■ n■ nicolaeicolae bbRebanReban. D. DReptateReptate sausau RăzbunaReRăzbunaRe??

■ b■ bogDanogDan ccReţuReţu. c. călinescuălinescu subsub vRemivRemi

■ m■ mihaiihai ccimpoiimpoi • 70• 70

■ i■ ivovo aanDRićnDRić şişi bbosniaosnia fabuloasăfabuloasă

Revistă naţională de cultură, politică şi ştiinţă anul XXiii · nR. 9 (726) · septembRie 2012

2

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Apelpentru SAlvAreA CulturII

române vIIsemnat de 900 de

personalităţi din românia, israel,SuA, Franţa, Germania, irlanda,

republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

PolemiceniColAe BreBAn l drePtAte sAu răzBunAre?/ 3LecturiBogdAn Creţu l CălinesCu suB vremi/ 4(Con)textemAriA-AnA tuPAn l Ce-ţi rămâne de FăCut Când s-A FăCuttotul?/ 6Cronica literarăŞteFAn BorBély l PoPAs în BojdeuCă/ 7EseuiuliAn BoldeA l niChitA/ 8Coasta lui ApolloAurA Christi l PreŞColArul ideii nAPoleoniene/ 9ProfilAdriAn dinu rAChieru l mihAi BeniuC – o „PitiCAniemorAlă”?/ 10LecturiConstAntinA rAveCA Buleu l o reverie CulturAlă/ 11Pagina 12 Bedros horAsAngiAn l o Poveste din odessA/ 12LECturiCătălin ghiţă l ConFigurAreA sPAţiului orientAl înPoeziA romAntiCă româneAsCă (iii). elemente Ale sPAţiului ArtiFiCiAl/13Pe cont propriuliviu ioAn stoiCiu l demisiA CritiCului dAniel CristeAenAChe din uniuneA sCriitorilor, în semn de Protest/ 14PolemicemAgdA ursAChe l PăCAte Şi ConFesori/ 15ConstAntin CuBleŞAn l lumeA într-o hologrAmă/ 16mAriAn viCtor BuCiu l idilA ConCePtistiCă/ 17Clubul ideea Europeană George Motroc în dialog cu Ardian-Christian KuciukdesPre Cărţi Şi Ani în BAlCAni/ 18PortretAnAstAsiA dumitru l un doCument ridiCAt din APArtAmentul lui Alex. ŞteFănesCu/ 21VizorMihAi CiMPoi • 70 Alex. ŞteFănesCu l mihAi CimPoi Şi literAturA română/ 23eugen simion l CAtedrAlA eminesCu/ 24theodor CodreAnu l duPă un sFert de veAC/ 24george vulturesCu l un destin CulturAl/ 25CAssiAn mAriA sPiridon l mihAi CimPoi, CritiCul ŞiistoriCul literAr/ 25luCiAn vAsiliu l FrAgmente dintr-o CAntAtă/ 25AdriAn dinu rAChieru l un om „CumPănit”: mihAi CimPoi/ 26dAniel CorBu l FArmAzonul moldAv sAu ontosul ConCentrAt în liBros/ 27LecturiirinA CioBotAru l desPre timP, timPuri Şi CulPABilitAteistoriCă/ 29PoemerodiCA mAriAn/ 30Corespondenţă din Ţara Sfântăg. mosAri l întâlnire duPă… 60 de Ani/ 30EseuAnCA tomoioAgă l PsAlmii/ 31teatrujeAnA morăresCu l CArAgiAle Azi/ 32FilmdAnA dumA l BAtmAn Şi estetiCA exCesului/ 33FilmCălin CălimAn l un Film CentenAr: „indePendenţAromâniei”/ 34PolemiceliviA CotorCeA l ArhiteCturA rusă Şi AvAngArdA/ 34Scrisori din Balkania moniCA săvulesCu voudouri l „se-nChide” vremeABătrânilor!/ 36Cartea străinărodiCA grigore l zgomot, Furie, mArionete/ 37Antologiile Conte ■ ineditemil iordAChe l ivo Andrić Şi BosniA FABuloAsă/ 38

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Călin Căliman ■ Istoria filmuluiromânesc Colecţia Dictionare &enciclopedii

Am văzut cu Călin Căliman multe, multe filmeromâneşti, ne-am luat de cap pentru nu ştiu câte,am râs împreună la atâtea şi atâtea prostii, amtremurat pentru soarta celor hărăzite, mai presusde toate ne-am găsit împreună în ideea aceea a

lui Perpessicius: „În orice naufragiu creatorul trebuie să caute o perlă”,încât pot scrie că am suficiente motive pentru ca istoria lui să fie bine-venită în Cinemateca mea personală.

Radu CosaşuIstoria filmului românesc, datorată lui Călin Căliman, mi se pare a fi oîncercare majoră de sinteză a istoriei a mai bine de un veac din istoriaunei arte care n-a dus deloc lipsă de detractori, de apologeţi neinspi-raţi, de confraţi cu orgolii exacerbate, de oportunişti identificabili dupăconjuncturile unei epoci sau alteia.

Călin StănculescuMarin Preda ar fi cântărit cartea în mâini, cu admiraţia hâtră pe carei-o stârneau volumele masive. (...) Dacă prin absurd ar pieri documen-te, fişe, dicţionare, dosarele cu ecouri din presa vremii şi ar rămânedoar această Istorie a Filmului românesc (...), de curând distinsă cuPremiul Asociaţiei Criticilor şi Filmologilor, din paginile ei s-ar puteareconstitui unul dintre posibilele chipuri ale filmului nostru.

Magda Mihăilescu

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Aura Christi ■ Sfera frigului

O surpriză de mari proporţii neface Aura Christi, cu suita ei depsalmi scrişi parcă de o soră pânăacum necunoscută a fraţilor Karamazov. Prolificitateaautoarei, care te face să te gândeşti automat la improviza-ţie şi superficialitate, este, dimpotrivă, în mod paradoxal,expresia unui patetism abisal, a unei căderi în transă.Fiecare vers are rezonanţă în sufletul cititorului, ca o pro-

poziţie rostită sub bolţile unei catedrale. Alex Ştefănescu

Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând abundent, din surse ascunse, fluidulvivifiant al poeziei, să nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii.

Nicolae BalotăMignonă şi bătăioasă, cheltuind pasionalitate, războinică în pofida fragilităţii,împrăştiind texte curajoase pe care amicii internauţi nu ezită a le califica „dina-mită curată”, supărând pe mulţi, scriind febril, asumându-şi riscurile Balcaniei(„linşată”, pedepsită, izolată etc.), Aura Christi, citând vorbele „atroce” iubituluiNietzsche, vrea să devină ceea ce este: poetă. (...) Metamorfoza e izbitoare;discursul a devenit sincopat, auster, de o incantaţie adumbrită, celebrând„viaţa de vis” (...), pentru a conchide că, doar povestită, viaţa e trăită. Mulţi din-tre exegeţii Aurei Christi au subliniat „fulminanta ascensiune” a poetei.Penetrantă, Aura Christi a avut şansa de a fi fost văzută în mediile bucureşte-ne. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau şi în tenacitatea auto-construcţiei, promovând – programatic – „ruptura”.

Adrian Dinu Rachieru

AurA Christi

(redactor-şef)

Andrei Potlog

CArmen dumitresCu

mihAelA dAvid

AdriAn ionuţ PredA

Florin AFloArei

Corespondenţi din străinătate:moniCA săvulesCu-voudouri (greCiA)emil rAţiu (itAliA)PhiliPPe PAlini (FrAnţA)mirCeA gheorghe (CAnAdA)

rubrici:luizA BArCAn, iuliAn BoldeA, ŞteFAn BorBély, mAriAn viCtor BuCiu,ConstAntinA rAveCA Buleu, Călin

CălimAn, irinA CioBotAru, BogdAn Creţu,ConstAntin CuBleŞAn, niColetA dABijA,simonA drăgAn, dAnA dumA, Cătălin

ghiţă, rodiCA grigore, Bedros horAsAngiAn,Boris mAriAn, mArin rAdu moCAnu, jeAnA morăresCu, AdriAn dinu rAChieru,mAriA-AnA tuPAn, liviu ioAn stoiCiu, Alex ŞteFănesCu, AdriAnA teodoresCu,mAgdA ursAChe, Petru ursAChe, răzvAn vonCu

vignetele rubricilor – lAurA PoAntă

viziune grafică – mirCiA dumitresCu

Apare sub egida uniunii sCriitorilor

editor: Asociaţia ContemPorAnul

issn 1220-9864revista este înregistrată la oficiul de statpentru invenţii şi mărci (osim)

Adresa: Asociaţia ContemPorAnul

o. P. 22, C. P. 113sector 1, Bucureşti Cod 014780tel./Fax: 021. 212 56 92 tel.: 021. 310 66 18sediul central: str. Blănari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucureşti

revista este membră a Aso ciaţiei revistelor, Publicaţiilor şiediturilor (ArPe)e-mail: office@contemporanul.rowww.contemporanul.ro

Proiect editorial finanţat de Administraţia FonduluiCultural naţional

Contemporanul. Ideea europeană

are 40 de pagini

tipar: sC Print multiColor srl &Asociaţia euroBusiness

unica responsabilitate a revisteiContemporanul. Ideea europeană

este de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205-206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

ilustrăm acest număr cu fotografii realizatede ConstAntinA rAveCA Buleu (Franţa)

Premiile Contemporanulsunt decernate cu sprijinul ministerului Culturii şi Patrimoniului naţional din românia

Ce e în fond şi de ce e atât de periculoa-să o falsă problemă? Păi tocmai pentrucă adeseori ea nu este propriu-zisfalsă, ea este ca şi altele, reală şi

importantă. Falsitatea ei derivă însă şi se accentuea-ză, uneori teribil, prin importanţa excisivă care i seacordă, în dauna altora, cu mult mai necesare în acelmoment. e o problemă, deci, de opţiune, a simţului şicapacităţii de ierarhizare a opţiunilor, a ordinii deurmat în afirmarea necesităţilor şi soluţiilor care sepropun, o activitate şi un simţ sau capacitate de răs-pundere care se întinde de la cel mai oarecare şef defirmă sau instituţie până la cei care fac bugetul uneiţări. nemaivorbind de executiv, primul-ministru şigarnitura sa ocazională, preşedintele ţării inclus.

Primul deceniu de după revoluţie, când speran-ţele şi energiile erau intacte, a fost populat de acesteprobleme, care, din interesante şi necesare deveneaufalse printr-o abordare excesivă şi partizană.Politicul, a fost, în sfârşit eliberat din chingile sulfu-roase şi de mascarada ultimului deceniu al dictatu-rii, a făcut irupţie aproape în toate zonele de activi-tate. iar spiritul de competiţie, de re-organizare îneconomie, de decelare nu numai a unor noi surse defonduri şi de creare de locuri de muncă (când era evi-dent, pentru a-be-ce-ul oricărui sociolog sau politi-cian chiar şi diletant, că odată cu piaţa liberă va urcauluitor rata şomajului, ducând, cum s-a văzut destulde repede, chiar la nostalgia unora după economiacentral planificată!), dar şi de o nevoie acută şi pro-fundă a unor investigaţii radicale, ca şi a prospectă-rii pe termen mediu şi lung a viitorului profil de dez-voltare economică a naţiunii a întârziat. Ar fi trebuitsă fie evident, atunci, pentru cei care conduceauromânia, că epoca marilor centre industriale şipetroliere (unde lipsea materia primă suficientă!)era de domeniul trecutului şi că românia trebuia sărevină la o bună şi modernizată producţie agricolă,să descopere noi surse de investiţie şi de interes cumar fi fost comerţul şi turismul, zone în care ţări înaltindustriale precum Franţa sau italia îşi echilibreazăbinişor balanţa de plăţi. dar, pentru aceasta ar fitrebuit refăcute infrastructura şi ameliorate radicalserviciile. Chemaţi consilieri străini, cei care auexperienţă în materie şi relaţii internaţionale.vorbind încă o dată de agricultură, mă gândesc,bineînţeles, nu numai la grâu şi floarea soarelui, darşi la ramuri mai specioase cum ar fi, printre altele,rasa unor animale sau cultura şi arta vinului, zoneextrem de vitregite sub dictaturi.

toate acestea şi altele, azi, cu o întârziere dedouă decenii, sunt bine cunoscute. sau... mă înşel?în fruntea ministerelor de resort sunt aşezaţioameni fără competenţă şi absorbiţi de interese departid. dar şi faptul că i.m.m-urile care ar trebui, înfapt, să se angajeze şi să rezolve problemele noi şiurgente ale economiei sunt de două decenii prostsusţinute dacă nu sabotate, de-a dreptul, printr-o fis-calitate şi birocraţie excesivă. Birocraţia nouă rămâ-ne ceea ce a fost dintodeauna, o sursă de câştig, unnod important al corupţiei, dar mai ales un semn dis-tinctiv al specificului administraţiei româneşti – cen-tralismul, care vine nu de azi sau de ieri şi care seopune prin diverse mijloace, conştiente, organizate,reflexe sau psihologice, cedării unei părţi a puteriimasei anonime de intreprinzători. (de o maladie ase-mănătoare, a centralismului, este urmărită, e drept,şi Franţa, dar acolo această problemă este lucidă,asumată şi se luptă organizat contra ei. uşor nu e,deoarece, acolo, ca şi la noi, toute proportion gardée,ea vine din secolele revolute când o asemenea con-centrare a puterii, la ei cel puţin, se dovedise salva-toare.)

răzbunare sau un tribunal al dreptăţii sociale?Ce ar fi trebuit să alegem ca o prioritate urgentă,absolută, în primele luni sau în primii ani de dupărevoluţie? dar nu cumva, cu abilitatea sau cu opor-tunismul care ne este, vai, încă atât de propriu, amfăcut din aceste două impulsuri fireşti sau nevoi,necesităţi morale, încă o dată o formă a luptei, aoportunismului abia mascat în lupte partinice sau degrup?

Când vor re-apare gratuitul şi idealul din nouîn viaţa comunităţii noastre, odată ce ele au dispărutdin educaţie şi cultură, odată cu slăbirea credinţei şia spiritului naţional şi odată cu alte noi şi aproapebrutale impulsuri care ne vin din lumea occidentală,odată cu televiziunile comerciale şi cu noul şi domi-nantul criteriu al valorii – ceea ce se vinde?! dar niciînainte de război, într-o perioadă tot de două deceniipe care unii o iau ca model al dezvoltării şi al echili-brului social şi uman, nu, se pare că nici atunci aces-te deziderate nu erau tocmai ceea ce ne închipuimsau ar trebui să fie. Farsa istoriei face ca uneoriacestea – gratuitul şi idealul în viaţa unui individ, aunor grupuri sau straturi sociale sau chiar în viaţaunei comunităţi se regăsesc, ca o ironie grotescă,exprimate şi urmărite cu insistenţă tocmai în regi-murile ideologice extremiste, dictatoriale. nici acolo,o ştim, nu toată lumea crede în ele şi le aplică, dar,cel puţin la începuturile romantice ale acestor siste-me de organizare socială, nu puţini se angajează săle urmărească, urmând cu un fel de abnegaţie realăcare merge uneori până la diverse tipuri de eroism,deziderate şi scopuri ce contrazic cu putere interese-le personale sau familiale; uneori chiar şi bunul simţşi tradiţia, văzute ca depăşite sau reacţionare.

Ce ne facem când simţul de dreptate, umilit şicontrazis brutal decenii la rând, în viaţa particulară,dar şi în societate, are ocazia şi dreptul de a se afir-ma, după revoluţie (semn printre altele că, într-ade-văr, această răsturnare este una reală şi nu putshsau manevră a vechilor cercuri de putere), dar, des-tul de iute şi în forme neliniştitoare acest simţ saunevoie de dreptate se transformă în răzbunare? Aunor indivizi şi, mai grav, a unor grupuri care îşiconcentrează întreaga forţă şi influenţă în sprijinulacestei acţiuni? Când această răzbunare, chiar şi înformele ei legitime – există o legitimitate a răzbună-rii? – se dublează sau triplează cu interese financia-re, politice, resentimentare? nu ne apare atunci,multora, această legitimă răzbunare sau re-instala-re a demnităţii şi dreptăţii din ce în ce mai mult ca oformă abia mascată a diversiunii? sociale şi politice?la umbra căreia, ne-am convins de aceasta şi s-auconvins şi cavalerii noii dreptăţi care au făcut dincruciada lor o cauză majoră şi absolută, au re-apărutşi s-au re-organizat, folosindu-şi priceperea şi vechi-le relaţii, unii dintre foştii nomenclaturişti, activiştişi deţinători ai surselor financiare locale sau străine.

Acestea şi altele, enunţate aici pe scurt şi întreacăt, o să mi se spună că sunt rele şi accidente sauboli sociale care apar cu necesitate la orice răsturna-re enormă de structuri sociale şi politice. e adevărat,numai că important în toate acestea nu e – sau era!– de a le ocoli, lucru, probabil imposibil, ci de adeosebi ceea ce era cu adevărat urgent şi necesar deceea ce era doar important şi chiar firesc, într-osocietate în sfârşit eliberată de chingile unei dicta-turi ce trecuse de orice limite, firesc care trebuia tra-tat cu o anume măsură, aş zice chiar cu o anume pru-denţă. deoarece, nu e lipsit de riscuri faptul de aridca capacul unui cazan în care fierbe de un timpîndelungat pasiunea şi dorul de răzbunare, legitimăsau nu. Şi, s-ar putea să fie adevărată aserţiuneaunora că nu erau foştii activişti cei mai potriviţi săfie chemaţi, după revoluţie, la marea responsabilita-te a treburilor publice; a trebuit însă să ne plecămtocmai noilor reguli ale democraţiei; iar prima dintreele ţine de alegerile noilor conducători, prin vot uni-versal şi secret. nu, nu credem că la modul direct dl.i. iliescu a favorizat revenirea vechilor nomenclatu-rişti; putem doar să-i reproşăm, cum au făcut-o şialţii, că atunci, în primele luni după decembrie ‘89,a transformat prea iute F.s.n., la care participau şimulte spirite ale societăţii civile şi intelectuale,într-un partid. dar nu ignorăm că dl. iliescu, ca oriceins care se află în fruntea unei grupări sau organiza-ţii politice a suferit (când a vrut şi când n-a vrut) pre-siunea şi interesele acestei organizaţii. Care nu sunttotdeauna şi ale sale, în intimitatea convingerilorsale, dar trebuia să le urmeze şi în acest sens – şi înacest sens! – şefii politici sunt numiţi pragmatici. Şi,uneori, cinici.

misterioasa şi nici azi pe deplin elucidata veni-re barbară a minerilor în iunie ‘90, arată mai degra-bă ca o lovitură de palat, decât ca o voinţă a preşe-dintelui. Chiar dacă, spre regretul meu, domnia-sa,de la nu ştiu care balcon, le-a mulţumit pentru aju-torul dat la păstrarea nu ştiu cărei ordini! deoarecevenirea acestor oameni, care sub ultima dictatură aufăcut o mişcare de revoltă şi de contestare a puteriicu adevărat curajoasă şi riscantă, pentru care auplătit mulţi dintre ei, a fost manipulată, cred eu, decercurile avide de putere din jurul lui i. iliescu, nunumai contra pieţii universităţii şi contra unor inte-lectuali, dar şi contra preşedintelui însuşi.obligându-l să se demarcheze clar, să ia poziţie poli-tică radicală (şi falsă, în esenţă), acceptând una dincele mai infame violenţe care se pot produce într-unstat, aţâţarea unui strat al populaţiei contra altuia!

dacă i. iliescu ar fi vrut cu adevărat să-şiînceapă noua carieră politică sub semnele şi imagi-nea unui veritabil politician burghez, liber şi real-mente responsabil, pregătindu-şi un real şi stimabilviitor politic, ar fi trebuit să aibe, necesarmente,forţa, unu: de a nu candida la alegerile din mai ‘90 şidoi: să demisioneze în iunie dacă anumite cercuri aleputerii din jurul său l-au persuadat să cheme sau auchemat ei înşişi gloatele de mineri, deveniţi o hoardăbarbară sub influenţa unor noi aventurieri politici,dar şi a unor tineri şefi de partide. numai că preşe-dintele de atunci al româniei se pare că a prins gus-tul unei astfel de grave diversiuni politice şi înseptembrie a anului viitor, cu ajutorul aceloraşilocuitori ai văii jiului, l-a îndepărtat pe primulministru, incomod, de la conducerea ţării.

nu, dl. iliescu nu s-a opus atracţiei puterii înmai ‘90, maculându-şi aproape întreg trecutul săupolitic, interesant şi curajos. (eu l-am cunosct bineîn acea perioadă şi nu pot uita că, evident în limite-le sistemului comunist, el a fost un real dizident poli-tic; dacă nu al ideii comuniste, cu siguranţă în modsusţinut contra ideii de dictatură personală şi dinas-tică în cadrul socialismului de stat; omul care a spusnu lui Ceauşescu în vara lui ‘71 când acesta se pre-gătea să-şi extindă excesiv atribuţiile şi care a fostpe dată aruncat din scaunul de secretar c.c., unuldintre primii oamenii puternici ai statului, în postulde secretar adjunct al unui prim-secretar de provin-cie). din păcate, nu a fost atunci sprijinit de colegiisăi de partid, nehotărâţi şi laşi, a rămas singur şioarecum ridicol, ca aproape oricine în istoria ţărilorromâneşti care se opune lui vodă, când acesta, infla-mat de idei măreţe ce trebuie să-i mărească slava,renunţă iute şi dur la acei sfetnici care nu sunt deacord cu planurile lui. urcat, apoi, după câţiva ani,dl. iliescu, într-o responsabilitate mai mare şi apoicoborât din nou, decisiv, într-o rotire sau vals ameţi-tor şi deconcertant al favorurilor, de un dictator bâl-bâit, e drept, dar extrem de abil în a manipula oame-nii. Pe cei din subordinea sa, mai ales, dar şi pe stră-ini, cărora ştia să le deştepte interese şi oportunităţipe care aceştia nu le bănuiau sau nu le îndrăzneau.Cu precădere în zonele întinse şi extraordinar decomplexe şi contradictorii ale fostei lumi a treia!

dreptate sau răzbunare, that is the question!la această chestiune sau, dacă vreţi, nouă deviză,nescrisă, dar ubicuă, a timpurilor noi, s-a răspuns înmai multe feluri: unii, pe bună dreptate, au vrut răz-bunare. Alţii, dreptate în primul rând, lucru pe careîl reclamă şi azi. Alţii, mai puţini – ambele! Şi mulţi,foarte mulţi, nici una-nici alta, doar, în sfârşit pacesocială şi un trai decent, cum se spune azi şi cum erezonabil, deoarece în conştientul şi subconştientulnostru a pătruns tot mai mult convingerea nu numaică trăim într-o parte – de răsărit, e adevărat! – aeuropei, dar facem şi parte din ea, în sensul amplusimbolic. r

fragment

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

3

© A

uR

AC

hR

ISt

I

nicolae brebanDreptate sau răzbunare?

răzbunare sau un tribunal aldreptăţii sociale? Ce ar fi trebuit să

alegem ca o prioritate urgentă,absolută, în primele luni sau în primiiani de după revoluţie? Dar nu cumva,

cu abilitatea sau cu oportunismulcare ne este, vai, încă atât de propriu,

am făcut din aceste două impulsurifireşti sau nevoi, necesităţi morale,

încă o dată o formă a luptei, aoportunismului abia mascat în lupte

partinice sau de grup?

4

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

se apropie de final ediţia de lux a publi-cisticii călinesciene, coordonată denicolae mecu şi apărută în colecţiaopere Fundamentale, iniţiată şi ţinută

în viaţă de eugen simion. e vorba de un caz specialşi de unul complicat, care traversează o epocă sucită,dramatică, de nu chiar tragică. în textele dinainte deîntarcerea armelor împotriva germanilor, Călinescuera un critic literar preocupat exclusiv de problemeliterare, un izolat convins în turnul de ivoriu sau înbibliotecă. Cu mai mare fervoare erau aşteptatevolumele care cuprind publicistica sa cu tentă politi-că, de după 23 August 1944. e un subiect fierbinte,care nu s-a răcit, deşi tentativele de epurare a scrii-torilor compromişi, încrâncenate la începutul anilor’90, s-au îmblânzit considerabil. vremea proceselormorale a trecut, chiar dacă, paradoxal, abia acumdovezile sunt la îndemâna oricui. Căci una e să-ţisprijini rechizitoriul pe unele texte şi să le generali-zezi tonul şi alta e să ai toate piesele la îndemână, săle evaluezi şi să poţi emite un verdict documentat.dar iată că folosesc şi eu termeni foarte categorici,chiar dacă sunt convins că un mare scriitor se pre-zintă în faţa istoriei literare în primul rând prinopera sa. numai că sunt, în egală măsură, convins şide un alt lucru: adevărul, oricât de inconvenabil, ori-cât de jenant ar fi el, trebuie rostit cu responsabilita-te. eufemismul e pe jumătate falsificare şi nu ajutăla vindecarea unor plăgi morale. sigur că accentultrebuie pus corect: în pofida prestaţiei lor politice, unsadoveanu, un Arghezi, un Călinescu sunt mariinoştri scriitori. de aici trebuie pornit, restul fiind deinteres secund.

Metamorfoza

nimic nu părea că l-ar putea extrage peCălinescu din spaţiul septic al cărţii: pentru autoruloperei lui mihai eminescu dinainte de 1944, nimicnu există în afară de ceea ce ţine de lumea artei.nimic nu are justificare, nimic nu merită interesulsău susţinut în afara produselor spiritului.Călinescu e un extremist în această privinţă, unhomo doctus, asemenea Bibliotecarului luiArcimboldo, care percepe realitatea însăşi ca unreflex livresc. Politicul nu-l pasionează, politica niciatât. nu se arată dispus să abjure de la ale sale şi,atunci când face un elogiu al regelui Carol ii, îl inte-resează exclusiv calitatea acestuia de promotor alartelor. eşecul din planul politic îl lasă rece. Pe 16iulie 1944, publică în „vremea” un articol intitulatScriitorul şi viaţa, în care combate opinia conformcăreia scriitorul ar trebui să devină un funcţionaractiv, participând la viaţa politică, socială a cetăţii.„Absenţa de la evenimente este condiţia însăşi acreaţiei şi a cere artistului să participe la existenţanoastră diurnă este a-i cere să se dezintereseze deadevărata viaţă esenţială ce formează obiectulartei”, afirmă el fără dubii. Are şi premoniţii, pe carele respinge cu un gest hotărât: „de pe acum, prinurmare, văd la unii mişcări de a cere scriitoruluiaccente umanitariste, pulsaţii idealiste în alte direc-ţii. niciun adevărat scriitor nu-şi va schimba puntealui de izolare. literatura este prin definiţie «ome-nească», dar «umanitară» nu-i căderea ei să fie”.scriitorul îşi cultivă, deocamdată, lumea scoasăparcă din cărţi, visând frumos. el pare (şi chiar este)un ioanide, care proiectează o capitală monumenta-lă şi care dispreţuieşte tot ce nu intră în cadrele uto-piei sale: „Ca să trăiesc ca oamenii am nevoie să măscol dimineaţa, fie şi la mansardă, în muzica savan-tă a unei game de clopote sau la semnalul orar alunui orologiu uriaş de turn comunal; sa-mi aruncochii spre o pădure de cupole, turle, frontoane, clo-potniţe. înţeleg ca sub paşii mei să răsune mari les-pezi de piatră, ca în drumul meu să găsesc la umbrăbănci de marmură concave, cu picioare de leu. Cândeste arşiţă şi am dispoziţii meditative, credincios orinecredincios, pretind să intru în vana unei catedra-le, să stau câteva minute ori ceasuri pe o bancă subun stâlp, vrăjit de liniştea vibrantă a aerului în carepână şi tusea are ecouri de orgă ori de val marin”.suntem în 21 august 1944 şi scriitorul îşi vede liniş-tit de preocupările sale. Păstrează încă o precautădistanţă între sine şi lumea agitată din jur.

trei săptămâni mai târziu, pe 15 septembrie,ajunge la conducerea organului uniunii Patrioţilor(anexă a Partidului Comunist), „tribuna poporului”.începe activitatea sa de ideolog, de combatant, deapărător al proletariatului şi al valorilor sovietice.Aşa, brusc, fără nici o uvertură?, suntem îndreptăţiţisă ne întrebăm. ei, da, odată cu funcţia de mentor alpublicaţiei partinice, pe care o acceptă fără ezitare,Călinescu publicistul suferă o metamorfoză. înprogramul care deschide primul număr al periodicu-lui, el se răzgândeşte şi îşi contrazice opţiunile maisus citate: „Ar fi o lipsă de spirit civic, acum la înce-putul noii ere democratice, să stăm la o parte.Poporul intră în plinele sale drepturi, trebuie să fimalături de el”. Prin urmare, intelectualul, mai alescel cu autoritate, are datoria de a-şi părăsi recluziu-nea propice creaţiei şi de a lua parte la facerea isto-riei. totul pentru „binele obştesc”. de altfel, ce estescriitorul, dacă nu tot un muncitor? în repetate rân-duri, Călinescu face elogiul muncii proletarului, caree frate bun cu scriitorul: „munca intelectuală şi ceamanuală stau împerecheate”, pare el convins de

această dată. dar tot nu renunţă la utopiile sale:„Când clopotul a sunat lucrătorul poate să-şi arunceşorţul, să se îmbăieze, să se îmbrace în haine decen-te, să facă acasă muzică de Bach şi händel, să mear-gă la teatru şi operă în smoking, să-şi răsfoiascăvolumele din bibliotecă. mi s-ar părea o surpriză plă-cută ca la restaurant vorbind cu un amic despre sti-lul lui Flaubert, chelnerul să intervină, rugându-nea-i îngădui să observe că romanul lui Flaubert e preafăcut”. oare chiar era Călinescu atât de naiv încât săfi crezut în posibilitatea unei asemenea societăţi cul-turale? să fi avut el impresia că regatul muribundurma să devină o republică a literelor? Ar fi însem-nat să-şi fi pierdut cu totul simţul realităţii. în ase-menea pasaje, prefer să observ şarja, specifică tem-peramentului autorului, oricând gata să sacrifice„seriozitatea” scrobită a unei ipoteze de dragul „liris-mului” alteia. eu unul cred că în toată aceastăpoveste, a adeziunii călinesciene la programul comu-nist, nu trebuie pierdută din vedere o latură esenţia-lă a spiritului său: histrionismul. scriitorul era o firesucită, asta e clar. Prin urmare, imaginaţia sa îşiintra în drepturi, iar el nu o împiedica, amuzat într-un fel de produsele sale. Convins până la capăt,Călinescu nu s-a lăsat de nici o doctrină, în afaracelei a artei mari. deocamdată, el îşi exercită ticuri-le fanteziste, de scriitor, asupra unei realităţi alecărei coordonate nu le percepe foarte bine. nu îşirefuză plăcerea de a transforma totul în spectacol.

De la Stalin cel timid la Maniu cel ticălos

oricum, îşi face socoteala criticul, pentru el mairău decât înainte nu avea cum să fie. un răsfăţat nua fost nici înainte de război, ba, odată cu apariţiaIstoriei, a avut de suferit de pe urma agresiunilor deorientare legionară. Cred că s-au pripit cei care l-autaxat pe scriitor pe motivul că şi-ar fi încălcat convin-gerile şi ar fi făcut jocurile comuniştilor.temperamental, Călinescu era un „ingenuu”, un idea-list. Şi, se ştie, orice schimbare majoră suscită idealu-rile. Carierist, autorul Bietului Ioanide nu a fost; nupretindea, de fapt, decât ceea ce i se cuvenea cu asu-pra de măsură: o catedră la universitate şi libertateade a-şi vedea de scris. oricum, el credea că structuri-le democraţiei se vor solidifica, că, după dictatura luiCarol ii şi după cea militară, instaurată de mareşalulAntonescu, va urma o epocă a libertăţii de opinie, adreptului la propriile convingeri. susţine aceste prin-cipii în articole care aveau darul de a incita la opti-mism. e imposibil, credea Călinescu, ca, oricât de efi-cientă ar fi propaganda, să nu existe măcar un individcare să fie împotriva unui program politic. „A împiedi-ca pe acest unu la o sută de mii să alcătuiască al doi-lea termen al gândirii dialectice e un gest nedemocra-tic. un regim fără opoziţie ideală ori personală e o dic-tatură”. e un verdict lucid, care şi-a demonstrat, câţi-va ani mai târziu, valabilitatea.

Şi totuşi, Călinescu adoptă noţiunile propagan-dei comuniste, punând temei pe diferenţierea declasă, pe exploatarea celor mulţi, pe ticăloşia moşieri-mii etc. el preia, de fapt, un limbaj de lemn, pe carenu îşi dă silinţa să-l umple de viaţă. e limpede că ominte ca a lui nu putea gândi în aceşti termeni, de ori-câtă inocenţă am suspecta-o. la „tribuna poporului”şi, începând cu 20 martie 1946, în fruntea ziarului„naţiunea” (organ al Partidului naţional Popular),Călinescu devine un foarte aprig combatant al parti-delor istorice (liberal şi ţărănesc) şi un promotor alinevitabilei fericiri colective pe care, fireşte, o opunefoametei prezentului şi mai ales abuzurilor trecutu-lui. modelul absolut este uniunea sovietică. Pentruînceput, una percepută din cărţi, deci din propagandă.despre stalin scrie pagini demne de condeiul unui fic-ţionar rupt complet de realitate. de ironie nu îl putembănui, ci doar de naivitate. Cum încă nu avusese de aface cu deciziile directe ale gruzinului, acesta îi apă-rea, probabil comparativ cu figurile încruntate ale luihitler şi ale acoliţilor săi, „fin şi blând”. „izbitoare lamareşalul stalin este seninătatea zâmbitoare care-idă un humor venerabil ca unui indian de rasă, cumera tagore. Acest calm superior al ochilor este semnulbărbatului de stat clasic”. Portretul continuă în acestmod: „măreţia mareşalului stalin e făcută din linişte,dintr-o aureolă imensă de iubire. Poporul rus trece aziprin acea fază ideală de libertate în care cetăţeanul îşidă seama că toate imperativele elementare ale patrieieterne sunt exprimate de căpetenia statului. Acestaconduce nu prin forţă, ci prin prestigiu, într-o înţele-

bogdan creţuCălinescu sub vremi

A rămâne scriitor era imposibil laînceputurile comunismului fără a-ţi fiplătit obolul. iar G. Călinescu era, înprimul rând, un scriitor şi abia apoiun simplu cetăţean. Dacă ar fi fost

silit să renunţe la poziţia sa publicăde pătimaş al cărţii, Călinescu ar fifost anulat şi ca persoană. nu e un

alibi al compromisului său; este, celmult, o tristă cauzalitate.

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

Constantina raveca Buleu ■ paradigma puterii în secolul al XIX-lea Colecţia Dicţionare & Enciclopedii

Demersul interpretativ al Constantinei Buleu pare stimulat (ca să nu spunem: „îndrăgostit”...) tocmai de caracterul lalimită non-definibil, misterios, ireductibil mitopetic al „puterii” şi al reprezentărilor sale din secolul al XIX-lea. Fie că neprezintă metodologii de obedienţă structuralistă, neomarxistă, jungiană, lacaniană, funcţionalist-simbolică sau feno-menologică, autoarea e constant fascinată de un fenomen care, la un capăt al său, presupune ordine, alegere raţio-nală, logică instrumentală, iar, la celălalt, revelaţie, intensitate, magnetism, charismă, într-un cuvânt: magie. Carteaare darul de a înfăţişa, mai degrabă decât o „paradigmă”, o panoramă a spiritului secolului al XIX-lea, în relaţie cutema puterii. Deschiderea curajoasă către un fenomen de o asemenea amploare aminteşte de aura eroică a unor

faimoase întreprinderi intelectuale (Peter Gay, de pildă), deseori invocate, cu implicită admiraţie şi pricepere, în lucrarea ConstantineiBuleu. Curiozitatea intelectuală mereu vie, claritatea gândirii, larga deschidere bibliografică şi, nu în ultimul rând, expresivitatea foarte per-sonală a stilului plasează acest demers în categoria lucrărilor de referinţă.

Caius Dobrescu

GeorGe CălIneSCu

la Quito, ecuador, a apărutrecent cartea disquisiciones ydivagaciones (dizertaţii şi divaga-ţii) de viCtor ivAnoviCi, membrual uniunii scriitorilor din româ-nia, profesor de literatură his-

panică la universitatea Aristotel din salonic şimembru al Asociaţiei internaţionale a hispaniştilor(Aih).

sunt adunate în cele două volume ale cărţiieseuri şi studii pe care autorul le-a publicat în ulti-mele trei decenii, pe teme hispanice (multe dintreele în românia şi în româneşte).

Primul volum, Castele în Spania, cuprindetexte despre scriitori spanioli, de la gongora –marele poet al Barocului – la contemporanul nostrueduardo mendoza, cu un capitol despre literatura

sefardă (iudeo-spaniolă) şi un altul, despre proble-mele teoretice ale romanului şi ale fantasticului.

volumul al doilea, Caravele spre Indii, estededicat literaturii din America latină, cu studiidespre Borges, Carpentier, Cortazar, garciamarquez, Fuentes, vargas llosa, octavio Paz şialţii. este prezentă şi perspectiva comparatistă,într-un eseu ce examinează nuvela fantastică aura,a mexicanului Carlos Fuentes, în paralel cuSecretul doctorului Honigberger de mircea eliade.

Aceasta este a treia carte a lui victorivanovici în spaniolă şi în ţările hispanice.Precedentele sunt: el mundo de la nueva narrativahispanoamericana («lumea noii naraţiuni hispano-americane»), Quito 1998 şi Gabriel García márquezy su reino de macondo («gabriel garcia marquez şiregatul său din macondo»), 2008, Premiul siAl pen-tru eseu, 2007.

5

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

gere deplină cu poporul”. Cumplită înţelegere, ce potsă spun! dar acestea sunt simple exerciţii de imagina-ţie, făcute pe marginea unor fotografii. e doar naivCălinescu, este idealist sau pur şi simplu se joacă,improvizând un portret ca atâtea altele, literarizând orealitate pe care nu o cunoştea? eu unul nu excludaceastă posibilitate, căci iată cum se încheie acestomagiu: „ultimele imagini ale mareşalului stalin înuniformă ne aduc o fizionomie din ce în ce mai părin-tească, cu o privire timidă şi pură”. gesturile sale sunt„de suavă timiditate”, iar noi, românii, i-am fi datorat„gratitudine pentru generozitatea cu care ne-a absol-vit de trecutele erori”. Aici e cheia problemei: înţele-gea Călinescu, poate mai senin decât ar fi fost cazul,că nu aveam cum să ne punem rău cu urss. Cum,necum, de ei depindea sorta noastră, de vreme ce, lasfârşitul lui 1944, era limpede în ce parte atârnabalanţa victoriei în războiul care se apropia de sfârşit.

dar mai târziu, în 1946, el nu se mai poatebucura de circumstanţa naivităţii, când discută, înpolemică apăsată cu iuliu maniu şi cu toţi reprezen-tanţii partidelor istorice, despre „graniţele fireşti”ale româniei: „sunt fireşti graniţele pe care ni lehărăzeşte firea în decursul feluritelor ei manifestăriistorice”. doar ce pierduserăm Basarabia şi nordulBucovinei; în acest context, apelul la independenţăal liberalilor şi al ţărăniştilor nu era trădare depatrie, nu era nici gest populist, ci semn de patrio-tism. din păcate, Călinescu îşi ia foarte în seriosrolul de şef al unor organe de propagandă şi comiteacte dezonorante pentru un intelectual de talia sa.regretabilă este prestaţia sa ca jurnalist trimis laprocesele intentate unor ion Antonescu sau, în 1947,

unor iuliu maniu şi ion mihalache. îşi găseşte prile-jul să transforme totul în proză de factură balzacia-nă, în care siluete luminoase ale epocii, precumbătrânii politicieni anticomunişti devin figuri pati-bulare, lipsite de alt interes decât cel propriu, careacum plătesc pentru tot răul făcut poporului oropsit.iuliu maniu pare a fi cauza tuturor relelor pe carebietul popor le-a suferit, egoismul său făcându-latent doar la propriul beneficiu; doritor de putere,acesta nu ar fi fost capabil de altruismul de a recu-noaşte că viitorul era al celor mulţi şi, cum altfel,exploataţi. nişte înscenări tipice regimului comunistsunt considerate acte de reparaţie morală, iar vinaacuzaţilor ar fi atât de mare, încât merită o exclama-ţie cinică: „nebunie, ca să fii cruţător”.

Între naivitate şi compromis

oare chiar credea Călinescu tot ce scria? Puteaun intelectual subţire şi cu maliţia spiritului critic,ca el, să îi prefere pe gheorghiu-dej şi pe Ana

Pauker unor iuliu maniu sau dinu Brătianu? era elcapabil de atâta ură câtă supurează articolele sale?sau considera că jocurile sunt oricum făcute şi încer-ca să obţină o oarecare imunitate? Chiar eraCălinescu, cunoscătorul profund al culturii occiden-tale, convins că doar de la moscova trebuie împru-mutate modelele? Că acolo se făureşte o cultură atâtde mare precum cea a antichităţii? Că acolo e o ade-vărată Schlarafenland, o paese di Cuccagna? Că uto-pia era posibilă? Fericirea colectivă, libertatea degândire de acolo, explozia artelor, chiar şi consisten-ţa flamandă a meniului sovietic o astfel de imagineconturau. spre asta s-ar fi îndreptat şi românii,muritori de foame deocamdată. e limpede, Călinescuplusează în direcţia pe care i-o cereau interesele par-tidului care îl făcuse deputat. Ascetul din urmă cucâţiva ani devenise un om politic, căpătase chiar gus-tul puterii, savura plăcerea înfrângerii duşmanului.declara chiar că, în literatură, „ce nu pricepe lucră-torul nu merită adesea nici atenţia estetului”. să fiavut naivitatea lui Călinescu margini atât de aproxi-mative? e greu de crezut. el intră într-un joc dincare nu mai există ieşire şi, silit de împrejurări, îlexecută cu obişnuita-i seriozitate. doar că, de dataaceasta, direcţia în care şi-a investit marele talentera una greşită.

Călinescu acceptă compromisul cu bună ştiinţă– acest lucru nu trebuie să ne ferim a-l rosti. Pe dealtă parte, fire paradoxală, nu se dă în lături săspună ce are de spus, nu e o voce dintr-un cor dirijatde la centru. îl elogiază pe rege pentru curajul de atrece de partea uniunii sovietice la 23 august.monarhia s-ar număra printre acele „instituţii fun-

damentale pe care nu s-agândit nimeni să le atin-gă”. să fi fost Călinescuatât de naiv încât să ficrezut în ideea unei mo-narhii comuniste sau aunui comunism monar-hic? în fine... Acuză făţişepurarea din universi-tăţi a cadrelor cu păcatepolitice. dă în vileag orealitatea cumplită,neconvenabilă oficialită-ţilor: foametea cumplită,mizeria, invazia de pu-rici, lipsa săpunului,preţurile enorme, umili-rea intelectualilor. dedata aceasta, publicisti-ca sa nu mai e simplăpropagandă. scriitorulse implică, atrage aten-ţia, merge pe teren, pro-pune soluţii. Ba chiar serevizuieşte şi ajunge laconcluzia că viitorul pro-mis nu face prezentulmai suportabil. Pe scurt,Călinescu nu idilizează

realitatea, nu o falsifică, nu ascunde sub preş părţi-le neconvenabile. e deputat comunist, dar nu unulorbit.

de vreme ce înţelege atât de bine realitatea,probabil că nu mai avea îndoieli nici legate de viito-rul nu foarte promiţător. nu e exclus ca marele scrii-tor să se fi temut pentru unele dintre opţiunile salestrict estetice dinainte. Cazuri de scriitori deveniţiinamici publici erau destule. temperamentul luiCălinescu îi cerea să se manifeste mereu în public.lipsit de ecoul acesta, spiritul său intra în amorţire.histrionismul călinescian avea nevoie de acest dia-log cu celălalt, pe care, se vedea bine, regimul comu-nist la-r fi putut întrerupe. Parţial, a şi făcut-o, cândi-a interzis accesul la studenţi, în 1949. luiCălinescu regimul comunist i-a dat cu o mână şi i-aluat cu două. Pe de o parte, i-a acordat tot felul de tit-luri (de la cel de deputat, la cel de academician saude director al institutului de cercetare care azi îipoartă numele), pe de alta i-a retras catedra de laFacultatea de litere. Pe de o parte s-a slujit denumele său, pe de alta a permis sau chiar a stârnit

denunţuri în presă împotriva sa. Călinescu trebuiesă se fi simţit umilit în multe cazuri; tot ce spera erasă fie lăsat să-şi facă treaba. Şi, cumva, şi-a făcut-o,de vreme ce a mai scris destule studii şi a reuşit săpublice Bietul Ioanide. Poate că toate acestea nu arfi fost posibile fără compromisurile pe care, fire echi-vocă, autorul le-a acceptat.

oricum ar fi, cert este că publicistica de dupăaugust 1944 reprezintă una dintre petele întunecateale operei lui g. Călinescu.

Şi totuşi, scriitorul...

Ce e interesant e că, şi atunci când se compro-mite, Călinescu rămâne Călinescu. Adică un marescriitor, o mare conştiinţă critică, un erudit. trecândla tribună, el nu abandonează biblioteca. marele săurol tot cel de profesor şi de scriitor este. în aceşti ani,în paralel cu activitatea gazetărească, îi apar şi textecritice esenţiale, de la Clasicism, romantism, baroc,la Sensul clasicismului, domina bona sau Istoria caştiinţă inefabilă şi sinteză epică. Punctele sale devedere nu au nimic în comun cu ideologia comunistă.Criticul nu amestecă lucrurile şi rămâne, indiferentde declaraţiile conjuncturale pe care e silit să le facă,pe baricadele esteticului. tocmai de aceea, în 1948,cu referire la aceste texte, vicu mândra şi ion vitnervor denunţa „confuzia valorilor” şi „poziţia net idea-listă” a criticului. Chiar şi aşa, la instrumentele saleCălinescu nu renunţă. Ba chiar continuă a lucra laîmbunătăţirea Istoriei literaturii române. Ştie limpe-de că nu mai e cale să o reediteze, dar pariul său nue cu prezentul, ci cu posteritatea. iar acest pariuCălinescu l-a câştigat, în ciuda oricăror compromi-suri.

editarea de către nicolae mecu & Co. a publi-cisticii călinesciene din tulburii ani de după al doilearăzboi mondial constituie un eveniment. Acum avemtextele pe masă şi putem da verdicte. Ar fi însă ten-denţios să analizăm compromisurile unui mare scrii-tor scoţându-le din contextul care le-a generat.sigur, e vorba de păcatele unui om care, omeneşte,avea dreptul la ele. dar e vorba, în aceeaşi măsură,şi de tragedia (nu ocolesc cuvântul) unui mare inte-lectual, silit de împrejurări să joace dublu pentrua-şi păstra dreptul de a se exprima. A rămâne scrii-tor era imposibil la începuturile comunismului fărăa-ţi fi plătit obolul. iar g. Călinescu era, în primulrând, un scriitor şi abia apoi un simplu cetăţean.dacă ar fi fost silit să renunţe la poziţia sa publică depătimaş al cărţii, Călinescu ar fi fost anulat şi ca per-soană. nu e un alibi al compromisului său; este, celmult, o tristă cauzalitate. r

CAStelul ChAntIlly

Ce-ţi rămâne de făcut când s-a făcuttotul? Când arena ceremoniei de deschi-dere a jocurilor olimpice s-a înzecit peorizontală în sidney şi s-a triplat pe ver-

ticală în Beijing, arătându-i pe eroii competiţiilor anti-ce în postură de furnici neînsemnate mişunând pemonstruoasele-i ceruri suprapuse, în contrast cu„meteoriţii” jocurilor de lumini, tot atât de nelinişti-toare în artificiozitatea lor, ca şi uriaşele trupuri zbu-rătoare, gonflabile, lansate anterior pe bolta mega-sta-dionului de către australieni? răspunsul britanicilor afost: să faci cu totul altceva. Conservatori din fire,acest altceva este la ei mai întotdeauna o revenire laun precedent, supus însă unei renovări spectaculoase.regatul unit a ales să revină la umanism. „mai repe-de, mai sus, mai tare” au definit performanţe umane,nu o tehnologie menită să uluiască mulţimea.grandoarea a fost recategorizată: nu spectacol, civaloare, nu exterioritate materială, ci energie spiri-tuală. grandoarea istoriei ca progres către civilizaţie,a unei societăţi care a depăşit pragmatismul utilita-rist, lansat tot de ea cândva, pentru a ilustra princi-piul suprem al nobleţei atribuite de shakespeare celorcare „au putere, dar n-o folosesc”. Au fost clipe pioasepentru cei dispăruţi. dovezi ale grijei pentru cei vulne-rabili sau marginalizaţi: copii, imigranţii fostelor colo-nii, dezmoşteniţii pamântului.

dacă jubileul de diamant, celebrat în vestul lon-donez, lăsase să se vadă faţa aristocratică a unui regatcu rădăcini în Wessex-ul secolului al nouălea, jocurileolimpice au fost repartizate, democratic, în estul ple-beu, printre acele muze ale târgului smithfield, ce-lumpleau pe Alexander Pope de teama că arta şi ştiin-ţa vor pieri înghiţite de cultura de masă.

din cerul tehnologiei electronice, dj normanCook a dirijat însă o „simfonie” a muzicii pop dinregatul unit, o revărsare de talent, de ştiinţă a cântu-lui şi eleganţă scenică, de care noi, cei trataţi cu ladygaga, şi uitasem că există.

rememorate împreună, jubileul şi jocurileolimpice de la londra au lăsat să transpară o agendăa armoniei sociale, dar care păstrează conştiinţa dife-renţelor codificate, în absenţa cărora, cum îi explicălegitimul edgar fratelui său bastard, edmund (Kinglear), nu există valori.

între domnii cu joben, care au conceput indus-trializarea Angliei, şi proletarii care au materializat-o,a fost cooperare, dar nu confuzie. „mai repede, maisus, mai cu forţă”. o societate deschisă, dar statornici-tă în valori, printre care nu a figurat câştigul material,s-a conformat motto-ului ales de un arisocrat, deoare-ce era şi propriul crez.

o societate veşnic bastardă, ai putea spune, încare statutul social, sau se schimbă cu efect de vertij,sau nu e justificat de valoare. nici în lipsa unei dicta-turi convenţionale nu ne-a strecurat presa pe sub uşădimineaţa veşti aurii, dacă nu de diamant, despreînsufleţitoare proiecte civilizatorii în aceşti douăzecide ani. guvernanţii au fost primii în a se plânge deprăbuşirea standardelor, mai ales în cultură şi învăţă-mânt, de parcă vina ar fi aparţinut ţapinarilor. Celedouă decenii au fost mai curând presărate de luptepolitice axate pe dosare. în lada cu gunoi a istoriei auscormonit mai puţin ofiţeri de informaţii şi mai multartişti şi filosofi... nici răsturnările prezentului nu au

fost mai puţin spectaculoase. s-a văzut cum, din pozade familie a intrării româniei în europa, s-a descinsprintre deţinuţi şi chivuţe... Arestările şi inculpărileminiştrilor te fac să te întrebi dacă poţi face rost, lanevoie, de o Ana ipătescu care, cu câte un pistol în fie-care mână, să elibereze guvernul... mai turmentaţi caoricând, cetăţenii scapă de un şef de guvern care ame-ninţă să-i ducă forţat la vot numai pentru a nimeri pemâinile unor procurori care-i întreabă de ce-au fost...Au un nume toate acestea? da, e „lumea lui Cara-giale”.

„este Caragiale biblia pagână a imaginaruluiidentitar românesc în varianta sa preponderent nega-tivă?” e întrebarea la care îşi propune să răspundăgelu negrea în noul său studiu, Caragiale. mareleparadox, apărut la Cartea românească, prin care, nudoar confirmă prestigiosul Premiu al Academiei decer-nat pentru acea originală combinaţie de hermeneuticăşi enciclopedism, care este dictionarul subiectiv al per-sonajelor lui Caragiale, ci propune şi un nou format alstudiului literar. Cercul hermeneutic reciclează con-strucţii exegetice anterioare, un palimpsest al receptă-rilor lui Caragiale de la maiorescu la zaciu, deschi-zând orizonturi de aşteptare tinerilor formaţi la şcoa-la criticii interdisciplinare. gelu negrea e genul de cri-tic autentic în sens etimologic, adică unul care despar-te apele, interesat de legitimitate prin recurs la meto-dă şi de canonizare ca operaţiune finală a unui demersprin care impresionismul empiric lasă loc transformă-rii textului într-un obiect de cunoaştere şi reflecţie teo-retică. nu un lider de opinie, aşadar, ci un critic per-fect conştient de unelte şi cu o agendă alimentată destudiul peisajelor generice: contextualizare a luiCaragiale în istoria ideilor, a curentelor, a tipologieidramatice, a stilurilor contemporane internaţionale.

Prin reflex, ne facem o idee despre istoria criticiiromâneşti, cu începuturile ei normative, în care frec-vente erau semnalările neajunsurilor şi absenţelor dintextele interpretate. judecăţile negative se întemeiaupe modele străine, zarifopol reproşându-i, de exemplu,lui Caragiale alergia la „orice era nou străin – şi maiales de-a dreptul opus valorilor irevocabil consacrate”.istoria recentă a studiilor literare, poate sub influenţarelativismului şi agnosticismului noii epistemologii, aeliminat cu totul noţiunea de „valoareirevocabil consacrată”. instabilitateacanoanelor academice e o dovadă.valorizarea rămâne întotdeauna pro-vizorie, fiind mai nou substituită dehermeneutică a sensurilor şi înţelea-să ca dependentă de metodă.

gelu negrea este, pe de o parte,adept al criticii metodice, care-şi jus-tifică demersul şi concluziile, iar, pede alta, un practician al unui discursseducător prin tropi şi aluzivitate şiprovocator prin lentilele mereuschimbate prin care priveşte textulcaragelian. în lectura lui gelunegrea, Caragiale se eliberează destraturile de clişee – gen „scriiturăinestetică”, „pornire caricaturistică”,„cel din urmă ocupant fanariot”, „ires-pectul valorilor absolute”, „mareatrăncăneală”... – re-înfiinţându-se înistoria literară ca un scriitor cu pro-funzimi nesesizate anterior, perfectsincron în contextul postromantismu-lui european de la sfârşitul secolului,obsedat de degenerare, entropie, nihi-lism universal (ideea incapacităţii omului de a progre-sa moral), isterizare a vieţii moderne, citadine, şi,uneori, chiar în avangarda înnoirilor naratologice,cum ar fi naratorii multipli, ale căror versiuni rămânsă se confrunte fără soluţie în mintea cititorului,văduvit de ghidul omniscient al şcolii realiste.

gelu negrea operează cu concepte de antropolo-gie culturală, de critică a imaginarului şi teorie agenurilor. umanitatea lui Caragiale nu este fixată întipuri, de tip clasic, aşadar, ci e una a personajelormigrante, dezrădăcinate, trăind o dramă existenţială.ele suferă de angoasa marginalităţii lor, de teama dea se irosi în orizontul meschin al provinciei – româ-neşti sau europene – de a trăi fără sens. simt nevoiasă se racordeze la un centru de civilizaţie care să deasens vieţii lor, dar râvnitele forme rămân goale, făcân-du-i să pară ridicoli. nemulţumirea de a nu fi şi de anu putea dobândi o identitate le imprimă adesea uncomportament violent, manifestări excesive, izbucniritemperamentale disproporţionate în raport cu obiec-

tul. nu e vorba de impulsul românilor „de a se ponegrireciproc” (n. davidescu) şi nici de incapacitatea luiCaragiale de a „respecta naţiunea” (dimitrie A.sturdza), ci de capacitatea empatetică a acestuia de arealiza ridicolul patimilor politice plantate în actoriiunei farse provinciale, convinşi, în acelaşi timp, căsunt centrul atenţiei europenilor. Profeţi ai declinului,un spengler, nordau, zola, d’Annunzio, joyce, hardysau dostoievski ar fi fost, probabil, închişi în românialui sturdza.

meteorismul excesiv, cu termometrul înţepenitla temperaturi, fie prea joase, fie caniculare, indicândun univers entropic, nocturnul încărcat de primejdii,visele care nasc monştri şi conduc la nebunie sau careeliberează obsesii şi porniri refulate, oraşul labirintic,în care personajele plecate să se plimbe se rătăcesc şise pierd reciproc, lipsa de logică, atât a unui cosmosschopenhauerian, reprezentat ca voinţă oarbă, cât şi arelaţiilor sociale, incapacitatea de a comunica suntpostate de gelu negrea pe harta cognitivă a unui uni-vers ficţional situat la polul dionisiac, nu la cel gene-ral acceptat, apolinic, al unui umor facil. magistralăeste lectura lui Cănuţă om sucit, în care personajulapare ca un ins normal rătăcit într-o lume pe dos: cuceremonialuri riscante, educatori inepţi, isuşi născuţidoar pentru a fi sacrificaţi, ca şi copilul său nenăscut,a cărui soartă e pecetluită de peştele din ziuaBunavestirii. despre protagonist însuşi, care e găsitrăsucit în sicriu, se poate spune că societatea l-aînmormântat de viu la propriu şi la figurat.Patetismul subteran al acestei povestiri relatate cueconomia de mijloace binecunoscută a autorului,zugrăvind acea combinaţie de hazard şi determinismpe care fizicienii o numesc „complexitate”, aminteştede filosofia de viaţă a lui tristram shandy şi de şirulde accidente din existenţele absurde zugrăvite înromanul lui laurence sterne. s-a dovedit falsă profe-ţia lui lovinescu privitoare la demonetizarea, până ladispariţie, a „atmosferei morale a comediilor luiCaragiale”. o antologie din 2002 a orientărilor criticeactuale, apărute la edinburgh, include o singurăoperă necontemporană, tocmai pentru paradoxalacombinaţie de hazard şi determinism ce-i articuleazăontologia: tristram Shandy. iată cum, în timp, calcu-

lul diferenţial leibnizian, prin carehaosul existenţial se însoţeşte cu oformă perfect inteligibilă, s-a impusfaţă de absolutismul newtonian.Combinaţia dintre „senina formă cla-sică rece” şi „concepţiile unui roman-tism înflăcărat” a fost remarcatădoar de nicolae iorga, deşi Caragialeînsuşi îşi afirmase adesea poeticaformei adecvate şi îndelung căutate.gelu negrea pleacă tocmai de laacest paradox, meandrând întreBachelard şi montrose, între text şidestin istoric, conştient de valoareademersului său, deoarece îl proiec-tează în oglindă alături de celelalte,invitându-ne să comparăm. Para-doxală este şi suprapunerea uneifinalităţi constructive peste o imagi-ne critică, îngroşată adesea caricatu-ral. Afirmând existenţa unei analogiiîntre situaţia politică a ţării din vre-mea lui Caragiale şi cea prezentă,când, din nou, încercăm să împămân-tenim forme apusene, deşi, nu peteren nedesţelenit, ci pe unul scoro-

jit, gelu negrea ne invită să ne întoarcem la Caragialepentru a învăţa cum să mergem mai departe:„nemulţumiţi tot timpul de locul nostru în românia şide locul româniei în lume şi în istorie (de ultima se facvinovate, bineînţeles, imperiile care ne-au înconjuratcu ostilitate şi ne-au împiedicat să fim iarăşi ce-amfost şi mai mult decât atât...) iritaţi de prea multelepete de pe propria imagine, adăugăm cu bidineauagroasă încă şi mai mult negru pe tablou, caricaturi-zându-l şi înăbuşindu-l în ridicol. Acceptăm, maidegrabă, să fim asimilaţi hidoşeniei generale, la edifi-carea căreia cotizăm cu sârg şi pe care o etalăm cufariseice oftaturi resemnate, decât să vedem luminadin noi şi să ne angajăm viril întru biruinţa ei.”. r

6

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

maria-ana tupanCe-ţi rămâne de făcut când s-a făcut totul?

Grandoarea a fost recategorizată: nuspectacol, ci valoare, nu exterioritate

materială, ci energie spirituală.Grandoarea istoriei ca progres către

civilizaţie, a unei societăţi care adepăşit pragmatismul utilitarist,lansat tot de ea cândva, pentru a

ilustra principiul suprem al nobleţeiatribuite de Shakespeare celor care

„au putere, dar n-o folosesc”.

n (Con)texte

Gelu neGreA

7

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

ştefan borbélyPopas în bojdeucă

© C

ON

StA

Nt

INA

RA

vE

CA

Bu

lEu

Ambiţia de a da „un nou Creangă”, dife-rit de toţi cei pe care i-am avut pânăacum, nu l-a animat câtuşi de puţin peAdrian dinu rachieru în Ion Creangă.

Spectacolul disimulării (ed. david Press Print,timişoara, 2012), eseu de critică a receptării impeca-bil făcut, în condiţii de lucru inevitabil dificile, înpofida temei şi a redundanţelor ei, despre care mulţivor spune că sunt clasate. mircea scarlat remarcasemai demult că „baza unei viitoare exegeze a operei luiCreangă trece inevitabil prin retrospectiva criticii”, s.Bratu fiind chiar mai tranşant cu afirmaţia că „ade-vărata viaţă [a lui Creangă] e posteritatea”. relativdeparte în timp, într-o lucrare de referinţă apărutăîn 1981, Petru rezuş vorbea de „mit şi adevăr” înreceptarea marelui humuleştean, atrăgând atenţiaasupra faptului că mitizarea – prezentă deja înIstoria... lui g. Călinescu din 1941 – tinde să voalezepersonajul, proiectându-l într-o suprarealitate veci-nă cu mistificarea. „talent primitiv” pentru iacobnegruzzi, „demiurg rustic” în accepţiunea comună,lăudat pentru realismul carnavalesc al scrierilorsale (g. Călinescu), ion Creangă s-a stereotipizatrapid în conştiinţa publică susţinută de manualeşcolare şi de etichetări simplificatoare, fiind ireme-diabil acceptat ca „bufon” rural în lumea de „glume,ironii şi «clefăituri» a junimiştilor”, „tobă de anecdo-te”, om „jovial” şi „pantagruelic”, investit cu rolul dea înveseli atmosfera pretutindeni pe unde apărea şiautor al unor texte vesele, uşoare şi „paradisiace”,aflate în contrapartidă cu sublimul cosmic emines-cian şi cu o bună parte din Zeitgeistul perioadei deca-dente în care ele au fost zămislite. e drept, i.negoiţescu atrăsese atenţia la timp asupra frisonu-lui „crepuscular” din opera lui Creangă, dar intuiţialui a rămas oarecum singulară, cum tot izolată saunefructificată interpretativ a rămas şi observaţia luidumitru Furtună, din 1915, potrivit căreia autorulamintirilor... fusese în realitate scindat între o „voio-şie pe dinafară” şi o „suferinţă” profundă, dihotomiepe care valeriu Cristea o transformă în subiectulunui eseu memorabil din 1969, în care se vorbeştedespre apariţia unei „linii a cruzimii” în opera sa,cea mai relevantă fiind, în acest sens, Soacra cu treinurori.

e un truism să spui, aşadar, că în opera luiCreangă „fiecare găseşte ceea ce caută”, în perime-trul, însă, al unor speculaţii limitate. Creangă nu e„abisal” sau „ontologic”, deşi derapaje interpretativede acest fel au existat, cele mai cunoscute fiind ace-lea ezoterizante ale lui vasile lovinescu, pentru careSoacra cu trei nurori este un „basm tantric”, care nupoate fi înţeles decât prin intermediul „zelului tăl-măcitor” bine înmuiat în guénon. lăsând la o partehermeneutica, critica estetică i se potriveşte cel maibine lui i. Creangă, ceea ce Adrian dinu rachieru nuezită să recunoască, aderând lucid la premisele uneifoarte bune cărţi, pe care eugen simion a publicat-oîn 2011 (Ion Creangă. Cruzimile unui moralistjovial). „Convergenţele de adâncime” (e. Papu) aleSpectacolului disimulării se găsesc, însă, dincolo deaceastă reverenţă, în economia intelectuală persona-lă a criticului timişorean, în care – dacă nu greşesc –se poate detecta chiar un soi de program. te poţiîntreba, pe bună dreptate, ce anume te face să revii,în anul de graţie 2012, la ion Creangă, ştiind că„totul a fost spus” despre el şi că piste interpretativeinedite nu se mai pot propune, decât cu preţul unorspeculaţii abuzive greu de susţinut. Primul răspunsl-ar constitui obligaţia de a reveni periodic la clasici,ceea e de înţeles. Aşa cum spuneam, Adrian dinurachieru sintetizează impecabil estetica receptăriipe care o are la dispoziţie, cartea fiind, din acestpunct de vedere, o mostră de profesionalism echili-brat şi avizat, apropiat de exemplaritate. Al doilearăspuns e mai subtil: revenind la Creangă prin inter-mediul unei critici esteto-centrice, favorizate decătre majoritatea exegeţilor, Adrian dinu rachieruîşi transformă volumul, în sens nietzschean, într-otentativă de estetizare de sine, cu cel puţin două des-chideri. la un prim nivel, el inventariază întreagapalieră exegetică de care dispune, reţinând formulememorabile, sintagme sugestive, sintaxa critică obţi-nută prin intarsierea respectivelor pasaje în textindicând un „chef lexical” fascinant, ieşit din comun,vecin cu ludicul. e o plăcere să citeşti cartea, urmă-rind jubilaţia participativă foarte senină a autorului,care extrage din exegeză profilul de „colţos” şi „jăl-bar” al lui Creangă, de care vorbeşte g. Călinescu,

trece în revistă structura de „văităreţ, ghiduş, pâcă-litor şi guraliu” pe care o evocă alţii, motiv pentrucare Creangă e greu de tratat ca om, fiind chiar„arestuit” o vreme, pentru a fi animat prin contactulizbăvitor cu junimiştii (pe care perdaful îi prezintăca „julănime”...), cărora le citeşte proze experte în„vorbitul «în dodii», echivocuri, şuguieli, calambu-ruri şi bufonade”. moş nichifor Coţcariu e – o spunevladimir streinu – „căptuşită cu intenţii licenţioase”(extrema revelatorie în acest sens fiind interpretareapsihanalitică a lui dan grădinaru, din 2002, urmatăde phallusiada lui i. Pecie, din 2011), e. simion vor-bind şi el de „naraţiuni măscăroase”. nică e „colbăitşi leneş” – extrage cu miez rachieru – ceea ce niciCreangă nu ezită să fie, atunci când se lungeşteciclopic prin bojdeucă nefăcând nimic, ceea ce-ldetermină pe un exeget să vorbească de un „hipopo-tam” de geniu, străfulgerat de lentori cu proporţiicosmice. estetizarea spectaculară domină volumul,fiind evidentă, de-a lungul lui, plăcerea senzorială cucare a fost scris, într-un moment în care toată lumeavorbeşte de critică ideologică, politică, de imaginarsau mentalităţi, un excepţional text despre «umbra»lui Creangă în Basarabia, paginat la sfârşitul cărţii– unul dintre cele mai profunde care s-au scris înpublicistica noastră pe marginea acestui subiect –demonstrând că nici rachieru nu este departe de

studiile culturale, atunci când necesitatea şi con-junctura o cer. însă reestetizarea funcţionează, înSpectacolul receptării, ca program: conferă echilibruîntregului, aplatizează excese, sancţionează derapa-je, transformându-l pe Adrian dinu rachieru într-oinstanţă comprehensivă suplă, dar normativă, atitu-dine pe care multe dintre textele sale diseminate înpresă o relevă.

în spaţiul lăsat liber se insinuează mize ideati-ce precise, pornite din dorinţa de a puncta acele per-spective din exegeză pe care „tradiţia” fie că le-aocultat, fie că le-a socotit prea speculative pentru anu le da cu tifla ca fiind excesive. Adrian dinurachieru gândeşte în rame interpretative foarte sub-tile, dar nu face caz de ele, relectura lui Creangă şi aexegezei dedicate operei prilejuindu-i şansa unoripostazieri metodologice nuanţat elaborate.imaginea care introduce lectura de profunzime sebazează pe marginalizare intempestivă, revoltată:

victimă a unei „«junimizări» superficiale”, pe care ocaută fiindcă are nevoie de protectoratul foarte înaltal grupării, Creangă rămâne, în esenţă, un marginalorgolios, individualist şi suicidar, calitate pe care ocultivă atât atitudinal, cât şi tematic sau lexical.scrie „ţărăneşte” la oraş, adică altfel decât ceilalţi,simte şi gândeşte altfel, marginal şi preocupat de o„frondă programatică” (g. Călinescu), substanţa tex-telor sale îngăduindu-i „erezia” fără prea mari difi-cultăţi. Altfel spus – sugerează rachieru – Creangătrebuie înţeles mai degrabă prin diferenţă, decâtprin solidaritate sau asemănare: periclitează supra-vieţuirea familiei sale prin răspopire şi divorţ, semută din centru la margine, hălăduieşte ca un „sin-guratec paradoxal” prin ţicău, lăsându-se „să seusuce”, cum remarcă despre el miron Pompiliu,într-o scrisoare către titu maiorescu. melancoliegrea, bolnăvicioasă, lipsă de pragmatism, propensiu-ne către marasm şi aneantizare de sine? Cartea ezităsă răspundă, pentru a se menţine în limitele uneilucidităţi echilibrate care nu acreditează termeniiexcesivi; cu toate acestea, dumitru Furtună vorbise,încă din 1915, despre atracţia „suferinţei” pe care otrăieşte Creangă, mascată printr-o „voioşie pe dina-fară”, pe care unii nu au ezitat s-o numească „tragi-că”. încă un detaliu: „asemănarea fatală cueminescu”, pe care o remarcă anturajul şi contempo-ranii, care nu se lasă înşelaţi de „jovialitatea perpe-tuă” a histrionului rustic pe care-l au în faţă.Fatalitatea nu e un cuvânt inocent, aici: se cuvineacceptat în profunzime...

voinţa de „autodestrucţie” sau autonimicire, pecare Creangă cu siguranţă că o are, bulversând toaterezervele de certitudine pe care i le oferă viaţa(cariera de preot, convertită pentru un timp în cea detutungiu, primul mariaj, protecţia autorităţilor bise-riceşti, care-l vor „urmări” tot timpul, lovindu-l cândîi era lumea mai dragă), oferă, sugerează cartea,două căi de ieşire sau raţionalizări. Prima, sublimi-nală şi discretă, e anonimizarea de sine: marginali-zarea histrionică din contextul perioadei junimiste(Creangă caută anonimizarea protectoare a grupu-lui, scrie rachieru), apoi ţicăul şi bojdeuca, a căreicumpărare reprezintă – se pare – singurul gest fermde autoconservare din întreaga economie existenţia-lă a lui Creangă. A doua e scrisul ca „ingenuitate şispectacol”, ruralismul prodigios al „demiurgului rus-tic”, practicat ca „dedublare”, histrionism jovial şi„mască”, motiv pentru care – o mai spusese şi mirceaA. diaconu – esenţială la Creangă este „cultura mul-tiplicării de sine prin intermediul măştii” adică„spectacolul disimulării” de care vorbeşte, în subtit-lu, chiar cartea pe care o analizăm.

în adâncul formulei se află, însă, chiar miezulfelului de al fi al lui Creangă, împărţit de exegezăîntre „naivitate” şi „prostire” ţărănească în faţa celorcu carte, chiar dacă prostirea era „înţeleaptă”.disimularea presupune existenţa unei intenţii, acti-vismul, nu doar un „dat” pe care ceilalţi îl primesc cu„voioşie”, hohotind eliberaţi pe marginea lui. în con-secinţă, din relectura lui Adrian dinu rachierurezultă un Creangă mai complex decât suntem dis-puşi să-l acceptăm la prima vedere, „carnavalescul”fiinţei sale fiind expresia unui histrionism voluntar,elaborat, programatic. lectura doar tangentă aamintirilor... confirmă perspectiva, contrazicând ogroază de stereotipuri – multe de manual şcolar... –cu care suntem sufocaţi. Citind amintirile..., se vor-beşte, îndeobşte, de „proustianizare” (marin mincu)sau de „regăsirea paradisului pierdut” prin imersiu-nea în universul ingenuu al copilăriei şi alhumuleştiului. este oare aşa? – se întreabă autorul.sensul principal al cărţii nu este acela al regresieifericite, ci al „căderii” din paradis, prin intermediulvieţii care te desparte de el. Creangă a trăit tot tim-pul un asemenea complex al separării de origini, alrătăcirii. niciodată, în clipele de restrişte ale vieţii,nu s-a gândit să revină la humuleşti, pentru a căutao alinare. dimpotrivă, a cumpărat bojdeuca: dar acumpărat-o ca exil, nu ca pe o regăsire... r

niciodată, în clipele de restrişte alevieţii, nu s-a gândit să revină la

humuleşti, pentru a căuta o alinare.Dimpotrivă, a cumpărat bojdeuca:

dar a cumpărat-o ca exil, nu ca pe o regăsire...

8

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

volumul În dulcele stil clasic (1970) pro-pune o întoarcere a lui nichitastănescu spre clasicitatea simţirii şi aexpresiei, dar şi o anume înclinaţie

spre o retorică aparte a versului, fapt subliniat deeugen simion, care arată că acest volum „arată unnichita stănescu mai tandru şi sentimental şi, pânăla un punct, mai retoric. un ochi lăuntric se deschi-de şi în aceste versuri congestionate de idei, dar ceeace domină este jubilaţia şi afectarea unei mari sufe-rinţe erotice. sub acest aspect, poemele îşi merită tit-lul. mai speculativ şi cu o metaforă mai abruptă,nichita stănescu pune în versuri ah-ul şi oh-ul luiienăchiţă văcărescu şi varsă cu prefăcătorie lacrimiîn nişte jălalnice romanţe de o simplitate rafinată”.textul poetic este dublu structurat, din perspectivătematică. mai întâi, se poate aprecia că toposul pri-vilegiat al acestei creaţii este iubirea, sentiment careeste ilustrat, în manieră eminesciană, ca expresie anevoii de comuniune a fiinţei, o modalitate decunoaştere inefabilă a absolutului, o revelaţie a exta-zului din momentul constituirii cuplului ideal.dintr-o altă perspectivă, poezia poate fi privită şi cao artă poetică, în măsura în care poetul transcriemomentul nu mai puţin privilegiat al inspiraţiei,când revelaţia absolutului are loc prin intermediulmecanismelor ascunse ale scrierii. inspiraţia e ostare psihologică favorabilă actului creator, care secaracterizează printr-o maximă disponibilitate, prinautorevelare în plan subiectiv a unor trăiri latente.Printre stările conexe inspiraţiei se pot distinge sen-timentul spontaneităţii, al necesităţii şi frenezieiafective. revelarea acestor trăiri lăuntrice latenteatrage după sine eliberarea unor energii specificeemotive care pot lua forma concretă a unei idei sau aunei stări afective, cu dimensiuni patetice, detensio-nate. sentimentul spontaneităţii apare în acelaşitimp cu acela al necesităţii. Friedrich nietszche,încerca să definească momentul inspiraţiei, înregis-trând amestecul de învolburare afectivă, energie şidinamism pe care această stare îl presupune:„Cuvântul: revelaţie, luat în sensul că deodată cevase revelează vederii sau auzului nostru, cu o nespu-să precizie, cu o inefabilă delicateţe, «ceva» care nezguduie până în adâncul fiinţei noastre – acestcuvânt este expresia realităţii exacte. Asculţi şi nucauţi, iei, fără să te întrebi cine dă. Asemeni unuifulger, gândirea izbucneşte deodată, cu o necesitateabsolută, fără şovăire sau căutare. niciodată n-a tre-buit să aleg. este o încântare, în timpul căreia sufle-tul nostru cuprins de o nemăsurată tensiune se uşu-rează uneori printr-un torent de lacrimi (…).este un extaz care ne răpeşte nouă înşine,lăsându-ne percepţia lăuntrică a mii de fioridelicaţi, care ne fac să vibrăm în întregime(…). este o plenitudine de fericire, în careextrema suferinţă şi groază nu mai suntresimţite ca un contrast, ci ca părţi integran-te şi indispensabile, ca o nuanţă necesară însânul acestui ocean de lumină”.

dintre toate facultăţile care compunstructura artistică, cele mai active în timpulinspiraţiei sunt vibraţia afectivă şi fanteziacreatoare. Această impresie de spontaneitateşi necesitate care se degajă din momentulinspiraţiei i-a făcut pe mulţi să-l consideredin specia miraculosului sau supranaturalu-lui. nichita stănescu aderă la o astfel deaccepţiune a noţiunii de inspiraţie. structurapoeziei este armonioasă, echilibrată, textul ealcătuit din cinci catrene, configurate peprincipiul monorimei. secvenţele textuluipoetic trasează itinerariul cunoaşterii plasa-te sub specia erosului, de la momentul apari-ţiei „domnişoarei”/ muzei până la momentulrevelaţiei/ inspiraţiei, la formularea idealu-lui liric şi la revenirea în starea de aşteptare,de inerţie gnoseologică. Prima secvenţă a textuluipoetic este, s-ar putea spune, un ceremonial al întâl-nirii dintre eul liric şi figura feminină, ce simbolizea-ză misterul alterităţii şi al absolutului. demnă deinteres este, aici, interferenţa dintre cuvinte ce desemnează concretitudinea şi termeni lexicali dindomeniul abstractului („bolovan”, în opoziţie cu„pasul tău de domnişoară”). relaţia dintre eul liric şiunivers este desemnată prin câteva elemente suges-tive şi emblematice pentru complexitatea lumii(„bolovan”, „frunză verde, pală”, „înserare-n seară”,„pasăre amară”). întrepătrunderea dintre conştiinţă

şi elementele existentului estefoarte pregnant ilustrată de reite-rarea, sub formă de laitmotiv liric,a versului „pasul tău de domnişoa-ră”: „dintr-un bolovan coboară/pasul tău de domnişoară./ dintr-ofrunză verde, pală/ pasul tău dedomnişoară.// dintr-o înserare-nseară/ pasul tău de domnişoară./dintr-o pasăre amară/ pasul tău dedomnişoară”. secvenţa careurmează este, s-ar spune, şimomentul în care este desemnatăfoarte sugestiv unicitatea clipeitrăite sub imperiul sentimentuluiiubirii. decorul întâlnirii este stili-zat la maximum, emoţia lirică, şiea stilizată, are o anume gravitate,iar senzaţia este de coborâre, deapăsare surdă, într-un context încare se sugerează, de asemenea,depersonalizarea vocii poetice, per-ceperea durerii de a fi din perspec-tiva unei instanţe ontice înstrăinate de sine: „osecundă, o secundă/ eu l-am fost zărit în undă./ elavea roşcată fundă./ inima încet mi-afundă”.

A treia secvenţă a poeziei redă, în versuri cucontur delicat, imaginea eului liric ca victimă a pro-priei condiţii de halucinat, de ins aflat la limita din-tre idee şi verb, dintre gând şi faptă, dintre iluzie şirenunţare. Poetul resimte, astfel, dualitatea condi-ţiei sale, sfâşiată între fragilitate şi imuabilitate,între perisabil şi etern, între fenomenal şi numenal:„mai rămâi cu mersul tău/ parcă pe timpanul meu/blestemat şi semizeu/ căci îmi este foarte rău”. ideeasolitudinii eului liric e legată, de altfel, de aceastăcondiţie de damnat, de acest rău ontologic asumat culuciditate lirică. strofa ultimă se transformă într-oreflecţie pe tema trecerii ireversibile a timpului, ca şipe tema perisabilităţii condiţiei umane, care, înabsenţa clipei mântuitoare a inspiraţiei şi a poeziei,nu-şi poate afla sensul, justificarea şi legitimareaexistenţială: „stau întins şi lung şi zic,/ domnişoară,mai nimic/ pe sub soarele pitic/ aurit şi mozaic”.Aserţiunea metaforică şi gnomică din finalul poezieiechivalează cu o asumare a propriului statut exis-tenţial, asemănându-se, ca rol şi funcţie poetică, înmare măsură, cu Glossa eminesciană: „Pasul treceeu rămân”. Poezia În dulcele stil clasic probează dinplin disponibilităţile lirice ale lui nichita stănescu şieste nu doar un exerciţiu de stil, după tipare clasice,

ci chiar un model poetic de o deplină viabilitateexpresivă. Şi în poezia Către Galateea nichitastănescu încearcă să redefinească poeticul, prin rea-firmarea relaţiei consubstanţiale dintre creator şipropria creaţie. ideea fundamentală a acestei poeziieste că fiinţa creatoare este deopotrivă creată deobiectul estetic plăsmuit într-un moment de fervoarea inspiraţiei. relaţiei dintre eu şi lume i se suprapu-ne astfel relaţia antinomică, paradoxală, dintre eulliric şi cuvintele care îl precedă şi care devin sugesti-ve instrumente ale cunoaşterii poetice. într-un pasajcu valoare de artă poetică, nichita stănescu se refe-

ră la raportul dintre eu şi expresie:„eu te cunosc deşi nu te pot eluci-da pentru că aparţii unui limbajdesăvârşit, spre care limbajul deacum aspiră. nu te pot elucidapentru că primitivele animale carese pregăteau să nască omul nu ar fiputut să-l elucideze decât în cuvin-te, decât în idei, dar ele aspiraunumai către aceasta. eu te cunoscprin poezie, tocmai de aceea aminventat poezia ca pe un organ alevoluţiei simţurilor omului. desi-gur, poezia nu este perfectă şi nuva fi niciodată perfectă până cândtu nu vei fi elucidat”. tema relaţieidintre creator şi creaţie din CătreGalateea reia mitul antic al scul-ptorului Pygmalion îndrăgostit depropria lui creaţie. în textul luinichita stănescu perspectiva esterăsturnată. Creaţia este aceea carefavorizează naşterea creatorului,

conferindu-i „dreptul la timp”. Poemul este o celebra-re a fiinţei iubite, a cărei făptură este circumscrisăsub spectrul idealului şi al trăirii extatice. erosul şicreaţia se întrepătrund aici, cum observă şi eugensimion: „din aceeaşi sferă de simboluri, dar cu unînţeles mai limpede, este Către Galateea, poem des-pre eros şi creaţie. să se remarce acest sincretismpoetic (de izvor romantic) care va complica enormpânza de simboluri din cărţile ulterioare. miturile nuapar niciodată singure, în puritatea şi cu sensurilelor iniţiale, miturile sunt asociate şi derivate sprealte înţelesuri. nu este vorba de comuna «prelucra-re» modernă, ci de pretextul pe care îl oferă elemen-tele mitului pentru a transmite o stare lirică polifo-nică. galateea este opera, dar şi femeia neîndurătoa-re, incoruptibilă”. Poezia pune în lumină şi o dualita-te ontică; poetul invocă, succesiv, femeia cu un statutreferenţial bine definit, dar şi dublul său estetic. dinaceastă confuzie de planuri, existenţial şi estetic, senaşte savoarea indicibilă a textului, evidenta saexpresivitate: „îţi ştiu toate timpurile, toate mişcări-le, toate parfumurile/ şi umbra ta, şi tăcerile tale, şisânul tău/ ce cutremur au şi ce culoare anume,/ şimersul tău, şi melancolia ta, şi inelul tău, şi secun-da/ şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun pepietre/ şi mă rog de tine,/ naşte-mă.// Ştiu tot ce emai departe de tine,/ atât de departe, încât nu maiexistă aproape –/ după-amiaza, după orizontul, din-

colo-de-marea.../ şi tot ce e dincolo de ele,/ şiatât de departe, încât nu mai are nici nume./de aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun/ pegenunchiul pietrelor, care-l îngână./ Şi mărog de tine,/ naşte-mă”. sunetul melodios aliubirii se îngemănează, în aceste versuri, cufascinaţia creaţiei artistice, ce presupunejertfă şi extaz al dorinţei de frumos, presu-pune rigoare şi exaltare totodată. Creatorulnăscut de creaţia sa, în măsura în care şi elo creează, e tema pe care o plasticizeazănichita stănescu în poezia sa. strofa finalăa poeziei e dedicată tocmai acestei stări defericire provocate de iubirea patetică şi exa-cerbată totodată. imaginile poetice se carac-terizează prin suavitate şi senzualitate, desenul liric e limpede şi auster, expresiaare fluiditatea şi cursivitatea unor axiomerostite cu voce scăzută: „Ştiu tot ceea ce tunu ştii niciodată, din tine./ Bătaia inimiicare urmează bătăii ce-o auzi,/ sfârşitulcuvântului a cărui primă silabă tocmai ospui,/ copacii – umbre de lemn ale vinelortale,/ râurile – mişcătoare umbre ale sânge-lul tău,/ şi pietrele, pietrele – umbre de pia-tră/ ale genunchiului meu,/ pe care mi-l plec

în faţa ta şi mă rog de tine,/ naşte-mă. naşte-mă”.Către Galateea propune imaginea poetică a creatoru-lui ce se lasă configurat de propria sa creaţie, darpropune şi o modulaţie specifică a scrierii cu sine, aîncarnării scrisului ca destin şi expiere. r

iulian boldeaNichita

Dintre toate facultăţile care compunstructura artistică, cele mai active în

timpul inspiraţiei sunt vibraţiaafectivă şi fantezia creatoare. Această

impresie de spontaneitate şinecesitate care se degajă din

momentul inspiraţiei i-a făcut pemulţi să-l considere din specia

miraculosului sau supranaturalului.

rodion analizează până la istovire con-ceptul, de care este fulgerat; îl disecă,respiră prin plămânii lui, soarbe dinaerul lui sufocant, care îl aduce nu o

dată în stări de delir, făcându-l să penduleze întreveghe, vis şi realitate. ideea napoleoniană prinderădăcini puternice în junele ex-student, încât, în celedin urmă, îl devoră, praf şi pulbere îl face. Aproape.Aruncându-l în pierzanie. Provocând un evidentdezechilibru. este firesc, în acest sens, ca mişcăriletectonice ale fiinţei raskolnikoviene să fie aşezate deromancier în preajma stărilor morbide, ba chiar înalbia presupusă a nebuniei. (subiectul articoluluiraskolnikovian, despre care vorbesc nu puţini eroi airomanului, este chiar starea morbidă a criminaluluiîn timpul comiterii crimei, dar şi imediat după.)terenurile lăuntrice sunt, prin urmare, dislocate. Peseama acestei dislocări poate fi pusă şi strania,aproape stupida afirmaţie: „de fapt, uite cum a fost:am vrut să fac din mine un napoleon, de-asta am şiomorât...” locuind o realitate deviată, rodion tindesă se identifice cu napoleon. dar realizează prea târ-ziu că el nu poate fi, în realitate, nici un minut,napoleon. Că nu poate deveni napoleon un tânărnelipsit de calităţi, care, în tribulaţiile sale, îl reducepe unul dintre marii bărbaţi ai secolului al xix-leala personajul istoric care a eşuat în campaniile mili-tare întreprinse în rusia sau în egipt. subjugat demodelul său, raskolnikov înregistrează o pierdere aidentităţii sale, înlocuită cu alta, străină lui şi, debună seamă, incomparabilă cu ceea ce este, în reali-tate, rodion. Asistăm, astfel, la o deviere de la ceeace este el însuşi, meritul romancierului stând îngeniul de a înregistra dinlăuntrul personajuluiaceastă deviere – aşa cum procedase şi în cazulgoliadkin sau în cazul „muierii isterice” a subteranei– din labirinturile ei iraţionale, aduse sub semnulobsesiei omului timonic. Acţiunile tânărului lup fărăzgardă, cioplit din coasta subteranistului dostoiev-skian (ca şi rogojin, ca şi ivan Karamazov, ca şijucătorul împătimit Alexei ivanovici, ca şi oarecumippolit terentiev, bunăoară, cel din urmă înruditîntrucâtva şi cu tolstoianul ivan ilici), care susţineasus şi tare că indivizii aidoma lui e musai să fieţinuţi în frâu, se derulează, evident, în siajul acesteidevieri, al acestei substituţii identitare – una dintresursele posibile ale erorii.

ros de morbul incertitudinilor, rodion estesurprins adesea la intersecţii, conştiinţa lui de indi-vid încolţit, aflându-se, şi ea, la un trivium. Adică peterenul-dinamită al kierkegaardianului sau/ sau.greutatea semantică a acestui termen rămâne a fi,neîndoielnic, generoasă. Alegând în ce direcţie s-o ia,raskolnikov se frământă, pendulează între soniamarmeladova, polul iisusiac al romanului – proiecţiaeului neocreştin al eroului, promisiunea unei vieţinoi, asumarea crimei şi ispăşirea ei – şi, respectiv,svidrigailov, polul demonic, cinic şi întunecat – pre-lungirea eului satanic al aceluiaşi erou. (evident,simplificăm lucrurile, reducem la scheme complexi-tatea personajelor, ca să încercăm să ne apropiemcât de cât de aceşti protagonişti.) în chip surprinză-tor, rodion este atras, în aceeaşi măsură aproape, şide sonia, şi de svidrigailov, de amândoi fiindu-i,totodată, frică! unul dintre eroii dostoievskieni afir-mă că exclusiv un rus poate aduna atâtea contradic-ţii. Atât puterea covârşitoare a acestor personaje –proiecţii ale eurilor sale multiple, aşchii ale unităţiiidentitare granitice – cât şi obsesia lui rodka îlîmbolnăvesc şi îl aruncă într-o stare de delir, pasulfatidic făcut deja doborându-l. sufletul raskolniko-

vian se transformă într-o arenă disputată de euri şiforţe contrarii, în vreme ce, aidoma unui ceasorniccare funcţionează imperturbabil, delirul ba îl pără-seşte, ba revine, slăbindu-l, când şi când, din strân-sorile sale, aşa încât, speriat de ceea ce i se întâmplăşi, într-o măsură nu mai greu de trecut cu vederea,înspăimântat de riscul de a fi prins, junele nostrutinde, ca şi înainte de a se fi decis să facă pasul, săfugă de oameni, să se ascundă de ei, crezând că esteinutil. raskolnikov îşi revărsă dispreţul, iar apoiveninul asupra celorlalţi, urându-i visceral numaipentru că, bunăoară, au venit în subterana lui de lupanarhic, în magherniţa lui sărăcăcioasă, asemuităba cu un sicriu, ba cu un dulap de duzină; stăpânitde o mare idee, şi adolescentul Arkadi dolgoruki, unstrănepot al subteranistului, stă într-o cameră ceseamănă cu un sicriu; şi obsedatul de ruletă Alexeiivanovici stă într-o chichineaţă. rodion e crispat demaică-sa, apoi de soră-sa, îl goneşte pe razumihin, îlbombăneşte pe zosimov, vitu-perând aproape împotriva ori-cui îi calcă pragul. Asistăm,încordaţi, la treptata dezuma-nizare, la înceata golire lăun-trică a lui raskolnikov de totce este uman. urmărim căde-rea în infernul propriei conşti-inţe, descrisă magistral dedostoievski. odată cu rodearuminăm judecăţile sale mar-cate de un radicalism tipic dos-toievskian, tipic nietzschean,certându-l pentru prostia pri-pită, impardonabilă, certân-du-l pentru că s-a grăbit...repezitul, apocalipticul a stri-cat totul; a ucis primul pas, aucis ideea cu prostia lui, cugraba lui de copil necredincios.numai graba să fie la mijlocoare?

să urmărim antieroulnostru care va deveni, într-untârziu, în pofida rătăcirilorsale, în pofida subteranei culti-vate cu înverşunare, un erou.Probabil. Cel puţin această faţă a lucrurilor ne estesugerată de către Fiodor mihailovici la sfârşitulromanului. să insistăm asupra prăpăstiosului arti-col raskolnikovian, la care lectorul nu are accesdirect, ci prin intermediul comentariilor celorlaltepersonaje. discuţiile pe marginea articolului raskol-nikovian sunt împânzite de capcane dostoievskiene,în care ni s-a atras atenţia că am căzut de câteva ori.ne-am lăsat antrenaţi de cursa ideatică dostoiev-skiană, de una dintre multiplele capcane ale roman-cierului, din simplul motiv că, uneori, rătăcirea con-stituie calea cea mai scurtă şi cea mai directă, carete duce la adevăr. Apoi, ne sunt vii în memorie spu-sele razumihiene, adresate, nu fără temei, duniei şiPulheriei raskolnikova. „Bun, ce suntem noi acum?”se întreabă prietenul lui rodka. Pentru ca de îndatăsă urmeze răspunsul: „noi toţi, toţi fără excepţie,indiferent dacă-i vorba despre ştiinţă, dezvoltare,gândire, invenţii, idealuri, dorinţe, liberalism, jude-cată, experienţă şi tot, tot, tot, tot, tot, suntem cutoţii nişte preşcolari. dacă ne-a plăcut şi ne-am mul-ţumit cu mintea altora, ne-am şi dat după ea”.

n-am fi insistat, cu bună ştiinţă, asupra unuiadintre dialogurile axate pe analiza detaliată a artico-lului raskolnikovian, dacă acesta n-ar demonstra că,

în ceea ce priveşte abordarea ideii deprincipiu, rodion raskolnikov sedovedeşte, evident la primul nivel,nici mai mult, nici mai puţin decâtun preşcolar, conştiinţa încărcată,precum şi lucrarea făcută de mesage-rii ei, fiind aşezate în pagină cu ospectaculoasă dexteritate. este ade-vărat că nu e vorba de un preşcolaroarecare. Şi la fel de adevărat e cămultiplele confuzii ale junelui stu-dent, detectate în analiza ideii napo-leoniene, fac parte din instrumenta-rul romanesc, prin care se încearcădescifrarea originii rătăcirii raskol-

nikoviene, urmărindu-se, cu luare-aminte, eronatacazuistică rodioniană.

Circumstanţa atenuantă pentru stângăciile,câteodată, jenante ale junelui teoretician anarhist?Făptaşul tinde, în toiul dialogului, să nu se trădezeîn faţa anchetatorului abil, necruţător şi viclean. deaici, fireşte, prudenţa şi amestecul de spaimă, curajşi circumspecţie.

în extrem de tensionata dispută dintre Porfirişi rodion, desfăşurată în prezenţa şi cu participarealui razumihin şi zametov, raskolnikov este uimit,ba chiar uşor enervat de atitudinea anchetatorului.la un moment dat, Porfiri Petrovici, care se declară,el însuşi, un om terminat, ba chiar ajuns la capătulputerilor, decriptând articolul rodionian, despre apa-riţia căruia autorul însuşi, până în acea clipă, habarn-avea, strecoară „o aluzie la faptul că ar exista pelume nişte oameni care pot... adică nu că pot, ci că autot dreptul să săvârşească orice excese şi crime şi că

legea nu ar fi scrisă pentru ei”.reacţia autorului este ironică,intervine naratorul, Fiodormihailovici, „văzându-şi ideeaatât de vădit şi de intenţionatdenaturată”. Cheia celebruluiarticol e decriptată de PorfiriPetrovici, iar interpretarea luieste receptată extrem de viuşi confuz pe alocuri de rodion,care pendulează între afirma-ţie şi negaţie, între curaj şiprudenţă, arătând astfel pro-pria confuzie destinală.Astfel, Porfiri afirmă, spu-neam, că autorul articolului,rodion romanîci, împarteoamenii în „«obişnuiţi» şi«neobişnuiţi»”, enumerândcaracteristicile reprezentanţi-lor celor două categorii:„obişnuiţii trebuie să trăiascăîn supunere şi nu au dreptulsă încalce legea”. motivulacestei constrângeri este sta-tutul lor, de părţi componenteale masei, create pentru supu-

nere. Pe când „neobişnuiţii au dreptul să comităorice crime şi să încalce în fel şi chip legea, tocmaipentru că sunt neobişnuiţi”, continuă, fără să cli-pească, judecata asupra articolului raskolnikovianparadoxalul anchetator, care nu este, se vede în con-tinuare, exclusiv anchetator, exclusiv cinic şiviclean, vădind, în cele din urmă, o faţă de învăţătorşi de înţelept deghizat, apărut, brusc, din galeriilesubteranei, unde unii oameni terminaţi îşi găsescadăpostul, alţii învăţămintele, iar, ceilalţi, rar,geniul.

„la mine nu-i tocmai aşa”. replica lui rodionnu întârzie, secondată de observaţia pertinentă a luidostoievski referitoare la tânărul prăpăstios, careînmoaie oarecum radicalismul său ieşit din comun:„începu simplu şi modest”. urmează o evidentă con-tradicţie, ce-i aparţine, fireşte, aceluiaşiraskolnikov: „– de altfel, recunosc că l-aţi redataproape corect, dacă vreţi, chiar absolut corect...” dinnou intervine autorul, insistând asupra faptului călui rodea „îi făcu chiar plăcere să accepte că e abso-lut corect”, pentru ca în timpii imediat următori sănuanţeze prin gura lui rodion: „Cu singura deosebi-re că nu insist deloc că oamenii neobişnuiţi trebuieneapărat să comită întruna tot felul de fărădelegi, şică au această datorie, cum spuneţi dumneavoastră”.Ba mai mult decât atât: „Aş putea chiar să spun căun astfel de articol nici n-ar fi fost admis în presă.n-am făcut decât să dau pur şi simplu de înţeles căomul «neobişnuit» are dreptul... adică nu oficial, ci cude la sine putere are dreptul să permită conştiinţeisale să treacă... peste anumite oprelişti, şi numaiatunci când punerea în practică a ideii sale (carepoate fi uneori salvatoare pentru întreaga omenire)impune acest lucru”. r

fragment

Asistăm, încordaţi, la treptatadezumanizare, la înceata golire

lăuntrică a lui raskolnikov de tot ceeste uman. urmărim căderea în

infernul propriei conştiinţe, descrisămagistral de Dostoievski.

9

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

© N

ICO

lAE

BR

EB

AN

aura christiPreşcolarul ideii napoleoniene

n Coasta lui Apollo

■ editura poliromf.m. Dostoievski (1821 – 1881)

JArdIn du luXemBourG. FântânA medICI

ilustrând mesianismul poeziei ardelene,rememorând – purtată pe aripile largi aleelanului social – suferinţa transilvană,desferecându-şi izvoarele energetismului

şi abundenţei, poezia beniuciană s-a păstrat, în pofi-da primenirilor, aceeaşi: poetul-frondeur, lovind cubarda şi tăindu-şi vad cu cântece, ales să vorbeascăîn numele vocaţiei profetice şi vaticinare, călărind„hergheliile furtunii” (acesta-s eu!) a fost insurgentprin poezie, nicidecum în poezie. Bineînţeles căbiciuită de îndemnuri rebele, purtând incandescenţasentimentului şi galopul imaginilor alegorice, liricasa cară nămoluri prozastice. ea nu a cunoscut seis-mica schimbării mijloacelor, ci doar a tonului. Şi adirecţiei, evident. energetismul prim, specific uneivârste când poetul tânăr înrolatîn „infinita coloană de atac” des-coperea clocotul şi chiotul în„crama vieţii” face lor altor „cân-tece de pierzanie”. Bătălia cutimpul, sfidarea limitelor nascfrisonul îndoielii; viscolele tine-reţii s-au stins, „grădina viselor”e populată de umbre. o melanco-lie ferită de tragism, îndatoratăînţelepciunii vârstei dirijeazăacest flux liric, mângâiat de „fio-rii invizibilului”, spre confesie.solaritatea e devorată de monş-trii propriei conştiinţe, dezvă-luind un peisaj apocaliptic încare „zorii bruni îs ca tutunul”.Poetul mereu gata de ripostăpare încercat acum de dorinţa(uşor şăgalnică) a pierderiiurmelor: „Am semănat, dartotu-i îndoielnic” (rug).

Pierderea urmelor nu este,însă, posibilă. dacă nu uităm căîn anii de început ai revoluţiei,vestitor al „timpurilor noi”,mihai Beniuc (1907-1988) era unmare producător de poezie bucu-rându-se de gloria manualelor şcolare, nu trebuie săuităm nici că poetul oficial al anilor ‘50 deţineaimportante funcţii administrative. Aruncând „vechi-le coarde”, dorindu-se toboşar al „timpurilor noi”,respectând – desigur – corectitudinea prozodică,mihai Beniuc şi-a înăbuşit atunci sunetul personal,acceptând a fi corist. din fericire, poetul s-a regăsitcumva iar lirica sa, dezvoltând stufos tema şi varia-ţiunile conjuncturiste, şi-a redobândit – cu eclipselede rigoare – prospeţimea şi forţa metaforică. Pe tra-iectul poeziei beniuciene, mărul de lângă drum(1954) marchează această regăsire a eului, cu accesla nota meditativă. Flăcăul de pe Crişuri, mereu „cudumnezeu la cot” va redescoperi filonul de aur aldragostei de viaţă, paralel cu frecventarea temelorintime. Peste vitalismul cutremurat de chiote haidu-ceşti pogoară aburul rememorărilor şi celebrărilor,îngropând „ţara amintirilor” în tristeţi grele. săobservăm că amurgirea schimbă adresa acestei poe-zii, tot polemică în fond: puternicele poeme socialecunosc un ton confesiv, încercuit de purpura asfinţi-tului, developând lupta interioară „cu îngerul”.

Antologia Kirei iorgoveanu (rugul poeziei,minerva, 1985) evita, pe bună dreptate, acea „intoxi-caţie beniuciană” a unor ani, acordând – totuşi – oprea mare pondere ineditelor. Cel ce „încă mai scrie”(mai scrie...) şi-a făcut cu propria-i mână uriaşe deservicii. scriitor fecund şi inegal, venind la orabilanţului cu „un car cât dealul de poeme”, mihaiBeniuc şi-a expus în vitrină, fără teamă, ciornele.Bătrânul vulcan a aruncat multă lavă dar asta nuanulează constatarea măreţiei sale. Ar fi zadarnic,observa valeriu Cristea, să-i cerem o selecţie severă.harta poeziei beniuciene (adică întregul Beniuc), curelief accidentat, nu trebuie privită prin gaura cheiideoarece poetul nu şi-a ascuns eşecurile. Arta sa,asemenea mărului „greu de roade” s-a vrut un bunobştesc, mereu lângă drum; un singur dor conţinealuzii eminesciene („deasupră-mi coacă-şi roadamărul sfânt”), dar şi o convingătoare explicitare acelui cu orgoliul originii „umile”.

în pofida molozului adunat, a versificărilor oca-zionale (luând temperatura unei epoci), antologat,Beniuc confirmă spusele lui Al. Piru: este un poetexcepţional. structural un luptător, lipsit de filtrusever şi neinteresat de inovaţiile stilistice, apăsat deani („vraf de oase roase”), arzând nedomolit pe„rugul poeziei”, cel ce scrisese ursul românesc esteacum un poet uitat? oricum, sancţionat de judecataaspră a posterităţii. Alex Ştefănescu era convins căantologarea „nu ajută la nimic”. doar „vagi adieri depoezie”, o artă precară şi texte puerile descopereacriticul la cel care, prin anii ’50, oferea lecţii şi sfa-turi de de măiestrie artistică la Şcoala de literatură,adunate prompt în volumul despre poezie (1953).impostoriada, diletantismul, o „voce sinistră” (cf.

mircea Popa) erau alte eticheteaplicate celui care, „cantonatîntr-o himeră”, slujise – ca unratat prolific – literatura angaja-tă. dincolo de versificările oca-zionale şi molozul verbal, „subţi-indu-i” lirismul (oficializat), poe-tul-exemplu (cf. Ana selejan) nus-a dezis de crezul său. să fieaceastă consecvenţă doar jalnică(cum crede magda ursache,văzând în poet o „piticanie mora-lă”) sau, dimpotrivă, ea este sti-mabilă, zice Ana selejan, Beniucvizând „o linie mai sănătoasă aliteraturii noastre”, renegân-du-şi doar versurile proaste.Ceea ce nu înseamnă că n-a fostun deziluzionat. „Bătrânul hai-duc”, înlăturat din funcţii oficia-le, va cocheta, în amurg, cu sub-versivitatea (v. Cântece şi des-cântece de pierzanie, 1999), che-mând la judecată „potaia”nicolae (C.). iar memoriile sale(dictate, „nelucrate”), purtândun titlu nepotrivit, comercial(Sub patru dictaturi, 1940-1975),

volum ivit în 1999, prefaţat de ion Cristoiu, încearcăo reabilitare. Petrecând 35 de ani printre literaţi (tit-lul original!), „poetul fruntaş” condamnă impostura,abuzurile, jocurile duplicitare. devotat protagonist,cu patos tezist, osanalistul se războieşte cu doctrina-rii „petei albe” şi blamează „gogoriţa” dogmatismu-lui. Fiind în fruntea breslei (1949-1965), controlândfrontul literar, traversând deceniul dogmatic, vreasă ne convingă că realismul socialist, o metodă ametodelor, a fost doar „în actele de partid”! o ficţiu-ne, aşadar? servind o cauză, ocupându-se timp de 16ani („săraci în bucurii”) de „treburile obşteşti”, el aîncercat să răspundă „la apel”. Chiar „cu un ceas maidevreme”, cum suna titlul unui volum (din 1959). or,la Conferinţa din 25 martie 1949, raportorul m.Beniuc îndemna şi îndruma societatea scriitorilorpe un drum nou. Şi se va ocupa, într-adevăr, de difi-cile reconsiderări şi reabilitări (goga, de pildă), orga-nizând centenare (eminescu, i.l. Caragiale) pentrua-i face „circulabili”, suportând „fasonarea ideologi-că”, cum notează Ana selejan. dorindu-se „ostaş derând în viforul sălbatic”, poetul „Benicucu” (zis şi„călăul lui Blaga”), fiind în fruntea bucatelor, recolta„recenzii lăudăcioase” (cf. ion rotaru) şi provocaadversităţi; era dispus chiar a-şi angaja un sămădăupentru a ţine socoteala duşmanilor. A condus breas-la, se ştie, cu mână forte şi s-a ţinut deoparte de„struna gălăgiilor moderne”. Călinescu îi transmiteaafectuoase mesagii, văzând în Beniuc un tovarăş deconstrucţie culturală, „fruntaşul generaţiei sale”,apreciind poezia sa sinceră, directă (v.Contemporanul, nr. 24/1959). Adresându-se unui„iubit coleg şi frate”, t. Arghezi, solicitant deseori(cartele, intervenţii, de pildă în cazul văduvei lui g.m. zamfirescu) îi dorea „flăcări în călimară”, Beniucdebutând, reamintim, în Bilete de papagal (1928).Plătit regeşte pentru volumele scoase pe bandărulantă, fără a primi bani de la u.s., specialistul înzoopsihologie (cu studii la hamburg) se va lovi denumeroase „lucrături”. încât diaristul va condamnalichelismul, lăcomia, cameleonismul, delaţiunileunor e. jebeleanu sau zaharia stancu. Cererea de

eliberare din funcţie şi activităţile pregătitoareConferinţei scriitoriceşti anunţă o dureroasă surpri-ză în „viesparul furiilor”, nota Perpessicius; asistă lapropria-i execuţie, un „congres al canibalilor”! dupădebarcare, revenind acasă, încredinţându-se pagini-lor de jurnal, va contempla jungla epocii şi „hârdaie-le de fecale”. s-a vrut, de fapt, „omul datoriei, sarci-nilor şi şedinţelor”, om „bun la toate”, trudind pentruobşte, încercat de „greul amurg” şi valul ostilităţilor:„te-ai vrut aşa, aşa eşti cum ai vrut / zadarnic cercis-arunci pe alţii vina”. Fostul consilier cultural lamoscova (2 ani), anunţându-ne că un om aşteaptărăsăritul (1946) nu va ezita să propună, în 1951, unCântec pentru tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-dej,reprofilându-se ulterior. Şi conchizând, amar, dupărisipa de „chiote versificate” că „Pegasul sub copitecalcă glorii”. epoca, îndatorată dirijismului ideolo-gic, îşi cerea tributul şi „inima bătrânului vezuv” aslujit zelos poezia luptătoare, cultura în sens unic(după vorba lui mrP), prezentând bine „tipicul”, cumrecomanda şi în calitate de preşedinte al breslei. săfi fost viaţa literară „moartă” iar stalinistul Beniucdar un ins „plin de otravă” (cf. v. Felea)? de regulă,mărturiile memorialistice, înţesate de omisiuni şirăstălmăciri, îşi minează credibilitatea. iar „mărun-tul poet” (cf. magda ursache) nu face excepţie, mini-malizându-şi retrospectiv „păcatele”; şi divulgândpasional intrigăraia acelor ani, luptele pentru sumeşi putere, dilemele şi slăbiciunile, conduita „secretă”,relaţia cu regimul (colorată, fireşte, individual), exa-minată în numele rigorismului moral.

Bineînţeles, după „debarcare” s-a aşternuttăcerea. doar v. Fanache explorase, în 1972, poezialui mihai Beniuc dar bătrânul poet, reînviind Ţaraamintirilor (1976), în registru melancolico-elegiac,spera într-o ieşire „la soare”, reabilitantă: „Adâncsub bălării sunt însumi domn”. veniseră anii „zgrun-ţuroşi” şi poetul, resemnat, înconjurat, totuşi, deculegeri „abundente” (observa ilie Constantin),încerca să se împace ţărăneşte cu sfârşitul (v. pacerustică), mângâiat de lumini crepusculare (1970):„se scutură de visuri copacul vieţii mele” (v. Copac înviscol). rememora nedreptăţile, nu se putea împăcanicidecum cu gândul că ar fi fost o voce printre alte-le...

explorând arhiva v. Fanache, îndeosebiCaietele (obţinute, în 1974, de criticul clujean), un altclujean (e vorba de ilie rad, un cercetător temeinic,slujind – constatase irina Petraş – civilizaţia urmei)pregăteşte, prefaţând şi adnotând acribios, un volumde mare interes, luminând anii care au urmat înlă-turării lui Beniuc, înconjuraţi de o „linişte” grea.Însemnările unui om de rând vor fi / sunt mărturiaunui „eminent poet imprudent” (C. stănescu), urât şitemut, pătimaş în toate, oricum om de linie sau, maiexact, singurul poet realist-socialist autentic, cum sepronunţase n. manolescu. Şi care, credincios poezieisale testamentare, prezentă în manualele de altăda-tă (mărul de lângă drum), dezvoltând filonul socialpe linia goga-Cotruş, era convins că, „dacă maiînvie” cumva, asta ar fi treaba urmaşilor (descope-rindu-i valoarea). Prolificul Beniuc, un flăcău venit„de pe Crişuri”, frust, afişând o sumeţenie moţească,îşi schiţase de timpuriu programul: „Când voi izbiodată eu cu barda, / Această stâncă are să se crape /Şi va ţâşni din ea şuvoi de ape! / Băieţi, aceasta estearta!” vaga influenţă blagiană, contagioasă la tineriipoeţi ai anilor ’30, pătrunşi de sensibilitate metafizi-că, se metamorfozează într-o eruptivă poezie socială,realistă, fireşte, rapsodică, chiar emfatică (după P. Poantă), anunţând prin vocea profetică a acestui„toboşar al timpurilor noi” duhul revoluţiei, alinie-rea. „Cucuvaia” devine „ciocârlie”, vocaţia mesianică,lăudând apartenenţa („în doina mea Ardealul plân-ge”) face loc unui „lirism paranoic” (zicea n. manolescu) de vreme ce poetul însuşi, abundent şiîn publicistică, teatru, roman, recunoscându-şi cen-tralitatea, nu va ezita să ne anunţe: „eu sunt în secolo necesitate”. ignorat de critica tânără, blamat pen-tru deriva ideologică, fidel, însă, crezului său, selec-tat „la sânge”, poetul („sămânţă din mulţime”) rezis-tă, fiind, scria eugen simion, „o voce de neînlocuit”prin cele „o sută de poeme fundamentale”. Care, sărecunoaştem, asaltate / înghiţite de mareea verbală,există. r

10

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

adrian Dinu RachieruMihai Beniuc – o „piticanie morală”?

ignorat de critica tânără, blamatpentru deriva ideologică, fidel, însă,

crezului său, selectat „la sânge”,poetul („sămânţă din mulţime”)

rezistă, fiind, scria Eugen Simion, „ovoce de neînlocuit” prin cele „o sută

de poeme fundamentale”. Care, sărecunoaştem, asaltate / înghiţite de

mareea verbală, există.

mIhAI BenIuC

11

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

nimic mai potrivit pentru o reverie cul-turală impregnată de spirit estetic şide valorile existenţiale ale unui mareartist decât elegantul album publicat

în 2011 de editura hasefer, Întâlniri cu marcelIancu, semnat de geo Şerban. sensibil la reducţio-nismele canonice, minuţios până la limita obsesiei,dar senin ca întotdeauna şi deschis la manifestărileproteice ale discursului teoretic şi plastic, octogena-rul bucureştean reconstituie segmentul românesc alcarierei artistice a lui marcel iancu într-un cuceritorpalimpsest, în care incitantele pagini de istorie cul-turală se armează retrospectiv cu reflecţiile interbe-lice ale artistului, precum şi cu fotografii şi reprodu-ceri ale creaţiei sale, şi se oglindesc peste ani înschimbul epistolar cu autorul acestui volum sau înperimetrul memoriei unor personalităţi culturale demarcă, de la noi şi din afara ţării.

geo Şerban îşi începe demersul pentru recupe-rarea exegetică a celor „douăzeci de ani de originalăascensiune” din activitatea „maestrului” apelând laelogiile care i se aduc în presa din 1932, prin vocilelui ion Barbu, Camil Petrescu şi eugen ionescu, fie-care rând descriind un artist desăvârşit, conectatineluctabil la cultura română, perspectivă confirma-tă de mărturisirile sale de mai târziu. „lipsit de oriceemfază a reputaţiei internaţionale – notează geoŞerban, rememorând experienţa întâlnirilor din1976, 1978 şi 1980 cu marcel iancu la tel Aviv şi einhod –, gazda s-a dovedit un interlocutor animat, cuprioritate, de interesul plasării discuţiei în perime-trul românesc, dornic să reînnoade firul conexiunilorşi afinităţilor acolo unde fusese întrerupt, contrarvoinţei sale, în 1941”.

escală la ein Hod, primul act al periplului deasumare, aşa cum sugestiv îşi intitulează autorulprima secţiune a volumului, ia drept reper de porni-re un scurt-metraj realizat în 1978 de televiziuneaisraeliană, consacrat evoluţiei creatoare a lui marceliancu, pictor şi arhitect, implicat în proiectele deurbanizare din Bucureştiul interbelic, protagonist almişcării avangardiste dada şi spirit tutelar al colo-niei de artişti plastici de la ein hod. trecând însădincolo de dimensiunea documentară a peliculei,

impresionantă şi graţie revistelor româneşti interbe-lice răsfoite în faţa obiectivului, geo Şerban reţinemai ales uluitoarea putere de transfigurare a artis-tului, provocat să se destăinuie, să-şi prezinte crea-ţia şi crezul, octogenarul marcel iancu devenind, subimperiul propriei sale arte, o entitate „de un incredi-bil dinamism”. în miezul acestei metamorfoze atra-ge atenţia „fidelitatea nealterată” pe care artistul opăstrează segmentului românesc al traiectoriei sale,„rădăcinilor” sale, impuls mai mult decât suficientpentru ca autorul să sune la uşa apartamentului dintel Aviv al lui marcel iancu. urmarea unui aseme-nea gest este un dialog purtat peste ani, în coordona-tele căruia se generează nu numai o istorie persona-

lă, ci şi tabloul unei întregi generaţii creatoare şi allumii care s-a lăsat uneori transformată de ea.graţie acestui dialog, şi mulţumită investigaţiilor dearhivă ale criticului, sunt decopertate savuroase sec-venţe biografice (cum este saga liceală a lui marceliancu şi a fratelui său, iulius, cu un loc aparte pen-tru Alex. P. rosetti-Bălănescu) sau portrete frag-mentate anecdotic, precum cel al lui ion vinea sautristan tzara.

iscată dintr-o reverie arhitectonică (în deplinacord cu unul dintre talentelelui marcel iancu) şi rafinat dez-voltată într-un melanj de erudi-ţie şi oralitate, reconstrucţia bio-grafică din Zig-zag-urile memo-riei accentuează întâlnirile cru-ciale pentru evoluţia lui marceliancu, începând cu cel dintâiperimetru de artisticitate detur-nantă în raport cu o tradiţiepaternă practică şi întreprinză-tor – muzica mamei –, conti-nuând cu intrarea sa în sferapicturii lui iosif iser şi cu totceea ce a însemnat mişcareadada în economia de început avieţii sale, sau angajarea ulte-rioară într-un ambiţios programde sincronizare a picturii şi arhi-tecturii autohtone cu ceea ce seîntâmpla pe plan european,misiune perfect împlinită înpaginile revistei „Contimpo-ranul” sau în clădirile proiectatede el în Bucureştiul interbelic(imaginea unora dintre acesteafiind reprodusă în album). Acest sentiment generosal misiunii, acompaniat de inepuizabila sa energiede animator cultural, plenar exersată în epoca„Cabaretului Voltaire”, stă la baza activităţii dedupă cel de-al doilea război mondial a lui marceliancu, atunci când, forţat să plece din românia înurma rebeliunii legionare din 1941 (eveniment carei-a marcat tragic familia), creează colonia artiştilor

plastici de la ein hod.epilogul trist al perioadeiromâneşti finale a lui marceliancu se scrie în atmosferaantiiudaică de la sfârşituldeceniului patru, ultimul săugest creator fiind – eveni-ment premonitoriu... – repro-iectarea şi transformareadecorativă a sălii teatruluiBaraşeum.

Aproape poetic evocatăîn paginile volumului, sensi-bila întâlnire a lui geo Şer-ban cu universul de la einhod se încarcă de atmosferafestivă a sukotului, care toc-mai se terminase atuncicând, avându-l drept ghid pemarcel iancu, el viziteazăacest loc în care istoriapovestită de ruine coexistă cuarhitectura fantezistă a fai-moasei colonii a artiştilorplastici. Fondată de marceliancu în 1953 pe vestigiileunui sat arab abandonat,colonia-atelier încapsuleazăaceleaşi valori şi acelaşi spi-

rit răzvrătit din tinereţea dadaistă a artistului, maiales că, prins în vârtejul activităţilor de aici, artistulîşi continuă peste decenii cruciada împotriva a totceea ce poate însemna sclerozarea artei. Pentru geoŞerban, constatarea acestui fenomen reprezintămomentul ideal pentru o retrospectivă hermeneuticăa rebeliunilor interbelice ale lui marcel iancu, strânsconectate cu tot ceea ce se întâmpla în mişcărileartistice internaţionale şi, în consecinţă, flexibile şiconstructive, dar, înainte de toate, orientate comuni-tar, nu individual. în mod surprinzător, dialogul con-firmă şi pe un alt versant remanenţa acestei strate-gii artistice cu originile în interbelic, ein hod-ulavând un precedent românesc, „Budeni, un sat în

valea neajlovului, pe şoseaua spre Giurgiu, lângăComana”. Fascinat de obstinaţia cu care „avangardi-ştii noştri” au cultivat comunicarea cu întreaga reţeade fenomene artistice europene, geo Şerban refacegeneza biografică şi culturală a „vaselor comunican-te” şi furnizează detalii extrem de interesante dinistoria grupului de la zürich, a „CabaretuluiVoltaire” şi a relaţiilor cu hugo Ball, richardhuelsenbeck, hans Arp, marinetti, nicolamoscardelli sau Apollinaire, clarificând totodată

aspectele controversate aleschismei dadaiste.

„pictor, grafician, ilustra-tor de texte, realizator de deco-ruri de teatru, arhitect, urba-nist, conferenţiar şi comentatorpe teme de actualitate în perime-trul artelor frumoase, marcelIancu a fost posesorul acestormultiple înzestrări şi ceva maimult: o prezenţă influentă, ani-mator extrem de dinamic îndomeniile competenţei sale, pro-motorul unei optici moderne,suple, orientate spre emancipa-rea energiilor creatoare de riscullimitărilor şi marginalizării[...], preocupat să înlăture oricear diminua şansele operei de arăspunde exigenţelor valoriceautentice şi comunicării cu unpublic cuprinzător”. Prin acestpasaj din locul şi statura, geoŞerban inventariază uluitoareaactivitate a subiectului studiilorsale, pentru a se lansa apoi

într-o intricată analiză a operelor sale plastice, apublicisticii sale sistematice şi a colaborărilor saleimpresionante cu nume uriaşe ale culturii mondiale.

oferită pentru prima dată integral, publicisti-ca lui marcel iancu dintre 1922 şi 1939 ocupă gene-roasa parte secundă a volumului. Publicate iniţial în„Contimporanul”, „mişcarea literară”, „puntea de fil-deş”, „rampa”, „Cuvântul”, „ultima oră”, „Facla”,„Vremea”, „Vremea literară”, „adevărul literar şiartistic”, „oraşul săptămânal”, „meridian”, „adam”,„Cultura”, „arta şi oraşul” sau în volumul asociaţiapentru urbanistica Bucureştilor, Către o arhitecturăa Bucureştilor, textele adunate în reflecţii şi atitu-dini, echivalează cu o adevărată campanie de educa-re a gustului publicului pentru tot ceea ce înseamnăartă şi arhitectură modernă, funcţională, fără tona-lităţile excesive sau radicale asociate de regulă cuavangardismul, dar cu intransigenţa adevăratelorvalori şi a rezistenţei la compromisurile născute dinsuficienţă şi provincialism, indiferent că autorul vor-beşte pedagogic despre cubism, originile arhitecturiimoderne, le Corbusier sau cinematograf, vag elogiosşi asumându-şi rolul de mediu despre Breton, jeanCocteau sau hans Arp, cu diferite grade de pasiunedespre mişcarea dada, deficienţele unui plan deurbanism, „utopia [arhitectonică a] Bucureştilor”,caracterul eminamente social al arhitecturii, arhi-tectura din ţara sfântă sau futurism, ca să nu uitămcuvintele admirative despre Brâncuşi („Întrevădmărimea lui Brâncuşi acolo unde a eliberat instinctenoi, emoţii moderne şi a refăcut meşteşugiri nemaiîn-tâlnite de multe secole în plastică”) sau cele criticedespre arhitectura autohtonă („accident este şi aşa-numitul stil românesc”).

scrisorile lui marcel iancu redate în epistolar(1979-1983) au fost scrise în siajul iniţiativei revistei„Secolul 20” de a-i consacra un substanţial dosar,cuprinzând texte şi reproduceri ale operei sale, şi alintenţiei de a se organiza o expoziţie retrospectivă latel Aviv şi Bucureşti, nerealizată însă. ele lasă să seîntrevadă generozitatea sufletească şi disponibilita-tea socială care l-au transformat decenii întregi înspiritul viu al mediului artistic în care se află, aşacum o dovededesc şi mărturiile lui Ştefan i.neniţescu şi yvonne hasab sau interviurile realiza-te de Ştefan iureş şi vasile grunea. toate acesteaalcătuiesc un adaos documentar şi existenţial intere-sant, menit să completeze fericit efortul de restituireal extrem de responsabilului istoric literar care estegeo Şerban, unul dintre cei mai rafinaţi oameni decare dispune cultura română. r

constantina Raveca buleuO reverie culturală

Geo Şerban reface geneza biograficăşi culturală a „vaselor comunicante” şi

furnizează detalii extrem deinteresante din istoria grupului de laZürich, a „Cabaretului Voltaire” şi a

relaţiilor cu hugo Ball, richardhuelsenbeck, hans Arp, Marinetti,nicola Moscardelli sau Apollinaire,

clarificând totodată aspectelecontroversate ale schismei dadaiste.

SorBonA

bedros horasangianO poveste din Odessa

12

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

In memoriam Isaac Babel

Ce am să povestesc eu acum este oîntâmplare adevărată. nu inventeznimic. Aşa cum şi isaac Babel, un scrii-tor de care nu se mai vorbeşte aproape

deloc astăzi, păcat, nu a scos mai nimic din burtă. săinventeze, adică să facă ficţiune. nici vorbă. tot ce apovestit el prin cărţile lui sunt întâmplări adevăra-te, pe care le-a sucit şi învârtit cum a vrut el ca săiasă bine. Adică, un om care le ascultă să stea cusufletul la gură sau un altul care le citeşte să nu mailase cartea din mână. Şi să ţâţâie din cap: „mă, cetare le zice omul!” Aşa că de la un punct încolo aproa-pe că nu mai contează dacă povestirea a fost chiaraşa sau scriitorul i-a dat o autenticitate care nupoate să fie decât credibilă. Personajele să trăiascăele însele şi să facă ce vor ele, nu ce ne trece nouăprin cap că e bine sau rău. da, isaac Babel. dacă nuaş fi recitit peste ani povestirile din odesa şi armatade cavalerie cu ani în urmă, într-o cărticică apărutăîn colecţia BPt – cinci lei, de atunci, bucata, ceea ceazi ar părea incredibil pentru o publicaţie în formăde carte – nu mi-aş fi adus aminte de povestea tată-lui lui Artin. Artin nu este un nume rusesc, niciromânesc, ci armenesc. Artin a fost vecin cu minecând eram mici şi eu îl consideram cel mai bun prie-ten al meu. era slab, uscat, cu nasul mare şi mâiniparcă prea lungi, privirea veşnic supărată şi cu aerulcă are mereu ceva de făcut. Fratele lui, Berdj – totnume armenesc, dar noi îi spuneam Bebe – era roş-cat, foarte solid, pistruiat pe faţă şi pe braţe ca unirlandez sadea, jucăuş şi mereu pus pe şotii. nusemăna ab-so-lut deloc cu fratele lui şi cu tatăl lorcare era leit un fel de Artin mai mare. slab, uşoradus de spate, cu nasul mare şi cu ochii în veşnicăalertă. la toţi armenii ăştia – cam urâţi aş zice eu,că nici mama lui Artin nu era cine ştie ce frumuseţe,chiar dacă era stăpâna casei şi bombănea şi dădeaordine la toată lumea, eram vecini, totul se consumala vedere – cum spuneam, la toţi armenii ăştia doarochii erau mari şi frumoşi. Pe sub nişte sprânceneimense găseai nişte ochi care cuprindeau parcă în eitoată istoria lumii, cu fericirile sau mai exact, nefe-ricirile ei. mama ei de viaţă. mama lui Artin semănaşi cu soţul ei şi cu băiatul cel mare, prietenul meu.Prietenia noastră a durat puţin până la adolescenţă.nu ştiu cum s-a întâmplat, ce a apărut în viaţa fami-liei grigoriu – aşa cum se aude, din grigorian deve-niseră prin nişte acte făcute la odessa lui Babel,

grigoriu – ei au plecat în liban. Şi apoi destul derepede în Brazilia. libanul a fost mulţi ani doar ţarăde tranzit. multă vreme am avut o poză cu Artin,care şedea în capul unei bărci cu opt vâslaşi – rame?– şi el făcea pe cârmaciul. tot un slăbănog era. sestabiliseră la sao Paolo, nu mă întrebaţi de ce, cum,necum, dai peste armeni acolo unde nu te aştepţi.Acum vin, apar, stau câţiva ani sau câteva secole şiapoi dispar. Apar prin alte părţi sau dispar definitiv

cum s-a întâmplat în nenoro-cirea din 1915. genocid, sezice acum, armenii zic că aufost omorâţi peste un milionşi jumătate de oameni,bătrâni, şi femei şi copii,deopotrivă, turcii nu recunoscnimic, zic că a fost război şi larăzboi moare toată lumea, şiturcii au avut mulţi morţi. zicei. nu o să mă apuc eu săjudec ce a fost şi cine este devină, dar familia lui Artin nua fost în imperiul otomancând se întâmpla nenorocireaasta. ei trăiau la odesa, ammai apucat-o, puţin, şi pebunica lui Artin, mama luitata lui Artin. Cum ar veni. ofemeie aprigă, îmbrăcatămereu în negru, mereu parcăpleca sau venea de undeva,era clar că ea ţinea frânelecasei şi conducea familia. Şifuma, ceva ce nu s-a maipomenit la armeni. Pe vre-mea aceea cel puţin. greu săîndrăznească cineva să-i zicăceva lui macruhi hanîm. Ştiasă înjure în multe limbi. Şi ruseşte, cum nu preaştiau mulţi din armenii din vremea când eram noicopii.

mama lui Artin doar executa ce se decidea încapul bătrânei macruhi, născută evident în secolulxviii, care trecuse prin multe şi ajunsese prinBucureştii anilor 50. totdeauna ea ştia ce era defăcut. vorbea ruseşte cu bunica mea, care şi ea dădu-se o raită prin rusia imperială când se refugiase dinBulgaria în timpul celui de al doilea război balcanic.războaiele astea nu sunt ca olimpiadele, apar şi dis-par când nu te aştepţi. tanti macruhi trăia laodessa venită din nahicevan, unde era o colonieveche de armeni, aşa cum erau ei răspândiţi printoate marile oraşe din sudul Pravoslavnicei rusii. Şitanti macruhi trăia la odessa cu cei trei băieţi ai ei,cel mai mic fiind tatăl lui Artin. îl chema Krikor, nuştiu sigur dacă ăsta e numele lui adevărat, ar trebuisă-l caut pe Artin la los Angeles unde trăieşte elacum cu a doua lui nevastă, tot braziliancă şi asta,după ce prima l-a lăsat şi s-a dus după un brazilianpe numele lui erwin rosenstock. Ca să vezi cum e şi

cu brazilienii ăştia. nupot să reproduc ce era lagura lui Artin legat deacest rosenstock. Cândne-am revăzut după 35de ani Artin tocmaidivorţase şi era camcătrănit. Am băut cevaatunci, nu glumă, chiarşi Artin care nu poate săţină la băut cum ţin eu.Şi atunci, în ziua şi noap-tea în care am tot poves-tit vrute şi nevrute, chiarîn casa copilăriei lui şianii copilăriei mele,Artin mi-a relatat oîntâmplare consumată laodessa. Cu tătăl şi fraţiilui şi cu bunica macruhi.Aia care ţipa la noi să nufacem gălăgie că dormvecinii şi gătea nişte che-stii care nu se regăsescîn nici un fast-food dinlondra, madrid sauchiar new york. toatăpăţania povestită deArtin într-o zi-noapte

consumată în Bucureştii de după vizita minerilor dintoamna lui 1991 s-a desfăşurat la odessa în aniirăzboiului Civil de după Primul război mondial.

dacă în Primul război mondial s-au bătut cachiorii fel de fel de naţiuni, la războiul civil din rusiacare devenea pe nesimţite urss au luat parte şis-au luptat pe viaţă şi mai ales pe moarte ruşii curuşii. Albii cu roşii, dar mureau şi mulţi alţii care nuerau nici albi, nici roşii, nici ei nu ştiau dacă erau

ucraineni sau evrei, armenisau nemţi rusificaţi – cum eraşi soţul faimoasei doamne cucăţelul, un anume diederitz,amănunt care scapă de multeori – şi câte şi mai câte alteneamuri de pe cuprinsulimensei rusii. dar povesteanoastră se petrecea laodessa, cum spuneam, undepe lângă numeroşii ruşi, evreisau români, mai erau şi niştearmeni, cum era familiagrigorian a lui tanti macruhi.Cartierul moldovanka era celmai rău famat, chiar dacăfaleza de la mare aduna toatăprotipendada oraşului şifemeile frumoase se plimbaula braţ cu bărbaţi bogaţi. laodessa mai există şi azi fai-moasa scară filmată deeisenstein în şi mai faimosullui film Crucişătorul potem-kin. dar în filme e una, înliteratură alta, chiar dacă semai amestecă întâmplărileîntre ele. războiul cel mare,cum îl numeau bunicii noştri,

fără să ştie ce-o să vină, trecuse, dar nici cu ăsta maimic nu era de glumit. Adică cel civil. Care pe care.Albii pe roşii, săracii pe bogaţi, ruşii şi ukrainienii peevrei, câte şi mai câte asasinate, pogromuri şi crime.nu se mai găsea mai nimic de mâncare, rublele sedevalorizaseră de umblai cu sacul după tine ca săfaci o cumpăratură, dar cel mai rău era că nu se ştiabine ce-o să fie. lumea era înfricoşată şi aştepta săse liniştească apele. Şi să se oprească vărsarea desânge. în acest timp familia grigorian al lui Artin almeu încerca să supravieţuiască la odessa. Bunicalor, mama şi cei trei băieţi, adică tata lui Artin maiavea doi fraţi mai mari. serviciu sau vreo slujbăoarecare nu mai avea nici unul, negustoria mergeaprost, doar cu contrabunda, specula şi cu furtişagu-rile ce te mai puteai ţine. Banii se împuţinaseră, sedescurcau cum puteau, de pe o zi pe alta. Cel maiiute la minte şi descurcăreţ se dovedea fratele celmijlociu, garabet, toţi cei din port pe unde îşi făceael veacul îl ştiau de stiopka. nu se ştie de ce. Ştia săcânte la pian, dar mai ales să se bată bine, fără să fiecine ştie ce namilă. Cum nu erai atent te pomeneaicu un cap în gură şi o ameninţare cu cuţitul că ţi seia gâtul dacă mişti în front. nu era de glumit. euascultam toate astea cu gura căscată, tocmai veni-sem de la Atena unde intrasem în diplomaţie fără săştiu toate dedesubturile şi cum se fac bani buni învremuri rele. de altfel nici nu m-am pricopsit, sevede cu ochiul liber. Artin povestea şi eu ascultam cumultă atenţie. Cică într-o bună zi nu mai ştiu ce seîntâmplă într-o cârciumă de lângă portul din odessacu nişte marinari ruşi şi poliţia pune mâna pe frate-le lui tata lui Artin. el mai avusese de a face cu orga-nele abilitate să întreţină ordinea publică aşa cumne place să tot trăncanim noi azi cu directivele ue înmână şi ce tot clămpănesc ăştia de prin ong-uri casă mai mănânce şi ei câte o friptură la sfârşit de săp-tămână, în fine, chestia e că la odessa cu bani şi cuintervenţii se putea aranja orice. orice, să fie clar şiconcis. Fără echivoc. mă rog, chestii din astea ammai trăi şi noi, fiecare pe unde a apucat, dar atunci,la odessa, cum povesteşte foarte frumos şi isaacBabel, orice era posibil. mama lui tata lui Artin,când a aflat că fratele lui e arestat, a dat buzna lapoliţie să-l facă scăpat. A dat bani. nimic. s-a dus adoua zi cu o brăţară de aur. nimic. A treia zi a dusnişte cercei cu briliante la mijloc, nu şi nu, poliţiştiinu voiau să-i dea drumul băiatului ei mijlociu. s-adus la comandant de data asta cu zece bani de aur.napoleoni. Cocoşei. s-a milogit de comandant, a pro-mis orice, dar să-şi vadă băiatul acasă. ăia, nu şi nu,că s-a lasat cu vărsare de sânge, doi au fost tăiaţi şial treilea a murit la spital. grea situaţie, ce era săfacă familia grigorian din odessa să nu moară defoame în vreme de război civul? dacă îl trimiteau pelevon în siberia nenorociţii aştia de ruşi? trăiauprintre ei, dar la o adică dacă se îngroşa gluma, numai erau chiar fraţi şi surori. mama lor de ruşi! Cevacu za materi îmi aduc şi eu aminte. înjurătură, cemai! r

Mama lui Artin doar executa ce sedecidea în capul bătrânei Macruhi,

născută evident în secolul XViii, caretrecuse prin multe şi ajunsese prin

Bucureştii anilor 50. totdeauna ea ştiace era de făcut. Vorbea ruseşte cu

bunica mea, care şi ea dăduse o raităprin rusia imperială când se refugiase

din Bulgaria în timpul celui de aldoilea război balcanic.

n Pagina 12

portul odeSSA

13

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

voi continua explorarea spaţiului orien-tal în lirica autohtonă. pastel chinez deAlecsandri, inclus în ciclul pasteluri,este un pean al splendorii arhitectura-

le a Pekinului. (Poate că, după lectura unor astfel depoeme, lordul elgin, comnadantul corpului expedi-ţionar franco-britanic din 1860, s-ar fi abţinut de laacte criminale precum ordinul adresat trupelor de aincendia vechiul palat de vară, yuanmingyuan.) Caşi mandarinul, pe care-l voi discuta în continuare,poemul cuprinde o suită de catrene cu pes lung şi curimă încrucişată. în peisaj, sunt inserate şi păsăriexotice, cu penaj multicolor, iar ultimul stih antici-pează în mod straniu cadenţele macedonskiene dinnopţi: „Papagali verzi, roşi şi galbini, iubitori de dis-mierdări,/ Prin zăbrele aurite zbor chemaţi de gla-suri dalbe,/ Şi pe buze rumeoare, cuib voios de săru-tări,/ ei culeg zâmbiri divine, ei culeg migdale albe”.un ochi artistic abil telescopat lărgeşte considerabilcadrul, incluzând rafinate detalii de peisagisticăurbană: „Pe canal trei poduri strâmte ca trei arcurise întind;/ A lor margini cizelate în şiraguri de inele/Poartă zmei cu ochi fantastici, carii noaptea seaprind,/ Şi catarguri poleite, cu lungi flamuri uşure-le”. triadei punţilor îi răspunde, într-un absconsecou al simetriei, turnul cu şapte etaje şi cu tot atâ-tea galerii: „iar în fund, peste desimea de pagodeazurii,/ Ca un bloc de porcelană, falnic, sprinten seridică/ un turn nalt cu şepte rânduri şi cu şepte gale-rii,/ unde ard în casolete flori de plantă-aromatică”.

în cel mai pur stil al romantismului minor, pei-sajul, însufleţit treptat de elemente de faună, capătăstrălucire odată cu ivirea figurii umane: „Pe un podpăşeşte-alene fiica unui mandarin,/ sub cortelul decrep galbin care-l pleacă despre soare,/ Ferind peli-ţa-i de aur şi rotundu-i pept de crin,/ Şi guriţa-i cubenghi negru ca un gândăcel pe-o floare”.diminutivele, asociate de eul poetic aproape exclusivcu prezenţa femininului, într-o tradiţie avându-şioriginea în poezia lui Conachi, dispar atunci cândtrebuie creionată silueta tânărului pescar: „umbraei pe faţa apei, de pe pod uşor plutind,/ Cu-o mişcarevoluptuoasă trece lin şi se opreşte/ Pe o joncă undeşede un om tânăr pescuind.../ el tresare, nalţă ochiişi cu dragoste zâmbeşte”.

Finalul este însă fără cusur – ni se sugerează,graţie imaginii bătrânului pictor, că întregul poemse aglutinează, vizual, din tuşele fine de culoare aleiscusitului voyeur: „iar colo-n vecinătate, sus, în

turn, ca un hurez,/ un bătrân, pândind cu ochiul,taina dulce o surprinde.../ el desemnă-ncet tabloulpe hârtie de orez,/ Şi se pare că hârtia sub peniţă-i seaprinde”. Plasarea unui observator în interiorul pei-sajului, ca un insolit receptacul al viziunii eului pro-ducător, pe care o aglutinează graţie transferuluifenomenologic, este un artificiu poetic excepţional.de altfel, ca detaliu de intertextualitate involunta-ră,2 trebuie să punctez că procedeul utilizat deAlecsandri se regăseşte în pictura chineză şi japone-ză. Primul exemplu este constituit de artistul shih-t’ao (1641-aprox. 1717), care, în desenul Bărbatîntr-o colibă de sub o stâncă, imaginează acelaşi sce-nariu precum cel instrumentat de romanticul român.iată cum comentează michael sullivan, reputat isto-ric de artă, compoziţia: „sugestia din această lucrarefoarte originală a proiectării conştiinţei artistuluiasupra peisajului înconjurător şi viceversa precedăcu aproximativ două secole descoperirea acestorposibilităţi artistice de către occident” (1997: 254).Al doilea exemplu este reprezentat de maestrul zenhakuin (1685-1768), care, în desenul Hotei3 privindluptători de sumo şoareci, ne permite să luăm parte,ca observatori simultan implicaţi şi detaşaţi, la tri-bulaţiile micilor animale. Audrey yoshiko seo şistephen Addiss comentează cu subtilitate ilustraţia:„la un alt nivel, noi îl privim pe hotei privind şoare-cii. se ascunde cumva hotei, astfel încât şoarecii sănu-l vadă (la fel cum, în poemul alecsandrinian,bătrânul ilustrator priveşte perechea de îndrăgostiţidin adăpostul fericit al turnului, n.m.)? noi suntemsingurii capabili să vedem întreaga scenă, adică atâtpe şoareci, cât şi pe hotei, şi astfel hakuin ne atrageîn lumea sa imaginativă” (2010: 215).

Alecsandri oferă un adevărat regal ale descrip-ţiei levantine în poemul Bosforul, compus laConstantinopol şi inclus în ciclul Suvenire. nu lip-sesc, încă din prima stanţă, micile sugestii de basm,ce fixează cu abilitate fluida materie lirică, sugestivcromatizată, în osatura viguroasă a feericului:„dormea în liniştire Bosforul fără valuri,/ într-aeuropei mândre ş-a Asiei verzi maluri/ Ca un balaurverde în lupte ostenit”. într-o perfectă suspendare amobilităţii, tabloul corăbiilor ancorate în Cornul deAur, surprins el însuşi în aburi onirici, este trasatgraţie unui paralelism infuzat de comparaţii aviare:„Precum acele paseri, străine călătoare,/ Ce se abatîn şesuri la asfinţit de soare,/ strângând ale lor aripicăzute de lung zbor,/ mulţime de corăbii cu pânzele-nvălite/ sta, umbre urieşe, fantasme neclintite/ Peluciul Bosfor”. eul poetic alternează în mod inspiratsextina incompletă cu cea completă, iar combinareaimobilităţii anterioare cu tropii discret parfumaţi aisemitonurilor nocturne aduce iconografia lirică laperfecţiunea la care poate aspira micul romantismalecsandrinian: „era la ceasul tainic când genii denoapte/ de la un mal la altul aduc duioase şoapte,/Când marea-ncet adoarme cu-o suspinare grea”.

treptat, panorama se deschide către fundalulcampestru; uvertura magistrală include un spectacolpasager de lumini şi umbre, precum şi dansul negli-jent al delfinilor: „nu se zărea atunce pe umeda câm-pie/ decât scântei şi fulgeri de flacară-argintie/ Ce,şerpoind prin apă, pluteau şi s-alungau,/ sau delfinifără număr, care, sărind din mare/ Şi-n spume lumi-noase mişcând a lor spinare,/ în valuri după stele perând se cufundau”. Ca şi în pastel chinez, strofa fina-lă aduce o insolită, dar obligatorie semnătură antro-pică – ca într-un peisaj impresionist, o ambarcaţiune

uşoară taie undele, dinamizând astfel efemer unspaţiu al aşteptării leneşe: „deodată-n întuneric obarcă nezărită/ trecu ca visul negru pe-o frunteadormită,/ lăsând o urmă lungă pe-adâncul umedplai./ Pe mal un cântic dulce se auzi deodată;/ iarbarca cu grăbire spre cântic îndreptată/ se afundă înumbra măreţului sarai”. de asemenea, se cuvineremarcată comparaţia „eminesciană” din versulsecund, ca şi abilitatea de a suda adjectivele.

spaţiul magnific al Bosforului urban reapareîn partea a treia, noaptea Bairamului, din poemulnarativ murad Gazi Sultanul şi Becri mustafa:„Priveşte din nălţime tăcut, admirator,/ minunealumei noastre, fantasticul Bosfor”. este un teritoriude frontieră, o poartă splendidă între două civilizaţiimajore, fotografiată într-un festiv decor nocturn: „înAsia ş-europa, pe verzile lor maluri,/ Ard mii şi miide lampe, vărsând văpăi în valuri,/ Şi prin a nopţiiumbră scoţând fantasme sute/ de arbori şi de tur-nuri abia întrevăzute”. elementul uman, mişcareaalternativă, în doi timpi a actanţilor imprimă ocadenţă cu totul specială versurilor, care se rotunjescîntr-o enumeraţie topografică de un exotism mani-fest: „Prin sunet de tambură şi glasuri de manele,/Cadânele frumoase le cheamă la zăbrele./ Câţi ochiaprinşi de doruri sclipesc în Kullelli,/ în scutari,galata, Bey-koz şi Kandilli!”. sunt aglomerate aicitoate detaliile, unele de ghid Baedeker, altele de finăportretistică orientală, pe care un călător europeanle poate decupa în jungla urbană din Constantinopol.

tot un specialist în descrierea Bosforuluiurban este Bolintineanu. Poemul Zioara, inclus înciclul macedonele, evocă un Constantinopol simultanstrălucitor şi ocult, opoziţie care nu trebuie să nesuprindă: „saraiul străluceşte în valuri de lumină/ Şise prevede astfel în valul ce suspină/ sub poalele-ibătute de valul spumegos./ un gemet se aude adânc,misterios”. Cadrul nocturn completează peisajul, totpe principiul poetic al antitezei, potenţat şi de forţacomparaţiei exotice: „Pe vârful unui munte văzut dela sarai/ se-nalţă printre umbre al lunii disc bălai,/Ca un turban de aur vărsând a sa lumină/ Pe undaîncreţită d-a serii boare lină”. rimele sunt corecte,deşi lexicul şchioapătă pe alocuri (cf. nefericitul epi-tet „bălai”). r

Bibliografie

Alecsandri, vasile. opere. 10 vol. text ales şistabilit de g.C. nicolescu şi georgeta rădulescu-dulgheru. studiu introductiv, note şi comentarii deg.C. nicolescu. Bucureşti: ed. pentru literatură şied. minerva, 1966-1985.

—-. opere complete. poezii. Bucureşti: ed.semne, 2006.

Bolintineanu, dimitrie. opere. 11 vol. ediţieîngrijită, tabel cronologic, note şi comentarii deteodor vârgolici. studiu introductiv de Paul Cornea.Bucureşti: ed. minerva, 1981-1989.

—-. opere. 2 vol. ediţie îngrijită, cronologie,note, comentarii şi bibliografie de teodor vârgolici.Prefaţă de eugen simion. Bucureşti: ed. Fundaţieinaţionale pentru Ştiinţă şi Artă şi ed. universenciclopedic, 2006.

seo, Audrey yoshiko and stephen Addiss. theSound of one Hand: paintings and Calligraphy byZen master Hakuin. Foreword by Keido Fukushima.Boston and london: shambala, 2010.

sullivan, michael. the meeting of eastern andWestern art. Berkeley, los Angeles and london:university of California Press, 1997.

1 Această lucrare a fost finanţată din contrac-tul Posdru/89/1.5/s/61968, proiect strategic id61968 (2009), cofinanţat din Fondul socialeuropean, prin Programul operaţional sectorialdezvoltarea resurselor umane 2007 – 2013.

2 orice posibilitate ca autorul român să fi fostfamiliarizat cu operele extrem-orientale pe care lepun eu în discuţie este exclusă.

3 hotei este, în imaginarul budist, unul dintrecei Şapte zei ai norocului.

n Metamorfoze

cătălin ghiţă

Configurarea spaţiului oriental în poezia romantică românească (III). Elemente ale spaţiului articifial1

CătălIn GhIţă

Alecsandri oferă un adevărat regal aldescripţiei levantine în poemul

Bosforul, compus la Constantinopol şiinclus în ciclul Suvenire. nu lipsesc,

încă din prima stanţă, micile sugestiide basm, ce fixează cu abilitate fluidamaterie lirică, sugestiv cromatizată,

în osatura viguroasă a feericului

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

nicolae Breban ■ Singura cale

„Am o carte, tot un roman, încă nepublicat, care se petrece în aceeaşi perioadă [stalinistă – n.n.], unde am tentat ointeresantă experienţă: să-mi folosesc elemente ale propriei biografii, din aceiaşi ani, cincizeci, dar... modificând enormdatele şi traseul eroului principal. Epoca teribilă a acelor ani conţine, cred eu, un material epic şi uman extraordinar deinteresant şi de bogat, tratat azi de unii comentatori în fugă, polemic şi nu rareori în necunoştinţă de cauză. Nu numainoi, tinerii intelectuali, am fost aruncaţi de istorie într-un cazan aprins şi turbulent, dar întreaga societate românească,ocupată de tancurile «eliberatoare» sovietice, a fost pusă, cu forţa, în faţa unor aşa-zise noi valori şi împinsă să-şi negeşi să-şi calomnieze trecutul, tradiţia şi întemeietorii. Astfel de crize şi taifunuri istorice pot, uneori, să ne arate o altă faţăa neamului, a comunităţii noastre, cu atât mai mult cu cât în acei ani, ba chiar şi în acele decenii, noi, românii, am avut

senzaţia de a fi fost uitaţi sau părăsiţi de vechii noştri aliaţi care ne-au fost model în timp şi ne-au ajutat să ne constituim într-un stat struc-turat pe principii democrate. Franţa în primul rând, care, după cum ştim, a avut şi ea de luptat, mai ales în anul ‘68, cu revolte şi contes-taţii ale tinerilor, nu puţini dintre ei sub flamura radical-anarhistă a unui filosof de talia lui J. P. Sartre.”

Nicolae Breban

rămân „centrat” pe personalitatea luidaniel Cristea enache. luna trecută,aici, atrăgeam atenţia asupra criticuluitânăr (cu „organ special” pentru cartea

de poezie) care se respectă şi-i dedică o carte luinichita stănescu (un nichita iubit, reevaluat cu ones-titate). Acum voi vorbi de imaginea publică a luidaniel Cristea enache, distinctă, cu atitudini protes-tatare în viaţa literară românească.

Am tot aşteptat, la începutul lunii iunie 2011, săvăd o urmare, să înţeleg exact despre ce e vorba – dacădaniel Cristea enache-dCe şi-a anunţat într-adevărdemisia din uniunea scriitorilor din românia-usr(nu numai din Consiliul de conducere, în care a fostales la secţia de critică a Asociaţiei scriitorilor dinBucureşti). de când am citit în observator culturaltextul lui dedicat unui profesor anonim (care ar puteafi pseudonimul lui n. manolescu; dar de ce nu ar fipseudonimul… irinei horea?), încheiat cu anunţareademisiei din usr, am rămas derutat. l-am rugat pedCe, nu demult, prin telefon să nu facă un asemeneagest public, în semn de protest, altfel onorabil, să-şidea demisia din Consiliul usr (şi cu atât mai puţindin usr), fiindcă nu merită să li se dea satisfacţieduşmanilor. Că apar mereu adversităţi ireconciliabileîntre scriitori, care au legătură cu zădărnicia şi caremerită să fie relativizate, neavând nicio valoare. Cămai degrabă trebuie să se lupte din interiorul acestuiConsiliu al usr (în care a fost ales să reprezinte scrii-torii), pentru adevărurile lui publice morale, penali-zând abuzurile conducerii usr, dacă ea e problema.Culmea, acum am aflat că dCe şi-a dat demisia dinusr, nu numai din Consiliul usr. Ca un făcut, dupăce am citit săptămânalul observator cultural (cumpă-rat), l-am pierdut (rătăcit)! Am aşteptat să recitesctextul lui daniel Cristea enache pe ediţia online aobservatorului cultural de acum şi am constatat că nua apărut, în sumar, taman textul lui! mai mult, lanumele daniel Cristea enache, la „căutare”, nu aparenici o colaborare a lui la acest săptămânal de atitudi-ne (la care daniel Cristea enache a colaborat con-stant) – ce naiba mai înseamnă şi asta? s-a supăratredacţia observator cultural pe daniel Cristea enacheîntr-atât, încât a radiat arhiva cu numele lui? e abe-rant... (mai apoi, ovidiu Şimonca mi-a scris că dCepoate fi găsit în arhiva revistei observator culturaldacă pun şi cratima, la căutare, între Cristea şienache!) între timp, Ştefan Agopian a anunţat larubrica lui din academia Caţavencu: «Cu puţin timpîn urmă, prozatorul nicolae Breban şi-a dat demisiadin Consiliul de conducere al uniunii Scriitorilor.protesta în felul acesta faţă de actualul preşedinte aluniunii, dl nicolae manolescu, care îl acuzase într-unarticol că fusese manipulat de Securitate şi folosit deaceastă instituţie ca „agent de influenţă“. Săptămânatrecută, un alt scriitor, tânărul critic literar danielCristea-enache, şi-a anunţat demisia nu din Consiliulde conducere al uniunii, ci direct din uniune. nu maidorea să fie membru al acestei organizaţii aflate subconducerea lui nicolae manolescu. motivaţia demisieiera următoarea: sub pseudonimul Horia Haţieganu, dlmanolescu a publicat în românia literară mai multenote în care îşi lăuda revista pe care o conduce şi serăfuia cu diverşi scriitori nesuferiţi domniei sale. Casă pară mai convingător, dl manolescu aducea şidiverse critici revistei. daniel Cristea-enache îi repro-şează că n-a avut destul curaj să-şi semneze cu nume-le real respectivele note. după ştiinţa mea, este primademisie din această instituţie, care are, deja, o istoriede o sută de ani». nu, Ştefan Agopian a uitat că liviuAntonesei şi-a dat demisia din usr după ce a fost for-ţat să plece din fruntea revistei usr Convorbiri litera-

re, deoarece a fost acuzat că şi-a însuşit din redacţielucruri care nu erau ale lui – o prostie, o „lucrătură” aprietenilor. Pe 1 iunie, pe ediţia online a academieiCaţavencu apare titlul daniel Cristea-enache: „Chiartrebuie să ne prefacem că nu vedem atunci când nu evorba despre noi?“, sub care sunt reţinute numaiprima întrebare şi răspunsul ei din interviul luat deeugen istodor lui daniel Cristea enache: „Criticulliterar şi-a dat demisia din uniunea Scriitorilor. Casemn de protest împotriva practicii cel puţin ciudate apreşedintelui nicolae manolescu de a-şi ataca colegiide breaslă ascunzându-se după numele unui «profesorHoria Haţieganu»“. întrebare reporter: Cum ai desco-perit că manolescu îşi vărsa umorile prin pielea unuipârlit de «prof»“? răspuns daniel Cristea-enache: „Îndecembrie anul trecut, în nr. 47 din românia literară,am citit o scrisoare a unui profesor (prof. HoriaHaţieganu), în care îl făcea «penal» pe pavel Şuşară şifelicita revista că a scăpat de acest colaborator. Cumputea publica românia literară o asemenea scrisoare,deasupra căreia scria «primim»? Şi cine era acest prof.Horia Haţieganu? Haţieganu e un nume rezonant înardeal, dar Horia Haţieganu există numai în românialiterară şi numai de la o anumită dată. În rest, n-a mailăsat nici o urmă pe lumea asta. Căutaţi-l pe Googlepunându-i numele între ghilimele (refined search):apare numai în românia literară şi în câteva reacţiistârnite de «scrisorile» sale”. mai departe, academiaCaţavencu îşi invită cititorii online să cumpere revistasă citească tot interviul. Pe 3 iunie a apărut pe sitereţeaua literară o atenţionare a lui Alexandru Petria,intitulată „scandal literar de proporţii. Pe nicolaemanolescu îl mai cheamă şi horia haţieganu?”, încare spune: „Am cumpărat academia Caţavencu şi amaflat că daniel Cristea-enache este nemulţumit şi defelul cum au fost trataţi în ultima perioadă Breban şigroşan (colaborarea cu securitatea), cât şi normanmanea şi Paul goma (litigii nestinse de ani buni!) decătre nicolae manolescu. Personal, cred că manolescuare dreptate în privinţa lui Breban şi groşan, iardaniel Cristea-enache în legătură cu manea şigoma”. în plus, scrie Alexandru Petria, „pe google ammai găsit o treabă interesantă:

„Câteva scene din viaţa literarăAutor: Bogdan CrEŢudata publicarii: 19/04/2011Procedeul aminteşte, dacă i-am intuit corect

iţele, de mijloacele specifice anilor 50. da, Pavel Şuşa-ră a fost «demascat». înfierat. Pus la zid. Şi trimis laplimbare. Şi nu de oricine, ci de horia haţieganuînsuşi, un profesor care urmăreşte atent, după cumreiese din nota sa, presa culturala franceză. te pome-neşti că o fi lucrând şi la unesCo...

Am participat, acum o săptămână, la lansareacărţii de poezie a lui Pavel Şuşară, universul dincuşcă. Cunoscut mai ales în calitatea sa de critic deartă (probabil cel mai notoriu la noi), el este şi autorulunor volume de poezie şi proză de o calitate care mul-tor scriitori brevetaţi le rămâne inaccesibilă. dar nudespre poetul Pavel Şuşară vreau să scriu aici, ci des-pre o mică întâmplare în care a picat la mijloc şi carespune multe despre cum se aranjează lucrurile înlumea noastră literară. Şi nu în cine ştie ce colţ de pro-vincie, nu în redacţia unei obscure reviste literaredintr-un orăşel din moldova, ci tocmai în buriculBucureştiului (pe Calea victoriei) şi al vieţii literare.reconstitui întreaga tărăşenie din presă, ea petrecân-du-se sub ochii noştri nepăsători. Cu Pavel Şuşarăgăsesc mereu subiecte mult mai interesante şi maisubstanţiale de discutat...

după cum este cunoscut, Pavel Şuşară a ţinut,vreme de 17 ani (sper să nu greşesc), săptămâna de săp-tămână, cronica plastică în paginile revistei românialiterară. un scurt calcul ne arată faptul că omul a publi-cat aproape 800 de articole în cadrul rubricii sale. omuncă pe care oricine ar aprecia-o. oricine, cu excepţiadirectorului româniei literare, nicolae manolescu. laun moment dat, cu ocazia reluării unei expoziţii a gra-ficii lui marin sorescu, Pavel Şuşară a reluat un articolpe care îl scrisese cu ceva vreme în urmă, când fixaceeaşi expoziţie ieşise pentru prima oară în lume.sigur, procedeul e discutabil, dar cert este că el a deve-nit o normă în presa noastră culturală. mulţi autori îşipublică articolele şi colo, si colo. sau revin asupra lor, lemodifică, le ajustează pe ici, pe colo, nu neapărat în păr-ţile esenţiale, şi le aruncă din nou în lume. nu cred că eneapărat incorect, dat fiind ca memoria periodicelorţine o săptămână.

Bun, asta e deja o alta discuţie. în numărul urmă-tor al româniei literare, apărea, pe ultima pagină, unscurt text asumat, bărbăteşte, de «redacţie», în care uncititor ar fi semnalat faptul că Pavel Şuşară şi-a reluatarticolul, la câţiva ani distanţă. Pretext pentru «redac-ţie» să-i suspende colaborarea. din motive, evident, de

principialitate. Pavel Şuşară şi-ar fi păcălit cititorii, ceicare, cum altfel?, îi ştiau pe de rost cronicile apărute înultimii 17 ani. nu e nici un secret strategia revisteibucureştene de a se debarasa de mai vechii colabora-tori. Pavel Şuşară rămăsese printre ultimii. nu asta eproblema, ci metoda de «concediere» a unui colaboratorcare a publicat, în paginile revistei, aproape 800 de arti-cole. un astfel de efort ar fi meritat măcar o strângerede mână, o privire în ochi şi niscaiva mulţumiri.

nici vorbă de aşa ceva. dimpotrivă. Amuzat, rela-xat, Pavel Şuşară a trimis o replică redacţiei. nu a fostpublicată. nimic nou... textul său a circulat pe diferitecăi. în mare, spunea că o încetare a colaborării i separea civilizată, dar în alţi termeni, bărbăteşti. de undeatâta francheţe însă? Ba, la un moment dat, în paginileromâniei literare a fost publicată o notă (intitulatăBravo r.l.!) a unui oarecare horia heţieganu, profesor,care vorbea despre «penalul» Pavel Şuşară. redacţia nuar fi făcut decât să publice, sub acoperirea unui «pri-mim la redacţie», opinia unui cititor. Problema este căacest cititor este, dupa cât mă duce pe mine capul, oinvenţie. Căutaţi-i numele pe google şi veţi vedea că elnu a lăsat alte urme în afara notelor din românia lite-rară. Ce concluzie pot trage de aici, decât că el a fost clo-nat în redacţia româniei literare? daniel Cristea-enache a semnalat şi el calitatea de spectru a acestuiprofesor. Procedeul aminteşte, dacă i-am intuit corectiţele, de mijloacele specifice anilor 50. da, Pavel Şuşarăa fost «demascat». înfierat. Pus la zid. Şi trimis la plim-bare. Şi nu de oricine, ci de horia haţieganu însuşi, unprofesor care urmăreşte atent, după cum reiese dinnota sa, presa culturală franceză. te pomeneşti că o filucrând şi la unesCo...

nu mai are rost să discut despre motivaţiile uneiastfel de proceduri sulfuroase. un alt lucru mi se pareinteresant. Bun, să uităm sforăriile descrise mai sus.să cădem de acord că a-ţi relua un text în paginileunei reviste reprezintă un delict suficient de gravîncât redacţia, din onestitate faţă de cititorii publica-ţiei, să se debaraseze de tine fără nici o remuşcare.dar... există un mare «dar» la mijloc. dl. nicolaemanolescu, cel care a girat, direct sau (să concedem)indirect această poveste, nu e tocmai străin de acestpăcat, de neiertat atunci când este înfăptuit de alţii.Păi, dacă tot vorbim despre păcălirea cititorilor, nu apretins domnia sa că le oferă, la finele lui 2008, oIstorie critică a literaturii române nou nouţă, inedită?Şi totuşi, în afara primului volum, publicat în 1990 şia capitolului privitor la poeţii romantici, el a reluatmulte, extrem de multe texte vechi (şi învechite) însinteza cea nouă. multe capitole din arca lui noe, dar,mai ales, zeci şi zeci de cronici literare s-au mutat, cuinfime cosmetizări, în sinteză. majoritatea capitolelordespre scriitorii contemporani sunt alcătuite din sim-pla însăilare a croniclor scrise de critic înainte de1990. Prin urmare, caut o recitire, o nouă interpretarea unor opere dintr-o perspectivă a unei construcţiicoerente şi găsesc, ad literam, vechile foiletoane ale luimanolescu. Asta e corect?

dacă pentru faptul că şi-a reluat un singur textmai vechi, Pavel Şuşară a fost inlaturat din paginileromâniei literare, pentru faptul de a-şi fi reluat sutede pagini într-o carte care era anunţată drept inedită,nicolae manolescu ce sancţiune ar trebui să primeas-că? oare dl. horia haţieganu nu are nici o opinie des-pre asta?” (text reprodus din Ziarul de Iaşi) la final,Alexandru Petria scrie: „se ascunde reputatul nicolaemanolescu în spatele spectralului horia haţieganu?daniel Cristea-enache nu trebuia să demisioneze!”.

daniel Cristea enache nu trebuia să demisione-ze din usr în semn de protest, fiindcă miza e preamică? mă gândesc, în orice caz, dacă nu poate fi res-pinsă, nu acceptată tacit, această demisie din usr –cui anume o adresează el? Asociaţiei scriitorilor dinBucureşti sau direct lui n. manolescu? dacă demisialui va fi pusă în discuţia Consiliului usr, eu o voi res-pinge (şi sunt convins că va fi respinsă de către mem-brii lui; aşa s-a şi întâmplat, după o perioadă,Consiliul usr a constatat că toţi membrii lui nu pot fiînlocuiţi, la o adică (nici dacă mor), fiind aleşi cu jumă-tate plus 1 din cei prezenţi la adunarea generală a sec-ţiilor AsB; ar trebui organizată altă adunare generalăa secţiilor AsB pentru alegeri). daniel Cristea enachee o valoare critică şi morală de care usr nu se poatelipsi, sub nici o formă, cu atât mai mult cu cât şi n.manolescu e un preşedinte trecător al usr. r

14

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

n Pe cont propriu

liviu ioan stoiciu

Demisia criticului Daniel Cristea Enache din UniuneaScriitorilor, în semn de protest

Daniel Cristea Enache nu trebuia sădemisioneze din uSr în semn de

protest, fiindcă miza e prea mică? Măgândesc, în orice caz, dacă nu poate firespinsă, nu acceptată tacit, această

demisie din uSr – cui anume oadresează el?

dAnIel CrISteA enAChe

Foto: vIorel IlISoI

urmăresc cu osebire ce semneazăBogdan Creţu. Şi asta pentru că nuscrie călâu, pe teme recomandate şirecomandabile, nici nu tace ca o lebă-

dă pe subiecte dificile. nu-i afirmatic, aşa cum estecolega sa emanuela ilie, nici empatic prin excelenţăca Antonio Patraş; sunt convinsă că n-ar producegogomănia de a mărturisi că i-e ruşine de raftul decărţi citite în adolescenţă, de lecturile din eliade saunoica, dezavuate, la maturitate, de doris mironescu.Asta ca să rămânem printre iaşiotici.

Bogdan Creţu invită la „calmă asimilare a ope-rei”, la „revizuire calmă”, la „receptare calmă şijustă” şi o face privind „un caz dramatic”: Petrudumitriu (v. Contemporanul, nr. 3, 2012). tinerii,constat deseori, au o imagine tulbure despre anii ‘50,la care contribuie memoriile împănate de falsuri,generatoare de haos, destăinuirile puţin zis echivoce,„autoficţiunile” frumoase, poate, dar nesincere. iar„pâcla densă ideologică” (sintagmă n. Breban) emereu înşelătoare. Şi ieri, şi azi. e suficient să vezicum se comportă elita sau self-elita hipnotizată defereastra Puterii, orbită (voluntar sau nu) de preşe-dinte.

eu, una, nu pot fi relaxată când rememorez cri-mele comunismului. iar criminalul experiment eatât de scuzat, apar atâtea pledoarii pentru ideea„generoasă” a egalităţii sociale (promise, dar neîm-plinite), încât sunt convinsă că doctrina marxist-leninistă îşi va găsi alte feţe. Anticomuniştilor li sereproşează „scrâşnirea dinţilor” în lupta cu umbrele,când foştii diriguitori, câţi au mai rămas, vor să sarăpeste umbră şi să se arate luminoşi, linşi-prelinşi.vor să uite, nu să-şi amintească; să şteargă dinminte trecutul, înainte de a-l rememora corect.

Chiar nu contează cât a deformat drum fărăpulbere? Cât a contribuit Petru dumitriu la justifica-rea terorii ca dogmă de stat (apud stalin), în perioa-da de coşmar dej-Pauker?

relativizăm vina, scoatem romanul Canaluluidin context şi scuzăm cedarea imorală, spunând cătalentul scuză orice? nu scuză. Secundum non datur,cum formulează sorin lavric. îl scuză talentul (ora-toric) pe sartre, care susţinea că sovieticii nu plecauîn vest pentru că nu voiau să-şi părăsească frumoa-sa lor ţară, nu pentru că erau privaţi de libertate? îlscuză talentul de dramaturg pentru că a făcut teoria„violenţei necesare” (duşmanul politic – cică – e maibine să-l omori; din groapă nu mai iese), că i-a admi-rat pe mao şi pe Castro, că i-a considerat pe antico-munişti nişte potăi, ca să nu zic javre?

nu spun că talentul n-a salvat Cronica de fami-lie, nu chiar „neperisabilă” estetic; spun că Petrudumitriu a contribuit personal la instalarea şi con-solidarea anormalităţii şi că a făcut-o mai repededecât alţii. de la ‘47 a înţeles că nu vin americanii,că românii erau daţi, predaţi, trădaţi. Cui?sovieticilor. în ‘49, publică în Viaţa românească(atunci, cu â, din i, sublinierea mea) Bijuterii defamilie. Şi-i place să spună în interviuri că s-a dat pebrazdă (peste haturi) şi că a făcut pactul cu dracul casă treacă puntea. de precizat: puntea spre onoruri.

Ce-i drept, măcar recunoaşte franchement că aştiut. nu face parte din categoria grossman, orwell,Koestler, înşelaţi o vreme de iluzia comunistă şi deş-teptaţi. Petru dumitriu n-a fost „şovăielnic”. Avea,în ‘50, 25 de ani. Şedea în prezidiul şedinţelor dedocumentare la Canal (pentru drum fără pulbere,care avea să fie pe placul Anei Pauker şi al luiBrucan). văzuse sârma ghimpată şi se ruga luidumnezeu să-l ierte: „doamne, iartă-mă pentru cefac în clipa asta”. Şi mă tem că morţii Canalului, vic-timele – mii de condamnaţi – nu pot să-l ierte.

înainte de drum fără pulbere, fuseseră prozelestaliniste: duşmanii şi Vânătoarea de lupi. mesajul?ura de clasă contra revoltaţilor. lupii, aţi ghicit,erau anticomunişti şi trebuiau exterminaţi. scria cutatăl său închis „la cinci sute de paşi” de sala proce-sului de la timişoara. Ar fi făcut asta vintilă horia,de pildă? sau steinhardt? Şi sora avea să-i fie închi-să fără vină, în ‘60-’61, după plecarea lui, „ca să sespele”. Şi pentru că a venit vorba de lupi, îi reco-mand lui Bogdan Creţu documentele şedinţei din 27iunie ‘52, mai exact pledoaria lui Petru dumitriupentru comunism. în capitalism, perora el, omul eizolat, „pierdut într-un ocean”; la noi, are sprijin în

societate şi, pe cale de consecinţă, arta „are miezsănătos”. Aproba strădania tov. radu Boureanu,care, ca să câştige în acurateţe, refăcuse piesa lupii(da, iarăşi este vorba despre lupi) de 13 ori. Petrudumitriu (s-a înţeles) pleda pentru dirijarea opereide către secţia de Propagandă şi Agitaţie, re-numitădirecţia de Propagandă şi Cultură. Care cultură?Cea cu sens unic, sub conducerea lui ioşcaChişinevschi, semi-analfabet, înlocuit, la plenara din‘57, cu gazetăraşul de Bălţi, leonea răutu. iar Petrudumitriu a fost militant ambiţios pe frontul culturii„noi”, la toartă cu moraru (era vremea „Flăcării”,alta decât cea violet), cu Şelmaru, cu mişa novicov,cu Paul Cornea, iosifescu, Paul B. marian, mihneagheorghiu...

Petru dumitriu ştia că mircea damian, patro-nul „Faptei”, care îl lansase, era puşcărizat. nu telăsai canalizat pe sensul unic al literaturii angajate,te mânca temniţa ca pe dim. stelaru, şi el colabora-tor la „Fapta” (ziarul a murit, ca şi mircea damian,în puşcărie). Ca pe prietenul Anton dumitriu, fiu deţărani săraci din teleorman, nu de chiaburi venali,perfizi, bestiali, laşi, vicleni, cum îi prezenta reţeta-rul realist-socialist.

Petru dumitriu a devenit scriitor de prim plan,dar şi de prim ordin. Pe eugen simion îl corecteazăcu un orgoliu dând pe dinafară: n-a fost notorietate,a fost celebritate.

nefiind nici diarist, nici memorialist, Petrudumitriu a dat interviuri lui eugen simion şi luigeorge Pruteanu, adică s-a confesat, având grijăsă-şi corecteze imaginea. un exemplu? A susţinutcampania contra lui g. Călinescu, „idealist” în pro-bleme de artă, justificându-se prin cronica nepriete-noasă şi nebinevoitoare la volumul de debut. minte.Călinescu i-a spus că-i gidian, ceea ce i s-a părutocară marelui P.d.

de plecat, P. dumitru a plecat simţind că sta-tutul de preferat al regimului se şubrezise. văzusecum şeful sPA (secţia Propagandă/ Agitaţie), l.r.-ul, duşmanul lui miron Constantinescu, îi pregătisecăderea publică. se zice că miron slăbise cu doojd’ dekile în şedinţa aceea. P.d. putea fi înfricoşat deexcluderile din Partid. în ‘49, sunt eliminaţi Beniuc(pentru că fusese cenzor antonescian şi deconspirasepublicaţiile comuniste) şi zaharia stancu (pentrulegăturile cu siguranţa şi pentru un articol de elogie-re a Finlandei, adversară a urss). victor tulbure şi„Califul” eusebiu Camilar, în ‘50-’51; jar, în ‘56, cuunanimitate de voturi. însuşi davidoglu (atacantullui Preda) primise vot de blam cu avertisment. seclătina şi vitner. Avea să-i ia locul, la catedră, Al.Piru, reactivat de ivaşcu, despre care novicov spu-nea: „cu toate luntrile-n cur”.

după ce fusese „redactor cu probleme ideologi-ce” la „Flacăra” (organ usAsz: al sindicatelor deartişti, scriitori, ziarişti), apoi redactor-şef (recoman-dat de moraru) la „viaţa românească” (‘52-’53), apoidirector la esPlA vreo 3 ani, P.d. coborâse o treap-tă-două pe scara socială: era numit preşedinteleConsiliului editurilor, fără plată. răutu nu-l maiţinea strâns în braţe, dandysmul lui îl enerva peChivu stoica... Ce mare lucru, după atâta sluj-sluji-re, să predea „cursul de măiestrie artistică” la Şcoa-la de literatură din Kiseleff? mmda. un Premiu destat îi ajungea lui don Pedro un an pentru chefurilede la „Athénée Palace, unde mult ne place” (rimalui). din drepturile de autor se putea cumpăra omaşină. leafa? nimica toată, cât 5-6 salarii medii.„Foamete la moscova?”, se mira, în ‘35, Bernardshaw, întors de acolo. „Am mâncat foarte bine”.

da, cred că P.d. era ulcerat, ca şi m.r.P., că nui se mai acorda destulă importanţă. în competiţia cuPreda, începea să câştige Preda. Petru dumitriu n-afost refugiat politic, aşa cum a fost goma. în 22 ian.‘60, a şters-o cu Buickul gospodăriei de Partid, datîn folosinţă de prim-ministrul Chivu stoica. laFrankfurt, un an-doi, a trăit din cele 200 de monedeascunse în ţeava maşinii, cumpărate de la vinea. Casă recunoască tranzacţia, vinea a fost arestat,închis, bătut crâncen. Pe Petru dumitriu anchetato-rii l-au crezut când le-a spus că a zvârlit în lac pungacu „aurul burghez”. după zece ani, a cerut (nu cagoma) şi a obţinut cetăţenie germană. „Şi acum, îispune lui george Pruteanu, simt puşcăria care eraromânia”. Poate pentru scriitorii „cu pension”:

voiculescu, streinu, Crainic, gyr, Pandrea, stelaru,Petru manoliu...

P.d. a gustat rolul de june prim (semăna, aici,cu Păunescu) al proletcultului, nesătul de elogii lascenă deschisă. A fost, până-n plecare, când s-a decissă fie propriul său personaj, personajul-model al pro-zei proletcultiste. Chit că scrisul e ocupaţie de aristo-crat, nu de proletar. în scris, nu-i democraţie popu-lară. Pe urmă, şi-a croit, tot haute-couture, altăimagine, să ascundă ce era de ascuns. Ce-i drept, totcu talent, împărtăşind-o, înainte de jugement dernier(m. 2002), pe moselle, lui eugen simion şi lui georgePruteanu. A fost sincer? Câteodată. n-a minţitmereu.

în ţară, îşi făcuse destui duşmani „Petru celmare”: pe mrP (citim în Jurnalul unui cobai: „lim-bric antitalentat şi mincinos), pe Beniuc, peCrohmălniceanu (nu-l scotea din Porcmălniceanu),pe deşliu (nici poet, nici actor, dar ştiind ruseşte,căsătorit cu o rusoaică). ţine să precizeze că Beniucştia 7 limbi şi ruseşte; el – 7 limbi şi româneşte. i-azugrăvit în Incognito, dând şi cheile: heraclesniţeluş e „pigmeul” Beniuc, leopold e Paulgeorgescu, Arthur zodie – eugen Florescu,diocleţian sava – miron Constantinescu, malvolio –leonte răutu, el însuşi fiind Prospero dobre, cât şisebastian Filip, Cristian ionescu, ceea ce îi dă drep-tate lui Bogdan Creţu: „e un caz aproape schizoid”. eun skizo, îi conced, suferă de skizoidie. dar de comun(dez)acord cu B. Creţu, îi spun că nu poţi fi ziua Abel,noaptea Cain, aşadar să te absolvi de vină: „Şi dacănu eram eu, era altul”. Şi dacă n-ar fi fost „altul”?

„să nu fi fost suficienţi treizeci de ani de exilpentru a şterge imaginea scriitorului oficial al anilor‘50?” se şi ne întreabă tânărul eseist. Păi nu prea.dacă în tinereţea-i revoluţionară P.d. îi considera pePirandello, orwell, pe joyce „formalişti rupţi de rea-litate”, cerând „revizuirea” lor, şi-n exil a continuatsă vitupereze în acelaşi limbaj stalinist. de ce m-aşmira? stalin mort era pentru P.d. „marele exemplu”.sechelele proletcultiste sunt de nevindecat, devreme ce l-a dispreţuit pe Brâncuşi, la fel cum afăcut-o ministresa Culturii, Constanţa Crăciun-vinţi, refuzându-i moştenirea.

oricum, „nobleţea” proletară i-a adus mai multsucces decât „nobleţea” burgheză. repet: nu l-aîmpins partidul la exil, ci un oarecare coborâş social,cauzat de simpatia lui răutu în scădere. în ne întâl-nim la Judecata de apoi (univers, ‘92), povesteştecum a fost demis din conducerea esPlA (1956-59)de Beniuc (ros de invidie de carieră) şi de răutu(călăul culturii române) şi înlocuit cu Bănuţă. înfapt, ion Bănuţă (secunzii săi au fost: mihai Şora şiAlexandru Balaci) i-a debutat pe Blandiana, ionAlexandru, Cezar Baltag, sorescu, Cezar ivănescu,dimov, Buzea, nichita stănescu; i-a publicat peBălăiţă, Bănulescu, ivasiuc, Breban, Buzura, drP,neagu, ţoiu, titel, ţepeneag; pe matei Călinescu,valeriu Cristea, dimisianu, manolescu, simion,raicu... dar, cum funcţiile, medaliile, privilegiile sediminuaseră, alternativa plecării în vest i-a surâs.

de ce l-am asculta şi i-am prezenta viaţa ca otragodie în două perdele: i – est, ii – vest? du seuili-a deschis tiparniţa, în 1961, pentru rendez-vous aujugement dernier; în ‘62, tot du seuil i-a publicatIncognito. n-a avut succesul scontat şi a găsit expli-caţia: le mal français (Peyrefitte), exilul „câinos”,care nu l-a felicitat pentru „frăţia” de 13 ani cu regi-mul dej. lektor la Fischer din Frankfurt a fost doardoi ani (un bârfem l-a acuzat de legături bolnăvicioa-se cu soţia editorului). iar ironia soartei a făcut(observaţia lui Pruteanu) să locuiască la metz (cuFrançoise mohr, altă yvonne, pe invers ca vârstă),într-un bloc având la parter barul Bijou, trimiţând laBijoux de famille.

nu-l ajutase destul doamna stahl? Ba da.Fusese în juriul primului său premiu ssr, alături deeftimiu, Pompiliu Constantinescu, Aderca, vianu.după euridice (8 proze), editura Fundaţiei regale,1947, s-a dat cu comuniştii. i-o luaseră înainte doarPaul georgescu şi Crohmălniceanu. trecuse şi prinincidentul stradal cu davai palton!, când un grup desovietici l-au dezbrăcat „prieteneşte”.

Şi-mi amintesc bancul de epocă,reprodus de david Prodan în memorii(editura enciclopedică, 1933); „deschi-

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

15

relativizăm vina, scoatem romanulCanalului din context şi scuzăm

cedarea imorală, spunând că talentulscuză orice? nu scuză. Secundum nondatur, cum formulează Sorin Lavric.

magda ursachePăcate şi confesori

F

deţi!” se aude o somaţie. soţul se ducela uşă, apoi se întoarce la soţie: „stailiniştită. nu-s decât hoţii”.

în interviurile-confesiune cueugen simion şi cu g. Pruteanu, P.d. recunoaşte,da, că a greşit. Alţii doar se justifică, se scuză, arun-că vina pe... colectiv; despre concesii după concesii,unele impardonabile, nici o vorbă. zice BogdanCreţu: „un om care s-a smuls din păcat şi s-a regăsitpe sine descoperindu-l pe dumnezeu”. în ce mă pri-veşte, nu cred în mustrările de cuget ale activiştilorprofitori, pocăiţi după ‘89. Citesc printre rânduriorgoliul netemperat, ipocrizia, ambiţia nemăsurată.o mână spală pe alta şi amândouă obrazul: o iei tuînainte, să nu ţi se spună că ai slujit un regim de

exterminare, ceea ce numai calm-calm-calm nu sepoate constata.

recunosc, decupajul în lumină mistică îi efavorabil, dar un creştin practicant s-ar fi retras înlinişte, nu şi-ar fi etalat sentimentul remuşcării la obere cu georgică Pruteanu. mărturisirea i-a adusîmpăcare, (i)luminare, calea căinţei l-a izbăvit şigata: „deşi conştiinţa mi s-a liniştit, trăiesc cu expe-rienţa culpabilităţii”, îi spunea lui Pruteanu. numaică interviul nu-i spovedanie eliberatoare, niciPruteanu – popă. mărturisitorul steinhardt, rămasom în dezumanizantul lagăr, e de comparat cu măr-turisitorul Petru dumitriu, rămas cu crucea-n stân-ga şi cu stiletul în dreapta. „suferinţele au un sens”,nota monahul de la rohia. la Aiud, teologul Crainicera pus să declare (şi declara), contra unui blid de

arpacaş, că nu există dumnezeu. steinhardt îl pri-veşte cu înţelegere creştinească. răsplata? A ieşitîmpăcat din temniţă. la polul opus, P.d. se justificăşi el că ar fi cedat de foame. numai că foamea înzarcă e altfel de foame: îţi pierzi memoria de foame,uiţi numele părinţilor, religia. P.d. a scris drumfără pulbere nu din „foame celulară”, ci din foame desucces. pas plus. „demonul politichiei”, cum îlnumeşte A.d. rachieru, l-a învins pe Petru sauPetru a fost învinsul? dacă lupta creştineşte cu el,da, îl învingea, nu punându-şi cenuşă în cap.

eu merg, oricât de „sămănătorist” ar părea, petripticul etnic-etic-estetic şi atâta mai spun: cinecedează moral (ca sadoveanu, ca titus Popovici)cedează şi estetic. Cedările morale grave ale scriito-rilor nu trebuie lăsate în pacea lor. r

Ajuns la o vârstă („oricum am lua-o,două treimi din viaţă au trecut. Amajuns să-mi aduc bine aminte lucruripetrecute acum jumătate de veac.

tinereţea mea a fost acum treizeci de ani. Am prie-teni pe care nu i-am văzut de două decenii. Şi, îngeneral, vorbesc acum despre decenii cum vorbeamaltădată despre ani” – o treime de sabie, o treime descut) care îl predispune la meditaţie mai mult asu-pra trecutului decât asupra a ceea ce îi poate rezer-va viitorul (desigur, e un fel de a se alinta aceastănostalgie ce se transformă – cu folos, de altfel –într-o strategie de creaţie), mircea Cărtărescu şi-apublicat deja un impresionant volum ce conţuneJurnal-ul, dar consemnarea şi comentarea strictă aevenimentelor diurnului trăit e, totuşi, altceva decâtconstruirea unor povestiri cu caracter autobiografic,care să-i permită o altfel de reflecţie asupra vieţii,din perspectiva unei observări generalizate, ca să zicaşa, a socialului (a societăţii), în contextualizareaunei epoci (trecută sau prezentă) ce poate deveni ast-fel fundalul propice pe care să-şi proiecteze propriileîntâmplări, trăiri, emoţii, povestitorul travestin-du-se în propriul său personaj/erou, într-o naraţiunecu multe repere reale, de autenticitate, uşor recog-noscibile contemporanilor. Aşa s-au născut povestiri-le din Frumoasele străine (2010), marcate de un sub-til, polemic discurs confesiv, aşa se prezintă şi celedin recentul volum, intitulat poematic (metaforic):ochiul căprui al dragostei noastre (editurahumanitas, Bucureşti, 2012). sunt, dacă e să citimtotul la suprafaţă, rememorări ale unor momentecare au marcat existenţa (formarea intelectuală,umană în fond) a autorului, în ani. dar o atare lectu-ră e îngustă şi păguboasă, pentru că ipostazele încare se regăseşte personajul central al acestor seg-mente de viaţă (mereu acelaşi, în toate ipopstazele,ce relatează totul la persoana întâi) nu sunt altcevadecât ilustrarea, în particular, a unui ansamblu exis-tenţial, de coexistenţă socială într-o lume specifică,de ieri sau de azi – la noi, evident – aşa încât acestecioburi biografice, selectate semnificativ, joacă rolulunor veritabile holograme în care crâmpeiul mişcăriiindividuale dă seama asupra modului de ansamblual mişcării unui întreg angrenaj, al sistemului socialdat. un tablou, bunăoară, reprezentând imagineainsulei Ada Kaleh, care îl fascinase în anii copilăriei,devine subiectul cheltuirii istorice a unei realităţi(trecute), cu toate detaliile sale particulare, în...marşul programat de o gândire politică, pentru edi-ficarea unei alte... geografii a ţării, deci cu „tragediainsulei (...) înghiţită de ape în 1970 (...) dezastrul,incredibil pentru români, a venit (...) când, la un poc-net din degete al unui viitor tiran, unul dintre celemai binecuvântate locuri de pe faţa pământului afost ras ca şi când n-ar fi fost”. trimiterea în neant aacestei pitoreşti insule de pe dunăre, cu valoare isto-rică, rezonează perfect cu realitatea nimicirii altoratâtor edificii de tradiţie (bunăoară biserici) în ţară,pe care personajul/povestitorul/autorul povestirii oresimte ca marcându-i dramatic biografia: „Ce soar-tă ciudată mi s-a dat mie! m-am maturizat printreruine, am învăţat printre ruine, am iubit printreruine. uneori cred că a fi român înseamnă să fii păs-tor al ruinelor, arhitect al ruinelor, amant al ruine-lor (...) de-aici şi meseria mea: constructor de ruine.vocaţia mea: arhitect al ruinelor. viciul meu: voyeur

al ruinelor. nu mă întrebaţi pe mine despre locuriuitate şi părăsite în europa. mama însăşi a fost unastfel de loc. eu însumi sunt un astfel de loc.Adunaţi-vă în jurul meu, deschideţi-mi ţeasta şi con-templaţi-mi creierul: se va sfărâma sub ochii voştrica un mulaj de ghips. iar praful lui se va amestecaindiscernabil cu praful ruinelor în care am trăittoată viaţa, amant al unui harem de ruine” (ada-Kaleh, ada-Kaleh). ridicat astfel la nivelul unuicomentariu pamfletar, polemic, textul povestirilorlui mircea Cărtărescu din acest volum cu pronunţatcaracter confesiv, primeşte încărcătura unor emoţio-nante trăiri individuale, ca într-un veritabil romansecvenţial, al cărui unitate submersivă o dă tocmaifirul biografic al eroului/povestitorului, al mărturisi-torului în felul său despre timpul trăit.

Alergarea exasperantă a tânărului din povesti-rea primul meu blug, după un soi de ideal meschin,minor în totul, la urma urmelor tânjirea după un con-fort vestimentar minim (achiziţionarea unei perechide pantaloni – blugi adevăraţi: „Blugii adevăraţi,numiţi şi jeanşi, erau o mare raritate. numai cei aicăror părinţi ieşeau afară, în lumea largă – adicăsecuriştii de la comerţul exterior şi foarte puţini alţiprivilegiaţi – apăreau uneori cu astfel de nădragisimilari, ţapeni, pe eticheta din spate a cărora scria deobicei lee sau levi strauss”) într-un trecut, al vechiu-lui regim, pune în relevanţă contrabanda cu obiectedin Vest, ca devenită un mod de saţietate morală asocietăţii, ce duce în final proiecţia existenţială a omu-lui într-un absurd degradant. după o vară de muncăîn agricultură, la un iAs, toţi banii stânşi cu greu,sunt daţi unui bişniţar pentru o pereche de blugi („Amdat banii, am luat marfa”), achiziţionaţi clandestin peo stradă obscură a oraşului. dar, odată ajuns acasă,tânărul constată perfidia escrocheriei (practică gene-ralizată, de altfel, socialmente): „i-am desfăcut cudrag în faţa oglinzii de la toaletă, imaginându-mi dejace bine avea să vină pe mine, ce mişto aveam să arătşi eu de-acum pe stradă şi mai ales la facultate, darde-odată, chiar în mijlocul reveriei, mi-a căzut ceru-ncap (...) în pachet nu erau blugi, ci, ca să zic aşa, unsingur blug! era doar jumătate de pereche de panta-loni. Blugii mei, originali, nimic de zic, fuseseră tăiaţiîn două” (primul meu blug).

Acelaşi meschin... ideal, în epocă, era cafeauanes, procurată şi ea pe căi de contrabandă, şi caredevenise un soi de drog eliberator, provocator de sen-zaţii şi stări confortabile într-un mediu al promiscui-tăţilor de toate felurile din care se alcătuia viaţadiurnă a indivizilor: „... am urmat în perioada meacafeinomană un ritual strict (...) Plăcerea începea defapt cu desfacerea, cu o muchie de cuţit, a capaculuide tablă, cu pocnetul când ieşea din marginea ştan-ţată a cutiei, lăsând să se vadă o folie de metalextrem de subţire, un adevărat himen al fecioareiîntunecate dintre degetele mele (...) în acea perioadămi-am scris poemele, care sunt în bună măsurătranscrierea înnebunită, hiperlucidă a halucinaţiilorşi ciudatelor jocuri ale minţii pe care mi le inspiralichidul întunecat (...) timp de câţiva ani efectulnesului pe care continuam să-l beau dintr-o rutinăsinistră, a fost o depresie endogenă, adâncă, imposi-bil de alungat (...) Acum nu mai visam nimic, iarcând totuşi o făceam, atmosfera era întunecată şiposacă: visam doar în sepia, doar în lumină deamurg” (epoca nesului).

Biografice şi confesive, toate aceste povestiri –depănate cu o eleganţă simplă a stilului, cu un umorfin, de subtext, reţinut, cu sarcasm la nevoie şi cu undiscurs persiflant, sumar, utilizat din când în când –apar ca nişte eşantioane luate dintr-o mare şi amplă,dramatică biografie a epocii (a epocilor, căci nu puţi-ne asemenea segmente sunt localizate în timp din-coace de frontiera demarcatoare a vechiului regim),pe teme generale, concretizate în factologia unorîntâmplări particulare ale povestitorului/autorului.Ale scriitorului mircea Cărtărescu, în fapt, dispusa-şi revedea condiţia de autor literar, nu atât ca sala-hor (meseriaş) al scrisului („scriu de doisprezece anila un roman, şi voi mai scrie la el încă vreo doi sautrei”) cât mai ales ca factor de interes social, căruiasocietatea îi răspunde eforturilor sale creatoareprintr-un soi de nepăsare sau chiar prin abandonareîn marginalitatea interesului ei: „Capitalismulmediatic în care trăim, noua civilizaţie a imaginii,nu încurajează literatura, mai ales în formele luna-tice şi extreme cum ar fi un roman de 1500 de pagini,care nu se poate povesti şi, practic, la nivelul omuluimediu instruit, nici nu se poate citi (...) PeAmazon.com cărţile mele se află în poziţii între30.000 şi 200.000 ca vânzări. nu-mi fac complexe.vargas llosa, cu cea mai bine vândută carete a lui, edincolo de locul 20.000. vei crede pentru asta, citito-rule, că există 20.000 de scriitori mai buni decâtllosa în lume? nici vorbă. Pe primele câteva mii delocuri sunt cărţi de bucate, de sexologie, de făcutbani, de mântuirea sufletului, de orice altceva înafa-ră de literatură, fie ea şi de consum”. Apoi, revenindstrict la condiţia sa în ţară, adaugă oarecum cinic,dacă nu cumva exasperat: „nu e vorba aici despreglorie – ce glorie să aştepţi într-o ţară în care omulde pe stradă nu poate numi nici trei scriitori contem-porani?” (despre onoarea actului de a scrie). e aici odezvoltare eseistică a subiectului, manieră în caretratează evocator şi destinele unor prieteni scriitori,dispăruţi de-acum, cărora le face, din câteva tuşe,expresive şi exacte, portrete diagnosticale: mirceahoria simionescu („...avea, în ciuda eleganţei sale,ceva bizar, neliniştit, de pasăre mare în veşnică agi-taţie” – Imperiul de hârtie); gheorghe Crăciun („... seconstruise pe ideea de textualism, idee nu prea popu-lară, dar importantă pentru destinul prozei româ-neşti” – o imensă tristeţe); Alex. leo Şerban („... fap-tul că a putut deveni cel mai inteligent critic de filmpe care l-am avut vreodată, se datorează farmeculuiextraordinar al acestui om prietenos şi bun, în careputeai avea oricând încredere” – adio, leo!). toateacestea au însă un nucleu narativ pe care se dezvol-tă... povestirea.

sunt povestiri în care se regăseşte, în detaliiaparent comune, realitatea imediată, trăită, înţelea-să, suportată de un personaj a cărui identitate sesuprapune cu aceea a autorului însuşi. e o epicăarticulată pe un suport de atitudine civică, dacădoriţi, cu o factologie antrenantă, pe care mirceaCărtărescu o oferă cititorilor săi, punându-le în faţă,prin propria experienţă existenţială, o metaforicăoglindă în care ei înşişi sunt chemaţi a se recunoaş-te, la rândul lor, cu propriile trăiri în segmente deviaţă asemănătoare, într-o mare şi simptomaticămanifestare de amplitudine a epocii (a epocilor) par-cursă integral şi absorbită prin toţi porii. r

16

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

constantin cubleşan

Lumea într-o hologramă

Sunt povestiri în care se regăseşte, îndetalii aparent comune, realitatea

imediată, trăită, înţeleasă, suportatăde un personaj a cărui identitate se

suprapune cu aceea a autoruluiînsuşi.

F

17

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

Bucureştean, refugiat, ca urmare aCelui de-Al doilea război mondial, cufamilia, în Banat, la Caransebeş, cuvacanţe la bunicii din satul Borloveni,

virgil nemoianu (n. 12 martie 1940), viitor critic,eseist, filosof al culturii şi traducător, are vocaţie deautodidact, într-o epocă a învăţământului supusideologic. ratează studiile de medic şi urmează sec-ţia germană-engleză la Filologia din Bucureşti. seformează în preajma lui edgar Papu, într-un Cerc deliteratură universală care-l va marca definitiv, ală-turi de unii dintre foştii membri ai Cercului literarde la sibiu. Ajunge redactor la editura Academiei şila revista Contemporanul, apoi vreme de un deceniuface carieră universitară în literatură engleză. întretimp, în anii cvasi-liberalizării, poate iniţia un docto-rat la university of California din san diego – 1971:the Growth and uses of tlie Idylic model inliterature (england, France, Germany). revine con-silier în ministerul învăţământului, de unde poatetrece lector de romană la university of london şi laCambridge university. din 1975 rămâne în afaraţării de origine, în suA: university of California,Berkeley, university of Cincinnati, Catholicuniversity of America, Washington, d. C.nemoianu, istoricul, comparatistul şi teoreticianul,are o rodnică activitate la catedră şi în cercetare, înpublicaţii şi volume colective şi personale.

debutează în revista teatrul, în anul 1961, cuun articol de prezentare a actualităţii în domeniudin germania „socialistă”. urmată de o selecţie destudii teoretice, critice, estetice, lingvistice, psiholo-gice, biologice, filosofice, cu caracter exemplificatorşi totodată exemplare, lucrarea Structuralism (1967)este o cercetare detaşată, de înţelegere a originalită-ţii teoretice şi de remarcare a dificultăţilor practiceîn identificarea (descrierea) unor structuri relativsigure, de util echilibru. latura de echilibru îl vaînsoţi în viitor pe nemoianu, în aplicaţia sa metodi-că circumspectă, suplă, prevenitoare cu incertitudi-nea creatoare constant familiară.

Proza critică din Simptome, 1969, şi Calmulvalorilor, 1971, propune, printr-un extins spectrutematic, mici eseuri într-un anume fel experimenta-le, inteligente şi insolite, reflexive şi imaginative,ludice, paradoxale şi impunătoare prin avizare,inovatoare în siaj conservator, interferând practicaşi teoria literară. va păstra de aici lucida aventurăeuristică şi discreţionară. utilul si plăcutul, 1973,optează profesional şi decis(iv) pentru comparatis-mul universitar occidental, preponderent anglofon,în răsfrângere cu scrisul literar românesc.

impulsionată de prefaţa la traducerea în româ-nă a romanului lui oliver goldsmith, Vicarului dinWakefield, din1967, micro-Harmony (1977; micro-armonia. dezvoltarea şi utilizarea modelului idilicîn literatură) e la origine teza sa de doctorat. extremde relativizat şi de înţelegător, identificând şi anu-lând centralitatea şi marginalitatea, v. nemoianuvrea să acomodeze literatura – prin idilă – deopotri-vă ca domeniu autonom, determinat şi determinant.să constat deocamdată idilicul autonom (acceptat şidepăşit) şi idilicul determinat (apropiat şi apropriat).

în monografia „teoretică”, autorul admite căliteratura are forme autonome, regularizate. în ace-laşi timp şi în acelaşi loc, gândeşte că literatura seschimbă sociologic şi nu estetic, de vreme ce criteriultransformator în literatură e unul al vieţii. un crite-riu vital, după cum constat, mereu reîncadrat meto-nimic: „literatura importantă (fie că ne gândim larealism sau simbolism) pune acum accentul pe cutotul alte aspecte ale vieţii (s. n.), lipsite aproapecomplet de relevanţă pentru idilă.” specie lirică de

tip clasic, idila îl preocupase anterior estetic şi, maicu seamă, „poetologic”, în prefaţa Goldsmith şi meca-nismul idilei, la Vicarul din Wakefield. Concluziastudiului publicat în 1977 în elveţia este de resortantropologic şi larg sociologic: „rezultatul final alstudiilor asupra idilismului ar trebui să fie o maibună cunoaştere a interconexiunilor dintre activită-ţile umane.”

nemoianu cunoaşte şi ignoră programatic poe-ticul pictural clasicist, idila ca mic tablou, eidullion,definind-o tot spaţial, metaforic, poetic-epistemolo-gic, spiritual-eshatologic: idila este „fâşia îngustăîmpresurată de haos”. (semnalez, în treacăt, ca unfel de coincidenţă, oferită de memoria lecturii, că,recent, Aura Christi a identificat un topos vital,vizionar, trasfigurator, istmul, printr-o configurareformal similară, dar operaţional diferită.) v.nemoianu precizează că tratează idila nu ca gen, darca model sau topos lărgit. rostul urmat al idilei esteacela de a forma un cadru. Funcţia esenţială: săîncadreze şi să limiteze, într-o dinamică istoricăvariabilă.

idila pur literară era strict determinată. idilanon sau para-estetică, societală, extinsă dincolo de o„realitate estetică”, ajunge determinată, legiferantă,canonică. idila cu care operaţionalizează teoretic şiinterdisciplinar nemoianu tranzitează artisticul şi„capotează” în sociologic, ea căpătând o „funcţiesociologică din ce în ce mai activă”. o puritate socio-logică trădează restricţia şi restrângerea idilei astfelre-concepute, deşi ar trebui să spun mai degrabăfinalizate. Potrivit lui nemoianu, idila nu e o struc-tură psiho-morală, ci socială (cf. nota 69, p. 209). darcând reproşează sentimentalismul idilic, nu se poateconsidera că psihologizează?! (cf. nota 47, p. 217).sau relaţia idilei cu eroicul şi demonicul în Faust degoethe, la W. emrich (1957), (cf. nota 32, p. 227),poate fi viabilă în afara unei structurări psiho-mora-le? iar dacă idilicul înseamnă, cum crede autorul, înmod esenţial şi substanţial, chiar analog, încredere,socialul se impurifică, de bună seamă, oricât amascunde faptul, de teologicul psiho-moral.

idila suportă o proiecţie organicistă, triadică,diacronică, dinamică, variabilă. trei momente o(re)configurează, aş spune până la limita desfigură-rii. Primul model este calificat ca nesigur şi ar fi maiadecvat să-l fi numit pre-model sau simili-model. eurmat de un „model uman excepţional şi atrăgător”.în stadiul ultim, agresată de romantism, idila edecredibilizată (îşi pierde funcţia esenţială, de aimprima încredere) şi se manifestă alterat – şi alter-nant –, prin „ironie, spirit ludic, ambiguitate şi nesi-guranţă”. stadiu post-paradigmatic, am spune.Proiecţie diversă şi perversă. topos, în fapt, extremlărgit, până la travestire ori părelnică supravieţuire.dacă privim idila din perspectivă textuală. Ceea cear însemna estetică, pur literară. Perspectiva teore-tico-analitică de aici este, însă, cu prioritate, una nutextuală, ci contextuală. despre un idilism contex-tual, nemoianu însuşi conştientizează, explicit,atunci când îl citeşte pe j. Keats.

idila e produsă de (dar şi din ori prin) realita-tea istorică, literaturizată sau stilizată într-o epocăde deplină fericire (jean Paul), de fericire acompa-niată de inocenţă, armonie, împăcare (schiller).Potrivit lui hegel, domină cultural şi social între1750-1850. idila are „personalitate” literară doar însecolele 18-19. e văzută de nemoianu ca fiind multmai mult conceptistă decât artistică. „idila are stabi-litatea unei doctrine şi, în plus, falsa corporalitate aartei verbale, siguranţa conferită de concreteţeaimaginilor estetice. este o îngheţare a trăsăturilorconţinutului.” dar sincretizează literaritatea, retori-ca şi stilistica, pe de o parte, şi larga deschidereantropologică, pe de altă parte. e, aşadar, constructuman, estetic, ironic; formă de umanism, un uma-nism „la scară redusă”.

idila e în felul ei realistă, mai cu seamă prinschiller, aşadar diferită de pastorala care e utopică.în literatura franceză, constată nemoianu, idilacorupe pastorala iar „utopia tinde să substituieidila”. dar nici pastorala nu comută cu totul în ideal.se întâmplă că şi „pastorala devine coşmar”. Forţade impunere delimitează îndeosebi idila cuceritoarede pastorala învinsă, definitiv pe la 1700. Artificială,pastorala nu reprezintă viaţa (cf. note, pp. 204-5). otransformare şi nu o pură dispariţie i se admite însăşi pastoralei, de vreme ce ea evoluează spre idilă! oa treia specie lirică de tip clasic, egloga, este aici abiapomenită. la drept vorbind, egloga nu este lipsită de

recurenţe şi metamorfoze, chiar şi în poezia româ-nească (post)modernă.

o dovadă de realism, notează nemoianu, deesenţă a socializării, deci, dacă nu chiar de materia-lism, am adăuga, e că „în lumea idilică, totul esteobţinut prin muncă…”. la voss, în capodoperaluise, apare ideea dezrădăcinării prin părăsirealocului de origine, aici mediul burghez înlocuieşte pecel rural. idila e conservatoare, reacţionară, excluderevoluţia. Admite ordinea umană consacrată, înhotarele omenescului exclusiv. schiller, ni se amin-teşte, exclude aderenţa idilismului la titanism. încadrul umanului, idilicul e chiar devirilizat. „lumeaidilică este una feminină”. Feminine sunt buna-cuvi-inţă, ordinea, liniştea sau modestia. masculinitateaantiidilică, notează nemoianu într-un mod reductivşi, nu doar, antipsihologizant, trăieşte din instabili-tate, raţiune tiranică, duritate.

Feminitatea idilică nu e însă totul. nemoianuuneşte fizicul cu metafizicul şi, punând în parantezăvirilitatea, deschide idilei o prea râvnită acoladă,într-un absolut al extensiei prezenţei. el constată„identificarea între idilic şi dumnezeesc, filozofic,spiritual (opusul dramei şi al suferinţei vieţii)”.Admite „potenţialul integrator al idilei în lumea caîntreg”. operează cu un „topos idilic extins, univer-salizat”, opus haosului. dar nu scoate astfel idila dinrealitate, mutând-o în idealitate, atunci când, delocîn treacăt, atinge idila globală şi iluzia totală?evident. de altfel, el notează clar existenţa unui„model idilic idealizat, durabil”.

rezolvarea teoretică şi practică, într-o pragma-tică reunindu-le pe amândouă, s-ar ţine, dupănemoianu, în ambivalenţa, deopotrivă conservatoa-re şi înnoitoare, a idilei, idilicului, idilismului.trăsăturile apar puse-n „schemă” (una ambiguă,fireşte, de altfel recunoscută repetat) pe câteva lite-raturi consacrate.

idila, realistă, depăşind şi astfel anulând idea-lismul, nu limitează viaţa atunci când ignoră boalaşi moartea… la j. h. voss, în Idila 15, tragicul(boala, bătrâneţea, moartea) „poate fi depăşit prinintegrare în ritmuri mai complexe”. Această extensieeste însoţită de intensificarea trăirii, ceea ce aparetot ca o marcă a ambiguităţii. „Acesta este geniul:modelul idilic orientat şi concentrat asupra sinelui”,se constată în der Genius de schiller. Planul vizat epaideic şi, poate, doar aparent, transpsihologic. devăzut în acest sens – formativ, pedagogic – observă-rile despre relaţia maestru-ucenic la Bramble.nemoianu aduce explicit analiza idilismului în ori-zont psihologist, la goethe, în Werter. Şi o menţine,în paralel cu idilismul înţeles prin romantism, şicând menţionează idila „ca obiect al voinţei”. în fine,tot ca un fapt de ambivalenţă sau ambiguitate, idilarecuperează tragismul thanatic, ca semn de însănă-toşire, metamorfoză, rezistenţă. v. nemoianu con-stată sinteza şi revitalizarea idilei prin jean Paul,care abordează şi tema morţii.

în acest studiu, idila e raportată la – dar şireportată prin – clasicism, baroc, romantism. idila atemperat clasicismul dogmatic-tipizant-abstracti-zant. neoclasicismul secolului 18 uneşte „moderaţia,liniştea, virtutea”. Barocul cvasi-idilic este dezvăluitîn unele locuri din Faust de goethe. în Werter, idilis-mul devine de înţeles prin romantism, personajulfiind idilic înainte de sinucidere. idila e prezentă şiîn tranziţia spre romantismul care o va nega.excepţie face hölderlin, un empatizant al idilei. Prinanihilarea şi absorbţia romantică, idila trece de laestetic la sociologic. Fără abatere geografică, istori-că, literară. inclusiv în ceea ce ne priveşte. „europade est – la apariţia curentului Biedermeier – a fostzdruncinată de impactul cu modelul idilei societale.”idila ajunge ironică, ludică, interogativă. se desfacede funcţia estetică. Pesemne că nu total, dacă semanifestă, cum constată autorul, ca joc supranatu-ral. se întoarce, în esenţă, la realitate. deşi, în seco-lul 19, idila ajunge „militantă”, trecând de la esteticla sociologic (ca teorie socială sau sociologică, opusăraţionalismului), nu dispare viziunea organicistă avieţii şi a lumii, se adaptează şi la contextul ironic.romantismul Biedermeier reconsideră idilicul şi seînţelege prin idilicul ironic-organicist. în acest stu-diu/stadiu, prin limitare la secolul 19, idila rămâne o„alternativă reacţionară”, care câştigă teoreticenorm, dar practic, adică literar, ea (se) pierde. Forţade adaptare a idilei capătă, ulterior, până în ultimaclipă, în gândul lui nemoianu, o maximă anvergură,de ordin canonic. r

romantismul Biedermeier reconsiderăidilicul şi se înţelege prin idilicul ironic-

organicist. În acest studiu/stadiu, prinlimitare la secolul 19, idila rămâne o

„alternativă reacţionară”, care câştigăteoretic enorm, dar practic, adică literar, ea

(se) pierde. Forţa de adaptare a idileicapătă, ulterior, până în ultima clipă, în

gândul lui nemoianu, o maximă anvergură,de ordin canonic.

marian victor buciu

Idila conceptistică

vIrGIl nemoIAnu

18

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

George Motroc: la multi ani şi la... maimulte cărţi! domnule ardian-Christian Kuciuk, cuvoia dvs., pentru început, să facem o întoarcere întimp... Vă mai amintiţi primele lecturi decisive pen-tru formarea dvs. intelectuală, dar şi primele rân-duri scrise?

Ardian-Christian Kuciuk: vă mulţumescpentru urare, sper să nu-mi depăşesc curând numă-rul anilor cu cel al cărţilor. desigur că îmi aducaminte de primele lecturi. într-una din camerele încare am copilărit, bunicul zidise una dintre ferestreşi o transformase în bibliotecă. Cărţile citite parcădeveneau transparente, probabil ca să încep să vădlumea din şi prin cărţi. mai târziu, a trebuit să par-curg drumul invers. Primii mei autori au fost buni-cii, mari povestitori. Am trecut de la magia oralităţiila cea scrisă prin shakespeare (ediţii bibliofile, rea-lizate de albanezii din America, trimise în anii ‘50 destrăbunicul meu, Aleksandër Kyçyku), apoi prinmarele liric lasgush Poradeci, prozatorul mitrushKuteli, hemingway, gogol, erich maria remarqueşi alţii. Poradeci şi Kuteli trăiseră ani de zile înromânia interbelică şi admirau spiritualitatea deaici. ei nu doar scriseseră câteva capodopere ale lite-raturii albeneze moderne în românia, ci şi publica-seră aici, la Constanţa şi Bucureşti. ţin minte şiprima mea „povestire”, scrisă sub semnul mimesis-ului. Ca un soi de culegător de folclor, relatam oîntâmplare deja obişnuită pentru oraşul meu natal,Pogradec – sau enkelana, cum îl denumiseră roma-nii – în timpul celui de-al doilea război mondial. Anăvălit aşa-zisa dreaptă, i-a adunat pe toţi bărbaţiiîn subsolul închisorii – care mai târziu a devenit gră-diniţă (!) – şi i-a torturat ca să spună unde şi-auascuns galbenii. unii au murit în bătaie, pentru căn-au vorbit, sau pentru că nu aveau galbeni. Apoi avenit aşa-zisa stângă, i-a adunat în acelaşi subsol şii-a zdrobit în bătaie, ca să spună unde şi-au ascunsgalbenii rămaşi. Chiar nu conta dacă eşti sărac lipitsau bogat, bătaia rămânea la fel detemeinică. Alţi unii au murit în băta-ie, fie ca să-şi păstreze secretul, fiepentru că nu aveau ce secret să măr-turisească. toţi cei veniţi, indiferentde culoare politică sau etnie, se pro-clamau eliberatori. Apoi s-au sfâşiatîntre ei pentru bani şi putere, prefă-cându-se că duc nişte lupte doctrina-re. Ca să le salvez viaţa post vitam,cum s-ar zice, bunicilor mei, am scriscă ei izbutiseră să ascundă nişte gal-beni în gura unor peşti din laculohrida. e clar că n-au mai prinspeştii respectivi până s-au mutat înlumea cealaltă şi în cărţile mele.

Fără îndoială, se citea mult maimult... dintre literaturile străine, erala mare preţ literatura rusă, sau doarceva mai accesibilă, în raport cu auto-rii occidentali?

Pare paradoxal, dar se citea maimult şi se trăia cu mult mai autentic,deşi timpul lecturii pare a absorbi dintimpul trăirii. unii insistă greşit căpe atunci citeai fiindcă nu prea mai aveai ce face. eucred că lumea aceea era mai echilibrată, mai binecu-vântată, sau noi eram mai oameni. literatura rusănu era iubită în Albania datorită politicii comuniste,ci pentru că era o mare literatură. graţie acelui mis-ter al supravieţuirii, pe care literatura şi-l păstreazăşi în zilele noastre, autorii mărunţi şi vânduţi politi-cii, circulau în aşa fel, încât nimeni nu-i putea inter-zice pe toţi autorii geniali. erau interzişi tacitdostoievski şi Bunin, de pildă, dar îi puteai citi înlinişte pe tolstoi, Cehov, gogol, turgheniev, esenin,maiakovski. Ceva mai greu era cu autorii occidentalicare, în mare măsură, erau damnaţi ca fiind reacţio-nari, slabi, imorali, produse ale marketingului etc.dar găseai literatură adevărată, oricum. de obicei,când e prea multă mizerie, demagogie şi haos con-certat în societate, marea literatură îi cheamă tainicpe cei care se vor hrăni cu ea.

Îmi vine în minte un titlul – „dostoievski şitolstoi. poveste cu doi necunoscuţi” de Ion Ianoşi,despre aceşti doi mari scriitori care nu s-au întâlnitniciodată, deşi erau contemporani... dvs. cum i-aţireceptat pe fiecare? mai sunt dostoievski şi tolstoinişte lecturi „obligatorii” pentru un adolescent cu o(minimă) cultură?

nu înţeleg de ce trebuiau să se cunoască ceidoi. nu mi se pare o chestiune fundamentală ca doimari autori să se întâlnească în această lume.scrisul haric este precum arderea unei lumânări;

are timp şi motiv o lumânare mistuindu-se să steade vorbă cu o altă lumânare?! Cu cât mai originalăeste lumea plămădită de un autor, cu atât mai redu-se mi se par posibilităţile şi chiar rostul ca să seîntâlnească cu un alt autor de aceeaşi talie. tolstoişi dostoievski îmi sunt foarte dragi: primul îmicreează convingerea că ceea ce trăieşte el, o scriiinstantaneu tu, într-un amestec luminos de timpurişi metafore, iar al doilea: că unele lucruri pe care letrăieşti tu în profunzimile intraductibile, le descrieel aproape desăvârşit.

dar ce mai înseamnă astăzi literatura şi lectu-ra în general?! Câteva dintre puţinele lucruri care nemai pot face fericiţi sau invers...?

Astăzi graniţa ce desparte fericirea de conforts-a subţiat înfricoşător. mulţi iau drept fericiresufletească o multiplă desfătare a cărnii şi, vegetândîn ea, se golesc sufleteşte şi poate nu-şi dau seamapentru ce / cine au trăit nici când mor. unii mor fărăs-o simtă – şi asta devine o dimensiune de infernpentru cei care nu mor. mie literatura care te facefericit nu mi se pare literatură, fiindcă e văduvită deceea ce are viaţa mai pregnant.

În românia aţi venit, după 1990, cu o bursă dedoctorat, îndrumat de regretatul profesor şi academi-cian dan Grigorescu, nu?

da, a fost o onoare să lucrez cu domnia sa. înafara multor lucruri pe care le-am învăţat despreliteratura comparată şi despre anumite mecanismece menţin valoarea universală a unei literaturi indi-ferent de limba sau cultura în care e scrisă, dangrigorescu a fost primul care a scris elogios despreromanul meu de debut în limba română, „anul încare s-a inventat lebăda” (1997). un nou prozator, seintitula eseul. de câte ori cobor acum la metrou, amconvingerea că îl voi revedea: în costum şi cravată,cu acea geantă mare şi grea, pe care instinctiv o com-param cu un mic sicriu. nu ştiu ce căra în ea spre olume sensibil mai rafinată.

...Şi a urmat un traseu spectaculos şi rar înistoria literaturii române: v-aţi perfectionat limbaatât de repede încât aţi început să scrieţi şi în româ-nă, una admirabilă, care pe mine m-a făcut mereu săcred că proveniţi sau aveţi ceva legături cu vreo fami-lie de români de prin Balcani...

s-a întâmplat s-o mai spun: nu eşti primitîntr-o altă limbă, dacă nu eşti invitat. Şi nu poţi fiinvitat într-un spaţiu pe care nu-l iubeşti. este ochestiune de har şi nicidecum de performanţă indivi-duală, sau de alchimie etnică.

În prezent, trăiţi în două culturi... este acestaun avantaj sau un impediment?

Cel mai des simt că două culturi trăiesc înmine, nu invers. nu este mereu uşor, dar e prea fru-mos. Aceste două culturi au multe asemănări, deşiuna, la prima vedere, este de structură latină, iarcealaltă nu. Ca individ şi mai ales ca prezenţă fizică,eu trăiesc în ele prin absenţă sau ocultare. uneoridumnezeu te duce la mari adâncimi ale culturii şiacolo nu ai voie să te implici în mod clasic la mersulei cotidian. Cu timpul îţi pierzi capacitatea de a oface şi aceasta mi se pare cea mai aleasă existenţăpe care o poţi avea cât timp eşti încă în trup şi nucomplet în cărţi.

dacă ştiu bine, faceţi un al doilea doctorat, înteologie... de aceea, aş vrea să vă întreb: Credinţa şi / sau literatura pot salva lumea de sub influenţarăului...?

Despre cărţi şi ani în Balcani

n George Motroc în dialog cu Ardian-Christian Kuciuk

Ardian-Christian KuCiuK (pseudonimulliterar al lui ArdiAn KyÇyKu), scriitor de expre-sie albaneză şi română, eseist, traducător şi editornăscut la 23 august 1969 în oraşul Pogradec dinAlbania. doctor în Filologie şi doctorand în teolo-gie. Conferenţiar în ştiinţele umane şi ale comuni-cării, rector al universităţii române de Ştiinţe şiArte „gheorghe Cristea” din Bucureşti. Cărţi origi-nale scrise şi publicate în limbile albaneză şi româ-nă: În imperiul pietrei, anul în care s-a inventatlebăda, Familia morti, dulcea taină anebuniei, noaptea după anul zero, un trib glorios şimuribund – eposul unei uitări, muza Jocului,traducerea, Fluviile Saharei, Zeul epi-gon, dragoste la ultima vedere, pofta de pâinecerească, diva sau mâncătorul de Flori, Îngerii deprisos, trilogia, Cristalul şi hienele, un alfabet alpoeziei albaneze (antologie de poezie albaneză înlimba română), Vremea locţiitorilor, ochi, Cum afost cucerit nebunistanul, Introducere înSemiotică, asediu – roman scris cu foarte puţineghilimele, ex – roman de dragoste & conspiraţie,Semnele şi Cetatea (prelegeri), Home, În loc de veş-nicie (teatru), Ki$land sau Sărută-mă schele-tule, loc pentru o singură păpuşă -mat / film depovestit, viceCartea - frânturi de viaţă sau de hârtieinspirate de teatru (teatru), Sângele neutru – viaţăde sufleuri (teatru), tatăl, excelenţă – 5 imagini dela oglindă (teatru), empatycon sau Cartea Vieţiipremature (memoriile unui număr i), Ceruldintr-un plic, perla.

membru al uniunii scriitorilor din românia,al ligii scriitorilor din Albania, al Asociaţieiscriitorilor din Bucureşti; membru titularal académie européenne des arts; membru cores-pondent al Central european academy of Scienceand art.

împreună cu tatăl său, acad. Kopi Kycyku, auînfiinţat şi conduc revista europeană Haemus,care apare la Bucureşti din anul 1998, în limbilealbaneză şi română, cu rezumate şi secvenţe înfranceză, engleză, italiană, turcă, greacă etc.Colecţia revistei însumează până acum peste 4.000de pagini, în care au apărut fragmente din opera apeste 200 de scriitori, gânditori şi intelectuali euro-peni şi nu numai; de asemenea, haemus le-a dedi-cat numere speciale culturii şi civilizaţiei greacă,turcă, italiană, elveţiană, evreiască, chineză, exilu-lui albanez şi românesc.

redactor-şef al revistei universitareComunIQue. Cărţi şi fragmente din opera sa litera-ră au fost traduse şi au apărut în peste zece limbistrăine.

AtelIerul luI ConStAntIn BrânCuşI

Chestiunea cu literatura ce poate salva este oglumă întunecată, pusă în circulaţie de inşi caren-au suficientă credinţă sau dragoste de semeni. neaflăm în perioada dominată de cei care, fără să-lurască pe celălalt, nu-l pot iubi, şi a celor ce, neiu-bindu-l pe celălalt, nu-l urâsc. lucrurile cu adevăratimportante sunt deseori doar mimate, sau damnatedrept patetice, iar cele negative – aplicate direct,acum şi aici. este ca o retragere tăcută a luminii dinnoi, în paralel cu străduinţa absurdă da a recuperasimţirea prin demagogie ieftină, camuflată în perfor-manţe stilistice. esenţa jertfei în literatură este dife-rită de cea a credinţei.

arghezi avea acea obsesia a absenţei răspunsu-lui din partea divinităţii... Consideraţi că dumnezeus-a retras din lumea noastră sau lucrurile stau şimai grav? Cum interpretaţi expresia prin carenietzsche a devenit cunoscut chiar şi pentru cei carenu l-au citit? (mă refer la „dumnezeu a murit”).

Pe unul dintre nenumăratele ziduri aleeuropei se găseşte şi următorul grafitti: nietzsche azis: dumnezeu a murit./ nietzsche a murit.

din nefericire, au fost şi sunt nenumăraţiautori în situaţia argheziană şi cred că ei n-au ştiutcum şi ce să întrebe, de n-au primit răspuns. Culmeaeste că unii chiar se mândresc cu asta. sau pur şisimplu vor să câştige ceva prin etalarea publică aunei asemenea obsesii, căci nu este o izbândă să daisfoară prin ţară despre cum n-ai primit răspuns.suferinţa poate fi colectivă, dar întrebările şi răs-punsurile, ca şi darurile, sunt întru totul individua-le, personalizate, cum se zice astăzi. A rostit ellieWiesel o frază remarcabilă, vorbind despre holo-caust: „nu întrebaţi unde a fost dumnezeu, ci unde afost omul”. iubirea – în concepţia ei supremă, numi-tă şi Întunericul Străluminos – nu se retrage, chiardacă este (sin)ucisă, rănită, călcată în picioare.omul (care poate fi considerat întrebarea) sfinţeştelocul, tot omul pustieşte locul. locul pustiit poatepustii oamenii, la fel cum oamenii sfinţiţi pot exorci-za pustiurile.

Sfinţii nu mai există astăzi decât în calendarulreligios...? e acesta un semn că lumea merge sprerău, spre tot mai rău sau o schimbare de paradigmă?

depinde unde îşi face veacul fiecare. unii vorsă trăiască mai mult în oraş, alţii mai mult înrugăciune.

Să trecem la un alt domeniu... din punct devedere al carierei universitare, acest an a însemnat şio mare provocare, aţi fost ales rector...

da, colegii de la universitatea română de Şti-inţe şi Arte „gheorghe Cristea”, una dintre primeleuniversităţi particulare postdecembriste, mi-au con-ferit încrederea lor şi am proiectat împreună o stra-tegie menită să ducă mai departe calitatea învăţă-mântului superior. nu ştiu cum ar suna, dar funcţiaaceasta e răspândită în atâta muncă (nu doar a mea)făcută din tot sufletul, încât nu-i simt greutatea şi,pe undeva, în timp ce scriitorul tinde firesc să devi-nă un spiritus rector, rectorul nu-l poate decât ajuta.

În general, după 1990, învăţământul românescse află într-o permanentă schimbare... dacă aţiprimi drept premiu (sau pedeapsă!) să fiţi ministrual învăţământului pentru luna dvs. de naştere, cemăsuri urgente aţi lua?

nu mi-e teamă de aşa ceva, deci nu se poateîntâmpla.

Îmi aduc aminte, anul acesta, în dimineaţaanunţării rezultatelor, ştirea zilei la realitatea tv eracă în judeţul Ilfov – 85 %, iar în Bucureşti – 45% din-tre candidaţi au picat examenul de bacalaureat şi că,în general, rezultatele au fost, paradoxal, şi maislabe decât anul trecut... un dezastru care se repetă...Subiectele sunt prea grele sau elevii tot mai nepregă-tiţi? există soluţii?

un dezastru doar se vede în unele rezultate,dar nu e acolo. dezastrul este în dispoziţia umană şiîn insistenţa dementă de a opta pentru ignoranţă,pentru autoizolare în materie (nu cenuşie), ceva degenul: ai carte, n-ai parte şi viceversa. Probabil încurând rezultatele vor fi transmise invers: nu cât lasută din tineret n-a reuşit, ci cât la sută a reuşit. Pede altă parte, nicăieri nu scrie că toţi trebuie să aibăo facultate. unii trebuie să pună mâna pe unelte cla-

sice şi, prin asta, să menţină un echilibru străvechi,altfel am cere azil la internet, sau de la internet la orealitate părăsită de har. viaţa răsăriteană, de alt-fel, este plină de neprevăzut. A mai spus cineva:acum o jumătate de veac au emigrat cei deştepţi şiam văzut ce s-a întâmplat. acum o să plece ăia maipuţin deştepţi şi măcar vom vedea ce se va întâmpla.nu mai sunt graniţe vizibile în continentul nostru –astfel şi circulaţia mate-riei cenuşii se va supuneunor reguli noi, nu ştiucât de benefice, însă. Certeste că se poate şi chiartrebuie lucrat cu tinericare aspiră să devinăindividualităţi, nu simpliplătitori de taxe. Cânderam decan la facultateade arte şi ştiinţe a univer-sităţii, am lansat concep-ţia de masa rotundă cuun singur colţ. Asta pre-supune dezbateri deschi-se – nu şi sterile – în tim-pul orelor de curs şi semi-narii, ca fiecare studentsă-şi clarifice pas cu pasdrumul pe care vrea sămeargă, totul sub semnulunui echilibru intelectualşi spiritual, deoarececând multe capete gân-desc la fel nu gândescmult, iar când fiecare capgândeşte în felul său dis-pare dialogul. iar anultrecut, după o idee iniţia-tă de doamna Prof. univ.dr. ing. lidia Cristea, preşedintele universităţii, amorganizat concursul litteris Forum. Participareaelevilor şi mai ales talentele descoperite pot clătinadin temelii orice pesimism.

apropos de subiecte, cineva spunea că rezulta-tele la limba română au fost slabe pentru că tinerilorde astăzi nu le mai place eminescu... Clasicii se potdemoda, s-a schimbat gustul adolescenţilor sau emai degrabă o vină colectivă pentru că nu mai ştimsă îi percepem şi să îi punem în valoare, din punct devedere cultural?!

nu clasicii se pot demoda, ci contemporaniidevin mai superficiali; unii din neputinţă, alţii con-

ştient, alţii dintr-un snobism la fel de distrugător caşi vânzarea sufletului. unii dintre clasici îşi au nudoar precursorii în viitor, ci şi detractorii. uneori,din păcate, admiraţia faţă de clasici atinge idolatria,iese din firesc, şi ei sunt respinşi înainte de-a ficunoscuţi. din cealaltă tabără, pseudo-elitele şi uniioameni de condei, cu un oarecare renume, cu ambi-ţii imense, dar lipsiţi de operă, arzând etapele, facorice ca să devină deschizători de drumuri, guru,modele vii şi nemuritoare, şi astfel, prima lor mişca-re este desfiinţarea sau alungarea din centrul aten-ţiei a clasicilor. în istoria balcanică şi nu numai, nue nicio noutate. este doar o dovadă mai apropiată întimp că nimic nu poate începe de la zero.

Credeţi în necesitatea unui bacalaureat dife-renţiat?

diferenţiat sau nu, cei aleşi să ducă mai depar-te valorile şi esenţele o vor face, chiar dacă asta n-osă se vadă şi nu va fi premiată. vă dau un exempludemn de marea literatură. Anul trecut şi-au luatlicenţa la noi trei membri ai aceleiaşi familii. Copilulsuferea de un handicap şi ambii părinţii se înscrise-seră la universitate doar ca să-i fie alături. Au urmatîmpreună toate cursurile şi seminarile, fără să-şifacă un titlu de glorie din situaţia lor şi fără să sevictimizeze. mulţi nu ştiau că sunt aceeaşi familie.zâmbeam cu faţa şi plângeam cu inima de fericire decâte ori aveam ore cu ei.

Sistemul universitar trebuie şi el reformat sause află într-o situaţie mult mai bună comparativ cusistemul preuniversitar?

un mesaj pe care l-am folosit la alegerile pen-tru funcţia de rector a fost: reformele deseori schim-bă doar formele.

Ce sfaturi aţi da unui tânăr student, unuitânăr scriitor care vrea să publice prima sa carte? Săcitească mai întâi, spre exemplu, mult dostoievski,sau e suficient talentul?

mi-am şters sfaturile potenţiale din memorie.ţin minte cum un scriitor mediocru, pe la mijlocul

anilor ‘80, după ce-mi citise câteva dintre primeleproze, a insistat morţiş să mă apuc să ţin un jurnalmai aparte, o cronică extrem de fidelă, ca în desene-le japoneze, să scriu cu cât mai multe amănunte, ori-cât de obositor ar fi, întâmplările zilnice, că aveameu să văd în viitor fructele dulci ale muncii şi siguraveam să-l binecuvântez. dar viaţa de atunci eraatât de săracă în exterior, încât jurnalul acela ar fiînsemnat un soi de traducere a neantului în cuvin-te... numai un dispreţ nesănătos îl poate face pe unindivid să-l sfătuiască pe altul să se anihileze astfel.scrisul este un dar şi o muncă unice, de aceea celemai multe sfaturi date altuia în domeniu rămânvariante ale dispreţului ascuns, ale unui voyerism cefrizează psihiatria, sau ale unor orgolii intrate însevraj.

pe termen lung, sunteţi optimist în ceea ce pri-veşte destinul literaturii în general, sau...

e prea târziu pentru mine ca să mă frământeaceasta.

există opinii conform cărora romanul dv., Ex,este unul dintre cele mai interesante ale perioadeipostbelice din punct de vedere al reprezentării lumiibalcanice... dv. îl apreciaţi la fel de mult, sau aveţialte titluri preferate, din creaţia dv.?

este singurul meu roman pe care l-am scris întren, când făceam naveta la Constanţa. el comple-tează cumva un fel de sagă scrisă parţial în limbaalbaneză, parţial în română, dar umorul îl faceroman balcanic scris în română. ex – roman de dra-goste & conspiraţie, scris în cheie duios-sarcastică,este strâns legat de asediu, de un trib glorios şimuribund, de empatycon sau Cartea Vieţiipremature, de dulcea taină a nebuniei, Cerul

19

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

Iosif Brodski ■ mai mult decît unu Colecţia 100 capodoperePrefaţă, traducere şi note de Marina vraciu

„Un evreu, poet rus şi cetăţean american” – aşa se autodefinea, cu ironie caracteristică, Iosif Aleksandrovici Brodski(1940-1996), scriitor care, după 1972, semna Joseph Brodsky, într-unul din numeroasele interviuri ce i-au fost solici-tate în decursul vieţii. Rezolvînd dificultatea întîmpinată iniţial în uzul englezei, limba din ţara exilului, SuA, poetulgăsea o formulă sub care se putea deopotrivă ascunde şi revela. Pentru cei care cunosc natura „formulaică” a poe-ziei brodskiene (poezie, din păcate, „ascunsă” în limba română într-o unică plachetă tradusă de Emil Iordache), ulti-ma explicaţie ar putea fi cea care primează. Este destul de greu de spus cine este acest autor, deşi etichetările şi exe-geza nu lipsesc. Cum doreşte să fie receptat cel care a vorbit despre sine în mod repetat, inclusiv de la înălţimea tri-bunei premiului Nobel sau din funcţia de bibliotecar al Bibliotecii Congresului, oferind lumii o biografie „oficială”, cu

eroii şi miturile ei, şi aducîndu-şi „omagiul” mai multor umbre? „Mai puţin” sau „mai mult” decît unu? volumul apărut cu girul autorului, cuun an înaintea primirii de către Brodski a premiului Nobel (1987), Less Than One (tradus în limba rusă cu titlul Menşe ediniţî / Mai puţinde(cît) unu/o unitate) răspunde în parte la aceste întrebări. titlul volumului reuneşte trei ipostaze ale personalităţii de scriitor a lui Brodski:autobiografică, critică – de poet, cititor-explicator-interpret şi traducător – şi, în fine, cea diaristico-turistică, ipostaza de cetăţean al lumii.toate – „anexe” ale poetului. Experienţele alese de autorul acestui volum sînt atent dimensionate prin obiectivul aparatului de fotografiat.

Marina vraciu

SACre Coeur

20

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

dintr-un plic şi de câteva romane pe carele-am scris în limba albaneză. nu scriuniciodată după un program anume, dar cândun text se armonizează în mod firesc cu căr-ţile anterioare, fără a semăna cu ele, măsupun. în aceşti (cel puţin) cincizeci de ani,lumea balcanică a fost oglindită prea des înliteratură, de voci geniale, dar şi nechemate,atingând deseori nişte clişee ce decurg dinprea mult exotism, entuziasm sau trâmbiţa-re, servind unor interese extraliterare ce vorsă încorseteze darul scriitoricesc al acestuispaţiu în anumite coordonate. e bine totuşide ştiut că Balcanii, înainte de a fi un Butoicu Pulbere şi de civilizaţie întârziată, esteun Butoi cu metafore, pe care lumea actua-lă, datorită unei birocratizări multiple, nu lepoate asimila cu uşurinţă.

În romanul şi literatura dv. în special,dar şi în general, dar şi dincolo de ea, sepoate vorbi de o atitudine sau chiar de o tipo-logie Homo Balcanicus?

da, a fost un scop al meu ca să aduc înliteratură şi unele ipostaze atât de certe şitotuşi atât de ocolite ale lui homoBalcanicus.

Vă mai aduceţi aminte care a fostpunctul de plecare?

sunt multe puncte de plecare şi nucred că suntem în stare să le localizăm cuexactitate. de aceea, pot spune că un punctar fi plecarea mea din oraşul natal spretirana, apoi de la tirana la Bucureşti, călă-toriile la Athos, la Paris, venezia, leipzig,plecarea dintr-o singură limbă de scris ladouă limbi, aproape toate experienţele exilu-lui, începând cu perioadele în care te naştidimineaţa şi mori seara şi terminând cucălătoriile viaţă-carte-viaţă sau carte-viaţă-carte. Puncte de plecare sunt şi întoarcerile,paginile scrise, oamenii dragi care dispardin viaţă şi se mută în cărţi sau invers, fiin-ţele sau oraşele regăsite, jocurile de-amemoria ale uitării, jocurile de-a uitarea alememoriei etc... Până la urmă, nu conteazăde unde porneşti, ci cum mergi.

există o pagină, o scenă sau un citatcare vă place cel mai mult şi pe care l-aţi citi la o lec-tură publică?

Cred că pentru acest dialog, ar merge începutulromanului empatycon: „în ultima sâmbătă a fiecăreiluni, bunicul poreclit în şoaptă Vrăjitorul mă lua demână şi mergeam la cimitir, unde puteam jura că nuzac schelete, ci cărţi. niciuna dintre acele sâmbeten-a fost ploioasă sau insuportabil de rece. erau usca-te şi luminoase; odată cu lucrurile şi fiinţele ce seduceau pe apa sâmbetei, pesemne se ducea şi aparespectivă. nu erau nici obişnuitele sâmbete alemorţilor, căci astfel toate celelalte zile ale săptămâ-nii ar fi fost ale celor vii, şi puteau fi considerate sin-gurele zile întru totul vii ale dorului de o lume maiumană. ne opream solemn la cişmeaua de piatră şine spălam de trei ori pe faţă, ca să nu fim deocheaţi.nu ştiam dacă riscăm să fim deocheaţi de cei vii saude cei cărţi, dar păşeam mereu printre morminte cuprivirile celor ce abia au ieşit din apă. vrăjitorulsaluta discret în stânga şi în dreapta, rostea câte un„merge”, „hm”, „în curând, sper”, iar eu rupeam şirealipeam versurile cioplite pe morminte. vrăjitorulera convins că cea mai acceptabilă formă pe care opoate lua un muritor după trecerea dincolo era ocarte. A fost om – bun, rău, neutru etc. – s-a făcutcarte. unii nu izbuteau să devină mai mult decâtpropriile nume, prenume, porecle. iar alţii nu deve-neau chiar nimic, nici măcar nimic, şi erau înghiţiţide memorie imediat după deces. vrăjitorul insista cănu uitarea înghiţea oameni, deoarece ea n-avea ceface cu ei, ci memoria. memoria îi folosea pe urmă înmii de feluri, în momente ştiute numai de ea, şi acestproces putea fi denumit drept „viaţa unora sub pie-lea şi soarta altora”.

vrăjitorul era un cititor împătimit şi nu accep-ta nici în ruptul oaselor chinuite de spondiloză căoamenii, mai ales femeile, după ce purtau o anumităcalitate şi cantitate de frumuseţe, puteau devenichiar schelete nenumite, oale, ulcele şi îngrăşămin-te. nu. oamenii se preschimbau în cărţi, deşi aproa-

pe nimeni nu le mai citea decât în treacăt, sporadic,sau în clipe de ananghie.

încă nu ştiam ce înseamnă o carte şi nici ceînseamnă un om, o femeie, o preschimbare în cartesau în om. vrăjitorul era ferm convins că cea maiînaltă formă pe care o poate lua o carte după ce estecitită şi înţeleasă, este aceea de om, indiferent desex, etnie, vârstă şi misiune pe această lume. dacă ocarte devenea om, seputea considera – fărăa-şi pierde teama dedumnezeu – mântuită.iar dacă omul trăia în aşafel, încât să lase în uitareexact ce lasă în memorie ocarte, totul era perfect.Folosea extrem de rarcuvântul perfect”.

Scrieţi şi teatru,ultima piesă a fost pusă înscenă, dacă nu greşesc,anul trecut? Cum a fostreceptarea?

Amândouă spectaco-lele au stârnit dezbaterifurtunoase. m-am bucu-rat, pentru că textul, prin-tre puţinele pe care le amşi în română, şi în albane-ză, „Coafura sfinţilor”, nueste deloc experimental şinu zguduie tabuuri legatede sex, religie, etnii etc.

apropos de citate...nu ne spuneţi câteva pro-verbe albaneze?!

Proverbele albaneze nu se pot traduce uşor şitransmit mai mult decât orice altă formă de artă. deexemplu: Cui îi rămâne capul strâns, şi-l poate răs-cumpăra cu cuvântul; cui îi rămâne cuvântul strâns,nu şi-l poate răscumpăra decât cu capul, mă simt

precum doi şeptari într-un treisprezece,Steaua a vrut coadă şi astfel a început sădispară, nevasta este amanta săracului,Ce conţine burta, scoate damigeana,Bărbatul moare o singură dată, fricosul –zilnic, Vino moarte să mă iei, dar cândajungi ia-l pe vecinul, dai un bănuţ săintri-n horă, apoi dai o mie şi nu mai poţiieşi, dacă te culci cu orbul, te vei trezichior, e leu în faţa şobolanului şi şoricelîn faţa tunului, de m-ai minţit o dată, săte omoare dumnezeu, de m-ai minţit adoua oară, să mă omoare pe mine...

În albania există această obsesie apremiului nobel?

evident.aţi participat la multe târguri inter-

naţionale de carte... Care v-a impresionatşi este vreunul o experienţă obligatoriepentru un tânăr scriitor sau cititor?

s-a întâmplat să particip şi ca unsimplu anonim, şi ca exponent al literatu-rii române, şi al literaturii albaneze, bachiar şi al literaturii exilului. Astăzi târ-gurile de carte sunt nişte săli imense, zgo-motoase, unde se vorbeşte atât de mult,încât ai impresia că pe lume nu se maiscrie de mult, sau mai rău: scrisul a fostinterzis definitiv. te poate înfiora nepu-tinţa de a pricepe cum Cartea, o entitatece se naşte într-un spaţiu atât de intim şităcut, este scoasă la vânzare în spaţii con-cepute pentru mărfuri de dimensiuniuriaşe şi de longevitate măsurabilă.uneori halele seamănă cu nişte aeropor-turi în care toate avioanele au întârziere,sau nu vor veni niciodată, dar nimeninu-şi omoară timpul citind, ci vânzândcărţi. Cred că un tânăr autor ar trebui săajungă acolo măcar o dată, mai ales dacăe pregătit să afle la ce singurătate (crun-tă, dar şi înălţătoare) s-a înhămat. vaavea timp să mediteze prin străzile şicafenelele străvechi ale unor oraşe super-be, pe alocuri magice, pe alocuri pustiite.Şi cărţile sale nescrise vor avea de câşti-gat după ce, printre altele, va cunoaşte

îndeaproape câţiva confraţi celebri, eventual idoli detinereţe sau de maturitate, traducători, editori, citi-tori. deziluzia moarte n-are. deseori nici iluzia.

aproape de final, o să folosesc un tocit, dar încăutil clişeu: Ce proiecte de viitor aveţi pentru aceastătoamnă, pentru anul ce va veni, pentru acest deceniusau până la... sfârşitul lumii?

tocmai mi-a apărut în oraşul meu natal unvolum de proze alese. se poate spune că am ajuns înoraş pornind de la un sfârşit al lumii, după aproape43 de ani de drumeţii, căci traiul în scris funcţionea-ză după un alt calendar şi după o altă geografie,incluziv virtuală sau textuală. se pot face multepână la orice sfârşit al lumii şi înapoi sau mai depar-te.

În final, aveţi un mesaj pentru... colegii dvs.,cititorii revistei „Contemporanul”?

dincolo de orice complezenţă: mai rar am văzutca autorii şi cititorii unei reviste să fie atât de apro-piaţi şi să se îmbogăţească în tăcere şi chiar într-oautentică smerenie intelectuală ca la Contempora-nul. Cred că existenţa acestei comunităţi la Porţileorientului – şi, de ceva vreme, şi ale occidentului –mai ales în aceste vremuri, este un mesaj de sine stă-tător. r

Bucureşti, august 2012

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

nicoleta dabija ■ nopţile lui Cioran

Această carte este o „eliberare” de Cioran, o „despărţire” de acesta. Dar nu este o „răfuială”, ci o despărţire atentă şiamiabilă şi, cred eu, provizorie, pentru că nu poţi scăpa definitiv de bolile culturale ale adolescenţei şi primei tinereţi, nicinu ar fi bine s-o poţi face, însă le poţi îmblînzi. Şi, cred, acesta este efectul pe care îl va obţine autoarea asupra ei înşişiîn urma scrierii acestei cărţi, dincolo de excelenţa lucrării ca atare – pentru că este o carte foarte bine gîndită şi scrisă– şi trecînd peste debutul în volum. Şi este foarte bine aşa! Cioran cu care va avea de-a face de acum înainte, nu maipoate fi un autor devastator, cotropitor, care-ţi reduce propria personalitate, încercînd s-o „paraziteze”, s-o „vampirizeze”pe a ta. Efectul său nu va mai fi, în termeni blagieni, unul modelator, ci unul catalitic, deci autoarea – ca şi oricare alt inscare a trăit o asemenea experienţă – va merge mai departe pe propriile picioare, însă beneficiind şi de plus cunoaşte-

rea căpătată în urma frecventării operei sale, a disecării gîndirii sale oximoronice şi paradoxale.liviu Antonesei

verSAIlleS. SAlA oGlInzIlor

21

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

Citisem o parte dintre cărţile lui AlexŞtefănescu, ale „harnicului şi omnipre-zentului publicist”, aşa cum precizeazăşi nicolae manolescu1. nu ne vom opri

asupra celei mai discutate cărţi ale lui Alex Ştefă-nescu, Istoria literaturii române contemporane(1941-2000), ci vom prezenta un alt volum, apărut înacelaşi an, Jurnal secret, ilustraţii de ion Barbu,Bucureşti, editura Corint. în cele 231 de pagini,sunt cuprinse însemnările zilnice începând cu 27februarie 2003 până pe 15 martie 2005. eul confesiveste atent la toate detaliile unei vieţi dintr-o ţară, încare doar faptul că locuieşti în românia şi cobori dinbloc (fie el şi cel din Calea moşilor) constituie un pre-ludiu al intrării în spaţiul absurdului, al aventurii,unde te poţi întâlni cu cele mai neobişnuite persona-je sau eşti, fără să vrei, protagonistul unor scenememorabile. Faptul divers, uşor de recunoscut şi descos din banalul vieţii bucureşteanului, este trecutîn jurnal şi apoi, mai târziu, la îndemnul lui mirceadinescu, a fost publicat în „simpatica revistăaspirina săracului”.

ochiul critic şi lucid al lui Alex Ştefănescu sur-prinde personajele pe care le cunoaştem cu toţii dinmass-media, de la politicieni la scriitori, de la repor-teri la actori etc. doi dintre actorii politici din Psd,sunt în prim-plan: ion iliescu şi Adrian năstase.Cartea se încheie tot cu referirea la fostul preşedin-te ion iliescu. Aceştia au ocupat scena mai mulţi ani,fiind uşor de recunoscut pentru orice român care s-aobişnuit să vadă ştirile sau să răsfoiască ziarele.este normal ca liderii politici să se perinde la televi-zor sau să se scrie despre ei (la o contabilizare a arti-colelor sale, a constatat că din 1990 şi până în 2003,scrisese despre ion iliescu de 122 de ori, „ion iliescunu a scris niciodată despre mine”, susţine resemnatşi ironic Alex Ştefănescu. e normal să ţină lumea cu

un partid sau cu altul, dar nu e normal să cooptezetoată populaţia într-un singur partid. „nu mă mirăindecenta aviditate de oameni a Psd-ului. Acestpartid are acum aproape totul. Ce mai vrea? (…)nu-i mai rămâne decât să coopteze pădurile, râurile,păsările cerului, tot ce mişcă-n ţara asta. Ca să numai mişte.” (p. 18) este normal ca într-o democraţiesă fie mediatizate personajele politice, dar nu înţele-ge autorul Jurnalului secret manipulările, fiindnedumerit de lipsa de verticalitate sau de lipsa desimţ estetic. este nedumerit, cum pot fi în acelaşicadru, în loja oficială, mai multe personalităţi, într-ocombinaţie grotescă, ion iliescu, Adrian năstase,regina Ana şi patriarhul teoctist…” (p. 97). este deacord, în schimb, cu afirmaţia lui gigi Becali „noi nuavem filosofi, avem numai nişte persoane care vor-besc despre filosofie.” (p. 124).

lista problemelor şi a anormalităţilor dinromânia este lungă. nu a putut să nu observe nicislaba pregătire a românului, mai ales a politicianu-lui. Prefectul capitalei şi-a început activitatea cu ogreşeală de gramatică: „Cine încalcă legea îi luămgâtul!” (p. 72), iar preşedintele ţine discursuri, înlimbaj de lemn. nici scriitorii nu stau mai bine ladisciplina limba română, constată diaristul.

nu este de acord cu deja tradiţionalul compor-tament al funcţionarilor, al şoferilor de taxi, al mici-lor sau marilor slujbaşi din românia, pe care trebu-ie să îi rogi frumos să te servească. Completarea şiprimirea formularelor pentru fisc înseamnă un ade-vărat calvar pentru scrii-tor, tocmai din cauza biro-craţilor. Alex Ştefănescuobservă lenea şi nepăsa-rea acestora încurajaţi de„guvernul generos, care leface punte între Paşte şi 1mai.” Cu siguranţă, citito-rii revistei aspirina săra-cului şi apoi cei aiJurnalului secret au con-statat ironia autorului„mă gândesc să se fi făcuto punte, direct între Paşteşi Crăciun. o puntemăreaţă, românească,prin care ne-am fi remar-cat în europa. Punteadintre Crăciun şi Anulnou s-a creat…”. nu estenici un secret privindacest ritual, pe care îl res-pectă românul, de a-şi lualibere pentru a se bucurade mici şi de manele la oiarbă „galbenă”, că verdenu mai e demult.

Cu un ton satiric, îşiexprimă ideea de „a seelabora hărţi ale gropilor de pe străzile româniei, casă ştim din când în când să le ocolim. s-ar putea înfi-inţa irCg (Institutul român pentru CartografiereaGropilor).” (p. 20) un ascuţit spirit al umorului, darşi al comico-tragicului are memorialistul când pre-zintă realitatea românească, drept un spaţiu alabsurdului. „Ar trebui scris un studiu despre ceea ceîţi poate cădea în cap când te plimbi prin Bucureşti,pe lângă blocuri cu multe etaje: coji de banane,mucuri de ţigară aprinse, sticle de bere. mie mi-a

aterizat cândva pe creş-tet o pijama, ceea ce mis-a părut un record deoriginalitate. Azi-dimi-neaţă însă recor dul a fostbătut. Aflându-mă peCalea moşilor, mi-a tre-cut vâjâ itul pe lângă nasşi a căzut plescăind peasfalt un ficat. un ficatîntreg, crud şi însânge-rat. îmi place să cred cănu era de om.” (p. 8)

Alex Ştefănescueste hotărât să devinăautorul cărţii moartea laBucureşti, afirmând căsunt mai multe feluri dea muri, la noi, în mod ori-

ginal, altfel decât în moartea la Veneţia, aşa cum ascris thomas mann. tot la moarte prin cădere sereferă atunci când aminteşte că unui om i-a căzut încap un porc de la etaj. Aceasta este moartea comică,dar poate fi şi moarte lentă, de silicoză cauzată deaerul oraşului sau moarte de tip fulger: să sari în aerîn timp ce te uiţi la televizor, din cauza scurgerii degaze, să te electrocutezi când umbli la frigider; sauun alt tip de moarte rapidă prin cădere în gol: să caziîn gura de canal, în golul liftului care nu e la etaj etc.

Aşa cum era de aşteptat, criticul este interesatnu de fiziologia provinţialului, ci de cea a scriitoru-lui român. Autorul Jurnalului secret consemneazădefectele tagmei scriitoriceşti, semnalează prezenţanon-valorilor literare care i-au încurcat viaţa, la pro-priu şi la figurat. scriitoraşii l-au sufocat, i-au inva-dat spaţiul de la revistă, dar şi de acasă cu diverseaşa-zise cărţi, maculatură, folositoare totuşi la ceva,la aprins grătarul, la poziţionarea unui pat etc. înnenumărate rânduri îşi exprimă nedumerirea şiindignarea în legătură cu hărţuirea intelectuală lacare este supus un critic de către aşa-zişii scriitori,dornici să acceadă la panteonul cu premii sau să sescrie bine despre ei în paginile unor reviste presti-gioase. unii autori de carte îşi oferă volumele împo-triva voinţei criticului, „strigând că sunt obligat s-ocitesc. Ar fi vrut să o citesc sub supravegherea lui, casă fie sigur că nu sar nici un rând. Avea ochii injec-taţi şi venele de la gât umflate”, se confesează Alex

Ştefănescu, amintindu-şi o experienţă despre un dia-log cu un autor. (p. 8)

Personajul scriitor-în-devenire este omnipre-zent în jurnal, fiind un prilej pentru critic de a facediferenţa dintre esenţă şi aparenţă, dintre calitate şicantitate, repere ce par a se estompa în cultura demasă. „m-am întors de la redacţie cu şapte-opt kilo-grame de cărţi. în fiecare zi mi se întâmplă la fel.(…) în plus cumpăr cărţi şi din librării (pentru căsoljeniţîn şi semprun, lliosa şi Kundera n-au bunulobicei să-mi trimită ce publică,” povesteşte Alex Şte-fănescu. (p. 27) în românia sunt 5000 de autori, din-tre aceştia 2500 sunt membri ai uniunii scriitorilor,„iar dintre toţi aceştia doar 40-50 sunt cu adevăratscriitori (şi numai patru-cinci mari scriitori), ceilalţi,scriind o literatură fără valoare, nu există ca scrii-tori, susţine criticul. niciunul nu este atât de mare,încât să intereseze cu adevărat străinătatea.” (p.103-104)

„Atracţia fatală” pentru carte este descrisăprin enumeraţiile şi repetiţiile frecvente cu ajutorulcărora îşi prezintă camera de lucru, plină cu cărţi,cărţile au invadat şi camera de zi, şi dormitorul. „nureuşesc să mă plictisesc niciodată de cărţi (…), fiind„o atracţie fatală”, se destăinuie Alex Ştefănescu.

ochiul critic şi lucid al lui AlexŞtefănescu surprinde personajele pecare le cunoaştem cu toţii din mass-

media, de la politicieni la scriitori, dela reporteri la actori etc. Doi dintre

actorii politici din PSD, sunt în prim-plan: ion iliescu şi Adrian năstase.Cartea se încheie tot cu referirea la

fostul preşedinte ion iliescu.

anastasia DumitruUn document ridicat din apartamentul lui Alex. Ştefănescu

n Portret

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

lev tolstoi ■ Jurnal Ediţie definitivă

thomas Mann scria la centenarul naşterii lui tolstoi: „În el, omul a fost mai puter-nic decât artistul şi neîndoielnic mai puternic decât gânditorul”. Această judecată,în trei trepte, ar fi cel mai nimerit motto pentru Jurnal. Introducerea la Jurnal va finevoită să se mulţumească însă cu mai puţin. Fără a-l pierde din vedere pe omul-artist, va trebui să coboare în laboratorul gânditorului. Aceasta, pentru că proble-mele reprezintă cea mai problematică parte a creaţiei lui tolstoi. Şi pentru că maipersistă opinia potrivit căreia artistul şi omul ar putea fi desprinşi de gânditor. (…) Până la caracterizarea tolstoismului ca ideologie închegată, ca sistem coerent decugetare (implicat şi în arta tolstoiană târzie, dovedind în continuare o excepţio-

nală valoare figurativă), voi încerca să demonstrez faptul că acumulările de gândire anterioare respec-tivei cezuri prevestesc cât se poate de lămurit acelaşi tip de meditaţie, accentuat individuală, dar şi cuînsemne comune mai multor scriitori ruşi şi neruşi din epocă şi dincolo de ea. Personalitatea de geniu nu poate să nu imprime tuturor activităţilor sale concomitente şi succesive osuperioară unitate. Cititorul Jurnalului va observa lesne acest lucru. Prefaţatorului nu-i rămâne decâtsă puncteze această unitate, prezentată în şi dincolo de diversificări.

Ion Ianoşi

mICul trIAnon. teAtrul

1 Istoria critică a literaturii române. 5 secole deliteratură, Piteşti, ed. Paralela 45, 2008, p. 1298.

tot cărţile, manuscrisele, îi consumă „ultimelerezerve de acuitate a vederii, cu speranţa că am sădescopăr – cum zice clişeul – un grăunte de aur îngrămada de nisip”, susţine criticul.

realitatea „fluidă” din românia îl transformă,îi induce o stare de incertitudine, „nu mai ştiu cinesunt, trăiesc o criză de identitate”. (p. 32) Autorulremarcă schimbările de tot felul din „ţara asta,imprecisă”: numerele de telefon, prefixele, numelestrăzilor, formularele, numele partidelor şi aparte-nenţa politică, toate sunt modificate. Adevărul esteşi el relativ în ţara „fluidă”. nu este de acord cu min-ciuna care s-a spus în legătură cu biografia luieminescu. elevii învaţă şi acum că poetul nu aveabani, „comuniştii au avut grijă să facă din eminescuun proletar, după chipul şi asemănarea lor. în reali-tate, eminovicii trăiau într-un stil boieresc… ori decâte ori verifici ce au spus comuniştii descoperi că auminţit.” (p. 146)

Pentru a se vindeca de stres, autorulJurnalului secret îşi găseşte echilibrul în grădina dela ţară, pe care şi-o sapă singur, „mă întind pe spateîn iarbă şi contemplu cerul printre ramuri.” (p. 38)în schimb, nu aceeaşi stare o are când prezintăatmosfera din vacanţa de la neptun. „după douăsăptămâni de concediu, mă simt obosit. timp de osăptămână m-a chinuit muzica house. (…) Apoi,timp de încă o săptămână, am suferit din cauzaabsenţei bum-bum-ului. Cei de la mtv şi-au strânspe neaşteptate instrumentele de tortură acustică şiau plecat, dar eu devenisem între timp dependent debubuitul lor.” (p. 44)

Alex Ştefănescu este indignat de excesul româ-nilor. nu este de acord cu zgomotul motoarelor, alalarmelor auto, cu muzica dată la maxim. „mă simtinundat de un val de mândrie patriotică: strigăteleromâneşti trec printr-un geam nemţesc!” (p. 109)Când aude care este cheia succesului lui vintilăCorbul, scriitor român stabilit în Franţa, autor debest-seller-uri internaţionale, munca de şaisprezeceore, rămâne uluit. semnalează marea deosebire din-tre român şi occidental. lenea românului nu arelimite: „mulţi dintre cunoscuţii mei dorm aproapetoată ziua. mi-e frică să le dau telefon. întotdeaunaexistă riscul să-i trezesc şi să mă simt vinovat.” (p.114) în altă parte a Jurnalului este obsedat de ideeacă ilie moromete era pur şi simplu un om leneş, nuun contemplativ, nu un filosof al satului, aşa cum sezice.

Până şi lumea copiilor este lipsită de inocenţă;şi aceştia sunt robiţi de patima banului. dorinţelecopiilor ce se joacă în parc sunt de a câştiga la lotosau să aibă averea lui Bill gates. la auzul acestorvise, scriitorul, fiind întrebat de o fetiţă care e dorin-ţa lui, nici nu mai ştie ce să-i răspundă. Apoi îşiaduce aminte că ar vrea şi el un trai modest.

Constată că sunt multe alte lucruri, desprecare nici nu ar vrea să audă. Prezintă o lume a cer-şetorilor şi a hoţilor. un alt protagonist al

Jurnalului este hoţul, în special cel de maşini, unprofesionist în a fura totul din maşini. semnaleazăşi un fapt pozitiv: în urma unui memoriu depus lapoliţie, pentru prima dată, maşina secţiei de proxi-mitate a patrulat în zona scriitorului, iar furturiles-au diminuat.

sentimentele pe care le încearcă memorialistulsunt de repulsie, de indignare, de milă sau de resem-nare. „mi-e milă de semenii mei care au. mi-e milăde câinii care îşi petrec viaţa în lanţuri. (…) dar celmai milă mi-e de oamenii fără valoare.” (p. 76) AlexŞtefănescu are o acută repulsie faţă de guvernanţi,adevăraţii killeri ai cărţilor, detestând oamenii lip-siţi de valoare, care pretind premii de excepţie.simte repulsie faţă de lipsa de organizare a spaţiu-lui politic, social şi cultural. „Cine a plecat în stră-inătate ştie ce calvar înseamnă întoarcerea înromânia. îţi trebuie multtimp ca să te obişnuieşticu stilul de viaţă de aici.”(p. 163) de altfel, şi unpsihiatru francez, îi con-firmă autorului, „pe unton confidenţial, că, potri-vit observaţiilor lui, opt-zeci la sută dintre româniau probleme mari cu ner-vii şi ar trebui să se trate-ze.” scriitorul se aratăindignat şi rănit în orgo-liul naţional, întrebându-

l „vreţi să spuneţi că suntem nebuni?!” răspunsul avenit prompt „A, nu e vorba de asta, pur şi simplusunteţi obosiţi, îmi răs punde el cu diplomaţie. dar...ştiţi... foarte obosiţi.” (p. 206) în urma acestei discu-ţii, autorul român face distincţia între modul nostrude a fi, me reu agitat, şi calmul celor din europa devest sau din statele unite. „la noi aproape toatălumea strigă şi gesticulează, ca prinsă de surescita-re, în timp ce în occident oamenii se ascultă cu răb-dare unii pe alţii, sensibili la argumente. da, nustăm deloc bine cu nervii, dar cum am putea să stămbine dacă trăim aşa cum trăim? mă uit la mine, nuneapărat la alţii, şi îmi dau seama că de dimineaţăpână seara trăiesc încordat. în autobuz trebuie sămă feresc de hoţii de buzunare. Pe stradă merg cugândul să nu calc într-un canal fără capac şi să nuenervez din greşeală vreun câine vagabond.”Argumentele de acest gen continuă, iar concluziaeste „trăind aşa, e de mirare că încă nu mi-am pier-dut minţile cu totul.” (p. 200)

resemnarea este amintită în mai multe locuriale Jurnalului: „noi, românii, suntem în aer demultă vreme.” Până şi eminescu, dacă ar trăi în tim-purile noastre, n-ar avea timp de poezie, „de dimi-neaţă până seara, el n-ar face decât să completezediverse formulare la administraţia financiară.” (p.89) tocmai de aceea, ar dori să facă un film,maimuţele, în replică la celebrul film al luihitchcock, păsările, cu următorul subiect: o întreagăarmată de urangutani şi cimpanzei, gorile şi cercopi-teci invadează instituţiile statului… nimeni nu leopune nicio rezistenţă.” (p. 88)

Cu toate că face o radiografie a societăţii româ-neşti, din paginile Jurnalului secret aflăm şi micilesecrete, de fapt, un mare complex al omului AlexŞtefănescu: „sunt gras, dar nu mă simt gras, măsimt deghizat în gras.” de sub această mască, bărba-tul este mereu atras de eternul feminin, este fasci-nat de femeile frumoase, dar o iubeşte doar pedomniţa, soţia scriitorului.

volumul apărut în 2005, Jurnalul secret, con-stituie o prezentare a faptelor şi a oamenilor, cu tră-săturile lor bune, dar mai ales cu defectele lor. înaceastă carte, Alex Ştefănescu a conturat fiziologiaromânului în perioada 2003-2005. Bine ar fi fost săse fi schimbat ceva din realităţile prezentate deochiul critic şi de mâna sigură a scriitorului. dinpăcate, defectele rămân, scena politică este aceeaşi,chiar dacă unele personaje au fost înlocuite cu alteleîncă mai ciudate şi mai inculte. Bietul Caragiale şi-adorit şi el o societate echilibrată, respectiv şi o lite-ratură a bunului-simţ, însă nu a văzut decât „exage-raţiuni”, toate au fost şi sunt, după spusele luiFarfuridi, „ori prea-prea, ori foarte-foarte”. Alex Şte-fănescu semnalează, folosind un ton ironic, „dilemedin care nu mai putem ieşi.” Chiar dacă acum nu„ion iliescu vorbeşte în continuare” (ultimul rând alJurnalului), sunt alţi eroi politici care duc maideparte trăncăneala despre care amintea neneaiancu. recitită acum, în anul lui Caragiale, cartealui Alex Ştefănescu ne readuce aminte un adevăr„noi, românii, suntem o lume în care se discută foar-te mult.” Jurnalul secret este o oglindă a unei conşti-inţe critice care nu poate să fie impasibilă la tot ce seîntâmplă într-o ţară imprecisă, o ţară imposibilă şiuneori absurdă, cu o realitate „fluidă”.

terminând lectura cărţii, ne întrebăm: ce altedocumente secrete au mai fost ridicate de la aparta-mentul din Calea moşilor şi ce planuri mai are „ban-ditul” cu noi, cititorii? r

22

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

mara magda maftei ■ Cioran şi utopia tinerei generaţii

„Problema fiinţei româneşti nu s-a rezolvat. Deşi ea a reprezentat o mistică a între-gii generaţii, motivaţia principală a existenţei acesteia, datorită conflictului dintreOccident şi Orient, dintre cele două doctrine sociale fundamentale, datorităCortinei de Fier care a căzut la finele celui de-al doilea război mondial, care a sepa-rat lumea în două lagăre etanşe, problema a rămas nerezolvată. Ce a însemnat defapt problema fiinţei româneşti? Conturarea unei identităţi naţionale, obsesie anaţionalismului românesc interbelic şi a „tinerei generaţii” care s-a confundat maimult sau mai puţin cu această epocă. utopia generaţiei a fost aceea de a scoate

România din anonimat. totul a rămas la nivelul iluziei şi al scepticismului. Din întreaga generaţie carea supravieţuit exilului intern sau extern, doi reprezentanţi fideli ai acesteia au conturat prin preocupă-rile lor foarte bine ideea fiinţei româneşti sau mai bine zis modalitatea ei de manifestare în lume.Aceştia sunt Cioran si Noica. Această carte – dreaptă, radicală, exactă, întunecată – tratează rătăciri-le şi împlinirile acestora în contextul în care întregul continent, în perioada interbelică, părea că a luat-orazna.”

Mara Magda Maftei pont deS ArtS. lACăte lăSAte de îndrăGoStIţI

indubitabil talentat critic şi foiletonist, AlexŞtefănescu se lasă, uneori, contaminat de vervapartizană, niţel primitivă, a vreunui autor, pe careel însuşi îl încarcă cu epitete înalte. e vorba detitus Popovici, una din marile canalii ale comunis-mului, ale cărui două romane agresiv-pro-letcultiste au intoxicat decenii manualele şcolare;autor tratat de A.Ş. în Istoria... sa drept „mare scri-itor” şi care, în anii 70, la comanda partidului,într-o plenară C.C. a atacat injurios romanulBunavestire.

oarecum identic, într-un tabloid de duzină –evenimentul zilei – ce apare exclusiv on line,aservit ştim noi cui, A.Ş. vrea „să distrugă”, dedata asta, Singura cale (editura Contemporanul,2011), ultimul roman al lui nicolae Breban. nuavem nimic contra dreptului la opinie a susnumi-tului critic. ne stupefiază însă tonul primar, ca şifuria infantil moralizatoare, cu note lunecând însimple grosolănii contra unui op romanesc dificil,care s-ar putea, peste ani, cum a fost şi este cazulBuneivestiri, să-i producă dezinvoltului critic sur-prize dintre cele mai inconfortabile.

senatul Conte

23

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

mihai Cimpoi, cel mai activ critic şiistoric literar din Basarabia, nu estecălinescian, cum se afirmă în modcurent şi cum susţine el însuşi

(„pentru mine g. Călinescu a fost constant criticul, elservindu-mi, cel puţin în anii formării, drept pat-tern”). în materie de interpretare a textelor literare,el poate fi considerat mai curând un succesor al luilucian Blaga şi Constantin noica. Acţiunea sa criti-că are drept scop evidenţierea unui sens străvechi şisecret al fiecărei scrieri, ca şi cum literatura ar fimereu altceva decât ceea ce pare (în timp ce pentrug. Călinescu literatura este chiar ceea ce pare).Această hermeneutică desfăşurată în căutarea unoradevăruri arhetipale este esenţa demersului său cri-tic.

în 1996 a apărut la Chişinău prima istoriecompletă a literaturii române din Basarabia, datora-tă lui mihai Cimpoi. Autorul a intitulat-o, în spiritdemocratic, o istorie deschisă a literaturii românedin Basarabia, dar, închisă sau deschisă, lucrareacuprinde toate informaţiile necesare pentru înţelege-rea fenomenului literar de peste Prut, în desfăşura-rea lui istorică.

este vorba – trebuie spus de la început – de orealizare valoroasă, chiar dacă i se pot găsi şi uneleinsuficienţe. luând în considerare circumstanţelepolitice şi culturale din Basarabia postbelică, în modflagrant nefavorabile formării unor critici literari, nevine greu să înţelegem de unde a apărut un autorcapabil să judece cuprinzător şi de la un nivel inte-lectual care impune respect un fenomen atât de com-plex. surpriza este cu atât mai mare cu cât mihaiCimpoi – cel puţin din punctul de vedere al semnata-rului acestor rânduri – părea să n-aibă nici perspec-tivă istorică, nici spirit critic, cărţile sale – şi în spe-cial cele despre eminescu – propunând interpretăriatemporale şi solemne, mai aproape de o eseisticăfilosofică decât de critică.

o perspectivă istorică propriu-zisă nu existănici în Istorie..., însă ea este suplinită de ceea ce s-arputea numi o reprezentare vizionară a genezei, evo-luţiei şi supravieţuirii literaturii. Ca şi Blaga (şi,deci, ca şi spengler), mihai Cimpoi are sentimentuldeterminării directe şi irevocabile a creaţiei spiritua-le de către mediul natural:

„Acest pământ parcă etern sortit pierzanieigenerează – statornic – o senzaţie de închidere pro-gresivă: dealurile, adevăraţi grumaji de bouri tăbă-ciţi de vânturi şi de sarea trudei, codrii merei, găz-duind sufletul blând în zona umbrei şi a tainei,închid, limitează, întorc în sine însuşi orizontul.”

Astfel văzut, spaţiul geografic devine o realita-te mitică. referindu-se la începuturile literaturii dinBasarabia, istoricul literar nu evocă instituţiile,mentalităţile, stilul de viaţă, într-un cuvânt, civiliza-ţia care a produs o literatură. în mod evident, totacest cadru nemetafizic i se pare prozaic, nedemn deatenţia sa. iar mai târziu, când se referă la perioadacomunistă, trece în revistă „uniuni de creaţie, cena-cluri, reviste, congrese, premii”, într-un capitol sepa-

rat, dar o face fără entuziasm, chiar plictisit, ca unpoet care ar trebui să completeze o evidenţă contabi-lă.

mitizată este şi nenorocirea care s-a abătutasupra Basarabiei, prin trecerea sa sub o ocupaţiestrăină nemiloasă şi devastatoare:

„literatura basarabeană este întrutotul ase-menea Bibliotecii din Alexandria: cum ai putea săinvestighezi şi să valorifici întregul ei fond de cărţi,manuscrise, publicaţii, mărturisiri epistolare când oparte bună din ele au fost arse, nimicite, cenzurate,arestate, bombardate, ascunse în tainiţe, dosite dupăalte cărţi sau predate securităţii spre a fi «lichidate»,puse sub sechestru sau mutate la «Cărţi rare».”

mihai Cimpoi are, în general, o predispoziţiefilosofico-poematică, dar aceasta nu înseamnă că nuface istorie literară. istoricitatea fenomenului literarbasarabean este evidenţiată, în lucrarea sa, deraportarea permanentă, explicită, dar mai alesimplicită, la istoria literaturii române în general.din punctul de vedere al lui mihai Cimpoi, literatu-ra de dincolo de Prut este o parte a literaturii româ-ne (ideea se enunţă încă din titlul cărţii prin prepo-ziţia din). despre această apartenenţă, istoricul nudiscută, considerând-o ceva de ordinul evidenţei(cum şi este). dacă ar face greşeala să intre în totfelul de polemici pe tema românităţii literaturii mol-doveneşti, ar relativiza ideea, ar trata-o ca discutabi-lă, ar lăsa-o la discreţia celor rău intenţionaţi sau ateribiliştilor.

Şi apoi, nici nu este nevoie de o argumentaţiepropriu-zisă, întrucât lucrarea în ansamblul ei con-stituie o argumentaţie, elocventă, copleşitoare, denecontrazis. Citind cele patru sute de pagini de for-mat mare avem senzaţia nu că descoperim o nouăliteratură, ci că ne completăm cunoştinţele despreliteratura română. este ca şi cum într-o camerăinsuficient luminată s-ar face dintr-o dată luminamai puternică.

mihai Cimpoi aduce în prim-plan nume care nesunt de multă vreme familiare – de la Costachenegruzzi, Alecu russo, Bogdan Petriceicu-hasdeu,Paul goma şi gheorghe grigurcu – făcându-ne ast-fel să înţelegem că legăturile dintre cele două zoneliterare constituie o reţea inextricabilă. dar chiar şicând se referă la scriitori pe care îi cunoaştem depuţină vreme sau nu-i cunoaştem deloc – ca georgemeniuc, ion druţă, vasile vasilache, Paul mihnea,grigore vieru, serafim saka, Anatol Codru,vladimir Beşleagă, spiridon vangheli, nicolaedabija, Arcadie suceveanu, emilian galaicu-Păun,vasile gârneţ sau grigore Chiper – istoricul literarne creează impresia unei regăsiri. Avem, în acest dinurmă caz, senzaţia că ne sunt prezentaţi autori (diniaşi sau din suceava) de care am uitat sau a cărorevoluţie n-am mai urmărit-o în ultimul timp.

Puţini critici şi istorici literari români cunoscatât de bine literatura română în ansamblul ei camihai Cimpoi. deşi nu este exhibată, această compe-tenţă joacă un rol important în asigurarea credibili-tăţii cărţii, în întreţinerea impresiei că autorul îşi

exercită spiritul de observaţie de la înălţime, astfelîncât poate situa cu precizie micul teritoriu de carese ocupă.

demn de remarcat este şi spiritul critic pe careşi-l manifestă mihai Cimpoi în descrierea literaturiidin Basarabia. Animat de un patetism abstract şilipsit de orice înclinaţie ludică, grav, responsabil,istoricul literar desparte – greoi, dar imperturbabil –valoarea de nonvaloare. din punctul lui de vedere(absolut îndreptăţit), ideologia oficială, având dreptscop declarat instaurarea comunismului şi deznaţio-nalizarea şi propunând/ impunând scriitorilor o este-tică primitivă, de-a dreptul stupidă, a fost pentruliteratură o forţă opresivă, traumatizantă. scriitoriicare au asimilat-o au devenit nescriitori. tot ceea ces-a produs valoros în plan literar s-a produs împotri-va acestei ideologii. Cu calm, fără resentimente,mihai Cimpoi evocă lungul drum al nopţii către zi şialege, din mormanele de scrieri eşuate, ceea ce într-unfel sau altul a învins condiţiile ostile şi rezistă.

spiritul critic al lui mihai Cimpoi se manifestăşi prin neintimidarea sa în faţa prestigiului unorscriitori sau a modei literare. un exemplu de clarvi-ziune îl constituie analiza operei lui ion druţă, poatecel mai important prozator basarabean. mihaiCimpoi îi recunoaşte valoarea şi îi defineşte indivi-dualitatea artistică („druţă impune, autoritar, for-mula narativă lirico-simbolică”), dar, când se referăla rolul jucat de el pe scena vieţii publice, nu ezită săatragă atenţia asupra unor condamnabile inconsec-venţe:

„opera sa este în linii mari o expresie a rezis-tenţei spirituale şi morale în faţa a tot ce subminea-ză naţionalul, umanul, sacrul. nu întâmplător multedin scrierile sale, care au înfruntat zidul mentalită-ţii oficiale, au fost interzise, blamate, supuse inter-dicţiei, apărând editorial cu multă întârziere laChişinău după ce treceau cenzura – mai liberală – amoscovei. Controlul de partid instituţionalizat (prinsecuritate, critica oficială, agenţia pentru păstrareasecretelor de stat, chiar şi Biroul C.C. al partidului)s-a exercitat din plin asupra scriitorului, începândmai cu seamă după publicarea celei de-a doua părţia romanului povara bunătăţii noastre. începând cuanul 1994, scriitorul a pactizat în mod paradoxal cucei care l-au blamat, manifestând atitudini conserva-toare de păstrare a seminţelor socialiste, a moldove-nismului şi creştinismului modelat după cel rusesc.Cititorii şi criticii au început să se întrebe, uimiţi,dacă scriitorul a fost cu adevărat sincer în scrisulsău. Această debusolare a încrederii are fireştetemei, fiindcă în opera sa n-au lipsit notele de regio-nalism literar cu o tendinţă estetică antiromâneas-că.”

în mod similar, istoricul literar nu se intimi-dează când face aprecieri asupra operei lui Paulgoma, când se pronunţă asupra versurilor leonideilari, când evaluează contribuţia generaţiei ’80ş.a.m.d.

Cartea lui mihai Cimpoi nu poate lipsi dinbiblioteca nici unui intelectual român. r

alex. ştefănescuMihai Cimpoi şi literatura română

Mihai Cimpoi • 70opera sa este în linii mari o expresiea rezistenţei spirituale şi morale înfaţa a tot ce subminează naţionalul,

umanul, sacrul.

lA SedIul IdeeA europeAnă. mIhAI CImpoI, doru CImpoI, FlorIn Codre, nIColAe BreBAn, dorA StăneSCu, AurA ChrIStI

24

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

eugen simion

Catedrala Eminescu

mihai Cimpoi are – în imaginaţia mea de valah – figura şi sem-nele comportamentale ale unui răzeş din epoca lui Ştefan celmare. voinic, ţeapăn, niciodată grăbit, cu vorba domoala, cobo-rât – aş zice – direct din spaţiul sadovenian, pare că s-a hrănit

toată viaţa lui cu rădăcini de stejar. ţine drumul drept, pe la mijloc, şi, de-i por-nit într-o direcţie, n-o schimbă până nu ajunge la locul cuvenit. îmi place la el,între altele, că se ţine de cuvânt. în ţara lui mitică, atâta statornicie nu estesocotită o mare virtute. de aceea răuvoitorii noştri ne consideră oameni devorbe şi nu, cum s-ar cuveni, oameni de bine. Am credinţa nestrămutată cămihai Cimpoi nu-i un om de vorbe şi ce promite face. Ca un ţăran basarabean,hârşit de viaţă, stă locului şi, contrar prejudecăţii despre adamismul nostrutradiţional, duce lucrurile la capăt. nu-i place să construiască din fuga cailor,cum spunea g. Călinescu că am fi făcut, noi, românii, de-a lungul veacurilor, şinu lasă neterminată catedrala pe care a început-o.

Am observat de mult, de când l-am citit (şi am mai spus-o o dată: l-amcitit pe la începutul anilor ’80, când filosoful Constantin noica mi-a trimis oscrisoare şi o carte despre eminescu scrisă, zicea el, de un coleg de-al d.voas-tră din Basarabia!. e interesant, citiţi-l, mă îndeamnă el), am observat, zic, că,în cazul lui, catedrala pe care o începuse deja şi voia s-o ducă până la acoperiş,se cheamă eminescu. nu este, remarc, tema lui unică de studiu, dar este înmod evident tema lui prioritară. A scris mult despre eminescu, îndeosebi des-pre eminescu ca poet al fiinţei, un concept care vine, prin noica, de la existen-ţialiştii europeni din ramura germană. Acum strânge toate cunoştinţele, desco-peririle, analizele sale critice într-un dicţionar enciclopedic eminescu, reluând,dacă înţeleg bine lucrurile, proiectul lui g. Călinescu şi sintetizând ceea ce audescoperit, după momentul g. Călinescu-Perpessicius-vianu, eminescologiimai noi.

este un proiect important pentru cultura română, un proiect ambiţios, unproiect pe care l-au început şi alţi critici literari şi, dintr-un motiv sau altul,l-au abandonat. intelectualul român lucrează, de regulă, cu fragmente, se pre-găteşte cu mare agitaţie pentru cursa de o sută de metri şi, de multe ori, se plic-tiseşte înainte de a începe... rareori se aventurează în cursele lungi, de fond,acelea care cer tărie de caracter, răbdare, antrenament feroce şi, evident, voca-ţia marilor construcţii. mie, unuia, îmi plac şi fragmentariştii, de genul strălu-citorului existenţialist Cioran (un spirit al sintezei), îmi plac, totodată, şi mariiarhitecţi în critica şi istoria literară, marii vizionari, spirite ale amplitudinii înale totalităţii, oamenii care gândesc întregul, nu numai fragmentul, ca mirceaeliade. ei au devenit indezirabili în epoca structuralismului, dar au revenit înforţă după ce dictatura structuralistă (cum i-a zis roland Barthes, unul dintrefondatorii ei în literatură) s-a încheiat.

mihai Cimpoi, autor al unei Istorii a literaturii române basarabene,publică acum acest dicţionar enciclopedic eminescian, pornind de la biografiapoetului şi ajungând la mitul poetului. în acest spaţiu critic vast intră, constat,conceptele, stilurile literare ce se pot regăsi în opera lui eminescu (operă, larândul ei, de întâlnire şi sinteză a marilor curente filosofice şi literare din vea-cul său!), sunt definite, apoi, limba şi stilul eminescian şi, într-un comparti-ment, eminescianismul. este analizată opera în toată alcătuirea ei şi modul încare a fost receptată de-a lungul timpului...

o lucrare, dar, vastă, primejdios de vastă, îndrăzneaţă, o lucrare necesa-ră. ea apare în cultura română într-un moment în care eminescu este dispu-tat, zgomotos şi inutil, de detractorii de serviciu şi zelatorii de serviciu, deopo-trivă de înverşunaţi şi aberanţi... mihai Cimpoi îi primeşte pe toţi, am senti-mentul, cu spiritul lui lucid şi drept, cu înţelepciunea lui de basarabean dinclasa lui C. stere şi cu sufletul lui, cum am zis mai înainte, de nobil răzeş, pro-fund, trecut prin multe, păţit, hârşit de o istorie brutală. eminescu este pentrutoţi cei care gândesc ca el nu numai un mare poet, dar şi un stâlp de rezisten-ţă al spiritualităţii naţionale. dicţionarul pe care l-a alcătuit vine să reconfir-me acest punct de vedere, după mine, just, pentru că el exclude atât vanităţileşi rătăcirile localismului orb, cât şi cosmopolitismul arogant şi represiv faţă demiturile spiritualităţii naţionale. r

*Cuvânt înainte la „mihai eminescu” dicţionar enciclopedic, în curs deapariţie la editura gunivas din Chişinău

theodor codreanu

După un sfert de veac

mihai Cimpoi s-a simţit a face parte integrantă din spaţiul cul-tural românesc încă din tinereţe. Citiţi-i opera şi veţi vedeacâtă organicitate, în acest sens, există în tot ce a gândit şiaşternut pe hârtie. Chiar şi în o istorie deschisă a literaturii

române din Basarabia, pornind de la titlu şi până la concepţia de ansamblu, sevede lipsa de orice complex provincial, ceea ce-l determină să încadreze esen-ţial fenomenul literar şi cultural dintre Prut şi nistru în desfăşurarea istorică,hegeliană, a spiritului românesc. îmi explic această orientare timpurie prinafinităţile lui elective pentru două fenomene literare emblematice: eminescuşi discipolul său mărturisit, grigore vieru, teme centrale în mitopo(i)etica şicritica lui ontologică.

nu mi se pare deloc o pură întâmplare că grigore vieru şi mihai Cimpoisunt şi primii dintre intelectualii postbelici care au visat, vorba lui vieru, sătreacă prutul. Autorul rădăcinii de foc a făcut-o mai devreme, chiar şi edito-rial, în 1978, cu Steaua de vineri. mihai Cimpoi i-a urmat tot cu o „stea”,eminescu, publicând, în 1983, în nr. 1 al revistei clujene Steaua, eseul de laSărmanul dionis la melchiades, eseu pe care s-a întâmplat să-l citesc chiar înmomentul când definitivam ultima formă pentru eminescu – dialectica stilu-lui, volum care avea să apară, în anul următor, la editura „Cartearomânească” din Bucureşti. Am valorificat ideile comparatistice „postsincro-ne” ale lui mihai Cimpoi în cartea mea şi aşa s-a produs intrarea autorului încircuitul criticii literare din ţară.

Aveam să-l cunosc – „faţă către faţă” – după aproape patru ani, când, tot„întâmplarea”, a făcut să-i citesc excelenta lui carte narcis şi Hyperion, ediţiaa doua (1986). Asta se petrecea în 1987, când am şi scris prima cronică dinţară despre o carte a lui mihai Cimpoi, în revista luceafărul. Prin intermediullui edgar Papu, ne-am dat întâlnire la hotelul „Bucureşti” din capitală. Astfel

s-a născut una dintre prieteniile mele statornice şi luminoase cu un intelectualde peste Prut. Au trecut de-atunci 25 de ani şi, iată, tânărul acela înalt, vigu-ros, plin de umor, echilibrat, arhetip al moldovenităţii în cel mai frumos sensal cuvântului, împlineşte, pe 3 septembrie 2012, vârsta de 70 de ani. el e acumo personalitate împlinită în operă, recunoscută, ca atare, în ţară şi înBasarabia, academician titular la Academia de Ştiinţe a republicii moldova şimembru de onoare al Academiei române.

la mulţi ani, coane mihai!

Cu euGen SImIon

Cu euGen urICAru şI euGen SImIon

Cu vAruJAn voSGAnIAn

25

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

george vulturescuUn destin cultural

întâi i-am întâlnit textele despre mihai eminescu. lucram la un studiudespre o temă eminesciană pe care o începusem în anii studenţiei clu-jene (motivul prafului în poezie – lucrare de diplomă susţinută cureputatul eminescolog ioana em. Petrescu) şi stabilisem o legătură cu

doamna svetlana Paleologu – matta (elveţia). Cartea sa – eminescu şi abisulontologic – m-a trimis repede spre volumele lui mihai Cimpoi (narcis şiHyperion,1979; Spre un nou eminescu. dialoguri cu eminescologi şi traducătoridin întreaga lume – reluat sub titlul eminescu. mă topesc în flăcări, în ediţiiledin 1999, 2000 –; Căderea în sus a luceafărului, 1993; eminescu, poet al Fiinţei,1994; eminescu regăsit, 1998; plânsul demiurgului. noi eseuri despre eminescu,1999), cărţi seducătoare pentru pertinenţa ideilor, „construcţii solide”, opere„adâncitoare” – precum bine a intuit Constantin Ciopraga –, situate în „prim –planul exegezei eminesciene din ultimii ani”. între ele, mi-am regăsit rezonanţeîn esenţa fiinţei. (mi) teme şi simboluri existenţiale eminesciene (2003), despreplinul şi golul sufletesc, lucrarea fiind o lectură captivantă printr-o grilă a „pra-gurilor” heideggeriene ale existenţei, care poate provoca orice nouă abordare acercetării operei lui m. eminescu.

Pe omul mihai Cimpoi, atent şi generos cu cei din jurul său (ceea ce înde-obşte numim homo bone voluntatis) pe academicianul care întruchipează „unita-tea spaţiului cultural romanesc“, l-am cunoscut la colocviile „zilelor l. Blaga” dela Cluj (semnificaţiile cărţii sale, intitulată „poem critic”, l. Blaga. paradisiacul.lucifericul. mioriticul, 1997, nu pot fi ocolite de cercetătorii avizaţi) sau pelocuri, dragi mie, moldave, la iaşi, Cernăuţi, Chişinău. îi datorez o primă invita-ţie în dorita capitală a republicii moldova, unde mi-a fost decernat un importantpremiu al uniunii scriitorilor care poarta numele lui n. stănescu, alături deregretatul grigore vieru (2008). de asemenea îi datorez bucuria de-al fi avutoaspete, în câteva rânduri, la satu mare în cadrul Zilelor Culturale „poesis”(Premiul pentru opera omnia, 2004; doctor Honoris Causa al univ. de vest„vasile goldiş”, filiala satu mare, 2007), alături de valeriu matei, Arcadiesuceveanu, leo Butnaru, vasile tărâţeanu, nicolae Popa.

mihai Cimpoi este o enciclopedie „vie”, deschisă (cum şi-a intitulat atât deinspirat Istoria deschisă a literaturii române din Basarabia – 1966, cu ediţiiadăugite şi revăzute), care pune în lumină cultura românească, specificul ei, înplan european. spiritul său este al rigorilor sintetice „al profilurilor literare”(volum din 1972) din corola „sfintelor firi vizionare” naţionale. scriitura sa estearmonioasă, caldă, se ridică deasupra operelor cercetate ca o litanie (un volumchiar se intitulează „duminica valorilor”), preferând în locul „disocierilor” (volu-me cu acest titlu din 1969,1971) zgomotoase semnul „labirintic”, al cercetării în„cercuri concentrice, din forme dedublate, antinomice”. el nu retează sufletulviu, „focul” operei pe care o revelează distanţându-se, în permanenţă de „tenta-ţia primejdioasă a ocazionalului” şi rămânând la esenţă, sub specie aeternitas.„eul, nimerit în câmpul antinomiilor – notează cărturarul într-o lucrare dragănouă, Zeul ascuns (ed. Prut internaţional, 2002) –, aporiilor (încurcăturilor),paradoxurilor, este predestinat unei polarizări progresive, pe care caută s-o depă-şească prin revenirea la unitatea fiinţei, prin redarea eminesciană sieşi...” (p.69).Pasionat de labirint, mihai Cimpoi nu rupe mirajul pragurilor iniţiatice – păs-trând ca esenţiale dusul şi întorsul –, ci multiplică tot ce vede/citeşte după unprincipiu al „ochiului crengian” (pe care îl întorc aici, ca pe un ochean, dinsprerândurile dedicate prozatorului din humuleşti spre el însuşi) care desface„mecanismul lumii” cu o „linişte socratică după ce gustă frumuseţea ei cu triste-ţe convertită în hedonism al anticilor” (p.68).

norocos destin pentru literatura basarabeană, românească, drumul luimihai Cimpoi din larga natală spre inima noastră – a celor care-l preţuim şi amavut şansa să-l avem aproape – şi spre „largul” culturii europene! r

cassian maria spiridonMihai Cimpoi, criticul şi istoricul literar

Pe criticul de dincolo de Prut l-am cunoscut personal prin primăva-ra-vara lui 1989, când în r. moldova lupta naţională era la maturi-tatea ei politică. eram pe holurile de la sediul din Casa scînteii arevistei luceafărul şi am purtat un scurt dialog, admirativ din

parte-mi, asupra glasnostiului şi perestroikăi, care permiteau între altele şi afir-

marea ideii naţionale. i-am mai spus: deşi noi n-aveam parte de cele două con-cepte gorbacioviste, aveam totuşi o „ferestroikă” prin care, de la iaşi, urmărimpostul tv din rssm, cum se chema atunci partea din românia de peste Prut.

în timp, am avut bucuria de a ne afla într-o bună şi fericită colaborare. Afost/ este prezent în paginile Convorbirilor literare. de altfel, la una dintre edi-ţiile zilelor revistei Convorbiri literare am avut onoarea de a-i acorda, cu îndrep-tăţire, premiul opera omnia.

opera critică a domniei sale, prin urmărirea şi afirmarea direcţiei esteticeîn literatura din întreg arealul româniei de est (Basarabia, nordul Bucovinei şiţinutul herţei) are pentru acest spaţiu, păstrînd proporţiile, acelaşi rol pe careîl recunoaştem cu asupră de măsură lui titu maiorescu, la mijlocul veacului alxix-lea, pentru întreaga naţiune. înainte de a purcede la scrierea celei maiimportante istorii a literaturii române de peste Prut, a publicat cîteva cărţiimportante pentru eminescologie, despre opera Poetului naţional. nu altfel aprocedat g. Călinescu înainte de a scrie şi publica monumentala sa istorie.Călinescian prin vocaţie, reuşeşte prin o istorie deschisă a literaturii române dinBasarabia (au apărut deja trei ediţii, fiecare revăzută şi adăugită) să realizeze,cu adevărat prima şi cea mai temeinică şi informată panoramă a evoluţiei lite-raturii scrise de la 1812 pînă în actualitate în românia de est – nu doar înBasarabia – cum indică titlul, şi argumentăm prin prezenţa cu portrete criticeale autorilor şi din nordul Bucovinei. e oglinda în care, cel puţin la această orăse reflectă cel mai fidel literatura română din estul româniei, abordată axiolo-gic, în lumina criteriilor culturale şi estetice ce onorează, cu adevărat, un criticşi istoric literar.

mihai Cimpoi continuă să fie prin cărţile şi studiile publicate unul dintrecriticii şi istoricii cei mai activi şi receptivi la fenomenul literar contemporan nudoar din românia de est. r

lucian vasiliuFragmente dintr-o cantată

● mihai Cimpoi mi-a apărut într-o noapte, în vis, ca o pată de sânge vorbi-toare, nichitastănesciană, pe harta zdrenţuită a bunicilor interbelici…

● l-am cunoscut, în fugă, la Bojdeuca „ion Creangă“ (nici că se putea locmai prielnic îndumnezeirii), în anii ’80 ai secolului trecut (optzecism de tip cren-gist!). eu, muzeograf literar, împreună cu prozatorul Constantin Parascan,întâmpinând o delegaţie de scriitori din u.r.s.s. – varianta r.s.s.moldovenească (doamne, ce vremuri!). Câţiva muncitori (proletari culturali!)lucrau la restaurarea fântânii din poartă, precum şi a izvorului din bătătura das-călului şi diaconului humuleştean…

● Pe oaspeţii de atunci (mihai Cimpoi, grigore vieru…) i-am revăzut înanii 1987-89 la emisiunile de la tv Chişinău, cu gândul că într-o bună zi se vaprăbuşi zidul de la Berlin…

● nenumărate au fost fertilele momente pe-trecute împreună… într-o foto-grafie îmi înmânează premiul pentru poezie la zilele „lucian Blaga“ de la Cluj-napoca (mai, 2002). în alta, împreună cu academicianul eugen simion inaugu-răm, la Chişinău, bustul preotului-poet mateevici (despre care mihai Cimpoi apublicat un admirabil studiu în paginile revistei „dacia literară“)….

● un timp îndelungat am fost consilieri ai uniunii scriitorilor… uneori amîmpărţit camera de oaspeţi de la etajul sediului din Calea victorie, unde ador-meam târziu, convorbind literar, colocvial, anecdotic, în spiritul „junimii” (cândrâdea academicianul mihai Cimpoi, dâmboviţa devenea mai zglobie…).

● „o istorie deschisă a literaturii române din Basarabia“ (pe lângă nenu-mărate alte lucrări de referinţă scrise de… şaptezecistul de la Chişinău) e olucrare fundamentală, de căpătâi pentru orice iubitor de literatură. iar autorul,mihai Cimpoi, impunător ca o bibliotecă domnească, poartă spre eternitateamprenta indicibilă a spiritului lui ion Creangă: bonom, sobru-ludic, memora-bil… r

iaşi, august, 2012

Cu GrIGore vIeru şI dAnIel CorBu

CAStelul de lA FontAIneBleAu

26

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

adrian Dinu RachieruUn om „cumpănit”: Mihai Cimpoi

Pentru cultura noastră, mihai Cimpoi nu este doar ilustrul ambasa-dor al unei Provincii. nume de referinţă în câmpul criticii, emines-cologul de la Chişinău reprezintă, se ştie, o autoritate, privind cuochi avizat peisajul literar. Critic necomplexat, basarabeanul con-

vinge prin detentă problematică şi anvergura demonstraţiilor, spulberând ipote-za decalajului (de care, nu fără argumente, se face mare tărăboi). Bărbat vigu-ros, un munte de om cercetând cu aviditate bibliotecile, m. Cimpoi impresionea-ză şi prin rezistenţă. el n-a căzut prizonierul seducătoarei boeme şi trupu-i fal-nic n-a fost năruit de întrecerile bahice la care, cu sârg, participă guralivii con-generi.

Cum literatura română, după spusa călinesciană, „este una şi indivizibilă”,Cimpoi refuză basarabenismului condiţia de mediu diasporic. Cine a răsfoitdensa Istorie deschisă, consacrată tocmai literaturii basarabene, s-a putut con-vinge că doar o reconstituire „pompeiană”, dând seama de „succesiunea de reîn-vieri”, îngăduie priza la „fenomenul basarabean”, aflat la ceasul fericit al regăsi-rii de sine. Provincia nu e „stearpă pe ogorul literaturii” (cum se încăpăţâna acrede, chiar în 1992, un Şt. Ciobanu). e drept, condiţia tragică, teroarea istoriei,mişcarea circulară ca forma mentis ar explica sacrificiul esteticului şi puseelemesianice. Cercul, potrivit demonstraţiei lui m. Cimpoi, rămâne figura emble-matică a spiritului basarabean. doctrina basarabenismului a fost şi este necesa-ră având în vedere circumstanţele istorice şi culturale, opunându-se tăvăluguluirusificării şi opacităţii centriste. dar ea se varsă în albia largă a românităţii,recuperarea culturală excluzând derogările valorice. Chiar „friabilă” fiind, lite-ratura s-a dezvoltat rizomic şi a dovedit, în timp, o rezistenţă subterană, salva-toare, oferind un eticism ardent şi o esteticitate, uneori, rudimentară. dar spe-ranţa regăsirii în interiorul aceleaşi culturi, fără a folosi două cântare critice,rămâne întreagă. liantul invincibil al reîntregirii este, indiscutabil, cel cultural.

desfăşurările sale exegetice, deloc îndatorate unui regionalism ţâfnosvizează întreaga cuprindere a spiritului românesc. Aventura literaturii basara-bene se poartă în numele unui orgoliu stimabil (ar fi zis Perpessicius), dar prac-ticând „reducerea la scară”; având, aşadar, şansa inserţiei şi evitând delirulzonal. iată, de pildă, Cimpoi scria cu „îngăduită mândrie” (vezi Caiete critice, nr.3-4/1997, pp. 99-102) despre primul roman anonim basarabean (numit conven-ţional aglaia şi anticipând „cu o oră” romanul lui Filimon); dar şi despre desco-peritorul manuscrisului, istoricul ion varta. Cine va fi fost autorul? supoziţiilecriticului întreţin o spumoasă broderie speculativă. sfinxul – suntem avertizaţi– tace deşi există speranţa că vor fi smulse şi alte manuscrise din mapele pecet-luite. iar elanul detectivistic, din fericire, n-a obosit.

Cartea despre Blaga era, de fapt, o reînnoită pledoarie pentru unitateaspaţiului mioritic. dincolo de fatalitatea etnică a categoriilor stilistice, dincolo deviziunea arcadică, adăpostită în orizontul misterului, m. Cimpoi, pe urmele luinoica, vorbeşte de raţionalitatea acestei filosofii, interesată de „fiinţa întrebă-toare de fiinţare”. Autoritatea filosofiei blagiene a stârnit discuţii fireşti înBasarabia. să ne amintim că n. Crainic descoperea un „fluviu de orientalism”sorbit de matca sufletului ancestral ori de „măsura românească” (pentru carepleda Al. Al. leontescu). iar devenirea fiinţei, eul scindat, sedus de revelaţii con-trarii, în fine, cunoaşterea problematizată (lucifericul), schiţând un „model pre-ontologic” întreţineau ambiguitatea blagiană pendulând între arătatul şi ascun-sul. de aici pleacă şi dificultăţile recepţiei. iar în cazul Basarabiei chestiunea sepune în termeni lipsiţi de echivoc. „Păsăreasca” unor exegeţi, manevrând unlexic lemnos ori încărcat de preţiozităţi sfârşeşte prin a-l opaciza pe marele poet-filosof.

în fond, Blaga, cercetând „fenomenul basarabean”, aprofundează matricearomânească şi fortifică spiritul naţional (în sensul disocierilor de mai târziu alelui nichita stănescu). dar m. Cimpoi, bun cunoscător al realităţilor basarabenesesizează că „trei Blaga” au fecundat spiritul Provinciei. Ar fi, întâi, generaţia’30 (pe linia Costenco-meniuc-magda isanos), atrasă de paradisiac şi dezmărgi-nire, cutreierată de „înfiorarea panteistă” şi dezvoltând perspectiva sofianică.Atingând, astfel, liniştea mioritică (cazul george meniuc). Şi am mai putea vorbide episodul Crainic, profesor de teologie la Chişinău. urmează generaţia lui gr.vieru, preluând şi prelucrând principiul matern al universului şi nebuloasasatului-idee. invocând, securizant, făptura mamei, gr. vieru o înţelege ca fiinţăaxială („eine urmutter”) şi se reîntoarce la acea deplinătate vitală a primordia-lului, masiv dar răscolit de frăgezimi, care ne atrage în sorbul unei boli cosmice.Şi, în fine, după blagienii e. Coşeriu (cu începuturi poeticeşti) şi Al. lungu, ulti-ma promoţie, ivită sub semnul coagulant al renaşterii (demonstrând unitateaspaţiului mioritic, idee atât de dragă lui m. Cimpoi) dar şi al Postmodernismuluicentrifug, întreţinând atâtea polemici, cu sau fără miză, împinse însă în pragulcanibalismului transprutean. se uită, păgubos, că valorile coexistă. Că furia con-

testărilor nu îngăduie o recepţie calmă. Acea altă poezie, visând a se despărţi de„mioritismul ancestral” (eugen lungu) flutură zgomotos şi arţăgos steagul sin-cronismului. iconoclastia optzecistă este una recuperatoare, blamaţi fiind poe-taştrii refugiaţi în „bastionul tradiţiei”. dar mihai Cimpoi e convins că deasupraacestor inflamări poetice, a repetatelor încăierări, există o continuitate organică:„marea temă basarabeană a înstrăinării”, ontologizată la extrem (veziBasarabia, nr. 2-3/1994). Ca factor de echilibru, ca arbitru al eleganţei, criticulde la Chişinău, dominând suveran „olimpul republico-moldovenesc” (n. negru)încearcă să stingă excesele.

Cumpăna cu două ciuturi (ed. Augusta, 2000) se înscria aceleiaşi tendin-ţe. scris într-o vreme descumpănită, lărmuitoare, aţâţând răfuiala cu valorile,eseul (o colecţie de eseuri, pentru a fi exacţi) vrea să surprindă şi să cuprindărelaţia sufletului românesc cu istoria. Centrul de greutate al demonstraţieirămâne, negreşit, fiinţa cumpănitoare eminesciană. or, la eminescu, a cunoaş-te înseamnă a cumpăni şi creierul rămâne „cântarul înţelesului”. sfatul de a nedespărţi de marele poet nu poate fi urmat de criticul de la Chişinău. Atent la„dialecticitatea” verbului a cumpăni şi la modulaţiile fiinţiale, m. Cimpoi nu sepripeşte; deplânge, negreşit, fiinţa neîmplinită şi află în câştigul noician întru „ovocabulă fericită”, împăcând – sub cer românesc – înţelepciunea cu filosofia.efortul revelării Fiinţei nu ocoleşte popasul exegetic pe latura ei negativă:zădărnicia, autodispreţul, molima complexelor, reacţia întârziată la provocărileistoriei, definind un neam fără conştiinţă istorică (cum, nemilos, se pronunţaseCioran). temperamental, m. Cimpoi respinge excesele. va elogia fără rezerve oîntreagă tradiţie culturală fecundată de eminescianism, vede în marele poet (celcare se mărturisea: „în mine bate inima lumii”) modelul cultural cu adevăratdemn şi deplânge, repetat, nepăsarea românească. Adică o ţară care, lăsată învoia valurilor, trăieşte cu faţa la trecut, dezinteresată parcă de propriu-i destin.dar să nu uităm, m. Cimpoi are încredere în rolul coagulant al marginii. lumeabasarabeană, brusc precipitată sub „logica istoriei”, dovedeşte o îmbucurătoareredeşteptare naţională. scriitorii – observă faimosul eminescolog – au fost ceicare au lansat „strigătul existenţial”. în pofida eliticidului, în pofida românofo-biei (cultivată metodic), reintegrarea în context românesc se anunţă victorioasă.Chiar dacă în lungul şir al mistificărilor chestiunea Basarabiei a devenit un cazmonstruos.

efortul lui mihai Cimpoi, truditor pe solul culturii evită frazele sforăitoareşi hei-rup-ismul conjunctural. încrederea sa e tonică. ins cumpănit, academicia-nul de la Chişinău crede în politica paşilor mărunţi. spirit aşezat, exegetul pri-veşte încrezător şi e convins că invocata logică a istoriei va face dreptate unuineam răbduriu, greu încercat. „stâlp” al vieţii culturale basarabene (cum, nime-rit, l-a văzut eugen simion), el priveşte cu înţelegere, chiar plusând, reliefulaxiologic (inevitabil accidentat) şi, prin umoarea sa „egală”, este – indiscutabil –o voce credibilă. dar, să recunoaştem, are în spate o operă impunătoare, scrisăcu talent şi chibzuinţă. Şi, desigur, cu multă ştiinţă de carte. înainte de orice,mihai Cimpoi este un insaţiabil cititor. istoria sa, fatalmente, este o istorie cul-turală şi dă seama despre o tragedie colectivă, încercând să înlăture fragmenta-rismul, mistificările şi manipulările, pecetea proletcultismului sovietizant, vio-lentând „caracterul fiinţial”. examenul supraistoric ar fi totalmente nepotrivitpentru un neam disperat, aflat „la răspântie”; iar rezistenţa basarabeană, pen-dulând „de la un exil la altul” (e. simion), cu inevitabile compromisuri, şi-a aflatreazemul în limbă şi tradiţie, renăscând spectaculos şi miraculos. sedus de lim-bajul noician, criticul nu vrea să fie prea sever şi judecă faptele şi oamenii(estompând, totuşi, biografiile) contextual, cu vădită înţelegere pentru unda tra-diţionalist-mesianică. vocea lui mihai Cimpoi nu poate fi ignorată chiar dacă nuîncape în istoria manolesciană. el este Ambasadorul unei Provincii, pe care –harnic şi inspirat – o cercetează la scara întregului fenomen românesc. Şi uninfatigabil constructor, aşezând temeinic – nevizitat de bolnăvicioşii demoni aiorgoliului – „vorbă lângă vorbă şi foaie peste foaie”.

seria de Critice, de izbitoare inspiraţie maioresciană, dezvoltă un evantaitematic de mare diversitate şi bogăţie ideatică, pornind de la porunca mentoru-lui junimii, cel care – reamintim – avertiza că demersul critic este „o lucrarenecesară în viaţa publică a unui popor”. Cu deosebire azi când timpul crizist, des-cumpănit întreţine o stare belicoasă, producând vacarm, babilonie, intoleranţăşi, inevitabil, ceaţă axiologică / confuzia valorilor. Când, deseori, în aceastănecurmată gâlceavă, valorile sunt maculate, „insultate”, decretate ca fiind „expi-rate”; or, m. Cimpoi, convins că „avem noroc de valori”, ştie prea bine că acestevalori trebuie respectate, că un popor „aşezat” îşi cinsteşte scriitorii exponenţiali.Şi acest masiv şi blajin basarabean („ţeapăn”, după vorba lui eugen simion),trăind cu rost, trudeşte de o viaţă în acest scop; fie că vorbeşte despre complexe-le literaturii române (pendulând între orizontul mioritic şi cel european) sau des-pre schizofrenia moldovenească şi obsesia identitară, fie că atacă relaţia dintreCentru şi margine şi discută aplicat despre metehnele exilului românesc, fie că– îmboldit de „demonul recitirilor” – coboară în po(i)etica arhetipală (vezi para-lela Bacovia-vieru) sau ne dezvăluie „abisurile receptării” în povestea eminesco-logiei (după modelul Bohr), în toate, aşadar, se mărturiseşte cu umoare egală,risipind idei şi încercând a ne călăuzi în drumul spre Centru (centrul Fiinţei, seînţelege). te şi întrebi când scrie acest maratonist al lecturilor, un neobosit călă-tor, ubicuitar, de mare productivism; şi care, observăm fără efort, ţine la tăvă-leală şi nu lipseşte nici de la întrecerile bahice, surclasându-şi comesenii. Ceeace face (devenind făcând) merită însă toată lauda. încât, invocând norocul ca des-

leS deuX mAGotS

hôtel de Sully

27

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

tin, pornit din larga natală, mihai Cimpoi este un spirit de largă cuprindere şi,negreşit, un pilon al românismului.

un titlu precum Cumpăna cu două ciuturi (Carte despre fiinţa româneas-că) dezvăluie tocmai temperamentul său critic: un om cumpănit, vădind senină-tate şi echilibru, descoperind trudnic acele „înţelesuri alunecătoare”, punând lalucru – în filiaţie eminesciană – „recea cumpănă-a gândirii”. încât, în plin haos-mos, glorificând descentrarea (o capcană existenţială, ne previne m. Cimpoi),nefixarea, vârtejul relativist – criticul fiinţează ca reper; iar truda sa, sisifică, înrăspăr cu nestatornicia, zeflemeaua, trăncăneala ori voluptatea autodenigrării,devenind operă, probează că avem în academicianul de la Chişinău un neobositconstructor, un nume greu al spiritualităţii noastre şi o lucrare care va dăinui. r

Daniel corbuFarmazonul moldav sau ontosulconcentrat în libros

Când mi-a venit ideea să scriu despre criticul literar mihai Cimpoi la prilejaniversar, am tresărit, înfiorându-mă. Poeţii vorbesc despre un critic sau altulmai mult sau mai puţin „dat în Paşte”, dar sunt de numărat pe degete cazurileîn care au scris despre ei. îmi vine în minte doar Arghezi care scria despre eugenlovinescu, tot cu un prilej aniversar. Pe loc mi-am spus că e o prejudecată ce tre-buie depăşită şi că aş putea scrie cu egală bucurie despre titu maiorescu şi teo-ria formelor fără fond, căreia i-a dat înfăţişare, despre eugen lovinescu şiîntreaga teorie a sincronismului unei literaturi, despre george Călinescu vizio-narul, constructorul unui edificiu critic de izbitoare originalitate, despre eugensimion şi viziunea sa sintetică, despre criticul lucid, aureolat de riscul primeimize, nicolae manolescu, care mi-a fost şi profesor. Şi de ce nu, despre mihaiCimpoi critic şi istoric literar, eseist şi filosof al culturii, un mare constructor şi

nu un distrugător, un făuritor de sistem şi nu un creator de haos. trebuie sămărturisesc că prin 1993, într-o discuţie purtată cu doamna zoe dumitrescu-Buşulenga la mănăstirea văratec, autoritara şi spectaculoasa mea interlocutoa-re a spus răspicat: „cel mai mare critic literar român de azi este mihai Cimpoi”.Pentru urechile mele obişnuite cu simion, manolescu şi grigurcu, asta însemnao serioasă deviere de sens. de mihai Cimpoi auzisem vag din cauza izolării şisovietizării Basarabiei, adică încă nu-l citisem. Când am făcut-o, am avut reve-laţia unui critic literar neinfestat ideologic, cu misie clară, marcat de destin, pre-cum şi a celui mai profund eminescolog din românia ultimei jumătăţi de secol.Afirmaţia e dovedită prin cărţile publicate pe distanţa de douăzeci de ani: narcisşi Hyperion (1979), Spre un nou eminescu (1993), Căderea în sus a luceafărului(1993) şi, mai târziu, eminescu, poet al Fiinţei (teza sa de doctorat) şi esenţaFiinţei – (mi)teme şi simboluri existenţiale eminesciene.

Ca om, mihai Cimpoi este un farmazon moldav. Personaj epopeic, coborâ-tor parcă din rabelaisiana, arhipopulara Gargantua şi pantagruel, mihai Cimpoie născut sub semnul poveştii, iar ursitoarele l-au împroprietărit cu un umordebordant, cu o plăcere şi o ştiinţă a calamburului care-i conferă magnetism şifast spiritual ocrotitor. tot ce întreprinde, se află sub semnul poveştii, umbrelaocrotitoare. Povestea-i tutelară, mihai Cimpoi a simţit-o instinctual şi nu eraneapărat nevoie să citească zisa lui Forster, după care povestea e umbra orică-rui gen literar. Convins că orice sistem/ univers (filosofic, poetic, critic) are labază povestea, cu mihai Cimpoi este gata să pui de-o petrecere spirituală. Pentrucă acestui spadasin al spiritului umorul îi este şi apărare şi atac, iar lucrurilesale bine făcute (nu numai cele pornite şi întoarse la eminescu), pun la încerca-re minţi de extremă inteligenţă.

instituind în Basarabia sovietizată, ideologizată până la aproape de pierde-rea identităţii prin anii ’60 un nou tip de critică şi anume critica estetico-eseisti-că (primele cărţi, disocieri – 1969, alte disocieri – 1971, Focul sacru – 1975, staumărturie), mihai Cimpoi va deveni repede unul dintre stâlpii culturii basarabe-ne. într-o perioadă în care critica ideologizată şi troglodiţii aserviţi făceau legi încultura românească de acolo, spre disperarea celor autentici, mihai Cimpoi sebaza pe principii clare, pe operările estetice şi axiologice. el nu ascunde faptul căgeorge Călinescu i-a fost idol şi magistru în demersurile sale. spune: „Pentrumine Călinescu a fost criticul, el servindu-mi, cel puţin în anii formării, dreptpattern. [...] în această lume sub formă de cărţi, un ontos concentrat în libros cabibliotecă, lectura operei călinesciene trezea în mine fascinaţia şi tentaţia de ascrie frumos, generând complexul Călinescu, pe care l-am avut o perioadă bunăde timp”. se poate urmări că în toate cărţile publicate, principiul preluat de laCălinescu, după literatura română este una şi indivizibilă, e respectat. de altfel,prin 1975, în prefaţa la volumul Focul sacru, mihai Cimpoi îşi definea clar linii-le demersului său critic: „de la specificul artei până la cel al vieţii – iată drumulpe care trebuie să-l parcurgă criticul, fără a lua în consideraţie implicitele nuan-ţe dialectice... Capacitatea de a aprecia obiectiv valorile, orientările şi căutărilecreatoare, fără a opera cu mijloace extraliterare, precum şi de a nu cădea în apo-logeticele extreme – lauda excesivă şi tonul distructiv producător de şicane –sunt factorii clasici ai unei critici sănătoase, realiste, constructive”.

mihai Cimpoi este, fără doar şi poate, un apostol al criticii constructive, un„hermeneut de ţinută modernă”, cum ar spune C. Ciopraga, „un nou Călinescu al

zilelor noastre”, cum ar spune Fănuş Băileşteanu. spadasin neînfricat, el a avutde luptat cu ideile învechite, cu prejudecăţi păguboase, cu ideologiile înăcrite. (sănu uităm că în câteva rânduri – 1973-74, 1977 şi în 1984 – i-a fost interzisă sem-nătura după acuzaţiile – comuniştii mancurtizaţi gâdilau absurditatea! – deorientare proromână şi „utilizarea unui limbaj elevat”.

nu există scriitor român reprezentativ despre care cel care a reabilitat canimeni altul eseul filosofic, în linia ralea-vianu-noica să nu-şi fi dat cu părerea,să nu mai fi găsit o lumină pe care s-o pună în evidenţă. de altfel, criticul român,născut în larga hotinului în 1942, se erijează cu modestie într-un slujitor al„sfintelor firi vizionare”. ni se face de bucurie să extragem din studiile monogra-fice şi eseurile publicate de mihai Cimpoi, de-a lungul a peste treizeci de ani,câteva idei catalogări/tuşe despre marile spirite diriguitoare de limbă şi simţireromânească. despre Alecsandri spune: „Alecsandri este un mulţumit, un volup-tos şi un contemplator din perspectivă a naturii şi a lucrurilor; eminescu estedurerea întruchipată şi face din elementele naturii un desen psihic. Alecsandrieste horaţian, fericit, îmbătat de detaliu, de frunze şi iarbă; autorul luceafăruluieste purtat de demonie, problematizând şi pornind disperat spre enigmelelumii”. Pe mult prea controversatul ion heliade rădulescu, cel care la jumătateasecolului al nouăsprezecelea ţinea discursuri culturale în hlamida de prezumtivdomn al românilor, ni-l înfăţişează într-un portret pe cât de convingăror pe atâtde plin de fast ideatic: „un spirit titanian pune stăpânire pe opera de pionierat amunteanului ion heliade rădulescu, autor de cutezătoare proiecte literare, filo-sofice, editoriale ce propune o viziune asupra lumii grandioasă, dantescă, subsemnul Absolutului. heliade rădulescu îşi plăsmuieşte opera în „fragmente”, din„frânturi” risipite, din secvenţe epopeice, pătruns de idei utopice, de un inebran-labil duh al grandorii romantice de esenţă biblică. visul, ce apare şi sub formăde utoPie, se logodeşte, la el, cu ideeA care este prin excelenţă axa universu-lui său întemeiat pe „echilibrul antitezelor”, adică pe o „deltă sfântă” spiritul-elohim-materia, care pe planul mai concret al contingentului istoric se traduceîntr-o „deltă” restructurată spiritul-materia-universul. realul este o întruparedivină a ideei, a logosului”.

de multe ori în portrete mihai Cimpoi dă impresia că zugrăveşte, că adau-gă lumini pe o pânză, că orchestrează atent detalii care dau strălucire întregu-lui, ca în cazul celui supranumit Ceahlăul literaturii noastre: „Contingentulsadovenian este plin de patimi ancestrale, de mişcări arhetipale, de porniri subli-niate şi dureri înăbuşite, el fiind totdeauna infern şi Paradis, vale a Plângerii şizonă a zânelor, iar transcendentul de limpezimi de cleştar, de linişti şi incandes-cenţe astrale, de răceală măreaţă, hyperionică am zice. Cerul înalt boltit al pro-zei sadoveniene este mitic, logodindu-se uşor cu pământul (dacic), care e protois-toric. mişcările înainte şi cele retrospective ale personajelor se fac într-un tărâmintermediar – adevărată vale a Plângerii – care lansează îndemnuri la întoarce-rea spre habitatul originar, spre rădăcinile şi normele arhitipale, sub semnul glo-bal al iraţionalului”.

muzeul rodIn

muzeul leGIunII de onoAre

plACe deS voSGeS

despre mircea eliade spune: „mircea eliade deschide perspective asupraunui panteon colectiv de gesturi rituale, situaţii mitice şi eroi. mitograful româna configurat o hartă a «antropologiei adâncurilor». eliade, ca şi jung, se află înfruntea acestei lente dar sigure întreprinderi de remitologizare, pe care o recla-mă în egală măsură vlăguirea crezului pozitivist şi civilizaţiei dezorientată pecare acesta a produs-o. mircea eliade a reinstalat, în fond, sacrul într-o lume lip-sită de zei. Cea de a doua lume este esenţialmente lumea dintâi din străfundu-rile fiinţei noastre”. în cazul celui mai mare prozator român, liviu rebreanu,mihai Cimpoi tuşează percutant, într-un remarcabil portret: „modernitatearebreniană stă în totala neîmpăcare a forţelor morale aflate în conflict, a dioni-siacului şi apolinicului, a Antigonei şi Cassandrei”.

dar să continuăm citatele-tuşă făcute de mihai Cimpoi atât cât ne permi-te economia portretului de faţă. îndrăgostit până peste poate de spectacolul ope-rei lui dimitrie Cantemir, el spune: „spirit şcolit la însăşi şcoala vieţii şi la ceaelinistă a Cărţii, în care e adunată înţelepciunea întregii lumi, dimitrieCantemir este, ca mai târziu eminescu, Blaga sau Camil Petrescu, în gâlceavăpermanentă cu limitele, cu tot ce constrânge spiritul pe drumul cunoaşteriiAbsolutului. îndoiala pândeşte omul la fiece pas, deschizându-i, cum am ziceastăzi cu heidegger, un abis ontologic. morbul contradictoriului lucrează nu doarîn istoria pusă sub semnul măririi şi căderii (ca la eminescu în memento mori),al mizeriei şi strălucirii, al acelui «incrementa atque decrementa» detectată cupătrundere în evoluţia-involuţiei Porţii otomane, ci în genere în individ careapare în postură de înţelept. în atitudinile lui Cantemir se prefigurează, astfel,noocraţia camilpetresciană, omul cantemirian fiind prin excelenţă un om alcunoaşterii intelectuale, un om de renaştere, el impunându-se – prin proporţii-le universaliste şi adâncime ca un „lorenzo de medici al nostru” (georgeCălinescu). în linia renascentismului lui dimitrie Cantemir, din aceeaşi familiede spirite, nu putea să lipsească Bogdan Petriceicu haşdeu: „Peste tot dăm, lahaşdeu, de o adevărată manie a monumentalului şi universalului în aspiraţia dea cunoaşte şi a cuprinde Absolutul, de planuri gigantice şi de realizări pe măsu-ra lor, de prisme generale şi de istorii proiectate condensat în câte un specimen,de legi universale, de un enciclopedism monstruos care seacă toate «fântânile»(sursele adică), întregul volum de informaţii din trecut şi până în «prezinte» şicare aruncă o lumină vie «asupra tuturor originilor». Acţiunea de «spargere aîntunericului» este deosebit de efectivă, haşdeu fiind marele luminător, arun-când fie raze de lumină agere, fie fulgere de jupiter tonans, al esenţelor, univer-salurilor, chestiunilor esenţiale, întregurilor percepute holografic în fragment”.

Cât priveşte clasicii, asupra cărora mihai Cimpoi a zăbovit îndelung, doarcâteva referiri. eminescu: „întreaga operă a lui eminescu ia înfăţişarea uneidrame cu doi actori, care-şi asumă în mod interminent şi rolul de regizori: poetulşi demiurgul. este un teatru profund, căci, vorbind în termeni heideggerieni,însăşi conştiinţa că demiurgul stă inert în preajma omului eminescian ca om alacestei lumi generează fundamentalul mod de Fiinţă existenţial”. Creangă:„Creangă a vrut să-şi dea seama de lume, aşa cum strecoară o vorbă în amintiri,şi întreaga sa operă ia forma unui divan cu ea, a unui dialog nesfârşit, în cadrulcăruia se şi profilează o înaltă perspectivă carnavalescă asupra ei. nevoie, nualta! o judecă şi o răsjudecă, ia aminte la feţele ei diferite, îi deapănă povesteade la Adam încoace, cu gând să-i tot desprindă tâlcurile, îi tot frământă plăma-da ei (bat-o norocul, s-o bată!) ca s-o vadă cum arată în miez. nu face decât, căr-turăreşte zis, să-i intuiască sensul ei existenţial. Căci, acesta-i marele paradoxpe care-l ascunde ion Creangă asurzindu-ne cu ţărăniile lui, cu şirul, fără noimăparcă, al tăifăsuielii în care pare a se încurca el însuşi (de unde nevoia perma-nentă de a se frâna: «Şi să nu-mi uit cuvântul»; «în sfârşit, ce mai atâta vorbăpentru o nimica toată!», însufleţindu-se nevoie mare şi tulburându-se doar pe oclipă de răul necazurilor vieţii, el ne propune la îndemână «cu cât s-a priceput şi

a făcut» un portret, o fenomenologie a spiritului”. Caragiale: „Caragiale nu estedecât un demiurg bufon care crează universul din nou din petece multicolore şiantropoizi ce imită oamenii adevăraţi”.

exemplele ar putea continua la fel de interesant cu Coşbuc, goga, Alecurusso, mircea eliade, Blaga, grigore vieru, ion druţă, valeriu matei, nicolaedabija etc., dar ne vom opri doar la două modele ale domniei sale: titumaiorescu şi George Călinescu. despre mentorul „junimii” spune: „Postulatulmaiorescian îl înţelegem mai bine, raportându-l la «valoarea valorilor» luinietzsche sau la ierarhia axiologică, oferită de etica lui max scheler. «Fondul»lui maiorescu ar părea să fie o măsură «universală» a culturii (şi civilizaţiei, vie-ţii sociale), Călinescu având impresia că maiorescu confunda fondul sufletesc cugreşală de cronologie («o ignoranţă în materie prozodică, o lipsă de documentarebibliografică sunt diminuări de fond»). la maiorescu, forma fără fond are, însă,semnificaţia clară de minciună, mască convenţională, aparenţă sau reluaremecanică a «formelor de deasupra ale civilizaţiunii», a aparenţelor strălucitoareale culturii apusene. «viţiul radical în ele (în foile literare şi politice ale vremii –n.n.) şi, prin urmare, în toată direcţia de astăzi a culturii noastre, este neadevă-rat, pentru a nu întrebuinţa un cuvânt mai colorat, neadevăr în aspirări, neade-văr în politică, neadevăr în poezie, neadevăr în gramatică, neadevăr în toate for-mele de manifestare a spiritului critic», astfel constată el în articolul «în contradirecţiei de astăzi în cultura română» (1868). Pe lângă semnificaţia universală-valabilă de aparenţă, neadevăr, conceptul formă fără fond denumeşte o realita-te naţională: modul de a altoi formele dinafară pe un fundament impropiu”. laCălinescu, referinţele sunt multe şi nu există carte semnată de mihai Cimpoi încare să nu întâlnim fragmente din gândirea călinesciană. Am ales doar câtevafraze: „george Călinescu nu este numai un critic impresionist, de întâmpinare;este constructorul de mari edificii critice, adică criticul total.

este de-ajuns să urmărim vasta construcţie «epopeică», formată dintr-unvolum de biografie romanţată şi cinci volume de analiză propriu zisă a operei luieminescu, ca să ne dăm seama de modul fantastic în care îşi schimbă şi îşi fle-xibilizează instrumentarul. (...) rostul criticii şi istoriei literare, după cumdemonstrează şi formulează teoriile Călinescu, nu este de a cerceta obiectiv pro-bleme aduse dinafara spiritului nostru, ci de a crea puncte de vedere din care săse constituie structuri acceptabile. Criticul este, fireşte, un artist, un «om cuvocaţie», care însă trebuie să mânuiască şi o anume tehnică, să aibă «ocupaţiimetodice», ca să poată face bibliografie, descrierea documentului, ediţiunea cri-tică, critica izvoarelor, istoria fenomenelor literare ca simple fapte de cultură,biografia concepută cronologic. dacă toate aceste operaţiuni pot fi făcute de către

oricine fără vocaţie, criticul nu poate întreprinde nimic fără ea. Primul semn alvocaţiei este anume de a descoperi în fapte structuri noi, inedite, precizează cri-ticul”.

Critic, istoric literar, eseist şi filosof al culturii, mihai Cimpoi s-a simţitdator să ordoneze literatura scrisă în Basarabia de la începuturi până azi în oistorie deschisă a literaturii române din Basarabia (1999), unde cititorul poateadmira spiritul critic, judecăţile lucide, dicţiunea ideilor. Cartea de care vorbime o mare construcţie în critica şi istoria noastră literară. însuşi autorul spune:„Am preferat dintre metodele pe care le cunoaşte istoriografia modernă în valo-rificarea trecutului nu labirintul, ci catedrala, cu toate că materialul de construc-ţie poate fi uneori doar intuit”. Aşa încât, te întrebi dacă mihai Cimpoi nu e celales să continue istoria lui george Călinescu de la 1941 şi până astăzi.

însă marea probă pentru un critic şi istoric literar român, proba olimpică,am spune, este eminescu. Câţi nu au trecut-o mediocru, câţi compromiţător şicâţi n-au trecut-o deloc! mihai Cimpoi îşi pune în valoare toate datele de eseistşi filosof al culturii. hermeneutul de înaltă clasă abordează opera eminescianădintr-o perspectivă nouă, aceea a drumului către Fiinţă, o viziune, cum însuşispune „impusă atât din interiorul culturii române, cât şi din orizonturile deaşteptare ale altor culturi”. Ca şi Călinescu altădată, exegetul se apleacă asupramotivelor eminesciene, relevând sensuri noi despre geneză, abis, mărire, cădere,somn, visul chimeric, giganticul, nebunia, geniul, paradisiacul, redându-ne unaltfel, mult mai complex homo eminescianus. Prin studiile sale narcis şiHyperion, Căderea în sus a luceafărului, plânsul demiurgului, dar mai alesprin esenţa fiinţei, mihai Cimpoi ni se înfăţişează ca un dialectician al semnelorşi un filosof al culturii „ni peur ni reproche”, iar eminescologia actuală nu are unreprezentant mai prestigios. „Cu eminescu – afirmă mihai Cimpoi – am obţinuto demnitate estetică pe care nimeni şi nimic n-o mai clinteşte din loc”. Cu mihaiCimpoi – spunem şi noi – ne aflăm în faţa celor mai rafinate şi mai profunde exe-geze critice, pentru că el, precum vechii cavaleri şi heralzi, nu ezită a se aruncaîn focul bătăliilor, având bucuria limpezirilor, a descoperirii de noi şi revelatoa-re sensuri, lucrând la flacăra conceptelor şi a ideilor tari.

la vârsta olimpiană de astăzi, două pietre de moară îi sunt date distinsu-lui mihai Cimpoi spre a le purta peste tot: preşedinţia uniunii scriitorilor şi tit-lul de academician. dar am hotărât să nu-l plângem, vorba lui Creangă „nici cacât”. să-l fericim pe acest truditor întru frumos şi bine, acum, când îl sărbătorescpână şi universităţile! r

► selecţie de texte din albumul aniversar mIHaI CImpoI – destin întrucultură, în curs de apariţie la editura Princeps edit, iaşi

28

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Aura Christi ■ nietzsche şi marea Amiază

Nicăieri nu veţi găsi viul „normal”, curgând în făgaşurile lui fireşti, în textele AureiChristi, ci viul excesiv, hiperboliza(n)t, esenţializat prin calitate. E altceva, ceva cenu se găseşte spontan, cuminte, potolit, ci un exces rezultat în urma construcţieide sine. unii ajung la el, alţii îl caută pe durata unei întregi vieţi, sau, dimpotrivă, îlevită: e o chestiune de „istm”: de potecă fragilă, trasată peste abis, asemenea celorcare se găsesc cu nemiluita în Făgăraşii copilăriei mele, desenate înfricoşător, ten-sionant, între două prăpăstii. unii trec, alţii se lasă păgubaşi: în viaţă este la fel...

Ştefan BorbélyAm terminat de citit cu înfrigurare Nietzsche şi Marea Amiază (…) un elogiu excepţional adus vitalis-mului injectat de solarul divin, reflectat magistral prin textele unor Berdiaev, Şestov, Kierkegaard şi maiales Nietzsche. Filiaţia cea mai puternică şi mai transparentă care îmi vine în minte după parcurgereapaginilor tale este Rudolf Otto: deşi nu are nevoie să-l citeze niciodată explicit, cartea este infuzata deconceptul de «numinos», acel sacru inefabil intuit de teologul german în lucrarea sa capitală, DasHeilige. te felicit pentru acest volum, exemplar în toate sensurile, şi sunt convins că oamenii cărora lise adresează nu vor mai fi aceiaşi după parcurgerea sa.

Cătălin Ghiţă

SAInt-GermAIn-deS-préS

montmArtre văzut dIn CupolA BISerICII SACre Coeur

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

29

Când un scriitor marcat de o sensibilita-te şi de o receptivitate excepţionale seîntoarce la poezie (deşi, în esenţă, el nua părăsit nicicând poezia), o face pen-

tru că simte încordarea, tensionarea fibrelor care îlleagă de timp şi de timpuri. Poezia, se pare, este ceamai în măsură să îşi apropie creatorul de vibraţiileacestor fibre, este cea care îi poate oferi liniştea şineliniştea deopotrivă, necesare popasului în sine. Şi,cum orice scriitor este motivat de o doză mai mareori mai mică de idealism, el poate propune poezia caprilej de transcendere, de ieşire din amorţire. într-ofără de sfârşit succesiune de crize, într-o omenirecare îşi pune la grea încercare umanitatea, în contor-siunile unui prezent perpetuu, „vindecat” de memo-rie şi de perspectivă, poezia poate genera decliculsalvator. Aceasta, cred, este şi miza volumului din2011 al lui matei vişniec, la masă cu marx, volumprin care, de ce nu, scriitorul tratează inclusiv rela-ţia sa cu postmodernitatea pe care o „înfruntă” toc-mai prin iluminările discrete, în poezie, ale transcen-denţei, prin angajarea literaturii în problemele con-ştiinţei, prin coborârea în veac şi în lume, prin pune-rea sinelui într-o situaţie dilematică.

Poeziile din la masă cu marx se ţes pe liniiledelicate ale realităţilor interioare şi identitare fun-damentale: iubirea, destinul, memoria, moartea,cuvântul şi poezia însăşi. toate sunt (re)evaluate înaerul tare, dens, al trecerii şi sub tăişul urgenţei dea limpezi rostul existenţei şi de a „stinge” datoriilemorale faţă de victimele veacului dement în care i-afost dată poetului naşterea. ludicul lipseşte cu desă-vârşire, iar coborârea în istorie este reală, nu truca-tă. Problemele existenţiale transferate în miezulpoeziilor constituie hipocentrul fiinţei conştiente detragedia unei lumi în derivă. nimic facil, deci, nimictratat cu uşurătate. la masă cu marx este expresiamaturităţii unui scriitor implicat cu spiritul întreg înînţelegerea lumii şi a sinelui, un volum de poeziideparte – îndrăznesc să cred – de „mahmureala post-decembristă” sub zodia căreia îl aşeza Paul Cernat.

deşi un autodeclatar idealist, matei vişniec îşideschide cartea printr-o artă poetică din care trans-par o anumită smerenie (sănătoasă, generată deluciditate) şi conştiinţa incapacităţii cuvântului şi acuvântătorului de a dezvălui, în adânc, sensul. o„libertate” mai presus de voia poetului, tratată cuironie amară, va acţiona asupra creaţiei şi îi va dictaun traseu asemănător celui istoric, al umanităţiiîntregi: probabil că în ziua când lumina va reveni/această pagină va fi un morman de semne/ un muşu-roi locuit de furnici/ sau chiar de vietăţi mai evolua-te capabile să se roage (o veşnică ridicare din umeri).Colectivismul uniformizant, depersonalizant almuşuroiului ori individualitatea deschisă spre trans-cendenţă, „capabilă a se ruga” vor acţiona şi asuprasensurilor poetice, aşa cum acţionează asupra celoristorice. oricum, sensurile nu se vor lăsa decojitepână la miez, căci cuvântul ca mijlocitor îşi pierde, înaparenţă, forţa semnificatoare şi generează, de fapt,o adâncă şi paradoxală aură a mirării: drama pe caream trăit-o eu însă/ va rămâne mută/ secretul pe caream vrut să vi-l transmit cu acest poem/ va fi o veşni-că ridicare din umeri.

Problema cuvântului traversează, de fapt,întregul volum. nu este vorba, la matei vişniec, des-pre riscul alunecării sensurilor ori despre stăpânireaprecară a meşteşugului nuanţelor. tensiunea esteprodusă, mai degrabă, de inflaţia de cuvinte cecaracterizează prezentul, de excedentul de comuni-care, de numire, tălmăcire şi răstălmăcire. totul sesupune formulării şi comunicării cu o patimă vulga-ră, sinucigaşă. sub torentul de cuvinte emise perma-nent trăirile îşi pierd substanţa şi devin convenţie,dilemele conştiinţei devin idei şi se degradează înideologii: Cum să mai cred în cuvântul om/ cândtoate cuvintele ciugulesc gureşe/ din gura cuvântuluiom/ din creierul cuvântului om/ din omul redus lacuvânt? (Cum să mai cred în cuvântul om). Poezia artrebui să fie, într-un asemenea context, exerciţiu dereabilitare a cuvântului şi de vindecare a relaţieiacestuia cu sentimentele, cu umbrele şi limpezimileconştiinţei. de aici, o anume curăţenie a limbajuluipoetic în volumul lui matei vişniec, o anume „since-ritate” şi transparenţă a imaginilor, o austeritatedramatic-parabolică a viziunilor. Cuvintele (nuîntotdeauna familiare) sunt chemate să dezvăluietrări, mirări, revelaţii, să trădeze clişee, să tranşeze

adevăruri, să pună faţă în faţă sinele şi lumea, săpipăie realităţile adânci ale fiinţei: ciudat, toatelucrurile esenţiale mi se spun într-o/ limbă străină/moartea inventează cuvinte noi/ ca să-şi ascundăurmele/ eu însă aştept, aştept, dacă toate au un înce-put şi un sfârşit/ înseamnă că vieţile noastre suntnişte comete/ ne vom întâlni cu siguranţă unii cualţii/ totul e să avem răbdare (dacă toate au un înce-put).

Plecând de la evaluarea locului ocupat de sineîn timp şi în timpuri, matei vişniec creează un calei-doscop al lumii acesteia. o lume în care adevăratulfilosof este luat în râs de semenii săi, suprasaturaţide idei şi ideologii. o lume a înţeleptului decredibili-zat, a valorilor încovoiate sub gârbaciul îndoielii. olume în care vina adamică (spălată de creştini prinbotez) este înlocuită de culpa istorică, greu de limpe-zit în contextul unei generalizate amnezii. o lume încare doar iubirea poate scoate din trecere fiinţa şi opoate apropia, fulgurant, de adevărul veşniciei sale(nespusă, infinită era dulceaţa secundei/ de cândştia ea să împietrească să oprească/ să izoleze secun-dele din curgere/ totul devenise mai vesel/ trei, patrusecunde în fiecare zi deveneau astfel bulgări de ghea-ţă/ seara lipseau la apel şi nu le mai găsea/ absolutnimeni// eu însumi eram acum închis/ într-un ast-fel de bulgăre transparent/ voisem să-i atrag aten-ţia/ şi o făcusem pentru o secundă).

în centrul caleidoscopului lumii, matei vişniecplasează relaţia sinelui cu istoria, o relaţie vizualiza-tă alegoric drept comesenie răsturnată. Poemul caredă titlul volumului are în centru imaginea mesei (şinu a lui marx). masa este semn al vieţii înseşi, îndimensiunea ei biologică şi socială. masa şi comese-nia sunt echivalente cu viaţa şi contemporaneitateaşi creează imaginea simbiozei dintre voluntariatulpersonal şi datul istoric. în poezia lui matei vişniec,comesenia devine simbol al predestinării, al siliriifiinţei de a împărţi măruntasa parte de veac cu figurilemonstruoase ale lui lenin,marx, engels şi stalin.timpul sinelui este dizolvatîn timpul istoric şi îşi pierdevaloarea. rostul persoaneieste sufocat sub rosturileobscure ale istoriei iar aceas-ta provoacă ratarea vieţiiînseşi. Comesenia este, deci,contaminată, răsturnată însemnificaţia ei profundă, iarparticiparea persoanei lamasa-viaţă-istorie este înghe-suită în colţul compromisuluişi al anulării morale. lamasă cu marx, poem cu o con-siderabilă forţă imagistică şi,evident, ironică, aminteşte deutopicul tărâm de lapte şimiere al lui Pieter Brueghelcel Bătrân. este o cină detaină răsturnată. mâncase-răm ca porcii – scrie mateivişniec –, cu poftă, cu gurileavide/ de sosuri şi arome,/aveam burţile pline şi ochii spălăciţi de saţietate/ unabur uşor se ridica de pe faţa de masă [...] erammândri de noi în urma celor întâmplate/ istoria stă-tuse cu noi la masă şi acum dansa cu picioarelegoale/ peste cioburile paharelor sparte/ erammândri de noi deşi puţin obosiţi/ şi chiar atunci seauzi întrebarea/ ŞI aCum CIne Spală VaSe-le?// eu nu, spuse marx/ nici eu, se auzi vocea luiengels/ în orice caz nu eu, spuse lenin/ mai rămâ-nea Stalin dar Stalin dormea deja cu capul întredouă farfurii murdare/ şi mai rămâneam eu, ulti-mul venit, eu care mâncasem/ de fapt cel mai puţin,mai mult din politeţe... matei vişniec exprimă între-barea legitimă privind asumarea vinei ori, maidegrabă, privind curăţarea conştiinţei maculate.sentimentul dureros al neputinţei este dublat de celal culpei. Am spus mai sus, vina istorică o înlocuieş-te pe cea adamică, iar persoanei care o conştientizea-ză îi revine povara uriaşă a curăţării, a inventării şia punerii în practică a unui nou botez.

Poezia este ieşire din resemnare şi scormoniredureroasă a fiinţei, a zonelor de intersecţie dintresine şi istorie, dintre sine şi memorie, dintre sine şi

imaginea de sine. ea se hrăneşte din conştiinţainstabilităţii lumii, a perpetuării obscurităţii în eticasocial-istorică. este evident, matei vişniec îşiasumă, şi prin poezie (sau mai ales prin poezie), opoziţie militantă. la masă cu marx este un manifestîmpotriva ideologilor şi ideologiilor. matei vişniecexprimă aici, la fel ca în unele dintre prozele şi pie-sele sale de teatru, sila existenţială faţă de iluziileideologice, faţă de absurdităţile istorice produse înnumele ideilor. în mod just, el pomeneşte de suta demilioane de morţi rezultată în urma aplicării cu ana-sâna a ideilor devenite ideologie, produse de unmarx, de un engels, de un lenin. în numele ou-topo-sului comunist, o sută de milioane de oameni ucişi.despre ei se vorbeşte prea puţin într-o europă căre-ia îi vine greu să digere pasivitatea cu care a stat „lamasă” cu monştrii socialişti ai estului. (ororilor izvo-râte dintr-un „endlösung der judenfrage”, produsideologic al aceluiaşi veac, li se acordă, în schimb, ojustă şi susţinută evaluare moral-istorică, de lamomentul nürnberg până în prezent.) Povara celor osută de milioane de morţi nu are (doar) o dimensiu-ne colectivă, ci este asumată ca fiind individuală,personală. Ştiu că povestesc repede şi că ar fi trebuitsă încep cu sfârşitul/ dar am de îngropat o sută demilioane de morţi/ şi nu e uşor să îngropi o sută demilioane de morţi când suferi/ de miopie progresivă/nu, nu e uşor să îngropi o sută de milioane de morţicând/ ai mâncat cu marx până la vârsta de 30 deani/ când ţi-a rămas un gust atât de amar în gură/când ai acreli în stomac şi vomiţi la fiecare cinciminute. vindecarea de datul crud al istoriei trebuiefăcută urgent. rana morală este adâncă, dar la înde-mâna celui pornit să se vindece nu se află decât sigleşi simboluri fără substanţă. din istoria cea mare, dingroapa comună a celor o sută de milioane de sfârte-caţi, violaţi, înfometaţi, striviţi, îngheţaţi rămâne osiglă. nu e uşor să acoperi o groapă comună/ când

nu ai la dispoziţie decât o seceră şi un ciocan/ cum săsapi o groapă comună când nu ai la dispoziţie/ decâto seceră şi un ciocan şi doar câteva ore/ până la ieşi-rea pe piaţă a noilor manuale de istorie?

de sub ironia sumbră cu care este privită isto-ria golită de greutate morală şi pilduitoare, vândutăîn regim de comision şi predată „alternativ” genera-ţiilor care vin în iureş amnezic, matei vişniec ieseprintr-un epilog luminos (ori, poate, din nou, ironic-fatalist), în care tot răul provocat de datul istoriceste anulat prin amânarea înseşi naşterii sale. oamânare fericită, posibilă, paradoxal, prin moarte.Voi avea un alt trecut şi un alt viitor/ voi avea un altraport cu dumnezeu, cu răul şi cu binele/ voi pierdela alte jocuri, mă voi îndrăgosti de alte femei...Produs al credinţei ori al nălucirii unei noi utopii,epilogul rămâne sub semnul ridicării din umeri asu-pra căreia avertiza matei vişniec în deschidereavolumului. în fond, mirarea este dovada libertăţii încare îşi aşază poezia cititorul. r

■ matei vişniec, la masă cu marx, edituraCartea românească, 2011

irina ciobotaru

Despre timp, timpuri şi culpabilitate istorică

De sub ironia sumbră cu care este pri-vită istoria golită de greutate moralăşi pilduitoare, vândută în regim de

comision şi predată „alternativ” gene-raţiilor care vin în iureş amnezic,

Matei Vişniec iese printr-un Epilogluminos (ori, poate, din nou, ironic-fatalist), în care tot răul provocat dedatul istoric este anulat prin amâna-

rea înseşi naşterii sale.

CAStelul vInCenneS

30

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

transilvania. Pescăruşi şi ziduri medievale(Autoportret)

i

Această stăruitoare ţară care se cheamă firesuflare rătăcită din balaurii ceruluiŞi din întinsele ape ale mării dintru început mari,încă înainte de a-şi nădi aici prelungirileBătrâna mare a Panoniei,da, acest tenace amfiteatru natural,Plin de codri adânci,în faţa cărora limba romanilor stă încă uimită,Această transilvanie esteŞi muntele înfiorat de memorie,Şi basmul ochilor ce sugerează dimineaţa,dar, mai ales, neliniştea blândă a unor pescăruşi,deveniţi prin adagiul generaţiilormai mici şi mai cenuşii decât strămoşii lor,semne vii ale mileniilor,Ale mărilor fatal strecurate în râuri,în numele cărora mereu şopoteşte ceva:someş, mureş, Criş, Criş, Criş…Cum aş fi putut să nu recunosc,Chiar de n-aş fi ştiut ce era,zborul căutător în apă al pescăruşilor transilvani,interogând grav valurile Crişului meuŞi plutind imponderal, tot pe-aproape,Aşa cum cad seminţele de plop...

ii

numai eu puteam bănui, împreună cu zeul statornic din mine,unde voi regăsi cântul uitat şi căutatul subţireAl pescăruşului transilvan, apoi, mai apoi– tot necrescând –, am înţelesCă toate miturile mele erau risipite demult, demult,Prin cine ştie ce tărâmuri exotice, mirifice ori mizere,doar uneori le-aş putea recunoaşte, chircite sub milenii şi cascade,Ca un pact faustic inversat, încă din preistorie,Ca un orgoliu rănit sub o mândrie şfichiuitoare(tangoul, cel dansat în Buenos Aires, mi-a spus

o astfel de zvâcnită, tensionată poveste –un pumnal înfigându-se numai în oase...)

iii

Altfel, mereu îmi pare că păşesc într-un abur de carteîn străduţa mea din vechiul burg Cluj,într-o aură crepusculară ce se lipeşte, muiată-n albastru,Pe faţa bisericii cu două turle şi pe-o partedin ţuguiatele acoperişuri, atât de patetice,Păşesc astfel mereu într-o amorţire amăruie şi violacee,Când cu împăcare, când cu netemperată voire,Asemenea cu mireasma pufoasă a trandafirilor meidin prima înflorire ori cu neruşinata bogăţie a hortensiilor(ale mele nu sunt albastre dar le-am visat mereu simfoniaFără de seamăn simfonie, adeverită privirii-mi în delta din tigre)– trezeşte-te, suflete, ascultă grăunţele,emulii toţi, trecuţii fraţi, viitoarele surori ori nepoţi,în tot acest festin de abandonare, fără disperare ori bucurie călâienu este nici o fărâmă din existenţele tale,mai bine, spune-mi dacă mai ştii vreun loc, o vreme,în care tu, suflete, mai poţi pluti,Cu picioarele frumos aşezate pe spate,mai poţi învălui arborii într-o nemişcare înşelătoare,mai poţi apăra dincolo de contraforturiviaţa şi timpul buzelor ce din veci au tăcut?– Am auzit cutremurul ferparelor, zelul lor heraldicŞi gemetele prefăcute ale balaurului, cel dinainte învins,răspunde celinianul sfânt gheorghe din piaţeta mea preferată(Ce-mi tot şopteşte de-o jumătate de veacCum e să ai neşansa de-a fi geamăn cu forma-ţi imperială).

Şi-n întunericul fabulos al ochilor mei teribil de verzisimt deodată cum se trezeşte sămânţa de luminăŞi pot asculta ce nu spune cu voce sfântul gheorghe,liniştea şi nobleţea pământului cu sudorile lui de piatră,vraja învierii din ape... şi mă întorc, mereu, mereu mă întorc. r

Rodica marian g. mosariÎntâlnire după… 60 de ani

n Corespondenţă din Ţara Sfântă

…Anul 1952. Cei aproape 120 de elevi ai ultimei clase aliceului de Băieţi din Bacău s-au prezentat la exame-nul de bacalaureat. Apoi, după terminare şi-au strânsmâinile şi s-au despărţit. Au fost împreună, zi de zi, în

afara vacanţelor, 6 ani, 7 ani sau 8 ani, în funcţie de reformele învăţământuluidin acea perioadă, unii terminând liceul cu opt clase, alţii cu mai puţin una sauchiar două. oare aceşti colegi se vor mai vedea vreodată? toţi speră să se întâl-nească peste… 50 de ani când îşi vor depăna amintiri privind cele ce-au realizatîn viaţă.

…Anul 2012. Au trecut de la absolvirea liceului 60 de ani, nu 50, cândne-am revăzut numai câţiva colegi. dar 60 de ani e ceva deosebit, e o viaţă deom. Şi iată că din iniţiativa câtorva colegi băcăuani s-a organizat o festivitate asărbătoririi „promoţiei 1952”, adică aniversarea a şase decenii de când am zis larevedere liceului care acum se numeşte „Colegiul naţional Ferdinand i” dinBacău.

Şi iată că într-o dimineaţă de iulie am venit în curtea liceului foştii tineride ieri, astăzi bunici, pensionari, fiecare cu un pachet de pastile în buzunar, dartoţi veseli şi entuziaşti. majoritatea celor prezenţi sunt din toate colţurileromâniei, iar câţiva din israel. Foştii colegi se apropie unii de alţii, se privesc,încearcă să se recunoască. Şi… reuşesc. unii îşi păstrează chiar trăsăturile pecare le-au avut în tinereţe. Aşa l-am recunoscut uşor pe fostul meu coleg debancă, Aurel Popescu, dar la fel pot spune şi despre gheorghe teodoraşcu, mihaigrigoraş, eugen ivanov, dorin săndulache, gigi nicolau, titi Ciobanu… Auvenit la liceu peste 30 de colegi, unii cu soţiile, s-au încins discuţii, s-a râs şi s-aglumit. spre surpriza noastră a fost prezent şi ziaristul israelian jean steigercare e mai mare ca noi, dar colegii lui n-au organizat niciodată o întâlnire de pro-moţie. jean steiger era cu soţia în vacanţă la Breaza, dar a venit special laBacău spre a asista la sărbătorire, iar noi l-am primit ca pe unul de-al nostru.

invitaţi de profesorul Cosma ion, unul dintre organizatori, am vizitatliceul, renovat, modernizat. l-am străbătut cu nostalgie de la un capăt la altul,am trecut prin culoarele lungi, am privit clopotul care ne anunţa pauzele dintreore, careul în care ne adunam în fiecare început de an şcolar spre a primi„instrucţiuni”, am admirat clasele cu mobilier nou, elegant, ne-am oprit la „tabe-lul de onoare” cu cei mai buni elevi ai liceului de-a lungul vremii… ne-am amin-tit de profesorii noştri, de liţă grigoriu, director, de Adrian olinic (română), dePâslaru gheorghe (matematică), emanuel smelţer (geografie), mircea ţarălun-gă (fizică) şi de dirigintele marin Cosmescu, care era şi scriitor şi cu care am fostîn legătură toţi anii de după absolvirea liceului până când, acum un an, a înche-iat lista tuturor profesorilor noştri, părăsindu-ne.

Pentru câteva momente m-am trezit în anii tinereţii liceale, mi-am amin-tit scene de neuitat din obrăzniciile noastre. odată, la ora de limba rusă, profe-sorul căruia îi spuneam „Popa straşnic” s-a uitat pe fereastra clasei noastre dela etaj şi m-a văzut pe terenul de fotbal jucând mingea, în loc să vin la ora derusă. A comentat în clasă lipsa mea şi a conchis: „straşnic chiuler, domnule”.mi-am mai amintit că la o oră de latină, fără să vreau, am deranjat clasa.Profesorul, un om înalt şi voinic, s-a enervat, s-a ridicat de la catedră şi a venitglonţ în direcţia mea. s-a oprit, m-a privit, l-a ridicat în picioare pe colegul carestătea în spatele meu şi i-a tras două palme… Atunci mi-am zis în gând, cât deadevărat e proverbul „unde dai şi unde crapă”. Probabil şi ceilalţi colegi ai meise gândeau atunci la momente din viaţa liceală, pe care le combinau cu clipelefrumoase, nu şăgalnice, cele de succes la învăţătură.

după vizitarea colegiului am plecat în parcul „Cancicov”, unde la restau-rant s-a pregătit o masă festivă. s-au mai adunat câţiva colegi care au venitdirect la local. starea de bună dispoziţie a continuat, s-au făcut numeroase foto-grafii. dar se punea întrebarea: cum s-a prezentat în activitatea practică serianoastră de absolvenţi ai liceului? răspunsul l-a dat colegul săndulache dorin,unul dintre organizatori, care a vorbit celor prezenţi despre cei aproape 120 deabsolvenţi, din care, după 60 de ani, au rămas în viaţă cam 60 la sută. s-au stinsîncă de tineri unii din cei mai valoroşi elevi, între care dr. turcanu emil. darfăclia seriei a fost ţinută sus de nenumăraţi titraţi, ingineri, profesori, medici.Astfel, Prof. dr. moteţ dumitru a devenit „universitarul cu mâini de aur”, fonda-torul şcolii româneşti de kinetoterapie, un neurolog de prestigiu, autor al nenu-mărate cărţi ştiinţifice. s-a mai vorbit despre mihai grigoraş, care a condussportul băcăuan mai bine de două decenii, saveliuc virgil, inginer şef la o fabri-că din săvineşti, sion Clement, voleibalist de performanţă, director general la„instalaţii s.A Bacău”. m-am bucurat că a fost pomenit şi numele meu, ca „lite-ratul seriei”, apreciat de colegi.

…60 de ani. o întâlnire frumoasă. unii au propus să ne vedem din noupeste 5 ani. dar asta… nu mai depinde de noi…

*

Am stat la Bacău la hotelul „dumbrava” unde timp de patru seri ne-amvăzut în grădina de vară a hotelului câţiva prieteni şi colegi, spre a depănaamintiri, a împleti momentele actuale cu cele de altă dată. Au fost să ne vizite-ze fostul director al teatrului din Bacău, Calistrat Costin, actualul preşedinte alFilialei Bacău a uniunii scriitorilor, romancierul băcăuan doru Ciucescu, zia-ristul Ştefan olteanu de la ziarul electronic „observator de Bacău”. dar în fie-care seară, afară pe terasă, între flori şi verdeaţă soţia mea dr. rica şi cu minene-am întâlnit cu familia dr. moteţ şi soţia acestuia, cu ziaristul jean steiger şisoţia lui, Fina, tot ziaristă, cu „tăranul” israelian marius gropper şi soţia luietty, originară din maroc, dar căreia îi place mult românia, cu fostul meu coleg,inginerul Constantin titi Ciobanu şi ginerele lui, Petru Cimpoeşu, scriitor, unuldin cei mai buni romancieri ai generaţiei tinere. într-o seară a venit la noi de laiaşi scriitorul valeriu stancu, directorul revistei Cronica, cu soţia lui mariana şia adus numeroase cărţi şi reviste pe care le-a dat celor prezenţi.

da, a fost frumos, am revăzut Bacăul care nu mai seamănă cu cel din copi-lăria şi tinereţea noastră, e un oraş modern, curat, care s-a înălţat mândru cătresoare. la revedere Bacău, la revedere românia! r

31

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

tradiţia psalmului datorează foarte multşi grupării literare de la Gândirea careîn prima jumătate a secolului al xx-leaa găzduit foarte multă poezie religioasă

în paginile revistei, încurajând producţiile literaresimilare. george Călinescu afirmă că „Gândirea vreasă realizeze faza propriu-zis mistică. Aici spiritul epasiv şi dumnezeu activ. este treapta colocviilor cuduhul sfânt, a vizitelor, a extazelor, beatitudinilor, astărilor paradisiace.”1 Aşadar, psalmul poate devenispecia predilectă, fie că poeziile erau numite astfelsau nu. în marea majoritate a creaţiilor poeţilor reli-gioşi (nichifor Crainic, ion Pillat, valeriu Anania,magda isanos, radu gyr, Ştefan i. neniţescu ş.a.)apar inevitabil influenţe psalmice sau poezii-psalm.sporadic, apar poezii-psalmi sau psalmi (ca titlu) şiîn poezia următoarei jumătăţi de secol şi ceva: ioanAlexandru, daniel turcea, nichita stănescu, ileanamălăncioiu, Ana Blandiana, ion stratan, ş.a.volumele de psalmi sau ciclurile de psalmi au fostmai rare, însă trebuie menţionat volumul de psalmi,de data aceasta, suprarealişti, publicat deConstantin Abăluţă şi psalmii lui Cristian Popescudin arta popescu.

eliberarea de sub cenzura istoriei totalitaris-mului a dus iarăşi la o revitalizare a poeziei religioa-se, însă calitatea estetică a multiplelor producţii lite-rare din ultimii douăzeci de ani a fost nu de puţineori pusă sub semnul întrebării. s-au publicat multevolume de psalmi; poeţii s-au preocupat de aceastăspecie mai ales în ultimul deceniu. Curioasa inflaţiede psalmi în poezia românească recentă pare pebună dreptate să se configureze ca o modă poetică încare sub titlul de psalm, poezia să aibă o dinamicătematică foarte diversă, de la una foarte religioasă,la cealaltă extremă.

Capitolul al patrulea este cel mai amplu şivizează partea aplicativă a prezentei lucrări.datorită vastităţii sferei sale de aplicabilitate, stu-diul nu se pretinde exhaustiv, însă pe baza unor cri-terii de selecţie deopotrivă valorice şi subiective,vizând şi diversitatea tipurilor de psalmi abordaţi, sepreocupă în prim plan de cei unsprezece psalmimoderni (1893-1894) ai lui Alexandru macedonski,de psalmii în versuri şi psalmii în proză (printrepsalmi, 1933-1934) ai lui tudor Arghezi, de psalmiivoiculescieni din [Clepsidra], apoi de volumul depsalmi (1997) al lui Ştefan Augustin doinaş şi deCartea psalmilor (semne de iubire), 2003, a poetuluicaracalian Paul Aretzu.

Am ales pentru aceşti psalmi o abordare anali-tică mai degrabă de tip chirurgical, cu atenţie spori-tă asupra detaliilor poetice, asupra semnificaţiilorlor, urmărind sinuozităţile drumului pe care eul poe-tic l-a ales spre dumnezeu şi specificitatea fiecăruitip de abordare a psalmului ca specie. insistenţainterpretativă pe detaliu e binevenită într-un textpoetic bogat pentru care o privire fugitivă asuprasugestiilor ar putea însemna nu numai o trunchiere,ci şi o neglijare a virtualităţilor de care este capabil.Cu atât mai relevantă este o asemenea analiză încazul unei poezii cum este cea argheziană care s-abucurat de multiple grile de lectură, un labirint încare textul poetic poate fi rătăcit cu uşurinţă, motivpentru care am oferit acestui periplu critic (labirin-tic) un subcapitol separat.

în cazul psalmilor macedonskieni, am conside-rat necesară o prezentare preliminară a personalită-ţii poetului, care impregnează poezia fie de senti-mentul personal al decepţiei şi ranchiunei, fie dedorinţele sale de zbor şi apetenţa pentru extaz, ast-fel se explică faptul că până şi specia literară a psal-mului preia specificul acestei sensibilităţi în aşamăsură încât îşi pierde atributele definitorii, tipiceliricii religioase. orientarea egocentrică, unilateralăa poetului i-a făcut imposibilă abordarea unei poeziireligioase. în cei unsprezece psalmi moderni, poetula văzut probabil pretextul perfect să-şi exprime spi-ritul de revoltă, sentimentul damnării, martiriul,aversiunea faţă de duşmani. Psalmul ca specie lite-rară nu este nici pe de parte exploatat la potenţialulsău maxim, neatingându-şi scopul lui obiectiv, acelaal inter-relaţionării asumate dintre om-divinitate pelinia unor căutări şi a unor revelaţii. totuşi, psalmiimacedonskieni reţin multe aspecte ale formulei psal-mice, incluzând referiri clare la variantele biblice.

din acest motiv, a doua parte a studiului des-pre psalmul macedonskian a urmărit ce anume reţi-ne acesta din psalmul biblic. dincolo de cuvintele dinrecuzita psalmului biblic şi tehnica de versificaţie astrofei şi antistrofei, s-au putut face multe apropieri

de conţinut, deşi totul apare cu sens schimbat:lamentaţia davidică de a fi fost uitat de dumnezeu iaforma unui reproş adus divinităţii care l-a lăsatpradă unui univers duşmănos; iminenţa morţii şicondiţia nemernică a omului e deplânsă şi lamacedonski, însă eul poetic este orgolios şi invocăfără smerenie o condiţie privilegiată; folosindu-se demotivul vrăjmaşului, des întâlnit în psalmii biblici,macedonski transformă conflictul său cu contempo-ranii în psalm; de asemenea, ambii psalmişti pome-nesc coborârea în dizgraţia şi batjocura lumii şi caun efect consecutiv, zdrobirea inimii în umilinţă,însă pe când psalmistul biblic intuieşte umilinţa luihristos, eul poetic face mereu aceeaşi aluzie la pro-pria condiţie socială, plângându-se de nerecunoştin-ţa celor din jur.

sensul iniţial biblic e tergiversat spre o semni-ficaţie subiectivă. macedonski vorbeşte în psalmiaproape exclusiv despre sine, în diferite ipostaze: eulneînţeles, ajungând însă mândru şi neclintit în eşua-rea lui, uneori transformându-se într-un sfinx al răb-dării care trădează speranţa răscumpărării; poetulcare şi-a pierdut harul; damnatul uitat dedumnezeu şi de lume; eul umil care se recunoaştecreatura lui dumnezeu; eul care devine profet, vocea morţii inevitabile a omului; poetul ca Phoenix neîn-cetat, care renaşte din propria obidă prin puterea dea accepta insulta şi dispreţul ca un martir sau cahristos însuşi, însă nu merge spre hristos pentru aîmpărtăşi ca un mistic aceste suferinţe, ci se regăseş-te cu aroganţă el însuşi în aceeaşi poziţie hristică.Aceste ipostaze se succed pe parcursul unui traseucare debutează într-o epocă paradisiacă a eului şicare derapează într-una a căderii, a nefericirii, aînfrângerii, situaţie din care caută ieşirea fie prinacceptare, asumare şi răbdare, prin îngheţarea sen-sibilităţii poetice, fie prin rugăciunea către o divini-tate care să-l răzbune, să-i răscumpere suferinţa.Psalmii sunt lamentaţii pentru pierderea acestuiparadis.

Psalmii lui tudor Arghezi au reprezentat oreală provocare, cu atât mai mult cu cât dispun de oimpresionantă bibliografie, justificabilă de altfel,însă simultan inhibantă pentru asemenea viitoaredemersuri critice. din acest motiv, subcapitolul dedi-cat lui Arghezi începe cu o retrospectivă asupra exe-gezei psalmilor arghezieni în versuri, cu referinţe lacritici literari ca: Pompiliu Constantinescu, ov. s.Crohmălniceanu, dumitru micu, eugen lovinescu,Şerban Cioculescu, mihail Petroveanu, nicolaemanolescu, vladimir streinu, ion simuţ, şi mai alesnicolae Balotă, marin Beşteliu şi AlexandruAndriescu cărora studiul de faţă le datorează uneledeschideri interpretative.

în studiul psalmilor arghezieni, am pornit de laipoteza că în planul larg al mişcărilor istorice şi degândire filozofică, poezia religioasă a revoltei şi aîntrebărilor se justifică. Conştiinţa modernă nu-lpoate primi pe dumnezeu decât în astfel de condiţii.Arghezi e un david reinventat, o replică modernă apsalmistului, iar psalmul său o rugăciune a conştiin-ţei moderne. mai mult însă, modul acesta de a scriepoezie, chiar şi în chestiuni religioase, se datoreazăşi unei structuri interioare aparte. Când psalmistulse raportează la Creator nu poate fi altfel decât încelelalte poezii ale sale. nu poate fi un credincios alpioşeniei poetul care a adus în poezie „bube, mucega-iuri şi noroi”. deci, nu i-a fost greu poetului să înse-reze în psalmi nespusul, vorba grea, tabu-urile, stă-rile de ruşine ale credinciosului pe care le exhibă, leexprimă torturant şi obsesiv, până la autoflagelare.

Aşa cum refuză conformismul limbajului, poe-tul se împotriveşte oricărei convenţiei, în definitiv,limitatorie, aspirând la libertate interioară. Psalmiidezvoltă şi ei o dialectică a libertăţii şi a limitei înrelaţia cu dumnezeu. Pornind de aici, am propus oposibilă grilă de lectură a psalmilor, axată pe recuzi-ta conceptuală din eseul despre limită a lui liiceanu.Psalmii arghezieni descriu astfel secvenţa de depăşit-atins2, fiind rezultatul nuanţat al întâlnirii dintreapetenţa argheziană pentru revoltă ca formă derefuz a oricărei limitări sau subjugări şi nevoia pro-fundă de dumnezeu ca formă fiinţială de supunereprin iubire. Am stabilit că limita de atins este întâl-nirea cu dumnezeu, nu atât pentru a se uni mistic cuel, cât pentru a şi-l reprezenta în mod concret, sen-zorial, cu omenescul său ca apostolul toma.

dificultatea acestei reprezentări între limitelesenzorialului constă în intenţia de a-şi propune calimită de atins ceea ce nu poate fi pus în limită.refuzul de a-l accepta pe dumnezeu exclusiv cu pre-

rogativele lui divine şi dorinţa de a-l cunoaşte înconcretul imanent vine dintr-o nevoie structurală afiinţei argheziene. în mod cert, nu avem de-a face cuo sensibilitate religioasă de factură mistică, ci cu unanumit tip de „tăietură spirituală” aşa cum numeşteliiceanu, unul dintre elementele care compun fondulintimstrăin. neşansa spiritului arghezian este de afi fost fatalmente construit pe o structură interioarăorientată spre ceea ce liiceanu numise precis, iatălimita de depăşit, de aici şi imposibilitatea de a se firidicat vreodată la starea de adoraţie mistică pentrua fi iluminat, deşi tentaţia sacrului l-a însoţit neobo-sit în toată opera.

Conflictul major al sensibilităţii argheziene por-neşte din obstinaţia cu care poetul insistă să-l caute şisă-l aştepte pe dumnezeu al slavei prin ceea ce esteîn el profund uman, natural, netransfigurat, întremarginile intelectului şi ale senzorialului şi nu în ver-ticalitatea fără fund a inimii. eul arghezian se încăpă-ţânează să nu accepte transgresabilitatea limitei dedepăşit, el vrea să rămână în limită, cerându-i şi luidumnezeu să-şi ajusteze slava la nevoile lui fiinţiale,fără ca slava sacră să sufere vreun fel de trunchierecare să-i faciliteze accesibilitatea la omenesc.

Contradicţia devine pregnantă atunci cândbucuria omenescului intersectează traseul căutărilorîn sacru, când fiinţa orientată prin însăşi configura-ţia ei spre lume nu se poate abţine să-l caute pedumnezeu cu sete. Poetul are tentaţia interzisului,iar dumnezeu este tentaţia ultimă. Pentru psalmis-tul arghezian, dumnezeu care se ascunde dincolo de„lacăte şi drugi” rămâne mereu provocarea finală.Cu cât tace mai mult dumnezeu, cu atât psalmistuldevine mai insistent şi mai volubil, pentru că:„înverşunat de piedici, să le sfărâm îmi vine.” psalm(Călare în şa, de-a fuga pe vânt ca Făt-Frumos).Psalmii arghezieni au fost creaţi pe fondul acestuiconflict, de altfel unidirecţional, care se naşte între odivinitate pudică şi un credincios solicitant şi perse-verent.

deseori însă, eul arghezian se împotriveşte totla fel de mult tentaţiei de a se împotrivi, aşadarluptă cu această limită internă, o altă posibilă limi-tă de depăşit. lupta nu se duce cu îngerul, ci cu sineînsuşi, pentru că psalmistul, în ciuda faptului că sesimte uitat de dumnezeu, se îndârjeşte să rămână încredinţă. Psalmul dezvăluie pe credinciosul carecrede cu râvnă pentru că nu vrea să cadă pradănecredinţei, cu atât mai mult cu cât acum dumnezeutace, iar psalmistului îi este la îndemână să se revol-te, pentru că-i este specific. Acestei neputinţe de a fialtfel se împotriveşte psalmistul arghezian. efortulpentru închegarea unei relaţii coerente cudumnezeu pare să aibă o finalitate imposibilă, darconfruntarea cu ceea ce îi este refuzat devine pentrupoet o perpetuă provocare.

Psalmii în versuri însă nu reprezintă decâtmomente de climax din tumultuoasa devenire spiri-tuală argheziană. Portretul psalmistului pare staticîn psalmii versurilor pentru că poetul statorniceştecu obstinaţie în căutare, refuzând să decidă fie aban-donul, fie găsirea unei soluţii. mereu la răspântii,eul poetic rămâne acelaşi, spiritualmente nu devinepe nicio traiectorie, e static.

Psalmii în proză completează însă acest traseuspiritual. ei nu par a fi insule conotative de sine stă-tătoare, ci sunt momentele spirituale de legătură,intercalările necesare între un climax şi altul.lecturate în paralel cu psalmii în versuri, acestepoeme creează o imagine integratoare asupra psal-modiei argheziene şi asupra mişcării eului spiritual.deci se poate descrie un portret dinamic al eului poe-tic arghezian. Psalmii prozastici mai ales, relevă undinamism evolutiv al eului poetic până la o finalita-te salutară şi armonizantă, de aici şi valoarea aces-tor texte poetice în context conotativ.

Poemele în discuţie vin să detalieze stărilepsalmistului din versuri, puterea expresivă rămâneaceeaşi, însă ambiguităţile care au indus în eroareatât de mult pe exegeţii psalmilor în versuri suntmai rare, schimbările spontane de ton se resorbîntr-o stare generală de împăcare sufletească.disperarea şi revolta psalmului arghezian aici seconvertesc în bucurie. r

fragment

1 george Călinescu, Istoria literaturii românede la origini până-n prezent, editura minerva,Bucureşti, 1982, p. 885

2 gabriel liiceanu, despre limită , editurahumanitas, Bucureşti, 1994, p.40

anca tomoioagă

Psalmii

Datorită vastităţii sferei sale de aplicabilitate, studiul nu se pretindeexhaustiv, însă pe baza unor criterii de selecţie deopotrivă valoriceşi subiective, vizând şi diversitatea tipurilor de psalmi abordaţi, se

preocupă în prim plan de cei unsprezece Psalmi moderni (1893-1894)ai lui Alexandru Macedonski, de psalmii în versuri şi psalmii în

proză (Printre psalmi, 1933-1934) ai lui tudor Arghezi, de psalmiivoiculescieni din [Clepsidra], apoi de volumul de psalmi (1997) al lui

Ştefan Augustin Doinaş şi de Cartea Psalmilor (semne de iubire),2003, a poetului caracalian Paul Aretzu.

32

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Jeana morărescuCaragiale azi

Momentul vine după ce, strânsneprevăzut cu uşa de oferta JupânuluiDumitrache de a şi-l face cumnat şi a-i

răpi libertatea de holtei aventuros,declamase demagogic că familia epatria cea mică, aşa cum patria e

familia cea mare…

Conceptul estetic al oglinzii e tot atâtde vechi, desigur, cât e şi reflecţiaumană despre artă. Că arta oglindeşterealitatea e deja pentru gândirea

curentă un truism. Perioada recentă a post-realis-mului a negat conceptului calitatea lui constitutivăde artă, considerând că a oglindi e sinonim cu a înfă-ţişa exteriorul realului. Critic şi filosof al teatrului,george Banu reia metafora oglinzii în relaţia ei spe-cială cu arta teatrului: cu singura artă, aşadar, care,paradoxal, foloseşte ca semioză (elemente de limbaj),printre altele, şi viaţa: energia reală – şi nu oglindi-tă – a vieţii in statu nascendi; recte prestaţia creati-vă a actorilor. viaţa in statu nascendi devine sistemde semne al unei oglinzi. în conferinţa sa de lateatrul de Comedie, ţinută în ultima zi a FestCo dinacest an (Festivalul Comediei româneşti), g.Banu asocia complementar, în ce priveşte tea-trul, metafora oglinzii metaforei mai vechi, defapt shakespearian consfinţită, a lumii ca tea-tru. lumea divin creată pare, cu alte cuvinte,imaginată de demiurg ca o scenă absolută, încare oamenii sunt actorii lui dumnezeu.Această scenă are ca spectator atotcuprinzătorochiul absolut (ochiul Creatorului). teatrul caoglindă ar umaniza percepţia prin artă, alumii, oglinda neputând cuprinde decât frag-mente de realitate şi nu o panoramă integrală.în acelaşi timp oglinda îngheaţă energetica vie-ţii oglindite, instantaneizând prezenţa acesteiaca prezent. Şi – aşa cum oglinda nu stocheazămemoria celor oglindite, nici arta scenică nu îşistochează actul într-un suport memorial.relaţia teatrului cu metafora oglinzii ar fi unamai specială decât a celorlalte arte, prin faptulcă arta scenică nu are decât prezent. desigur,textul unei piese reprezentate (sau, reprezenta-bile) include un desfăşurător de acţiune, dartimpul e compactat în prezentul reprezentării, carenu are trecut şi viitor, ca în epicitatea românească.g.Banu acceptă însă, că oglinzile pot fi şi subiective,oglindirea ne-fiind reproducerea de suprafaţă a rea-lului, altfel zis falsa fidelitate. Problema nu e aoglinzii, am adăuga noi, ci a ştiinţei de iluminare aacesteia. „Caragiale – oglindă în cioburi?” – se între-ba interogativ conferinţa lui g. Banu. Şi răspundeaafirmativ, nu în sens peiorativ, ci în sensul că dra-maturgul român a folosit admirabil capacitatea deeternizare a prezentului, prin teatru, oglindindu-şilumea cu deplină neutraliate: nici admirativ, niciacuzator. tratând anecdoticile ei ca cioburi dintr-orealitate, şi nu ca o realitate integrală a timpuluisău. Ceea ce ar fi surprins Caragiale ar fi fost pre-zentul etern al unuia, doar, din versanţii fiinţiali ainaţiei. Prezentul lui Caragiale iese din istorie: el eprezenţa unui ethos special.

montând d´ale Carnavalului (Premiul pentruregie – FestCo 2012) la teatrul radu stanca dinsibiu, silviu Purcarete a tins să lărgească puţin

panoramic perspectiva internă a unui ciob: cu spriji-nul scenografic excelent al lui dragoş Buhagiar (sce-nograful ce pare actualmente cel mai căutat de regi-zori), a spart pereţii frizeriei şi locuinţei dubluluiamorez nae girimea, spaţiul interior unificându-secu cel exterior: cu strada. e vremea Carnavalului –pe care-l regăsim nu numai în spaţiul de la bal.strada devine una cu interiorul locuinţei, iar fluxulcarnavalesc, când ajunge s-o invadeze, în tot provin-cialismul ei anodin, cunoaşte o veselie de ritm mono-ton (monocordic), dar săltăreţ patinat, cu acelaşi izde provincialsm ponosit ce caută îndârjit să se vese-lească. Purcărete introduce figuraţia ca personajcarnavalesc colectiv al târgului, esenţializează untronson de categorie umană, prin elemente teatrali-zante şi clauneşti de bâlci. Ciobul anecdotic e lărgitîntru perspectiva lui de investire sentimentală defrenetică inflaţie şi devalorizare, în derizoriu. masafinală a împăcării acceptate de toţi protagoniştii,contrazice prejudecata finalului spectaculos şi deza-măgeşte oarecum publicul prin această prost-servităprejudecată. serveşte, în schimb, o idee a spectacolu-lui: dezumflarea aluatului conflictual. Purcărete lăr-geşte spaţiul fizic al acţiunii, contrazicându-i pe ceice cred că economia spaţiului închis al pieselor scur-te sau schiţelor lui Caragiale rimează cel mai bine custilul denudărilor concise ale dramaturgului. Ce eaceastă deschidere? e realism? e metaforă? e şi unaşi alta: modalitate figurativă şi în acelaşi timp figu-rată: tranzitorie spre viziunea-idee. Aşa cum teatra-lizarea ludic-expresivă (şi cumva şi expresionistă),de bâlci scenic, a realităţii citadine înfăţişate (maşi-na adusă pe scenă, etc.), dar şi mici puseuri specta-culare de suprarealism scenic, de asemeni ludic (uşade la intrarea în frizerie, care se închide pe dinafarărotindu-se înlăuntru etc., magnificienţa satiric-expresionistă a uşii ce dă în iatacul lui girimea,imaginată de Buhagiar), toate acestea se plaseazăîntr-un creuzet estetic al realismului de graniţă,devenit un hiper-realism ce agregă, într-o coerenţăestetică nouă, de la sine sintetizatoare, semne/ele-mente din lada de zestre a diferitelor canonizăriestetice ale artei scenice. o didina mazu în trei ipos-taze feminine cu o apariţie simultană e culmeaintervenţiei regizorale suprarealiste. dar estetica,pe muchie, a spectacolului, ce respinge ab initio rea-lismul brut, nu mai poate fi servită prin două rivale

în amor ce pot fi confundate, ca specimene, una cualta. Şi cum pe semne regizorul nu a beneficiat pen-tru a doua de o interpretă fizic opusă miţei Baston arecurs la o solutie figurată, ce-i drept, descumpăni-toare pentru spectatorul clasic.

Ce devine relevant în această ediţie a FestCosuprapusă Anului Caragiale – şi în care comediilelui Caragiale au ocupat prin programare şi prin pro-puneri regizorale remarcabile, locuri importante –este orizontul estetic înnoitor, al tuturor acestortexte. înnoitor, dar mult mai mult implicit, decâtfrapant-explicit – pentru că în toate tratările sceniceaduse în Festival, avem de a face cu o graniţă a ori-zontului ambiguu dintre realism şi metafora lui. îngeneral, un orizont estetic definibil prin particulatrans. Aceleaşi circuite integrate de realism, hiper-realism figurativ, metaforă, inserţie mai mult saumai puţin suprarealistă, caricare expresionistă (cumar fi Caţavencul lui stefan iureş), caricare ludică(Cetăţeanul turmentat interpretat în travesti dedorina Chiriac), le regăsim în o scrisoare pierdută –

spectacol memorabil semnat de nicolae dabija chiarpe scena teatrului-gazdă. nu eclectism estetic, citotul o contopire fluidă de straturi semantice fin-palimpsestice. un alt stil virtual: orchestrare de alb-negru şi cenuşiu. Cenuşiu, pentru că totul pleacă şirămâne într-o metaforă: întreaga acţiune se petreceîntr-o… ciupercărie! Prefectura e o ciupercărie, casalui trahanache e o… (aceeaşi) ciupercărie (sceno-graf, Puiu Antemir). un moment excelent, patinatironic, qvasisuprarealist ca situaţie, este cel în carepreopinenţii în final de act ar trebui să se ia la băta-ie, dar „muzicalul” cetăţean turmentat dă tonul unuicânticel patriotic (inexistent în textul lui Caragiale)şi – într-o ironie supremă şi foarte rafinată, a uni-onismului patriotic – formează cu toţii un cor îndu-ioşător de unit şi de grav ce cântă acest cânticel:„Are ţara munţi şi văi/are ţara”… etc., pe aceeaşigraniţă dintre realism şi metaforă. spectacolul îşiedifică o arhitecturare voit ambiguă de duplex tem-poral (extras de prezent peren), ce include şi istorieşi actualitate. tipătescu şi mai ales zoe, interpreta-tă strălucit de actriţa mihaela teleoacă, vin chiardin psihologia şi comportamentistica deplin actuală.

mai puţin ori poate deloc dublată de trans-rea-lismul metaforic la nivelul orizontal al acţiunii, ulti-ma versiune a regizorului mircea Cornişteanu asu-pra comediei o noapte furtunoasă (de-a lungul tim-pului a avut mai multe!) – adusă de teatrulnaţional „marin sorescu” din Craiova – nu scapănici ea din viziunea prezentului peren.

Ca şi Purcărete, m. Cornişteanu iese în afaraspaţiului de cameră al comediilor lui Caragiale şisporeşte amplitudinea socio-ambientală a categorii-lor de personaje. de data aceasta, acţiunea care sepetrece în interiorul locuinţei e numai ghicită, nu şivăzută – sau e numai auzită în special în scena fur-tunoasă a urmăririi lui rică v. restul, se petrece încurtea largă a locuinţei cu etaj înalt, a înavuţituluinegustor jupân dumitrache. locuinţa ne arată doarfaţada ei modernizată, pe laterala stângă; e în reno-vare, jumătate isprăvită. în fundal sunt spaţiile maiscunde, proaspăt terminate, ale acareturilor sau vii-toarelor prăvălii. (în spatele lor se ghiceşte strada).în mijlocul curţii o masă lungă însoţită de bănci.Bineînţeles lumină electrică la intrare şi în curte.ipingescu îi citeşte lui dumitrache ziarul de seară încurte. mai târziu, după plecarea celor doi în rond,

veta va arunca mundirul lui Chiriac pe fereas-tra de la etaj, în braţele lui spiridon, ce-ar tre-bui să i-l ducă. discuţia cu Chiriac începe de lafereastra situată la înălţime a stăpânei, el răs-punzând din mijlocul curţii. veta coboară încurte, amorezii se împacă şi nerăbdători începsă se dezbrace chiar acolo. Cuprinşi de freneziealeargă în casă, bănuim că s-au oprit într-ocameră de la parter. nici Chiriac, nici spiridonnu dorm în casa stăpânilor: Chiriac doarme înrulota staţionată în curte, spiridon într-un cortcare seamănă şi cu un coteţ de câine. Atù-ul defond al acestei versiuni scenice e că odată cuamplasarea textului în ambient spaţial actuali-zat, tonalitatea a fost epurată de sentimentali-tatea melodramatică a unor personaje precumveta şi, parţial, Chiriac. interpretând-o pe veta,Cerasela iosifescu joacă modern, iniţial voit,rece, stăpânirea de sine a femeii, simulând unfel de cinism ipocrit şi zeflemitor. veta ei se lasămai greu citită: câtă aprindere de sentiment,câtă dorinţă carnală… eroina e foarte persona-

lizată. Actriţa a primit, de altfel, premiul pentruinterpretare a unui rol feminin principal.

originalitatea ideatică esenţială a acestei ver-siuni scenice stă însă în soluţia finalului, prima oarăaltul, se pare, faţă de toate cele de până acum! Căcipentru rică şi ziţa nu va mai fi nici o nuntă (happy-end-ul „classic” confortabil, pe care-l adoptă şiCaragiale, al pieselor cu încurcături de situaţii şiconfuzii de personaje). m.Cornişteanu elaborează undeznodământ mult mai apropiat de luciditatea virilăde până atunci, a dramaturgului, şi-l face pe rică săprindă momentul potrivit în care îşi ia urgent tălpă-şiţa din curte, unde ceilalţi se pregăteau să încingă ohoră. momentul vine după ce, strâns neprevăzut cuuşa de oferta jupânului dumitrache de a şi-l facecumnat şi a-i răpi libertatea de holtei aventuros,declamase demagogic că familia e patria cea mică,aşa cum patria e familia cea mare… în euforia gene-rală nimeni nu observă că a plecat în afara ziţei,care fuge după el, disperată. r

lansarea celui mai nou episod din seriade filme dedicate lui Batman, Cava-lerul negru. legeneda renaşte, însoţităde teribilul ecou al uciderii spectatori-

lor dintr-un multiplex din Aurora (statul Colorado),a redeschis dosarul violenţei de pe ecran. Pot fi învi-nuiţi pentru ascensiunea ei numai producătorii şi

realizatorii în căutare de adrenalină aducătoare debani? nu ar trebui să-i credem că violenţa de peecran este, totuşi, reflexul tulburatei lumi de azi?

oscar Wilde spunea: „viaţa imită arta într-omăsură mult mai mare decât arta imită natura”. Căaceastă zicere este valabilă şi în cazul cinematogra-fului, s-a confirmat dramatic în seara în care, într-una din sălile unui multiplex american, o persoanăcostumată ca joker (personaj dispărut din noul epi-sod după moartea actorului heath ledger) a apărutîn faţa ecranului exact când „negativul” a început sătragă cu mitraliera, şi a deschis şi el focul asuprapublicului. rezultatul atacului: 12 morţi şi aproxi-mativ 70 de răniţi. Probabil că ar fi murit cu toţiidacă un spectator n-ar fi apucat să apeleze poliţia,care l-a neutralizat pe asasin. Până să se stabileascădacă autorul atacului e un „biet schizofrenic” sau nu,trebuie să observăm că acţiunea lui se „potriveşte”cumva cu estetica filmului.

Al treilea titlu din seria relansată în 2005 deregizorul anglo-american Christopher nolan, Cava-lerul negru. legenda renaşte este cel mai sumbru

dintre ele şi cel mai grandios spectacolal distrugerii produs la hollywood înultimul an. el vine să confirme ceea cegilles lipoveski şi jean serroy obser-vau în cartea lor ecranul global: „încinematograful zilelor noastre, violen-ţa nu mai este atât o temă, cât un felde stil şi de «estetică» pură a filmului”.Această estetică a excesului este, dupăei, generată de faza de dezvoltare asocietăţii noastre, ajunsă în faza hiper-modernităţii, „se autosemnaleazăprintr-o proliferare a fenomenelorhiperbolice (de bursă şi digitale, urba-ne şi aristice, biotehnologice şi de con-sum)”.

Cavalerul negru. legenda renaş-te poate deveni „un studiu de caz” sem-nificativ pentru relaţia dintre aceastăestetică şi evoluţiile societăţii. Cu oarhitectură masivă a

mizanscenei, cu un ton neobişnuitde solemn (subliniat şi de muzicalui hans zimmer), pelicula pareanume făcută pentru a reverberaun mesaj alarmant. se ştie că, încădin episodul din 2005, BatmanBegins, seria a ieşit din rândulpoveştilor pentru adolescenţi şi aînceput să acumuleze senzaţii şiatitudini ale societăţii americanedupă trauma atentatului din 11septembrie 2001. Acţiunile justiţia-rului în costum de liliac vizează, deatunci, într-un fel sau altul, teroris-mul. noile sale aventuri nu facdecât să justifice reacţia foarte vio-lentă la gesturile violente. dacăepisodul precedent se referea la jus-teţea loviturilor americane dinirak, cel nou face apăsate trimiterila criza economică începută în2008. o populaţie pauperizată şi dornică de revanşălocuieşte acum oraşul gotham, în haosul căruia îşiface apariţia un periculos terorist, Bane (tomhardy) care vrea să-l distrugă. Ca un maestru înarta manipulării, el mizează pe resentimenteleîmpotriva „corupţilor”, cei unu la sută care deţintoată bogăţia, şi îi încurajează să le jefuiască acesto-ra locuinţele. dacă cineva mai are un dubiu că filmulse referă la oligarhia financia-ră de azi, să amintim una din-tre puţinele scene străbătutede umor (negru, desigur).Când Bane pătrunde, alăturide pretorienii lui, în clădireaBursei, este întâmpinat de unbroker care îi spune: „Aici eBursa, nu sunt bani de furat”.la care teroristul răspundesarcastic: „Şi atunci voi cefaceţi aici?”

dar critica implicită laadresa bancherilor care audeclanşat criza financiară nuplasează filmul în mod ferm departea contestatarilor lor.dimpotrivă, unii au văzut înmulţimea manipulabilă dingotham, inşii luând cu plăcereparte la judecăţile „tribunalu-lui poporului” care îi condam-nă sumar la moarte pe presu-puşii corupţi, o caricatură amişcării occupy Wall street.de altfel, Frank miller, auto-rul Bd-urilor care l-au rein-ventat pe Batman începânddin 1988, şi-a dobândit o cele-britate negativă prin declaraţiile sarcastice împotri-va tinerilor care au demonstrat luni de zile pe Wallstreet. regizorul şi scenaristul Christopher nolan sefereşte de o asemenea poziţie (mai ales că principa-lul segment de public ar avea vârsta contestatarilor)şi invită la o lectură a filmului lipsită de parti prixpolitic. dincolo de precizările cineastului de dupălansare, aceste două tendinţe aparent contradictoriide a se raporta la prezent sunt vizibile. sigur că,

până la urmă, prin metodele dure de eliminare anegativului şi a complicilor săi, triumfă mesajulideologiei dominante, al reinstaurării legii şi ordinii.o ordine care trebuie menţinută cu orice preţ, maiales că duşmanii „străini” sunt printre noi (vezi tero-ristul cu nume arab jucat de liam neeson şi discipo-lii lui).

dincolo de mesajul actual al filmuluiCavalerul negru. legenda revine, rămâne bravurarealizării unui divertisment de mare calibru, careaplică spectaculos acea estetică a excesului amintităla început. totul este supradimensionat în acest epi-sod, de la scenografia de metropolă futuristă a oraşu-lui gotham (care include elemente recognoscibile dinnew york), la dimensiunea înfruntărilor dintreBatman şi Bane şi oamenii săi. spectacolul distruge-rii este, de asemenea, grandios, mai ales în sceneleunde explodează şi se năruie, pe rând, principalelestrăzi din oraş, şi, mai ales, scena transportării

aeriene a bombei atomice şi explozia ei deasupraoceanului, în ultima clipă.

în logica excesului se înscrie şi recuperarearapidă a lui Batman. retras din viaţa publică oficia-lă (cu identitatea Bruce Wayne) ca şi din aceea dejustiţiar, el are un început de artroză şi merge încârje la început, redobândindu-şi proverbialele abili-tăţi de luptă în mod miraculos, pentru a-l învinge pe

periculosul Bane. ChristianBale introduce o notă dramati-că suplimentară în interpreta-rea sa, în timp ce michaelCaine aduce accente senti-mentale jucându-l pe fidelulvalet Alfred. se remarcă oschimbare şi în abordarea per-sonajului Catwoman, multmai agresivă decât în versiu-nea michelle Pfeiffer (dinBatman returns, 1992, depildă). numită acum selina,ea este o hoaţă cu abilităţiatletice bine puse în valoarede interpretarea lui Annehathaway. Prezenţa amenin-ţătoare a lui Bane îl recoman-dă pe tom hardy ca pe unactor cu mari resurse expresi-ve, iar gary oldman (inspecto-rul gordon) şi morgan Free-man (lucius Fox) sunt la înăl-ţimea aşteptărilor.

Confirmarea calităţilorfilmului de un box office uriaş(700 de milioane de dolari înprimele trei săptămâni) nu-lface însă pe regizorul Christo-

pher nolan să continue seria. Poate că autorul ambi-ţioaselor pelicule memento (2000), Insomnia (2002)sau Inception îşi doreşte să revină pe ecrane cu unproiect mai personal. r

33

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

Dana DumaBatman şi estetica excesului

Ca un maestru în arta manipulării, elmizează pe resentimentele împotriva

„corupţilor”, cei unu la sută care deţintoată bogăţia, şi îi încurajează să lejefuiască acestora locuinţele. Dacă

cineva mai are un dubiu că filmul sereferă la oligarhia financiară de azi,

să amintim una dintre puţinele scenestrăbătute de umor (negru, desigur).

Independenţa României

Restul e tăcere

Dark Knight

34

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

data de 1 septembrie 1912 are o impor-tanţă aparte în istoria filmului naţional:atunci a avut loc premiera pentru publica primului lung metraj românesc, nu un

film oarecare, ci un film de anvergură istorică,Independenţa româniei, care îşi propunea, la 35 de anidupă, să înfăţişeze pe ecran povestea eroică a războiu-lui pentru independenţă din 1877-1878. în vara acelu-iaşi an, 1912, filmul fusese prezentat şi într-o proiecţiecu caracter „închis”, la Castelul Peleş, în 17/30 iulie. seîmplinesc, aşadar, anul acesta, o sută de ani de la pre-miera filmului Independenţa româniei: filmul acesta,atât de important, nu numai pentru istoria cinemato-grafiei naţionale, ci pentru însăşi istoria româniei,devine centenar şi se cuvine să-i salutăm, cu respect şiconsideraţie, respectabila vârstă. întâmplarea face să firevăzut filmul recent (el a fost proiectat în cadrul „cine-matecii liceenilor” la cinematograful bucureştean„union”, unde am avut şi onoarea să-l prezint) şi cuasta aş vrea să încep acest comentariu: după o sută deani, filmul îşi păstrează nealterate, ba chiar potenţateaş zice, capacitatea de convingere, vigurosul suflupatriotic. Presa de la premieră spunea, printre altele:„generaţiile de astăzi vor învăţa istoria luptelor de la1877, iar viitorimii îi va rămâne tabloul viu al vitejieiromâneşti”. viitorimii i-a rămas, da, putem confirma,tabloul viu al vitejiei româneşti. „inima” filmului a fosttânărul de 20 de ani grigore Brezeanu, care nu se aflala prima ispravă cinematografică. Cu un an înainte, înseptembrie 1911, propusese spectatorilor primul filmde ficţiune românesc, metrajul mediu amor fatal, odramă sentimentală care „cinematografiza” (cum s-aspus în epocă) una dintre cele mai de succes piese dinrepertoriul teatrului naţional, cu lucia sturdza şitony Bulandra ca protagonişti (amorul va fi „fatal” şipentru ei, la scurtă vreme după premieră, în aprilie1912, se căsătoreau). Al doilea pas cinematografic al luigrigore Brezeanu a fost întreprins împreună cu actorulAristide demetriade, este vorba despre filmul de scurtmetraj Înşir’te mărgărite, inclus în spectacolul cu piesala fel întitulată a lui victor eftimiu, reluată pe scenateatrului naţional în stagiunea 1911-1912 (premieracinematografică a avut loc în seara zilei de 7 noiembrie1911). Primele ficţiuni cinematografice româneşti, aşa-dar, apăruseră. dar filmul naţional, fireşte, reclamaperformanţe superioare. Astfel s-ainiţiat foarte ambiţiosul proiect alfilmului Independenţa româniei(care a avut şi alte titluri în distri-buire, războiul Independenţei, răz-boiul pentru neatârnare, războiulpentru Independenţă). Conjuncturafavorabilă a fost împlinirea, în 1912,a 35 de ani de la evenimentul memo-rat, un excelent pretext pentru aobţine sprijinul oficialităţii în glori-ficarea evenimentului pe ecran. învederea acestei realizări de anver-gură cinematografică şi istorică s-aconstituit o asociaţie de artişti aiteatrului naţional, din care făceauparte Constantin nottara, Aristidedemetriade, ion Brezeanu – tatălregizorului –, Petre liciu, vasiletoneanu, nicolae soreanu şigrigore Brezeanu. Acesta din urmă,la iniţiativa unor oameni de afaceri,a căutat să obţină şi mijloacelemateriale pentru temerara între-prindere cinematografică. mai întâia atras în combinaţie pe leonPopescu, „om cu stare, senator şi mare iubitor al arte-lor”, moşier şi proprietar al teatrului liric (o frumoasăsală situată în piaţa valter mărăcineanu pe care audistrus-o bombardamentele germane din cel de al doi-lea război mondial). Acesta i-a avansat o sumă enormăîn epocă – se pare, între două sute şi patru sute de miide lei –, a angajat un operator de imagine francez, pe

Franck daniau (asistat, pe parcursul filmărilor, denicolae Barbelian şi gheorghe ionescu), a improvizatun studio în curtea teatrului liric (unde s-au turnat şicâteva „interioare”, la lumina soarelui). între timp, ceidoi au obţinut şi sprijinul ministerului de război, carele-a pus la dispoziţie regimente întregi de ostaşi. Peunul dintre afişele de la premieră ale filmului suntcâteva sloganuri publicitare de tipul: „cu participarea adouă sute de mii de persoane” (se pare că au fost„numai” câteva zeci de mii), „filmul de 2000 de metrilungime va fi reprezentat în 5 acte, durând 2 ore com-plete”. Cu spaimă mă întreb: s-ar putea face, oare,astăzi, după o sută de ani, un asemenea film? scenariulfilmului, o realizare colectivă, aparţine, în principal,actorilor Petre liciu, Aristide demetriade, Constantinnottara, la definitivarea lui contribuind grigoreBrezeanu şi scriitorul Corneliu moldovanu (pe atuncisecretarul lui leon Popescu). oricât ar părea de ciudatpentru un film cu o asemenea răspundere şi încărcătu-ră istorică, acţiunea propriuzisă porneşte de la o poeziede vasile Alecsandri, „Peneş Curcanul”, aceea cu„Plecat-am nouă din vaslui, şi cu sergentul zece…”.Astfel începe filmul, cu imaginea unui sat moldovenescîn sărbătoare, cu idila dintre Peneş şi rodica, cumomentul mobilizării şi cu plecareacelor nouă şi cu sergentul zece la răz-boi. în continuare, principalele epi-soade ale naraţiunii sunt: la Calafat –moartea lui Cobuz; tabăra de laPoiana; ţintuirea noilor drapele; tre-cerea dunării; ostilităţile; osman-Paşa la Plevna; cartierul general de laPoradim; griviţa; valea Plângerii;spitalele din ţară; căderea Plevnei;opanezul; capitularea lui osman-Paşa; întoarcerea acasă; apoteoza; 35de ani după război: 10 mai 1912…Filmul, practic, scrie istoria războiu-lui de independenţă, evocând – cu aju-torul documentelor de epocă – desfă-şurarea principalelor sale episoade.Primele roluri ale filmului au fostinterpretate de Aristide demetriade(domnitorul Carol), Constantinnottara (osman-Paşa), Constanţademetriade (doamna elisabeta),Aurel Athanasescu (Peneş Curcanul),jeni metaxa-doro (rodica), ion niculescu (mihailKogălniceanu), ion dumitrescu (generalul Cernat), ionmerişescu (doctorul Carol davilla), Pepi machauer(ţarul rusiei), dar mulţi alţi actori ai naţionaluluiapar în roluri episodice (ion Brezeanu, vasile toneanu,nicolae soreanu, Aurel Barbilian, gheorghe Ciprian)şi, îndeosebi mari actriţe, precum Aristizzaromanescu, maria Ciucurescu, Agepsina macri,ecaterina zimniceanu, olimpia Bârsan, sonia Cluceru(printre doamnele de la „Crucea roşie”) sau elviraPopescu, maria Filotti, maria giurgea, marioaraFărcăşanu, Alexandrina liniver-gusty (printreţărănci). Cronicile de la premieră au evidenţiat cu pre-cădere elanurile patriotice ale filmului, dar nu s-au sfiitsă evidenţieze şi ceea ce astăzi am putea numi „naivi-

tăţile” filmului de odinioară.oricum, afluenţa publicului a fostde-a dreptul spectaculoasă, laBucureşti filmul a rulat, în exclusi-vitate, 22 de zile la cinematograful„eforie”, a rulat în continuare la„Castelul de flori”, a revenit la„eforie”, a continuat să ruleze la„gloria”, pentru ca în martie 1913să aibă parte de o nouă lansare, cu„muzică militară” la cinema„rahova”, după ce rulase şi la„Basarab” şi la „marconi” (da, pevremea aceea, Bucureştiul aveacinematografe!), pentru a reveni,apoi, în centrul Capitalei, la„grădina Blanduziei”, fieful de altă-dată al lui iancu Brezeanu, într-osăptămână în care rulau, la cinema-tografele alăturate, Cleopatra şiQuo vadis. Filmul a fost întâmpinatcu multă căldură în transilvania şiBanat: în „drapelul” lui valeriuBranişte se putea citi: „în acestedouă zile a dat publicul năvală asu-pra teatrului olympia, având loc, la

zi, 4-5 reprezentaţii. mai ales marţi, fiind şi zi de târg,au venit şi mulţi săteni cari, desigur, au dus acasă la ailor vestea minunei ce au văzut”. Filmul lui grigoreBrezeanu a însemnat, neîndoios, adevăratul început alcinematografiei naţionale, filmuleţele de până atuncirămân doar nişte încercări pregătitoare.

după cum se poate observa, am evitat cât amputut să-l numesc pe grigore Brezeanu regizor. nu dealta, dar conceptul de „regizor”, în epocă, era, încă,nebulos, nu presupunea decât în mică măsură exercita-rea unor atribuţii artistice, regizorul era mai mult unorganizator, sau, în anumite cazuri, un aranjor. mi separe mai potrivit să-l numesc pe grigore Brezeanu(1891-1918) „inima” sau „sufletul” acestui mare filmcare este Independenţa româniei. Ajunşi aici, estecazul, cred, să aducem în discuţie şi cercetările relativrecente ale criticului tudor Caranfil: după ce istoriculde teatru ionuţ niculescu descoperea o serie de docu-mente inedite în arhivele teatrului naţional, criticulajungea la concluzia (exprimată şi printr-o carte) căactorul Aristide demetriade ar fi principalul artizan alfilmului Independenţa româniei. mi se pare binevenităiniţiativa de a sublinia, pe bază de documente, contri-buţia importantă a actorului Aristide demetriade larealizarea filmului Independenţa româniei, cu rolimportant în scrierea scenariului (alături de ceilalţi) şi,neîndoios, ca „punct de sprijin” (cu solida sa experienţăartistică) pentru proaspătul absolvent de conservatorcare se arunca, la 20 de ani, într-o aventură de-a drep-tul palpitantă. de altfel, cei doi, colaboraseră explicit la

scurt metrajul anterior. dar recunoaş-terea meritelor lui Aristide demetri-ade nu trebuie nicidecum să ducă laanularea meritelor celorlalţi. Fiul ini-mosului critic, regizorul nae Caranfil,reconstituind, în admirabilul său filmde ficţiune restul e tăcere împrejurări-le realizării primului lung metrajromânesc, nu a preluat sugestia şiconcluziile tatălui său, ci l-a privit petânărul de 20 de ani drept autor realal filmului de acum o sută de ani.după ce a luat act de descopeririletatălui său, nae Caranfil o spune răs-picat într-un remarcabil interviu dinrevista „Film menu” („nae Caranfil şijucăria numită cinematograf” deAndrei rus şi gabriela Filippi): „mie,însă, nu-mi convenea deloc noua cheiede lectură a evenimentelor, deoareceeu voiam să exploatez această dualita-te artist-finanţator şi pentru astaaveam nevoie de un binom puternic,

contrastant: artistul trebuia să fie un puşti care visea-ză cai verzi pe pereţi, nu un actor consacrat şi presti-gios, la maturitate”. Astfel se face că „sufletul” superbu-lui film restul e tăcere este un tânăr de 20 de ani pecare-l cheamă grigore. de altfel, sunt multe argumen-te în favoarea recunoaşterii dreptului de autor al luigrigore Brezeanu. după premiera filmului, în octom-brie 1912, pe el l-au premiat oficialităţile române, cumedalia „Bene merenti”. mărturiile vremii arată că ini-ţiativa realizării filmului s-a datorat tânărului grigoreBrezeanu, regizor la teatrul naţional, care fuseseatras, cum am văzut, de posibilităţile pe care le ofereacinematograful. elocvente pentru pasiunea cinemato-grafică a tânărului – să-i spunem! – regizor, mi se parvorbele prietenului său bun, poetul emil isac, în„Cuvântul liber” din 15 octombrie 1920, după moartealui grigore Brezeanu. sunt câteva gânduri de maresensibilitate pe care nu voi obosi să le citez: „sărmanulgrigoraş Brezeanu! Câte idealuri nu s-au stins întrupu-i hodorogit... de câte ori, până noaptea târziu, nuclădeam castele în spania.«– vom duce în europalumea românească cu filmele noastre!». Aşa spuneai,grigoraş Brezeanu. Şi te-a apucat de braţ moartea şite-a dus în lumea în care filmul nu mai lumineazăniciodată. A rămas văduvă ideea...”. da, în 1919, fira-vul organism al lui grigore Brezeanu n-a rezistat uneiepidemii iscate încă în timpul războiului, leon Popescumurise cu un an înainte, lovit de o precipitată întune-care de minte, nici Aristide demetriade (1872-1930) n-amai făcut film vreodată, într-adevăr, „a rămas văduvăideea”. Peste câţiva ani, într-o mohorâtă seară defebruarie, pe când, în rolul lui zefir, din trandafiriiroşii de zaharia Bârsan, oferea iubitei o floare înroşităîn sânge, Aristide demetriade s-a prăbuşit în plinăscenă, înmărmurind asistenţa... r

► P.s. în comentariul despre Premiile A.P.t.r.,publicat cu două luni în urmă, în lista premiilor a exis-tat, din păcate, o omisiune. la categoria „Portret”, dis-tincţiile le-au revenit marianei Bădan şi lui mariusConstantinescu, realizator al seriei de succes „Profil.Poveste. Personaj” (tv Cultural), serie care a cuprins şiemisiunea cu dirijorul ion marin. Fac cuvenita rectifi-care, cu scuzele de rigoare.

călin călimanUn film centenar: „Independenţa României”

Peste câţiva ani, într-o mohorâtăseară de februarie, pe când, în rolul

lui Zefir, din Trandafirii roşii deZaharia Bârsan, oferea iubitei o floareînroşită în sânge, Aristide Demetriade

s-a prăbuşit în plină scenă,înmărmurind asistenţa...

35

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

livia cotorceaArhitectura rusă şi avangarda

ideea de casă-viaţă a naturii estesusţinută şi de camerele care pornesc,

precum nişte crengi, de la scară,continuând sugestia acesteia de mişcare

continuă prin repetarea de motivezoomorfe şi de plante. Se creează astfel,

atât pe verticală cât şi pe orizontală,imaginea colorată şi fabuloasă a

copacului vieţii.

– i –

rareori, în lucrările privitoare la fenomenulartistic al avangardei poţi întâlni comenta-rii care să se refere şi la arhitectură.situaţia nu stă altfel atunci când se discută

avangarda rusă, deşi experimentele arhitectonice şi spa-ţiale ale artelor plastice, prin K. malevici, v. tatlin sau ellisiţki oferă din plin argumente pentru a iniţia identifica-rea elementelor de legătură dintre acestea cu arta proiec-tării şi construcţiei. există, totuşi, studii care nu eludeazăaceste relaţii, dar respectivele lucrări insistă aproapeexclusiv pe arhitectura constructivistă, mai ales pe dece-niile patru şi cinci când radicalismul avangardei în arhi-tectură se manifestă cel mai agresiv. în realitate, ca şi încelelalte arte, înnoirile în arhitectura rusă se anunţă şi eleodată cu perioada modern şi se realizează, teoretic şi prac-tic, prin mari personalităţi formate în mediul intervaluluide timp de la sfârşitul secolului al xix-lea şi începutulsecolului xx. Creaţia şi gândirea acestor arhitecţi suntevident marcate de spiritul futurologic şi experimental, deprincipii şi îndrăzneli care-i plaseză decisiv în curentulavangardei, deşi ei înţeleg în felul lor avangarda şi relaţiaacesteia cu tradiţia artei pe care o practică.

Aceşti arhitecţi au realizat sinteza fericită dintretradiţie şi avangardă, relaţionând două principii pe carestilul modern le introdusese deja în arta construcţiei, şianume: 1. deplina libertate în raportul ei cu materialul deconstrucţie, libertate ce putea lua formele cele mai neobiş-nuite, şi 2. includerea în arhitectură de elemente ce trimitintenţional spre funcţionalitatea construcţiei. în acestsens, grăitoare devin edificiile realizate la moscova şiPeterburg, dar şi în alte mari oraşe ruseşti, în primeledouă decenii ale secolului xx, care, pe lingă specificulimpus de mediul arhitectonic al fiecărui oraş în parte, sesupun principiilor proprii antieclectismului, raţionalismu-lui, cosmopolitismului, în ultimă instanţă, propun un prin-cipiu al sintezei tuturor direcţiilor amintite.

respectivul principiu sintetic se naşte ca reacţie lacombinaţia mecanică a elementelor de compoziţie în arhi-tectura celei de a doua jumătăţi a secolului precedent, darşi ca afirmare a interacţiunii armonioase dintre domeniiartistice diferite: arhitectură, pictură, artă decorativă,sculptură. de fapt, sinteza atâtor arte vizuale propuneacăutarea unor forme unitare care să exprime unitatealumii ca unitate în mişcare dinspre lumea materială, con-cretă, spre o lume abstractă, ideală.

în primele două decenii ale secolului xx, ideea uni-tăţii dintre material, vizual şi non-material, non-vizual s-a concretizat în arhitectura rusă în patru variante stilisti-ce. este vorba de: a. stilul neorus (ca nouă interpretare aarhitecturii tradiţionale ruse, mai ales a arhitecturii înlemn), b. stilul raţionalist, c. stilul iraţionalist şi d. stilulneoclasic. de regulă, este ataşat fenomenului avangardeidoar stilul raţionalist care, mai evident decât celelaltedirecţii stilistice, permite să se vadă în el sinteza dintreartă, ştiinţă şi tehnică, o sinteză atât de dragă avangardei.Acelaşi stil mai ilustrează o preferinţă a epocii – laconis-mul, înţeles, deocamdată, ca renunţare la detaliile orna-mentale. într-un consens strict cu exactitatea şi ritmullumii industriale şi lumii afacerilor, acest stil poate fiîntâlnit în edificiile băncilor şi în complexele industriale,ultimele fiind deja incluse în zonele urbane sau situate înimediata lor vecinătate ca mari complexe arhitectonice.Amintim, în acest context, clădirea băncii din Piaţamihailovskaia şi fabrica „nevka” din Peterburg (1911, arh.nikolai vasiliev şi A. F. Bubîri), clădirea cinematografului„Arta” pe Arbat, în moscova, (1908-1909) sau proiectulhidrocentralei de pe nipru şi a podului peste nipru (1918,arh. F. o. schechtel). la acestea putem adăuga complexulde locuinţe de pe bulevardul Kamenno-ostrovski, clădireabăncii „Azov–don” din Petersburg (arh. F. lidval), precumşi întregul lanţ de birouri şi de bănci, construite, în celedouă capitale sau în alte oraşe mari ale rusiei, de arhitec-ţii g. v. Baranovski, i. v. Fomin sau A. v. Şusev.

Pe de altă parte, iraţionalismul filozofic de la înce-putul secolului xx şi-a pus amprenta asupra stilului ira-ţionalist din arhitectura rusă, reprezentat strălucit, ală-turi de alţi proiectanţi şi constructori ai timpului, degenialul Fiodor osipovici schechtel (1859-1926). în con-textul stilistic amintit, merită discutate casele construitede F. o. schechtel la sfârşitul secolului al xix-lea şi laînceputul secolului xx, între care Casa lui riabuşinski,construită de arhitect în perioada 1900-1906, în anii încare, la celălalt capăt al europei, Antonio gaudi îşi con-struia capodoperele sale. Ar fi foarte interesant un studiucomparativ între cei doi arhitecţi care realizau proiecte şiedificii uimitoare, desigur, cu sublinierea ascendentuluilui gaudi, în stilul iraţionalist sintetic. să observămdeocamdată că, trăind din plin fenomenul contemporanei-tăţii, pe care n. Berdiaev îl numea, în renumita lui lecţiedin 1914 „Criza artei”, „descompunere”, „risipire a sub-stanţei lumii”, ambii arhitecţi au încercat să conserve toc-mai această substanţă a lumii în imaginea „viului” con-cret, introdus ca parte componentă şi principiu formal încea mai abstractă şi tehnică dintre arte, arhitectura. înaceastă opţiune a lor, cei doi arhitecţi se-ntâlnesc cu câţi-va poeţi futurişti, în primul rând, cu velimir hlebnikovpentru care „jivio” – viul şi „jivoi mir” – lumea vie, în uni-tatea substanţei lor, erau percepute ca izvor, dar şi ca scop

final al actului creator, orientat decis spre recuperareatradiţiei.

iar această tradiţie îi vorbea futuristului de la înce-putul secolului xx, şi numai lui, prin imagini slave miticeşi de legendă, dar şi prin arhitectura tradiţională rusăreligioasă şi laică, în cadrul căreia se detaşează, unică înfelul ei şi în sensul care ne interesează aici, biserica „vasiliBlajenîi” construită în secolul al xvi-lea în piaţaKremlinului din moscova. exact în continuarea acesteitradiţii şi, în special, în legătură cu biserica amintităvedem stilul Casei riabuşinski, dar şi al mai timpurieicase aparţinând negustorului moscovit s. t. morozov,pentru care schechtel a primit comanda în 1893. realizatădupă dorinţa proprietarului în stil victorian, casa morozovpropune deja elemente specifice stilului sintetic din lucră-rile ulterioare ale arhitectului. Astfel, holul de la intrarecuprindea compoziţii originale decorative, de o mareinventivitate, care reuşeau să transforme stilul victoriancomandat. un rol esenţial în această transformare îl aveabalustrada în fier forjat a scării de la intrare în care seîmpletesc tot felul de vignete pline de rafinament, careamintesc de stilul modern de la „mir iskusstva”. Şi maiimportant este că ceea ce, de regulă, figurează în arhitec-tură ca detaliu decorativ, în holul respectiv al caseimorozov devine motiv arhitectural monumental. nu maipuţin importantă pentru „abaterile” de la stilul victoriandorit de proprietarul casei este îmbinarea dintre arhitec-tură şi pictură în realizarea spaţiului compoziţional, lacare şi-a adus aportul şi mihail vrubel cu cele trei panouriale sale expuse în salonul mic. Aceste panouri, realizate în

anii 1896-1897, reprezentau imagini de natură surprinsăîn momentele esenţiale ale zilei: „dimineaţa”, „amiaza”,„Seara”. ele erau menite a sugera, alături de alte elemen-te ale casei, tocmai ideea viului în mişcare.

în conceperea interiorului acestui edificiu schechtelse afirma deja ca maestru al compoziţiilor spaţiale comple-xe, gândite pe mai multe nivele. Aceste nivele sunt legatevizual şi spaţial cu spaţiul scării, cu saloanele vecine ei şicu grădina-verandă. Ca marcă stilistică a creaţiilor arhi-tectului se afirmă aici augmentarea detaliilor şi ridicareamaximă a tavanelor. lucrătura în lemn, ornamenticabogată, decorul sculptural şi lucrările de pictură, toateconcură la crearea impresiei de „atemporal”, la a da sen-zaţia prezenţei unei realităţi iluzorii, a unor esenţe spiri-tuale din altă lume.

Aceeaşi trăire o suscită în privitor edificiul cel maimodern al lui schechtel, al cărui proiect a fost terminat în1900 şi a cărui construcţie a început în 1906. este vorbadespre casa lui s. P. riabuşinski, a cărei structură compo-ziţională se adună tot în jurul unei scări, de data aceasta,cu balustrada din marmură albă vălurită şi rotită în spi-rală. Această scară urcă spre o cupolă transparentă princare se filtrează lumina soarelui. Astfel, scara, cu toatevecinătăţile ei pe verticală şi orizontală, este menită atransmite mesajul: casa în care locuieşte omul nu trebuiesă se deosebească de lumea naturii ca lume a viului în con-tinuă devenire. de aceea, spirala a devenit tema conducă-toare a construcţiei: ea este prezentă în grilajul exterior, îngrilajele de la balcoane, în frizele sufrageriei, în rama par-chetului din sufragerie şi hol. nicăieri nu se vede mai bineca în acest edificiu că pentru schechtel ornamentul dobân-deşte o funcţie formativă, principiu ce ne trimite clar, dinnou, la arta poetică a futuristului hlebnikov, îndeosebi lamodalitatea în care acesta realizează forma şi compoziţiascrierilor lui poematice şi în proză.

ideea de casă-viaţă a naturii este susţinută şi decamerele care pornesc, precum nişte crengi, de la scară,continuând sugestia acesteia de mişcare continuă prinrepetarea de motive zoomorfe şi de plante. se creează ast-fel, atât pe verticală cât şi pe orizontală, imaginea colora-tă şi fabuloasă a copacului vieţii. dar ineditul, curiozitateaşi fabulosul construcţiei se nasc şi din contrastul dintretectonica geometrică a exteriorului casei şi decoraţia ondu-latorie şi capricioasă a interiorului care, ca şi la gaudi,pare a-şi trăi propria viaţă.

A. P. Cehov care l-a cunoscut direct pe arhitect în1880 îi aprecia mult acestuia geniul de constructor, remar-când-i capacitatea de a sugera, prin forme arhitecturale,sensuri simbolice de aceeaşi evanescenţă şi profunzime capropriile simboluri din piesele lui. la rândul său, schechtelînsuşi trăia sentimentul înrudirii cu marele dramaturg întehnica lor poetică, sentiment pe care îl exprima, între alte-

le, şi în casa-muzeu „A. P. Cehov”, construită de el lataganrog după moartea scriitorului. în acest edificiu se rea-lizează clar principiul sintezei funcţionale, care trebuie săvorbească nemijlocit despre destinaţia construcţiei, în cazuldat, să exprime specificul geniului cehovian.

Acelaşi arhitect, pe care Cehov îl socoteşte cel maimare arhitect rus al timpurilor moderne, ilustrează custrălucire, prin numeroase creaţii, şi stilul neorus. întreedificiile ce propun acest stil amintim gara iaroslavl dinmoscova, construită de schechtel după un proiect din1902. Arhitectura gării se raportează liber la modelelenaţionale din domeniu, îndeosebi la construcţiile în lemn,stilizate de el consensual cu timpul în care creează şi cufuncţionalitatea finală a clădirii. în mare, stilizarea găriise realizează prin îmbinarea originală dintre materiale defactura cea mai modernă şi motive ornamentale din arteleaplicate naţionale. în stilul respectiv au mai fost construi-te de schechtel pavilioanele care au reprezentat rusia laexpoziţia internaţională de la glasgow din 1901. de dataaceasta, preluarea stilului naţional se realizează, pe lângăprocedeul amintit anterior la construirea gării iaroslavl,şi prin augmentarea şi transformarea imagistică a imagi-nii arhitecturale, ca şi prin re-crearea formelor bisericilorîn lemn şi a caselor de locuit din nordul rusiei. s-a năs-cut, în acest mod, un adevărat orăşel în stil „lubok”, în careva acţiona încă un principiu avangardist specific futuris-mului şi, apoi, oBeriu, principiul teatralizării mediului.siluetele complexe şi asimetrice ale pavilioanelor compo-nente, asimetria compoziţiei întregului orăşel, ornamenti-ca strălucitoare, în sculpturi în lemn şi în ceramică mul-ticoloră a faţadelor leagă între ele arhitectura pavilioane-lor, în primul rând, cu arhitectura bisericii moscovitevasili Blajenîi şi, în mod esenţial, cu stilul gării iaroslavl,al băncii Asociaţiei manufacturilor P. m. riabuşinski(1903) sau cu stilul casei pe care, în 1909, schechtel a con-struit-o, la moscova pe sadovaia, pentru familia sa.

în proiectul de construcţie a băncii Asociaţiei manu-facturilor m. P. riabuşinski se simte deja că schechteleste interesat şi de arhitectura „simplificată”, ale căreiprincipii se elaborau atunci în întreaga europă. Acestinteres se manifestă în predilecţia, în construcţia respecti-vă, pentru unghiurile drepte şi pentru formele geometrice,elemente ce vor domina şi în clădirea Şcolii de arte şimeserii, construite de schechtel în perioada 1904-1906.vom regăsi aceste dominante mai târziu în proiectele luischechtel de construcţii administrative şi industriale pos-trevoluţionare, cum ar fi construcţia sistemului de irigarea stepei, mauzoleul lenin sau centrala electrică şi barajulde pe nipru.

deşi par a etala dominante stilistice diferite, respec-tivele construcţii, precum şi altele asemănătoare lor, au încomun totala libertate în raport cu creaţiile arhitectoniceanterioare, acordarea la nevoile timpului şi respectareaprincipiului funcţionalităţii. iar modalitatea de a înţelegeaceastă libertate a gestului creator, precum şi importanţacare se acordă spaţiului în care acţionează funcţionalita-tea construcţiei devin hotărâtoare pentru stabilirea unordiferenţe atât între arhitecţii primelor decenii ale secolu-lui xx, cât şi între adepţii avangardei pre şi postrevoluţio-nare.

elaborarea noţională a acestor diferenţe se datorea-ză unui mare arhitect din generaţia următoare, format înmediul modern-ului, dar desfăşurându-şi activitatea înperioada deplinei afirmări a avangardei. Adept al măsuriiîn abordarea relaţiilor esteticului cu mult trâmbiţateleprincipii ale utilitarismului şi simplităţii, nu de puţine orireduse la simplism, acest arhitect se contrapune timpuluisău care iubeşte prea mult viteza. iakov gheorghieviciCernihov ( 1889-1951), căci despre el este vorba, s-a afir-mat ca excelent desenator, proiectant, constructor, profe-sor, autor de manuale şi de cărţi privind bazele teoretice şiistoria arhitecturii. Prin experimentele sale arhitecturaleşi prin proiectele sale de construcţii Cernihov a exprimatideea că noua arhitectură nu se poate concepe împotrivaprincipiilor de bază ale acestei arte, că aceasta nu poateignora complet esteticul. împrejurarea explică de ce, fiindinteresat de problemele teoretice ale noii arte, arhitectul adezavuat manifestele şi declaraţiile de orice fel, preferândsă propună noilor direcţii în arhitectură un fundamentteoretic solid şi strict al domeniului. Alături de manuale,de cărţi şi de o activitate de profesorat remarcabilă, în afir-marea poziţiilor lui teoretice un rol deloc de neglijat l-aavut înfiinţarea de către Cernihov, în 1927, la leningrad,a laboratorului experimental de cercetare ştiinţifică a for-melor arhitectonice şi a metodelor grafice.

Chiar titlurile studiilor şi cărţilor sale, concepute şirealizate în anii studenţiei sau în perioada 1920-1935, darpublicate mai târziu, vorbesc despre efortul sintetizator alteoreticianului şi experimentatorului Cernihov: arta des-enului, 1927, desenul geometric, 1928, Bazele arhitecturii,1930, Construcţii de forme arhitecturale şi de maşini, 1931sau Fantezii arhitectonice, 101 compoziţii şi aristografia,1933. două noţiuni asigură unitatea de sens a acestorlucrări, pe de o parte, stabilind legătura între ele, pe dealtă parte, asimilând şi comentând noile tendinţe în arhi-tectură, exprimate, deocamdată, în artele plastice, desuprematismul lui malevici şi de pictura spaţială a luitatlin. este vorba de noţiunile de „non-obiectual” şi „con-strucţie a imaginii”, ultima dintre ele gândită ca elabora-re a trei tipuri de construcţii: lineare, plane şi spaţio-con-structive. r

ArBAt. moSCovA

36

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

mă opresc în drum. las geamantanuldin mână. Privesc ţintă lacătul de lauşă. nu-mi vine să cred. vitrina, cupraful neşters, e goală. Perechile de

pantofi ieftini, care stăteau de ani la vedere, doar-doar s-o găsi cineva să le cumpere, au dispărut.geamul uşii de la intrare, şi el aproape opac, e ca unecran negru. Beculeţul din spatele lui, aprins altăda-tă de la prima oră a dimineţii până spre miezul nop-ţii, e stins.

sub becul ăsta îl ştiam de când sunt în Atenape bătrânul Panaiotis. îl ştiam toţi cei din cartier.lumea începuse să-i spună cu anii „kiriePanaiotaki”, fiindcă el se făcea din ce în ce maipuţintel sub becul de la tejghea. stătea totdeauna peun scaun în spatele mesei înalte. unde avea o maşi-nă de taxat veche, la care îţi bătea cu mişcări numaide el ştiute un bon, după ce-i plăteai marfa. Şi maiavea fel de fel de papucăraie, adusă de clienţi şineluată încă în lucru. Acum câţiva ani, dacă treceaipe stradă, îl vedeai de la brâu în sus. ţinea toatăziua uşa deschisă. în chichineaţa lui pătrundea ast-fel soarele. Şi mai ales forfota de pe stradă, fără decare el era mort.

„iasou, kirie Panaiotaki!”„iasou, bre!”Apoi a devenit din ce în ce mai scund, spatele

nu-l mai asculta şi se gheboşa, ochii nu-l mai ţineauşi trebuia să se aplece asupra meşterelii pe care,încet, încetişor, o ducea totuşi până la capăt. Cei caretreceau pe stradă, din soarele nemilos al Atticii numai distingeau prea bine silueta bătrâ-nului de pe scaunul din spatele tejghe-lei. Fiindcă el se făcea din ce în ce maimititel, întâi îl vedeai până la umeri,apoi parcă s-ar fi scufundat în timp,umerii îi dispăreau, îi vedeai doar obra-zul, şi cu vremea nu-i mai zăreai niciobrazul, numai coama de păr alb, şi earărită de ani. dar ştiai că Panaiotaki eacolo, pe scaunul lui, e la lucru.

„iasou, kirie Panaiotaki.” „iasou,bre!”

oricine avea o clipă de răgaz, intrasă stea de vorbă cu el. nu-l mai ascultaupoate mâinile, nu-l mai slujeau ochii,dar mintea o avea brici. Şi mai ales con-ştiinţa. nu ştia ce înseamnă să trăieştifără să munceşti. Fusese toată viaţa ciz-mar. Altădată creator de modele, la ocasă de mode din Kolonaki. Acum, biettruditor, pe o străduţă din Platia Agyosthomas. unde se trezea cu noaptea încap în coşmelia din spatele atelierului,îşi punea şorţul de lucru şi ieşea înmagazin, pentru a se aşeza printre scu-lele lui, vechi şi prididite de o prea lungăfolosire.

Clienţii şi-au dat seama la unmoment dat că nu mai poate face lucruca lumea; pingelele erau mai mari decâtse cuvenea, vopseaua dădea pe de lături,cuiele rămâneau pe afară. dar oamenii nu-l pără-seau. îi aduceau să le „repare” gioarse de pantofi detârşâit prin curte, bocanci pe care nu apucau să-ipoarte, fiindcă vremea era prea caldă, ghetuţe alecopiilor ale căror numere erau depăşite.

Şi eu adunam încălţămintea veche şi înainte dea o arunca i-o duceam lui Panaiotakis.

„ia vezi, kirie Panaiotaki, le pui nişte pingelepantofilor ăstora?”

le punea. mă duceam să iau marfa, pingeleleerau hârşite în dreapta şi stânga, moşul nu maivedea bine unde să le fixeze, dar „lucrul” mă aşteptagata, la termen, în faţa lui pe tejghea. îi mulţumeamfrumos. îi plăteam un euro, mai mult nu cerea nicio-dată. îmi luam pantofii. îi aruncam la primul coş degunoi. Şi ca mine făcea tot cartierul.

...Acum stau în faţa uşii închise a atelierului.Becul e stins. de pe tejghea a dispărut maldărul depantofi scâlciaţi. la fel cei ieftini, din vitrina soioa-să. mă bate soarele-n cap. simt că mă doare mâna,că-mi amorţeşte. geamantanul pe care l-am lăsatcâteva clipe pe trotuar, gemantanul pe care-l car dela o adresă la alta, e greu. Asta era o zi în care îmipropusesem să intru în atelierul lui Panaiotakis.să-mi trag sufletul, doborâtă de caniculă. Şi de pova-ră. vroiam să-i povestesc lui Panaiotakis ce am îngeamantanul acela. el m-ar fi înţeles. mi-ar fi înţe-les gândul răvăşit. Şi inima grea. Cred că dacă armai fi trăit tata, ar fi avut vârsta lui Panaiotakis.realizam asta de câte ori treceam pragul atelieruluilui. Şi mai ales de câte ori mă aşezam pe scaunulşchiop din faţa tejghelei, să stăm de vorbă.

la fel ca tata, Panaiotakis făcuse războiul. Cevorbă şi asta, „făcuse”! de parcă ei, săracii, l-ar fi pusla cale! ei l-au „făcut”, îndeplinind lucrul cel maistrăin de natura lor, luptându-se în tranşee. la felca tata, Panaiotakis era pacifist până-n măduvaoaselor.

luptase în nord, la partizani. din convingere,în timpul războiului cu italienii. Fusese partizan şidupă ce grecia căzuse sub ocupaţie nazistă. Apoirămăsese, forţat de împrejurări, printre roşii, în răz-boiul civil. „Predarea armelor” de la varkiza, îl prin-sese-n Atena. după care politică n-a mai făcut nicio-dată. dar se ţinea de o jumătate de secol la curent deacolo, de pe scăunaşul lui din atelierul de cizmărie,cu tot ce se întâmplă în lume. Şi întotdeauna se aflade partea cea corectă a judecării evenimentelor.Avea un radio hârâit, la care asculta ştirile. Şi inter-pretarea lui era de necombătut. Bărbaţii intrau la elsă-l consulte. sau îl invitau la un suvlaki la oraprânzului, pentru a sta de vorbă. Atunci se strecurapentru o jumătate de oră, pâşpâş de după tejghea.

ieşea în stradă şi-şi freca ochii. mărunţel în ultimiiani, cu o şapcă cu cozoroc, cu paşii uşor târşiţi.trecea la uşa de-alături, unde era o tavernă la caremânca de-o viaţă. în ultimii ani însă taverna a datfaliment. Atelierul lui Panaiotis era acum strivit

între un goody şi un everest. se ducea şi la goody,nu avea de ales. Fiindcă picioarele nu-l mai ţineau.

oamenii se opreau să stea de vorbă cu el dinrespect. Şi din curiozitate, mai ales cei din generaţiimai tinere.

„Şi cum era, kirie Paiaiotaki, în 1946 în epir?”„Şi cine era în guvernul provizoriu?”„Şi Kokalis, ăsta, bancherul de acum, e adevă-

rat că e fiul doctorului Kokalis, ministrul sănătăţiidin guvernul din munţi?”

eu intram la el să discut politică curentă.„nu e bine ce face KKe-ul”, spunea. sau „nu e

bine deloc că tineretul nu se-ndeamnă la muncă”.Această nevoie a lui, morală, de a se păstra

activ, mi-l apropia cel mai mult. respectul de sine. Şiiubirea de oameni, fiindcă lor vroia el să le placă defapt, de la ei aştepta recunoaştere.

*ridic geamantanul de jos şi-o pornesc mai

departe. duc lucruri de la o casă la alta. mă mut dela o casă la alta. ne mutăm, toată grecia. de la ocasă cu chirie mai mare la o casă cu o chirie maimică, să o putem plăti. Peste tot vezi oameni cu cufe-re după ei, peste tot vezi semnele astea de refugiuintramuros, simptom al crizei.

Am lăsat ultimul acest geamantan, pe care-lcar de la casa veche spre casa nouă. vroiam să intrupe la Panaiotakis. să-l deschid la el pe tejghea. Şisă-i arăt câteva documente, pe care le păstrez despretata. diploma lui de medic care-a muncit o viaţă.titlul lui de doctor, pe care l-a luat după anii mulţişi grei de front. „de unde crezi dumneata, kirie

Panaiotaki, că a avut el atâta ener-gie?” livretul lui militar. Şi-o mulţi-me de decoraţii. Că a făcut chirurgiede front, că la întoarcere a construitspitale în munţi, că a activat în comi-sii de selectare a cadrelor sanitare, căa sprijinit medicina în şcoli şi în orfe-linate, că a… diplome şi medalii, adu-nate de un om în mai mult de o jumă-tate de secol. un om cinstit. Asta aş fivrut să vorbesc cu bătrânul de-o vâr-stă cu tata.

„Kirie Panaiotaki, aş fi vrut să-lîntreb, crezi că ceea ce a făcut el, ceeace aţi făcut voi, s-a dus aşa, ca apa perâu la vale? Crezi că conţinutul aces-tui geamantănaş, cu care mă plimbeu acum, pe căldura asta caniculară,într-o Atenă strangulată de criză,chiar nu mai are nici o valoare?”

*Pe uşa lui Panaiotakis e pus un

lacăt. Prin vitrină se vede becul stins,spânzurând din plafon. îl întreb pechelnerul de la goody dacă ştie ceva.nu l-a mai văzut de vreo câteva zile.îi întreb şi pe cei de la everest. nici einu ştiu nimic. doar că aseară, parcă,spunea cineva, s-a oprit în faţa atelie-rului lui Panaiotakis o maşină a spi-

talului de urgenţe…îmi ridic geamantanul. o pornesc mai departe.

Ajung la casa cea nouă. îl pun în fundul unui dulap.nu mai am pentru ce să-l deschid. r

monica săvulescu voudouri„Se-nchide” vremea bătrânilor!

n Scrisori din BalkaniaPe uşa lui Panaiotakis e pus un lacăt.

Prin vitrină se vede becul stins,spânzurând din plafon. Îl întreb pe

chelnerul de la Goody dacă ştie ceva.nu l-a mai văzut de vreo câteva zile. Îiîntreb şi pe cei de la Everest. nici ei

nu ştiu nimic.

AtenA

AtenA plAkA

proteSte în GreCIA

37

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

“life’s but a walking shadow, a poor player,/ that struts and frets his hour upon the stage,/and then is heard no more. It is a tale/ told by an idiot, full of sound and furySignifying nothing.” (shakespeare, macbeth, v, 5)

dacă, în 1929, William Faulkner por-nea, implict, de la acest celebru mono-log al lui macbeth pentru a-şi scrieromanul Zgomotul şi furia, în 2001,

salman rushdie alege, dar, desigur, ca un reprezen-tant de seamă al postmodernismului, nu-i nevoie săspună cititorului prea clar acest lucru, să se raporte-ze la acelaşi monolog şi, întrucâtva, la acelaşi perso-naj, ca fundament textual al recentului său roman,Furie. un roman care, cel puţin la început, pare axatexclusiv pe viaţa unui cuplu: el – malik solanka,indian de origine, fost profesor de istoria ideilor laCambridge, apoi celebru (şi foarte bogat...) realizatorde talk-show-uri culturale la televiziune; ea –eleanor, autoarea unei neconvenţionale teze de doc-torat despre tragediile lui shakespeare (!), devenităulterior unul dintre editorii cei mai bine cotaţi dinmarea Britanie. un cuplu perfect, cel puţin aşa spuntoţi cei care-i cunosc, având şi-un copil minunat, învârstă de trei ani, Asmaan. elemente potenţiale aleunei mari şi statornice fericiri – până la adâncibătrâneţe. numai că, spre deosebire de poveşti,Furie alege să nu urmeze acest model până la capăt.Pentru că, într-o noapte, solanka se trezeşte ţinândun cuţit în mână, pipăindu-i atent lama pentru a-i

încerca tăişul şi îndreptându-l apoi tocmai cătresoţia sa. A doua zi dimineaţa, el pleacă fără nici oexplicaţie la new york, unde, în lipsa familiei şiîncercând din răsputeri să înţeleagă ce se întâmplăcu el, începe să fie obsedat de urmările nefaste pecare le-a avut asupra sa crearea unei păpuşi, a uneimarionete de succes pe nume isteaţa – personajulcentral al show-ului său cultural de la televiziune –

şi, de aici, mai e doar un pas până la furia care îlcuprinde din ce în ce mai des şi fără putinţă de scă-pare. Furie la adresa lui eleanor, a marii Britanii, atuturor prietenilor săi. Furie la adresa şoferilor detaxi (simptomatic, mai ales indieni) din new york, abarmanilor, a întregii clase politice şi a lumii cultu-rale în ansamblu. Furie la adresa Americii şi a cele-brei sale „politici corecte”. Furie la adresa indiei şi aservilismului său în faţa marilor puteri. Furie, dinnou, de astă dată mai ales la adresa lui însuşi. ofurie atât de profundă şi cu manifestări atât de agre-sive, încât se dovedeşte în stare să ameninţe, la unmoment dat, a-i distruge complet existenţa şi brumade normalitate pe care simte c-o mai are.

Considerat, adesea, drept scriitorul contempo-ran în opera căruia realismul magic a fuzionat per-fect cu ficţiunea post-colonială, rushdie alege, înFurie, să construiască o structură narativă care sădepăşească procedeele consacrate ale realismuluimagic (mai cu seamă márquezian) – de care se folo-sise în romanul Copiii din miez de noapte (1980) –dar şi pe cele ale textualismului pos-tmodern în sens strict – atât de eviden-te în ruşinea (1983). iar dacă nume-roase voci critice de prestigiu n-au ezi-tat uneori să afirme că rushdie alegeîntotdeauna să scrie despre lumeaasiatică din care provine el însuşi, tre-buie să precizăm că marile sale roma-ne nu sunt doar cărţi despre india şiPakistan, iar Furie e un bun exempluîn acest sens (deşi romancierul consi-deră india, la fel ca şi v.s. naipaul, „awounded civilization”). dar nu numai,căci însăşi forma textelor lui rushdieaminteşte în mod constant cititoruluide tendinţele autorului, pe care le-amputea numi „etnocentrice”, deoarecesunt codificate tocmai în cuvintele caresunt citite: de exemplu, în Copiii dinmiez de noapte, saleem afirmă că vor-beşte limba urdu, dar noi, cititorii,citim cuvintele în engleză – în textuloriginal. în ruşinea, omar Khayyam vrea, dimpotri-vă, să înveţe să citească în engleză, dar cele treimame ale sale simt că această „limbă păsărească” îlva face să înnebunească. iar dacă omar se consideră„o creatură a marginilor, un om periferic”, după cumel însuşi mărturiseşte în repetate rânduri, acelaşi

lucru este experimentatpână la cele din urmăconsecinţe de profesorulsolanka, aflat mereu încăutarea unui centru lacare să se raporteze, fiecă e vorba de refugiul înlumea cărţilor sau derecursul la ajutorulprietenilor sau al soţieisale. numai că strate-gia se dovedeşte a nu daîntotdeauna rezultatelescontate, de aici naufra-giul, eşecul şi eşuareasa, fie în braţele fataleimila milo(sevici) sauale frumoasei indience,celebră producătoare deteleviziune, neela ma-hendra – un nou exem-plu de frumoasă reme-dios, de astă dată pepământ nord-american,încercând să-şi împli-nească propriul „visamerican”, dar avândacelaşi efect asupra băr-

baţilor care au ghinionul de a-i ieşi în cale, dar şi osoartă oarecum asemănătoare cu cea a celebruluipersonaj márquezian din un veac de singurătate. Şitot de aici furia. nu doar a personajului principal, cişi a străzilor new-yorkeze, a oraşului care nu doarmeniciodată, a lumii întregi, înclinată mai degrabă spreştirile de senzaţie, şi nu spre reala cunoaştere desine. din perspectiva unui bărbat indian, mereu(auto)marginalizat, aceasta pare să fie problema

esenţială a lumii contemporane. Pentru reprezen-tantele mai mult sau mai puţin militante ale femi-nismului însă, aşa cum e mila, literatura sau reali-tatea virtuală (lumile artificiale generate de compu-ter) au preluat conducerea. totuşi, în ambele cazuri,diferenţa este aceea care defineşte. o diferenţă care,măcar în mai puţin minunata lume nouă este pre-ţuită în şi pentru sine. sau, poate, doar pentru a serespecta celebra „political corectness”...

malik solanka este prezentat ca un soi de per-sonaj picaresc ad-hoc, mereu pe drum – poate, maibine zis, mereu pe fugă. de propriul trecut, de fanto-mele prezentului, de istorie şi, mai ales, de el însuşi.de aici şi strategia autorului de a-şi aduce persona-jul de la Bombay la londra, iar de aici tocmai la newyork – noul Babel al lumii contemporane – doar pen-tru a-l face să călătorească, apoi, înapoi la londra şiîntr-o fictivă ţară a lumii a treia, deloc întâmplătorplasată în apropierea indiei... unde, reluând parţialmodelul impus de gabriel garcía márquez în roma-nul un veac de singurătate, au loc revoluţii şi contra-

revoluţii, lovituri de stat – nu chiartreizeci şi două, e adevărat... – şi con-tralovituri, trădări şi regrupări ale for-ţelor combatante, toate sfârşind în celmai carnavalesc mod cu putinţă: noiiconducători ai insulei, autointitulaţieliberatori şi spirite luminate şi demo-cratice (în realitate dictatori prin exce-lenţă), aleg să poarte în permanenţămăşti, iar aceste măşti sunt nici maimult, nici mai puţin, decât reproduceriale chipurilor păpuşilor create demalik solanka însuşi... exemplulsuprem de parodie pe care salmanrushdie îl putea găsi pentru a satirizasocietatea contemporană în ansamblu,surprinsă la o adevărată oră de vârf atehnicizării şi tehnologiei de ultimăgeneraţie, vizând mai ales atitudineaoamenilor – şi a marilor puteri – faţăde istorie, dar şi faţă de fiinţa umanăîn sine, care se vede, acum, mai vulne-

rabilă ca oricând, poate mai ales din cauza fragilită-ţii sentimentelor, atacate la orice oră de întregulapanaj a ceea ce ne-am obişnuit să numim civilizaţieoccidentală. de altfel, nu e prima dată când roman-cierul utilizează acest procedeu, pe care, în parante-ză fie spus, l-au folosit şi alţi autori de care rushdiea declarat adesea că a fost influenţat. Astfel, roma-nele un veac de singurătate de garcía márquez,toba de tinichea de günter grass sau Copiii dinmiez de noapte (pentru care primele două funcţionea-ză ca veritabile intertexte), folosesc din plin parodianu doar pentru a restaura istoria şi funcţiile aminti-rii în raport cu distorsiunile „istoriei uitării”, ci şipentru a pune, în acelaşi timp, sub semnul întrebă-rii autoritatea oricărui act de a scrie prin amplasa-rea discursurilor ficţiunii şi istoriei în cadrul uneireţele intertextuale mereu în expansiune, care ironi-zează orice noţiune de cauzalitate simplă sau origineunică. iar dacă în celelalte romane ale lui rushdieintertextul parodic preferat era tristram Shandy, sepoate afirma că în Furie este întrucâtva adevăratacelaşi lucru, dar cu o adăugire: anume că neprevă-zutul, el şi numai el e cel care va domni, iar nume-roase pagini din acest roman stau mărturie în acestsens. Asta pentru că, după cum lui rushdie însuşi îiplace să repete, mai cu seamă după celebra sa con-damnare la moarte pronunţată împotriva lui deAyatollahul Khomeini în 1989, după publicareaVersetelor satanice, carte acuzată de blasfemie, „suntprea mulţi demoni în sufletele celor care afirmă c-arcrede în dumnezeu.” Furie încearcă să-i exorcizeze,rostind multe, mari şi nu o dată dureroase adevărurinu doar despre lumea în care trăim, ci şi despreoameni. r

■ salman rushdie, Furie. traducere şi note devlad russo, iaşi, editura Polirom, 2012

Rodica grigoreZgomot, furie, marionete

n Cartea străină iar dacă în celelalte romane ale luirushdie intertextul parodic preferatera Tristram Shandy, se poate afirmacă în Furie este întrucâtva adevărat

acelaşi lucru, dar cu o adăugire:anume că neprevăzutul, el şi numai el

e cel care va domni, iar numeroasepagini din acest roman stau mărturie

în acest sens.

petIt pAlAIS

Fapte greu de înţeles

Acum un deceniu şi jumătate, când apărea înromâneşte antologia nuvela sârbă contemporană1, pen-tru cititori, ca şi pentru antologator şi prefaţator, apar-tenenţa lui ivo Andrić la literatura sârbă părea indubi-tabilă. de atunci s-au întâmplat mai multe evenimente,s-au consumat mai multe războaie şi lucrurile au deve-nit problematice. împărţirea teritoriilor din fostaiugoslavie a dus şi la adjudecarea artiştilor şi, aşa cumnumeroase probleme teritoriale au rămas nerezolvate,„grădina literară” (vorba lui esenin), altădată comună,a fost jalonată strict, defrişată pe alocuri şi chiar lăsatăîn paragină. Aşa se face că în oraşul višegrad, sub acu-zaţia de incitare la genocid, ivo Andrić a fost pedepsitpost-mortem, prin vandalizarea monumentului pe careoraşul i-l înălţase cândva.

Parcurgând bibliografia minimală pentru temapropusă, m-am lovit de câteva texte denigratoare laadresa lui ivo Andrić, care mi-au lăsat un gust cât sepoate de amar. un scriitor, un laureat al Premiuluinobel, este învinuit pur şi simplu de naţionalism şi astanu în virtutea ideilor şi opiniilor cuprinse în cărţilesale, ci datorită faptului că a fost transformat, de cătrediferite grupări, în instrument politic. iată numai unadintre frazele care m-au înspăimântat şi care nicimăcar nu este cea mai violentă: „Andrić este revendicatdrept erou de către ambele părţi, de naţionaliştii croaţi(s-a născut într-o familie croată) şi de către naţionaliştiisârbi (s-a identificat mai târziu cu sârbii)”2. rezultă deaici că Andrić este duşmanul bosniacilor şi cam astasusţine autorul articolului citat, interpretând cu rea-credinţă lucrarea de doctorat a scriitorului, dieentwicklung des geistigen lebens in Bosnien unter dereinwirkung der türkischen Herrschaft (1924) Astaîmpotriva faptului că toposul majorităţii scrierilor saleeste Bosnia, un ţinut fabulos, mustind de istorie, aflatla întretăierea mai multor tradiţii şi culturi.

de fapt, încă din 1962, deci după un an de la atri-buirea Premiului nobel, s-au găsit voci care să susţinăcă Andrić nu poate fi în niciun caz scriitor sârb, ci croat,şi că numai din oportunism acceptă să fie desemnatdrept sârb3. Cât despre posibila sa apartenenţă la oaşa-zisă literatură iugoslavă, acum, după dispariţiaacestei ţări de pe hartă, nici nu poate fi vorba.

traiectoria literară a lui ivo Andrić o urmează, înrealitate, pe aceea a locurilor sale natale. în anul 1911,pe când era încă elev de liceu la sarajevo, publică primasa poezie, În amurg, în revista „Bosanska vila” („zânabosniacă”), iar în 1914, pe când era student aluniversităţii din Cracovia (după ce trecuse şi pe launiversităţile din zagreb şi viena), societatea scrii-torilor Croaţi din zabreg îi publică şase poeme reflexiveîn proză în antologia tânăra poezie croată. după colap-sul imperiului Austro-ungar, o dată cu întemeierearegatului serbiei, Croaţiei şi sloveniei, Andrić scrie înpresă şi ia atitudine împotriva simptomelor de discor-die naţională care începuseră să-şi facă apariţia.nemulţumit de atmosfera de la zagreb, în 1919, semută la Belgrad şi se integrează în viaţa culturală acapitalei, iar un an mai târziu începe o carieră diploma-tică strălucită, care s-a prelungit până în 1941. Poate şidemonstrativ, colaborează intens la presa sârbă, iarmai târziu, în anul 1933, refuză să-i fie incluse câteva

poeme în antologija novije hrvatske lirike (antologianoii lirici croate), scriindu-i iniţiatorului acesteia, pro-fesorul mihovil Kombol, că nu poate colabora la o publi-caţie care, ca principiu, îi exclude pe alţi poeţi numaipentru că au altă credinţă sau sunt născuţi în altă pro-vincie. „Aceasta, precizează Andrić, nu este o convinge-re dobândită recent, ci o am din fragedă tinereţe, iaracum, la maturitate, ea este temelia pe care îmi sprijinjudecăţile şi nu se va schimba niciodată”4.

nu voi încerca să glosez pe marginea numeroase-lor opinii apărute mai de curând, chiar printre specia-lişti, cu privire la faptul că sârba şi croata sunt douălimbi diferite. n-o fac pentru că, pur şi simplu, româniipot vedea cu ochiul liber ce se întâmplă la Chişinău,câtă demagogie se revarsă pentru a proba existenţa şifuncţionarea aşa-zisei limbi moldoveneşti. mă voi limi-ta doar la a-l cita pe vladimir nabokov, care a declaratrăspicat că „apartenenţa naţională a unui scriitor devaloare are o importanţă secundară”5. în cele ce urmea-ză voi considera că ivo Andrić aparţine literaturii – cumajusculă, fără vreo precizare (bosniacă, sârbă, croată)menită să trezească pasiuni.

nuvelistica şi proza scurtă

din cele opt volume de povestiri şi nuvele alescriitorului, publicate de-a lungul anilor, mă voi opridoar asupra câtorva texte legate – ca manieră de scrii-tură şi amplasare a acţiunii – de principalele sale roma-ne. dezvolt, cu alte cuvinte, doar aşa-numitul „proiectbosniac” din opera lui ivo Andrić şi asta în primul rânddatorită faptului că în această direcţie m-au trimis edi-ţiile care mi-au fost accesibile.

Publicată în 1920, povestirea drumul lui aliGerzeles este prima dintr-o serie destul de lungă descrieri, a cărei acţiune este plasată în Bosnia.Protagonistul povestirii, Ali gerzelez, este eroul unorbalade eroice cântate de bosniacii musulmani ca un felde replică la baladele sârbeşti şi bulgăreşti despremarko Kraljević. Firesc, în baladele eroice Ali gerzelezeste descris mai ales prin isprăvile sale vitejeşti. maiîntâi scriitorul mimează urmarea canavalei eroice a luiAli gerzeles. Aşa îşi face apariţia la hanul de lângăvišegrad, unde, în aşteptarea reparaţiei podului, seacumulase o mulţime foarte pestriţă ca religie, naţiona-litate şi năravuri. Autorul ne spune: „cântecul mergeaînaintea lui” şi primirea eroului este dictată de faimacare îl precedase: „toţi îl întâmpinară într-o tăcereplină de admiraţie şi de respect. îl acoperea gloria mul-tor lupte, iar puterea lui înfricoşa; auziseră toţi de el,dar puţini îl văzuseră, căci tinereţea şi-o petrecuse maimult pe cal, între travnik şi istanbul”6. de acum înain-te va urma însă demistificarea personajului. Coborât depe cal, acesta nu mai are măreţie epică şi se dovedeştestăpânit de o patimă cât se poate de lumească, femeia.la han, printre alţi călători, se află o frumoasă veneţia-nă, la vederea căreia eroul este cuprins ca de un fel devrajă: „gerzeles se aprinse. sărea în sus numai la gân-dul că încheieturile ei delicate s-ar putea frânge întredegetele lui. îl durea atâta gingăşie şi frumuseţe aflatăîn preajmă. luă foc şi ajunse ridicol” (pp. 22-23). Ajunsde râsul tuturor, negăsindu-şi cuvintele şi neavând pecine să se răzbune, protagonistul părăseşte locul cu pri-cina.

îl regăsim la un bâlci ţigănesc, unde i se aprindcălcâiele după frumoasa zemka, pe care încearcă, fărăsucces, s-o prindă. Femeile sunt pentru el obiectele uneidorinţe puternice, oarbe şi tocmai de aceea îi sunt inac-cesibile. la sarajevo, după ce aflăm că între timp fuse-

se jumulit de o văduvă şi de o evreică frumoasă, îl reîn-tâlnim fulgerat de o fată catolică, pe care o zăriseîntâmplător. reacţia sa este stereotipă: „Ca de fiecaredată când vedea frumuseţe femeiască, gerzeles îşi pier-du cât ai clipi orice noţiune a timpului, orice înţelegerea raporturilor adevărate şi a realităţii care-i despartepe oameni unii de alţii. văzând-o atât de tânără şi atră-gătoare, ca un fruct pârguit, el nu se îndoi nicio secun-dă că avea dreptul să culeagă fructul acela minunat;trebuia doar să întindă mâna şi să-l ia” (p. 35). după cepândeşte zile în şir casa fetei, află că aceasta fusesescoasă din oraş de părinţii îngrijoraţi de prea mareainsistenţă a amorezului. se răcoreşte gerzeles, până laurmă, în braţele unei prostituate, sâcâit de o întrebarela care nu are răspuns: „de ce-i atât de cotit şi de tainicdrumul până la femeie şi de ce el, cu faima şi puterealui, nu-l poate străbate, când îl străbat atâţia alţii, careîi sunt mai prejos?” (p. 41).

Andrić exploatează aici sugestii venind dinspreCervantes şi dinspre baladele eroicomice, mizând pecontrastul dintre mărimea faimei şi micimea omuluiorbit de senzualitate.

Povestirea podul de pe Žepa (1925) este un fel deschiţă pregătitoare pentru romanul e un pod pedrina… Ca şi în roman, un mare vizir provenit dintrecopiii luaţi de turci ca „bir de sânge” doreşte să le facăun bine consătenilor săi construind un pod. meşterulcăruia îi încredinţează lucrarea este italian, un ciudatşi un taciturn, care duce o viaţă ascetică în căsuţa pecare şi-a clădit-o pe malul râului, părând să nu aibăaltă preocupare decât planurile şi calculele sale. Ca şiîn roman, râul se răzvrăteşte, iar oamenii încep să tâl-cuiască în taină că „Žepa nu primeşte pod”. Până laurmă, toate dificultăţile sunt depăşite şi privirilorcurioase li se arată imaginea fascinantă a podului:„Părea că ambele maluri îşi aruncaseră unul spre altulcâte un şuvoi înspumat de apă şi că şuvoaiele se ciocni-seră, se contopiseră într-un arc şi rămăseseră aşa oclipă, plutind pe deasupra prăpăstiei” (p. 45). Poduleste ultima amintire pe care meşterul o lasă în lumedespre sine, pentru că în drum spre ţarigrad se îmbol-năveşte de ciumă şi moare, fără să-şi fi primit măcarrăsplata muncii. Autorul stăruie mai mult asupra trăi-rilor vizirului, care fusese cât pe ce să-şi piardă viaţa caurmare a unor intrigi. Căzut în dizgraţie şi zăcând întemniţă o iarnă şi o primăvară, vizirul îşi aminteştemeleagurile natale, „unde în fiecare casă dăinuie unbasm despre gloria şi despre succesele lui la ţarigrad şiunde nimeni nici nu cunoaşte şi nici nu bănuieşte cea-laltă faţă a gloriei, şi nici preţul cu care se dobândescsuccesele” (p. 42). Aflându-se în închisoare la hotaruldintre viaţă şi moarte, vizirul iese doar aparent învin-gător: începe să se teamă de viaţă. Ajunge astfel în rân-dul puternicilor lumii acesteia, care „mor înlăuntrul lor,pe tăcute şi nevăzute, dar repede” (p. 48). iată de ce nuse poate hotărî să pună pe pod o inscripţie care să-ipomenească numele.

Finalul povestirii este un fel de ramă metalitera-ră, care mută accentul pe persoana naratorului, singu-rul dintre bosniaci care s-a gândit să cerceteze şi să afleobârşia podului. Acest „cel care povesteşte”, întorcân-du-se într-o seară din munţi, s-a aşezat lângă parapetulpodului: „el era năduşit, dar dinspre drina sufla unvânt rece; plăcută şi ciudată i-a fost atingerea pietreiaceleia calde şi şlefuite. s-au înţeles de îndată. Şiatunci a hotărât să-i scrie povestea” (p. 49). Astfel s-afăcut racordul între trecutul uitat şi prezent. opera(podul) şi-a găsit interpretul, o dată cu constituireanaraţiunii recăpătându-şi dreptul la amintire şi ciuda-

38

AnuL XXiii t nr. 9 (726)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

emil iordache

Ivo Andrić şi Bosnia fabuloasă

n Antologiile Conte n Inedit scriitor din fosta iugoslavie, născut în 1892 în Bosnia, aflatăpe atunci sub protectoratul imperiului Austro-ungar. studii univer-sitare la zagreb, Cracovia, graz. A lucrat mai mult de două deceniiîn diplomaţie. în anul 1918 a apărut prima carte a lui Andrić, exponto, poeme în proză. volume de proză scurtă: Setea (1924); anulfrământărilor (1931); elena, femeia care nu există (1936); povesteacu elefantul vizirului (1948); Curtea blestemată (1954); o femeie pestânci (1962). romane: e un pod pe drina… (1945); Cronica dintravnik (1945); domnişoara (1945). mai multe volume de estetică,proză memorialistică, proză meditativă. laureat al Premiului nobela devenit în anul 1961 „pentru forţa epică cu care a zugrăvit motiveşi destine din istoria ţării sale”. A murit în 1975.

Ivo AndrIć

tul meşter, şi nu mai puţin ciudatulvizir, ale cărui gânduri despreBosnia aveau întotdeauna ceva întu-necat în ele.

dintre nuvelele scrise înperioada interbelică, o atenţie apartemerită Vremurile anikăi (1931).Construcţia este aici nelineară: suntalăturate două povestiri relativ inde-pendente, dar care până la urmă sedovedesc a avea o legătură de pro-funzime. Popa vujadin, al patruleapreot din familie după străbunicul,bunicul şi tatăl său, ajunge, după cerămâne văduv, într-o ciudată starede izolare faţă de enoriaşi; mai apoiînstrăinarea se transformă într-oură totală, mascată o vreme prinîndeplinirea mecanică a obligaţiilorprofesionale. deşi textul este ambi-guu, se sugerează că principalacauză a acestei dedublări este vădu-via, teama sau autoinderdicţia de acăuta o femeie care să-i satisfacăsenzualitatea păcătoasă: „Popa seura pe sine, îşi ura chinurile vieţiisinguratice, de văduv. Căci erau zilecând, aşa, serios şi cărunt cum era,stătea ore întregi la geam, ascuns înumbră, şi pândea femeile satuluicare treceau la râu să limpezeascărufele. iar când se iveau şi le vedea cum dispar în dosulsălciilor, se întorcea cu scârbă în odaia neaerisită şi pejumătate goală şi le ocăra în gura mare, cu vorbele celemai murdare” (p. 159). Până la urmă preotul înnebu-neşte, trage cu puşca în nişte femei care vântură grâulpe arie, se ascunde în pădure, este prins într-un târziuşi dus la un spital, unde mai trăieşte vreo zece ani, fărăsă mai ştie nimic nici de el, nici de lume.

Ciudăţenia acestei întâmplări îi face pe oamenisă-şi aducă aminte de „vremurile Anikăi”. în acele vre-muri, străbunicul lui vujan era protopopul unui sat delângă višegrad şi tocmai se pregătea să-l hirotoneascăpe fiul său, jakša, ajuns deja diacon. dar în târg şi-adezlănţuit farmecele malefice o fată care trecuseprintr-o deziluzie în dragoste. singura consemnare scri-să este a unui turc înţelept: „Porni pe căi greşite o feme-ie din târgul nostru, o ghiaură […], care într-atât deticăloasă şi samavolnică se făcu, încât se duse vestea destricăciunea ei până dincolo de uliţele târgului. mulţibărbaţi umblat-au la ea, şi mai tineri, şi mai copţi, şimultă tinerime se spurcă acolo. Căci ea călcat-a înpicioare şi stăpânirea, şi legea” (p. 167). victima ceamai importantă a Anikăi a fost bunicul lui vujan, ceeace l-a făcut pe bătrânul protopop s-o blesteme „din totsufletul şi cu tot gândul”. Cele mai multe pagini alenuvelei povestesc destrăbălarea Anikăi, felul cum a pusstăpânire pe întreaga populaţie masculină din višegradşi împrejurimi. Blestemul protopopului se împlineşte –până la urmă, Anika este ucisă de fratele ei slab deminte. dar sângele lui jakša, care clocotise în iubireablestemată pentru Anika, va răbufni în ciudata şi fata-la atracţie-respingere a lui vujan faţă de femei. esteuna din posibilele asociaţii care se pot face între celedouă episoade. Pe de altă parte, figura Anikăi nu estedeloc odioasă, întrucât faptele ei par a fi urmarea unuifond genetic pe care femeia nu-l poate controla. întrea-ga ei destrăbălare pare a fi mai degrabă căutarea mor-ţii; până atunci este ca o corabie în derivă pe valurilevieţii, ducându-i pe alţii la păcat şi pe sine la pierzanie.

povestea cu elefantul vizirului, publicată în 1947,este precedată de o scurtă introducere despre poveştilebosniace. transcriu un pasaj, cu sublinierile autorului:„în poveştile acestea, de cele mai multe ori născocite,sub chipul unor întâmplări neverosimile şi sub mascaunor nume adeseori scornite, se ascunde istoria adevă-rată şi nerecunoscută a locurilor de baştină, a oameni-lor vii şi a generaţiilor demult dispărute. ele fac partedin categoria acelor minciuni orientale, despre care unproverb turcesc spune că sunt «mai adevărate decât ori-care adevăr»” (p. 50). Ceea ce urmează este, deci, unadevăr fabulatoriu, ceva care, dacă n-a existat, ar fiputut să existe. locul acţiunii este travnikul, careapare şi în romanul despre viziri şi consuli, aflat înmomentul schimbării stăpânirii: un vizir consideratbun pleacă şi în locul lui vine altul, despre care travni-cenii încearcă să afle cât mai multe şi cât mai devreme.Faima noului vizir este sângeroasă, se vorbeşte despreel ca despre un călău, căruia „puţin îi păsa de dreptatesau de paza vistieriei statului şi tot ce făcea se datora

unui instinct irezistibil şi unei nevoiînnăscute de-a osândi, de-a pedepsi,de-a schingiui şi de-a ucide, iar legeaşi interesele statului îi serveau doarca paravan şi ca pretext binevenit”(p. 52). după masacrarea fruntaşilororaşului, nimeni nu se mai îndoieştecă renumele vizirului n-ar fi unulmeritat cu asupra de măsură.Pacostea cea mai mare cade pe capulbieţilor oameni atunci când vizirulîşi cumpără un elefant. neastâm-părat şi jucăuş, elefantul produce oadevărată învălmăşeală printre câi-nii, pisicile, caii şi orătăniile de toatefelurile din târg, răstoarnă tarabe,rupe garduri, urinează pe ziduri – şitoate astea nepedepsit, întrucât îlprotejează spaima pe care fiorosulvizir le-a băgat-o tuturor în oase.Până la urmă, la o beţie, câţiva târ-goveţi se hotărăsc să meargă să i seplângă vizirului. dar la reşedinţaacestuia nu ajunge decât unul, caredă şi el înapoi în ultimul moment.ticluind o minciună din care să reia-să comportarea sa curajoasă, perso-najul ajunge să mediteze la împilări-le de toate felurile, care au făcut cabosniacii şi travnicenii în special săfie lipsiţi de voinţă, laşi, dominaţi cu

totul de instinctul de autoconservare: „Căci dacă o sin-gură dată înduri o jignire şi nu te aprinzi (iar ei nu seaprind fiindcă n-au pic de foc în vine), gata, o să te calceîn picioare oricine, nu numai sultanul şi vizirul, ci şislugile vizirului, şi elefanţii, şi toate lighioanele pămân-tului până la ultimul păduche! nimic n-o să iasă dinBosnia asta câtă vreme o domni în ea gelaludin, azigelaludin, mâine cine ştie cine, mai rău şi mai năpras-nic decât el. Cu mişelul trebuie să dai de pământ; tre-buie să te ţii drept şi să nu laşi pe nimeni să te calce pecoadă. Pe nimeni. dar cum?” (p. 77). la acest „cum” nuse poate da un răspuns univoc. spaima generează împo-trivirea lentă, mascată, dar eficientă în felul ei. viaţa eprea complicată pentru a putea fi dirijată numai prinsilnicie, iar vizirul, care nu se pricepea la altceva, esteînlocuit cu altul, „ceea ce însemna, după obiceiul vre-mii, că pentru vechiul vizir nu prea mai era loc pepământ şi că-l aştepta fie mormântul, fie un surghiunasemănător mormântului” (p. 87). vizirul gelaludin sesinucide, bând otrava pregătită din timp, iar travnice-nii îi otrăvesc elefantul şi tot ei îl îngroapă, căci înpământ este loc pentru oricine. Pe faţa pământuluirămâne să crească şi să umble prin lume doar povesteadespre elefantul vizirului.

Scrisoarea din anul 1920 este o povestire con-struită în jurul unei scrisori şi a fost publicată în anul1946. Autorul scrisorii este un prieten din adolescenţăal naratorului, max levenfeld, provenit pe linie pater-nă dintr-o familie de evrei creştinaţi de mult, iar pelinie maternă având sânge italian şi austriac. întâlnin-du-se într-o gară după terminarea Primului războimondial, cei doi prieteni îşi caută un loc sub soare înviitorul care se întrevede a fi destul de incert. maxlevenfeld se pregăteşte să părăsească Bosnia pentrutotdeauna şi îşi motivează gestul prin faptul că înaceastă ţară sentimentul predominant este ura. „voi,scrie personajul, vă iubiţi ţara cu dragoste fierbinte,dar o iubiţi în trei-patru feluri diferite, care se exclud,se urăsc de moarte şi se ciocnesc adeseori între ele” (p.243). Această ură este cu atât mai distructivă, cu cât eaeste adânc înrădăcinată în mentalul fiecărei comunităţişi, în plus, nici nu este măcar conştientizată. ilustraţiamaterială a divergenţelor etnice şi religioase este scur-gerea diferită a timpului pentru comunităţile dinsarajevo. noaptea, cel care nu doarme „aude bătaiagravă şi sigură a orologiului de la catedrala catolică: oradouă după miezul nopţii. trece apoi mai mult de-unminut […] până când, cu un sunet ceva mai slab, darpătrunzător, orologiul bisericii ortodoxe bate cele douăceasuri ale lui. Puţin după el, bate cu glas răguşit şidepărtat sahatcula (turnul ceasului) de lângă geamiabeiului, şi bate de unsprezece ori, fantomaticele ore tur-ceşti, după socoteala ciudată a unor meleaguri depărta-te şi străine lumii! evreii nu-şi au orologiul lor care săbată; singur dumnezeul cel rău ştie cât e ceasul acum şidupă socoteala sefardă, şi după cea eşchenă. Astfel,până şi noapte, când totul doarme, în număratul orelorpustii a ceasului acesta târziu veghează deosebirea ce-isepară pe oamenii adormiţi, care, când sunt treji, se

bucură şi se întristează, se ospătează şi postesc dupăpatru calendare deosebite, certate între ele, şi-şi trimittoate dorinţele şi rugăciunile către un singur cer, înpatru limbi bisericeşti diferite. iar deosebirea aceasta,uneori vizibilă şi directă, alteori invizibilă şi perfidă,seamănă veşnic cu ura, se identifică adesea cu ea” (p.244). Problema pe care şi-o pune personajul este aceeaa imposibilităţii neparticipării la această ură totală. Afi bosniac în viziunea bosniacilor înseamnă să trăieştiaceastă ură prin ură. iată de ce, conchide el, singurascăpare rămâne fuga din ţară. dacă pentru maxlevenfeld există, măcar ca o eventualitate pentru unviitor îndepărtat, o şansă de conciliere, de vindecare deura ce seamănă cu lepra, nu ştiu cu ce sentimente vorfi citind această povestire bosniacii din zilele noastre.

nuvela Curtea blestemată (începută în 1928 şifinalizată în 1954) mizează pe aceeaşi sugestivitateorientală, care, aşa cum a remarcat un exeget, se sub-stituie în opera lui analizei occidentale. este un fel deamintiri din Casa morţilor de mai scurtă respiraţie,dar şi un fel de o zi din viaţa lui Ivan denisovici plasa-tă în istanbulul medieval. naraţiunea este rememora-rea de către un tânăr călugăr a celor povestite de un altcălugăr despre cele două luni pe care, dintr-o întâmpla-re nefericită, le-a petrecut în închisoarea cea mai detemut din capitala imperiului otoman. Proceduraamintirii se desfăşoară la câteva zile după moartea fra-telui Petar, în timp ce se face inventarul lucrurilor şiuneltelor rămase în chilia acestuia. iarăşi, ca în multedin prozele lui ivo Andrić, povestea îi supravieţuieşteomului şi poate că omul nici n-a avut altă menire decâtsă lanseze în lume povestea respectivă. r

► fragment

1 emil iordache se referea la anul 1989. (n. ed.)2 michael sells, of Bogomils, race, and Ivo

andric, http://w3.tyenet.com/kozlich/alsaid3.htm.3 ivo Bogdan, Ivo andric: „Sucedió en Bosnia”, în:

„studia Croatica”, Año 1962, núm. 7-8, h t t p : / / w w w . s t u d i a c r o a t i c a . c o m / r e v i s -

tas/007/0071702.htm4 Cf. the biography of Ivo andrić,

http://www.ivoandric.org.yu/html/biography.html.5 Cf. n. Anastasiev, Fenomenul lui Vladimir

nabokov, în: vladimir nabokov, Invitaţie la eşafod.romane, povestiri, eseuri critice, memorii, Chişinău,ed. literatura Artistică, 1989, p. 641 (în limba rusă).

6 ivo Andrić, povestea cu elefantul vizirului, ed.pentru literatură universală, Bucureşti, 1966, p. 22; încontinuarea paragrafului, trimiterile la această ediţiese fac în text, cu indicarea paginii între parantezerotunde.

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

SEPtEMBriE 2012

39

• CluBul CăRţII IDEEA EuROPEANă •

doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? Comandaţi cărţile propusede editurile ideea europeană şi euroPress group.Comenzile dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs.reduceri de preţ la serviciul Carte prin Poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex.reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 3-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. Comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membrual Clubului Cărţii ideea europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. membrii Clubului Cărţii ideea europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentrufidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual alediturilor ideea europeană şi euroPress group. Fundaţia Culturală ideea europeană / CP 113, oP 22, sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; e-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.comWeb: www.ideeaeuropeana.ro

PA R t E N E R I M E D I A :

RADIO ROMâNIA CultuRAlCONvORBIRI lItERAREPOEzIAtIMPulDACIA lItERARăAPlERFEDCRPA Rt E N E R I :SC ERC PRESS SRlEuROPRESS MEDIA

www.ideeaeuropeana.ro

► corneliu şenchea, Bucureşti, mon amour

O istorie politico-sentimentală a capitalei noastre. De ce o istorie politico-sentimentală?Pentru că, în evoluţia Bucureştiului, de-a lungul secolelor, afacerile politice s-au împletitadesea, inevitabil, cu bătăile inimii. Chiar prima perioadă a cetăţii, ca şi capitală domnească,tutelată de figura dominantă a doamnei Chiajna, poate fi bănuită de un senzualism crud carea deschis drum acelui fenomen pe care Ionescu-Gion îl numea atât de plastic „ginecolatrie”,adică ascultarea dovedită de domnitorii valahi faţă de soţiile lor.

Editura Ideea Europeană

■ eveniment ■ suplimente conte nr. 7, 8, 9

► Îmblânzirea diferenţeianchetă realizată de adriana teodorescu

Ne stereotipizăm şi chiar mitizăm, într-un fel sau altul, inclusiv pe noi înşine, şi chiarde mai multe ori, şi chiar contradictoriu. E un mic joculeţ, ca să nu ne plictisim, cumva. Saupoate o anume seducţie de undeva tot de prin imaginarul nostru. (Bogdan Creţu)

Stereotipul… E ca gândacii de bucătărie, se adaptează şi se înmulţeşte la mizerie.(Francisc-Norbert Ormeny)

Editura EuroPress

► constantina Raveca buleu Voinţa de putere sub semnul Ideii europene

În secolul al XIX-lea, omul devine funcţie a diferitelor puteri reprezentate de politic, deştiinţe, de biologie, de tehnologie sau, ca în cazul darwinismului, de ontogenie şi filogenie,nefiind întotdeauna învingător al unei asemenea competiţii inegale. Prin urmare, secolul alXIX-lea prezintă atât învingătorii, cum este Napoleon, cât şi învinşii, cum este omulmărunt, neputincios în faţa puterii perfecte a maşinii. Ambele căi sunt relevante, intrândulterior masiv în sintaxa socio-culturală, ideologică şi politică a secolului XX.

Editura Contemporanul

Proiecte realizate cu sprijinul AFCN

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în românia de

GS1 românia.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Din decembrie 2010, Contemporanulapare cu sprijinul Ministerului Culturiişi Patrimoniului naţional din românia.

Pentru anul 2012 vă invităm să văabonaţi la revista Contemporanul

ABonAMEnt roMâniA: 60 LEi/AnABonAMEnt StrăinătAtE: 70 Euro/An

taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Asociaţia ContEMPorAnuLSediu social: Calea Victoriei nr. 115, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: ro61rnCB0072115479360001Cont Euro: ro34rnCB0072115479360002BCr Filiala Sector 1 Bucureşti

Adresa redacţiei: Asociaţia ContEMPorAnuLC. P. 113, o. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18; 0742 489 059E-mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.comWeb: www.contemporanul.ro

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania naţională „Poşta română” S.A., Zirkon Media, S.C. rautakirja românia S.A., S.C. orion Press impex 2000 SrL, S.C. ManpresDistribution SrL, S.C. Mt Press impex SrL.

Contemporanul nr. 7, 8, 9/2012 a apărutcu sprijinul AFCn.