Psihologia copilului si a adolescentului

Psihologia copilului si a adolescentului a aparut prima data in Romania, in anul 1981, in cartea ”Psihologia varstelor” scrisa de Ursula Schiopu si Emil Verza.

Obiectul si continutul psihologiei copilului Procesele realizate in activitatea psihica s-au inregistrat tocmai

pornind de la cunoasterea functiilor si proceselor psihice ca si a comportamentului copilului. Astfel, copilul a stat in centrul atentiei cercetatorilor, inca din cele mai vechi timpuri. Ideea care a guvernamentat tot demersul stintific este aceea ca copilul a fost privit tot mai mult ca un candidat la umanizare.

Dezvoltarea are canotatie pozitiva, dar evolutia poate avea atat conotatie negativa (regres) cat si conotatie pozitiva (dezoltare).

Psihologia copilului a furnizat o serie de informatii cu caracter stintific, legate de dezvoltarea individului uman si la evolutia sa anterioara. Informatiile sunt folosite pentru teoretizarile generale ale fundamentelor psihologiei. Psihologia generala a influentat dezvoltarea psihologiei copilului. Principiile generale de dezvoltare umana, a functiilor si proceselor psihice vehiculate in psihologia generala sunt validate, verificate in psihologia copilului. Se aplica aceste principii generale la dezvoltarea psihologiei copilului.

Psihologia copilului este o ramura a stiintelor psihologiei!!

Copilul este obligat sa parcurga o serie de etape de dezvoltare pentru a se adapta la mediu, la cerintele pe care e obligat sa le respecte, in contextul in care traieste. De aici, a rezultat o idee, conform careia pana la varsta de 6 ani, copilul achizitioneaza 80 % din experienta de viata, in care un rol important il are mersul biped, vorbirea, comunicarea si capacitatea de relationare cu cei din jur, cu mediul.

Inca din Antichitate, Hipocrate, vorbind de varsta omului, in relatie cu mediul si relatia fizica, biologica, imparte in 7 perioade, a cate 7 ani fiecare, astfel incat la 49 de ani se atinge maturitatea deplina.

Vechii egipteni apreciau ca pana la 10 ani, se invata ce este viata si ce este moartea. Urmatorii 10 ani sunt folositi pentru instruire, iar urmatorii 10 ani sunt folositi pentru a deosebi si a se raporta la ce este bine si ce este rau.

Cunostintele sistematice despre copil si psihologia copilului apar abia in sec. XVI-XVII, prin contributia lui Comenius, iar in sec XVIII, prin contributia lui Jean-Jacques Rousseau. In sec XIX-XX, contributiile diferitilor autori la dezvoltarea psihologiei copilului au creat un teren perfil de statuare a acestui domeniu, de stiinta pe deplin acreditata, dupa toate legile unei discipline. Aceasta statuare a copilului ca stiinta s-a bazat nu

1

numai pe cercetarile din perioada respectiva, ci si pe toate ideile valoroase vehiculate anterior. Au fost astfel aduse in campul cunoasterii progresele realizate in conceptia unor autori din etapele anterioare.

Dintre cele mai valorificate idei sunt si cele ale lui Comenius. Acesta imparte viata omului in urmatoarele etape (perioade):

1. prima copilarie – 0-6 ani; in care dezvoltarea subiectului (copilului), se realizeaza sub influenta scolii materne si o compara cu primavara plina de plante si flori, iar copilul este un mic copacel caruia ii cresc ramurile si radacinile.

2. a doua copilarie – 6-12 ani; copilul este un arbore dezvoltat cu ramuri si cu muguri, dar nu se vede ce ascund ele, decat sub influenta scolii elementare. Aceasta etapa este comparata cu vara, care este plina de spice si de fructe timpurii.

3. etapa adolescentei – 12-18 ani; copilul seamana cu un arbore plin de flori si ulterior, plin de fructe. Este toamna plina de roade bogate, desavarsita prin gimnaziu, care contribuie la indestularea camarii mintii.

4. etapa tineretii – 18-24 ani; marcheaza sfarsitul toamnei si venirea iernii, cu ingrijirea fructelor pentru trai.

Dupa aceste etape, pe care Comenius le considera fundamentale pentru devenirea umana, urmeaza etapa maturitatii, etapa batranetii si in final, etapa pregatirii pentru moarte.

Dimitrie Cantemir publica in 1698 lucrarea „Divanul sau Galceava inteleptului cu lumea”, prin care imparte varstele omului in 7 perioade:

1. perioada prunciei (sugarului);2. copilaria;3. catargia (pubertatea);4. voinicia (adolescenta);5. barbatia (tineretea);6. caruntetea (maturitatea);7. batranetea.

El compara aceste perioade cu etapele de dezvoltare ale plantelor si subliniaza inca o data importanta educatiei pentru dezvoltarea in ansamblu a fiintei umane, a copilului, in special, si a etapizarii perioadei numite mai sus. Totodata, Dimitrie Cantemir anticipeaza ideile moderne ale lui J.J. Rousseau.

Ulterior, J.J.Rousseau, in lucrearea „Emil sau despre educatie” imparte varstele omului in etapele:

1. varsta naturii – 0-2 ani;2. a doua perioada – 2-12 ani;3. varsta fortei – 12-15 ani;4. varsta furtunilor si a pasiunilor – 15-20 ani.

Pe baza acestor contributii, apar ideile moderne cu privire la copil si alte etape de varsta; pe baza lor constituindu-se in fapt domeniile psihologiei, atat cele care au in atentie copilul, cat si cele ce au in atentie celelalte etape de varsta.

2

Concluzii:I. psihologia copilului s-a constituit ca o disciplina stintifica ce

studiaza viata psihica, inca de la inceputurile ei si evolutia acestei vieti psihice pana la sfarsitul copilariei. Cunostintele acumulate, se bazeaza in principal pe studiul copilului, dar si printr-o serie de referiri si comparatii intre achizitiile psihice ale copilului cu cele din psihologia animala sau zoo-psihologia.

II. psihologia genetica nu se confunda cu psihologia copilului; aceasta limitandu-se la studiul, modul de formare a functiilor psihice pe etape: psihologia varstelor este cea care da o viziune unitara a transformarilor vietii psihice pe tot parcursul existentei umane. Asadar, psihologia varstelor este o ramura fundamentala a stiintelor psihologice, izvorata din necesitatea de a intelege constituirea caracteristicilor functiilor si proceselor psihice pe tot parcursul existentei umane, cu progrese si regrese in evolutia psihica.

Cercetari antropologice si demografice In sociologia varstelor se acorda o mare importanta variabilei de

varsta. Se insista pe conflictul dintre generatii, in care este implicata nu numai componenta sociala, ci si alte componente precum:

componenta psihologica, prin insistarea pe ideea de criza de indentitate si pe ideea de evolutie psihica in raport de varsta;

componenta pedagogica, unde se insista pe criza de educatie, care nu reuseste sa asigure inca o adaptare deplina la varsta populatiei;

componenta culturala, cu insistenta pe modelele culturale ale adultilor si ale tinerilor;

componenta polifica, cu insistenta pe contradictile de la nivelul relatiilor dintre grupuri.

Alte structuri ce pot fi luate in considerare, se apreciaza subsumarii de mai sus. In acelasi timp se apreciaza ca varsta este foarte importanta pentru ca influenteaza functiile vitale, biologice, psihice si sociale ca si cele legate de activitate si consum. In functie de varsta se formuleaza anumite cerinte fata de indivizi si se asteapta anumite comportamente, un anumit statut si rol din partea individului. In concluzie, sociologia varstelor isi propune sa studieze diferentele sociale si culturale dintre diferitele categorii si grupuri de oameni pe etape de varsta.

Revenind la psihologia copilului, trebuie remarcat ca evolutia umana a copilului se realizeaza dupa legi si principii. Acestea sunt de 2 feluri: unele sunt generale, pe care le intalnim in toate perioadele de varsta, cu o pondere mai mica sau mai mare pentru perioada x,y. A doua categorie se refera la principii, legi specializate, care actioneaza cu precadere intr-o etapa data de varsta.

Aceste legi generale sunt:1. principiul dezvoltarii de la simplu la complex

dezvoltarea se produce in 3 planuri principale: biologic, psihologic, social si cultural. Acest principiu postuleaza ideea ca dezvoltarea, desi este continua, pot exista si stagnari sau

3

regrese, dar acestea nu influenteaza negativ echilibrul general al dezvoltarii individului. Astfel, cand exista o stagnare (regres) pe o perioada relativ limitata de timp, individul se supune legii dezvoltarii continue pentru ca sunt prezente fenomene recuperative si de compensare ce nu deterioreaza acest echilibru.

Unele stadii sau perioade au o dezvoltare mai intensa in plan biologic, in timp ce alte stadii au o dezvoltare mai intensa in plan psihologic sau social. Unele perioade/stadii se caracterizeaza prin dezvoltarea in salturi sau pusee de dezvoltare.

2. principiul diferentierii (integrarii, adaptarii) care insista pe faptul ca structurile psihice simple se integreaza in cele complexe, si ultimele exercita o influenta pozitiva asupra primelor. De aici, apar si diferente calitative si cantitative intre diferitele stadii de dezvoltare.

3. principiul structuralitatii postuleaza ideea ca orice forma de integrare genereaza noi structuri.

4. principiul specificitatii ciclurilor si stadiilor de dezvoltare 5. principiul pregatirii si aparitiei de caracteristici biologice

si psihice in stadiile anterioare ce se regasesc si in stadiile urmatoare si cand pentru inceputul stadiului urmator aceste caracteristici coexista cu cele din stadiul anterior.

Psihologia varstelor respecta, adopta aceste principii pentru ca ele, desi sunt mai evidente la copil, se aplica in oricare stadiu al omului. Metodologia studierii in psihologia copilului ca si in psihologia varstelor cuprinde 2 tipuri de variabile si anume: una este dependenta, depersonalizata si una independenta si consta din reactiile psihice determinate. Pe baza acestor studii se ajunge la constituirea de modele pentru diferitele functii psihice. Dintre aceste modele, mai importante sunt modelele inteligentei, gandirii, imaginatiei, afectivitatii, limbajului si comunicarii.

Prin corelarea caracteristicilor si nivelului calitativ atins, se ajunge la categorii de subiecti, dintre care mai important este modelul normalului, deficientului si modelul bolnavului psihic. Intre aceste modele, de caracterizare umana nu sunt departajari foarte stricte, ci sunt, altfel spus, indivizi care fac trecerea, se impun intre o categorie si alta. Modele se raporteaza unele la altele prin investigarea cu urmatoarele forme:

1. metodica genetica longitudinala – aceasta inseamna ca dezvoltarea psihica a subiectului se realizeaza pe o perioada mai lunga de timp;

2. metodica transversala – caracteristicile psihice, intr-un stadiu anumit de varsta;

3. metodica mixta (genetico-longitudinala-transversala) – activitatea psihica se desfasoara pe diferite stadii ale evolutiei umane.

4

Metodele de cunoastere si de evaluare, studiu a copilului sunt asemanatoare cu cele folosite in psihologia generala cu conditia ca fiecare dintre ele sa fie adoptata la varsta subiectului.

Studiul asa numitului „om concret” se raporteaza intotdeauna la o serie de conditionari dintre care, cele mai importante sunt: conditionarile biologico-ereditare, conditionarile socio-economice, conditionarile socio-culturale, conditionarile educationale si profesionale.

Stadialitatea si evolutia umanaSunt o serie de controverse pe marginea acestor etapizari, ce provin

din faptul ca se adopta moduri diferite de concepere a „omului concret” si a „omului in situatie”, in care potentialul psihic este raportat la statutul de varsta.

Statutul si activitatea individului legat de varsta trebuie raportata si la termenul de ciclu. Astfel ca, in psihologia varstelor sunt 3 cicluri umane: al copilariei, al maturitatii si al batranetii. Fiecare ciclu este impartit in mai multe stadii si perioade; la randul lor, fiecare stadiu si perioada se imparte in substadii sau subperioade. Modul in care este organizata tratarea adoptata de noi, are un caracter sistematic, pentru a incerca sa ajungem la imaginea probabilistica a „omului total”.

Din studiile lui Gessel, Binet s-a ajuns la analiza distantelor dintre varsta cronologica si cea de dezvoltare. Opus celor 2 autori, Jean Piaget creaza o teorie originala intelectualista, in care dezvoltarea psihica la copil se incheie odata cu adolescenta.

Henri Wallon introduce in aceasta analiza perspectiva afectiva a eului si a personalitatii. Potrivit psihologului francez, sunt si varste critice ce pot sa apara dintro cauza si alta si care imprima un aspect particular dezvoltarii.

Teoriile freudiste pun accent pe energia instinctuala. In aceasta analiza, se exprima pe 3 cai: sexualitate, conservarea vietii (ex: foamea, setea etc) si instinctul mortii. Din acestea, rezulta ca in adoptarea stadializarii se pot lua in considerare cristerii diferite. Dupa Sigmund Freud sunt 4 stadii:

stadiul oral - placerea suctiunii – foamea;stadiul anal – evacuarea anala;stadiul falic – dezvoltarea sexualitatii;stadiul genital – exacerbarea sexualitatii.

Leonte introduce ideea ca pornind de la principiul dezvoltarii, de la simplu la complex, intotdeauna conditiile externe actioneaza prin intermediul conditiilor interne.

Erik Erikson arata ca dupa stadiile freudiene trebuie sa urmeze, in mod obligatoriu, stadiile psihologice ale dezvoltarii eului ce se incheie odata cu batranetea.

Eduard   Claparède vorbeste despre 3 stadii principale:I. stadiul de achizitionare si experimentare - cuprinde cateva

etape:

5

1. formare a intereselor perceptive - din primul an;2. formare a intereselor glosice - din al doilea si al treilea

an;3. cea a intereselor generale – varstele 3-7 ani, cand se

formeaza nu numai interesele generale, ci si interese obiective, care se prelungesc pana la 12 ani;

II. stadiul de organizare si evaluare – domina interesele sentimentale etice (12-18 ani);

III. stadiul de productie - este specific varstelor adulte.

Erik Erikson distinge 8 stadii fundamentale:I. stadiul prunciei – subiectul se dezvolta, se formeaza in viata

de familie, castigand linia increderii in parinti, in lume, dar si in sine;

II. stadiul copilariei – copilaria este dominata tot de familie, dar apar castiguri suplimentare, foarte importante pentru devenirea umana si care se concretizeaza in autonomie, autocontrol si autostima;

III. stadiul 4-5 ani – in care se dezvolta initiativa, cu trairea sentimentelor de rusine si indoiala, ce se invata prin imitarea celor din jur, in paralel cu invatarea directiei si a scopului activitatilor;

IV. stadiul 4 ani (pubertate) – viata copilului este dominata de vecini si scoala;

V. stadiul adolescentei – amplasarea in grup a subiectului; se dezvolta identitatea eului ca simt coerent al sinelui;

VI. stadiul prematuritatii – domina prietenia si sexul, in paralel cu aparitia izolarii si a tendintei spre cariera;

VII. stadiul de adult – amplasarea subiectului in noua familie, amplasarea lui la nivelul muncii; apar preocupari pentru generatiile urmatoare si societate;

VIII. stadiul batranetii – se traieste pensionarea si moartea iminenta, dar se poate produce o diminuare a crizei sociale, prin trairea de catre individ a satisfactiilor, realizarile individuale, din toata durata vietii sale.

Din punctul de vedere al analizei, stadializarea indeplineste conditiile:

1. dispune de o ordine logica si de succesiune in timp;2. stadializarea adoptata are o structura unitara pentru

viata psihica si nu o singura juxtapunere de evenimente psihice;

3. stadializarea adoptata are un caracter integrator, in sensul ca structurile inferioare se integreaza in cele superioare;

4. stadializarea dispune de momente preparatorii si activatorii pentru stadiile ce urmeaza;

6

5. stadializarea semnifica un anumit echilibru pentru intreaga viata psihica;

Stadializarea se bazeaza pe analiza reperelor psiho-dinamice si psiho-genetice.

I. reperele psiho-dinamice - se refera la analiza globala pe intreaga durata a vietii omului si exprima optica longitudinala in psihologie.

II. reperele psiho-genetice – analiza caracteristicilor umane pe fiecare ciclu, stadiu si perioada; exprima optica transversala in psihologie. In aceasta analiza se iau in considerare 3 criterii:

1. tipul fundamental de activitate;2. tipul de relatii odata cu intelegerea evolutiei

adaptarii si integrarii sociale;3. contradictiile dintre cerintele externe si

posibilitatile subiectului de a le satisface.

In concluzie, am putea spune ca stadiile semnifica momente ale dezvoltarii caracteristicilor psihice exprimate printr-un ansamblu de trasaturi coerente si structurate ca o mentalitate tipica si definitorie, dar trecatoare. Atunci, orice stadiu are o dezvoltare dinamica cu 3 momente principale:

1. momentul pre-operatoriu - in interiorul stadiului vechi se pregatesc elementele noi ale stadiului urmator;

2. momentul de cristalizate (trasaturi psihice) - cand dezvoltarea si consolidarea are loc la nivelul elementelor specifice stadiului;

3. momentul de consolidare - cand se produce o maturizare fizica si psihica, ce devine maxima la nivelul stadiului si se pregatesc elementele urmatoriului stadiu.

Analiza fiecarui stadiu

I. PERIOADA DE DEBUT A VIETII (intrauterina!) – se obisnuieste ca aceasta perioada sa se imparta in 3 subperioade:

1. subperioada germinala – echivaleaza cu etapa de ou sau dezigot;

2. subperioada embrionala – de la 2 saptamani (fecundare), pana la sfarsitul celei de-a 8-a saptamana;

embrionul se va numi „fat” si incepe sa semene cu fiinta umana; capul este conturat, apar mugurii care formeaza membrele,

legatura embrion-placenta, incepe sa bata inima;3. subperioada fetala (viata intrauterina)

– dureaza pana la nastere cea mai intensa dezvoltare a fiintei umane.

7

Prin patrunderea spermatozoidului in peretii ovulului, se elibereaza cei 23 de cromozomi complementari celor 23 emisi de ovul. Cromozomii sunt formati din gene si impreuna alcatuiesc codul genetic al individului.

In primele 3-6 zile de la concepere, volumul embrionului creste de 8000 de ori, iar diametrul de 20 de ori. Din punctul de vedere al psihologiei copilului ne intereseaza, mai ales, dezvoltarea creierului, care la 14 saptamani este relativ mare si proportional dezvoltat.

Spre sfarsitul lunii a 3-a se dezvolta cerebelul, iar in luna a 5-a apar santurile pe suprafata emisferelor cerebrale. Cam in luna a 7-a sa fie prezente cele 6 santuri celulare pe cea mai mare suprafata a creierului.

Omul pierde in jur de 200 celule nervoase in fiecare zi! Acestea se pierd datorita suprasolicitatii psihice sau in momentele in care creierul nu este solicitat deloc. Activitatile moderate ajuta la pastrarea celulelor nervoase :)

Forma incipienta de psihism, poate fi apreciata dupa elementele: elemente de morficitate; elemente senzoriale; elemente de comunicare cu mama, mai ale dupa raspunsul la

stimulii externi (ex: vocea mamei).

Aproximativ la 7 saptamani si jumatate apar miscari vizibile cu caracter haotic, dar nu sunt percepute de mama, ci de aparate. Cand apare un stimul nociv, miscarea este mai puternica.

Sub aspect senzorial, tactul se dezvolta mai rapid decat celelalte simturi, ca urmare a contactului cu peretii cavitatii uterine.

Pana nu demult, se credea ca vazul nu se poate dezvolta in cavitatea obscura de viata, dar s-a constatat ca fatul reactioneaza daca pe abdomenul mamei v-a fi proiectat un jet de lumina intensa. Sistemul vizual este bine dezvoltat in luna a 7-a, dovada fac copii nascuti prematur. Acelasi lucru se intampla si cu auzul, desi el functioneaza inca din luna a 4-a.

Exista o tehnica numita hactomie, prin care se dezvolta atasamentul fatului fata de parinti si se bazeaza pe contactul psiho-tactil dintre copi-gravida. Stimulii desfasurati trebuie sa aiba o anumita constanta si ritmicitate.

Pentru evacuarea, vitabilitatii prezentate la nastere s-au elaborat mai multe scale de dezvoltare. La ora actuala, cea mai folosita scala este scala de dezvoltare elaborata de Virginia Abgar. Copilul este evaluat pe aceasta scala pe 5 dimensiuni: tonus muscular, puls, grimasa, infatisare (culoare) si respiratie. Fiecare dimensiune primeste un punctaj intre 0-2 puncte:

1. Tonusul daca este flasc (moale) 0 puncte. daca sunt usoare flexiuni la extremitati 1 punct. daca miscarile sunt vii 2 puncte.

2. Puls cand este fara puls 0 puncte.

8

cand pulsul are o manifestare usoara sub 100 batai/minut 1 punct.

cand tipa tare 2 puncte. 3. Grimasa

cand este fara reactie 0 puncte. cand manifesta grimasa 1 punct. cand tipa tare 2 puncte.

4. Infatisare cand e albastru 0 puncte. cand corpul esre roz, iar extremitatile sunt albastre 1 punct. cand tot corpul este roz 2 puncte.

5. Respiratie cand este absenta 0 puncte. cand respiratia este usoara 1 punct. cand respiratia este buna 2 puncte.

Sunt o serie de evaluari neurologice, comportamentale, dar nu sunt suficient de precise; acelea cu un grad ridicat nu se recomanda, doar atunci cand copilul este intr-o situatie de risc.

II. PERIOADA SUGARULUI (0-1 an)

*In Antichitate, apare primul tipat!Titus Lucretius spunea ca primul tipat reprezinta „protestul copilului in

fata necunoascutului”, pe cand Sigmund Freud spunea ca este „protestul copilului in fata lumii mizerabile in care a intrat”.

Cand nasterile se produc, de obicei, la timp sau abateri de sus in jos, greutatea medie (ideala) este de 3500 gr si 50 cm talie (baieti) si 3300 gr si 49 cm talie (fete).

Cand copilul se naste la 7-8 luni si greutatea este sub 2000 gr (sau intre 1500-2000 gr), acesti copii se numesc prematuri si au dificultati de adaptare in primele 5-6 saptamani.

Cand apar modificari nefavorabile in viata intrauterina, apar copii retardati, care se mai numesc si imaturi. Exista o categorie de copii, care se numesc dizmaturi, ce se nasc la termen, dar greutatea lor nu este una normala si exista o categorie de copii numita post-maturi, care se nasc dupa 9 luni.

In aceasta perioada, ritmul de crestere se mentine mare; exista 3 legi specifice:

1. legea ritmurilor de crestere rapida , cu cat ritmul de crestere este mai mic.

2. legea corelarii cresterii intre diferitele organe, pe de o parte si organismul in ansamblu corelat cu aceste organe, pe de alta parte.

3. legea pulseelor de crestere ca infatisare a noului nascut, copilul este pliabil, are capul mare, membre scurte, pielea este rosiatica si tumefiata. In primele 3-5 zile de la nastere, scade in greutate cu cca. 150-300 gr, ca apoi sa revina

9

la normal. Doarme in cea mai mare parte a zile si somnul este polimorf.

Subperioada sugara (0-1 an)

Toate aceste modele legate de functiile psihice ca si modelele ce semnifica categorii de oameni, se constituie pe masura adoptarii copilului la trebuintele biologice si mai ales la trebuintele psihologice. Daca trebuintele biologice se dezvolta in principal pe cale instinctuala, cele psihologice au un statut special in sensul ca evolutia lor (pozitiva sau negativa) depinde de modul in care parintii relationeaza cu copii. Desi ele se formeaza pe baza trebuintelor biologice, mediul familial este determinant de modul cum se dezvolta acestea.

S-a constatat ca in raport cu aceste trebuinte psihologice apar si unele aspecte de calitate in ceea ce priveste dezvoltarea unor functii si procese psihice. O asemenea dezvoltare se poate constata de timpuriu.

In acest context s-a constatat ca in perioada respectiva, dezvoltarea acuritatii senzoriale se realizeaza in contextul parinte-copil, dar si in contextul modului in care se formeaza trebuintele biologice. Ca atare, printre primele modalitati senzoriale care se dezvolta in perioada sugara sunt: mirosul si gustul, dupa care urmeaza auzul si vazul.

Jean Piaget vorbeste despre asa numitele conduite senzorio-motorii, care semnifica tocmai dezvoltarea psihica a copilului. El descrie 2 conduite principare care stau la baza evaluarii dezvoltarii psihice:

1. conduita suportului;2. conduita sforii;

Jean Piaget descrie 6 etape in dezvoltarea sezorial-motorie:1. de la nastere la o luna ; aici predomina reflexele

neconditionate.2. de la 1-4 luni ; se produce acomodarea si coordonare reflexelor

ca pe finalul etapei sa se elaboreze lanturi de reflexe.3. de la 4-8 luni ; se alungesc perioadele de observare a celor din

jur.4. de la 8-12 luni ; apar forme noi si complexe de adaptare, in

care rolul principal il detine anticipatia.5. de la 12-18 luni ; se elaboreaza mijloacele de elaborare si

cunoastere, bazate pe experienta activa.6. de la 18-24 luni ; intervin mijloacele de achizitie si acomodare

bazate pe combinatii mintale, ca urmare dezvoltarea functionalitatilor analizatorii se constituie si se organizeaza cu ajutorul perceptiei ca proces de cunoastere. In aceasta perioada,:

a) perceptiv contemplativ – este prezent perceptia se structureaza sub forma a doua modele inca de la 2 luni;

10

b) perceptiv actional – este prezent de la 3 luni si acesta este influentat mai ales de modelele complexe de prehensiune manuale.

Pozitia verticala care se adopta si mentinerea echilibrului intr-o anumita pozitie duce la dezvoltarea autonomiei.

Comunicarea are un rol fundamental. Aceasta este cea care dezvolta functia de adaptare. La inceput domina comunicarea non-verbala, ca ulterior, pe baza acesteia se instaleaza comunicarea verbala. In timpul alaptarii, inca de la 2 luni, copilul se poate intrerupe din supt pentru a raspunde discursului afectiv al mamei. Aici, acest comportament se incadreaza vocalizarile si ulterior, gangurit. La 4-5 luni intelege comunicarea dupa mimica si intonatie. Comunicarea intima denota o afectiune mare pentru ca si distanta intima este maxima. O alta forma de comunicare si de distanta este cea personala. Aici, intimitatea este mai mica, dar si personala.

Comunicarea si distantarea oficiala cand se comunica activitati si hotarari. Afectiunea maxima intre mama si copil, influenteaza formele de afectiune de mai tarziu. La 5 luni, apare lalatiunea, care este o faza superioara a ganguritului. Aici se produc repetitii de silabe. Primele cuvinte au rol de propozitii, iar lanturile dintre sintagmele mediferentiate se numesc holofraze. Prin comunicare se dezvolta conduite noi cum ar fi: de simpatie, antipatie, evaluare, gelozie, timiditate, simulare. Pe baza acestor conduite se structureaza modul general de grupare a copiilor in 2 categorii:

1. unii la care predomina confortul psihic; 2. altii sunt agitati, nervosi.

Achizitiile fundamentale din aceasta perioada se refera la urmatoarele aspecte:

1. apar si se dezvolta o serie de competente, ce sunt structuri comportamentale, care duc la adaptari tot mai complexe. Nivelul calitativ al comportamentelor depind de experienta si de maturarea SNC (sistemul nervos central);

2. competentele copilului sunt legate de nevoia de supravietuire: cum ar fi reflexul de sugere, de gangurit, de plans destinat nevoii de atentie si de inlaturare a disconfortului;

3. competentele implica organizarea comportamentului;4. raspunsul selectiv la stimuli din media prin care se invata

sa distinga anumite trasaturi ale obiectelor;5. invata sa distinga relatia dintre actiuni si consecintele lor;

Dezvoltarea motorica a copilului este legata de dezvoltarea psihica prezenta si motorie. Dezvoltarea intensa se concretizeaza in cresterea in greutate si inaltime. Calcularea acestor indici se face astfel:

pentru greutatea pana la 6 luni , se inmulteste varsta exprimata in luni cu 600 si se adauga greutatea de la nastere;

11

pentru greutatea intre 7 si 12 luni , se inmulteste varsta in luni cu 500 si se adauga greutatea la nastere;

pentru inaltime, pana la 6 luni , se inmulteste varsta in luni cu 2,5 si se adauga inaltimea de la nastere;

intre 7 si 12 luni se inmulteste varsta cu 2 si se adauga inaltimea de la nastere;

Apar si o serie de repere pentru dezvoltarea motorie: intre 0-2 luni - copilul poate sta culcat pe burta, isi poate ridica

umerii si barbia: peste 2 luni – capul si barbia; 2-4 luni – culcat pe burta, se ridica pe antebrate si isi ridica

pieptul; poate tine jucaria si o poate scutura; Intre 4-6 luni – sta in fund fara ajutor; Intre 6-10 luni – se ridica in picioare, se prinde cand este

ajutat si-si poate trece jucaria dintr-o mana in alta; 10-14 luni – merge sprijinit de mobila, poate sta si in picioare,

merge bine;

Toate acestea sunt sustinute de dezvoltarea oaselor, de dezvoltarea masei musculare, de dezvoltarea trunchiului si a extremitatiilor. Miscarile se dezvolta si pe baza reflexelor care servesc anumitor functii: reflexul de supt, de clipit, de stranut), dar multe dintre acestea dispar pe masura achizitionarii altora mai evaluate.

De exemplu, reflexul de supt dispare la 2-4 luni si este inlocuit cu un comportament incipient voluntar. Asadar sunt unele reflexe inascute importante care contribuie la dezvoltarea generala a copilului. Dintre aceste:

1. Reflexul bobinski – talpa este atinsa de la calcai la degete; degetele se resfira si piciorul se apropie spre burta;

2. Reflexul babkim – cand copilul este culcat, presiunea asupra palmelor il face sa se intoarca cu capul inainte, gura se deschide si ochii se inchid. Dispare la 3 luni!

3. Reflexul de apucare – presiunea asupra palmelor duce la strangerea degetelor cu forta pentru a sustine greutatea copilului. Se diminueaza acest reflex pe la 3 luni si dispare la un an! (dezvoltarea motrica este strans legata de dezvoltarea psihica)

4. Reflexul de cautare a mamelonului – la presarea obrazului se intoarce capul in directia respectiva pentru a suge. Dispare la 4 luni!

5. Reflexul de pasire – ridicat, deasupra unei suprafete plane, talpile ating suprafata si fac incercari de pasire. Dispare la 3 luni.

Dezvoltarea senzoriala

12

Acuritatea vizuala este redusa la nastere, dar creste rapid pana la 6 luni. Totusi, din ziua a 10-a apar reflexe la stimuli, iar la 25 de zile, privirea se fixeaza pe un obiect in miscare. La 3 luni are loc coordonarea sensibilitatii vizuale. Vederea colorata si coordonarea tact-vaz se produce la 4 luni.

In plan auditiv, un zgomot puternic este receptionat inca de la nastere. Chiar de la nastere clipeste la un sunet, ii bate tare inima, daca are o anumita intensitate, se schimba activitatea electrica de la nivelul creierului. Pentru a fi perceput un sunet, el trebuie sa fie cu 10-20 decibeli mai puternic decat la un adult. Sensibilitatea auditiva creste odata cu varste si atinge nivelul adultului la 12-13 ani. Sunetele din vorbire se diferentiaza de timpuriu. Inca de la o luna se poate face distinctie intre unele sunete monosilabice.

In ce priveste mirosul si gustul – s-a constatat ca la 5-6 zile, copilul poate face diferente intre mama si alta femeie dupa mirosul specific. Papilele gustative sunt prezente pe limba inca inainte de nastere. La putin timp dupa nastere, poate face diferenta intre apa cu zahar si apa curata. Detecteaza dulceata din laptele mamei, ceea ce explica dorinta de dulce, inca de timpuriu. Ulterior, apare distinctia intre dulce, sarat si amar.

Dezvoltarea perceptuala se bazeaza pe perceperea adancimii si a distantei care se manifesta inca de la 2 luni. La 5 luni, priveste convergent pentru a determina distanta,cand vrea sa apuce ceva. Perceperea liniara se produce la 5-7 luni. Perceperea marimii si constantei formei apare aproximativ la 3 luni. Perceptia fetelor umane concepe in jurul a 3 luni si contribuie la diferentierea dintre persoane (prefera sa priveasca fotografia mamei, decat a altcuiva). De la 5 luni distinge chipul persoanelor straine.

Dezvoltarea cognitiva se produce inca de la nastere si contribuie la ceea ce Jean Piaget numea adaptarea receptata prin asimilare si acomodare. Asimilarea echivaleaza cu acumularea unor noi scheme din mediu. In final, se ajunge la adaptari care semnifica imbinare si echilibru intre asimilare si acomodare.

Toate aceste fenomene nu numai ca dezvolta relatiile cu cei din jur, dar contribuie la formarea abilitatiilor bazate pe scheme ce faciliteaza fenomenul adaptarii. De timpuriu, atasamentul este foarte important si exprima legatura emotionala speciala cu parintii. Cea mai mare dezvoltare a atasamentului se produce in perioada sugara, anteprescolara si prescolara. Atasamentul introduce siguranta de sine, securitate si raportari de un nivel ridicat ce contribuie la socializare si formarea autonomiei.

III. PERIOADA ANTEPRESCOLARA

*Aceasta perioada dureaza intre 1-3 ani.Perioada anteprescolara:

perioada primei copilarii; perioada de gratie si dragalasenie;

*Se stabilesc relatii cu familia, orarul si stilul de viata al familiei. Se mentine intens ritmul de crestere; actioneaza un principiu, si

anume, a cresterii inegale a segmentelor corpului, astfel pana la 2 ani se

13

produce o maturare mai mare in regiunea capului, apoi se extinde spre membrele interioare, iar ulterior spre regiunea abdomenului. Aceasta forma de crestere este numita cefalocaudala. Pe de alta parte, miscarile devin tot mai precise, ceea ce usureaza hranirea proprie; manevreaza obiecte, poate face anumite constructii, poate face linii verticale.

La 2 ani poate insira margele mari, rasfoieste paginile unei carti, poate colora pagini mari, poate manui butoanele aparatelor si clantele usilor. Dupa 20 de luni, masticatia este normala si poate bea apa din cana.

La 3 ani, poate manca cu furculita, poate merge cu tricicleta. Pentru dezvoltarea acestor caracteristici, un rol important il are imitatia. Hraneste pisica sau papusa la fel cum este si el hranit. Imitatiile sunt spontane, deoarece nu are imaginea abstracta a modelului.

La 2 ani, imitarea mimetica se alterneaza si incepe imitarea specifica omului. Se dezvolta miscari complete prin mers, alergat si dans. Important este controlul motricitatii.

Ritmul cresterii se coreleaza cu evolutia greutatii ne intereseaza greutatea creierului. La un an, greutatea creierului este de 983 gr. La 3 ani, greutatea este cca. 1112 gr.

Intre 2 si 3 ani, cresc toti dintii care sunt mici si rari, iar sub acestia cresc dintii permanenti, caracteristic pentru aceasta varsta apar intrebarile specifice: „ce este aceasta?” Se largeste capacitatatea de intelegere: spalatul pe maini, poate folosi determinari prin verbalizare (pe deasupra, jos, in fata), copilul vorbeste despre el la persoana a III-a, iar la sfarsit poate folosi „meu, eu”.

Jean Piaget arata ca intre 3-4 ani, are loc trecerea la un stadiu avansat in plan mintal, numit preoperator, in care domina relatia copilului cu obiectul. Sunt prezente o serie de disonante cognitive, care duc la tensiuni, dar treptat, ele se dezvolta prin satisfacerea curiozitatii. Curiozitatea este legata de atractia interdictiei. Copilul, la aceasta varsta este instabil si arzator; intervine o noua lege potrivit careia copilul se supune legii celei mai mari tentatii, dar dezvoltarea afectivitatii este legata tot de imitatie.

La 18 luni creste rezonanta afectiva si devine mai impresionabil si intuieste dispozitia adultului. Este mai receptiv la zambet, mangaiere si de dezvolta mai bine in familiile unde exista o mai mare ardoare sexuala. Apar conduitele emotional afective cu manifestari de lirism si melancolie. La un an, atasamentul fata de mama este acaparant, dar la 2 ani, tatal este mai admirat si favorit.

Anxietatea fata de persoanele straine creste cand nu este obisnuit prea des cu acestea pentru ca este dominata aceasta stare de anxietate, in care poate interveni sentimentul de vinovatie. La 3 ani se diminueaza teama de persoane straine, dar ramane inca teama fata de necunoscut. Anxietatea se structureaza pe 3 directii:

1. anxietatea fata de persoanele straine si situatii necunoscute;

2. anxietatea rezultata din teama de separatie; 3. anxietatea morala ce exprima teama de pedeapsa si trairea

sentimentului de vinovatie. Rezonanta afectiva simbiotica fata de mama, cand atasamentul este

mare, il pune in evidenta prin mangaieri si zambet. Identificarea se

14

dezvolta in relatia cu recunoasterea de sine in oglinda, cand descopera sinele corporal, dar totusi nu este inteleasa imaginea sa si nu poate astfel ajunge la sinele spiritual si social. Comportamentul copilului se bazeaza inca pe satisfacerea trebuintelor fiziologice (hrana, somn), din care se dezvolta trebuintele fara strat biologic.

In urma unui studiu asupra copilului din primul an de viata, s-a constatat ca activismul comportamental din aceasta perioada este determinat de:

tendintii de a cunoaste si a explora mediul; de impulsul spre manipulare a obiectelor; tendintii de influentare creatoare a mediului si de a

transmite ceea ce este in jur.

Intregul activism si dezvoltarea psihica senzoriala este influentat si de dezvoltarea motrica, de capacitatea copilului de a se deplasa si a manipula obiecte. Dezvoltarea motrica cuprinde 2 aspecte mari:

1. deprinderi ale intregului corp , mers si sezut, ceea ce echivaleaza cu asa numitele miscari globale;

2. deprinderi ale bratelor si mainilor , ce implica apucarea si atingerea obiectelor ce echivaleaza cu miscari fine.

Inca de la 1 an jumatate, un rol important in insusirea miscarilor il are intuitia. Atat in joc, cat si in alte comportamente, copilul imita miscarile adultului apropiat; chiar insusirea limbajului reprezinta, cum sustine Henri Wallon, o ajustare imitativa de miscari dupa model. Imitatia presupune memoria motorie din care poate fi deprinsa miscarea stocata anterior. Astfel, imitatia presupune o intentie atenta dupa modelul global. Pentru copilul pana la 3 ani, dezvoltarea miscarilor, a comportamentelor si ale limbajului, se realizeaza dupa urmatoarelea schema:

*STIMULI INTUITIE IMITATIE SUGESTIVITATE DORINTA ACTIVITATEA DE INVATARE;

In acest context, jocul are un rol foarte important; dominant este jocul de manipulare, dar apar forme ale jocului de combinare anticipativa, iar spre sfarsitul celor trei ani, jocul singular. Dezvoltarea psihica generata a anteprescolarului se realizeaza prin maturizarea functiilor si proceselor psihice. In plan senzorial auzul joaca un rol foarte important, indeplinind 2 conditii deosebite:

a localizarii evenimentelor din mediu; in achizitia si intelegerea limbajului.

Mai mult decat auzul, vazul s-a bucurat de cercetari mult mai deosebite. Astfel s-a constatat ca inca de la 1 an se dezvolta cunostintele despre figurile umane.

Pana la 2 ani, copiii pot diferentia si reactiona diferit la expresiile faciale, fiind mai receptivi la expresiile vesele, decat la cele triste sau neutre.

15

Perceptia cunoaste o dezvoltare esentiala parcurgand traseul de la punerea bazelor mecanismelor sale din primul an, la adoptarea schemelor perceptive pentru obiectele din mediul apropiat si se organizeaza treptat prin analiza si sinteza senzoriala. Se prefera in perceptie culorile vii si luminoase. Reprezentarile debuteaza la un an si jumatate, odata cu dezvoltarea functiilor semiotice, desi ele raman in continuare concrete si singulare.

J. Piget si colaboratorii, prin investigarea comportamentului de explorare a copilului a aratat ca permanenta obiectului este cea mai mare achizitie pentru aceasta perioada. Dovada: la 18 luni cauta eficient un obiect pe care l-a vazut anterior; chiar la un an se poate preface ca mananca, ca bea, ca doarme. De asemenea, la 18 luni poate include o persoana in acest joc, iar de la 2 ani poate folosi obiecte in jocul simbolic.

In planul gandirii se recunoaste existenta unor stadii in dezvoltarea copilului: cel al gandirii simbolice si preconceptuale (se produce intre 2-4 ani), inteligenta senzorio-motice pregateste trecere de la anticipatia mentala, ce se produce prin apropierea de reprezentare spre gandirea simbolica si preconceptuala. Dezvoltarea limbajului in al 2-lea an permite adaptarea unor semnificatii legate de semnificatia dintre semnificant si realitatea desemnata (semnificata). Simbolul se diferentiaza de semn prin aceea, ca aceasta din urma, presupune o conventie sociala. Achizitionarea limbajului coincide cu formarea simbolurilor. Gandirea copilului este axata pe caracterul animist, autist si egocentrist.

Limbajul se structureaza in aceasta perioada pe 3 forme:1. limbaj mic – are un caracter restrans si primitiv, se manifesta

prin cuvinte onomatopeice si holofraze fara o structura gramaticala.

2. limbajul situativ – contine cuvinte concrete, structurate de exclamatii si gestica. Apare la 2 ani si se mentine si in perioadele urmatoare.

3. limbajul contextual – este incarcat de structuri nonverbale si evolueaza in paralel cu cel situativ, intelegand unele aspecte si din context.

In comunicare actioneaza acum o lege, si anume, cea a economiei si a repetitiei. Cu ajutorul limbajului, copilul nu numai ca comunica cu cei din jur, dar ii si influenteaza. Este bucuros cand descopera ca toate obiectele si fenomenele au un nume. Intre 18-24 luni se formeaza vorbirea in propozitii, iar intre 48-60 luni are loc organizarea sintaxei. Aceasta determina si organizarea comunicarii totale; foloseste gesturi, mimica ca mijloace ajutatoare in exprimarea verbala. Cand nu-si gaseste cuvintele bolboroseste dupa J. Piaget acestea sunt monologuri duale, dar care se transforma si apar monologuri colective.

In planul memoriei si imaginatiei se remarca o dezvoltare mai deosebita a memoriei involuntare stimulata prin povestiri si invatarea de poezie. Memoreaza bine aspectele concrete legate de dorintele sale, dar reproduce cu lacune. Sunt dificile de retinut amintirile de dinaintea varstei de 2-3 ani, ceea ce denota un fel de amnezie infantila care din instinctul sexual al copilului fata de parinti. Spre sfarsitul perioadei poate sa fabuleze, povestind intamplari imaginare, fictive, dar fara a fi minciuna.

16

Formele elementare de imaginatie se manifesta in desen si joc. La 18 luni apare asa numita faza de mazgaleala in desen. La 2 ani, liniile incep sa capete contururi, iar la 3 ani apare faza desenului preschematic (in faza „omuletsului mormoloc”), dar poate folosi o singura culoare.

Personalitatea copilului se dezvolta prin formele caracteristice varstei de atasament. Sunt 3 forme de atasament:

1. atasamanetul puternic - securizant – cand copilul cauta contactul cu mama si nu se poate opune initiativei acesteia, iar regasirea mamei creaza reactii pozitive.

2. atasamentul emotiv – se evita contactul cu mama, nu initiaza legatura cu aceasta; mama si strainul sunt priviti la fel .

3. atasamentul anxios – copilul este tulburat de absenta mamei si nu se linisteste nici la venirea ei; este suparat si se evita contactul cu cei din jur.

Calitatea atasamentului exprima gradul de sanatate al copilului. Personalitatea copilului se dezvolta de la nastere, dar in aceasta perioada influenta familiei determina dezvoltarea sinelui, a constiintei de sine. Constiinta de sine este puternic influentata de atitudinea parintilor fata de copil si de conceperea diferentelor de sex, mai intai prin imbracaminte si ulterior a activitatilor echilibrate.

IV. PERIOADA PRESCOLARA (3-7ANI)

perioada celei de-a doua copilarii.perioada varstei de aur a copilariei.

Din punct de vedere fizic incep sa apara unele diferente intre greutate, inaltime, in functie de sex. Diferentele sunt de 1 gr/ 1 cm, in favoarea baietilor. Le modifica raportul dintre corp si trunchi, intre cap si talie. Capul ramane totusi putin mai mare, fata de corp, dar se lungeste gatul si se lungesc umerii. Ritmul cresterii rapid, se incetineste, acum devine mai constant si cresterea in inaltime se face, pe ansamblu, pana intre 7-8 cm/an.

Se continua osificarea, tesutul nervos are un traseu de dezvoltare accelerat. Creierul atinge la 3 ani aproape de varsta adulta. Se stabilesc conexiuni nervoase intre diferitele celule. Se instaleaza asimetria cerebrala, ceea ce determina caracterul de stangaci/dreptaci.

Comportamentul motor devine tot mai dezvoltat si se perfectioneaza coordonarea oculomotorie. Influenteaza mediul de familie asupra dezvoltarii copilului din punct de vedere psihic, mai ales la copii care frecventeaza mediul de gradinita. Aici, se dezvolta activitati de observare, perceptii.

Sensibilitatea tactila, vizuala, auditiva este tot mai antrenata datorita explorarii mediului inconjurator. Sensibilitatea auditiva devinde de 2 ori mai fina decat a anteprescolarului. Reprezentarile fac trecerea spre adoptarea unor noi forme de cunoastere si se realizeaza prin intermediul

17

gandirii. Specific pentru copilul prescolar este faptul ca parcurge 2 stadii a dezvoltarii gandirii:

stadiul de dezvoltare simbolice si preconceptuale; stadiul gandirii intuitive;

Aceste stadii se observa mai usor daca raportam copilul la cele 3 subperioade ale perioadei: prescolaritatea mica;

mijlocie; mare;

Unele comportamente sunt legate si de imitarea adultului care poate chiar modifica starea sa psihologica. Se poate vorbi pe acest plan de o psihopatologica alimentara ce rezulta din cultura mamei si semnifica, ulterior, culturalizarea traitii. O caracteristica interesanta ce apare este aceea de spirit de colectionare (se mentine si in perioada urmatoare); se dezvolta egocentrismul. Modelele parentale sunt foarte importante si in functie de acestea, se adopta sau nu situatii flustrante.

Sindromul bomboanei amare. Activitatea principala in aceasta perioada este jocul. Se dezvolta prin

joc toate functiile psihice care cunosc o dezvoltare mai buna la copii, care participa si se joaca mai bine. Imaginile de sine se descopera prin joc, iar imitatiile comportamentului persoanelor adulte se pune in valoare prin joc.

In aceste comportamente apare o alta caracteristica: caracteristica de adultism, dorinta de a fi ca un adult. J.Piaget spunea ca inteligenta caracteristica copilului prescolar, pregateste gandirea operativa complexa, care se instaleaza in jurul varstei de 7 ani. Pe baza acestor caracteristici apar forme de reversivitate, care pregatesc operatiile mentale evoluate in opozitie cu cele concrete. Se dezvolta, astfel, notiunea de conservare. Interesul pentru cauzalitate se concretizeaza in intrebarea specifica perioadei: „de ce?”

Aspectele de convietuire caracteristice mediului in care traieste, il preocupa tot mai mult pe copil (apartenenta copilului la sex). René Zazzo a constatat ca din 100 de baieti la 3 ani si jumatate, nici unul nu dorea sa fie fata, dar 15 fete din 100, doreau sa fie baieti. La 6 ani, unii baieti accepta sa fie doamna ca ulterior sa-si afirme imediat apartenenta la sex.

Curiozitatea copilului din aceasta perioada este extrem de mare si este preocupat de cunoasterea locuintei, a gradinitei, a plantelor si a animalelor. Capacitatea de memorare este foarte activa, inca de la 4 ani si se dezvolta datorita cresterii capacitatii verbale. Poate invata multe poezii, dar in reproducerea acestor poezii se mentine ridicitatea. La 3 ani, starile afective sunt difuze, dar la 4-5 ani se adopta tot mai mult modele familiare, cu care se identifica. Identificarea este mai activa cu parintele de acelasi sex. Se realizeaza aceasta identificare pe baza urmatoarelor caracteristici:

pe baza similitudinii fizice (par, ochi); pe baza similitudinii caracteristice psihice; pe baza adoptarii de conduite similare; pe baza adoptarii de conduite si gesturi, din ceea ce spun altii

ca seamana cu modelul.

18

Identificarea se largeste spre sfarsitul perioadei datorita contactelor sociale si culturale. Copilului ii plac foarte mult culorile si ii place sa foloseasca pensule, creioane si sa coloreze. Desenul se organizeaza liniar, dar se mentin cliseele caracteristice ca principale a desenului este aceea a prezentei fenomenului de tip Ronger.

In concluzie, dezvoltarea psihica a prescolarului se manifesta, in principal, pe urmatoarele tresee. Prescolarul este considerat a fi avid de cunoastere, ceea ce are importanta pentru performantele sale ulterioare. Se dezvolta perceptiile de toate tipurile, ca urmare a curiozitatii si a interesului pentru lume, dar si ca urmare a cresterii capacitatii de verbalizare. Perceptiile prescolarilor au urmatoarele caracteristici: sunt saturate emotional, se produc transformati dintr-un plan perceptiv in altul, cum ar fi de la tact la vaz, ceea ce stimuleaza cunoasterea si verbalizarea. In ansamblul ei, perceptia este globala. De la imaginea perceptiva, transformarea se produce de la culoare si forma, la tridimensional. Reprezentarile sunt si ele asemanatoare perceptiilor pentru ca nu se desprind de concret, dar cu ajutorul cuvintelor acestea devin mai concretere.

In planul gandirii, prescolarul se afla in etapa preoperatorie, ceea ce inseamna ca intuitia se sprijina pe imagini legate direct de calitate si de gandire. In limbaj, se imita vorbele celor din jur, de unde mentinerea cliseelor verbale; sunt bucurosi cand stiu multe cuvinte si cand nu le cunosc devin creativ verbal. Exista o anumita stadialitate in insusirea unor categorii morfologice: al substantei, al actiunii, al relatiilor (atribute si cuvinte de legatura). Dat fiind faptul ca imitatia este foarte mare, se adopta si statul de vorbire al familiei: mai rapid sau mai lent. Foloseste monologul propriu zis cand face o actiune sau cand verbalizeaza, si monologul colectiv ca forma de socializare a limbajului egocentric. Nu-i plac povestile cu sfarsit tragic. Pot organiza un mic discurs verbal.

In planul memoriei are loc o crestere a volumului acesteia, memoria involuntara este activa ca si memoria mecanica, si intipareste mai bine cand este vorba de ritmicitate si sonoritate in detrimentul intelegerii. Desi memoria este concreta, el tinde sa vorbeasca tot ceea ce pricepe. In special, dupa 5 ani, se construiesc amintirile bazate pe incarcatura afectiva si cu multe elemente situative, dar ele au un caracter fragmentar din cauza raportarilor spatio-temporale reduse.

Spre sfarsitul perioadei, se dezvolta memoria voluntara, dar este legata de actiune. Imaginatia se bazeaza pe reprezentare si memorie, dar ramane si ea legata de situatii concrete. Si atentia devine tot mai organizata si voluntara. Afectivitatea devine tot mai bogata si diversificata si unele dificultati care apar pe plan afectiv se depasesc relativ usor prin trairea unor evenimente care le creeaza. Se cristalizeaza sentimentul de relatie cu cei din jur si se cristalizeaza sexul. Este, in acest sens, prezent Complexul lui Oedip si Complexul lui Cain.

In planul personalitatii se dezvolta interesele sociale, motivatia pentru afectivitate si constiinta morala. Adultul are pentru copil tot timpul dreptate. Este, de fapt, un asa numit realizm moral, deoarece copilul respecta tocmai moralitatea. Identificarea eului fizic se face inaintea celui spiritual.

19

V. PERIOADA SCOLARA MICA (6-7/10-11 ANI)

a 3-a copilarieperioada marii copilariiperioada de latenta

Poate fi considerata ca o faza de tranzitie intre copilaria bazata pe instalarea unor trasaturi de spcificitate adulta si copilaria propriu-zisa, dar fazele de tranzitie pot avea momente de criza datorita starilor de tensiune si conflictualitate. Acestea provin din cerinte scolare exagerate, dintr-o atitudine negativa a familiei fata de scoala.

Activitatea de baza, acum, este invatarea. In plan fizic, cresterea ponderala si statuala, se produce cu cca. 2

kg/ an in primii ani, iar apoi cu 4 kg/an in ultimii 2 ani. La fel se intampla si cu inaltimea, cand pe sfarsitul perioadei se ajunge la 130/132 cm. (diferentele dintre fete si baieti sunt nesemnificative).

Se intensifica metabolismul, calciul important pentru dentitie si osificare. Se schimba dentitia de la cei 20 dinti de lapte, la dintii permanenti (32). Procesul de osificare este mai intens la nivelul maxilarului, toracelui, coloanei, bazinului, al oaselor mainii unde si muschii se dezvolta corespunzator. Copilul scolar nu este robust, oboseste usor, dar forta fizica in crestere determina transformarea inabilitatilor, in abilitati. La 7 ani creierul are 1200 gr. Se organizeaza caile functionale si cresc lobii frontali.

In plan psihic, se dezvolta simtul olfactiv si gustativ, ceea ce mareste pofta de mancare, dar se prefera alimente noi. In paralel se formeaza o serie de deprinderi: deplasare, igiena. Are efect in ceea ce priveste alternanta dintre repaus si activ. Se diminueaza egocentrismul, dar socialitatea crescuta nu elimina aceste caracteristici nediferentiate.

Se impune latenta sexuala ca trasatura de constructivism. In scoala, copilul se disciplineaza si invata sa-si asume responsabilitati, sa-si aprecieze propria activitate, dar si a celorlalti.

Se vorbeste despre un soc al scolarizarii, care este la fel de mare ca cel al nasterii prin trairea fricii de scoala. Dispare mitul lui Mos Craciun, Mos Nicolae, care provoaca unor copii stari de melancolie. Tendinta spre colectionare se mentine, dar este contra la separarea dintre sexe. Foloseste mult radiera, ceea ce semnifica pentru unii autori, o crestere a simtului critic. Acum, copilul este retinut, ceea ce spun alti autori, ca stie mai mult decat comunica. Este sensibil si se dezvolta sentimentul culpabilitatii, al simtului onoarei si datoriei.

Desi sincretismul perceptiv se mentine, el tinde sa se diminueze pe baza schemelor logice de analiza a spatiului si timpului. Reprezentarile sunt confuze si sistemative si se organizeaza treptat cu ajutorul cuvantului. La nivelul gandirii se realizeaza progrese importante, prin aparitia si consolidarea constructiilor logice remediate, reversibile ce iau locul celor empirice intensive. Constructiile logice se bazeaza pe judecati

20

si rationamente, care duc la sesizarea unor invarianti concretizati in continuare de materie, greutate, volum, timp, spatiu.

La 7-8 ani, admit conservarea materna. La 9 ani, admit conservarea greutatii. La 11 ani, admit conservarea volumului. Astfel, gandirea se ridica la planul abstract-categorial. Experienta scolara il ajuta pe copil in dezvoltarea operatiei gandirii. In gandire se manifesta calitati a acesteia, cum ar fi: independenta la 8 ani, supletea la 9 ani si spirit critic logic la 10-11 ani. In gandire apar reguli de tipul:

1. informale – neconvertibile; 2. informale – convertibile; 3. formale – neconvertibile; 4. formale – convertibile;

Dupa aceste reguli apar variante de gandire concretica teoretica, social-afectiva. Intreaga activitate opereaza cu algoritmi de tipul:

1. de aplicare – rezolvare; 2. de identificare – recunoastere; 3. de control;

La intrarea in scoala, copilul dispune de cca. 2500 cuvinte, din care in vocabularul activ sunt 700-800 cuvinte. La sfarsitul micii scoli, vocabularul copilului este de 4000-4500 de cuvinte.

Se dezvolta o conduita noua conduita de ascultare. Invatarea scrisului, cititului parcurge 3 etape:

1. etapa preabecedara – descompunerea propozitiei in cuvinte, a cuvintelor in silabe;

2. etapa abecedara propriu-zisa – cand se realizeaza invatarea citirii concomitent cu transpunerea grafica a formei;

3. etapa postabecedara – cand atata scrierea, cat si citirea se perfectioneaza.

Primele 2 etape dureaza primii 2 ani, iar ultima etapa, in urmatorii 2 ani.

Exista diferente intre fete si baieti, astfel fetele au un vocabular mai bogat si o exprimare mai bogata, iar baietii au o capacitate mai mare de reprezentare a unor situatii mai concrete.

Memoria se dezvolta prin acumularea unui volum de informatii. Se memoreaza la 10 ani de doua sau trei ori mai multe cuvinte, cu care reuseste sa opereze ulterior. Creste productivitatea memoriei prin exersare constinenta. Prin relatia cu gandirea se dezvolta memoria logica, cand copilul adopta noi criterii de memorare si de cedare astfel incat renunta la detalii si retine esentialul. Caracterul voluntar al memoriei reuseste sa constientizeze scopul propus, procurarea materialului de memorat – Fenomenul Zepernick.

Imaginatia este bine dezvoltata, dar copii au tendinta de a moderniza evenimentele istorice. Se bazeaza acest aspect pe faptul ca ei cred ca si unele, cat si alte fiinte duc o viata asemanatoare omului. Imaginatia reproductiva este mult mai solicitata, decat alte forme, dar prin intermediul ei se formeaza imagini statice lipsite de miscare pana in momentul cand se declanseaza imaginea creatoare, care presupune

21

dinamismul derularii imaginii. Totusi, unii autori cred ca imaginatia micului scolar este mai putin dezvoltata, decat a prescolarului. Ideea respectiva se bazeaza pe desenul copilului. Pe cand, la copilul scolar, desenul este mai putin colorat si cu mai putine detalii decat a prescolarului. Dar, s-a constatat ca prin respectul pentru adult, copilul a invatat sa treaca peste detaliile inutile.

Exista, asa numitul „Efectul Pygmalion”, care este aplicat la varsta scoala mica. Copilul capata un nou rol si statut care nu se limiteaza numai la colectivul scolar. Capata demnitate de scolar, de apreciere si autoapreciere. Inca din aceasta perioada, se grupeaza in mici bande. Tot odata se produce o accentuare a separarii sexelor. In planul personalitatii se produc structurari importante. Mediul favorabil sau nefavorabil de viata, modelul parintilor isi pun amprenta pe dezvoltarea acestuia. Cand, parintii sunt ostili si excesivi de autoritari, devin si copii agresivi. Cand nu exista un control constant neglijenta.

Lipsa tatalui din familie pentru fete genereaza anxietate, iar lipsa tatalui pentru baieti determina o intarziere in instalarea comportamentului masculin. Cunostintele acumulate nu-si pot exercita eficienta, ca in cazul prezentei modelului. Nevoie de afectivitate nu poate fi suplinita doar de colectivitate.

Cand sunt parintii hiperprotectori, viata psihica a copilului se orienteaza spre aspecte legate de gelozie, de slabul activism in activitatile desfasurate.

22