Pulsul arterial 59

PULSUL ARTERIAL Dr. Dobreanu Dan

Pulsul arterial este o manifestare periferică a activităţii mecanice a inimii, constând într-o undă expansivă periodică, sincronă cu ejecţia ventriculară, percepută la palparea unei artere pe ţesutul dur subiacent. EXAMINAREA PULSULUI ARTERIAL

► Se realizează prin palparea diferitelor artere accesibile: carotidă, brahială, radială, femurală, poplitee, tibială posterioară, pedioasă. În practica medicală se apreciază de regulă (cel mai frecvent) pulsul radial.

Nu palpaţi niciodată arterele carotide bilateral în acelaşi timp! Evitaţi palparea carotidelor pe perioadă mai lungă de 15 secunde! Evitaţi mişcările prin care masaţi zona carotidiană!

Figura nr. 54. Palparea pulsului periferic la nivelul arterei radiale, prin comprimarea cu trei degete (index, medius şi inelar) a arterei în şanţul radial.

► Palparea pulsului radial trebuie făcută în acelaşi timp la ambele artere radiale, urmărind dacă unda de pus are în cele două puncte aceeaşi amplitudine şi survine simultan; în acest sens se vorbeşte de simetria şi sincronismul undei de puls.

ÎNREGISTRAREA GRAFICĂ A PULSULUI ARTERIAL

► Se realizează cu dispozitive mecanice (Marey) sau prin pletismografie fotoelectrică; traseul obţinut poartă numele de sfigmogramă. Înregistrarea se poate face la nivelul unei artere apropiate de inimă (sfigmograma centrală), sau la nivelul unei artere periferice (sfigmograma periferică). Aspectele morfologice ale sfigmogramei centrale sunt descrise la capitolul referitor la explorările mecanocardiografice cardiovasculare.

60 Lucrări practice de fiziologie

CALITĂŢILE PULSULUI ARTERIAL Se apreciază în mod subiectiv prin palpare, sau în mod obiectiv prin analiza sfigmogramei. Semiologia pulsului distinge cinci calităţi fundamentale:

► Frecvenţa se apreciază numărând pulsaţiile timp de un minut; cu rare excepţii este egală cu frecvenţa contracţiilor cardiace, fiind cuprinsă între 60-90/min. Creşterea frecvenţei se numeşte tahicardie (puls frequentus), iar scăderea, bradicardie (puls rarus). ► Ritmul se referă la intervalul dintre două pulsaţii succesive; un interval constant caracterizează un puls regulat (puls regularis) sau ritmic, iar modificarea intervalului caracterizează un puls neregulat (puls iregularis) sau aritmic. Aritmia poate fi intermitentă când pe un fond de ritm regulat intervin unele neregularităţi izolate (exemplu extrasistole), sau absolută (exemplu fibrilaţia atrială). ► Viteza indică rapiditatea cu care apare şi dispare unda pulsatilă arterială. Pulsul celer este considerat atunci când unda pulsatilă apare şi dispare cu rapiditate. Pulsul tardus este un puls care se palpează un timp mai îndelungat, deoarece distensia arterei se face cu întârziere. ► Amplitudinea se referă la mărimea undei de puls. Se distinge astfel un puls amplu (puls magnus), care izbeşte cu forţă degetul şi un puls mic (puls parvus), slab perceptibil. ► Tensiunea se apreciază după forţa necesară pentru a comprima artera şi a obţine dispariţia pulsului. Din acest punct de vedere se distinge un puls dur (puls durus), greu comprimabil şi un puls moale (puls mollis), uşor depresibil.

ASPECTE PATOLOGICE ALE PULSULUI ARTERIAL

► pulsul alternant se caracterizează printr-un puls regulat ca ritm şi cu o amplitudine alternantă a undelor: după fiecare pulsaţie normală, urmează una mai slabă şi mai mică ca volum. Exprimă în general o afectare severă a contractilităţii miocardului. ► pulsul "celer et magnus" (Corrigan) este un puls cu amplitudine mare şi o viteză de ascensiune şi mai ales de coborâre crescută. Este caracteristic insuficienţei aortice.

PULS NORMAL

PULS ALTERNANT

PULS PARVUS ET TARDUS

PULS CELER ET ALTUS

Figura nr. 54. Aspecte grafice ale diverselor unde de puls.

► pulsul "tardus et parvus" este un puls mic ca amplitudine şi o durată mai mare, caracteristic stenozei aortice.

Pulsul arterial 61

► deficitul de puls desemnează diferenţa dintre frecvenţa ventriculară şi numărul pulsaţiilor radiale. Se întâlneşte în fibrilaţia atrială cu frecvenţă ventriculară rapidă, când nu toate contracţiile cardiace sunt eficiente, unele neputându-se transmite la periferie.

Răspundeţi la întrebările din Fişa de lucru!