PSIHOLOGIA GRUPURILOR ŞCOLARE

Specificul grupurilor şcolare ca grupuri socialeRelaţia între grupul de elevi şI colectivul şcolarComunicarea în grupurile şcolareLiderul. Trăsăturile şI funcţiile liderului în grupul de eleviEducarea coezivităţii de grup

Specificul grupurilor şcolare ca grupuri sociale

Grupurile şcolare se constituie şI funcţionează pe temeiurile uneia dintreformele esenţiale ale activităţii sociale-învăţătura. Ele sunt grupuri mici în care scopurile grupului corespund intereselor comune ale tuturor membrilor. Devine una din caracteristicile definitorii ale grupului de elevi prezenţa scopurilor (şI a motivelor ce susţin acţiunea de realizare a acestora). Măsura în care grupul îşI atinge scopurile formează conţinutul noţiunii de eficienţă a agrupului. (P.Golu). Grupul de elevi urmăreşte scopuri prescriptive (stabilite anterior de către persoane ce nu aparţin în mod necesar acestuia) datorită faptului că grupul funcţionează într-o instituţie-şcoală ce are ca obiectiv explicit şI deliberat educaţia şI instruirea elevilor, postulând direcţii preciseşI clare de acţiune menite să orienteze întreaga intervenţie pedagogică.

Rolul scopurilor în structurarea şI funcţionarea grupului de elevi ca şIadaptarea de către membrii acestuia a anumitor comportamente este major deoarece prezenţa scopurilor este condiţia existenţei şI a progresului grupului.

Grupurile şcolare se caracterizează şI prin aceea că sunt asociaţii bazate pe tipul de relaţii faţă în faţă (face to face). Ca urmare a acestui fapt, fiecare poate comunica şI efectua schimb de informaţii cu toţi ceilalţi după cum aceştia, la rândul lor pot comunica cu el. Grupul apare astfel ca o reuniune integrată de personalităţi care comunică între ele, coordonându-şI reciproc intenţiile şI preocupările şI modelându-se reciproc.

Grupul se caracterizează şI printr-o structură configuraţională proprie cerezultă din interdependenţa statutelor şI rolurilor membrilor din care este format. După conţinutul şI funcţiile acestor statute şI roluri se pot distinge mai multe variante structurale: -de comunicare, -decizională, -executivă, -sociometrică ele constituind un tot unitar diferite stucturi putând funcţiona concomitent sau succesiv completându-se şI integrându-se una pe alta. Se realizează astfel o organizare a activităţii grupului aspectul cel mai semnificativ al acestuia fiind stuctura de rolui princare fiecare membru este investit cu cu funcţii şI sarcini determinate. Pe această cale comportamentele mmbrilor grupuilui vor fi circumscrise de riolul formulat care dă conduitelor un caracter previzibil şI admis. Fiecare membu al grupului va fi perceput de către ceilalţi di perspectiva rolului său.

Rolurile, ca şI modelele de conduită sunt dependente de statutul individului care desemnează atât aria de manifestare a rolulului cât şI pertinenţa acestuia.

www.referat.ro

Normele şI normativitatea grupală reprezintă o altă caracteristică a grupului mic care este grupul şcoalr. Existenţa unui sistem de norme este una din premisele fundamentale ale constituirii şI funcţionării optime a grupului educaţional. Normele prescriu anumite modele de comportament cel mai adesea standardizate comune pentru toţi cei care aparţin grupului respectiv. De aceea apartenenţa la grup este dependentă

de acceptarea comportamentelor prescrise. O normă este deci o regulă de condită recunoscută şI acceptată de toţi membrii grupului. Normele au şI rol de reglator al grupului determinând unitatea şI coeziunea acestuia, iar pe de altă parte au rol de criteriu de evaluare a conduitelor individuale şI de grup.

Modul în care normele sunt percepute depinde în bună măsură de semnificaţia lor pentru grup pe această cale unele din normele explicite devin norme implicite nu numai la nivel grupal ci şI individual.

Coeziunea grupului este o condiţie indispensabilă apariţiei şI acţiunii unornorme comune acceptate la nivelul grupului şI impuse membrilor săi. Coeziunea poatefi considerată drept cea mai importantă variabilă de grup, deoarece, tocmai datorită ei,grupul există, se menţine, funcţionează, ca o entitate coerentă relativ de sine stătătoare.Coeziunea grupului este o condiţie indispensabilă apariţiei şI acţiunii unornorme comune, acceptate la nivelul grupului şI impuse membrilor săi. Coeziunea poatefi considerată drept cea mai importantă variabilă de grup deoarece tocmai datorită eigrupul există, se menţine, funcţionează ca o entitatecoerentă, relativ de sine stătătoare.

Coeziunea exprimă gradul de unitate şI de integrare a grupului nrezistenţa sa la destructurare. La baza ei stă o serie de forţe interne şI externe, de motivaţii: percepţia scopurilor, percepţia reciprocă în grup, gradul în care sunt satisfăcute aspiraţiile

membrilor etc.

În cadrul grupului de elevi apar toate aceste caracteristici, putând fi identificate2 categorii de relaţii specifice:-unele care se dezvoltă ierarhic, pe axul vertical al şcolii, relaţii elev-lider, elev-

profesor, elev-diriginte, elev-director;

-relaţii care se dezvoltă pe axul orizontal al şcolii la nivelul clasei: elev-elev, elv-grup.

2. Relaţia între grupul de elevi şI colectivul şcolar

Dacă colectivul poate fi considerat ca fiind un grupo, el nu poate fi redus la

simpla totalitate, pluralitate, de persoane. Dacă grupul presupune prezenţa scopurilorşI acţiunilor comune, el nu poate fi redus la ansamblul de indivizi.

Între cele 2 noţiuni care desemnează realităţi distincte există următoareledeosebiri:-realitatea fenomenului de grupnare o sferă noţională mai largă, mai cuprinzătoare,decât cea a colectivului care este o specie de grupn educativ format. Grupul este onoţiune generică, colectivul este una din speciile ei subordonate.-spre deosebire de grup colectuvul presupune nu orice fel de scopuri, motive, normecomportamentale, ci scopuri majore, cu semnificaţia socială cărora le sunt subordonatecele personale. Deci colectivul este o realitate în care membrii sunt orientaţi sprerelizarea unor scopuri majore cu semnificaţie socială şI finalitate educativă.

Colectivul este un mediu educativ care coorddonează toate influenţeleeducative ale corpului profesoral, centrându-le pe individ sau pe grup, astfel încât să seasigure eficienţa acţiunii instructiv-educative.

3. Comunicarea în grupurile şcolare

Comunicarea reprezintă una dintre trebuinţele fundamentale, de ordin spirituala oamenilor. În grupurile şcolare, comunicarea este modalitatea esenţială de existenţă aacestora. Procesul instructiv-educativ presupune transmiterea unor mesaje, acunoştinţelor, prin diverse conduite de comunicare: prelegeri, întrebări şI răspunsuri,demonstraţii.

Este cunoscut faptul că transmiterea unui mesaj implică participarea a 3 factori: emitentul, receptorul şI mediul în care se face transmiterea.

Procesul comunicării poate fi influenţat de o serie de fenomene care acţionează:la nivelul emitentului: natura conceptelor mai mult sau mai puţin abstracte, arhaisme,neologisme, utilizarea unor termeni cu conţinut necunoscut, facori care ţin depersonalitatea subiectului, de stereotipiile lui verbale, de interesele lui de moment deatitudinile care fac ca cele communicate să capete o coloratură subiectivă,la nivelul receptorului: competenţa subiectului, cultura lui, nivelul lui de inteligenţă,posibilităţi de percepţie, interesele, sentimentele, statutul şI rolul lui în clasa de elevi;în mediu: zgomote, distanţa, temperatura, presiunea, luminozitatea.

Dintre aceste multiple fenomene care pot acţiona în timpul comunicării sunt dereţinut o serie de efecte, mai frecvente fiind:-blocajul-constă în întreruperea totală a comunicării: se poate manifesta prin reţinereatotală a unor mesaje ce se îndreaptă de la emitent la receptor cât şI invers;-filtrajul constă în trunchierea informaţiilor ce se transmit şI se receptează datorităselecţiei lor de către emitent sau de către receptor;distorsiunile constau în denaturarea sau deformarea mesajului.

Toateaceste modificări pot fi voluntare sau involuntare impuse în mod conştient,premeditate, urmărind scopuri precise sau inconştiente.

Factori ce pot influenţacomunicarea în grupurile şcolare:condiţiile în care se realizează comunicarea:condiţii operatorii: capacitatea mesajului de a fi pertinent în raport cu sistemul denoţiuni ce urmează a fi transmis;folosirea unor termeni sesizabili şI smnificativi pentru elevi;mesajul să conţină un minimum de informaţie nouă în raport cu mesajul transmis

anterior;

mesajul să fie adaptat reacţilor elevilor ceea ce presupune controlul prin feed-back;condiţii afective: atitudinea pozitivă a elevilor în raport cu mesajul şI cu emitentul;aceptarea afectivă a profesorului de către elevi;posibilitatea unui dialog permanent deschis între emitent şI receptori;mărimea grupului: grupurile mici creează optime pentru comunicare;poziţia spaţială în procesul comunicării;

structura grupului; coeziunea grupului. Liderul. Trăsăturile şI funcţiile liderului în grupul de elevi

Grupul mic, aşa cum este şI grupul de elevi se caracterizează printre altele şIprin centarea eforturilor individuale asupra unei sarcini comune, însă contribuţiamembrilor lui la rezolvarea sarcinii este diferită. Diferenţa se poate manifesta atâtcalitativ, cât şI cantitativ, atât ca intensitate, cât şI ca natură. Contribuţia unor poate fimai importantă şI mai indispensabilă a altora, mai redusă.

Membrii ale căror contribuţii capătă o semnificaţie deosebită pentru grup au şansa să devină lideri, iar măsura în care sunt percepuţi de ceilaţi ca sursă demnă de stimă, încredere, consideraţie, face ca ei să fie şI recunoscuţi ca lideri.

Se face distincţia între liderul formal (instituţional, oficial) şI liderul informal

(neoficial, neinstituţional). Liderulo formal reprezintă o poziţie de conducere caredecurge dintr-o structură socială prestabilită. Autoritatea şI puterea acestui liderrezultă cu precădere nu atît din valoarea intrinsecă a persoanei lider cît din valoareasocială a funcţiei pe care o îndeplineşte acesta.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate