Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Drept

Catedra Drept Civil

Sîrbu Nicu

Raport: Corelația contractelor civile

Specialitatea drept, grupa 209

http:/ /dok-fi lm.net/6617-pohischenie-evropy-2014.html

http:/ /dokumentalnye-fi lms.ru/dokumentalnye-fi lmy/istoriya-rossii /31401-zapechatlennoe-vremya-deti-iz-trushchob-2014

CHIŞINĂU-2014

Introducere:

Corelatia contractelor civile cu:

1.Contractele civile,aspecte introductive

2.Contractele administrative

3.Contractele din Dreptul Muncii

4.Contractele din Dreptul Comercial

1. Contractul civil, aspecte introductive

Contractul este acordul de vointa realizat intre doua sau mai multe persoane prin care se

stabilesc,se modifica sau se sting raporturile juridice.

Aceasta definitie legala contine elementele constitutive ale notiunii de contract.Din definitie

rezulta ca contractul este un act volitiv,indreptat spre nasterea,modificarea sau stingerea

raporturilor juridice.Ceea ce este esential in contract este acordul de vointa,fapt ce denota ca

contractul este un act juridic bi- sau multilateral,adinca reprezinta rezultatul vointei comune a

doua sau mai multe parti.

Intre notiunile de contract si act juridic este o legatura stransa.Actul juridic este categoria de

gen,insa contractul este categoria de specie.Orice contract este un act juridic,insa nu orice act

juridic este un contract.In virtutea acestui fapt reglementarile Codului civil in materie de acte

juridice sunt aplicabile si contractelor,contractele sant cele mai utulizate acte juridice.

O conexiune stransa exista si intre notiunile de contract si obligatie intrucat contractul este

principalul izvor al obligatiilor civile.Aceste notiuni sunt independente,astfel,reglementarile

cuprinse in titlul 1 al Cartii a treia a codului civil,sunt aplicabile obligatiilor contractuale,iar pe

de alta parte,legea prevede ca sub rezrva altor reglementari,dispozitiile privind obligatiile

contractuale sunt aplicabile si altor obligatii patrimoniale in masura in care,tinandu-se cont de

natura obligatiei acest lucru este posibil.

Un alt factor fara de care un contract ar fi imposibil este acordul de vointa sau sonsimtamantul

partilor,acordul dde vointa tine de esenta contractului,intrucat daca vointele nu sau pus de

acord,neexistand consimtamantul partilor contractante cu privire la clauzele acestuia,nu putem

discuta despre un contract valabil incheiat.

Vointa partilor la incheierea unui contract este primordiala intrucat acestea pot deroga de la

dispozitiile legale care nu sant imperative,putand stabili orice clauza,potrivit principiului

autonomiei vointei fara a contraveni normelor legale.din aceste considerente putem afirma ca

dreptul modern este consesualist,in sensul ca simplul acord de vointa intre parti este necesar si

suficient de a produce efecte juridice voite de parti,fara nici o formalitate.in practica ,dupa cum

se vede la clasificarea contractelor dupa modul lor de incheiere,exista si contracte solemne

pentru a caror validare este necesar ca acordul de vointa sa fie materializat intr-o anumita

forma,de regula forma autentica exemple de asa contracte ar fi donatia si contractul de ipoteca.

De asemenea s-a mai pretins ca de fapt,vointa uneia dintre parti nu este libera,si vointele

partilor nu sant egale,ori de cate ori situatia uneia dintre parti este de asa natura incat dicteaza

singura conditiile contractului.Suntem in prezenta contractelor de adeziune,unde vointa uneia

dintre parti se reduce la a accepta sau a refuza clauzele impuse de cealalta parte,alternativa

negocierii acestora neexistand,ca exemple pot servi contractele de asigurare,de transport,de

furnizare a energiei electrice catrte consumatorii finali...Cu toate acestea in ipoteza in care partile

nu se afla mereu pe picior de egalitate juridica,acodul lor de vointa va da nastere la un veritabil

contract,intrucat clauzele contractuale impuse de una dintre parti puteau sa nu fie acceptate.

Este de stiut faptul ca unele contracte importante legiuitorul a impus forma autentica tocmai

pentru valabilitatea actului juridic,totusi si partile,uneori recurg din propria initiativa la aceasta

forma,dar urmaresc rezervarea unui mijloc de proba mai eficace.

Principiul libertatii contractuale,permite participantilor la circuitul civil sa incheie o mare

varitate de contracte.Unele dintre ele sant prevazute expres de codul civil,insa diversificarea

vietii economice si sociale duce la aparitia unor noi forme juridice,care nu sant reglementate in

mod special.Acest fapt a determinta necesitatea clasificarii contractelor civile.Clasificarea ofera

posibilitatea de a determina trasaturile caracteristice ale diferitor categorii decontracte in

vederea facilitarii procesului de calificare a acestora si aplicarii corecte a normelor juridice.

Exista mai multe criterii de clasificare a contractelor.La cele vizate expres in codul civil se

adaoga criteriile elaborate de doctrina.Printre criteriile principale de clasificare

sunt:continutul,modul de formare,scopul urmarit de parti,reglementarea in legislatia

civila,efectele produse,modul de executare corelatia intre contracte etc.

Clasificarea contractelor dupa continutul lor:

Contractele sinalagmatice potrivit art.704.CC. un contract este sinalagmatic daca fiecare

dintre parti se obliga reciproc,astfel incat obligatia fiecareia dintre ele sa fie corelativa obligatiei

celeilalte.In contractele sinalagmatice exista o corelatie si interdependenta intre obligatiile

reciproce ale partilor,fiecare dintre parti are atat calitatea de creditor cat si de debitor,fata de

cealalta parte.Astfel in contractul de vanzare-cumparare debitorul obligatiei de apreda bunul in

proprietatea cumparatorului si totodata,creditorul are obligatia de plata a pretului.Sunt

sinalagmatice contractele de schimb,de transport de asigurare...

Contractele unilaterale sunt acelea care genereaza obligatii doar pentru una dintre parti,in

aceste contracte o parte este numai creditor iar cealalta parte numai debitor.Importanta practica a

clasificarii contractelor in sinalagmatice si unilaterale se manifesta sub aspectul deosebirilor

dintre regimul juridic al efectelor produse de aceste doua categorii de contracte caracterul

reciproc si interdependent al contractelor sinalagmatice determina anumite efecte specifice,care

nu se pot gasi la contractele unilaterale.

Clasificarea contractelor dupa scopul urmarit de parti:

In functie de criteriul numit,contractele se clasifica in contracte cu titlu oneros si contracte cu

titlu gratuit.

Contracte cu titlu oneros sunt acele contracte in care avantajul patrimonial pe care o parte il

procura celeilalte parti ori unui tert ii corespunde un avantaj patrimonial corelativ.

Contractele cu titlu gratuit se clasifica la randul lor in contracte dezinteresate si contracte

liberalitati.Prin contracte dezinteresate dispunatorul face un serviciu gratuit gratificatului dar nu-

si micsoreaza propriul patrimoniu,drept exemple pot servi comodatul,mandatul

neremunerat.Liberalitatile sunt contractele prin care se opereaza un transfer de valori

patrimoniale de la dispunator la gratificat,transfer care diminueaza patrimoniul dispunatorului,la

categoria de liberalitati sunt atribuite in special contractele de donatie.

Clasificarea contractelor dupa modul de executare:

In functie de criteriul numit contractele se clasifica in contracte cu executare instantanee si

contracte cu executare succesiva.

Contracte cu executare instantanee sunt acele contracte care au ca obiect una sau mai multe

prestatii care se executa deodata,de exemplu contractul de vanzare-cumparare,vanzatorul

transmite dreptul de proprietate asupra bunului vandut,iar cumparatorul isi executa obligatia de

plata imediat,dintr-o data.

Contracte cu executare succesiva sunt acele contracte a caror executare se desfasoara in

timp,fie ca o prestatie continua fie ca o succesiune de prestatii.Importanta practica a acestei

clasificari consta in urmatoarele:in contractele cu executare imediata,in cazul neexecutarii

culpabile a obligatiei de catre una dintre parti sanctiunea va fi rezolutiunea care are efect

retroactiv,pe cand in contractele cu executare succesiva sanctiunea va fi rezilierea,care

desfiinteaza contractul numai pentru viitor.In materia nulitatii actelor juridice,prin exceptia de la

regula generala,conform caruia actul juridic nul,inceteaza cu efect retroactiv din momentul

incheierii,in cazul contractelor cu executare succesiva efectele nulitatii se aplica numai pentru

viitor, numai in contractele cu executare succesiva se poate pune problema suspendarii executarii

obligatiei pe o perioada de timp de xemplu pe perioada cat dureaza un eveniment de forta majora

ce impiedica executarea obligatiei sau atata timp cat cealalta parte nu-si executa obligatia

corelativa.

Clasificarea contractelor dupa cum sant sau nu expres reglementate in lege:

in functie de acest criteriu contractele se clasifica in contracte numite contracte nenumite si

complexe.

Contractele numite sunt acele contracte ce corespund unei operatiuni juridice

determinate,poarta fiecare cate un nume specific si sunt reglementate expres de lege.

Contractele nenumite sunt acele contracte care nu au o denumire legala specifica si nu sant

expres reglementate de lege intrucat nu se incadreaza intr-o categorie determinta.

Contractele complexe sunt acele contracte care imbina elemente ale unor contracte diferite

nenumite cat si numite.

Importanta clasificarii date se manifesta din punct de vedere al reglementarilor aplicabile

acestor categorii de contracte.Contractelor numite li se aplica in primul rand,reglementarile

speciale,referitoare la fiecare contract in parte,precum si dispozitiile generale care guverneaza

contractele si obligatiile.Datorita faptului ca legea contine reglementari complete,partile nu au

necesitatea sa determine foarte detaliat clauzele contractuale,in masura in care partile nu au

derogat expres de la prevederile legale in domeniul contractului respectiv,acestea ii sant

aplicabile.

Clasificarea contractelor dupa corelatia dintre ele:

In functie dupa criteriu contractele se clasifica in contracte principale si contracte accesorii.

Contractele principale sunt acele contracte care au o existenta de sine statatoare si a caror

soarta nu depinde de alte contracte,marea majoritate a contractelor civile fac parte din aceasta

categorie.

Contractele accesorii sunt acele contracte care insotesc unele contracte principale si de acaror

soarta depind.

Importanta delimitarii acestor categorii de contracte se manifesta prin faptul ca in

timp,validitatea contractului principal se analizeaza in mod independent de alte contracte,in

functie numai de propriile sale elemente,soarta contractului accesoriu depinde de cea a

contractului principal pe care il insoteste.Aceasta dependenta se manifesta atat sub aspectul

conditiilor de validitate cat si sub aspectele momentului incheierii si incetarii

contractului,anularea sau incetarea contractului principal atrage anularea sau incetarea

contractului accesoriu.

Clasificarea contractelor dupa modul in care se exprima vointa partilor:

Contractele negociate sunt acele contracte ale caror clauze sant rezultate din negocierile

dintre parti fara o oarecare interventie din exterior.

Contractele de adeziune sunt acele contracte ale caror clauze sun prestabilite de catre una din

parti,cealalta parte neavand putinta sa le negocieze si sa influenteze asupra continutului

lor.Partea carei i se propune contractul de adeziune are numai doua posibilitati de respingere sau

de acceptare a clauzelor contractului.

Contractele obligatorii sunt acele contracte a caror incheiere si continut sunt impuse de

lege.Existenta contractelor obligatorii in dreptul civil,vin ca exceptie la principiul libertatii

contractuale.

Contractele autorizate sunt acele contracte care nu pot fi incheiate valabil sau nu pot produce

efecte fara o autorizatie din partea unui tert.

2. Contracte administrative

Conform unor opinii din doctrina contractul administrativ este contractul incheiat de o

persoana de drept public,in esenta autoritate a administratiei publice,prin prezenta clauzelor

exorbitante sau participarea cocontractantilor la executarea aceluiasi serviciu public.

In legislatia statului nostru,exista definitia legala a contractului administrativ,conform careia

contractul administrativ ,este un contract incheiat de autoritatea publica ,in virtutea

prerogativelor de putere publica,avand ca obiect administrarea si folosirea bunurilor proprietate

publica,executarea lucrarilor de interes public,prestarea de servicii publice,activitatea

functionarilor publici care reiese din relatiile de munca reglementate de statutul juridic al

acestora.

Prin urmare,contractele administrative tin de un anumit serviciu public ci pot fi divizate in

doua mari categorii:

contracte incheiate intre doua autoritati ale administratiei publice sau intre doua

persoane de drept public;

contracte incheiate intre autoritatea administratiei publice si un particular.

Actiunile cu caracter organizatoric,denumite in doctrina si operatiunitehnico-administrative,au

in temei actiuni organizatorice si scopul lor consta in savarsirea de catre functionarii publici,care

asigura activitatea zilnica a autoritatii publice,a actiunilor care au sau nu importanta juridica,dar

care nu sant exprimate in forme juridice.

Contractele administrative se deosebesc de contractele civile doar prin regimul juridic ce li se

aplică, cel comun de drept civil pentru contractele civile şi cel administrativ, de drept public în

cadrul contractelor administrative.

Organele administraţiei publice pentru realizarea sarcinilor pe care le au nu folosesc numai

acte administrative, ci şi contracte administrative.

Actele administrative de gestiune sunt acele acte pe care autoritatea publică le încheie cu

persoanele fizice şi juridice prin acordul de voinţă al părţilor, în regim de drept public sau de

drept privat, pentru administrarea domeniului public şi privat şi organizarea de servicii publice.

Actele administrative de gestiune se împart în acte de gestiune publică şi acte de gestiune

privată.

Actele de gestiune publică, denumite şi contracte administrative, sunt supuse unui regim

juridic mixt, de drept public şi de drept privat, preponderent fiind regimul de drept public.

Contractele administrative sunt acte juridice pe care le încheie organele administraţiei publice cu

cei administraţi, acte care cuprind un acord de voinţă generator de drepturi şi de obligaţii pentru

părţile contractante şi care sunt supuse unor reguli de drept public care fac parte din regimul

juridic administrativ.

Trăsături caracteristice contractelor administrative

În perioada actuală, potrivit legislaţiei din România, trăsăturile specifice contractelor

administrative sunt următoarele:

- au la baza acordul de voinţă dintre o autoritate a administraţiei publice şi un particular;

- particularul se angajează ca în schimbul unei sume de bani să asigure funcţionarea unui

serviciu public sau să efectueze o lucrare publică;

- particularul are obligaţia să accepte clauzele stabilite conform caietului de sarcini;

- autoritatea administraţiei publice poate rezilia unilateral contractul, fără a recurge la justiţie

în cazuri care justifică o asemenea acţiune;

- autoritatea publică poate ceda drepturile sale ce rezultă dintr-un contract numai altei

autorităţi a administraţiei publice, iar particularul le poate ceda numai cu acordul autorității

legislative.

Încheierea contractelor administrative

Contractele administrative se încheie între o autoritate a administraţiei publice şi un particular,

în baza acordului de voinţă între părţile contractante, clauzele cele mai importante ale acestor

contracte fiind stabilite în mod unilateral de către administraţie prin caietul de sarcini.

Toate clauzele stabilite prin caietul de sarcini devin valabile numai după ce au fost inserate în

contract, în timp ce toate celelalte clauze care se stabilesc între părţi de comun acord, formează

partea convenţională a contractului administrativ. Particularul, persoană fizică sau juridică, cu

care se încheie acest tip de contracte este cel care a fost declarat adjudecat în urma unei licitaţii

publice organizate şi finalizate cu un proces verbal de licitaţie şi o hotărâre de adjudecare a

comisiei de licitaţie.

Licitaţia publică reprezintă de fapt condiţia de valabilitate a contractului administrativ, iar

pentru ca aceasta să fie valabilă ea trebuie să îndeplinească toate condiţiile de publicitate

prevăzute de legile speciale.

A doua condiţie de valabilitate a contractelor administrative este reprezentată de aprobarea

acestora de către autorităţile administraţiei publice.

Licitaţia publică are mai multe forme:

- licitaţia publică deschisă, când participarea la licitaţie este permisă oricărei persoane fizice

sau juridice fără restricţie;

- licitaţia publică deschisă cu preselecţie, când contractanţii sunt clasificaţi de autoritatea

publică în funcţie de garanţiile oferite pentru o executare corespunzătoare a sarcinilor din caietul

de sarcini şi proiectul de contract;

- negocierea directă practicată în cazul în care licitaţia publică nu a desemnat un câștigător.

Contractul administrativ trebuie să îndeplinească şi condiţiile de formă care prevăd uneori

obligativitatea încheierii actului în forma scrisă, sub sancţiunea nulităţii lui absolute.

Durata de valabilitate a contractului administrativ se stabileşte de părţi, dar sunt şi cazuri în

care legea prevede o durată maximă, de exemplu în cazul concesiunii durata maximă este de 49

de ani.

Obiectul contractelor administrative

Obiectul contractului îl pot constitui următoarele:

a) concesionarea unei activităţi economice, serviciu public, unităţi de producţie ale unor regii

autonome şi terenuri proprietate de stat sau ale unităţilor administrativ-teritoriale;

b) închirierea unor bunuri care aparţin statului;

c) locaţia gestiunii secţiilor sau agenţilor economici cu capital integral sau majoritar de stat;

Clauzele contractuale

Clauzele contractuale sunt stabilite prin lege sau pe baza şi în executarea legii de către

organele administraţiei publice şi sunt cuprinse în caietul de sarcini în care se prevăd şi drepturile

şi obligaţiile contractuale.

Efectele contractelor administrative

Prin efecte se înțeleg drepturile şi obligaţiile înnăscute, modificate sau stinse prin actul

administrativ.

Principiul de bază care guvernează efectele actului juridic este prevăzut de Codul Civil şi este

cel al forţei obligatorii a contractului.

Obligaţiile principale ale particularului contractant depind de contractul încheiat şi pot fi:

- asigurarea continuităţii funcționării contractului public;

- executarea unor lucrări publice;

- achiziţionarea unor bunuri publice;

- exploatarea unui bun din domeniul public sau privat;

- plata unor redevențe;

- executarea lucrărilor de investiţii prevăzute de caietul de sarcini;

- restituirea bunurilor concesionate.

Obligaţiile administraţiei publice constau în asigurarea condiţiilor necesare executării

contractului şi de a plăti preţul cuvenit.

Autoritatea are dreptul şi totodată obligaţia de a verifica modul în care se respectă cauzele

contractuale.

Părțile contractului administrativ pot fi dezlegate de obligaţiile lor numai în cazuri de forţă

majoră sau daca una din părţi a facut imposibilă executarea contractului.

Părţile nu pot fi substituite în executarea obligaţiilor lor deoarece contractul a fost încheiat în

urma unei licitaţii, cu luarea în considerare a prestaţiei particularului declarat câştigător.

Administraţia îşi rezervă dreptul de a rezilia contractul fără a apela la justiţie şi de a îl obliga

pe contractant la plata unor penalităţi si daune, măsuri luate în vederea executării intereselor

colectivităților locale.

Încetarea efectelor contractului administrativ

Contractul administrativ îşi încetează efectele la urmatoarele momente:

- în mod firesc, prin executarea integrală de către ambele părţi;

- la expirarea termenului pentru care au fost încheiate;

- oricând, prin acordul de voinţă al părţilor;

- prin manifestarea unilaterală de voinţă a părţilor.

În cazuri de forţă majoră, particularul contractant poate renunţa la executarea contractului fără

a fi obligat la plata despăgubirilor.

3. Contractele din Dreptul Familiei

„Delimitarea contractului individual de muncă de alte tipuri de contracte”, are ca obiect de

studiu analiza comparativă a contractului individual de muncă cu alte tipuri de contracte

reglementate de legislaţia muncii, civilă sau comercială. Analiza a fost realizată din perspectiva

trăsăturilor caracteristice ale contractului individual de muncă, fiind evidenţiate asemănările şi

deosebirile existente în raport cu o serie de alte contracte, în scopul precizării locului acestui

contract, astfel încât să nu fie exacerbat rolul lui în reglementarea raporturilor juridice de muncă,

ce se pot naşte şi în temeiul altor acte juridice. Analiza a avut ca scop şi identificarea unor

carenţe legislative în domeniu, ce creează confuzii în rândul angajatorilor în ceea ce priveşte

tipul de contract ce se încheie pentru prestarea unei anumite activităţi. Astfel, prin eliminarea

convenţiilor civile de prestări servicii ca modalitate de angajare, utilă în situaţiile când volumul

de muncă este redus şi prin impunera contractului individual de muncă în mod obligatoriu ca

singură formă de prestare a activităţii subordonate, legiutorul a deschis în fapt, drumul spre piaţa

muncii informale. Lipsa de coerenţă între reglementările cuprinse în legislaţia muncii şi cele din

legislaţia fiscală, creează disfuncţionalităţi în practică cu efecte negative în principal asupra

raporturilor de muncă. Este inadmisibil ca legislaţia actuală a muncii să „pretindă” încheierea de

contracte de muncă pentru activităţi care impun un volum redus de muncă iar, pe de altă parte, să

se accepte ca aceeaşi activitate poate fi desfăşurată, nu prin convenţii civile de prestări servicii, ci

conform Codului civil ca locaţiune de servicii.

Dorim să subliniem o dată în plus că exacerbarea rolului contractului de muncă în

disciplinarea relaţiilor juridice de prestare a unei activităţi a condus în practică la soluţii

paradoxale şi nefondate, păguboase şi iraţionale.

Pe de o parte, a fost abrogată reglementarea convenţiilor civile de prestări servicii, utile în

cazul unor activităţi cu volum redus de muncă iar, pe de altă parte, s-a lăsat ca aceste activităţi

să fie reglementate exclusiv de normele dreptului civil, fără nici un control juridic şi instituţional.

Munca, înteleasa ca activitate creatoare de valori materiale sau spirituale este indisolubil

legata de viata omului. Munca reprezinta o necesitate sub aspect social ea prezentând un rol

important în formarea personalitatii umane.

Munca se poate presta într-o multitudine de forme, care se integreaza potrivit specificului lor,

diverselor ramuri de drept.

Contractul de munca.

Din perspectiva dreptului muncii aceasta se poate presta si în cadrul unor raporturi juridice de

munca, categorie din care fac parte raporturile juridice de munca nascute în baza încheierii unui

contract individual de munca. Astfel se denota importanta acestui contract, faptul ca raporturile

nascute în baza încheierii lui prezinta anumite caracteristici specifice cum sunt:

- persoana care presteaza munca este în toate cazurile o persoana fizica; cealalta parte

(unitatea, patronul, angajatorul) poate fi o persoana juridica sau o persoana fizica;

- sub aspectul ambelor sale subiecte raportul juridic de munca are o natura personala;

prestarea muncii facându-se doar de catre acea persoana care a încheiat contractul de munca;

- prestarea muncii se face continuu, are un caracter succesiv, de durata;

- salariatul se afla dupa încheierea contractului individual de munca într-un raport de

subordonare fata de celalalt subiect în folosul caruia presteaza munca; de aici deriva si obligatia

salariatului de a respecta disciplina muncii;

- munca prestata trebuie sa fie renumerata (salariul);

- protectia pe multiplele planuri a persoanei care presteaza munca.

Rezulta deci ca un contract individual de munca se refera strict la o persoana fizica în timp ce

Contractul colectiv de munca stabileste cadrul general, adica negocierea colectiva a conditiilor

de munca, a conflictelor colective, protectia sociala a angajatilor, deci stabileste conditiile

generale în care se va încheia un contract individual de munca.

Contractul individual de munca se evidentiaza prin anumite trasaturi:

a) Astfel, el este un act juridic, pentru ca reprezinta o manifestare de vointa a doua persoane in

scopul stabilirii de drepturi si obligatii reciproce si corelative ce alcatuiesc continutul raportului

juridic de munca.

b) Contractul individual de munca este un act juridic bilateral, deoarece nu poate avea decat

doua parti: salariatul (angajatul) si patronul (angajatorul).

c) Contractul individual de munca este contract sinalagmatic, avand in vedere ca partile sale

se obliga reciproc una fata de cealalta: salariatul sa presteze o anumita munca, iar patronul sa

plateasca salariul. Cauza obligatiei fiecareia dintre ele o constituie executarea obligatiei

celeilalte.

d) Contractul individual de munca este contract oneros si comutativ, intrucat partile realizeaza

reciproc o contraprestatie in schimbul aceleia pe care s-au obligat sa o efectueze in favoarea

celeilalte, ambele prestatii fiind cunoscute ab initio la incheierea contractului, iar executarea lor

nu depinde de un eveniment incert.

e) Contractul individual de munca este consensual (solo consensu), deoarece se incheie prin

simplul acord de vointa al partilor, manifestarea lor de vointa, neinsotita de nici un fel de forma,

fiind suficienta pentru formarea valabila a contractului. Chiar daca legea impune forma scrisa,

aceasta este reglementata in interesul partilor - ad probationem, nu ad validitatem. Deci, daca

partile inteleg sa insoteasca manifestarea de vointa cu un inscris in care o consemneaza, o fac nu

pentru a da validitate contractului, ci pentru a-si asigura un mijloc de proba privind incheierea si

continutul acestuia.

f) Contractul individual de munca are un caracter personal, fiind incheiat intuitu personae, in

considerarea pregatirii, aptitudinilor si calitatii salariatului; eroarea asupra persoanei constituie

un viciu de consimtamant, care duce la anularea contractului. Prin urmare, pe de o parte, nu este

posibila transmiterea contractului prin mostenire, iar pe de alta parte, cel incadrat nu-si poate

efectua atributiile ce-i revin in temeiul contractului fie prin alte persoane (reprezentanti,

procurori, delegati), fie cu ajutorul altora.

g) Contractul individual de munca este un contract cu executare succesiva, prestatiile

reciproce si corelative pe care le presupune fiind posibil de realizat numai in timp, si nu uno ictu

(dintr-o data). Patronul angajeaza un salariat pentru ca acesta, succesiv, sa presteze o anumita

munca de care el sa beneficieze intr-o anumita perioada de timp, iar salariatul se angajeaza

pentru ca in schimbul muncii sa obtina un salariu permanent, platit la anumite intervale de timp

(lunar sau bilunar).

4. Contractele din Dreptul Comercial

In desfasurarea activitatii sale,comerciantul incheie o serie de acte juridice sau savarseste

fapte juridice de comert prin intermediul carora se nasc,se modifica ori se sting drepturi si

obligatii.

Ca si in dreptul civil,faptele juridice pot fi tratate lato sensu,incluzanduse astfel atat

evenimentele,intamplarile care se produc independent de vointa omului,cat si actiunile

omului,fie ca acestea sant facute cu intentia producerii efectelor juridice,fie ca sant comise fara

vointa producerii de efecte juridice,care se produc insa in virtutea legii.

Aceastea din urma fromeaza continutul faptelor juridice stricto sensu,fapte care pot fi

licite:gestiunea de afacere,plata nedatorata.

Actele juridice comerciale sant la fel ca in contractele civile,unilaterale si multilaterale.

Astfel,sunt actele unilaterale de comert:emisiunea unei cambii,incuviintarea reprezentarii

comerciale,oferta de a contracta etc.

Cele mai frecvente acte juridice comerciale sunt contractele unilaterale si bilaterale,cu titlu

oneros,deoarece fiecare parte contractanta urmareste un folos patrimonial.In mod

exceptional,exista in dreptul comercial si acte cu titlu gratuit.

Pe cand actul juridic este izolat si rectiliniu,actul juridic comercial este multiplu si

circulatoriu.In dreptul civil de pilda vanzarea este perfecta ca fenomen juridic,de regula din

momentul transmiterii dreptului de proprietate dintr-un patrimoniu in altul si al pretului de la

cumparator la vanzator,pe cand in dreptul comercial,vanzarea dobandeste aceasta calificare

numai daca a fost precedata de o cumparare cu intentia de revanzare.

O unificare legislativa care sa reglementeze cu dispozitii identice actele civile si cele

comerciale generatoare de obligatii civile si comerciale apare ca imposibil cel putin din

consideratii de ordin structural....

In dreptul comercial,libertatea de vointa a partilor se manifesta in mod deplin atat in

stabilitatea continutului contractului,cat si in privinta formei de exteriorizare a

consimtamantuluui,ca element al vointei de a contracta.

Astfel in privinta continutui,partile contractante pot stabili clauza derogarii de la dreptul

comun,cu ar fi:clauza privind dovedirea obligatiilor cu orice mijloc de proba in limitele aratate

chiar de legea cmerciala.

Clauza de loialitate sau de confedentialite,specifica contractelor privind

productia,comercializarea sau distributia unui produs si contractelor de prestare servicii.

Clauza de exclusivitate,specifica contractelor de distributie de produse,transfer de tehnologie.

Libertatea de vointa a partilor capata dimensiuni specifice in dreptul comercial si sub aspectul

exteriorizarii,manifestarii consimtamantului partilor contractante.

Astfel contractul se incheie in mod valabil in forma scrisa,inscris unic,oferta scrisa urmata de

acceptare sau urmata de executare ori prin alte mijloace specifice dreptului comercial cum ar fi:

corespondenta fax telefon factura.

Trasaturile obligatiilor comerciale:

Solidaritatea poate fi definita ca aceea modalitate a obligatiilor care impiedica diviziunea

lor,chiar daca,prin natura lor,sunt divizibile.Solidaritatea debitorilor reprezinta,in acelasi timp,o

gratiere pentru creditori,care pot urmari pe debitorul solvabil realizandusi astfel creanta.

Solidaritatea poate fi legala atunci cand opereaza de drept,in virtutea legii,in materie de

delicte sau quasi-delicte,in cazul obligatiilor asociatiilor societatilor in nume colectiv.

Solidaritatea poate fi si conventionala, stabilita de comun acord cu partile contractante.

In dreptul civil legiuitorul dispune: In obligatiile comerciale obligatiunea solidara nu se

prezuma trebuie sa fie stipulata expres,aceasta regula nu inceteaza decat numai daca obligatia

solidara are loc de drept,in virtutea legii.

In dreptul comercial, lefiuitorul dinspune:in obligatiunile comerciale codebitorii sant tinuti

solidariceste ,afara de stipulatiune contrarie.

Una dintre deosebirile contractelor din dreptul comercial cu cele din dreptul civil consta in

solidaritatea care leaga codebitorii,sau cocreditorii.

Date bibliografice

1. Drept comercial,editura oscar print,Bucuresti 2000,autori:Smaranda Angheni,Camelia

Stoica,Magda Volonciu,Monica Gabriela Lostun

pag 300-310(437p).

2. Drept civil.Institutii de drept civil,Universul juridic,Bucuresti 2003,autori:Veronica

Stoica,Nicolae Puscas,Petrica Trusca.

pag 267-277(639p)

3. Drept Civil:Drepturi reale,Teoria generala a obligatiilor volumul 2,Cartier

juridic.Autori:Sergiu Baies,Aurel Baiesu,Valentine Cebotari,Ion Cretu,Victor

Volchinschi.

pag274-298(521p)

4. Dreptul muncii,autori:Romandas N.,Boisteanu E. Chisinau 2007.

pag 132-179(396)

5. Drept Administrativ Note de curs,autori:Sergiu Cobaneanu,Elena Bobeica,Viorel

Rusu.Chisinau 2012.

pag157-164(322)

6. Codul civil RM.Codul Muncii RM.