Psihoigiena şi psihoprofilaxia in timpul sarcinii (gestatiei)

Psihologia femeii in timpul sarcinii

 

Starea în care se află femeia din momentul fecundării ovulului până la expulzarea

(naşterea) fătului se numeşte „gestaţie", „sarcină" sau „graviditate".

In această perioadă organismul feminin suferă o serie de transformări anatomice, biologice şi

fiziologice, care asigură condiţiile necesare dezvoltării produsului de concepţie. De asemenea,

tot în acest interval survin o serie de modificări psihologice („adaptare psihologică"), generate

atât de noua situaţie biologică, dar şi de noile roluri viitoare ale sfafus-ului maternităţii.

Deşi la actul procreaţiei participă ambele sexe, efortul biologic principal aparţine femeii.

Capacitatea de a procrea reprezintă un element important al psihologiei feminine.

Vocaţia maternităţii este implicată în definirea feminităţii, iar absenţa posibilităţii

genezice este trăită ca o puternică frustrare. Sarcina constituie nu numai expresia instinctului de

reproducere (instinctul menţinerii speciei şi vieţii), ci şi o implinire a trebuinţelor psihologice şi

sociale. Aducerea pe lume a unei noi vieţi reprezintă împlinirea menirii biologice şi sociale a

femeii. Maternitatea este sensul dominant al existenţei feminine. Naşterea unui copil este o operă

măreaţă, care nu echivalează nici chiar cu cele mai valoroase creaţii ale geniului uman, întrucât

fără viaţă toate operele umane îşi pierd sensul. Descendenţii ne prelungesc viaţa dincolo de

hotarele existenţei noastre. La scară cosmică, dăinuirea infinită nu este posibilă, dar la scara

umanităţii insul „trăieşte" după moarte prin faptele şi actele sale.

Sensul existenţei constă în participarea la perpetuarea şi la progresul vieţii (inclusiv viaţa so-

cială). La dezvoltarea umanităţii au participat şi participă nu numai fiinţele excepţionale, ci toţi

oamenii activi. Un loc important este ocupat de mamele anonime care nasc, educă şi cresc copiii.

într-un frumos aforism, se aminteşte că „femeia care refuză maternitatea e ca şi cum s-ar

sinucide; pentru ea viaţa nu va mai fi decât un suflet pustiu într-un trup mort".

În cele 9 luni cât durează sarcina, modificările biologice diferă de la o etapă la alta. Din punct de

vedere psihologic gestanta parcurge, de asemenea, mai multe etape adaptative. Aşa-numita

„criză psihologică a sarcinii" este, de obicei, o reacţie normală, o modalitate de rezolvare a

diferitelor conflicte. în prima etapă a gestaţiei pot să apară o serie de conflicte psihologice, ca o

reacţie la modificările fizice şi fiziologice: oprirea menstruaţiei, creşterea de volum a sânilor,

pigmentarea feţei („masca de sarcină"), mărirea de volum a uterului, câş-tigul ponderal etc. O

informare ştiinţifică referitoare la evoluţia modificărilor sarcinii evită apariţia acestor conflicte.

O femeie fără boli somatice ori psihice grave îşi consolidează starea de sănătate prin

sarcină. Gestaţia maturizează aparatul de reproducere şi determină modificări pozitive în

funcţiile diferitelor sisteme (nervos, endocrin) şi aparate (cardiovascular, respirator, digestiv). De

1

asemenea, sarcina desăvârşeşte frumuseţea feminină. Numeroase vedete au adus pe lume copii,

păs-trându-şi  frumuseţea si   farmecul.

În uitima parte a gestaţiei survin stări conflictuale legate de noile responsabilităţi so-

ciale impuse de statutul maternităţii. Sănătatea copilului trebuie apărată şi promovată încă din 

perioada intrauterină.

A treia categorie de stări conflictuale sunt generate de teama unui risc în timpul evoluţiei

sarcinii ori în timpul naşterii: teama de o anomalie a fătului, de ereditatea patologică, de

suferinţa fetală, de durere, de incapacitate fizică pentru travaliu, de moarte prin accident în

timpul naşterii, de anestezie (teama că nu se va mai trezi din somnul prin narcoză), de sexul 

nedorit al  copilului etc.

În timpul sarcinii se întâlnesc o serie de modificări psihologice de mică intensitate, care

nu depăşesc sfera normalităţii (făcând parte tot din aşa-numita psihologie a gestantei). Dintre

aceste modificări amintim: hiperestezia senzitiyo-senzorială, prin scăderea pragului sensibilităţii

generale (manifestată adesea prin modificări ale gustului şi mirosului, prin repulsie şi greaţă la

diferite mirosuri etc), apetit capricios (tendinţa de foame pentru anumite alimente, „pofte" ale

gravidei), scăderea pragului de toleranţă la frustraţie, care duce la stări de iritabilitate,

instabilitate, irascibiliţate, reacţii disproporţionate; scăderea capacităţii frenatorii în sfera

afectivităţii cu labilitate afectivă, stări de plâns şi alte izbucniri afective; tulburări ale activităţii

cu scăderea controlului, care duc uneori la impulsiuni cleptomanice; modificări minore în sfera

cognitivă exprimate prin oarecare lentoare ideativă, hipoprosexie, hipomnezie.

Majoritatea femeilor traversează fără tulburări psihice seria de evenimente din secvenţa

concepţie - gestaţie - naştere - lăuzie - lactaţie - maternitate. O parte din gravide prezintă însă

tulburări psihopatologice care debutează sau reapar în perioada gravido-puerperală. Aceste

„psihoze de gestaţie" sau „nevroze de gestaţie" nu sunt determinate de modificările specifice

sarcinii. Fiecare entitate psihiatrică înregistrată în timpul gravidităţii este determi-

nată de acei factori cauzali care intervin şi în afara maternităţii (âncât mai adecvată este de-

numirea de „nevroză" ori „psihoză asociată cu gestaţia"). Aceste boli psihice care debutează ori

reapar în perioada gravidităţii prezintă totuşi o serie de particularităţi clinice, imprimate de

stresul biologic (aşa-numita „baie hormonală", care modifică toate metabolismele) şi stresul 

psihosociologic al  gestaţiei.

Tulburările psihice de intensitate psihotică (psihoze gravidice) au scăzut după cel de al doilea

război mondial, însă a crescut incidenţa manifestărilor nevrotice („nevroze de gestaţie").

Psihozele de gestaţie erau în majoritatea cazurilor expresia psihică a disgravidiilor tardive (crize

eclamptice), produse prin edem cerebral la gravidele care aveau un sindrom vas-culorenal (cu

edeme, hipertensiune arterială şi proteinurie). Aceste tulburări sunt din ce în ce mai rare, datorită

2

supravegherii gravidelor prin consultaţii prenatale. Nu se mai întâlnesc astăzi nici psihozele de

tip Korsakov, produse prin carenţă de vitamine (sindroame amnes-tice gravidice). Psihozele

endogene (schizofrenie, psihoze afective) apar rar în timpul sarcinii. Psihozele afective sunt mai

frecvente de-cât psihozele schizofrene. în prima jumătate a gestaţiei izbucnesc de obicei

tulburările maniacale, iar fazele melancolice survin în cea de a doua jumătate a gravidităţii.

Frecvenţa redusă a psihozelor endogene în cursul sarcinii ar pleda pentru ipoteza rolului

protector antipsihotic al modificărilor metabolice ale gestaţiei (naşterea şi perioada postpartum-

precoce favorizează însă declanşarea proceselor psihotice). Psihozele gravidice apar mai frecvent

la multipare, în timp ce psihozele postpartum au o prevalentă mai crescută la primipare.

Nevrozele sunt mult mai frecvenţe decât psihozele, atât la gravide, cit şi la restul

populaţiei, în general. Au fost înregistrate în timpul gestaţiei toate tipurile de nevroze: nevroze

anxioase (exprimate prin crize de anxietate, simptome neurovegetative etc), nevroze depresive

(cu apatie, stări de plâns, insomnii), nevroze obsesive (cu idei obsedante, scrupu-Iqzitate,

dubitaţii), nevroze astenice (cu astenie, somnolenţă, hipoprosexie, iritabiIitate crescută). O serie

de aspecte particulare clinice prezintă unele nevroze fobice (fobii în legătură cu naşterea sau cu

sănătatea copilului) şi nevroze isterice (negarea isterică a sarcinii). Spre deosebire de alte situaţii

în care măsurile de psihoigienă se adresează unei persoane sau unui singur tip de colectivitate, în

perioada gestaţiei trebuie să acţionăm atât în interesul femeilor gravide, cât şi în interesul

viitorilor copii.

Progresele în lupta de prevenire a îmbolnăvirilor psihice care apar în perioada gravidităţii sunt

astăzi evidente. Strategia psihoprofilaxiei cuprinde, pe de o parte, intensificarea şi respectarea

unor {păsuri nespecifice, măsuri generale de călire fizică şi psihică, iar, pe de ajtă parte,

instituirea unor mijloace specifice. încă din antichitate s-a acordat atenţie prevenirii

îmbolnăvirilor psihice la gravidă şi la produsul de concepţie, prin realizarea unui regim de muncă

şi de viaţă deosebit. Situaţiile psihoţraumatizante erau implicate atât în determinismul bolilor

gravidei, cit şi în influenţarea nefavorabilă a dezvoltării şi a sănătăţii fizice şi psihice a fătului, în

perioada gestaţiei femeile beneficiau de o serie de drepturi şi privilegii. La romani femeia

însărcinată era scutită de a se ridica în picioare în faţa conducătorilor, iar în Grecia Antică era

cruţat chiar un criminal dacă acesta  găsea  adăpost  într-o familie în care exista o gravidă.

În perioada gestaţiei este necesară aplicarea următoarelor măsuri nespecifice: călirea orga-

nismului prin utilizarea factorilor naturali (aerisirea camerelor, înviorarea în aer liber, plimbări şi

excursii în zone cu aer curat), călirea organismului prin exerciţii fizice, respectarea oţelor de

somn, relaxarea psihică prin distracţii agreabile, interzicerea consumului de băuturi alcoolice şi a

fumatului, alimentaţie raţională, ştiinţifică, evitând atât deficienţele (printr-iin aport echilibrat de

proteine, vitamine, calciu, fier etc), cât şi consumul excesiv (viitoarea mamă nu trebuie să

3

mănânce pentru doi); asigurarea unei atmosfere de armonie psihică, a unor relaţii inter-personale

optime, lipsite de incidente conflictuale şi de situaţii frustrante psihotraumatizante. în prezent

există dovezi că viaţa psihică debutează înainte de naştere, fătul fiind o fiinţă dotată cu memorie

şi sentimente. Sursa principală a stimulării evoluţiei psihismului fătului o constituie mesajele

primite de la mamă. Situaţiile psihotraumatizante (tensiunile din viaţa familială ori profesională)

afectează, în acelaşi timp, atât organismul mamei, cât şi pe cel al fătului. Combaterea stresurilor

familiale şi profesionale contribuie astfel la promovarea sănătăţii mintale încă din  perioada

prenatală.

Acţiunile de profilaxie sunt instituite cu ocazia consultaţiilor prenatale. Luarea în

evidenţă a gravidei este obligatorie, iar în cursul gestaţiei sunt necesare mai multe consultaţii. în

afară de verificarea stării sănătăţii somatice, medicul are datoria să urmărească şi evoluţia

sănătăţii psihice.De asemenea, el trebuie să găsească mijloacele potrivite pentru a risipi teama de

naştere.

Un rol important în prevenirea anxietăţilor legate de gestaţie şi de naştere âl au mijloacele

educative prenatale individuale sau colective (cursuri instructiv-educative prenatale sau „şcoala

mamelor"). Aceste mijloace educative urmăresc pregătirea femeilor însărcinate pentru o conduită

normală la naştere. Lecţiile teoretice (cu date referitoare la sarcină şi naştere), însoţite de şedinţe

practice (exerciţii de respiraţie, exerciţii de deconţrac-turare şi expulzie), diminuează ori înlătură

frica de naştere. Programul de educaţie trebuie să combată opiniile eronate referitoare la

obligativitatea marilor dureri de naştere.

Deşi nu putem să susţinem existenţa unor „naşteri fără dureri", trebuie să facem

deosebire între durerile „normale", obişnuite, de intensitate mai redusă, determinate de procesele

fiziologice ale parturiţiei (naşterii), şi durerile patologice   supraadăugate,   legate   de   stările  

de teamă si de descurajare.

Autocontrolul respiraţiei şi al deconţracturării diverselor grupe musculare constituie

elemente de mare importanţă în timpul naşterii. Cursurile instructiv-educative prenatale

realizează un mod de psihoterapie colectivă ori de psihoterapie de grup. In cadrul grupului se

dizolvă o serie de anxietăţi legate de gestaţie şi naştere. Gravida âşi modelează comportamentul

în funcţie de atitudinea celorlalte gestante.

În timpul gestaţiei trebuie să acţionăm pentru prevenirea bolilor congenitale (genetice şi

negenetice). Unele boli congenitale sunt determinate de factori toxici şi infecţioşi. Alcoolismul

fetal, întâlnit la mamele care consumă alcool, este răspunzător de o serie de tulburări psihice care

vor apărea la copil. Gestantele nu trebuie să consume băuturi alcoolice nici chiar în cantităţi

moderate. Gravidele care lucrează în mediu toxic vor fi mutate în alte locuri de muncă. în timpul

gestaţiei (şi mai ales în primele luni) viitoarele mame nu treouie sa utilizeze medicamente fără

4

avizul medicului. O serie de medicamente toxice sunt interzise. Ele vor fi administrate numai în

situaţiile în care viaţa gravidei este în pericol. Iradierea medicală (ân scop diagnostic ori

terapeutic) este interzisă în primele trei luni de sarcină şi trebuie evitată în tot cursul   gestaţiei.

Prevenirea bolilor infecţioase joacă un rol important în profilaxia bolilor psihice

congenitale. Prevenirea toxoplasmozei, de exemplu, se bazează pe evitarea contactului cu anima-

lele domestice, evitarea consumului de carne crudă,  ouă crude şi lapte nefiert.

Gravida trebuie să se ferească de infecţiile virotice. Cele mai nocive virusuri asupra dezvoltării

embrionare sunt virusul herpetic, virusul rubeolei şi virusul incluziunilor citomega-lice.

Medicina modernă are astăzi posibilitatea de a depista şi unele boli ereditare, încă din primele

luni ale sarcinii.

După a 14-a săptămână de gestaţie se poate efectua puncţie amniotică (amniocenteză),

având astfel posibilitatea de a analiza celulele amniotice (prin examen citogenetic) şi compoziţia

lichidului amniotic (prin examene biochimice). Se realizează astfel diagnosticarea antenatală a

bolilor cromozomiale (mongolismul sau sindromul Down, sindromul Turner, sindromul

Klinefelter etc.) şi a erorilor înnăscute de metabolism (fenilcetonuria, de exemplu). în cazul

bolilor cromozomiale se decide, de obicei, întreruperea terapeutică a cursului sarcinii, iar

fenilcetonu-ria (care se manifestă mai târziu prin oligofrenie) poate fi prevenită prin instituirea

unui regim sărac în fenilalanină (de la naştere până la vârsta de 6—7 ani). Amniocenteză este

indicată la sarcinile survenite după 40 de ani, în cazurile în care gestanta a născut deja un copil

cu o anomalie cromozomială sau un copil malformat cu origine necunoscută, în cazurile în care

unul din părinţi prezintă unele tulburări genetice (mozaicism, translocaţie echilibrată etc).

În cazul tulburărilor nevrotice care se întâlnesc la gravide, se preferă mijloacele

psihoterapeutice, evitând terapia anxiolitică. Dintre mijloacele de psihoterapie se utilizează mai

frecvent metodele de relaxare („psihoterapie de relaxare"). Metoda relaxării progresive,

inaugurată de Edmund Iacobson, urmăreşte obţinerea relaxării fără o trecere printr-o contracţie

prealabilă. Aceasta se realizează prin exerciţii progresive de conştientizare a gradului de tensiune

neuromusculară şi de învăţare a mecanismului decontracturării. Metoda antrenamentului

autogen, lansată de J.H. Schultz, este o „gimnastică a spiritului", care urmăreşte obţinerea

relaxării printr-o mobilizare voliţională de învăţare a proceselor de decontracturare.

5