psihologia_multimilor

6
Psihopedagogie speciala Anul I PSIHOLOGIA MULŢIMILOR De Gustave Le Bon - prezentare generală - Intrăm într-o adevarătă eră a mulţimilor” afirmă Gustave Le Bon în una din cărţile sale, numită „Psihologia mulţimilor”, iar aceasta afirmaţie revoluţionează cu atât mai mult cu cât schimbările apărute o dată cu începutul epocii moderne se produc datorită acestor „mase inconştiente şi brutale”. „Soarta naţiunilor nu se mai hotărăşte în consiliile principilor”, spune autorul, „ci în sufletul mulţimilor”. Scopul cărţii este aşadar prezentarea trăsăturilor mulţimilor, ajutând la clarificarea anumitor evenimente sociale, care sunt altfel de neînţeles. Gustave Le Bon (1841-1931), medic şi sociolog francez, s-a numarat printre notabilităţile 1

description

ps

Transcript of psihologia_multimilor

PSIHOLOGIA MULIMILOR

Psihopedagogie speciala

Anul I

PSIHOLOGIA MULIMILOR

De Gustave Le Bon

- prezentare general -

Intrm ntr-o adevart er a mulimilor afirm Gustave Le Bon n una din crile sale, numit Psihologia mulimilor, iar aceasta afirmaie revoluioneaz cu att mai mult cu ct schimbrile aprute o dat cu nceputul epocii moderne se produc datorit acestor mase incontiente i brutale. Soarta naiunilor nu se mai hotrte n consiliile principilor, spune autorul, ci n sufletul mulimilor. Scopul crii este aadar prezentarea trsturilor mulimilor, ajutnd la clarificarea anumitor evenimente sociale, care sunt altfel de neneles.

Gustave Le Bon (1841-1931), medic i sociolog francez, s-a numarat printre notabilitile intelectuale pariziene. Printre lucrrile sale se numr Legile psihologice ale evoluiei popoarelor, Psihologia socialismului, Psihologia educaiei. Cartea care i-a adus ns o notorietate internaional este Psihologia mulimilor (1895), datorit creia Le Bon este considerat un precursor al acestei laturi a psihologiei.

Riguros structurat i organizat, fiind uor de parcurs, opera lui Le Bon aduce o serie de

idei inovatoare vizavi de noiunea de mulime i elemente de psihologia mulimilor. Succesul

acestei cri se datoreaz, printre altele, originalitii autorului, lucrarea fiind ndrznea,

caustic i neleapt totodat. Este greu de spus dac n final concluziile sale sunt bazate pe o

intuiie personal, ca n cazul afirmaiei: Mulimile sunt feminine, iar cele mai feminine sunt

mulimile latine. Oricum se simte n ntreaga lucrare suportul studiilor efectuate de autor n

cadrul altor discipline. Cunotinele sale despre psihologia individului, noiunile de

antropologie i istoria civilizaiilor s-au dovedit deosebit de utile n susinerea afirmaiilor cu

privire la psihologia mulimilor, care se pare c ascundea multe aspecte ignorate anterior de ali

specialiti din domeniu. Le Bon se inspir totui din lucrrile lui Tarde i Sighele. ns, dup cum

afirma ntr-o not ataat introducerii, autorul nu se limiteaz la analiza psihologiei mulimilor

criminale precum procedeaz cei doi autori. Le Bon i susine ideile apelnd i la alte nume

importante din istoria sociologiei precum sociologul Herbert Spencer, istoricul i filosoful Taine,

sociologul Tocqueville.

n carte se pune accentul pe o prezentare general a caracteristicilor mulimilor, printre care se numr impulsivitatea, sugestibilitatea, mobilitatea, credulitatea , intolerana, conservatorismul. Un rol important n nelegerea psihologiei mulimilor i a modului n care ele acioneaz, Le Bon l acorda factorilor ndeprtai, precum neamul, tradiiile, timpul, educaia i a factorilor apropiai, imaginile, cuvintele, iluziile, experiena, raiunea. De remarcat este frecvena cu care Le Bon utilizeaz conceptul de neam cruia i acord o deosebit importan n analiza diferitelor aspecte legate de psihologia mulimilor. Totodat autorul a considerat necesar dedicarea unui capitol special prezentrii conductorilor mulimilor i a mijloacelor lor de convingere. Este un aspect deosebit de important, pentru aceti conductori, care au deinut i dein nc aceast pricepere a manipulrii mulimilor, folosit n atingerea scopurilor personale, au mobilizat masele de oameni credincioase lor, ducnd astfel la rsturnri nsemnate n istoria civilizaiei. Un astfel de conductor a fost Napoleon Bonaparte, pe care Le Bon l d exemplu de multe ori n lucrare i despre care a afirmat c a cunoscut foarte bine psihologia mulimilor franceze. Acest fapt este incontestabil, gndindu-ne numai la numrul impresionant de soldai pe care i-a convins s lupte pentru cauza sa n i pe care i-a trimis la moarte curat n campania din Rusia. Armata sa ntrunea toate caracteristicile unei mulimi, lipsit de raiune i supus orbete iluziilor create de conductorul ei. Se pare ns c Napoleon s-a nelat n ceea ce privete mulimile spaniole i ruseti, ceea ce i-a adus declinul.

Le Bon afirm c, prin ideile lor, mulimile sunt mereu cu mai multe generaii ntrziere fa de savani i filosofi. ns acest lucru le confer inferioritate pn la un anumit punct. i aceasta deoarece spre deosebire de minile luminate,au creat modificrile ce erau n conformitate cu sentimentele lor, la acele nivele la care savanilor le-au trebuit zeci de ani pentru a le influena.

Pe tot parcursul lucrrii autorul i susine afirmaiile prin exemple din istoria omenirii, prin fapte concrete, plauzibile, ceea ce face aceast carte accesibil chiar i cititorilor ce nu au o baz de noiuni de psihologie sau sociologie. Cartea se adreseaz aadar tuturor celor care vor s ajung la esena marilor frmntri sociale din orice loc i epoc. Pe lng faptul c este accesibil, cartea se remarc i prin actualitate, n sensul c ofer rspuns i la ntrebri legate de fenomene sociale specifice epocii contemporane. Spre exemplu, reuita reclamelor comerciale att de intens practicate n zilele noastre i gsete o explicaie deosebit de logic n faptul c afirmarea repetat a unor texte simple, duce n final la contagiune i la implementarea ideii n incontient. Dup o vreme, uitnd cine este de fapt autorul acestei idei ajungem s o credem. Tot prin contagiune se transmit i tulburrile cerebrale, explicndu-se astfel, transmiterea nebuniei de la pacient la medicul psihiatru.

Dup prerea mea cartea Psihologia mulimilor de Gustave Le Bon cuprinde adevruri demne de luat n considerare att pentru domeniul psihologiei, ct i pentru cel al sociologiei i al altor domenii de activitate i cercetare aprute n secolul XX , ce urmresc explicarea i studierea fenomenelor sociale.

PAGE 1