „Seip Autotrans” SRL nu trebuia să achite

impozit pe venit, ca rezultat rentabilitatea capitalului propriu calculată în baza profitului net s-a micşorat în anul de gestiune curent. Astfel dacă în anul precedent la

fiecare leu de capital propriu investit „Seip Autotrans” SRL obţinea cîte 98,94 bani

profit net, în anul de gestiune a obţinut 88,02.

1.9 Analiza circulaţiei mijloacelor băneşti la întreprindere

58



Achitarea pentru produsele şi mărfurile livrate, serviciile prestate poate fi

efectuată de către clienţii întreprinderii contra mijloace băneşti sau prin schimbul

activelor nebăneşti sau serviciilor şi lucrărilor.

Încasarea mijloacelor băneşti din vînzări reprezintă forma predominantă şi

obişnuită, care se utilizează la efectuarea operaţiunilor economice. Încasările se fac în

numerar sau prin virament. „Seip Autotrans” SRL se deserveşte la BCR Chişinău SA.

Desfăşurarea activităţii economice a întreprinderii generează permanent mişcarea

mijloacelor băneşti. Pentru reflectarea acestei mişcări în Rapoartele financiare se

aplică noţiunea de „Fluxuri de mijloace băneşti”. După esenţa economică, fluxurile de

mijloace băneşti reprezintă încasările şi plăţile mijloacelor băneşti efectuate pe

parcursul unei perioade de gestiune. Diferenţa dintre suma încasărilor şi plăţilor constituie fluxul net de mijloace băneşti.

Analiza se începe cu studierea modificărilor survenite în mărimile absolute ale

fluxurilor mijloacelor băneşti în comparaţie cu perioada precedentă. Din punct de

vedere al tehnicii de calcul analiza mărimii şi evoluţiei fluxurilor mijloacelor băneşti

pot fi determinate prin abaterea absolută. Aprecierea informaţiilor obţinute se

efectuează pornind de la următoarele considerente:• Desfăşurarea reuşită a activităţii operaţionale trebuie să genereze fluxul net

pozitiv.

• Menţinerea şi dezvoltarea potenţialului economic al întreprinderii

condiţionează un flux net negativ din activitatea de investiţii

• Fluxurile pozitive din activitatea operaţională şi cea financiară trebuie să

compenseze fluxul negativ din activitatea de investiţii.

Nerespectarea primei şi ultimei condiţii provoacă scăderea soldului mijloacelor

băneşti şi insolvabilitatea întreprinderii. neglijarea celui de-al doilea aspect determină

reducerea potenţialului întreprinderii în perspectivă.

Tabelul 32

Aprecierea generală a fluxurilor mijloacelor băneşti

59



Tipuri de activităţi Anul precedent Anul curent Abaterea1.Activitatea operaţională -444924 -1197957 -115346332.Activitatea investiţională -25834 -105719 -798853.Activitatea financiară 500000 12037075 +115370754.Încasări (plăţi) excepţionale - - -Fluxul net total 29242 -47801 -77043

În baza datelor obţinute în tabelul 32 putem afirma că la „Seip Autotrans” SRLexistă tendinţa negativă în situaţia fluxurilor mijloacelor băneşti. Astfel, dacă la

începutul perioadei de gestiune fluxule net de mijloace băneşti era egal cu 29242 lei,

la finele perioadei de gestiune el a scăzut cu 77043 lei, atingînd nivelul de -47801 lei.

Această modificare s-a produs sub influenţa negativă a:

- reducerii fluxurilor mijloacelor băneşti din activitatea operaţională de la

(44492) la (11979157) lei, ceea ce a dus la reducerea indicatorului rezultativ cu

11534633 lei. Totuşi existenţa unui flux negativ de mijloace băneşti din activitatea

operaţională semnifică faptul că „Seip Autotrans” SRL îndreaptă mijloacele băneşti

pentru procurarea mijloacelor fixe, ceea ce se apreciază pozitiv.

- reducerii fluxurilor mijloacelor băneşti din activitatea investiţională de la

(25834) la (29871) lei, ceea ce a provocat micşorarea fluxului net total cu 79885 lei

Totodată, sub influenţa pozitivă a fluxurilor mijloacelor băneşti obţinute de „SeipAutotrans” SRL din activitatea financiară indicatorul rezultativ s-a majorat cu

11537075 lei.

Capitolul III Propuneri privind îmbunăţirea gestiunii financiare la

„Seip Autotrans” SRL

3.1 Managementul financiar al întreprinderii.

Subiecţii activităţii financiare a întreprinderii. Persoanele care se ocupă cudirijarea activităţii financiare a întreprinderii sunt persoanele care asigură îndeplinirea

funcţiilor de conducere cum ar fi planificarea, organizarea, control şi analiză.

Conţinutul planificării şi organizării muncii se referă la un ansamblu de măsuri ce au

ca scop folosirea cît mai raţională a resurselor şi a forţei de muncă.

60



Subiecţii ai managementului financiar la „Seip Autotrans” SRL sunt:

4. Adunarea Generală a Asociaţilor

5. Administratorul

6. Cenzorul

Relaţiile financiare ale întreprinderii cu angajaţii.

Unul din obiectivele managementului financiar sunt relaţiile băneşti cu

angajaţii întreprinderii care sunt realizate în mod unitar de la întreprindere la

întreprindere. În cazul întreprinderii „Seip Autotrans” SRL salariaţii sunt remuneraţi

cu plata salariului pe data de 10 a lunii. Li se mai acordă:

- premii în formă de cadouri la sărbători

- în cazul muncii suplimentare în zilele de odihnă indicii tarifari pe o zi sedublează

Dacă are loc încălcarea disciplinei de muncă sau au fost stabilite încălcări de

către lucrători a cerinţelor de calitate, paguba se transformă în mijloace băneşti şi se

reţine din salariul muncitorilor.

Impunerile întreprinderii şi alte aspecte financiar reciproce cu statul.

Întreprinderea are relaţii cu bugetul de stat privind impozitele şi taxele. În RepublicaMoldova se percep impozite şi taxe generale de stat şi locale, pe care Vitafir SRL le

plăteşte.

Sistemul impozitelor şi taxelor generale de stat include: impozitul pe venit; taxa

pe valoarea adăugată; accizele; impozitul privat; taxa vamală şi taxele rutiere.

Sistemul impozitelor şi taxelor locale include: impozitul pe bunurile imobiliare;

taxele pentru resursele naturale; taxa pentru amenajarea teritoriului; taxa de

organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale; taxa

de amplasare a publicităţii; taxa de aplicare a simbolicii locale; taxa pentru unităţile

comerciale şi/sau de prestări servicii de deservire socială; taxa de piaţă; taxa pentru

cazare; taxa balneară; taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe

rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti (comunale); taxa pentru parcare; taxa de la

61



posesorii de cîini; taxa pentru amenajarea localităţilor din zona de frontieră care au

birouri (posturi) vamale de trecere a frontierei vamale.

Modul şi termenele de achitare a impozitelor şi taxelor, cotelor acestora,

facilităţilor acordate, subiecţii şi obiectele impunerii sunt reglementate de Codul

Fiscal al Republicii Moldova, Legea privind taxele locale nr.186-XIII din 19.07.1994

cu modificările şi completările ulterioare, Legea bugetului de stat pe anul respectiv,

alte acte normative.

Baza financiară de asigurare tehnico-materială a întreprinderii.

Asigurarea tehnico-materială a întreprinderii este una din condiţiile principale

pentru funcţionarea normală a mecanismului financiar la întreprindere. Această

condiţie se realizează în baza legăturilor financiare reciproce cu furnizorul. Principaliifurnizori ai întreprinderii „Seip Autotrans” SRL sunt: Autosella SRL, R&V Leasing

SRL, XML Leasing SRL, Opriola SRL, Santuan SRL, Lukoil Moldova SRL, Sumaral

Racing SRL, Catol Lux SRL, SC Moldavian Auto Test SRL, Tincom SRL, IM

Agropiese TGR Grup SRL, Autoprim Service SA etc.

Mecanismul de formare a preţului unei călătorii. La „Seip Autotrans” SRL

preţul unei călătorii se formează în felul următor:Preţ = tarif pentru 1km(inclusiv TVA) *Nr.km parcurşi

Organizarea activitţii operaţionale. Baza activităţii economico-financiare a

„Seip Autotrans” SRL este prestarea serviciliilor de transport. Principalii clienţi a

acestei întreprinderi sunt: Kesif SRL, Nosturnus SRL, Plast Conduct Linia SRL, Top

Game SRL, Intranex SRL, A&C Group, Gatolir Prim SRL, Artas SRL, etc.

Gestiunea riscurilor la întreprindere. „Seip Autotrans” SRL SRL este expusă

următoarelor riscuri:

1. Riscul structurii pieţei - migrarea unor categorii de consumatori pe alte pieţe;

2. Riscul economic - riscul aferent înrăutăţirii mediului de afacere şi anume

scăderea veniturilor consumatorilor, scăderea cererii pentru unele produse ale

întreprinderii.

62



3. Riscul legislativ, care presupune expunerea pierderii cauzată de modificarea,

schimbarea şi completarea legislaţiei în vigoare;

4. Riscul operaţional, care presupune erorile efectuate de către muncitori în

procesul de producere, frauda şi neglijenţa muncitorilor, distrugerea mijloacelor fixe;

5. Riscul proceselor tehnologice, care presupune expunerea la pierderi din

cauza defecţiunilor semnificative ale utilajului;

6. Riscul intelectual care presupune expunerea la pierderi din cauza plecării

inopinate a unor persoane importante din cadrul întreprinderii.

7. Riscul de distribuţie care presupune expunerea la pierderi din cauza

defecţiunii mărfii în timpul transportării;

8. Riscul de contract care presupune expunerea la pierderi din cauza perfectăriiincorecte a contractului de livrare, de alegerea formei contractului (orală sau scrisă).

3.2 Politici de gestiune a ciclului de exploatare

Gestiunea ciclului de exploatare este secţiunea cea mai importantă a gestiunii

financiare a întreprinderii, datorită ponderii semnificative pe care o deţin activele şi

pasivele curente în totalul bilanţului întreprinderii.

Obiectivul urmărit de gestiunea ciclului de exploatare îl reprezintă creşterearentabilităţii activităţii, în condiţii de diminuare a riscului economic şi financiar.

Armonizarea relaţiei rentabilitate-risc se realizează, în principal, în cadrul echilibrului

dintre necesarul de active curente şi sursele mobilizate pentru finanţarea lui. Atingerea

obiectivului de creştere a rentabilităţii activelor curente presupune realizarea ciclului

de exploatare cu un nivel minim de active curente.

Pentru a răspunde nevoii de diminuare a riscului, se constituie, la nivelul

activelor curente, un fond de rulment, reprezentînd surplusul de resurse permanente,

necesar pentru a pune în siguranţă echilibrul financiar pe termen scurt. Totuşi şi

fondul de rulment poate suferi fluctuaţii, iar pentru ajustarea lui, întreprinderea va

trebui sa ia anumite decizii. Pentru mărirea fondului de rulment, întreprinderea va

63



trebui sa acţioneze ţinînd cont de cei 2 termeni din care e compus fondul de rulment,

adică capitalurile permanente şi activele fixe. Deci ea va trebui:

1. să sporească capitalurilor permanente prin:

• aporturi noi ale asociaţilor;

• recurgerea la împrumuturi pe termen mediu şi lung;

• punerea în rezervă a unei părţi din beneficii (autofinanţarea);

• consolidarea împrumuturilor pe termen scurt.

2. să diminueze activele fixe prin:

• majorarea fondului de amortizare în condiţiile posibile din punct de vedere

fiscal, cu menţiunea că această măsură permite creşterea autofinanţării;

• reţinerea unei părţi din fondul de amortizare care nu se mai reinvesteşte înimobilizări. Această măsură prezintă un anumit grad de periculozitate, deoarece

micşorează potenţialul firmei, astfel că se poate recurge la aplicarea ei numai după un

studiu amănunţit al pieţei, al utilizării capacităţilor de producţie etc;

• cedarea unor elemente de active fixe, cu precădere dintre cele care se găsesc

în afara exploatării.

Spre deosebire de imobilizări, activele curente au o lichiditate mai mare,oferind întreprinderii posibilitatea acoperirii operative a datoriilor din încasări, a

efectuării unor plasamente de trezorărie şi a păstrării unei rezerve lichide în cont şi în

casă.

Gestiunea ciclului de exploatare cuprinde 2 activităţi principale:

• Determinarea necesarului de active curente

• Determinarea surselor de finanţare a ciclului de exploatare

Alegerea nivelului activelor curente, ca şi a modului de finanţare al acestora,

este legată de atitudinea personală a conducerii întreprinderii, privind optimizarea

relaţiei rentabilitate-risc.

Nivelul activelor curente se fundamentează, în principal, pe vînzările

previzionate. Astfel, creşterea activelor curente, la un nivel constant al cifrei de

64



afaceri, chiar dacă reduce riscul de insolvabilitate, poate conduce la scăderea

rentabilităţii activelor totale ale întreprinderii. Şi invers, un nivel scăzut al activelor

curente conduce la o rentabilitate ridicată a activelor totale, dar şi la un risc la fel de

înalt.

Concluzie

Analiza financiară are ca obiect evaluarea politicii financiare a întreprinderii

într-o perioadă trecută şi facilitarea luării în cadrul acesteia a unor decizii viitoare.

Rezultatele acestei analize pot fi utilizate fie în interiorul întreprinderii şi serveşte

conducerii acesteia, fie în exteriorul întreprinderii, atunci cînd este solicitată de

către partenerii acestuia. Evoluţia analizei financiare vizează adoptarea

obiectivelor sale cerinţelor diverşilor utilizatori care urmăresc aspecte specifice

domeniului lor de interes.

65



Analiza financiară trebuie să aprecieze dacă gradul lichidităţii activelor

întreprinderii este suficient de ridicat pentru a-i permite acesteia să facă faţă în orice

moment angajamentelor pe care şi le-a asumat, respectiv pentru a-i asigura

solvabilitatea.

Părţile tari şi părţile slabe sunt determinate pe baza analizelor resurselor şi

competenţelor în conducerea societăţii şi sunt influenţate de sectorul de activitate

sau produsele întreprinderii, ceea ce indică importanţa analizei individuale, pe

sector şi pe produs. Elementele financiare caracteristice întreprinderii determină

analiza părţilor slabe şi forte prin structura de active, structura de capital si gradul de

îndatorare al societăţii, modelul şi sezonalitatea fluxurilor financiare etc.

În general întreprinderea trebuie să îşi dirijeze avantajele spre exploatareaoportunităţilor oferite pe piaţă, spre blocarea riscurilor si minimizarea influenţei

părţilor slabe.

Pentru îmbunătăţirea situaţiei financiare a „Seip Autotrans” SRL se propune ca:

1.Să-şi achite datoriile pe termen scurt prin mobilizarea şi achitarea la timp

a creanţelor pe termen scurt. Prin acest fapt va avea loc o reducere a sumei

datoriilor;2.Să-şi stabilească un echilibru financiar favorabil. Astfel pentru creşterea

fondului de rulment se poate acţiona la:

• Creşterea capitalului permanent;

• Scăderea volumului vînzârilor; ??

• Creşterea cotei procurărilor cu plata amînată (în credit).

3. Să stopeze pe o perioadă de timp politica de finanţare cu ajutorul şi

împrumuturilor;

4. În caz excepţional se admite apelarea la credit, dar cu condiţia că rata

dobînzii creditului este mai mică decît rata rentabilităţii activităţii

întreprinderii şi creditul trebuie să fîe acordat pe termen lung, ceea ce

micşorează riscul de nerambursare a creditului.

66



5. Să fie o concordanţă mult mai favorabilă între patrimoniul întreprinderii şi

gradul utilizării acestuia.

În concluzie se poate afirma, că acţiunile şi direcţiile propuse dau o orientare

generală managerilor în alegerea unei decizii optime de sporire a eficienţei

activităţii întreprinderii, dar realizarea în practică a acesteia mai depinde încă de o

mulţime de factori interni şi externi care trebuie depistaţi şi înlăturaţi prin asigurarea

unui suport legal din partea statului, de stabilizarea situaţiei economice prin

reducerea inflaţiei şi promovarea investiţiilor în Republica Moldova.

Bibliografie:

1. Codul Fiscal al Republicii Moldova nr. 1163 – XIII din 24.04.97. Monitorul

Oficial al Republicii Moldova nr. 2 din 28.09.97.

2. Standardele Naţionale de Contabilitate

3. Nederiţă Alexandru „Contabilitatea financiară”, Chişinău, 2003.

4. Bălănuţă Vladimir „Analiza gestionară”, Chişinău, 2003

5. Toma Mihai „Finanţe şi gestiunea financiară”, Bucureşti, 1994.

6. Vasile Ilie, Mihaela Teodorescu „Finanţele întreprinderii”, Bucureşti, 2003.

67



7. Tatiana Gavrilă „Economia şi gestiunea întreprinderii”, Bucureşti.

8. Nicolae Hoanţă „Finanţele firmei”. Bucureşti, 1996.

9. Paul Bran „Finanţele întreprinderii”, Bucureşti.

10.T. Mihai, P. Brezeanu „Finanţele şi gestiunea financiară”, Bucureşti, 1996.

11.N. Ţiriulinicova, V. Palade „Analiza rapoartelor financiare”, Chişinău, 2004.

12.M. Adochiţei „Finanţele întreprinderii”, Bucureşti, 2000.Stănescu, V. Robu,

13. I.Anghel „Evaluarea întreprinderii”. Bucureşti, 2001

14.Maria Niculescu „Diagnosticul economic”, 2003

15.Gheorghe Gîrstea, Florea Pîrvu, „Economia şi gestiunea întreprinderii”, 1999.

16. Ilie Vasile „Gestiunea financiară a întreprinderii” – Bucureşti, 1997,

17.Gheorghe Gîrstea, Florea Pîrvu, „Economia şi gestiunea întreprinderii ”, 1999.

raport_de_practica_seip_AUTOTRANS_srl.[conspecte.md]

Documents

Transcript of raport_de_practica_seip_AUTOTRANS_srl.[conspecte.md]