Psihologia Copilului

1. Definirea psihologiei copilului i a legturilor ei cu psihologia general.

Psihologia copilului este stiinta care studiaza comportamentul copiilor, inclusiv insusirile fizice, cognitive, motorii, lingvistice, privind perceptia, sociale si emotionale, de la nastere pana la adolescenta.

Din 1920, psihologul elvetian Jean Piaget a scris despre dezvoltarea gandirii copiilor. Piaget a pus bazele epistemologiei genetice, considerandu-se o persoana care studiaza originile cunoasterii umane, iar teoriile sale au fost determinante in progresul cunoasterii psihologiei copilului. Munca sa implica metode experimentale si observationale si, in justificarea comportamentului, a combinat, a reunit variabile biologice si ambientale. Piaget considera ca de la nastere oamenii sunt invatacei activi care nu necesita stimulente exterioare.

Munca lui a avut un impact major asupra teoriei educationale in secolul al xx-lea, in special in Europa. Piaget a scris mult despre dezvoltarea modelelor gandirii si limbajului la copii. A examinat in randul copiilor conceptele de numar, spatiu, logica, geometrie, realitate fizica si judecata morala. Piaget a crezut ca, explorand mediul lor inconjurator, copiii isi creeaza propriile conceptii cognitive, sau intelectuale asupra realitatii. Prin continua interactiune cu mediul ce-i inconjoara ei adauga si rearanjeaza, rearmonizeaza conceptiile despre lume. Piaget a afirmat ca inteligenta umana se dezvolta in etape, fiecare dintre acestea sporind intelegerea lumii de catre individ intr-un mod nou si mai complex.

Teoria lui Piaget conform careia capacitatea intelectuala este calitativ diferita la varste diferite si copii au nevoie de interactiunea cu mediul inconjurator pentru a castiga competenta intelectuala, a influentat stiinta educatiei si psihologia. Acest nou concept asupra inteligentei a afectat modelul, proiectul invatarii naturale pentru copiii mai mici si dezvoltarea matematicii si programelor stiintifice.

2. Enumerarea problemelor prioritare de care se ocup psihologia copilului.

Principalele probleme care stau n centrul cercetrilor acestei

discipline sunt:

investigarea factorilor dezvoltrii psihice umane i a interaciunii

dintre ei;

aprofundarea investigrii relaiilor dintre ereditar i dobndit;

descoperirea legilor generale i specifice ale dezvoltrii psihice din

copilrie;

relevarea interaciunilor dintre transformrile multiple caracteristice fiecrui stadiu al copilriei;

investigarea specificitii copilriei i a fiecrui stadiu din aceast

prim parte a vieii;

descoperirea de fapte noi i elaborarea conceptelor

corespunztoare.

relevarea aspectelor difereniale dintr-un stadiu dar i a celor de

continuitate n dezvoltarea psihic uman.

Pentru solutionarea tuturor aceste probleme prioritare, psihologia copilului folosete totalitatea de metode aparinnd acestui sector al cunoaterii, dar particularizndu-le i adaptndu-le domeniului su de fapte: metoda observaiei, ancheta, convorbirea, testele psihologice, analiza produselor activitii, metoda biografic.

3. Definete ereditatea i precizeaz importana codului genetic.(codul genetic este mecanismul transmiterii caracterelor ereditare)

Conceptul ereditate provine de la cuvantul latin heres - mostenitor. Ereditatea poate fi definita ca insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite de la o generatie la alta, sub forma codului genetic, mesajele de specificitate ale speciei, grupului si individului ( A.Cosmovici, L. Iacob, 1999). De remarcat in acest context este ca identitatea genetica este practic imposibila intre antecesori si descendenti. Rezulta astfel ca din punct de vedere genetic fiecare individ este diferit, unic si irepetabil in raport cu toti ceilalti din trecut, prezent sau viitor, probabilitatea unei identitati absolute fiind de 1 la 70 de trilioane.

Unicitatea biologica este astfel una din trasaturile definitorii ale fiintei umane. Ea isi pune amprenta asupra intregii deveniri umane, nu intr-un mod independent ci in corelatie cu factorii externi, de mediu si educatie.

Ca factor intern al dezvoltarii, ereditatea include un complex de elemente de ordin biologic si psihofunctional. Purtatorii materiali ai informatiei ereditare sunt genele din cromozomii nucleelor celulare. Structura biochimica a acestora este cea care explica infinita diversitate umana. Totalitatea genelor constituie programul genetic sau potentialul ereditar. Fiecare specie si individ din cadrul speciei poseda propriul sau program genetic. Din punct de vedere psihologic, cantitatea de informatie stocata intr-o celula constituie mesajul genetic care, in forma sa latenta, prealabila actiunii factorilor de mediu, este cunoscuta sub denumirea de genotip. Din interactiunea genotipului cu mediul inconjurator apare fenotipul, ca o sinteza a ceea ce este ereditar si influentele mediului. Majoritatea autorilor sunt de parere ca zestrea ereditara se manifesta la om pe doua planuri: unul in determinarea unor trasaturi generale ale speciei, cum ar fi structura anatomofiziologica a organismului, pozitia bipeda, etc., iar celalalt in determinarea unor particularitati individuale cum ar fi caracteristicile anatomofiziologice ( culoarea pielii, a ochilor, a pielii, etc. ), amprentele digitale, grupa sanguina, etc.

Zestrea ereditara constituie o premisa necesara pentru dezvoltarea psihica. Ea nu produce direct aptitudinile si atitudinile, capacitatile si interesele, caracterul si conceptia despre lume a individului. Fructificarea potentialitatilor ereditare este mijlocita de mediu si de modalitatile de organizare a activitatii celui care se dezvolta. Astfel, in fazele de inceput ale dezvoltarii, actiunea factorilor ereditari este mai pregnanta si efectele ei mai usor vizibile. La varste mai tarzii, influenta lor devine mai putin evidenta, ea contopindu-se cu experienta deja achizitionata.

4.Care sunt rolurile ereditatii pentru dezvoltarea psihica umana.

Zestrea ereditara constituie o premisa necesara pentru dezvoltarea psihica. Ea nu produce direct aptitudinile si atitudinile, capacitatile si interesele, caracterul si conceptia despre lume a individului. Fructificarea potentialitatilor ereditare este mijlocita de mediu si de modalitatile de organizare a activitatii celui care se dezvolta. Astfel, in fazele de inceput ale dezvoltarii, actiunea factorilor ereditari este mai pregnanta si efectele ei mai usor vizibile. La varste mai tarzii, influenta lor devine mai putin evidenta, ea contopindu-se cu experienta deja achizitionata.

In relatie cu fenomenele psihice, factorii ereditari sunt considerati premise necesare, dar nu si suficiente pentru dezvoltarea acestora si pentru formarea insusirilor lor.

Predispozitiile native au un caracter polivalent, ceea ce inseamna ca pe acelasi fond ereditar se pot realiza, sub influenta factorilor de mediu si educatie, profiluri si insusiri psihice diferite. Ele nu predetermina in mod fatal anumite calitati si insusiri ale personalitatii umane, insa, ofera baza necesara pentru invatare, pentru insusirea experientei sociale si influenteaza dinamica elaborarii unor noi mecanisme ale comportarii.

Unele aspecte ale vietii psihice sunt puternic influentate ereditar ( temperament, aptitudini, emotivitate ), iar altele mai putin ( caracter, vointa, atitudini ).

Ereditatea condiioneaz procesul dezvoltrii dar c nu este suficient pentru evoluia omului.

5. Ce particulariti biologice se transmit ereditar.Particularitatiile biologice transmise ereditar sunt caracteristici : de statura si greutate specificul structural si functional al sistemului nervos si al organelor de simt

structurale si functionale ale diverselor organe

aspecte fizionomice caracteristice(forma fetei,calitatea tenului,culoarea ochilor si a parului)

particularitati ale biochimismului sanguin

6. Enumer principalele medii cu care interacioneaz fiina uman

dup natere.

Fiinta unama interactioneaza dupa nastere cu urmatoarele medii mediul familial

mediul cresei (0-3 ani)

mediul gradinitei

mediul scolii(primar,gimnazial,liceal,postliceal,universitar etc.)

mediul format din grupul de joaca,cunostinte,prieteni

mediul unor cercuri de interes(sportiv,arta,literature etc)

mediul locului de munca

7. Precizeaz ce fel de relaii pot fi ntre dou sau mai multe medii cu care interacioneaz cineva.

Relatiile care pot aparea din interactiunea unei persoane cu doua sau mai multe medii pot fi de convergenta,dezvoltarea psihica fiind favorabila sau de divergenta ,caz in care dezvoltarea psihic aeste mai dificila sau intarzita

8. Definete mediul ca factor fundamental al dezvoltrii psihice i precizeaz tipurile de influene pe care le exercit asupra copiilor

i tinerilor.

Mediul este constituit din ansamblul conditiilor materiale si sociale ce contureaza cadrul de existenta si de dezvoltare a omului -mediul geografic natural,care influenteaza dezvoltarea si sanatatea omului prin campul geomagnetic,prin clima,relief,radiatii si poluare-mediul socio-cultural,ce permite umanizarea si socializarea individului biologic uman,prin asigurarea conditiilor materiale ,de civilizatie si cultura exercitandu-si influenta prin relatiile inter-umane,institutii,ideologii,grupuri sociale ,traditii,stiluri de viata etc.-mediul psiho-socio-cultural constituie cadrul dezvoltarii prin influentele sale organizate si neorganizate,avand un rol deosebit de important in formarea omului ca personalitate.

Din cadrul mediului social o influenta decisiva o are familia ca mediu socio-cultural si afectiv.In familie copilul invata limbajul si comportamentul social isi formeaza aspiratii si idealuri,aptitudini,sentimente,trasaturi de vointa si caracter .Prin urmare copiii care provin din familii dezorganizate,cei care sunt izolati de comunitatile umane,cei care si-au schimbat brusc mediul de viata au o dezvoltare psihica redusa. 9. Care sunt rolurile principale ale mediului n dezvoltarea psihic uman.

Se distinge existenta a doua planuri majore in care factorii de mediu actioneaza asupra individului: planul factorilor natural-geografici ( sau mediul fizic ) si planul factorilor de ordin social ( sau mediul social ).

In randul factorilor natural-geografici includem relieful, clima, temperatura, de fapt totalitatea conditiilor bioclimatice in care traieste omul, iar in factorii de ordin social includem, alaturi de educatie, familia, grupul de prieteni, contextul cultural al existentei individului si sistemul relatiilor sociale in general.

Actiunea mediului fizic este mereu corelata cu cea a mediului social care directioneaza valorificarea posibilitatilor oferite de mediul fizic si modifica actiunea acestuia in concordanta cu nevoile organismului.Concomitent cu recunoasterea influentei mediului asupra omului trebuie sa admitem si reciproca sa, aceea ca omul influenteaza si transforma mediul. Omul nu este, deci, un produs pasiv al mediului, el este un subiect activ care, transformand mediul se transforma pe sine insusi.

Mediul devine sursa a dezvoltarii psihice prin faptul ca ofera individului circumstante si conditii concrete de viata, obiecte , informatii si modele de conduita, susceptibile a fi percepute si invatate; de asemenea el ofera prilejuri de comunicare si schimburi afective intre individ si cei care il inconjoara. Mediul poate actiona ca o bariera sau ca un factor care favorizeaza, faciliteaza, avantajeaza dezvoltarea psihica. Dar nici mediul nu influenteaza direct dezvoltarea psihica. Relationarea constructiei biologice ereditare a organismului infantil nou-nascut cu datele de constructie furnizate de mediu se face printr-un operator special, educatia.

10. Care sunt rolurile educaiei n dezvoltarea psihic uman.Educatia este o forma organizata, sistematica si continua de formare a personalitatii umane, educatia optimizand, in masura posibilitatilor, relatia ereditate-mediu.Educatia ofera materia ce urmeaza sa fie asimilata, preocupandu-se de modul in care sa fie asimilata, de formarea capacitatilor omului de a nu se lasa derutat de probleme sau de influente defavorabile si de a fi atent la influentele pozitive ale mediului. Rolul major al educatiei consta in interventia acesteia in ameliorarea conditiilor de mediu, in crearea unui climat educational favorabil, cu valente educative puternice asupra dezvoltarii personalitatii umane.Educatiei ii revine rolul conducator in formarea si dezvoltarea personalitatii, deoarece organizeaza intr-o maniera optima influentele factorilor de mediu si, in acelasi timp, depisteaza predispozitiile ereditare, le diferentiaza si le grabeste intrarea in functiune suplimentandu-le forta. Educatia creeaza premisele interne favorabile actiunii prielnice anumitor factori externi, formarea personalitatii fiind atat efect al actiunii educative, cat si premisa pentru derularea acesteia.

11. Enun legea interaciunii optime a factorilor fundamentali ai dezvoltrii psihice, preciznd cele trei tipuri de interaciuni (a. perioad sensibil. corespunde n timp cu influenele de mediu i de educaie; b. coresponden cantitativ i calitativ a influenelor cu perioada sensibil; c. coresponden i cu zona proximei dezvoltri)

Factorii fundamentali ai dezvoltrii psihiceereditatea mediul si educatia trebuie s interacioneze optim pentru a asigura desfurarea complex i nalt a vieii subiective umane.

Modalitatile prin care se realizeaza concordanta optima sunt:

1. Mediul i educaia trebuie s acioneze n anumite perioade sensibile (receptivitate, sensibilitate i reactivitate ridicate la anumite categorii de stimuli )ale programului ereditar pentru ca dezvoltarea psihic sa se realizeaze ct mai bine

2. Cantitatea i calitatea mediului i educaiei trebuie s corespund potenialului perioadei sensibile ,ca dezvoltarea psihic sa se infaptuiasca uor i total. Abaterile de la aceast relaie optim, pot fi subsolicitarea si suprasolicitare din partea mediului i educaiei.

3 Factorii de mediu i educaie trebuie s relationeze cantitativ i calitativ att cu perioada prezent a programului ereditar, ct i cu zona proximei dezvoltri (L. S. Vgotski). Copilul care desfasoara o activitate oarecum dificil a,in prezenta unui adult ,v afi capabil dup ao perioada de timp sa o realizeze singur .Potrivirea cu zona de proxim dezvoltare asigur indeplinirea rolurilor stimulative ale mediului i educaiei.

12. Definete i caracterizeaz dezvoltarea psihic

Dezvoltarea psihic a copilului este un proces extrem de complex, in urma caruia trebuie s gsim omul matur, "narmat" cu tot ceea ce-i permite adaptarea la societatea din care face parte. Acest proces este unul activ, dinamic care se realizeaz ca o consecin a influenei factorilor externi (mediul social, educaie etc) asupra particularitilor individuale ale copilului. Toi aceti factori interrelaioneaz, importana fiecruia dintre ei devenind decisiv. Ereditatea, mediul social i educaia sunt considerai factori importani n devenirea uman.

Dezvoltarea psihic are un caracter plurideterminat i multifactorial.

Este determinat mai nti de caracteristicile speciei (treapta filogenetic), de caracteristicile psihoindividuale (treapta ontogenetic), de interaciunea dintre individ i mediu (treapta psihosocial).Principalii factori sunt ereditate, mediu, educaie.Influenele sunt naturale, sociale, externe, interne, directe, indirecte, permanente, accidentale, superficiale sau eseniale etc.

Este poliform, (deci nu liniar) i discontinu. Evolueaz ca o succesiune de faze, de stadii n care perioadele de schimbri spectaculoase alterneaz cu cele de relaxare.

Coninutul dezvoltrii psihice, sensul, ritmul ei pot fi diferite de la un individ la altul, fie datorit potenialului ereditar, fie factorilor de mediu i educaie. Schimbrile (n special cele calitative) sunt ascendente. Drumul dezvoltrii este n spiral. Aceasta nu se realizeaz ca o adiie previzibil, continu, constant.

Avansul calitativ nu exclude momentele de aparent stagnare, care confer o vulnerabilitate sporit subiectului. Momentele de regresie de cele mai multe ori sunt depite prin salturile ascendente.

Dezvoltarea este personal.Fiecare are genotipul su, interaciuni i mprejurri de via diferite.Acestea vor genera ritmuri de dezvoltare diferite, dimensiuni comportamentale de amploare i semnificaii adaptative diferite.

Dezvoltarea psihic are un caracter ordonat.Transformrile, schimbrile au loc ntr-o anumit ordine, la anumite intervale, sub o form stadial.

Dezvoltarea psihic este sistematic i stadial.Orice schimbare cantitativ sau calitativ are efecte asupra ntregului sistem specific unui stadiu de dezvoltare (ex. particularitile personalitii la un anumit stadiu influeneaz reprezentrile, afectivitatea etc.).

Principalele fenomene care marcheaz dezvoltarea psihic sunt:modificri de ordin cantitativ (volumul deprinderilor, al vocabularului, al memoriei etc.);schimbri de proporii (ex. se schimb raportul dintre ponderea activitii senzoriale i a celei de tip intelectiv, dintre caracterul involuntar al diferitelor procese, fenomene psihice i cel voluntar);modificri de ordin calitativ, nlocuirea treptat a unor forme cu altele noi care le vor restructura pe cele anterioare (ex. trecerea de la senzorial la logic, de la triri afective fluctuante, la sentimente; trecerea de la stadiul categorial-concret (noional) al colarului mic, la cel abstract (conceptele)

13. Definete stadiul de dezvoltare psihic, particularitile i profilul de stadiu

,,Stadiile psihice desemneaz un ansamblu de invariante bine conturate calitativ n funcie de relaiile i activitile prioritare i de ,,structurile psihice concrete (P. Golu). Stadiile sunt decupaje in dezvoltarea genetica ,stabilind ordinea neschimbata a diferitelor achizitii psihice.Acestea desemneaza structuri psihice pentru fiecare varsta ,care pregatesc structurile urmatoare.Stadiul genetic al proceselor psihice nu corespund cu stadiul de varsta.

Stadialitatea se gaseste att n abordarea genetic a vieii psihice (a personalitii cognitive, afective, social-morale), situaie n care vorbim despre stadii genetice, ct i n perspectiva transversal, -stadii de vrst -atunci cnd se urmrete unitatea diferitelor aspecte ale vieii psihice ntr-o etap anume.

Profilul psihologic este o expresie cantitativ calitative a totalitatii componentelor proceselor si insusirilor psihice,precum si a relatiilor interfunctionale ce se stabilesc intre acestea pe parcursul activitatii intr-o etapa data a dezvoltarii.Profilul psihologic releva gradul de dezvoltare mintala si comportamentala a unui individ.trecerea de l ao etapa l aalta,de l aun stadium al dezvoltarii psihice l aaltul,este marcata atat de diverse insusiri psihice,cat si de relatiil ece se stabilesc intre ele,ca expresie a unitatii functionale in toate planurile vietii psihice:cognitive,afectiv si volativ comportamental.Componentele si insusirile proceselor psihice ce se constituie arata transformarile produse ca effect al activitatii si marcheaza trecerea de la un stadiu la altul al dezvoltarii.

Profilul psihologic reprezinta atat punctual de plecare in activitatea educative cat si rezultatul actiunii educative.14. Enun legea succesiunii necesare a stadiilor de dezvoltare psihic.

Stadiile nu pot fi inversate si nici omise ,dar in anumite conditii poatet fi grabita desfasurarea lor, deci stadiile de dezvoltare se succedlucru p ecare il spune legea succesiunii necesare stadiilor de dezvoltare emisa de Piaget.

15. Prezint stadiile primului ciclu din etapa postnatal. (sugar, anteprecolar , colar mic, preadolescent, adolescent, postadolescentEtapa postnatala,este a II-a etapa dupa cea prenatala si tine de la natere pn la moarte. Aceast etap cuprinde 3 cicluri: Ciclul de cretere i dezvoltare (de la 0 20-24 ani Ciclul adult sau maturizare (24-25 65 ani)

Ciclul de regresie ,de involuie (65 ani moarte)Ciclul de cretere i dezvoltare (de la 0 20-24 ani) cuprinde copilria, pubertatea i adolescena, fiecare cu substadiile corespunztoare.

Copilria reprezint etapa cea mai important pentru dezvoltarea viitoare, ntruct n aceast perioad (0 10 ani) se formeaz cele mai importante conduite ce asigur adaptarea, se elaboreaz structurile cele mai reprezentative de tip intelectual, afectiv, voliional, se pun bazele viitoarei personaliti.n acest ciclu se dobndesc toate achiziiile energetice, fizice i psihologice ale fiinei umane, se ncheie construirea personalitii n ceea ce are fundamental.

Ciclul respectiv are urmtoarele stadii:

stadiul sugarului (0 1 an) cunoscut i sub denumirea de stadiul inteligenei senzorio-motorii (J.Piaget);

stadiul anteprecolaritii (1 3 ani) sau cel al primei copilrii. Se pun bazele autodeplasrii i ale nsuirii mecanismelor verbale;

stadiul precolaritii (3 6 ani) cunoscut ca a II-a copilrie sau vrsta de aur. ncep s se contureze mecanisme contiente i voluntare. Este vrsta jocului;

stadiul micii colariti sau a III-a copilrie (6 10 ani). Se dobndesc instrumentele intelectuale fundamentale (scris, citit, calcul). Contribuie la dezvoltarea unor trebuine i interese dobndite, interiorizate;

stadiul preadolescenei are specific procesul de dezvoltare a eu-lui i a contiinei de sine. Este perioad de sensibilitate, de fragilitate psihic, aspecte care se prelungesc, adeseori i n adolescen;

stadiul adolescenei (13-14 18-20 ani), orientarea expres este spre identitatea de sine;

stadiul postadolescenei (18-20 24-25 ani) se consolideaz toate achiziiile fizice i psihice. Este o perioad marcat de prelungirea adaptrii i de maturizarea personalitii.

PAGE 1