Punerea in Executare a Hotararilor Penale

8/18/2019 Punerea in Executare a Hotararilor Penale

1/86

CAPITOLUL I - CONSIDERA II GENERALEȚ

Peste tot în lume şi dintotdeauna apărarea valorilor sociale împotriva faptelor periculoase a

constituit o condiţie de existenţă a societăţii. După apariţia statului, o funcţie importantă a acestuia a

constituit-o apărarea socială împotriva faptelor periculoase, încriminarea, descoperirea şi pedepsirea

infractorilor.

România este un stat de drept, democratic şi social, în care cetăţenii beneficiază de drepturi

şi libertăţi consacrate prin onstituţie ca le!e supremă în stat sau prin alte le!i, dar se şi supun

obli!aţiilor prevăzute de acestea, fiind e!ali în faţa le!ii şi a autorităţilor publice, fără privile!ii şi

discriminări.

"rdinea de drept care stă la baza desfăşurării relaţiilor sociale în societatea modernă,

implicit şi în România, este prevăzută într-un cadru bine determinat, realizându-se prin re!uli de

conduită bine stabilite. ând re!ulile de conduită sunt încălcate, tulburând ordinea de drept apare

reacţia societăţii faţă de cei care încalcă această ordine şi drept urmare intră în conflict cu le!ea

penală. #ceastă reacţie a societăţii nu este la întâmplare, ci, dimpotrivă este amplu re!lementată

prin dispoziţiile le!ii. $n sfera încălcării re!ulilor de conduită, stabilite prin le!e un loc aparte îlocupa infracţiunea, aceasta fiind cea mai !ravă faptă antisocială care atra!e după sine aplicarea le!ii

penale şi a sancţiunilor specifice dreptului penal. $ntre săvârşirea infracţiunii şi aplicarea unei

sancţiuni penale autorului ei, se situează procesul penal, ca activitate or!anizată în vederea adoptării

unei soluţii corespunzătoare datelor concrete ale fiecărei cauze penale, pentru ca nici o persoană să

nu fie pedepsită pe nedrept.

$n vec%ime, procesul penal se desfăşura mai mult la instanţă sau aproape în totalitate în faţa

acesteia. &xistau numai forme rudimentare de or!ane specializate, apte să intervină din oficiu înlupta împotriva fenomenului infracţional şi să pre!ătească 'udecarea cauzelor penale. auza penală

se considera un liti!iu privat între victimă şi infractor, procesul având o confi!uraţie de tip

acuzatorial.

(iaţa socială a impus însă o preocupare sporită din partea statului pentru combaterea

infracţiunilor, ducând la concepţia modernă în care, cauza penală nu mai este considerată un liti!iu

între infractor şi victimă, înfăptuirea 'ustiţiei penale căpătând importanţa sporită pentru stat. Prin

or!anele sale competente, statul intervine împotriva celor care săvârşesc infracţiuni pentru a-isancţiona, reeduca şi reda societăţii, acesta constituind şi scopul principal.

)


2/86

*a înfăptuirea 'ustiţiei penale, participă atât persoanele care au drepturi şi obli!aţii corelative

ce decur! din săvârşirea infracţiunii, persoane ce poartă denumirea de părţi, cât şi alte persoane,

care conform le!ii, sunt c%emate la rezolvarea cauzelor penale.

$n consecinţă, procesul penal se poate defini ca activitatea re!lementată de le!e, desfăşurată

de or!ane cu atribuţiuni bine determinate, cu participarea implicită a părţilor şi a altor persoane

pentru constatarea la timp şi in mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel încât orice

persoană care a săvârşit o infracţiune să fie trasă la răspundere penală potrivit vinovăţiei sale şi nici

o persoană nevinovată să nu fie pedepsită pe nedrept.

SEC IUNEA 1 - OFICIALITATEA PROCESULUI PENALȚ

Potrivit art. + alin + din .pr.pen, actele necesare procesului penal se îndeplinesc din oficiu,

afară de cazul când le!ea dispune altfel. #ceasta re!ulă consacră principiul oficialităţii, ceea ce

presupune că or!anele 'udiciare au ca obli!aţie de serviciu efectuarea investi!aţiilor pentru

descoperirea infracţiunilor şi a infractorilor şi luarea măsurilor necesare pentru tra!erea lor la

răspundere penală. #ceasta, indiferent de voinţa părţilor ).

$n dreptul procesual penal, principiul oficialităţii decur!e din sistemul de acuzare publică

adoptat de le!iuitorul român şi caracterizează întrea!a procedura penală. "pinia ma'orităţii autorilor

este că, c%iar dacă în cazul anumitor instituţii devin incidente aspecte ce presupun disponibilitatea,

principiul oficialităţii nu este înlăturat, procesul penal desfăşurându-se pe tot parcursul său potrivit

acestui principiu, ea neputând fi nici contracarată şi nici afectată de excepţiile de disponibilitate+. $n

sensul acesta s-a pronunţat şi urtea onstituţională, care a reţinut ondiţionarea punerii în

mişcare a acţiunii penale de existenţa plân!erii prealabile a persoanei vătămate reprezintă o excepţie

de la re!ula !enerală a oficialităţii procesului penal înscrisă în art. + alin + din odul de procedură

) .#ntoniu, /.(olonciu, /.0a%aria, Dicţionar de procedură penală, &ditura ştiinţifică şi enciclopedică, 1ucureşti,)233, p.+)2.+ # se vedea /.(olonciu, #.(asiliu, Codul de procedură penală comentat , art.)-4)), &ditura 5aman!iu, +667, p.)68%.9ateuţ, Tratat de procedură penală, partea generală, vol :, &ditura .5.1ec;, 1ucureşti +667, p. )7, p.8 :./ea!u, Tratat de procedură penală, &ditura Pro, )227, p. , p.3?8 =r.Pop, Drept procesual penal , vol. :( partea specială,=ipo!rafia /aţională @# lu', )2A+66


3/86

penalăB>. Prin urmare, cauzele de disponibilitate nu s-ar constitui într-un principiu al

disponibilităţii, care este specific doar procesului civil. Coarte rar autorii de drept procesual penal se

exprimă în sensul existenţei unui principiu al disponibiliăţii, dar şi atunci fără însă a ar!umenta

acest lucru în mod suficient Deci"ia nr. !#2$2%%%, publicată în 9."f. nr. ?


4/86

mai exercite acţiunea penalăF, iar pe de altă parte dacă introducerea plân!erii prealabile nu atra!e

obli!ativitatea inculpării, în sc%imb retra!erea ei are ca efect imediat stin!erea acţiunii penale când

aceasta fusese pusă în mişcare de procuror.

ât priveşte conţinutul acestui principiu, drepturile din procedura civilă ce intră în

conţinutul principiului disponibilităţii H un principiu ce caracterizează procesul civil4 - se re!ăsesc

întocmai în latura civilă a procesului penal. $nsă, dat fiind specificul procedurii plân!erii prealabile,

constatăm că mai multe elemente ale principiului disponibilităţii se re!ăsesc şi în latura penală a

procesului penal.

$n sistemul nostru, acţiunea penală este obli!atorie în procesul penal obişnuit, declanşat ca

urmare a săvârşirii unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se desfăşoară din oficiu, or!anele

de urmărire penală sunt obli!ate să demareze investi!aţiile necesare descoperirii faptelor, a probelor şi a făptuitorilor în vederea tra!erii lor la răspundere penală, indiferent de existenţa vreunei sesizări

din partea victimei infracţiunii E principiului legalităţii urmăririiF. #cţiunea penală având un caracter

de ordine publică, odată declanşată ea trebuie exercitată până la capăt. #stfel că părţile nu pot, pe

cale de învoială, de tranzacţie, de renunţare să dispună de raportul 'uridic de drept penal derivând

din infracţiune E principiul indisponibilităţii procesului penal F7 ministerul public nu poate

tranzacţiona acţiunea penală, nici renunţa în avans la o cale de atac, nici ac%iesa la %otărâre3.

$nsă, în cazul procedurii plân!erii prealabile, victima infracţiunii are libertatea de a ale!edacă va solicita sau nu tra!erea la răspundere penală a făptuitorului, drept ec%ivalent cu cel existent

în procedura civilă de a promova sau nu acţiunea necesară pentru obţinerea despă!ubirilor ori

realizarea creanţei. #cest drept este conferit de le!iuitor numai în cazul anumitor infracţiuni,

prevăzute de odul penal sau în le!ile speciale cu dispoziţii penale.

Din dispoziţiile art. )>) . pen. rezultă că dreptul de formula plân!erea pealabilă în vederea

punerii în mişcare a acţiunii penale are un caracter personal şi aparţine exclusiv persoanei vătămate.

&ersoana vătămată, subiect activ secundar al acţiunii penale, este însuşi subiectul pasiv alinfracţiunii, adică persoana fizică sau 'uridică titulară a valorii sociale ocrotite şi care este vătămată

sau periclitată prin infracţiune2. ând participă la procesul penal, ea devine parte vătămată Eart. +<

.pr.penF.

4 Principiul disponibilităţii caracteristic procesului civil cuprinde următoarele drepturi dreptul persoanei interesate de a porni sau nu acţiunea civilă8 dreptul de a determina limitele cererii de c%emare în 'udecată, respectiv ale apărării8dreptul reclamantului de a renunţa la acţiune sau la dreptul subiectiv, dreptul pârâtului de a ac%iesa la pretenţiilereclamantului şi dreptul ambelor părţi de a stin!e liti!iul printr-o tranzacţie8 dreptul părţilor de a exercita căile le!ale deatac8 dreptul părţii câşti!ătoare de a cere executarea silită a %otărârii 'udecătoreşti. # se vedea :. @toenescu, @.0ilberstein, Tratat de Drept procesual civil. Teoria generală, =..1., )23), p.)+?-)>6.

7 .#ntoniu, /.(olonciu, /.0a%aria, Dicţionar de procedură penală, &ditura ştiinţifică şi enciclopedică, 1ucureşti,)233, p.+)3.3 G.(incent, @.uic%ard, .9onta!nier, #.(arinard , *nstitution +udiciaires, 7e edition, Dalloz, Paris, +66>, p.)23.2 9. 1asarab, Drept penal, partea generală, &ditura Didactică şi Peda!o!ică, 1ucureşti, )23>, p. 2).


5/86

9anifestarea de voinţă a persoanei vătămate, materializată în depunerea plân!erii prealabile,

nu este însă suficientă ca pricina să fie adusă în faţa 'udecătorului )6 voinţa victimei de a fi

sancţionat făptuitorul urmează a fi cenzurată de procuror, care va prelua iniţiativa prin promovarea

acţiunii penale. #şadar, în prezenţa disponibilităţii conferită de le!iuitor titularului plân!erii

prealabile, acţiunea penală nu îşi pierde din trăsăturile !enerale ale acestei acţiuni în procedura

obişnuită, ci capătă trăsături specifice putem spune că din momentul manifestării principiului

disponibilităţii prin formularea plân!erii prealabile, acesta se combină cu principiul oficialităţii

exercitat prin persoana procurorului, iar pentru a avea efect cele două principii trebuie să acţioneze

concomitent pe de o parte, fără voinţa victimei, procurorul nu poate demara procesul penal Eart.

++3 alin. < .pr.penF şi nici pune în mişcare acţiunea penală Eart. )6 lit. fF8 pe de altă parte fără

implicarea procurorului, manifestarea voinţei persoanei vătămate rămâne fără efect penal si procesual penal. #cesta este şi motivul pentru care, în cazul acţiunilor penale puse în mişcare la

plân!erea prealabilă, partea vătămată este cea care dispune în exclusivitate asupra punerii )n

micare a acţiunii penale şi sin!ura care poate stopa exercitarea acesteia înainte de pronunţarea unei

soluţii definitive, prin retra!erea plân!erii sau prin împăcare cu inculpatul şi, de asemenea, care are

Ealături de procurorF dreptul la recurs. #ceste drepturi fac parte din cate!oria drepturilor personale-

nepatrimoniale, care se stin! prin decesul părţii vătămate, moştenitorii sau procurorul nemaiputând

să le exercite))

.

SEC IUNEA 2. PUNEREA ÎN EXECUTARE A HOTĂRÂRILOR JUDECĂTORE TI Ț Ș

PENALE; ULTIMA FAZĂ A PROCESULUI

)6 Până la modificările aduse odului de procedură penală prin *e!ea >?4A+664, simpla depunere a plân!erii prealabile

pentru anumite infracţiuni re!lementate de art. +72 alin.+ lit. a direct la instanţă era suficientă pentru demararea acţiunii penale.)) $n acelaşi sens, a se vedea &. Popescu, :. Damian, Discuţii )n legătură cu exercitarea acţiunii penale atunci c-nd partea vătămată care a făcut pl-ngerea prealabilă a decedat , în Dreptul nr. ?A)222, p. )63.

?


6/86

Potrivit dispoziţiilor aflate în vi!oare, %otărârile 'udecătoreşti penale pot fi puse în executare,

doar de către instanţa de executare.

Deşi subiectul oficial care rezolvă problemele le!ate de executare este instanţa de 'udecată,

în vederea punerii în executare a %otărârii penale, mai intervin şi alte or!ane competente cum ar fi

or!anele Politiei, Parc%etului etc..

#rticolul )A)23 (. Don!oroz ::, pa!. >67

4


7/86

Cazele procesului penal sunt urmărirea, 'udecata i punerea în executare a %otărârilor ș

'udecătoreşti, fiecare dintre aceste faze având structura, limitele i elementele sale definitorii.ș

Dispoziţiile unei %otărâri penale, oricât de temeinice i 'uste ar fi ele, ar avea o valoare pur ș

formala i ar rămâne neluate în seama, dacă nu s-ar prevedea prin le!e mi'loace i măsuri deș ș

executare a ceea ce a %otărât instanţa de 'udecată. Pronunţarea %otărârii penale definitive pune capăt

conflictului de ordin penal i civil născut din săvâr irea infracţiunii, dar nu înfăptuie te prin eaș ș ș

însă i sancţiunile de drept penal i reparaţiile civile. 9ai este necesar ca cei cărora li s-a aplicat oș ș

sancţiune de drept penal sau civil să fie constrânşi să îndeplinească ceea ce instanţele penale au

%otărât să suporte efectiv sancţiunile aplicate i consecinţele acestora. /umai astfel sancţiunea deș

drept penal va avea, represiv i preventiv, o influen ă reală asupra condamnatului sau va înlăturaș ț

efectiv starea de pericol care a atras aplicarea unei măsuri de si!uranţă. $n acelaşi timp va spori iș

efectul exemplarităţii, creând i întărind în conştiinţa membrilor colectivităţii ideea că nimeni nu seș

poate sustra!e de la executarea pedepsei. #şadar, numai în acest fel repararea vătămării cauzate prin

infractiune va constitui o reală dezdăunare a persoanei vătămate.)<

&xecutarea %otărârilor penale implică îndeplinirea unui complex de acte succesive iș

coordonate, care sunt efectuate de or!ane i subiecţi procesuali în vederea realizării complete a ceeaș

ce s-a decis de către instan a de 'udecată prin %otărârea penală.ț )?

#ceastă activitate se particularizează prin aceea că se desfă oară cu participarea nu numai așor!anelor 'udiciare Esistemul 'udiciarF ori numai a or!anelor administrative Esistemul administrativF,

ci cu participarea ambelor cate!orii de or!ane Esistemul mixtF.

" altă particularitate a activităţii procesuale din faza executării este i aceea că se desfă oarăș ș

după soluţionarea prin %otărâre definitivă a conflictului de drept penal. $n materia penală nu există

posibilitatea unei execuţii provizorii cu privire la fondul cauzei penale Eca în dreptul civilF.

Posibilitatea executării imediate a unor înc%eieri susceptibile de a fi atacate cu recurs nu priveşte

raportul procesual principal ci unele raporturi derivate EadiacenteF.@e impune subliniat faptul că nu trebuie confundat momentul când %otărârea a rămas

definitivă i a devenit executorie cu momentul epuizării activităţii procesuale8 dacă, în !enere,ș

aceste momente coincid, de multe ori ele sunt diferite. De exemplu, un inculpat declară peste

termen apel împotriva %otărârii de condamnare, caz în care activitatea procesuală va continua prin

'udecarea acestui apel8 %otărârea atacată este însă rămasa definitivă ex tunc Eîn momentul când a

expirat termenul de recursF, i deci executorie, apelul făcut peste termen neavând efect suspensivș

Eart.>4< i >4? .pr.pen.F.ș

)6+.

7


8/86

$n sfârşit, specific activităţii de executare este i faptul că ea se desfă oară în cadrul unuiș ș

raport procesual propriu, denumit raport procesual de executare, care ia naştere după rezolvarea prin

%otărârea definitivă a conflictului procesual principal.)4

I.2.2 STRUCTURA I LIITELE !A"EI DE E#ECUTARE A $OTARARILOR PENALEȘ

Caza procesuală a punerii în executare se plasează după rămânerea definitivă a %otărârii

'udecătoreşti penale i potrivit art.6+- >6>.)7 Procesul se află în faza punerii în executare i când după rămânerea definitivă a %otărârii, condamnatul introduce oșcerere de amânare a executării pedepsei înc%isorii Eart. F, c%iar dacă 'udecătorul dele!at nu a întreprins în cauză încănici un act concret de punere in executare.)3 =raian Pop, Drept procesual penal , vol. :(, Parte !enerală, =ipo!rafia /aţională @.#. lu', )2.)2 :on /ea!u, Tratat de procedură penală, &ditura Pro, 1ucureşti, )227, pa!. 4


9/86

$n timp ce re!lementarea punerii în executare a %otărârilor penale cade sub inciden aț

exclusivă a normelor dreptului procesual penal, executarea propriu-zisă a sancţiunii penale cade sub

inciden a normelor de drept substanţial, norme cuprinse atât în odul penal, cât i în *e!ea nr.ț ș

+>A)242 privind executarea pedepselor, modificată prin *e!ea nr. 7A)27> publicată în 1uletinul

"ficial, Partea :, nr. . $n +6 iulie +664 a fost adoptată *e!ea nr. +7?A +664

privind executarea pedepselor i a măsurilor dispuse de or!anele 'udiciare în cursul procesuluiș

penal.

#utonomia fazei punerii în executare a %otărârilor penale este marcată i prin prezen a înș ț

cadrul raporturilor 'uridice procesuale a anumitor subiecţi care nu pot fi întâlni i în raportul deț

executare. @ubiectul prezent în orice raport 'uridic de punere în executare este instanţa de executare

Eart.


10/86

procedurale, de competen a 'udecătorului însărcinat cu executarea %otărârilor penale, dar iț ș

adevărate activită i 'urisdicţionale, desfăşurate în fa a instanţei 'udecătoreşti, în şedinţă publică,ț ț

orală i contradictorială. Procedurile 'urisdicţionale de executare, promovate pentru aplicareaș

corectă a le!ii în executarea pedepselor, au un caracter eventual, în sensul că intervin numai în acele

cauze în care sunt necesare sc%imbări sau modificări de pedepse, împiedicări la începerea sau

continuarea executării ori alte situaţii prevăzute de le!ea penală ce se impun a fi aplicate cauzelor în

care se face executarea. De aceea, în numeroase cauze penale, procedura executării %otărârilor

penale definitive se reduce numai la activitatea de punere în executare a pedepselor i a altor măsuriș

penale, iar procedurile 'urisdicţionale de executare intervin numai în cazuri restrânse, când se

produce vreun incident de executare.++

@ub aspectul limitelor, activitatea propriu-zisă de executare a pedepselor i a altor măsuriș

penale se situează în afara procesului penal. #stfel, modalităţile prin care se execută efectiv

pedeapsa detenţiunii pe via ă sau a înc%isorii, pedeapsa amenzii penale, măsurile de si!uranţă nu facț

parte din procesul penal i nu sunt re!lementate de normele dreptului procesual penal8 în activitateaș

de executare propriu-zisă a pedepselor se aplică normele dreptului penal execuţional8 în activitatea

de executarea amenzilor penale i a celor 'udiciare se aplică normele dreptului financiar8 înș

aplicarea unor măsuri de si!uranţă sunt operante normele dreptului administrativ8 dispoziţiile civile

din %otărâre se execută potrivit le!ii procesual penale, iar cele privind despă!ubirile civile ișc%eltuielile 'udiciare cuvenite părţilor se execută potrivit le!ii civile.

De aceea, procedura executării %otărârii penale definitive se limitează numai la normele care

re!lementează modalităţile de punere în executare a dispoziţiilor din %otărârile penale definitive iș

procedurile 'urisdicţionale promovate în vederea executării %otărârii penale definitive în

conformitate cu le!ea.+>

SEC INEA % PRINCIPIILE SPECI!ICE !A"EI DE PUNERE &N E#ECUTARE AȚ

$OT'R(RILOR PENALE

++ r. =%eodoru, Drept procesual penal, vol. ::, Parte specială, Cundaţia pentru cultură i ştiinţă 9oldovaB, &diturașu!etarea, :aşi, )223, p. ?+7-?+3.+> r. =%eodoru, Drept procesual penal, vol. ::, Partea specială, Cundaţia pentru cultura i ştiinţă 9oldovaB, &diturașu!etarea, :aşi, )223, pa!. ?+3

)6


11/86

I.%.1 ENUERAREA I CON INUTUL PRINCIPIILOR SPECI!ICE !A"EI DEȘ Ț

PUNERE &N E#ECUTARE

#lături de principiile !enerale+


12/86

I.%.2 ELEENTE DE!INITORII ALE !A"EI DE PUNERE &N E#ECUTARE.

LEGALITATEA I O!ICIALITATEA.Ș

Deşi în art. + alin. ), aşa cum este formulat textul, +2 s-ar părea că le!alitatea, ca re!ulă de

bază a procesului penal, s-ar aplica numai în cursul urmăririi penale i al 'udecăţii, nu există nici oș

raţiune ca respectarea si aplicarea întocmai a le!ii de procedură să nu constituie o obli!aţie pentrutoţi cei care iau parte la faza de executare a %otărârilor penale definitive.>6 %iar daca nu este

consacrat în mod expres în art. + alin. ) din . pr. pen., principiul le!alităţii, principiu constituţional,

este cel care stă la baza supunerii unei persoane la executarea unei pedepse numai în condiţiile le!ii,

de către or!anele de stat abilitate i în baza unei %otărai 'udecătoreşti definitive. Prin le!e suntș

stabilite totodată o serie de proceduri pentru înlăturarea unor abuzuri din executarea %otărârilor

penale.

#stfel în odul penal se incriminează i sunt pedepsite fapte ca supunerea unei persoane lașexecutarea unei pedepse, a unei măsuri de si!uranţă sau educative, în alt mod decât cel prevăzut

prin dispoziţiile le!ale, supunerea la rele tratamente a unei persoane aflate în stare de deţinere ori în

executarea unei măsuri de si!uranţă sau educative

Re!ula de baza a oficialităţii este operantă i în faza de executare a %otărârilor penaleș

definitive, deoarece actele necesare pentru punerea în executare a dispoziţiilor penale cu caracter

definitiv se îndeplinesc din oficiu , afară de cazul când exista vreo împiedicare le!ală. /u se poate

concepe ca, după ce s-a pronunţat o %otărâre de condamnare a inculpatului, punerea în executare a pedepselor aplicate să depindă de voinţa parţii vătămate sau a inculpatului. De aceea, există

obli!aţia le!ală pentru or!anul însărcinat cu executarea %otărârilor penale să aducă la îndeplinire

dispoziţiile ce trebuie executate. Dacă pentru 'udecarea unei cauze penale instanţa trebuie sa fie

sesizată de către procuror sau persoana vătămată, în cazul procedurilor 'urisdicţionale de executare

instanţa se poate sesiza din oficiu , ceea ce impune o aplicare mai lar!ă în această fază a principiului

oficialităţii. odul penal, în art.+46 r. =%eodoru, op. cit., p. ?+2.

)+


13/86

executarea pedepsei, ceea ce include i omiterea cu buna ştiinţă a aducerii la îndeplinire a proceduriiș

de punere în executare a dispoziţiilor penale definitive.

@pre deosebire de odul de procedură penală din )2>4, care încredinţa competen a deț

punere în executare e pedepselor 9inisterului Public, actuala re!lementare acordă această

competen ă instanţei de executare, ceea ce implica o procedură 'urisdicţională. @e asi!ură astfel iț ș

exercitarea de către cel interesat a dreptului la acces liber la 'ustiţie, prevăzut de altfel i deș

onstituţie.>)

Raportul de drept penal execuţional se stabileşte din momentul în care s-a pus în executare

pedeapsa sau măsura penală aplicată, până la încetarea ei prin a'un!erea la termenul fixat prin

%otărârea 'udecătoreasca. *e!ea penală prevede dispoziţii care permit, în cursul executării, să se

sc%imbe sau modifice pedeapsa înc%isorii, să înceteze definitiv executarea pedepsei ori să împiedicetemporar începerea executării8 în aceste cazuri durata raportului de drept penal execuţional poate fi

scurtată sau însuşi raportul să fie stins prin cauze le!ale. :nstanţa de executare, pe cale

'urisdicţională, este c%emată să scurteze durata raportului de drept penal execuţional sau să decidă

stin!erea sa. a urmare, durata fazei de executare a dispoziţiilor penale i civile poate dura până laș

intervenirea unui incident le!at de sc%imbarea, modificarea sau întreruperea executării, sau se poate

prelun!i până la executarea în între!ime a pedepsei aplicate.>+

$n concluzie, rămânerea definitivă a unei %otărâri 'udecătoreşti prin care s-a dispus înle!ătura cu tra!erea la răspundere penală sau civilă a unei persoane, dă naştere unei acţiuni de

executare Eactio executoriaF.>> onţinutul acestui raport 'uridic procesual penal de executare îl

formează dreptul statului de a face sa fie puse în executare toate dispoziţiile unei %otărâri penale

definitive, iar în ce priveşte subiecţii procesuali, la care se referă dispoziţiile din %otărâre, de a

suporta sau beneficia de efectele punerii în executare.>) r. =%eodoru, op. cit.,. pa!. ?+2.>+ *dem, p. ?>6>> $n locul acţiunii penale se substituie acţiunea de executare, iar în locul raportului procesual principal se formează unnou raport principal, raportul procesual de executare.>)?.

)>


14/86

CAPITOLUL II ) CONDI II NECESARE PUNERII &N E#ECUTARE AȚ

$OT'R(RILOR PENALE DE!INITI*E

SEC IUNEA 1 - CARACTERUL E#ECUTORIU AL $OT'R(RILOR PENALEȚ

)


15/86

II. 1. 1 $+tă,,i eecut+,ii

Procesul penal cuprinde numeroase activităţi ce se desfăşoară într-un an!rena' de acte

procesuale. #ceastă multitudine de acte şi activităţi impune o !rupare a acestora pe diviziuni, etape,

care să răspundă unei sistematizări metodolo!ice atât pentru abordarea teoretică, dar mai ales

practică, întocmai principiului conform căruia practica naşte teoria, dar se conformează acesteia.

$n funcţie de faza în care se află procesul penal, acţiunile se desfăşoară după re!uli distincte

şi în faţa unor or!ane distincte, se desfăşoară într-o succesiune obli!atorie prestabilită de le!ea

procedurii penale, se desfăşoară pro!resiv, fiecare nouă activitate, propulsând procesul într-o nouăfază, între!ul – foarte complex, reprezentând totuşi o unitate. /erespectarea succesivităţii poate

împiedica efectuarea unor activităţi dacă nu au fost de'a efectuate. %iar şi atunci când se aplică

proceduri speciale care ur!entează procesul, fazele obli!atorii trebuie respectate. &x. nu se poate

lua măsura arestării preventive a inculpatului înainte de a fi pusă în mişcare acţiunea penală Eart.

+>4 .pr.pen.F.

Cazele procesului penal reprezintă“diviziuni ale acestuia, în care îşi desfăşoară activitatea o

anumită cate!orie de or!ane 'udiciare, în îndeplinirea atribuţiilor ce se înscriu în funcţia lor procesuală şi, după epuizarea cărora, pot fi date anumite soluţii privind cauza penală”.

odul de procedură penală consacră împărţirea procesului penal în trei mari faze ale sale,

respectiv urmărirea penală, 'udecata şi executarea %otărârilor penale.

Caza executării %otărârilor penale are ca obiect desăvârşirea activităţii de realizare a 'ustiţiei

penale prin aducerea la înfăptuire a celor decise prin %otărârile penale definitive.>?

#ceste obiective importante 'ustifică existenţa punerii în executare a %otărârii penale ca fază

autonomă a procesului penal.Dispoziţiile unei %otărâri penale, oricât de temeinice şi de 'uste ar fi ele, ar avea o valoare

pur formală şi ar rămâne neluate în seamă dacă nu s-ar prevedea prin le!e mi'loace şi măsuri de

executare a ceea ce a %otărât instanţa de 'udecată.

@e poate defini că executarea %otărârii penale este măsura care desăvârşeşte realizarea

'ustiţiei penale. Caza de executare a %otărârilor penale cuprinde, în primul rând re!lementarea

modalităţilor de punere în executare a dispoziţiilor cuprinse în %otărârile penale definitive se emite

mandatul de executare a pedepsei, se trece la încarcerarea condamnatului, se încasează amenda

penală, se pun în executare măsurile de si!uranţă, etc.

>? 9. droiu, &rocedură penală. &artea specială, p.


16/86

$n al doilea rând, în această fază sunt rezolvate incidentele care se pot ivi cu ocazia punerii

în executare a %otărârilor penale care ar putea împiedica executarea pedepsei, sc%imba sau modifica

pedeapsa pusă în executare, etc. =ot în această fază se pun la dispoziţia or!anelor c%emate să pună

în executare %otărârile penale mi'loacele procesuale şi împuternicirile le!ale prin care să asi!ure

aducerea la îndeplinire a %otărârilor >4.

$n fine, faza de executare a %otărârilor penale definitive poate cuprinde acte simple de

punere în executare a pedepsei, care nu se efectuează de completul de 'udecată, dar sunt acte

procedurale, de competenţa 'udecătorului însărcinat cu executarea %otărârilor penale, precum şi

activităţi 'urisdicţionale, desfăşurate în faţa instanţei 'udecătoreşti, în şedinţă publică orală şi

contradictorie.

#supra caracterului normelor de drept care se referă la executarea %otărârilor penale auexistat mai multe păreri. După unii autori acestea ar aparţine dreptului administrativ, după alţii,

aparţin inte!ral dreptului penal executiv, iar alţii consideră că ele reprezintă în totalitate norme de

drept procedural.

"r!anele de executare privesc cele două etape ale activităţii de executare Epunerea în

executare a %otărârii şi executarea propriu – zisăF şi se împart în

aF "r!anul care ordonă executarea %otărârii, care este instanţa de executare.

Potrivit art.


17/86

@ubiecţii neoficiali sunt persoanele faţă de care sau în interesul cărora se efectuează

executarea. #ceste persoane au calitatea de subiecţi principali Espre pildă, inculpatul condamnat la o

pedeapsă ori împotriva căruia s-a luat o măsura de si!uranţă, sau care a fost obli!at la plata unor

despă!ubiri civile, etc.F. =ot astfel, sunt subiecţi principali în executarea privind latura civilă şi,

eventual, a c%eltuielilor 'udiciare partea civilă, partea responsabilă civilmente ori partea vătămată.

II.1.2 +/e0tul ,ă/0e,ii efi0itive a +tă,,il+, 3uecăt+,e4ti pe0ale

5otărârile penale au caracter executoriu absolut cu condiţia esenţială că acestea să fie

definitive. &ste absolut obli!atoriu să cunoaştem care este momentul când %otărârile penale rămân

definitive, pentru că de la data rămânerii definitive, %otărârea dobândeşte anumite trăsături şi dă

naştere unor drepturi şi obli!aţii părţilor din proces şi or!anelor c%emate să pună în executare

%otărârea respectivă.

ea mai importantă însuşire a rămânerii definitive a %otărârii 'udecătoreşti penale este aceea

că ea dobândeşte, din acest moment, autoritate de lucru 'udecat. unoaşterea momentului rămânerii

definitive a %otărârii de condamnare prezintă importanta şi pentru unele instituţii de drept penal,

cum sunt aplicarea obli!atorie sau facultativă a le!ii penale mai favorabile în cazul pedepselor

definitive, concursul de infracţiuni, recidiva, aplicarea pedepsei în cazul când nu există recidivă,

executarea pedepselor accesorii, suspendarea executării pedepsei – sub ambele ei forme – anularea

executării pedepsei la locul de muncă şi termenul de prescripţie a executării pedepsei>7.

5otărârea penală rămasă definitivă beneficiază de autoritate de lucru 'udecat, ceea ce

înseamnă că va fi executată, va împiedica o nouă acţiune penală pentru aceeaşi faptă penală şi

persoană şi nu mai poate fi modificată decât pe calea contestaţiei la executare sau pentru îndreptareaunor erori materiale, conform art. )2? din codul de procedură penală.

Potrivit art. . *a data retra!erii apelului, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel8

>7 9. droiu, op. cit . p.


18/86

3?)

alin )F lit. eF .pr.pen. prin le!ea >?4A+664 este atacabilă cu recurs. #nterior acestor modificări, deciziile pronunţate în apel prin care se dispune desfiinţarea sentinţelor şi

trimiterea cauzei spre re'udecare nu puteau fi atacate cu recurs, o %otărâre cu privire la care s-a

dispus trimiterea cauzei spre re'udecare rămânând definitivă abia după parcur!erea celui de-al

doilea ciclu de 'udecată, în fond, apel şi recurs.

Potrivit art.


19/86

@pre deosebire de %otărârile instanţei de fond şi de apel, care devin definitive la momente

diferite în funcţie de situaţiile concrete apărute în practică, %otărârea instanţei de recurs devine

definitivă şi dobândeşte autoritate de lucru 'udecat la data pronunţării, ori de câte ori recursul a fost

admis

II.1.% Efectele +tă,,ii efi0itive. Aut+,itatea e luc,u 3uecat

#utoritatea de lucru 'udecat ca noţiune presupune situaţia 'uridică rezultată din soluţionarea

definitivă şi irevocabilă a unui conflict dedus înaintea 'udecăţii.

*ucrul 'udecat, respectiv soluţia cuprinsă în %otărârea definitivă şi irevocabilă este

considerată că exprimă adevărul asupra faptelor şi împre'urărilor deduse 'udecăţii, prin urmare, are

un caracter absolut Eres 'udicata pro veritate %abeturF>3.

#ceastă considerare este necesară pentru a statornici autoritatea şi presti!iul 'ustiţiei şi

stabilitatea activităţii 'urisdicţionale, constituind o prezumţie le!ală care nu poate fi modificată

decât pe cale extraordinară de atac Eart. >>?, al.+ şi


20/86

− creează o limită în favoarea celor ce au uzat de căile de atac8 situaţia acestora nu poate fi

înrăutăţită dacă partea adversă nu a atacat şi ea acea %otărâre.

#ceste %otărâri au putere de le!e, devin obli!atorii atât pentru părţi cât şi pentru or!anele

statului. $ntre le!e şi %otărârea definitivă cu putere de le!e există însă deosebire în ce priveşte

câmpul de aplicabilitate, în sensul că %otărârea 'udecătorească are caracter individual, ea este „le!e”

numai în cauza în care a fost pronunţată, în timp ce le!ea este opozabilă er!a omnes.

#utoritatea de lucru 'udecat a %otărârilor penale produce consecinţe cu efecte pozitive, dar

într-o anumită măsură şi efecte ne!ative>2.

&fectul pozitiv cel mai important este cel executoriu - dă dreptul or!anelor competente să

treacă imediat la executare fără a fi necesară vreo formulă ori titlu special de investire spre

executare.

&fectul ne!ativ se manifestă prin a împiedica o nouă acţiune penală asupra aceleiaşi cauze

Eart. )6, lit. 'F.

Pentru ca autoritatea de lucru 'udecat să poată fi invocată este necesară întrunirea

cumulativă a trei condiţii

− existenţa unei %otărâri definitive8

− acţiunea penală nouă să se îndrepte împotriva aceleiaşi persoane8

− acţiunea să privească acelaşi fapt material 8

*imitele de aplicare ale autorităţii de lucru 'udecat. #utoritatea de lucru 'udecat operează în

principiu, “er!a omnes”. u toate acestea, limitele sale de aplicare se diferenţiază în funcţie de

modul de rezolvare a cauzei. #stfel, %otărârea penală de condamnare are întotdeauna efect “er!a

omnes” în ce-l priveşte pe inculpat. &l poate fi obli!at la despă!ubiri civile printr-o %otărâre civilă

ulterioară, dar el este apărat de răspundere c%iar dacă în aceeaşi cauză şi pentru acelaşi fapt apar şi

alte persoane inculpate.

5otărârea de ac%itare, aceasta are efecte diferite în raport de motivul pentru care a fost ac%itat.

&x dacă a fost ac%itat pentru că fapta nu există, orice persoană acuzată de complicitate sau

coautorat poate invoca excepţia. Dacă, însă, motivul este in personam Eiresponsabilitate, etcF,

autoritatea de lucru 'udecat este opozabilă tuturor, el neputând fi acuzat de nimeni pentru fapta

respectivă.2 :. Clorian, *mportan a pe care o pre"intă stabilirea datei răm-nerii definitive a otăr-rilor /udecătore tiț ș , în Dr. nr. >,)227, pp.44-7).


21/86

#utoritatea reciprocă a %otărârilor penale şi civile. Potrivit art. ++ al ), .pr.pen., există

prioritate de autoritate a penalului faţă de civil. Re!lementarea nu a avut în vedere rezolvarea laturii

civile de către instanţa penală pentru că atunci se dă o sin!ură %otărâre. =extul se referă la existenţa

a două %otărâri pronunţate de instanţe diferite şi la date de timp diferite. $n acest caz trebuie

observat care a fost prima %otărâre, de unde şi rezolvările vor fi în consecinţă.

=extul de le!e invocat precizează „%otărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru

'udecat în faţa instanţei care 'udecă acţiunea civilă, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a

săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia”.

Pentru a nu lăsa loc la interpretări şi a se evita orice eroare în ce priveşte condamnarea penală,

le!iuitorul adau!ă în art. ++ al + .pr.pen. precizarea că „%otărârea definitivă a instanţei civile prin

care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru 'udecat în faţa or!anului de urmărire

penală şi a instanţei penale, cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a

vinovăţiei acesteia″ .

Rămân însă o serie de probleme referitoare la latura civilă care trebuie soluţionată de instanţa

civilă dacă prin %otărârea penală nu a fost soluţionată şi latura civilă natura pre'udiciului,

dimensiunea acestuia, cine face despă!ubirea, cum şi către cine, etc.

$ntre %otărârile penale şi cele civile nu există o reciprocitate decât foarte relativă.

Revenind, în afara limitelor precizate de art. ++ al. +, .pr.pen., %otărârea civilă poate avea

autoritate de lucru 'udecat în penal pentru probleme ca existenţa şi întinderea pre'udiciului,

c%estiuni prealabile, etc.

SEC IUNEA 2 - ALTE ASPECTE CE CONDI IONEA"' PUNEREA &N E#ECUTAREȚ Ț

A $OT'R(RILOR PENALE

Din secţiunea precedentă putem contura două condiţii necesare punerii în executare a

%otărârilor penale

aF să existe o %otărâre 'udecătoreasca penală definitivă, le!ea prevăzând în mod expres că

%otărârile 'udecătoreşti penale devin executorii la data când au rămas definitive

+)


22/86

bF %otărârea 'udecătoreasca definitivă să fi rezolvat definitiv acţiunea penală i acţiuneaș

civilă, adică să fie o %otărâre 'udecătoreasca prin care s-a rezolvat, cu autoritate de lucru 'udecat,

fondul cauzei.

#lături de aceste condiţii, din lucrările existe în materie, se pot contura i alte aspecte ceș

condiţionează punerea în executare a %otărârilor penale

cF să existe o %otărâre dată de o instanţă competentă cu 'urisdicţie penală, %otărârea să fie în

fiinţă, valabilă i nu anulată.ș


23/86

procesului penal. $n latura civilă, %otărârile de ac%itare sau de încetare a procesului penal pot

cuprinde în cazurile prevăzute de le!e, dispoziţii privind repararea pre'udiciului si obli!area la

c%eltuieli 'udiciare ce sunt susceptibile de executare.

#şadar, punerea în executare a %otărârilor penale definitive este condiţionată de existen aț

unor dispoziţii cu privire la latura penală i la cea civilă ce pot fi executate. Dacă %otărârileș

cuprinzând o condamnare penală se pun în executare din oficiu, cele privind latura civilă se pun în

executare la cererea părţii civile, potrivit le!ii civile. u toate acestea, restituirea lucrurilor iș

valorificarea celor neridicate, precum i dispoziţia prin care un înscris este declarat fals se pun înș

executare din oficiu de către 'udecătorul dele!at cu executarea.


24/86

CAPITOLUL III AUTORIT' ILE IPLICATE &N PUNEREA &NȚE#ECUTARE A $OT'R(RILOR PENALE

SEC IUNEA 1 - ORGANELE COPETENTE A PUNE &N E#ECUTARE $OT'R(RILEȚPENALE DE!INITI*E

III.1.1 - INSTAN A DE E#ECUTARE. DETERINAREA I ATRI5U IILEȚ Ș ȚINSTAN EI DE E#ECUTAREȚ

$n conformitate cu prevederile art.


25/86

Dacă după rămânerea definitivă a %otărârii s-a modificat prin le!e competenţa de 'udecată în

primă instanţă37A+66?

de către onsiliului @uperior al 9a!istraturii.

:nstanţa de executare are obli!aţia !enerală de a iniţia executarea %otărârilor penale a căror

executare este dată în competenţa sa, adică de a dispune punerea în executare a acestora, precum şide a lua măsurile ce se impun pentru efectuarea executării. :nstanţa de executare îşi îndeplineşte

atribuţiile în complet de 'udecată, deci ca or!an 'urisdicţional


26/86

Dacă cu prile'ul punerii în executare a %otărârii sau în cursul executării se iveşte vreo

nelămurire sau împiedicare, 'udecătorul dele!at poate sesiza instanţa de executare

Gudecătorului dele!at i se lasă latitudinea de a aprecia asupra nelămuririlor sau cauzelor care

împiedică punerea în executare, mar'ă de apreciere criticată în doctrină lit 'F. #ceastă verificare se faceasupra unor or!ane aparţinând autorităţii executive şi se realizează, atunci când constată nere!uli,

prin sesizarea comandantului locului de deţinere preventivă şi luarea de măsuri imediate pentru

înlăturarea oricăror abuzuri sau declanşând cercetarea penală împotriva celor vinovaţi.

Procurorul, pe lân!ă declanşarea cercetărilor penale asupra unor fapte şi a persoanelor

implicate, poate informa conducerea instanţei de executare asupra nere!ulilor constatate în vederea

luării măsurilor de înlăturare.

Procurorul poate sesiza şi instanţa de executare, pentru a soluţiona incidentele ivite în cursulexecutării folosind calea contestaţiei la executare sau promovând procedura 'urisdicţională

corespunzătoare. Participarea procurorului este obli!atorie la toate procedurile privind executarea

%otărârilor penale cu dreptul de a pune concluzii şi de a ataca soluţia pronunţată folosind căile de

atac prevăzute de le!e.

Dacă, în le!ătură cu executarea %otărârilor penale, constată săvârşirea de infracţiuni,

procurorul se sesizează din oficiu şi începe urmărirea penală, în condiţiile le!ii.?6


27/86

III.1.2 6uecăt+,ul ele7at

Pentru a înţele!e mai bine noţiunea de 'udecător dele!at cu executarea pedepselor privative

de libertate, precum şi care este statutul acestuia potrivit noii le!i de executare, trebuie să definim

întâi ce este acela un 'udecător. $n literatura 'uridică?), s-a subliniat că 'udecătorul este acela care

exercită funcţia de a 'udeca, de a pronunţa dreptul cu ocazia unei contestaţii, de a împărţi 'ustiţia ca

prero!ativă suverană aparţinând statului. $n examinarea cauzelor 'udecătorul trebuie să cântărească

drepturile şi interesele fiecărei părţi, fără să ţină seama de consideraţiuni străine procesului, oricare

ar fi ele?+.

#rticolul ? para!. > din onvenţia europeană a drepturilor omului nominalizeazăJ'udecătorulB cu trimitere indubitabilă la 'udecătorul de scaun, în sensul de funcţionar de stat care

'udecă un proces, trasează un liti!iu, adică exercită o funcţie 'urisdicţională, fiind independent faţă

de executiv în oricare dintre statele contractante?>.

$n ceea ce priveşte acum termenul de 'udecător dele!at, în literatura de specialitate?F din onstituţia RomânieiL şi le!al Kart. + alin.

E>F din *e!ea nr. >6>A+66 . 1îrsan, Covenţia Europeană a Drepturilor mului 3 comentariu pe articole, vol. *. Drepturi i libertăţi, &d.

#ll 1ec;, 1ucureşti +66?, p. >


28/86

fac parte din puterea 'udecătorească, îndeplinind însă atribuţii speciale, re!lementate de le!ea

privind executarea pedepselor.

&ste foarte important de reţinut că 'udecătorul dele!at pentru executarea pedepselor nu face

parte din personalul vreunui penitenciar sau al #dministraţiei /aţionale a Penitenciarelor, astfel

încât între acesta şi personalul de conducere al administraţiei penitenciare nu pot exista în nici un

caz raporturi de subordonare ierar%ică, ci, din contră, dispoziţiile emise în scris şi motivat de

'udecătorul dele!at sunt obli!atorii, conform le!ii, pentru între!ul personal al penitenciarelor.

#rticolul 4 din *e!ea nr. +7?A+664 prevede că executarea pedepselor se desfăşoară sub

suprave!%erea, controlul şi autoritatea 'udecătorului dele!at. Preşedintele curţii de apel

desemnează, anual, unul sau mai mulţi 'udecători dele!aţi pentru executarea pedepselor privative de

libertate pentru fiecare penitenciar aflat în circumscripţia teritorială a curţii de apel.$n ceea ce priveşte procedura de soluţionare de către 'udecătorul dele!at pentru executarea

pedepselor privative de libertate a cererilor sau plân!erilor, în literatura de specialitate?4 s-a afirmat,

opinie la care ne raliem, că aceasta H procedura de soluţionare H este departe de a îndeplini cererile

minimale ale unui proces ec%itabil. $n primul rând, procedura nu este una publică H în interiorul

penitenciarului accesul persoanelor din afară este strict limitat H, nefiind permis accesul publicului,

apoi nu este îndeplinită condiţia de contradictorialitate a procedurii, deoarece le!ea nu prevede

decât obli!aţia 'udecătorului dele!at de a audia persoana privată de libertate, nu şi obli!aţia de aasi!ura prezenţa reprezentantului penitenciarului la desfăşurarea procedurii. De asemenea, le!ea nu

prevede procedura de propunere şi administrare a probelor, menţionând doar că în cazul plân!erilor

în materie disciplinară 'udecătorul dele!at poate Jproceda la ascultarea oricărei alte persoane, în

vederea aflării adevăruluiB?7. $nc%eierile 'udecătorului dele!at pot fi atacate cu contestaţie la

'udecătorie doar de către persoanele private de libertate, nu şi de către penitenciar.

$n ceea ce priveşte atribu iile 'udecătorului dele!at deşi în le!e nu este prevăzut expres acestț

aspect, interpretarea raţională a textelor referitoare la instituţia 'udecătorului dele!at conduce laconcluzia că acesta îşi desfăşoară activitatea c%iar în cadrul penitenciarului, fără însă a face parte

din personalul acestuia, luând contact direct şi nemi'locit cu problematica şi realităţile ce se nasc pe

parcursul executării pedepselor privative de libertate. #stfel, le!ea dă

posibilitatea 'udecătorului să suprave!%eze şi să controleze îndeaproape asi!urarea le!alităţii în

executarea acestor pedepse, dar şi a măsurilor preventive privative de libertate Ereţinerea şi arestarea

preventivăF, care se execută în secţiile speciale ale penitenciarelor sau în centre de reţinere şiAsau de

arestare preventivă. =otodată, pentru a asi!ura imparţialitatea 'udecătorului dele!at, le!ea prevede

?4 .. %i!%eci, 9. (asilescu, 4olul i locul /udecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate,R.D.P. nr.


29/86

că, pe perioada exercitării atribuţiilor care îi revin în această calitate, nu poate desfăşura nici o altă

activitate decât cele stabilite de le!ea privind executarea pedepselor ?3.

#stfel, *e!ea +7?A+664 prevede că executarea pedepselor se desfăşoară sub suprave!%erea,

controlul şi autoritatea 'udecătorului dele!at. Preşedintele curţii de apel desemnează anual unul sau

mai mulţi 'udecători dele!aţi pentru executarea pedepselor privative de libertate, pentru fiecare

penitenciar aflat în circumscripţia teritorială a curţii de apel.

Gudecătorul dele!at are ca atribuţie !enerală suprave!%erea şi controlul asupra pedepselor,

care se execută numai sub autoritatea sa. elelalte atribuţii specifice sunt detaliate şi enumerate

ex%austiv de *e!ea nr.+7?A+664, acestea fiind următoarele soluţionarea plân!erilor persoanelor

private de libertate întemeiate pe dispoziţiile art. +? alin. E+F, art. >4 alin. E+F, art. >3 şi art. 7< din

le!e8 soluţionarea cererilor şi sesizărilor privind sc%imbarea re!imurilor de executare a pedepselor privative de libertate8 ascultarea persoanei condamnate în procedura de soluţionare a plân!erilor

formulate de aceasta8 propunerea ori dispunerea măsurilor le!ale în cazul refuzului de %rană8

primirea informărilor asupra aplicării şi ridicării mi'loacelor de imobilizare8 prezidarea comisiei

pentru individualizarea re!imului de executare a pedepselor privative de libertate în procedura

internă a liberării condiţionate.

$n literatura de specialitate?2 se afirmă că controlul le!alităţii actelor întocmite de

administraţia penitenciară de către 'udecătorul dele!at pentru executarea pedepselor are caracter 'uridic EneFnormativ, pentru că, prin voinţă unilaterală, se nasc, se modifică sau se stin! raporturi

'uridice Ede exemplu, acordarea sau respin!erea acordării liberării condiţionateF8 de respectare a

le!alităţii, pentru că se execută pe baza şi în concordanţă cu le!ea pentru or!anizarea executării

pedepsei, control subordonat le!ii8 de actualitate, pentru că trebuie să corespundă unei necesităţi

curente8 de motivaţie profesională, evaluată pozitiv, pe ordinea normativă şi specifică executării

înc%isorii. Pentru ca 'udecătorul dele!at să dea un răspuns concret, determinat de caracterul unor

acte controlate, trebuie ca acestea să fie emise cu re!ularitate. De asemenea, pentru a-şi atin!escopul, actele întocmite trebuie să îndeplinească anumite condiţii formale, ca forme vădite de

expresie a individualizării aplicării re!imului penitenciar, de exercitare a drepturilor şi de aplicare a

sancţiunilor disciplinare. @e subînţele!e că, prin activitatea sa, 'udecătorul dele!at execută un

control individual şi tipic.

0ctele /udecătorului delegat . $n momentul primirii unei persoane condamnate în penitenciar

se stabileşte re!imul de executare a pedepsei privative de libertate, care i se aplică persoanei

respective Ere!im de maximă si!uranţă, înc%is, semidesc%is sau desc%isF.?3 0rt. # alin. 68 din *e!ea nr. +7?A+664?2 P. 0idaru, Comentarii, (egea nr. 278$2%%# privind executarea pedepselor i a măsurilor dispuse de organele /udiciare )n cursul procesului penal , &d. 5aman!iu, 1ucureşti, +663, p. >


30/86

Dacă persoana condamnată este nemulţumită de decizia administrativă prin care i s-a stabilit

re!imul de executare, aceasta poate formula plân!ere împotriva modului de stabilire la 'udecătorul

dele!at pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de trei zile de la data la care a

luat la cunoştinţă despre re!imul de executare stabilit.

onform *e!ii +7?A+664, procedura soluţionării plân!erii este următoarea persoana

condamnată este ascultată, în mod obli!atoriu, la locul de deţinere, de 'udecătorul dele!at pentru

executarea pedepselor privative de libertate. $n termen de )? zile de la data primirii acesteia

'udecătorul este obli!at să soluţioneze plân!erea, soluţiile ce pot fi pronunţate, prin înc%eiere

motivată, fiind următoarele

aF admite plân!erea şi dispune modificarea re!imului de executare stabilit de comisia pentru

individualizarea re!imului de executare a pedepselor privative de libertate8 bF respin!e plân!erea, dacă aceasta este nefondată.

$nc%eierea 'udecătorului dele!at se comunică persoanei condamnate, în termen de două zile

de la data pronunţării acesteia. $mpotriva acestei înc%eieri, persoana condamnată poate introduce

contestaţie la 'udecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de > zile de la

comunicarea înc%eierii. ontestaţia se 'udecă potrivit art.


31/86

proces verbal şi dispune măsurile le!ale ce se impun potrivit circumstanţelor concrete, specifice

fiecărei cauze.

Pedepsele privative de libertate sunt executate de către deţinuţi, care sunt şi rămân fiinţe

umane. Pornind de la ideea conform căreia orice fiinţă umană este titulară de drepturi şi obli!aţii,

deţinuţii au implicit o serie de drepturi, care le sunt recunoscute şi !arantate, c%iar şi în timpul

executării pedepselor. #ceastă idee este reflectată şi în practica recentă a urţii &uropene a

Drepturilor "mului, care a statuat în mod constant că interzicerea !lobală a dreptului la vot tuturor

persoanelor care execută o pedeapsă privativă de libertate sau interzicerea drepturilor părinteşti sunt

incompatibile cu ri!orile şi drepturile consacrate de onvenţie4>.

$mpotriva măsurilor luate de către administraţia penitenciarului, privitoare la exercitarea

drepturilor recunoscute prin le!e deţinuţilor , persoanele condamnate pot face plân!ere la 'udecătorul dele!at, în termen de )6 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura respectivă.

Procedura de soluţionare a acestei plân!eri, precum şi calea de atac împotriva înc%eierii prin

care 'udecătorul dele!at se pronunţă, sunt aceleaşi ca şi în cazul stabilirii iniţiale a re!imului de

executare a pedepsei sau sc%imbării acestuia. nul dintre cele mai importante drepturi recunoscute

persoanelor condamnate , dublat şi de !aranţii speciale, este dreptul la corespondenţă. onsider că

acest drept beneficiază de !aranţii speciale deoarece desc%iderea şi reţinerea corespondenţei se

poate face numai dacă există indicii temeinice cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, şi numai în baza dispoziţiilor emise, în scris şi motivat,

de către 'udecătorul dele!at pentru executarea pedepselor privative de libertate4 Cau"ele 9abou i &)rcălab contra 4om-niei, %otărârea. din +3 septembrie +66< şi Calmanovici contra 4om-niei,otăr-rea. din ) iulie +6634)


32/86

ontestaţia ce poate fi introdusă de persoana condamnată împotriva înc%eierii 'udecătorului

dele!at se 'udecă de 'udecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, %otărârea acesteia

fiind definitivă4?.

$n sfârşit, un ultim tip de act ce poate fi întocmit de 'udecătorul dele!at, în exercitarea

atribuţiilor conferite de le!ea de executare a pedepselor, rezultă din art.77 al acesteia. #stfel,

potrivit textului menţionat, în vederea propunerii liberării condiţionate, comisia pentru

individualizarea re!imului de executare a pedepselor, prezidată de 'udecătorul dele!at, întocmeşte

un proces verbal motivat pe care îl înaintează 'udecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul de

deţinere. =ot un proces verbal se înc%eie şi în situaţia în care persoana condamnată nu întruneşte

condiţiile necesare pentru liberarea condiţionată, în care însă se consemnează un nou termen pentru

reexaminare care nu poate fi mai mare de un an.$n concluzie, faţă de cele expuse anterior, constatăm că, în exerciţiul prero!ativelor date de

*e!ea nr.+7?A+664, 'udecătorul dele!at cu executarea pedepselor privative de libertate poate

întocmi următoarele acte

aF $nc%eiere motivată, în cazul în care soluţionează plân!erile persoanelor private de

libertate formulate împotriva modului de stabilire a re!imului de executare, împotriva măsurilor

luate de administraţia penitenciarului referitoare la exercitarea drepturilor sau împotriva %otărârii

comisiei de disciplină ori dispune sc%imbarea re!imului de executare bF Dispoziţie motivată, în cazul în care dispune desc%iderea sau reţinerea corespondenţei şi

numai în situaţia existenţei unor indicii temeinice cu privire la săvârşirea unor infracţiuni

cF Proces verbal, în cazul în care propune liberarea condiţionată ori amânarea acesteia sau în

situaţia soluţionării refuzului de %rană

III.1.% Cate7+,ii e +,7a0e i 8u9iecţi p,+ce8uali ai pu0e,ii :0 eecuta,e a +tă,,il+, pe0aleș

"r!anele de executare privesc cele două etape ale activităţii de executare, punerea în

executare a %otărârii şi executarea propriu – zisă şi se împart în44

aF "r!anul care ordonă executarea %otărârii, care este instanţa de executare.

4? 0rt.71 din *e!ea nr.+7?A+66444 (. Don!oroz s.a., op.cit., p. >)4

>+


33/86

Potrivit art. >


34/86

CAPITOLUL I* ODALIT' I DE PUNERE &N E#ECUTARE AȚ

$OT'R(RILOR PENALE DE!INITI*E

SEC UNEA 1 PUNEREA &N E#ECUTARE A PEDEPSELOR Ț

Doctrina 'uridică42 consacră trei cate!orii de sancţiuni de drept penalpedepsele, măsurile de

si!uranţă şi măsurile educative.

Pedeapsa penală este sin!ura sancţiune penală şi are rolul de a asi!urare stabilirea ordinii de

drept încălcată prin săvârşirea unei infracţiuni. Pedeapsa este o măsură de constrân!ere şi un mi'loc

de reeducare, prevăzută de le!e, aplicată de instanţa 'udecătorească infractorului în scopul prevenirii

săvârşirii de infracţiuni.

Potrivit art ?> din odul penal român felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice sunt

pedepse principale, complementare şi accesorii.

). Pedepsele principale sunt

aF detenţiunea pe viaţă 8

bF înc%isoarea de la )? zile la >6 de ani8

cF amenda de la )66 lei la ?6.666 lei.

+. Pedepsele complementare sunt

aF interzicerea unor drepturi de la unu la )6 ani8

bF de!radarea militară.

42 r. =%eodoru, op.cit., p. ?


35/86

>. Pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 4) H Celurile pedepselor

aplicabile persoanei 'uridice. Potrivit respectivului text, pedepsele aplicabile persoanelor 'uridice

sunt principale şi complementare.

Pedeapsa principală este amenda de la +.?66 lei la +.666.666 lei.

Pedepsele complementare sunt

aF dizolvarea persoanei 'uridice8

bF suspendarea activităţii persoanei 'uridice pe o durată de la > luni la un an sau suspendarea

uneia dintre activităţile persoanei 'uridice în le!ătură cu care s-a săvârşit infracţiunea pe o durată de

la > luni la > ani8cF înc%iderea unor puncte de lucru ale persoanei 'uridice pe o durată de la > luni la > ani8

dF interzicerea de a participa la procedurile de ac%iziţii publice pe o durata de la unu la > ani8

eF afişarea sau difuzarea %otărârii de condamnare.

I*.1.1 Peep8ele :0 0+ul C+ pe0al

=itlul ::: al părţii !enerale re!lementează pedepsele. $n re!lementarea sistemului pedepselor

principala preocupare a fost aceea de a crea un mecanism care, prin flexibilitate şi diversitate, să

permită ale!erea şi aplicarea celor mai adecvate măsuri, pentru a putea asi!ura în acest fel atât o

constrân!ere proporţională în raport cu !ravitate infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului

cât şi o modalitate eficientă de recuperare socială a infractorului.

" asemenea abordare este susţinută pe de o parte de re!lementările similare din ma'oritateacodurilor penale europene76, care în ultimul deceniu au manifestat o preocupare constantă în acest

sens, dar şi de realităţile practicii 'udiciare care, deşi a evidenţiat în perioada postdecembristă o

infracţionalitate din ce în ce mai variată sub aspectul modalităţilor faptice de comitere, a motivelor

ori a scopurilor urmărite, nu a avut la dispoziţie un sistem sancţionator adaptat acestor noi realităţi.

$n ceea ce priveşte cate!oriile pedepselor, /oul od le menţine pe cele din codul penal în

vi!oare însă procedează la o altă sistematizare folosind drept criteriu ordinea în care acestea, odată

aplicate, urmează să se execute. De aceea, noua re!lementare a cate!oriilor de pedeapsă începe cu

pedepsele principale, continuă cu pedepsele accesorii şi se înc%eie cu pedepsele complementare, iar

76 # se vedea noua parte !enerală a odului penal elveţian, odul penal spaniol, odul penal francez

>?


36/86

ca elemente de noutate, în cate!oria pedepselor complementare a fost diversificat conţinutul

pedepsei interzicerii unor drepturi şi a fost introdusă o nouă pedeapsă constând în afişarea sau

publicarea %otărârii definitive de condamnare.

$n materia pedepselor principale, pentru consecvenţă, /oul od defineşte fiecare dintre cele

trei pedepse principale şi nu doar pedeapsa amenzii aşa cum se întâmplă în codul penal în vi!oare.

De asemenea, se renunţă la dispoziţiile actuale din codul penal privitoare la re!imul !eneral

al executării pedepselor privative de libertate, la re!imul de detenţie şi cele privitoare la re!imul de

muncă, întrucât acestea fac obiectul le!ii de executare a pedepselor unde de altfel sunt de'a

re!lementate.

:nstituţia liberării condiţionate nu mai este re!lementată în capitolul privitor la pedepsele

principale, ci în capitolul privind individualizarea pedepsei, raţiunea7) noii sistematizării fiind aceeacă liberarea condiţionată reprezintă o formă de individualizare a executării pedepsei.

Re!lementarea pedepsei detenţiunii pe viaţă nu a suferit modificări semnificative faţă de

codul penal în vi!oare, însă s-a renunţat la interdicţia absolută a neaplicării acestei pedepse în cazul

inculpaţilor care au împlinit vârsta de 46 de ani până la pronunţarea %otărârii de condamnare. Pentru

a asi!ura posibilitatea unei cât mai bune individualizări în raport de particularităţile diferitelor

situaţii concrete care pot apărea în practică s-a dat posibilitatea instanţei de 'udecată să aprecieze,

ţinând seama de criteriile !enerale de individualizare a pedepsei - unul dintre aceste criterii fiind personalitatea, nivelul de educaţie, vârsta şi starea de sănătate - dacă într-un caz concret se impune

sau nu aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă. " modificare în acelaşi sens şi având la bază aceleaşi

raţiuni7+ priveşte renunţarea la înlocuirea obli!atorie a pedepsei detenţiunii pe viaţă cu pedeapsa

înc%isorii când condamnatul a împlinit vârsta de 46 de ani.

"bli!ativitatea înlocuirii detenţiunii pe viaţă cu înc%isoarea, din actuala re!lementare,

condiţionată exclusiv de vârsta condamnatului este criticabilă întrucât nu se ţine seama în nici un fel

de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei şi în plus, dacă partea din detenţiuneexecutată este cel puţin e!ală cu durata înc%isorii cu care s-a făcut înlocuirea, este obli!atorie

eliberarea condamnatului pentru executarea pedepsei înc%isorii la termen, deşi este evident că nu

aceasta a fost intenţia le!iuitorului. Potrivit odului penal în vi!oare, o persoană în vârstă de >? de

ani condamnată la pedeapsa detenţiunii pe viaţă ar trebui eliberată în mod obli!atoriu în momentul

împlinirii vârstei de 46 de ani întrucât pedeapsa înc%isorii de +? de ani, cu care s-a înlocuit

detenţiunea pe viaţă, se constată ca fiind executată.7>

7) Expunerea de motive a proiectului Codului &enal din +? februarie +662, p. )?7+ *dem, p. )47> D. *upa cu,ș Codul penal i Noul Cod &enal ș , &d. niversul Guridic, 1ucure ti +6)+, p. 7+.ș

>4


37/86

$n /oul od pedeapsa amenzii cunoaşte o nouă re!lementare dar şi o sferă de aplicare

semnificativ lăr!ită faţă de codul penal în vi!oare, prin creşterea numărului infracţiunilor ori a

variantelor acestora pentru care amenda poate fi aplicată ca pedeapsă unică, dar mai cu seamă ca

pedeapsă alternativă la pedeapsa înc%isorii.

n prim element de noutate constă în calcularea amenzii prin sistemul zilelor amendă, care,

prin mecanismul de determinare a cuantumului, asi!ură o mai bună individualizare a pedepsei

concret aplicate atât sub aspectul proporţionalităţii, exprimat în numărul zilelor-amendă, cât şi al

eficienţei, prin determinarea valorii unei zile-amendă ţinând seama de situaţia patrimonială a

condamnatului. #cest sistem foloseşte două elemente esenţiale pentru determinarea cuantumului

amenzii şi anume numărul zilelor-amendă, care exprimă !ravitatea infracţiunii săvârşite şi

periculozitatea infractorului, considerent pentru care numărul acestora se stabileşte pe bazacriteriilor !enerale de individualizare a pedepsei, şi valoarea unei zile-amendă, care reprezintă suma

de bani corespunzătoare unei zile-amendă ce se determină ţinând seama de situaţia materială a

condamnatului şi de obli!aţiile le!ale ale acestuia faţă de persoanele aflate în !ri'a sa. "dată

stabilite, numărul zilelor-amendă se înmulţeşte cu valoarea unei zile-amendă, iar rezultatul obţinut

reprezintă suma pe care condamnatul a fost obli!at să o plătească cu titlul de amendă7


38/86

pentru anumite infracţiuni contra patrimoniului să fie e!ală cu cea prevăzută pentru unele

infracţiuni contra vieţii7?.

Posibilitatea aplicării unei amenzi alături de pedeapsa înc%isorii pentru aceeaşi faptă nu

reprezintă o premieră pentru le!islaţia noastră penală, fiind întâlnită în odul penal din )2>4 art. +?

pct.? şi art. ?+ alin. ).

n alt element de noutate apare în re!lementarea înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa

înc%isorii ori a executării pedepsei amenzii prin prestarea unei munci în folosul comunităţii.

Re!lementarea în vi!oare prevede că sustra!erea cu rea-credinţă a condamnatului de la plata

amenzii conduce la înlocuirea pedepsei amenzii cu înc%isoarea, dar acest lucru este posibil numai

dacă infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu

pedeapsa înc%isorii. $n cazul în care infracţiunea săvârşită este sancţionată numai cu amenda sau nuse face dovada sustra!erii cu rea-credinţă de la plata amenzii la care a fost condamnat, instituţia

înlocuirii amenzii devine inoperabilă. De asemenea, dacă cel condamnat, deşi de bună-credinţă, nu

poate executa pedeapsa amenzii şi nici nu are bunuri care să poată fi executate silit nu va suporta în

final nici un fel de constrân!ere ca efect al infracţiunii comise.

Pentru a înlătura aceste nea'unsuri ale re!lementării actuale, în cazul neexecutării amenzii cu

rea-credinţă, se trece mai întâi la executarea silită a condamnatului şi dacă nici în acest fel nu se

poate obţine contravaloarea amenzii, din cauza relei credinţe a condamnatului, care şi-a diminuatori înstrăinat bunurile care puteau fi executate silit, instanţa procedează la înlocuirea pedepsei

amenzii cu pedeapsa înc%isorii prin transformarea zilelor de amendă stabilite prin %otărârea iniţială

de condamnare în zile de înc%isoare. $n acest fel dispare inconvenientul din re!lementarea actuală

care permitea înlocuirea amenzii cu înc%isoarea numai dacă aceasta din urmă era prevăzută de

norma de încriminare74.

$n ipoteza în care condamnatul este de bună credinţă însă se află în imposibilitatea de a

executa în tot sau în parte pedeapsa amenzii şi nici nu poate fi executat silit din motiveneimputabile, instanţa, cu consimţământul prealabil al condamnatului, înlocuieşte zilele de amendă

cu un număr corespunzător de zile de muncă în folosul comunităţii. Re!lementată în acest fel

munca în folosul comunităţii apare, sub aspectul naturii 'uridice, ca o formă substitutivă de

executare a pedepsei amenzii în cazul persoanelor de bună credinţă insolvabile care consimt la

executarea pedepsei amenzii în această modalitate. Până la executarea inte!rală a obli!aţiei de

muncă în folosul comunităţii aceasta poate înceta, dacă persoana condamnată ac%ită suma de bani

corespunzătoare zilelor de amendă rămase neexecutate, ori poate fi transformată în privare de

7? D. *upa cu,ș Codul penal i Noul Cod &enal ș , &d. niversul Guridic, 1ucure ti +6)+, p. 3).ș74 Expunerea de motive a proiectului Codului &enal din +? februarie +662, p. )3

>3


39/86

libertate prin înlocuirea zilelor de amendă neexecutate în zile de înc%isoare, dacă persoana

condamnată fie nu execută munca în folosul comunităţii în condiţiile stabilite de instanţă fie

săvârşeşte o nouă infracţiune77.

$n materia pedepsei accesorii şi a pedepselor complementare, /oul od urmăreşte să asi!ure

'udecătorului o paletă lar!ă de măsuri care, prin flexibilitate şi diversitate, să permit o cât mai bună

individualizare 'udiciară. $n acest sens, în le!ătură cu interzicerea exercitării unor drepturi, noua

re!lementare, pe de o parte, extinde considerabil libertatea 'udecătorului în ale!erea acestora, iar pe

de altă parte, lăr!eşte sfera drepturilor a căror exercitare poate fi interzisă cu titlu de pedeapsă

accesorie sau complementară.

$n plus, în cate!oria pedepselor complementare este introdusă o nouă pedeapsă, respectiv

publicarea %otărârii definitive de condamnare.Pedeapsa accesorie cunoaşte o re!lementare diferită faţă cea actuală, atât sub aspectul

modului de aplicare cât şi sub aspectul conţinutului, după cum aceasta însoţeşte pedeapsa

detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa înc%isorii.

Pedeapsa accesorie în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă este re!lementată similar cu

dispoziţiile în vi!oare şi se aplică de drept, prin efectul le!ii, iar sub aspectul conţinutului poartă

asupra a 4 drepturi expres prevăzute dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte

funcţii publice8 dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat8 dreptulstrăinului de a se afla pe teritoriul României8 dreptul de a ale!e8 drepturile părinteşti8 dreptul de a fi

tutore sau curator.

Pedeapsa accesorie în cazul pedepsei înc%isorii îşi păstrează caracteristicile esenţiale din

re!lementarea în vi!oare însă sfera pedepsei accesorii obli!atorii, constând în interzicerea

exercitării unor drepturi ca urmare a aplicării unei pedepse privative de libertate, a fost redusă, în

timp ce sfera pedepsei accesorii facultative, constând în interzicerea exercitării unor drepturi atunci

când instanţa consideră necesar, a fost semnificativ extinsă.Pedeapsa accesorie obli!atorie constă în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în

autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, ori de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul

autorităţii de stat, iar raţiunea pentru care s-a menţinut în!rădirea acestora prin efectul le!ii se

explică prin vădita incompatibilitate dintre starea de persoană condamnată aflată în executarea unei

pedepse privative de libertate şi exi!enţele cerute pentru reprezentarea sau slu'irea interesului

public73.

77 D. *upa cu,ș Codul penal i Noul Cod &enal ș , &d. niversul Guridic, 1ucure ti +6)+, p. 3>.ș73 . 9itrac%e, . 9itrac%e, Drept penal , &d. niversul Guridic, 1ucure ti +6)6, p. ))?.ș

>2


40/86

Pedeapsa accesorie facultativă constă în interzicerea exercitării, pe durata executării unei

pedepse privative de libertate, a acelor drepturi pe care 'udecătorul a considerat necesar să le

interzică persoanei condamnate cu titlu de pedeapsă complementară. De la această re!ulă sunt

exceptate dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice8 dreptul de a

ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care intră în conţinutul pedepsei accesorii

obli!atorii şi care se execută c%iar dacă nu au fost interzise cu titlul de pedeapsă complementară8

dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României, întrucât această sancţiune, prin natura sa, poate

fi pusă în executare numai după executarea pedepsei principale şi nu concomitent cu aceasta72.

Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută, din momentul

rămânerii definitive a %otărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală a fost executată sau

considerată ca executată. " situaţie particulară36, care reprezintă o excepţie de la re!ulă, seîntâlneşte în cazul interzicerii exercitării dreptului de a se afla pe teritoriul României unui străin,

condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, caz în care pedeapsa accesorie se va executa sub acest

aspect de la data liberării condiţionate sau după ce pedeapsa a fost considerată ca executată.

Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi a suferit modificări atât sub

aspectul duratei, prin reducerea limitei maxime de la )6 ani la ? ani, cât şi sub aspectul conţinutului,

prin creşterea numărului drepturilor care intră în conţinutul acestei pedepse. Prin reducerea duratei

interzicerii exercitării unor drepturi se urmăreşte o motivare suplimentară a condamnatului pentrurespectarea le!alităţii prin stabilirea unui orizont de timp rezonabil la împlinirea căruia vor înceta

aceste restricţii.

$n materia pedepselor complementare a fost introdusă o nouă pedeapsă, publicarea %otărârii

definitive de condamnare, cu scopul de a creşte eficienţa mesa'ului actului de 'ustiţie dar şi pentru a

asi!ura o reparaţie de ordin moral persoanei vătămate. #ceastă pedeapsă, a fost re!lementată

anterior în odul Penal din )2>4 în art. 4) - 4+.

Prin diversificarea conţinutului acestei pedepse se realizează o mai bună adecvare asancţiunii în raport cu împre'urările concrete ale cauzei sporindu-i în acest fel considerabil eficienţa.

=otodată, au fost introduse în conţinutul pedepsei complementare o parte din sancţiunile care în

prezent se re!ăsesc în materia măsurilor de si!uranţă, respectiv interzicerea de a se afla în anumite

localităţi, expulzarea străinilor şi interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă

determinată, întrucât prin natura lor acestea au un pronunţat caracter punitiv urmărind în principal

restrân!erea libertăţii de mişcare şi numai indirect, datorită acestui efect, se realizează înlăturarea

stării de pericol şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni.

72 *dem, p. ))7.36 Expunerea de motive a proiectului Codului &enal din +? februarie +662, p. )2.


41/86

n alt element de noutate priveşte lăr!irea domeniului de aplicare a acestei pedepse realizată

prin extinderea sferei pedepselor principale pe lân!ă care aceasta poate fi dispusă, astfel,

interzicerea exercitării unor drepturi fiind posibilă atât pe lân!ă pedeapsa înc%isorii, indiferent de

durata acesteia, cât şi pe lân!ă pedeapsa amenzii. oncepţia codului penal în vi!oare, care

condiţionează posibilitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi

de săvârşirea unei infracţiuni de o anumită !ravitate exprimată în aplicarea pedepsei înc%isorii de

cel puţin + ani, a fost abandonată în favoarea unei re!lementări mai flexibile, care permite evaluarea

necesităţii aplicării pedepsei complementare ţinând seama de natura şi !ravitatea infracţiunii,

împre'urările cauzei şi persoana infractorului, fără a mai interesa natura sau durata pedepsei

principale aplicate3).

9odificări au fost aduse şi în le!ătură cu momentul începerii executării pedepseicomplementare a interzicerii exercitării unor drepturi, prin instituirea a două excepţii de la re!ula

executării acestei pedepse după ce pedeapsa înc%isorii a fost executată sau considerată ca executată.

#ceste excepţii sunt întâlnite în cazul condamnării la pedeapsa amenzii sau al suspendării

condiţionate a executării pedepsei sub suprave!%ere, situaţii în care executarea pedepsei

complementare a interzicerii exercitării unor drepturi începe de la rămânerea definitivă a %otărârii

de condamnare.

:ndividualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante şi sensibile operaţiuni 'uridice de a cărei acurateţe depinde în mod direct reuşita procesului de îndreptare şi recuperare a

condamnatului întrucât aceasta presupune, prin evaluarea !ravităţii infracţiunii comise şi a

periculozităţii infractorului, determinarea !radului de răspundere penală a inculpatului în raport cu

care urmează să se stabilească pedeapsa şi modul de executare a acesteia3+.

$n /oul od s-a renunţat la menţionarea explicită drept criterii de individualizare a

dispoziţiilor părţii !enerale şi ale părţii speciale a codului, respectiv la cauzele care atenuează şi

a!ravează răspunderea penală, deoarece acestea conduc la stabilirea limitelor între care se va faceindividualizarea 'udiciară şi cunosc re!lementări specifice. eea ce interesează în acest context,

sunt doar elementele ce urmează a fi avute în vedere la stabilirea pedepsei între limitele speciale aşa

cum au fost ele determinate prin aplicarea tuturor prevederilor le!ale incidente.

I*.1.2 Pu0e,ea :0 eecuta,e a peep8el+, p,i0cipale

3) D. *upa cu,ș Codul penal i Noul Cod &enal ș , &d. niversul Guridic, 1ucure ti +6)+, p. 3?.ș3+ . 9itrac%e, . 9itrac%e, Drept penal , &d. niversul Guridic, 1ucure ti +6)6, p. +6?.ș


42/86

#ctivitatea procesuală şi procedurală desfăşurată în vederea punerii în executare a %otărârii

penale definitive prin care s-a pronunţat una din pedepsele principale este re!lementată de art.


43/86

&xecutarea %otărârilor penale prin care s-a %otărât aplicarea şi a pedepselor complimentare

este re!lementată de art.


44/86

&xecutarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi ia sfârşit la expirarea

termenului prevăzut în %otărârea de condamnare, timpul calculându-se conform art )?< od penal.

De!radarea militară este pedeapsa complementară ce constă în pierderea !radului militar şi a

dreptului de a purta uniformă37.

&xecutarea pedepsei de!radării militare se efectuează îndată după rămânerea definitivă a

%otărârii de condamnare, iar punerea în executare este re!lementată în art.


45/86

4F confiscarea specială.

I*.2.1 Pu0e,ea :0 eecuta,e a +9li7ă,ii la t,ata/e0t /eical

9ăsura obli!ării la tratament medical se ia prin %otărâre 'udecătorească definitivă, de către

instanţa care 'udecă fapta cu caracter penal pe care a comis-o ori instanţa pe raza căreia de

competenţă domiciliază persoana care urmează să fie obli!ată la tratament medical.

@tabilirea dia!nosticului medical revine medicilor specialişti care, împreună cu medicul

le!ist, fac parte din comisia de expertiză medico-le!ală, iar stabilirea !radului de pericol social

revine instanţei de 'udecată pe baza probelor de la dosar 33.

&xaminarea persoanei este obli!atorie.9ăsura obli!ării la tratament medical nu presupune existenţa unei condamnări, putând fi

aplicată şi în situaţiile în care se dispune ac%itarea inculpatului, scoaterea de sub urmărire penală

sau încetarea procesului penal.

Punerea în executare se face prin comunicarea către #utoritatea de sănătate publică din

'udeţul pe teritoriul căruia locuieşte persoana împotriva căreia s-a luat această măsură a copiei de pe

dispozitivul %otărârii şi a copiei de pe raportul medico-le!al. #ceasta va stabili unitatea sanitară

unde se va urma tratamentul medical şi va comunica persoanei faţă de care s-a luat măsura undeurmează să i se facă tratament32 .

:nstanţa de executare are obli!aţia să comunice şi persoanei faţă de care s-a luat măsura

obli!ării la tratament medical

ând măsura însoţeşte pedeapsa înc%isorii ori a detenţiunii pe viaţă sau priveşte o persoană

aflată în stare de deţinere, ordinul de executare se comunică administraţiei locului de deţinere, care

are obli!aţia să ia măsuri pentru ca persoana aflată în detenţie să urmeze tratamentul prescris.

ând unitatea sanitară nu se află în circumscripţia instanţei care a dispus executarea,comunicările se fac 'udecătoriei în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară sau locul de

deţinere, care va lua măsurile ce se impun.

Potrivit art. 6 .pr.pen., unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru

efectuarea tratamentului medical este obli!ată să comunice instanţei

• dacă persoana obli!ată la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul8

• sustra!erea de la efectuarea tratamentului după prezentare8

•dacă se indică alt tratament8

33 #drian @tefan =ulbure, #n!ela 9aria =atu, op.cit., p.?6?32 onform art.


46/86

• dacă pentru efectuarea tratamentului medical este necesară internarea medicală.

"bli!aţia de a comunica instanţei informaţiile prevăzute în alin )F revine şi unităţilor

medicale aflate în structura penitenciară26

&ste necesară sublinierea că tratamentul medical este personalizat şi depinde de conduita

persoanei obli!ate la tratament şi de evoluţia bolii, iar acesta nu este la latitudinea bolnavului. &ste

posibilă apariţia unor modificări ale tratamentului, inclusiv măsura internării medicale, decizia

înlocuirii ori cea a internării aparţinând instanţei.

:nstanţa competentă să dispună asupra măsurii de înlocuire a tratamentului medical este

instanţa de executare în circumscripţia căreia se află unitatea medicală care aplică tratamentul

dispus.

#stfel, primind comunicarea prevăzută la art. 6 .pr.pen., care este de fapt o sesizare a

instanţei, aceasta va fi 'udecată după re!ulile privind soluţionarea incidentelor la executare

prevăzute de art.


47/86

Pentru dia!nosticarea ei şi tratarea acestei stări, este necesar şi obli!atoriu examenul medical

şi raportul medico-le!al2+.

#specte referitoare la respectarea drepturilor omului măsurile de si!uranţă sunt sancţiuni de

drept penal, care implică o constrân!ere pe

Punerea in Executare a Hotararilor Penale

Documents

Transcript of Punerea in Executare a Hotararilor Penale