PSALMII

PSALMII

Traducere, note ºi comentarii de pr. Alois Bulai, pr. Anton Budãu,

pr. Iosif Rãchiteanu

SapientiaIaºi – 2005

Imprimatura Petru GHERGHEL

Episcop de Iaºi26.11.2005

Tehnoredactare: pr. Iosif RãchiteanuCopertã: Vincenþiu Balint

Pe copertã: Giuseppe Carta, Regele David (detaliu)Pictura se aflã în Catedrala romano-catolicã„Adormirea Maicii Domnului” din Iaºi

© 2005 Editura SAPIENTIAInstitutul Teologic Romano-CatolicStr. Th. Vãscãuþeanu 6RO – 700462 IaºiTel. 0232/225228Fax 0232/211476www.itrc.roe-mail slupu@itrc.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiPsalmii / trad., note ºi comentarii de pr. Alois Bulai, pr. Anton

Budãu, pr. Iosif Rãchiteanu. - Iaºi : Sapientia, 2005

ISBN 973-8474-63-9

I. Bulai, Alois (trad.)II. Budãu, Anton (trad.)III. Rãchiteanu, Iosif (trad.)

223.2=135.1

INTRODUCERE

În limba ebraicã, tehillim, în limba greacã, psalmoi (încodicele Vaticanus) ºi psalterion (în codicele Alexandrinus)este o carte din Biblie care aparþine Scrierilor (ketubim),dupã canonul ebraic al Sfintei Scripturi, ºi Cãrþilor sapi-enþiale, dupã canonul grec al Septuagintei.

Psaltirea canonicã conþine un numãr de 150 de psalmi.Culegerea actualã este rezultatul unei îndelungi activitãþiliterare ºi a mai multor sistematizãri succesive de culegerimai mici. Existã diferenþe de numerotare între textulmasoretic ebraic ºi textul grec al Septuagintei, din cauzafaptului cã uneori un psalm este împãrþit în douã sau doipsalmi sunt încorporaþi în unul singur. Numerotarea psal-milor, de la 1 la 8 ºi de la 148 la 150, este identicã. Ca regu-lã generalã, psalmii, de la 9 la 147, din textul ebraic sunt cuun numãr înainte faþã de textul grec. Noi vom folosinumerotarea din textul ebraic, indicând între parantezenumãrul din textul grec.

Autorul – În textul ebraic, 48 de psalmi sunt anonimi, 73îi sunt atribuiþi lui David, 12 lui Asaf, 11 fiilor lui Core, doilui Solomon ºi câte unul lui Moise, Eman, Etan ºi, proba-bil, Idutun. Este posibil totuºi ca în multe cazuri sã fievorba de pseudonimie.

În general, psalmii sunt introduºi de „titlu”. Acestaindicã, de cele mai multe ori, autorul, genul literar, circum-stanþa, instrumentul muzical de acompaniere, melodia, fina-litatea sau sãrbãtoarea liturgicã cea mai adaptatã pentrupsalmul respectiv. Dintre cei 150 de psalmi, nu au titlu 34în textul ebraic masoretic, 19 în textul grec al Septuaginteiºi 20 în traducerea latinã, Vulgata.

Limba ºi stilul – Limba originalã a psalmilor este ebrai-ca. Poezia lor este reglatã de legi care se referã la materi-alul sonor (aliteraþia, asonanþa, rima, chiasmul, onomato-peia, paronomasia), la ritm, paralelism, sinonimie, repetiþii,antiteze, figuri retorice. Un element stilistic frecvent înpsalmi este paralelismul, fie sinonimic, fie antitetic, fie sin-tetic sau climactic (gradual). Ritmul este dictat de numãrulde accente, ºi nu de cantitatea silabelor. Este folosit multlimbajul simbolic. Referitor la Dumnezeu, este folosit sim-bolismul teologic, antropoformic, somatic, psihologic, cos-mic ºi militar. Referitor la om, simbolismul antropologicrecurge cel mai des la regnul animal ºi la cel vegetal.Simbologia prezintã spaþiul divizat, pe verticalã, în cer,pãmânt ºi dedesubt (locuinþa morþilor, ºeol-ul), iar pe ori-zontalã, în pãmânt ºi mare.

Data – Psaltirea actualã s-a format de-a lungul a maibine de ºapte secole într-un ambient religios privat ºi pu-blic, în sfera cultului. O mãrturie cu privire la culegereapsalmilor este atestatã în 2Cr 29,30, unde se spune cãEzechia (721-693 î.C.) le-a dat dispoziþie leviþilor „sã-llaude pe Domnul cu cuvintele lui David ºi ale profetuluiAsaf...” Culegerea actualã trebuie sã fi fost terminatã dejaînainte de traducerea greacã a Septuagintei (sec. III-IIî.C.), unde se aflã toþi psalmii. În 1Cr 16,7-36 ºi 1Mac 7,17sunt citate fragmente din unii psalmi, iar în 2Mac 2,13 sespune cã Nehemia, „întemeind o bibliotecã, a adunat celedespre regi ºi despre profeþi ºi ale lui David...” Fiindfolosiþi încontinuu de-a lungul timpurilor, psalmii au sufe-rit reelaborãri, adaptãri ºi actualizãri, cele mai evidentefiind trecerile de la rugãciunea individualã la rugãciuneacomunitarã, cu intervenþii de adaptare asupra textuluioriginar.

Structura – Cartea Psalmilor este împãrþitã, prin analo-gie cu Pentateuhul, în cinci pãrþi, fiecare parte marcatãfiind de o doxologie finalã: I. Ps 1–41; II. Ps 42–72; III.Ps 73–89; IV. Ps 90–106; V. Ps 107–150. În interiorul celor

INTRODUCERE6

cinci pãrþi ale Psalmilor, care corespund sistematizãriifinale, sunt indicii ale unor colecþii parþiale dintr-o epocãmai veche. Avem grupãri de psalmi care se deosebesc înfuncþie de preferinþa acordatã Numelui divin: Ps 3–41;90–150 folosesc numele specific al Dumnezeului lui Israel,YHWH (Domnul), iar Ps 42–83 folosesc numele comunElohim (Dumnezeu). Se pot identifica ºi alte colecþii maimici: psaltirea fiilor lui Core, Ps 42–49; culegerea elohistãa rugãciunilor lui David, Ps 51–72; psaltirea lui Asaf,Ps 50;73–83; psalmii regalitãþii lui YHWH, Ps 93–99;psalmii aleluiatici, Ps 104–106; 111–117; 135; 146–150;psalmii graduali sau ai treptelor, Ps 120–134 etc.

Teologia – Ar fi de preferat sã se vorbeascã mai degrabãde experienþa religioasã pe care psalmii o exprimã în modulcel mai variat, cãci psalmiºtii nu vorbesc despre Dum-nezeu, ci i se adreseazã lui Dumnezeu în rugãciune. Întru-cât în centrul religiei israelite se aflã Dumnezeu, tot interesulpsalmiºtilor este atras de el, de gloria lui, ºi numai în plansecundar remarcã nevoile lor proprii sau ale poporului.

Nu se gãsesc în Psalmi întrebãri despre existenþa luiDumnezeu, pentru cã în tot Orientul antic ateismul teore-tic este, practic, necunoscut, dar existau chiar ºi în Israelunele manifestãri ale ateismului practic (Ps 53,2; cf.10,4.11), iar întrebarea este aceasta: este mai puternicYHWH decât divinitãþile pãgânilor? Credinþa psalmiºtilorrãspunde: Dumnezeu este prezent activ în lumea pe care ela creat-o (Ps 115,3; 135,6). Din înãlþimea cerurilor, el seintereseazã de lumea oamenilor, de purtarea lor moralã, deatitudinea lor religioasã (Ps 14,2). Un punct culminant almanifestãrii lui Dumnezeu faþã de om este dezvãluireanumelui sãu (Ex 3,13-15), adicã a propriei sale persoanedin care iese o putere care este apãrare ºi mântuire pentruIsrael (Ps 54,3; 20,2.6.8). O prerogativã care stã la bazadiferenþierii totale a lui YHWH faþã de celelalte divinitãþieste viaþa care îi aparþine lui Dumnezeu în mod propriu

INTRODUCERE 7

(Ps 42,3), pentru cã nu a primit-o de la nimeni: el este veº-nic, dintotdeauna ºi pentru totdeauna (Ps 90,2; 102,26-27)ºi tot el este izvorul vieþii (Ps 36,10). Cu omniprezenþa tem-poralã, eternitatea, se întâlneºte omniprezenþa localã, „încer ºi pe pãmânt, în mãri ºi în toate abisurile”, echivalentãîn acelaºi timp cu atotºtiinþa (Ps 139,1-3.5.7-8). Cu deose-bitã insistenþã este celebratã în psalmi sfinþenia lui Dum-nezeu, atât în sens negativ, transcendenþa, separarea luiDumnezeu de tot ceea ce nu este el, cât ºi în sens pozitiv, caplinãtate a puterii ºi a vieþii. Aceasta provoacã în om o teamãsfântã (Ps 111,9), dar ºi o atracþie irezistibilã faþã de cel careîi dã putere ºi orice bine (Ps 29,11). Apropiat de conceptulde sfinþenie, este cel al mãreþiei ºi al gloriei lui Dumnezeu,sinonime sau substitutive ale persoanei sale (Ps 113,4;72,19).

Creator prin cuvânt ºi suflul sãu (Ps 33,6.9; 104),Dumnezeu se îngrijeºte de tot ce a creat (Ps 33,7-8), darprovidenþa sa este îndreptatã în chip special spre om ºi,mai ales, spre cei care se tem de Domnul (Ps 32,8; 33,18),faþã de care se dovedeºte refugiu în timp de încercare(Ps 37,39). Omul se simte în siguranþã la umbra aripilorsale (Ps 17,8). Dumnezeu este pentru om scut de apãrare,fortãreaþã, stâncã inaccesibilã ºi de nezdruncinat (Ps 18,2-3;91,1), mai ales pentru cei sãrmani, triºti, pentru cei care seaflã în necaz, pentru cei umili ºi sãraci (Ps 25,16; 35,10;40,18; 68,6; 113,7; 147,6).

Mântuirea este prezentatã, în general, ca o eliberare,individualã sau colectivã, dintr-o nenorocire, pericol, boalã,catastrofã, dar acest aspect concret pãmântesc este treptatîmbogãþit cu sensul mai spiritual al eliberãrii de pãcat,cauza principalã a rãului, ºi de Cel Rãu (Ps 79,9; 130,8).

Oamenii care îi rãspund lui Dumnezeu în mod pozitivsunt sãracii, evidenþiindu-se vãduva, orfanul ºi strãinul,drepþii, oamenii pioºi, sfinþii, pe care Dumnezeu îi ia îngrijã, îi protejeazã, îi apãrã (Ps 18,28; 22,25; 34,7 etc.). Cei

INTRODUCERE8

care refuzã darul divin, intrã în opoziþie cu Dumnezeu ºi seopun planului sãu sunt clasificaþi ca duºmani, adversari,nelegiuiþi, fãcãtori de rele.

În Psalmi, rãul apare sub douã aspecte, unul intern, ºiacesta este rãul moral, vinovãþia, pãcatul, ºi unul extern, ºiacesta este rãul fizic, boala, nenorocirea. Cele douã aspectesunt legate între ele ºi se condiþioneazã. De aceea rugãciu-nea pentru eliberarea de rãul fizic este mereu amestecatãcu mãrturisirea propriilor pãcate ºi apelul la milostivireadivinã pentru iertare.

Întâlnirea omului cu Dumnezeu se realizeazã în patruarii ale experienþei, semne ale prezenþei Domnului: natura,care dã mãrturie despre atotputernicia lui Dumnezeu ºiînsoþeºte prezenþa sa în teofanii; istoria, care este epifanialui Dumnezeu în evenimente; templul, locul prezenþei luiDumnezeu; Israelul, obiectul ºi vehiculul mântuirii divine.Existã în psalmi ºi un alt tip de întâlnire cu Dumnezeu,experienþa misticã, realizatã prin meditarea legii, tãcereaînaintea lui YHWH ºi iubirea lui Dumnezeu, manifestatã,mai ales, prin bucuria pe care psalmiºtii o simt ºi o pro-clamã în Domnul.

Pe lângã numeroasele traduceri în limba românã apã-rute pânã acum, ni s-a pãrut oportun sã îndrãznim a venicu aceastã nouã ofertã, cu speranþa de a facilita o posibilãînþelegere mai aprofundatã a acestui tezaur inepuizabil derugãciune ºi spiritualitate, plasând fiecare creaþie poetico-re-ligioasã în cadrul istoric, în ambientul psihologic individualsau colectiv, în contextul cultual cel mai probabil originar,apelând la studiile istorico-literare, la interpretãrile ºi rein-terpretãrile din Scriptura însãºi, la lectura fãcutã de popo-rul în cadrul cãruia s-a zãmislit ºi s-a creat Cartea Psalmilor,la modul în care percepe, se alimenteazã, trãieºte ºi oferãcredincioºilor ºi tuturor celor de bunãvoinþã Biserica ºiliturgia creºtinã aceastã comoarã a revelaþiei.

INTRODUCERE 9

Versiunea în românã a textului Psalmilor este cea folo-sitã de Liturgia orelor, cu unele mici diferenþe: sunt intro-duºi psalmii sau fragmentele de psalmi pe care nu le folo-seºte liturgia ºi sunt semnalate diferenþele dintre textulmasoretic ºi versiunea Noii Vulgate, textul oficial alliturgiei Bisericii Catolice. Traducerea a fost fãcutã de pr.Alois Bulai ºi † pr. Anton Budãu (psalmii 1–55) ºi pr. AloisBulai ºi pr. Iosif Rãchiteanu (psalmii 56–150). Introducerileau fost alcãtuite de aceeaºi echipã.

Am apelat la mai multe studii, comentarii ºi traduceriale psalmilor, dar ne-am folosit cu preponderenþã pentruproblemele legate de criticã literarã, de exegezã ºi ambi-entare istoricã de: Gianfranco Ravasi, Il Libro dei Salmi.Commento e attualizzazione, I-III, Edizioni Dehoniane,Bologna 1986; Leopold Sabourin, Le Livre des Psaumes.Traduit et interprété, Bellarmin, Montréal – Cerf, Paris1988; Louis Jacquet, Les Psaumes et le coeur de l’homme.Etudes textuelle, litteraire et doctrinal, I-III, Duculot, Lou-vain-la-Neuve 1975-1977-1979, iar pentru lectura creºtinã,teologicã, cristologicã, ecleziologicã ºi antropologicã a Psal-milor ne-am folosit de Spirito Rinaudo, I Salmi, preghieradi Cristo e della Chiesa, ELLE DI CI, Torino-Leuman19795.

INTRODUCERE10

PSALMUL 1

Cele douã cãi

1 Fericit omul care nu umblã dupã sfatul celor rãi,nu zãboveºte pe calea pãcãtoºilorºi nu se aºazã în adunarea celor care batjocoresc,

2 dar îºi gãseºte plãcerea în legeaa Domnuluiºi la legea lui cugetãb ziua ºi noaptea.

3 El este ca pomul sãdit pe malul apeic,care aduce rod la timpul potrivit;

frunzele lui nu se veºtejescºi tot ce începe duce la bun sfârºit.

4 Nu tot aºa este cu cei rãi, nu tot aºad;ei sunt ca pleava pe care o spulberã vântule.

5 De aceea nu se vor ridicaf cei rãi la judecatã,nici pãcãtoºii în adunarea drepþilor.

a Lit.: Tora. Înainte de a deveni termen tehnic pentru Legea luiMoise, Tora indicã toatã învãþãtura revelatã de Dumnezeu în diferiteetape ºi transmisã atât în scris, cât ºi oral.

b A cugeta. Termenul ebraic indicã acþiunea de a murmura, arecita în ºoaptã, cugetând asupra sensului cuvintelor. Imaginea seregãseºte în modul în care evreii pioºi recitã ºi azi textele sacre, întimp ce se miºcã din toate închieturile pentru a-l lãuda pe Dumnezeuºi cu trupul.

c Lit.: canal de apã folosit pentru irigaþie. Pe teritoriul Palestineinu mai cad precipitaþii din aprilie pânã în noiembrie, de aceea, existãun sistem de irigaþii foarte dezvoltat. Spre deosebire de copacii destepã destinaþi arderii, pomii fructiferi specifici climei mediteraneeneau o vegetaþie foarte bogatã, având nevoie de irigaþii pentru a rodi.

d Numai LXX ºi Vg adaugã aici: nu tot aºa, dar prezenþa expresieieste cerutã de metrica poeticã.

e LXX ºi Vg adaugã: de pe faþa pãmântului.f LXX ºi Vg dau verbului o nuanþã escatologicã: nu vor învia. Însã

psalmistul se referã la judecata pe care Dumnezeu o face de-a lungul

6 Cãci Domnul cunoaºteg calea celor drepþi,iar calea celor rãi duce la pieireh.

Psalmul 1 este numit de sfântul Ieronim „prefatio Spiri-tus Sancti”. El reprezintã portalul de intrare în lumeabogatã a psalmilor. Este un poem sapienþial anonim. Suntprezentate douã destine ale omului: al celui credincios ºi alnelegiuitului. Autorul se pare cã este un maestru al înþelep-ciunii (cf. Ier 8,9; 18,18; Prov 8,1 º.u.), care ºi-a propus sã-iiniþieze pe cei tineri în a cunoaºte viaþa ºi a fi capabili de atrãi prudent ºi corect, din punct de vedere religios. Psalmulîl preamãreºte pe omul care îºi gãseºte bucuria în medita-rea revelaþiei divine, conþinutã în Sfintele Scripturi (v. 2).În acest om se concretizeazã imaginea „celui drept”, plin deharurile divine, în contrast clar cu „cei rãi”, destinaþipieirii veºnice (v. 6).

În primele secole ale creºtinismului, s-a evidenþiat unproces de fuziune între psalmul 1 ºi psalmul 2, gãsindu-se,astfel, o sintezã a celor douã perspective hermeneutice aleîntregii Psaltiri: perspectiva antropologico-eticã a vieþii celuidrept, (Ps 1) ºi cea teologico-mesianicã a speranþei, (Ps 2).Psalmul 1 ar fi, în acest caz, un fel de oglindã a suveranu-lui, un portret ideal al celui care urma sã fie întronat, unfel de manual pentru o guvernare dreaptã, în timp ce psal-mul 2 ar fi ritualul propriu-zis al încoronãrii.

Imaginile simbolice ale psalmului fac apel la pomul vieþii,plantat, la început, de Dumnezeu, în paradisul pãmântesc,

istoriei în desfãºurarea evenimentelor: nu se vor ridica la proces pen-tru a vorbi, pentru a se apãra.

g Verbul „a cunoaºte” are în ebraicã o arie largã de semnificaþii,cuprinzând intelectul, voinþa, pasiunea, gingãºia, grija. Astfel seexplicã varietatea de nuanþe din traducerile moderne: iubeºte,favorizeazã, are la inimã, are grijã, pãstreazã în siguranþã etc.

h Lit.: va pieri.

PSALMUL 112

ºi la fluviul ce ieºea din Eden, pentru a iriga grãdina.Cursul de apã este simbolul vieþii divine ºi pomul este sim-bolul fecunditãþii aceleiaºi vieþi divine, participatã de om.

În aceste simboluri este sugerat misterul întrupãrii princare omenitatea lui Cristos, ca un pom viguros ºi prosper,îºi înfige rãdãcinile în viaþa divinã a Cuvântului. Roadelelui Cristos sunt misterele rãscumpãrãrii.

Biserica îl recunoaºte pe Cristos în „cel drept” preamãritde psalm, ºi orice creºtin care trãieºte în har poate sã serecunoascã în el.

Împãrþirea: portretul celui drept (v. 1-3); soarta celor rãi(v. 4-5); concluzie; (v. 6).

PSALMUL 1 13

PSALMUL 2

Regele Mesia

1 Pentru ce se frãmântã neamurileºi pentru ce cugetã popoarele lucruri deºarte?

2 Regii pãmântului se rãscoalãºi cei puternici se sfãtuiesc împreunãîmpotriva Domnului ºi împotriva Unsului sãu:

3 „Sã rupem legãturile lorºi sã scãpãm de jugul lor!”

4 Cel care locuieºte în ceruri surâde,Domnul îi face de ruºine.

5 Apoi, în mânia sa, le vorbeºteºi, în furia sa, îi înspãimântã:

6 „Eu sunt acela care l-am unsa pe regele meu în Sion,pe muntele meu cel sfânt!”

7 Voi vestib hotãrârea Domnului;el mi-a zis: „Tu eºti Fiul meu,eu astãzi te-am nãscutc.

a În LXX ºi Vg, versetul acesta îl are ca subiect nu pe Dumnezeu,ci pe regele mesianic: Eu am fost consacrat rege de el, pe Sion,muntele sãu cel sfânt.

b Verbul mai are ºi sensul de „a numãra”, „a mãsura”. Aici este pro-clamarea solemnã a protocolului de numire a regelui, protocol carenu poate fi anulat, pentru cã e gravat în piatrã.

c Nu este un act biologic (religia ebraicã refuzã în mod radicalorice formã de panteism, adicã o emanare a regelui din divinitate;dupã teologia ebraicã nu numai regele este fiu al lui Dumnezeu, ci totIsraelul; folosirea adverbului astãzi aratã cã filiaþiunea regelui începe

8 Cere-mi ºi-þi voi da popoarele ca moºtenireºi marginile pãmântului în stãpânire!

9 Tu le vei zdrobid cu un toiag de fierºi le vei sfãrâma ca pe vasul olarului!”

10 Acum, dar, regilor, purtaþi-vã cu înþelepciune,trageþi învãþãturã, judecãtori ai pãmântului!

11 Slujiþi-i Domnului cu fricã,bucuraþi-vã cu teamã!e

12 Luaþi aminte, ca nu cumva sã se mânieºi sã pieriþi pe calef,

cãci mânia lui se aprinde degrabã.

Fericiþi toþi aceiacare nãdãjduiesc în el.

Constituie, împreunã cu psalmul 110, textul clasic al ru-gãciunii mesianice. Aparþine epocii regale a Israelului. Separe cã a fost compus pentru sãrbãtoarea întronãrii regeluiºi fãcea parte din contextul celebrãrii liturgice. Nu se cunoaº-te nici poetul care l-a compus, nici regele israelit cãruia îi

în momentul celebrãrii liturgice a întronãrii), ci o adopþiune filialã înfuncþie de fidelitatea faþã de misiunea încredinþatã regelui mesianicde cãtre Domnul.

d LXX ºi Vg au interpretat termenul ebraic „a zdrobi” drept „apãstori”, „a conduce”, modificând rãdãcina ebraicã. Totuºi, paralelis-mul cu verbul „a sfãrâma” ºi contextul de reprimare a rãsculaþilor, caºi celelalte locuri unde mai apare în Vechiul Testament, favorizeazãtraducerea propusã.

e Textul original ebraic a fost corectat de mai multe ori, iar tradu-cerile vechi au mai multe variante. În principal, exegeþii reþin treivariante posibile: 1) Lit.: tresãltaþi cu teamã. 12 Sãrutaþi-l pe fiul – înacest caz, expresia „Sãrutaþi-l pe fiul” este interpretatã ca o supu-nere în care i se aduce regelui omagiu; 2) Lit.: Sãrutaþi-i picioarele cuteamã; 3) Sãrutaþi-l pe cel puternic, înþelegându-se aici regele. Primavariantã corespunde în mai mare mãsurã textului ebraic.

f LXX are: calea cea dreaptã.

PSALMUL 2 15

este închinat. Probabil, este vorba despre un rege din Iuda,urcat pe tron la Ierusalim, într-o epocã posterioarã luiDavid. Acest rege se adreseazã principilor vasali, care arvrea sã se elibereze de suveranitatea lui, ºi le aminteºteoracolul divin prin care a fost proclamat „fiu al lui Iahve”ºi pãrtaº la puterea lui regalã asupra tuturor popoarelor, ºiîi îndeamnã la supunere.

Atmosfera de deschidere a poemului poate sã fie regãsitãîn sistemul politic cultual al întronãrii. Se întrevede tensi-une, se simt zgomote de rãzboi, se intuiesc miºcãri politicede revoltã, de atentate, de comploturi. Perioada care pre-cedea încoronarea noului monarh era o perioadã de crizãpoliticã, nu numai din cauza golului de putere ºi a înfloririiintrigilor, ci, mai ales, pentru cã devenea un moment favo-rabil vasalilor de a se revolta. Bucuria ºi entuziasmul sãrbãto-rilor pentru întronare erau, astfel, umbrite de coºmarulrevoltelor de la marginile regatului ºi, de aici, trece în litur-gia de încoronare dorinþa de victorie ºi de pace. Reela-borarea acestui poem a dus psalmul, prin idealizare, de laun ambient istoric la unul escatologic, textul proiectându-seasupra unei figuri ideale a unui rege sperat ºi aºteptat.

A fost interpretat de tradiþia creºtinã ca referindu-se lanaºterea lui Cristos (sfinþii Ciprian, Ambroziu, Ioan Crisos-tomul) sau la epifania de la Botez (sfinþii Iustin, Ilariu º.a.).Alþii îl considerã ca un imn pascal (Bossuet).

Biserica vede în acest psalm nu numai misterele luiCristos, ci se vede pe ea însãºi ºi propriul ei mister. Fiindîncã peregrinã pe pãmânt, în timp ce merge pe urmeleDomnului ei, în suferinþã ºi în persecuþie: în calitate detrup al Capului, ea este asociatã la suferinþele lui; în istoriaumanã, se reînnoieºte, împotriva trupului mistic al luiCristos, conspiraþia guvernanþilor de pe pãmânt ºi frãmân-tarea popoarelor. Nelegiuirea se organizeazã ºi fãrãdelegease multiplicã. Satana continuã sã recruteze aliaþi în revolta

PSALMUL 216

sa. În aceastã atmosferã, cuvintele psalmului, deja împli-nite în Cristos, întãresc ºi dau siguranþã Bisericii. Cei caresuferã persecuþii sunt preamãriþi împreunã cu Cristos.

Cei care refuzã regalitatea lui sunt condamnaþi la fali-ment ºi la ruinã. Progresul ºi bunãstarea temporarã, aîmpãrãþiilor pãmânteºti, nu pot sã caute alt fundamentdecât acesta: Cristos nu este numai judecãtorul indivizilor,ci ºi al împãrãþiilor, al naþiunilor ºi al stãpânitorilor lor.

Împãrþirea: revolta principilor vasali (v. 1-3); reacþia luiDumnezeu (v. 4-6); invitaþie la supunere (v. 7-12a); con-cluzie (v. 12b).

PSALMUL 2 17

PSALMUL 3

Dumnezeu este ocrotitorul celui persecutat

1 Psalm. Al lui David. Pe când fugea din faþa lui Absalom, fiul sãu.

2 Doamne, cât de mulþi sunt vrãjmaºii mei!Mulþi se ridicã împotriva mea!

3 Mulþi spun despre mine:„Nu mai este scãpare pentru el la Dumnezeu!” Selaha

4 Tu însã, Doamne, eºti scutul meu,tu eºti gloria mea, tu îmi înalþi capul.

5 Cu glasul meu strig cãtre Domnulºi el îmi rãspunde din muntele sãu cel sfânt. Selah

6 Mã culc ºi adorm ºi mã trezesc iarãºi,pentru cã Domnul mã susþine.

7 Nu mã tem de mulþimile de popoarecare mã împresoarã din toate pãrþile.

8 Ridicã-teb, Doamne, mântuieºte-mã, Dumnezeul meuc;pentru cã tu ai lovit peste obraz

pe toþi duºmanii meid;tu ai zdrobit dinþiie pãcãtoºilor.

a Termenul ebraic selah apare de 71 de ori în Psalmi. Spre deose-bire de indicaþiile masoretice, care sunt pe margine, acesta esteinclus în textul psalmilor, fiind o indicaþie pentru a marca împãrþireaîn strofe. Era o pauzã în care se cânta din instrumente sau, în lipsalor, se repeta un refren. În liturgia creºtinã, termenul nu mai este oindicaþie muzicalã, de aceea, unele traduceri nici mãcar nu-l men-þioneazã.

b Deºi în context (v. 6) s-a vorbit de trezire din somn, în acest ver-set nu se face apel la un Dumnezeu care doarme, ci la comandantul

9 A ta, Doamne, este mântuireaºi binecuvântarea ta peste poporul tãu. Selah

În liturgia orientalã, este considerat rugãciune de dimi-neaþã, iar în ritualul sinagogal al evreilor, este consideratca o cântare la apusul soarelui, când se considerã cã esteînceputul unei noi zile. Este o rugãciune care oscileazãîntre lamentaþie ºi încredere. Se deduce din psalm cã celcare se roagã este un suveran care se aflã în faþa unui marenumãr de duºmani, într-o situaþie disperatã. Înconjurat deostilitate ºi sarcasm, el îºi înalþã rugãciunea, plinã de încre-dere ºi de speranþã, spre Dumnezeu. Psalmul aparþine,probabil, ritualului regal (titlul psalmului ambienteazãrugãciunea într-unul dintre momentele cele mai dramaticeale existenþei lui David, rebeliunea condusã de fiul sãu,Absalom), în care ideea rãzboiului lui Iahve împotriva duº-manilor constituie situaþia istorico-salvificã ce ne permiteînþelegerea stãrii specifice a celui care se roagã. Dar, de laemoþia ºi invocaþia personalã, poezia se tipizeazã, progre-siv, astfel încât toþi se pot recunoaºte în aceastã rugãciune.Faþã de aceastã lecturã, un pic romanticã, trebuie sã þinemcont ºi de atmosfera comunitarã legatã de ceremonialul de

oºtirilor lui Israel, aºa cum îl invoca ºi Moise (Num 10,35). Acesta erastrigãtul cu care israeliþii se aruncau în luptã împotriva duºmanilor,purtând arca alianþei ca pe un stindard al victoriei. Aici, suferinþacelui drept devine suferinþa întregului Israel, la strigãtul cãruiaDumnezeu trebuie sã intervinã. Forma gramaticalã a celui de aldoilea verb, „salveazã-mã”, este un perfect deprecativ sau optativcare exprimã certitudinea eficacitãþii intervenþiei eliberatoare a luiDumnezeu.

c În LXX ºi Vg, v. 8 începe la: pentru cã tu ai lovit. d LXX ºi Vg au: pe cei care mã duºmãnesc fãrã motiv.e Nu trebuie sã ne ºocheze descrierea antropomorficã a inter-

venþiei lui Dumnezeu. Cel care se roagã, dupã ce a suferit atâtanedreptate ºi prigoanã, îºi imagineazã o intervenþie rãzbunãtoare alui Dumnezeu, al cãrei rezultat este total ºi definitiv.

PSALMUL 3 19

la templu. Probabil, „a se culca” ºi „a dormi” pot sã fie oreferinþã tehnicã, cultualã precisã, la un rit, prin care unsuveran sau un deservent al cultului petrece noaptea întemplu, în rugãciune, aºteptând o comunicare din partealui Dumnezeu (este experienþa pe care o face noul rege,Solomon, la Gabaon: 1Rg 3,4-16).

Prin psalmul 3, liturgia celebreazã învierea lui Cristos.Tatãl l-a fãcut pe Fiul victorios asupra unei mulþimi de duº-mani. Chiar dacã sunt, în continuare, numeroºi duºmanii ºicei care se ridicã împotriva ei, Biserica este acum întãritãde învierea ºi victoria lui Cristos.

Existenþa umanã este, în totalitatea ei, ca un câmp deluptã, aflându-se mereu între pericole, capcane ºi mizeriide tot felul. Omul se aflã, în el însuºi, împãrþit. De aceea,orice viaþã umanã, atât individualã, cât ºi colectivã, prezin-tã caracteristicile unei lupte dramatice dintre bine ºi rãu,dintre luminã ºi întuneric. Acest psalm, care este o rugã-ciune înflãcãratã, este expresia omului cãzut în putereaCelui Rãu, prizonier al legii pãcatului, în luptã cu el însuºi,cu semenii sãi ºi cu lumea exterioarã.

Împãrþire: titlu (v. 1); presiunea duºmanilor (v. 2-3); cer-titudinea ajutorului divin (v. 4-7); rugãciune împotrivaduºmanilor (v. 8); concluzie (v. 9).

PSALMUL 320

PSALMUL 4

Încrederea în Dumnezeu dã pace sufletului

1 Maestrului de cor. Pentru instrumente cu coardea.Psalm. Al lui David.

2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi,Dumnezeul dreptãþii mele;

din strâmtorare, m-ai scos în largb:ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea.

3 Fii ai oamenilor,pânã când veþi fi cu inima împietritã?

Pânã când veþi iubi deºertãciuneac

ºi veþi alerga dupã minciunã? Selah

a Aceastã indicaþie apare în 55 de psalmi ºi este interpretatã cafiind o indicaþie datã de conducãtorul corului sau al formaþiei deinstrumente. Rãdãcina verbalã ebraicã indicã strãlucirea, dar ºi„conducerea”, dirijarea.

b Expresia descrie sentimentul de libertate pe care îl simte pãs-torul nomad la ieºirea din „strâmtorarea” zidurilor cetãþii ºi dinaglomeraþie spre câmpul deschis, având în faþa sa întinderea pajiºteipânã spre munþi.

c Este evidentã polemica antiidolatricã a termenilor din acest ver-set. Întrucât mentalitatea ebraicã nu dispune de o formulare con-cretã a conceptului de nimic pentru a exprima negaþia, se recurge lasimbolismul golului (zãdãrnicie, deºertãciune). Apare astfel clarcontrastul dintre „a fi” ºi „nimic”, dintre Dumnezeu ºi idoli. Dealtfel, idolul este numit uneori, în Vechiul Testament, „minciunã”(cf. Am 2,4; Ps 40,5). Prin faptul cã adorã (iubeºte) idolul, care nu areo realitate consistentã, ci una înºelãtoare ºi iluzorie, pãcãtosul dis-preþuieºte „gloria” (existenþa stabilã, bazatã pe Dumnezeu) ºi îºi con-struieºte viaþa pe golul care în curând îl va nãrui ºi-l va duce la pieire.

4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minunipentru cel credincios:

când strig cãtre el, Domnul mã aude.5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi!

Meditaþi acestea în inimile voastre,în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi.

6 Aduceþi jertfe de dreptateºi nãdãjduiþi în Domnul.

7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?”Fã sã rãsarãd peste noi, Doamne,

lumina feþei tale! Selah8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea

decât au ei atunci când li se înmulþeºtegrâul ºi vinule.

9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã,cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã.

Psalmul este mãrturia unei conºtiinþe pure ºi senine.Este un imn în cinstea bucuriei interioare, o rugãciune deîncredere, un imn de searã (cf. v. 9). Cel care se roagã esteun martor privilegiat al iubirii lui Dumnezeu ºi mesajul sãude încredere trece, intact, dincolo de frigul ºi întunericulnopþii. Aceastã rugãciune individualã este, totodatã, unîndemn cãtre cei care, fiind lipsiþi de un bine sau altul, nuau încredere în Dumnezeu ºi se îndreaptã spre idoli. Îndem-nul este întãrit de experienþa psalmistului, a cãrui rugã-ciune nu a rãmas niciodatã neascultatã, în timp ce pestevãlul nopþii se desfãºoarã, strãlucitoare, „lumina feþei” Dom-nului, semn al prezenþei sale pline de luminã ºi dispusã ladialog ºi comuniune.

d LXX ºi Vg au: fã sã aparã ca un semn.e LXX ºi Vg adaugã: ºi untdelemn.

PSALMUL 422

Sublinierea ritualã a îndemnului de „a aduce jertfe dedreptate” ne face sã credem cã autorul ar putea sã aparþinãpersonalului din templu, un preot sau un profet cultual.Rugãciunea din acest psalm, personalã, dar care ar putea fiºi comunitarã, ce cuprinde o serie de gânduri ºi de senti-mente elementare, prin simplitatea poeziei, captiveazã ºidã încredere în protecþia lui Dumnezeu.

Unii considerã cã ar putea fi vorba de o rugãciune pen-tru a obþine ploaie. În timp ce oamenii influenþi se îndoiescde faptul cã Dumnezeu îi va asculta ºi se îndreaptã spreidoli, psalmistul recomandã încrederea necondiþionatã înDumnezeu, spre care îºi îndreaptã rugãciunea, recunoscân-du-ºi slãbiciunile ºi oferind jertfele potrivite.

Biserica, citind aceastã rugãciune, mediteazã asupramisterelor vieþii lui Cristos, invocã lumina Domnului învi-at ºi se hrãneºte cu sentimente de încredere ºi de abandonîn Dumnezeu. În felul acesta, Biserica dã mãrturie în lumedespre bunãtatea cu care Domnul îi înconjoarã pe credin-cioºii sãi ºi le ascultã rugãciunile. Aceastã mãrturie este, înea însãºi, un reproº ºi un avertisment pentru cei care seîncãpãþâneazã sã comitã rãul ºi sã lupte împotriva adevãru-lui. Mãrturia de bucurie ºi de pace supraumanã, pe careBiserica o îndreaptã spre lume, poate sã devinã un motiv desperanþã ºi de încurajare pentru cei care trãiesc în dubiu ºicãrora le lipseºte încrederea în Domnul.

Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere în stil de lamentaþie(v. 2); îndemn cãtre cei neîncrezãtori (v. 3-6); bucuria inte-rioarã (v. 7-8); concluzie (v. 9).

PSALMUL 4 23

PSALMUL 5

Rugãciune de dimineaþã pentru ajutor

1 Maestrului de cor. Pentru flaut. Psalm. Al lui David.2 Pleacã-þi urechea la cuvintele mele, Doamne!

Ascultã-mi suspinele!3 Ia aminte la strigãtelea mele,

regele meu ºi Dumnezeul meu,4 pentru cã mã rog cãtre tine, Doamne!

Dimineaþa vei auzi glasul meu;de dimineaþã voi sta înaintea tab ºi voi aºtepta,

5 cãci tu nu eºti un Dumnezeu cãruia sã-i placã rãul,cel nelegiuit nu-ºi aflã adãpostc în preajma ta;

6 cei mândri nu pot sta înaintea ochilor tãi.Tu îi urãºti pe toþi cei care sãvârºesc fãrãdelegea

7 ºi-i nimiceºti pe cei mincinoºi.Domnul îl dispreþuieºte pe cel care varsã sânge

ºi pe cel care înºalã.

a Termenul ebraic folosit aici este destul de rar întâlnit ºi indicãdouã atitudini: 1) strigãt sfâºietor, prin care omul, conºtient de situa-þia sa de pãcãtos, i se adreseazã lui Dumnezeu în mod direct, prinexpresia tipicã lamentãrilor orientale; 2) o rugãciune specificãliturgiei sinagogale, în care recitarea se uneºte cu meditaþia, cu par-ticiparea întregii fiinþe (vezi nota de la Ps 1,2).

b Expresia poate indica fie poziþia pentru prezentarea unei cereri,fie prezentarea unor daruri pentru jertfã. Aici nu este indicat com-plementul direct.

c Rãdãcina verbalã ebraicã provine de la „strãin”, cel care nu aveacetãþenie, considerat, împreunã cu vãduva ºi orfanul, printre cei decare Dumnezeu se îngrijeºte în mod special.

8 Dar eu, prin îndurarea ta cea mare,voi intra în casa taºi te voi adora cu teamã în templul tãu cel sfânt.

9 Doamne, povãþuieºte-mã în dreptatea ta,înaintea duºmanilor mei!

Netezeºte calea ta înaintea mea.10 Pentru cã nu este adevãr în gura lor,

inima lor nu este decât o capcanã;mormânt deschis este gâtul lor,

iar limbile lor sunt înºelãtoared.11 Judecã-i, Dumnezeule,

sã cadã ei în uneltirile lor.Alungã-i, pentru mulþimea nelegiuirilor lor,pentru cã s-au rãzvrãtit împotriva ta.

12 Sã se bucure toþi cei care se încred în tineºi în veci sã tresalte.

Cãci tu îi ocroteºtiºi toþi cei care iubesc numele tãu se vor bucura în tine.

13 Tu îl binecuvântezi pe cel drept, Doamne,ca un scut îl încoronezi cu bunãvoinþa ta.

Tonul dominant al psalmului este cel de lamentaþie ºiera recitat, în templu (v. 8), în timpul sacrificiului de dimi-neaþã (4; cf. 2Rg 3,20; Am 4,4). Autorul aparþine comuni-tãþii celor drepþi ameninþaþi de un grup de nelegiuiþi ºicere, în rugãciune, judecata lui Dumnezeu (v. 11) împotrivaatentatelor celor intriganþi, punându-ºi speranþa în pro-tecþia lui Dumnezeu (v. 12-13). Numai cel drept poate fioaspete al Domnului (v. 8.12-13). Probabil, aici, este o

d Imaginile din acest verset sunt deosebit de expresive: suntevidenþiate lipsa de „sinceritate”, interiorul lor ca un abis, în carevictima cade ca într-un „mormânt”, fãrã nici o posibilitate de a seagãþa de ceva, limbile lor fiind lunecoase.

PSALMUL 5 25

aluzie la dreptul de azil al celui nevinovat, în sanctuar ºi înspaþiul lui sacru, inviolabil. Tonalitatea prevalentã esteaceea a unei lamentaþiuni intense. Dacã existã un ateismpãcãtos, al celor nedrepþi ºi al celor violenþi, împotrivacãrora se ridicã protestul sever al celui care se roagã, existãºi o absenþã a lui Dumnezeu, nevinovatã ºi neimputabilãomului. În gândirea biblicã, privarea de Dumnezeu ºi ateis-mul nu coincid. Psalmul 5 este, în felul acesta, ºi strigãtulamar înaintea unui Dumnezeu mut ºi surd, ca sã reaparãla orizontul gol ºi dezolat al celui care „crede fãrã Dum-nezeu”. Toatã atmosfera psalmului poate sã se nascã, îninima poetului, numai când se aflã în templu, sub aripaprotectoare a cortului divin. Deºi, substanþial, clima psal-mului este cea cultualã, textul nu pierde referinþa precisãºi punctualã la existenþã ºi la societate.

O tradiþie veche considerã psalmul 5 ca fiind o rugãciunea lui Cristos. La începutul misiunii sale, el îºi îndreaptãrugãciunea spre Tatãl, proclamã sfinþenia lui înainteaoamenilor care zac cu toþii sub stãpânirea pãcatului, ºi îºiaratã dorinþa de a împlini voinþa Tatãlui, pentru a da mãr-turie despre adevãr în faþa duºmanilor sãi. Cristos denunþãcorupþia lor ºi invocã asupra lor condamnarea meritatã.Rugãciunea lui Isus este iluminatã de siguranþa cã binecu-vântarea Tatãlui îl însoþeºte ºi îl protejeazã, ºi acest fapt vafi motiv de bucurie ºi de speranþã pentru toþi cei care vor fiînvãþat de la el sã-l iubeascã pe Tatãl.

Sfinþii pãrinþi comenteazã, în general, acest psalm carugãciune a Bisericii ºi identificã duºmanii despre care estevorba în psalm cu ereticii ºi schismaticii. Motivul principalpe care îl dezvoltã psalmistul în rugãciunea lui este acesta:Dumnezeu urãºte rãul, duce la pieire pe cel mincinos ºi-idetestã pe vãrsãtorii de sânge; el binecuvânteazã pe celdrept ºi-l protejeazã cu scutul bunãvoinþei sale. Acest motivne ajutã ºi pe noi sã ne adecvãm rugãciunea ºi viaþa în

PSALMUL 526

funcþie de acest mod de a acþiona al lui Dumnezeu ºi de acolabora cu el pentru triumful dreptãþii ºi al iubirii, împo-triva oricãrei forme de corupþie ºi de rãu.

Împãrþirea: titlu (v. 1); rugãciune (v. 2-4); dreptul deacces la prezenþa lui Dumnezeu (v. 5-9); cei nelegiuiþi suntaspru judecaþi (v. 10-11); binecuvântarea celor drepþi(v. 12-13).

PSALMUL 5 27

PSALMUL 6

Rugãciune în timp de încercare

1 Maestrului de cor. Pentru instrumente cu coarde. Pe harfa cu opt coarde a.Psalm. Al lui David.

2 Doamne, în mânia ta, nu mã mustraºi, în furia ta, nu mã pedepsi.

3 Ai milã de mine, Dumnezeule,cãci am ajuns fãrã putere;

vindecã-mã, Doamne, cã-mi tremurã oasele4 ºi sufletul mi-i tare zbuciumat.

Iar tu, Doamne, pânã când... ?b

5 Întoarce-te, Doamne, mântuieºte sufletul meu,salveazã-mã pentru milostivirea ta.

6 Pentru cã nimeni dintre cei morþinu-ºi aminteºte de tinec;

în locuinþa morþilor, cine te va preamãri?7 Sunt istovit de atâta geamãt,

în fiecare noapte mã înec în plâns în patul meuºi cu lacrimi scald aºternutul meu.

8 Mi s-au împãienjenit ochii de durere,am îmbãtrânit între toþi duºmanii mei.

a Lit.: pentru a opta. Expresia poate însemna: instrument cu optcoarde, octava de sus, octava de jos etc.

b În unele traduceri, fraza elipticã este completatã cu: vei întârzia.c Lit.: pentru cã în moarte nu este amintirea ta.

9 Depãrtaþi-vã de la minetoþi cei care sãvârºiþi nelegiuire,

cãci a auzit Domnul glasul plângerii mele.10 A auzit Domnul cererea mea,

Domnul a primit rugãciunea mea.

11 Sã se ruºineze ºi sã se tulbure toþi duºmanii mei;sã se retragã ºi sã se ruºineze îndatã.

Psalmistul îi prezintã lui Dumnezeu suferinþa cea maisimplã ºi elementarã: suferinþa fizicã. El este lovit de oboalã grea ºi cere îndepãrtarea mâniei divine, care se mani-festã în boalã. Nu este posibil de ºtiut cu siguranþã dacãeste vorba numai de boalã, sau dacã autorul nu vorbeºte, însens figurat, de suferinþele pe care i le provoacã atacurilesãlbatice ale duºmanilor. Probabil este vorba despre amân-douã. Implorarea ajutorului divin se transformã în strigãtde victorie asupra duºmanilor, pentru certitudinea cã Dum-nezeu va asculta rugãciunea. Rugãciunea simplã a indi-vidului devine rugãciune liturgicã ºi comunitarã; dintr-olamentaþie individualã, se extinde într-o invocaþie pe caretot poporul poate sã o înalþe spre un Dumnezeu care tace ºieste aparent absent.

Alãturi de plângerea individualã, apare, în subfond, unal doilea element, mai ascuns, dar tot atât de hotãrâtor:suferinþa din cauza pãcatului. Încercarea ce vine asupracelui care se roagã este vãzutã, în lumina dogmei retri-buþiei, ca pedeapsã pentru un pãcat. Spre deosebire de Iobºi de autorul psalmului 17 (v. 2-3), autorul nostru nu arenimic bun cu care sã se prezinte înaintea Domnului înapãrarea sa. Nu-i mai rãmâne decât sã apeleze la iubireaîndurãtoare a lui Dumnezeu. Numai aruncându-se înbraþele lui ºi invocând iertarea sa, cel credincios va putea fisalvat. Limite ºi culpabilitate, suferinþã fizicã ºi amãrã-ciune interioarã, simþul durerii ºi pofta de viaþã, febra ºi

PSALMUL 6 29

singurãtatea sunt elementele în jurul cãrora este constru-itã aceastã rugãciune, ca implorare a iertãrii ºi a vindecãrii.

Tradiþia creºtinã a plasat acest psalm în culegerea celorºapte psalmi penitenþiali (Ps 6; 32; 38; 51; 102; 130; 143),deºi recunoaºterea pãcatului este numai implicitã ºi lip-seºte complet mãrturisirea sa.

Psalmul 6 este înþeles de evanghelii ca rugãciunea luiCristos în timpul pãtimirii ºi ca un cuvânt prin care el,judecãtorul suprem, va face dreptate împotriva celor nele-giuiþi ºi va pronunþa condamnarea celor care l-au târât lamoarte.

Biserica, întrucât cuprinde în sânul ei ºi pãcãtoºi, ea,care este, în acelaºi timp, sfântã, dar are nevoie de purifi-care, apeleazã la acest psalm pentru reînnoirea spiritualã.Cu gemete ºi lacrimi, Biserica implorã iertare ºi milostivirepentru membrele sale zdrobite de pãcat. Prezenþa pãcatuluiîn viaþa umanã este cauzã de neliniºte ºi de angoasã.Pãcatul învãluie existenþa într-o atmosferã de infern, pentrucã este privare de Dumnezeu, de lumina lui, de libertatea ºide iubirea lui.

Împãrþirea: titlu (v. 1); antifona de început (v. 2); rugã-ciune de implorare (v. 3-6); suferinþa psihico-fizicã (v. 7-8);certitudinea ascultãrii (v. 9-10); concluzie (v. 11).

PSALMUL 630

PSALMUL 7

Rugãciunea celui drept vorbit de rãu

1 Lamentare. A lui David.Pe care a cântat-o Domnului din cauza lui Cuº beniamitul.

2 Doamne, Dumnezeul meu, în tine mi-am pus speranþa.

Mântuieºte-mã de toþi prigonitorii mei ºi elibereazã-mã,

3 ca nu cumva sã-mi rãpeascã viaþa, sã mã sfâºie, ca leul,

fãrã ca cineva sã mã salveze!4 Doamne, Dumnezeul meu,

dacã am sãvârºit aceasta,dacã este nedreptate în mâinile mele,

5 dacã am rãspuns prietenului meu cu rãuºi fãrã motiv mi-am jefuit duºmanul,

6 atunci duºmanul sã mã prigoneascã ºi sã mã ajungãºi sã culce la pãmânt viaþa mea,ºi cinstea mea în praf sã o arunce. Selah

7 Ridicã-te, Doamne, în mânia ta,înalþã-te împotriva furiei asupritorilor mei

ºi scoalã-tea, Dumnezeul meu,la judecata pe care ai rânduit-o!

8 Adunarea neamurilor sã te înconjoare:întoarce-teb asupra ei din înãlþime!

a LXX ºi Vg au: Scoalã-te, Doamne, Dumnezeul meu, cu poruncacu care ai poruncit.

b Citind aici o altã rãdãcinã, unii traduc: Aºazã-te în înãlþime.

9 Domnul judecã popoarele;judecã-mã, Doamne, dupã dreptateaºi dupã nevinovãþia care este în mine!

10 Pune capãt rãutãþii pãcãtoºilorºi întãreºte-l pe cel drept,tu, care pãtrunzi cu privirea inimile ºi rãrunchii,Dumnezeule preadrept.

11 Ajutorul meu este la Dumnezeu,cel care îi mântuieºte pe cei drepþi cu inima.

12 Dumnezeu este un judecãtor dreptc,cared se poate mânia în fiecare zi.

13 Oare nu este el cel care îºi ascute din nou sabia,îºi întinde arcul ºi þinteºte?

14 κi pregãteºte armele morþiiºi îºi încinge sãgeþile în foc.

15 Iatã, cel rãu a urzit fãrãdelegea,a zãmislit silnicia ºi a nãscute nelegiuirea.

16 A sãpat groapã ºi a adâncit-oºi a cãzut în groapa pe care a fãcut-o.

17 Se întoarce rãutatea lui asupra capului sãuºi pe creºtetul lui coboarã nedreptatea.

18 Îl voi lãuda pe Domnul pentru dreptatea luiºi voi cânta numele Domnului Preaînalt.

c LXX ºi Vg adaugã: încet la mânie.d Textul ebraic foloseºte cuvântul „’el”, care poate însemna: negaþia

„nu”, „Dumnezeu” sau „puternic”. LXX ºi Vg folosesc atât negaþia„nu”, cât ºi „puternic”.

e Psalmistul foloseºte imaginea vieþii care trebuie sã aparã pentrua arãta monstruozitatea crimei ce distruge: acþiunea criminalã pleacãde la gând, trece parcã printr-o perioadã de gestaþie în premeditareºi ajunge la moarte.

PSALMUL 732

Genul literar al psalmului oscileazã între lamentaþiaindividualã, apelul pasionant la mântuire, declararea nevi-novãþiei ºi liturgia judecãþii lui Dumnezeu în templu. Deteama unui adversar care îi ameninþã viaþa, psalmistul îºicautã refugiul la Dumnezeu (v. 2-3), îºi declarã nevinovãþia(v. 4-6) ºi invocã judecata lui Dumnezeu (v. 7-9). Ar putea fivorba de o situaþie asemãnãtoare cu cea din 1Rg 8,31-32.Un acuzat pe nedrept invocã judecata lui Dumnezeu întemplu, Dumnezeu îi face dreptate ºi îl pedepseºte pe duº-manul calomniator (v. 10-17).

S-ar putea ca psalmul sã fie, în anumite aspecte, rodulunei redactãri unitare de formule diferite incluse într-o sin-gurã rugãciune. Elementul dominant este „jurãmântul denevinovãþie”. Acesta reprezenta una dintre instituþiile fun-damentale în ambientul juridic al dreptului sacral alalianþei cu Dumnezeu. Atunci când cercetarea unui caz nureuºea sã ajungã la o concluzie, sau atunci când acuzatulnu putea sã aducã martori, pentru a-l dezvinovãþi, fãceaacest jurãmânt. În felul acesta, Dumnezeu este chemat încauzã pentru a atesta cã omul este nevinovat.

Declaraþia celui care se roagã, în psalmul 7, adresatã tri-bunalului suprem de la templu, accentueazã, în special,aspectul moral ºi social, mai mult decât cel ritual sau, purºi simplu, juridic. Capetele mãrturisirii negative se referãla acþiuni de moralã socialã ºi propun un ideal etic, animatde teologia Decalogului ºi a alianþei ºi confirmat de rigoa-rea „Legii talionului”, care este un apel exigent la drep-tatea distributivã ºi la echilibru în raporturile interperso-nale. Pornind de la acest jurãmânt, psalmul se dezvoltã într-olamentaþie al cãrei centru este de nezdruncinat: interven-þia lui Iahve, judecãtorul cel drept.

Dreptul calomniat, care îºi prezintã nevinovãþia ºi faceapel la dreptatea lui Dumnezeu, este Cristos. El, singuruldrept ºi nevinovat dintre oameni, poate sã facã apel la jude-carea duºmanilor sãi din partea lui Dumnezeu. Putem,

PSALMUL 7 33

acum, sã înþelegem în ce sens Cristos continuã sã recitepsalmul 7 în cadrul Bisericii. El se întruchipeazã în acelemembre care suferã nedreptãþi ºi sunt judecate de lume pebazã de minciuni ºi de judecãþi nedrepte.

Totodatã, acest psalm este expresia unui sentiment pro-fund de dreptate ºi de adevãr, pe care Dumnezeu l-a pus înfiecare om, creându-l dupã chipul ºi imaginea sa. Dum-nezeu însuºi se face garant ºi apãrãtor al acestui sentimentºi îl rãzbunã, atunci când el este încãlcat, atât în exterior,cât ºi în intimitatea omului.

Împãrþirea: titlu (v. 1); rugãciune de început (v. 2-3); apã-rarea nevinovãþiei proprii (v. 4-6); invocarea judecãþii luiDumnezeu (v. 7-12); sancþiuni împotriva celor rãi (v. 13-14);reflecþie sapienþialã asupra rãului (v. 15-17); laudã finalã(v. 18).

PSALMUL 734

PSALMUL 8

Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omului

1 Maestrului de cor. Pe gittita. Psalm. Al lui David.2 Doamne, Dumnezeul nostru,

cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul!

Slava ta se înalþãb

mai presus de ceruri.3 Din gura copiilor ºi a pruncilor

þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi,ca sã nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman.

4 Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale,luna ºi stelele pe care le-ai fãcut,

5 mã întreb: „Ce este omul, cã te gândeºti la el,sau fiul omului, cã-l iei în seamã?”

6 L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeric,l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie.

7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale,toate le-ai pus la picioarele lui:

a Înþelesul cuvântului gittit este nesigur. El poate însemna: 1) melo-die, ton sau instrument din Gat; 2) cântec legat de culesul ºi tescuitulstrugurilor.

b Semnificaþia verbului ebraic este nesigurã. LXX ºi Vg au s-aînãlþat. Exegeþii propun verbul „a da” sau „a cânta”, „a lãuda”, „acelebra”. De aici, ºi diversitatea traducerilor: Aº vrea sã cânt maies-tatea ta acolo, sus, în ceruri, 3 gângurind ca un copil ºi ca un sugar(Ravasi, Paolini).

c Lit.: decât Dumnezeu. Omul este comparat cu Dumnezeu, ºi nucu fiinþe intermediare, totuºi LXX ºi Vg au forma redatã mai sus.

8 oile ºi boii laolaltã,precum ºi fiarele câmpului,

9 pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii,tot ce strãbate cãile apelor.

10 Doamne, Dumnezeul nostru,cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul!

Fãrã îndoialã, puþini alþi psalmi se reveleazã atât deîncuiaþi în paradigme conceptuale ca psalmul 8. Ceea ce netransmite autorul poemului nu sunt doar senzaþii ºi emoþiinãscute din fantezie, ci sunt concepte de o limpezime unicã,concepte meditate ºi hrãnite îndelung, pânã când devin focincandescent, poezie, rugãciune, „strãfulgerãri de luminã”(Pascal), „picãturi de etern ºi de infinit” (Leopardi). Încrân-gãtura celor trei protagoniºti ai psalmului – Dumnezeu,omul ºi cosmosul – este nucleul tainic al fiinþei ºi al exis-tenþei. Psalmul este obiectul multor discuþii ºi suspiciuni înaplicarea lor, pentru cã în centrul acestui poem se aflã figu-ra scandaloasã a omului. Într-adevãr, psalmul 8 este orugãciune riscantã, mai ales dacã este cititã în spiritultehnicist al timpului nostru. Stãpânirea omului pãcãtosasupra planetei se reveleazã a fi, mai degrabã, o tiranievanitoasã, oarbã, adesea crudã.

Este un imn de laudã pentru mãrirea lui Dumnezeu carese manifestã în creaþie. Observãm, aici, o mare sensibilitatepentru frumuseþea nobilã a naturii ºi un simþ profund alrevelaþiei lui Dumnezeu, care se ascunde în aceastã fru-museþe. Departe de a fi cãutatã pentru ea însãºi, naturaeste contemplatã doar ca un mijloc pentru a-l înþelege maibine pe Dumnezeu, creatorul, ºi pe om, creatura lui privile-giatã. Psalmistul nu este un iubitor al naturii, în sensromantic sau modern, ci este un gânditor religios, caremediteazã ºi se roagã într-un ambient de recunoºtinþãadmirativã. Acest psalm poate fi considerat ca o meditaþieseninã asupra relatãrii creaþiei din Gen 1.

PSALMUL 836

Omul despre care vorbeºte psalmul, preamãrind mãreþiaºi demnitatea Creatorului, este Cristos. Tradiþia creºtinã ºiliturgia recitã psalmul ca pe un imn de laudã adus luiCristos, celebrând glorificarea ºi înãlþarea lui la cer.

Biserica contemplã mãreþia ºi strãlucirea lui Cristos, omulperfect, reflectate pe chipul sfinþilor sãi. Însufleþitã deDuhul lui Cristos, Biserica este în cãutarea acestei perfecþi-uni pentru ea însãºi ºi se îndreaptã spre perfecþiunea finalãa istoriei umane care corespunde pe deplin planului divinde recapitulare a tuturor lucrurilor în Cristos, cele din cer,ca ºi cele de pe pãmânt. Pornind de la aceastã încredere,Biserica propune tuturor acea doctrinã care poate salvademnitatea omului ºi-l poate ajuta sã ajungã, prin activi-tatea sa, la mãreþia ºi perfecþiunea proclamate în psalm ºiactualizate în Cristos ºi în sfinþii sãi. Ea învaþã, cu SfântaScripturã, cã omul a fost creat dupã chipul lui Dumnezeu,capabil sã-l cunoascã ºi sã-l iubeascã pe Creatorul sãu ºi afost constituit de el deasupra tuturor creaturilor, pentru ale stãpâni ºi a se folosi de ele spre gloria lui Dumnezeu. Dindemnitatea omului derivã sensul ºi valoarea activitãþilorsale.

Împãrþirea: titlu (v. 1); aclamarea numelui lui Dumnezeu(v. 2a); atotputernicia divinã ºi omul (v. 2b-5); puterea uma-nã ºi Dumnezeu (v. 6-9); aclamarea numelui lui Dumnezeu(v. 10).

PSALMUL 8 37

PSALMUL 9 (9 A)Dumnezeu, judecãtorul cel drept,

este refugiul celui asuprit

1 Maestrului de cor. Dupã [cântecul] „A murit fiul” a.Psalm. Al lui David.

2 Teb voi lãuda, Doamne, din toatã inima, Alefvoi vesti toate faptele tale minunate!

3 Mã voi bucura ºi voi tresãlta de veselie în tine,voi preamãri numele tãu, Dumnezeule preaînalt!

4 Duºmanii mei dau înapoi, Betse clatinã ºi pier dinaintea feþei tale,

5 cãci tu ai judecat pricina meaºi mi-ai fãcut dreptate,

te-ai aºezat pe tron ca judecãtor al dreptãþii.6 Ai mustrat neamurile, l-ai distrus pe cel nelegiuit, Ghimel

le-ai ºters numele în veci, pentru totdeauna.7 Au fost distruºi duºmaniic,

nimiciþi pe vecie,le-ai dãrâmat cetãþile,

a dispãrut, o datã cu ei, ºi amintirea lord.

a Majoritatea exegeþilor considerã expresia drept titlu al unui cân-tec cunoscut de evrei, dar nu lipsesc încercãri de traducere: „în sur-dinã” (CEI); „pentru voci de copii”, „pentru tinere fete”, „pentruoboi ºi harpã” (BJ ºi TOB).

b În textul ebraic nu avem pronume, însã apare în tot contextul ºiîn traducerile vechi: LXX ºi Vg.

c LXX ºi Vg au singularul. Termenul ebraic „goyim” înseamnã, lite-ral, „naþiunile”, dar are ºi un sens puternic negativ: „atei”, „necre-dincioºi”, „nelegiuiþi”.

d LXX ºi Vg adaugã: cu sunet.

8 Dar Domnul stãpâneºtee în veci, Heºi-a aºezat scaunul lui de domnie pentru judecatã;

9 el va judeca lumea cu dreptate,fãrã pãrtinire va pronunþa sentinþa pentru popoare.

10 Domnul este refugiul celui asuprit, Wawscãpare sigurã în vreme de strâmtorare.

11 Cei care cunosc numele tãu se încred în tine,cãci tu nu-i pãrãseºti

pe cei care te cautã pe tine, Doamne!12 Cântaþi Domnului care locuieºte în Sion, Zain

vestiþi printre popoare faptele sale.13 Cãci el, care rãzbunã sângele vãrsat,

îºi aduce aminte de cei nenorociþi,nu uitã strigãtele lor.

14 Ai milã de mine, Doamne, Hetpriveºte la nenorocirea pe care mi-au fãcut-o

cei care mã urãsc;tu mã ridici de la porþile morþii,

15 ca sã vestesc toate laudele talela porþile fiicei Sionului,

sã tresalt de bucurie pentru mântuirea ta.16 Popoarele pãgâne cad în groapa pe care au fãcut-o Tet

ºi li se prinde piciorul în laþul pe care l-au ascuns.17 Domnul s-a arãtat, a þinut judecata:

pãcãtosul a cãzut în capcanape care a fãcut-o cu mâinile sale. În surdinã f

Selah

e Lit.: ºade.f Deºi majoritatea exegeþilor considerã cã termenul ebraic este o

indicaþie muzicalã, interpretarea lui variazã: cu toatã orchestra,intermezzo muzical etc.

g LXX ºi Vg au: Pune, Doamne, judecãtori peste ei...

PSALMUL 9 (9 A) 39

18 Sã se întoarcã pãcãtoºii în locuinþa morþilor, Iodtoþi pãgânii, cei care uitã de Dumnezeu.

19 Dar cel sãrman nu rãmâne în uitare la nesfârºit, Kafnãdejdea celor sãraci nu va pieri pentru totdeauna.

20 Ridicã-te, Doamne, sã nu se trufeascã omul;sã fie judecaþi pãgânii înaintea feþei tale.

21 Aºterne, Doamne, fricãg peste ei,sã ºtie neamurile cã nu sunt decât oameni! Selah

Psalmul este o rugãciune a sãracilor, incredibil de bogatãîn cuvinte, reluãri tematice, probleme de interpretare, nedu-meriri textuale ºi exegetice. Tot psalmul se desfãºoarã pe oschemã triunghiularã, care îi are ca protagoniºti pe celsãrac, pe Dumnezeu, rege ºi judecãtor, precum ºi naþiunilepãgâne. Sãracul este cel care stã la dispoziþia celor puternici,cãrora nu le poate opune vreo rezistenþã ºi care este, însubstanþã, un oprimat, victimã a puterii care are deseoriconotaþii de tip religios. În indiferenþa comunã faþã de situ-aþia sãracilor, se ridicã vocea psalmistului, care îºi înalþãstrigãtul sãu la Dumnezeu pentru a interveni împotrivaacestor opresori. Gama de sentimente exprimatã în acestpsalm (speranþã, neliniºte, încredere, coºmar, bucurie ºisuferinþã) ºi varietatea motivelor (eliberare-oprimare,sãrac-puternic, Dumnezeu judecãtor ºi rege, dar absent,mãrturia de credinþã ºi criza) fac din acest psalm unul din-tre cei mai dificili pentru lectura unitarã a textului.

Psalmul 9 este un psalm de mulþumire pentru o victoriedecisivã pe care psalmistul, care trebuie sã fi fost un regesau un conducãtor de armatã, o dobândise asupra duºma-nilor sãi. Iahve, care locuieºte în Sion, este Cel Preaînalt(v. 3.12), judecãtorul lumii (v. 5.9.17.20), regele veºnic.Psalmistul doreºte ca toþi sã ia parte la imnul sãu derecunoºtinþã ºi de laudã a lui Dumnezeu (v. 12-13) ºi im-plorã din nou ajutorul împotriva duºmanilor sãi (v. 14-15),

PSALMUL 9 (9 A)40

descriind nenorocirea pe care ei au suportat-o din parteadreptãþii divine (v. 16-17).

În lectura creºtinã a psalmului, Cristos îi mulþumeºteTatãlui dupã învierea sa. El vrea ca Biserica sã ia parte laacþiunea lui de mulþumire. Judecata lui Dumnezeu va ficlarã, în ziua de pe urmã, când cei sãraci vor vedea, împre-unã cu Cristos, ruinarea celor nelegiuiþi ºi condamnarea lorveºnicã.

Biserica îi mulþumeºte Domnului pentru nenumãrateleminuni sãvârºite în folosul ei ºi alimenteazã credinþa în celcare ºade la dreapta lui Dumnezeu, care nu-l abandoneazãniciodatã pe cel care, aflându-se în necaz, îl cheamã peDomnul.

Împãrþirea: titlu (v. 1); mulþumire adusã lui Dumnezeu(v. 2-3); judecarea celor nelegiuiþi (v. 4-7); mulþumire adusãlui Dumnezeu judecãtorul (v. 8-9); salvarea celui sãrac(10-13); mizeria, opera duºmanilor (v. 14-15); Iahve sãvâr-ºeºte dreptatea pentru cel sãrman (v. 16-17); cei nelegiuiþisunt pedepsiþi în ºeol (v. 18-19); Iahve se ridicã ºi se facedreptate (v. 20-21).

PSALMUL 9 (9 A) 41

PSALMUL 10 (9 B)

1 (22) Pentru ce, Doamne, stai departe, Lamedde ce te ascunzi la vreme de restriºte?

2 (23) Cel rãu, în mândria lui, asupreºte pe cel sãrman,care cade în cursele pe care acesta i le întinde.

3 (24) Cãci nelegiuitul se laudã în orgoliul sãu,iar cel lacom de câºtig se considerã binecuvântat.

4 (25) Pãcãtosul îl dispreþuieºte cu aroganþã pe Domnul:„Nu va cerceta Dumnezeu; nu este Dumnezeu!”

5 (26) Acestea sunt toate gândurile lui.La fiecare pas îi merge bine întotdeauna,

judecãþile tale sunt prea înalte pentru el;îi dispreþuieºte pe toþi duºmanii sãi.

6 (27) El spune în inima sa: „Nu mã clatin,din neam în neam nu mi se va întâmpla nici un rãu!”

7 (28) Gura lui e plinã de blasfemii, Pede înºelãciune ºi asuprire;

sub limba lui este rãutate ºi violenþã.8 (29) Stã la pândã dupã tufiºuria,

ca sã-l ucidã, din ascunzãtori, pe cel nevinovat; Ain9 (30) ochii lui îl iscodesc pe cel asuprit.

Stã pitit în ascunzãtoare ca un leu în vizuinã,stã pitit ca sã-l prindã pe cel sãrman.Îl prinde pe cel sãrman ºi îl trage în laþul sãu.

10 (31) Cel rãu se nãpusteºte, stã la pândãºi cei sãraci se prãbuºesc sub puterea braþului sãu.

a Textul ebraic se referã la un „cãtun”, „sat”. LXX are: „cu cei bo-gaþi”. Multe traduceri recente, presupunând o vocalizare diferitã pentrutermenul ebraic, interpreteazã cuvântul drept „tufiº”, „gard viu”.

11 (32) El spune în inima lui: „Dumnezeu uitã,îºi întoarce faþa ºi nu vede nimic”.

12 (33) Scoalã-te, Doamne Dumnezeule, ridicã-þi mâna Qofºi nu uita de cel sãrman.

13 (34) De ce sã-l dispreþuiascã cel nelegiuit pe Dumnezeu,spunând în inima lui: „Nu va cere socotealã”?

14 (35) Dar tu vezi, tu iei în seamã truda ºi durerea Reººi le iei în mâinile tale.

În tine se abandoneazã cel nenorocit;tu vii în ajutorul orfanului.

15 (36) Zdrobeºte braþul celui pãcãtos ºi al celui nelegiuit, Sinpedepseºte-i rãutatea, ca sã nu mai fie.

16 (37) Domnul este rege în veac ºi în veacul veacului;vor pieri pãgânii de pe pãmântul lui.

17 (38) Doamne, tu ai ascultat dorinþa celor sãraci, Taule întãreºti inima ºi îþi pleci spre ei urechea,

18 (39) ca sã faci dreptate celui orfan ºi celui asupritºi sã nu-i mai înspãimânte omul fãcut din þãrânã.

Psalmul începe cu un apel dramatic: „Pentru ce, Doamne,stai departe, de ce te ascunzi la vreme de restriºte?” Este opaginã dominatã în mod explicit de motivul rãului, care tri-umfã, ºi al binelui, care este umilit ºi ofensat (Iob; Ps 49;73). Este o lamentaþie dominatã de scandalizanta întrebaredespre tãcerea lui Dumnezeu, un punct de pornire poeticprezent frecvent ºi denunþat de Psaltire (Ps 22,2.12.20;35,22; 42,10; 43,2; 44,24-25; 74,1; 88,15). Dumnezeu estedeparte, izolat în lumea lui seninã, iar lumea pãmânteascãeste încredinþatã trufiei celui nedrept. De aici izvorãºterugãciunea-întrebare a psalmului 10 (9 B).

Logica de fond care gestioneazã textul este cea a rãstur-nãrii de situaþii, la fel ca în „fericiri-blesteme”, din Lc 6,20-26,ºi în parabola bogatului ºi a lui Lazãr cel sãrac, Lc 16,19-31.Judecata divinã schimbã radical echilibrele pãmânteºti ba-zate pe forþa economicã ºi politicã, pe alegerile celor puternici

PSALMUL 10 (9 B) 43

ºi pe oprimarea celor sãraci. Aceasta este situaþia lumii,descrisã cu amãrãciune de psalmist (v. 2-11). Intervenþialui Dumnezeu rãstoarnã logica celor puternici ºi este cân-tatã ca speranþã ºi siguranþã, în ultima parte, de o intensi-tate rarã. Iahve, apãrãtorul celui sãrac, „vede”, ba, maimult, privirea lui este pãtrunzãtoare ºi totalã. Privirea luise îndreaptã spre cel aflat în suferinþã, de care nimeni din-tre cei puternici nu se ocupã. Rãdãcina acestei schimbãri aechilibrelor mondiale stã în faptul cã Iahve este regele cos-mic ºi veºnic, afirmaþie de credinþã fundamentalã apsalmului 10 (9 B).

Rugãciunea pasionalã din acest psalm aminteºte strigã-tul lui Isus de pe cruce. El este sãrmanul împotriva cãruias-a descãtuºat violenþa celor nelegiuiþi, care i-au umilitomenitatea ºi i-au negat divinitatea. În pãtimirea sa,Cristos s-a rugat ºi a suferit pentru toþi cei umili, pentrutoþi cei care, asemenea lui, sunt victime ale prepotenþei ºisunt persecutaþi din cauza credinþei lor. Tradiþia a consi-derat psalmul ca o profeþie a morþii ºi învierii lui Cristos.Psalmul 10 (9 B) prezintã douã imagini diferite: în prima,apare o lume rãvãºitã de dezordine, invadatã de rãu, încare se agitã cei nelegiuiþi, care conspirã ºi întind cursecelor nevinovaþi (v. 1-3); în a doua, Dumnezeu, din tronulsãu ceresc, controleazã fiecare lucru ºi este hotãrât sãintervinã pentru a face dreptate. În aceste douã imagini sereflectã existenþa creºtinã pe pãmânt ºi viaþa fiecãrui cre-dincios: când se cutremurã temelia, ce poate face cel drept?

Biserica invocã întoarcerea Domnului, în timp ce diavo-lul face ultimele sale tentative, pentru a crea iluzia cã în lumetotul este sub puterea lui, cã s-ar putea comite, fãrã a fipedepsiþi, orice tip de violenþã ºi cã ar putea fi cãlcaþi înpicioare sãracii care nu se pot apãra.

Împãrþirea: strigãt pentru ajutor (v. 1); situaþia prezen-tã: cel puternic triumfã, cel drept este oprimat (v. 2-11); aldoilea strigãt de implorare (v. 12-13); intervenþia divinã: celprepotent este umilit, dreptul este mãrit (v. 14-18).

PSALMUL 10 (9 B)44

PSALMUL 11 (10)

Încrederea neclintitã în Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Al lui David.

În Domnul îmi gãsesc refugiul,cum spuneþi sufletului meu:„Fugi în munþii voºtri ca o pasãre”?

2 Cãci, iatã, pãcãtoºii îºi încordeazã arcul,pe coardã îºi potrivesc sãgeata,ca sã tragã pe întuneric în cei drepþi cu inima.

3 Când se clatinã temeliile,ce poate face cel drept?

4 Domnul locuieºte în templul sãu cel sfânt,Domnul îºi are scaunul de domnie în ceruri.

Ochii lui privesca,pleoapele lui îi cerceteazã pe fiii oamenilor.

5 Domnul cerceteazã pe cel drept ºi pe cel nelegiuit.Duhul lui îl urãºte pe acela care iubeºte violenþa.

6 El va face sã plouã peste cei rãi cãrbuni aprinºi,foc ºi pucioasãb ºi suflare de foceste partea lor de moºtenire.

7 Cãci Domnul este drept ºi iubeºte dreptatea;cei drepþi vor vedea faþa lui.

a LXX ºi Vg adaugã: la cel sãrac; alte manuscrise vechi adaugã: lalume.

b Textul ebraic are trei elemente: laþuri, cãrbuni ºi pucioasã. Dupãversiunea greacã a lui Simmacus, traducerile moderne corecteazã cu:tãciuni, cãrbuni aprinºi.

Subfondul acestui imn curajos este contrastul dintre ceicredincioºi ºi cei nelegiuiþi. Este o poezie delicioasã, plinãde pace ºi seninãtate. Deschide seria rugãciunilor de încre-dere. Iahve este cel drept, care iubeºte faptele drepte. Omuldrept contemplã chipul lui Iahve cel drept. El este un Dum-nezeu moral ºi nu rãmâne indiferent faþã de bine sau derãu. Iahve este Dumnezeul iubirii ºi îi mântuieºte pe ceicare îºi gãsesc refugiul într-însul. Dumnezeu îl protejeazãpe cel drept, spune una dintre tezele fundamentale ale teo-logiei alianþei. Este un fel de asemãnare naturalã întreDumnezeu ºi cel care îi este credincios. Cel drept este ima-ginea Dumnezeului celui drept. De aceea, destinul celuidrept este contemplarea chipului lui Dumnezeu, intrarealui în comuniune vitalã cu Dumnezeu. Dumnezeu se oferãpe sine însuºi celui care îi este credincios. Pentru unii,expresia „vor vedea faþa lui Dumnezeu” (v. 7b) pare sãindice accesul la templu, vãzut ºi evocat ca spaþiu sacru caretuteleazã paza credinciosului în faþa asalturilor persecu-torilor. Este un fel de oazã de pace. Alþii considerã expresiaca o sugestie a nemuririi ºi ar defini viziunea deplinã ºibeatificã a credinciosului pios, rãpit de Dumnezeu, aseme-nea lui Enoh ºi Ilie. Totuºi, ambientul concret în care sepoate experimenta aceastã apropiere, în mentalitatea vig-uros simbolicã semiticã, este, cu siguranþã, templul. Nueste vorba numai despre o liturgie, ci este o experienþã reli-gioasã ºi existenþialã pe care am putea sã o numim „escato-logie anticipatã sau realizatã”.

În tradiþia creºtinã, pãtimirea lui Cristos reveleazã con-cluzia luptei dintre minciuna insinuatã de Satana, în inimaomului, ºi adevãrul lui Dumnezeu, manifestat în Isus.Iubirea, cultul ºi respectul adevãrului, precum ºi folosireacorectã a cuvântului trebuie sã fie semnul distinctiv alcreºtinului.

În psalmul 11 (10) avem douã tablouri diferite: în primul sevede o lume rãvãºitã de dezordine în care rãul ºi rãufãcãtorii

PSALMUL 11 (10)46

se agitã, fac conspiraþii ºi întind curse împotriva celor cin-stiþi (v. 1-3); în al doilea tablou, Dumnezeu, de pe tronulsãu inaccesibil din ceruri, observã orice lucru, hotãrât ºiprompt în a interveni pentru a face dreptate (v. 4-7). Înaceste douã tablouri gãsim imaginea existenþei creºtine pepãmânt ºi a vieþii oricãrui credincios: asediat ºi sub pre-siunea exterioarã a mii de pericole ºi contraste ajunge, îninterior, în lumina ºi în pacea lui Dumnezeu ºi devine ocetate de necucerit, întrucât Dumnezeu este apãrarea ei.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); cel nelegiuit ºi succesul lui(v. 1b-3); cel drept ºi succesul lui (v. 4-7).

PSALMUL 11 (10) 47

PSALMUL 12 (11)

Rugãciune împotriva clevetirilor

1 Maestrului de cor. Pe harpa cu opt coarde. Psalm. Al lui David.

2 Mântuieºte-mã, Doamne,cãci nu mai este nici un drept;

au dispãrut cei credincioºi dintre fiii oamenilor.3 Oamenii îºi spun minciuni unii altora,

pe buze au numai cuvinte înºelãtoare,vorbesc cu inimã prefãcutã.

4 Sã nimiceascã Domnul toate buzele mincinoaseºi limba care vorbeºte cu îngâmfare,

5 pe cei care zic:„Prin limbile noastre vom fi puternici,

buzele noastre sunt armelea noastre;cine va fi stãpân peste noi?”

6 „Pentru necazul celor sãrmaniºi pentru suspinul celor sãraci,

mã voi ridica acum, zice Domnul;voi aduce mântuire celui pe care ei îl dispreþuiesc”.

7 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate,ca argintul purificat în focºi curãþat de pãmânt de ºapte orib;

8 tu, Doamne, ne vei þineºi ne vei apãra de generaþia aceasta,

pentru totdeauna.

a Lit.: sunt la noi.b Alþii traduc: purificat în cuptor de pãmânt, de ºapte ori.

9 Cãci nelegiuiþii umblã împrejuratunci când se ridicã la putere ticãloºii

printre fiii oamenilor.

Psalmul poate fi considerat o lamentaþie naþionalã, opromisiune a eliberãrii Israelului de opresiunea puteriistrãine. Delimitarea între caracterul comunitar ºi cel indi-vidual este nesigurã. În totalitatea lui, psalmul este o rugã-ciune pornitã din comunitatea celor pioºi (v. 2), care senumesc ºi fideli, sãraci ºi neajutoraþi (v. 6). Conþinutullamentaþiei (v. 2-5) este decadenþa generalã cauzatã deminciunã, care se rãspândeºte mereu mai mult în cercurileinfluente ºi din cauza cãreia cei mai mulþi au de suferit.Tema fundamentalã este, de fapt, cea a relaþiilor socialecare, într-o structurã oralã, cum era cea semiticã, suntbazate pe funcþiunea indispensabilã ºi esenþialã a cuvântu-lui. De aceea, psalmul nu poate fi redus la un banal apel lasinceritate, nici la o condamnare a plãgii minciunii. Înschimb, este un act dur de acuzã împotriva unei structurisociale viciate ºi nedrepte, un act de acuzã paralel cu celeincandescente ale profeþilor. Dând la o parte adevãrulcuvântului, se viciazã legãtura ordonatã a drepturilor ºi alibertãþilor. Aºadar, nu ne aflãm în faþa unei descopeririromantice a deziluziei pentru trãdare a unui prieten, saupentru o falsitate care distruge dialogul interpersonal ºicare genereazã neîncredere ºi singurãtate. Dedublarea,ipocrizia, perfidia sunt, pentru psalmist, calea idealã pecare se construieºte o putere nedreaptã (v. 5) ºi o arhitec-turã perversã a statului ºi a societãþii. Rugãciunii îirãspunde cuvântul lui Dumnezeu, care promite mântuireacelor ce se roagã, la fel ca în Is 33,10. Rãspunsul comu-nitãþii se transformã în imn ce preamãreºte fidelitateacuvântului lui Dumnezeu ºi certitudinea ascultãrii (v. 8-9).

Domnul a menþinut promisiunea formulatã în psalm(v. 6). El s-a ridicat, în mijlocul celor sãrmani ºi sãraci,

PSALMUL 12 (11) 49

trimiþându-l pe Cuvântul adevãrului, în lumea care zãceaîn puterea Celui Rãu. Venit într-o lume dominatã de tatãlminciunii, Isus a trebuit sã lupte împotriva falsitãþii ºi aipocriziei oamenilor, aserviþi puterii întunericului. A fostpersecutat de gurile lor mincinoase ºi a fost condamnat lamoarte de mãrturiile lor false. Dar, înviind din morþi,Cristos ne-a eliberat de minciunã, a nimicit buzele minci-noase (v. 4-5) ºi ne-a dat puterea sã-l cunoaºtem pe Dum-nezeul adevãrat.

Psalmul 12 (11) este o rugãciune potrivitã pentru momen-tele de ispitã, de ariditate spiritualã, de suferinþã fizicã ºimoralã. Insistenþa lamentaþiei ne aminteºte cuvântul luiIsus: „Cereþi ºi vi se va da, cãutaþi ºi veþi gãsi, bateþi ºi vise va deschide” (Mt 7,7).

Împãrþirea: titlu (v. 1); duplicitatea în relaþiile sociale(v. 2-3); rugãciune adresatã lui Dumnezeu, cu strigãt puter-nic (v. 4-5); oracol divin: rãspunsul oficial al lui Dumnezeuîn liturgie (v. 6); comentariu asupra oracolului (v. 7-9).

PSALMUL 12 (11)50

PSALMUL 13 (12)

Strigãtul celui disperat

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.2 Pânã când, Doamne, mã vei uita cu totul?

Pânã când îþi vei întoarce faþa de la mine?3 Pânã când vei pune în sufletul meu neliniºti

ºi mâhnire în inima mea zi de zi?a

Pânã când se va înãlþa duºmanul meu deasupra mea?4 Priveºte, rãspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!

Dã luminã ochilor mei,ca sã nu mã cuprindã somnul morþii;

5 sã nu zicã vrãjmaºul meu: „L-am biruit!”ºi sã nu se bucure potrivnicii mei când mã clatin.

6 Eu am încredere în bunãtatea ta!Inima mea tresaltã de bucurie pentru mântuirea ta!Voi cânta Domnului,

pentru cã m-a copleºit cu darurib.

Aceastã poezie scurtã, de o neliniºte tulburãtoare ºi de onesfârºitã durere, pentru rana morþii care se apropie, poatefi simþitã ca personalã de fiecare cititor ºi pentru faptul cãeste un text mai sec, mai puþin lucrat, mai esenþial, maipuþin „profesional” decât multe alte rugãciuni mai com-plexe ºi mai întortocheate.

a Unele manuscrise greceºti ºi siriace adaugã: ºi noaptea.b LXX ºi Vg adaugã: ºi voi cânta psalmi numelui Domnului

preaînalt.

Întrebarea îndrãzneaþã, directã ºi categoricã: „Doamne,pânã când?”, repetatã de patru ori, defineºte psalmul 13(12) ca pe o lamentaþie personalã. Este strigãtul unui cre-dincios care se simte abandonat de Dumnezeul sãu, devenitindiferent ºi ostil. Este ecoul respiraþiei durerii, care seridicã încontinuu din mijlocul omenirii. Tonul crescendo alacestui protest, îndreptat împotriva lui Dumnezeu, nu ºter-ge intimitatea ºi speranþa: Iahve este invocat printr-o for-mulã ce exprimã credinþa ºi încrederea personalã: „Pri-veºte, rãspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!” Chiar dacãinima celui care se roagã, în acest model perfect de rugãciu-ne, este agitatã de încercare ºi de teamã, el are o stâncã încare sã-ºi gãseascã refugiul: siguranþa cã are un Dum-nezeu-persoanã care îl ascultã. Problema cea mai profundãa neliniºtii lui este aceea cã se simte uitat. Intensitatearugãciunii este cauzatã de un coºmar cutremurãtor ce nueste simpla ameninþare a unui pericol sau a unei ostilitãþinedefinite. „Duºmanii tradiþionali” ai lamentaþiunilor lasãaici locul unei prezenþe, unui duºman prin excelenþã,moartea, al cãrei suflu este rãspândit în mod difuz în toatãpoezia. În acest caz, ascultarea din partea lui Dumnezeurãmâne, într-adevãr, ultimul punct de referinþã. Neliniºteaextremã, în faþa destinului, de neîndepãrtat, al morþii, nulasã spaþiu cererii tradiþionale de rãzbunare asupraduºmanilor. Aici este un singur duºman ºi numai Dum-nezeu poate sã-l învingã în mod definitiv. Pentru autor,moartea nu este un simplu eveniment fiziologic. Ea estevãzutã ca o putere transformatã într-o personificare apoca-lipticã, îngerul morþii (1Cr 21,15). De la Dumnezeu, gândullui se îndreaptã cãtre inima proprie, neliniºtitã, ºi cãtreduºman, a cãrui aroganþã ºi bucurie perversã îi fac durereaºi mai acutã.

Sfântul Paul citeazã acest psalm pentru a arãta cã, înain-tea lui Dumnezeu, toþi oamenii trebuie sã se considerepãcãtoºi (Rom 3,9-12). Totuºi, moartea lui Cristos a fãcut

PSALMUL 13 (12)52

ca pe pãmânt sã aparã o generaþie de oameni drepþi ºitemãtori de Dumnezeu. Dar ºi aceastã omenire nouã, careformeazã Biserica, trebuie sã lupte împotriva generaþieicelor nebuni care îl neagã pe Dumnezeu.

Împãrþirea: titlu (v. 1); lamentaþie (v. 2-3); rugãciune(v. 4-5); mulþumire ºi încredere în eficacitatea rugãciunii(v. 6).

PSALMUL 13 (12) 53

PSALMUL 14 (13)

Nebunia celor fãrã Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Al lui David.

A spus nebunul în inima sa: „Nu este Dumnezeu!”S-au corupt, au sãvârºit lucruri oribile;nu-i nimeni care sã facã binele.

2 Domnul din ceruri priveºte spre fiii oamenilor,ca sã vadã dacã este un înþelept,vreunul care sã-l caute pe Dumnezeu.

3 Toþi au rãtãcit, s-au pervertit cu toþii;nu-i nimeni care sã facã binele,nu este nici mãcar unula.

4 Oare nu ºtiu toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea,care devoreazã poporul meu cum ar mânca o pâineºi pe Domnul nu l-au invocat?

5 Acolo vor tremura de spaimã,cãci Dumnezeu este cu neamul celor drepþi.

6 Aþi râs de nãdejdea celui sãrmanb,dar Domnul este refugiul sãu.

7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel?Când va întoarce Domnul poporul sãu din robie,va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel.

a LXX ºi unele manuscrise greceºti mai târzii introduc aici textulcitat de sfântul Paul în Rom 3,13-18. De fapt, acest text este compusdin Ps 5,10; 140,4; 10,7; Prov 1,16; Is 59,7-8; Ps 36,1.

b Alþii traduc: asuprindu-l pe cel sãrac, veþi fi fãcuþi de ruºine,cãci...

Protagonistul psalmului este ateul. Cuvântul ebraic nabal,cu care este desemnat acesta, este un termen clasic alvocabularului sapienþial, a cãrui semnificaþie este multiplã:persoanã inconºtientã, iresponsabilã, nebunã, absurdã,rea, imoralã. Declaraþia acestui personaj este emblematicã:„Nu este Dumnezeu!” (v. 1). Este vorba de o declaraþie deateism practic: Dumnezeu nu este, acum, aici, în aceastãsituaþie istoricã; nu se intereseazã ºi este departe, indife-rent faþã de problemele omului ºi faþã de lume. Nici unangajament nu-l mai leagã de om, nici o alianþã nu-l maireveleazã ca o fiinþã personalã, vie ºi operantã. Acest scep-ticism practic, aceastã indiferenþã religioasã au ca urmareimediatã indiferenþa moralã; adicã, negarea lui Dumnezeuînseamnã acþiune perversã, din punct de vedere social ºimoral. Psalmul nostru, asemenea teologiei profetice, nupune problema în termeni de „cunoaºtere-ignoranþã”, ci întermeni existenþiali.

Cercetãrile cele mai recente au subliniat mai mult tona-litatea de rugãciune care însoþeºte protestul autorului împo-triva celui nebun. Psalmul este o „constatare în ton delamentaþie” strãbãtutã de numeroase influenþe, provenitedin materiale ºi ideologii profetice ºi sapienþiale.

Cristos îºi întinde mâna sa milostivã cãtre toþi oameniicare, din diferite motive, în mod conºtient sau nu, sunt vic-time ale acestei înºelãtorii diabolice care este ateismul, ºicare îi pune împotriva lui Dumnezeu, a lui Cristos ºi a Bise-ricii sale.

Negarea lui Dumnezeu a luat, în viaþa lui Cristos, aspectedramatice. Oamenii au reuºit sã-l subjuge pe Fiul lui Dum-nezeu ºi l-au condus înaintea tribunalelor lor, l-au judecat,l-au condamnat ºi, în cele din urmã, l-au fãcut sã moarã pecruce.

Dar moartea lui Cristos a dat naºtere, pe pãmânt, uneigeneraþii de oameni drepþi ºi temãtori de Dumnezeu. ªiaceastã omenire nouã, care formeazã Biserica, trebuie sã

PSALMUL 14 (13) 55

lupte împotriva generaþiei celor „nebuni” care îl neagã peDumnezeu. Lupta este în plinã desfãºurare; psalmul pre-zice rezultatul: Dumnezeu este cu cei drepþi ºi este refugiullor ºi va face sã se întoarcã poporul prizonier; în ziua aceea,„va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel” (v. 7), adicã po-porul celor credincioºi.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); lamentaþie cu privire la corupþiageneralã (v. 1b-3); judecata divinã (v. 4-6); antifona finalã(v. 7).

PSALMUL 14 (13)56

PSALMUL 15 (14)

Condiþiile necesare pentru a fi în casa Domnului

1 Psalm. Al lui David.

Doamne, cine va locui în cortul tãu?Cine se va odihni pe muntele tãu cel sfânt?

2 Cel care umblã fãrã prihanã,face dreptatea ºi spune adevãrul din inimã;

3 cel care nu calomniazã cu limbaºi nu face rãu semenului sãu,nici nu aruncã ocarã asupra aproapelui.

4 În ochii sãi, cel nelegiuit e vrednic de dispreþ,dar îi cinsteºte pe cei care se tem de Domnul.

Chiar dacã i-ar fi spre pagubã,nu-ºi calcã jurãmântula.

5 Nu-ºi împrumutã banii pentru dobândãºi nu ia mitã împotriva celui nevinovat.

Cel care trãieºte astfelnu se va clãtina în veci!

Psalmul 15 (14) este o liturgie de intrare sau un act peni-tenþial care pregãteºte pentru celebrarea liturgicã: laintrarea în templul lui Dumnezeu, trebuie sã ne purificãmîn mod corespunzãtor; pune problema condiþiilor necesarepentru a locui în casa Domnului. Astfel de condiþii suntdate de preot (2Sam 21,1 º.u.; Zah 7,3; Ag 2,11 º.u.) ºi erau

a LXX, Vg ºi tradiþia rabinicã au: când face un jurãmântaproapelui sãu, nu ºi-l retrage.

în uz ºi în timpul lui Isus, când preoþii trebuiau sã decidãpuritatea buzelor ºi, în consecinþã, idoneitatea pentru cult(cf. Lc 17,14). Grupul de pelerini ce vine la templu întreabãcare sunt condiþiile de intrare în sanctuar (v. 1), iar preoþiidau rãspuns în numele lui Dumnezeu (v. 2-5b). Însã puri-tatea ritualã ºi exterioarã tinde sã devinã, mereu mai mult,eticã ºi existenþialã. În felul acesta, alianþa dintre Dum-nezeu ºi Israel (Ex 20) devine fondul examinãrii de conº-tiinþã al credincioºilor care se apropie de cult. Ideologiaalianþei fãcea sã se încruciºeze în inima omului orizontali-tatea angajãrii sociale cu verticalitatea angajãrii religioase.În felul acesta, era configurat în mod ideal spiritul cultuluiebraic, aºa cum au subliniat profeþii ºi ºcoala deuterono-mistã. În aceastã opticã, ºi psalmul acesta reclamã, cu insis-tenþã, legãtura dintre rugãciune ºi viaþã, dintre liturgie ºiexistenþã, dintre cult ºi societate (cf. Is 1; Am 5,21-24;Ier 6,20; 7; Os 6,6). În felul acesta, psalmul ar putea sã fieºi un exemplu preþios de catehezã sapienþialã ºi un ritualmonarhic pentru ziua de întronare ºi o învãþãturã profe-ticã.

În Vechiul Testament, cortul este semnul prezenþei luiDumnezeu, iar muntele sãu cel sfânt este locul unde aceas-tã prezenþã îºi stabileºte locuinþa ºi se manifestã. NoulTestament ne descoperã cã umanitatea lui Cristos estetemplul lui Dumnezeu: ea este ºi cortul, ºi muntele celsfânt.

Cortul Domnului, în care suntem chemaþi acum sã-iaducem cult lui Dumnezeu, este Biserica în care am intratprin Botez. Paul, în Ef 2,14, aminteºte cã „zidul” de sepa-rare, care împiedica accesul pãgânilor în zona sacrã a tem-plului, acolo unde numai evreul pur avea posibilitatea de aintra, a fost dãrâmat.

Prefigurãrile din Vechiul Testament sunt înlocuite derealitatea celui nou. Într-însul vedem omenitatea lui Cristoscrescând în trupul sãu mistic; Biserica este formatã din

PSALMUL 15 (14)58

toþi oamenii drepþi, adoratori în duh ºi adevãr, în care îºifixeazã locuinþa Preasfânta Treime. Acest templu sfânt allui Dumnezeu se dilatã pe tot pãmântul ºi creºte în ceruri.Aici, pe pãmânt, este cortul în care Dumnezeu se facepelerin împreunã cu oamenii. Acolo, sus, este muntele celsfânt. Când Biserica, pelerinã acum, va fi intrat definitiv înceruri, va fi cu adevãrat „cortul lui Dumnezeu împreunã cuoamenii. El va locui împreunã cu ei, iar ei vor fi poporul luiºi el, Dumnezeu-cu-ei, va fi Dumnezeul lor” (Ap 21,3).

Împãrþirea: titlu (1a); cererea oficialã de intrare (v. 1bc);normele fundamentale de eticã, sociologie ºi drept pentruacces în templul Domnului (v. 2-5b); siguranþa în templu(v. 5cd).

PSALMUL 15 (14) 59

PSALMUL 16 (15)

Domnul este partea mea de moºtenire

1 Imna. Al lui David.

Pãzeºte-mã, Dumnezeule,pentru cã mã încred în tine.

2 I-am spus Domnului: „Tu eºti Dumnezeul meu,fericirea mea e numai la tine”b.

3 În sfinþii care sunt pe pãmânt, în cei puternicic,în ei era toatã plãcerea mead.

4 κi înmulþesc durerilecei care umblã dupã zei strãini,

dar eu nu le voi aduce nici o jertfãcu vãrsare de sângee,

nici nu voi rosti numele lor cu buzele mele.

a Termenul ebraic mictam are o semnificaþie nesigurã. Poateînsemna: în ºoaptã (în perioada dominaþiei elenistice, evreii nu maiputeau recita psalmii cu glas tare), inscripþie cu caractere aurite etc.

b LXX ºi Vg au: tu nu ai nevoie de bunurile mele.c LXX înlocuieºte expresia cei puternici cu a fãcut minunatã toatã

bunãvoinþa în ei.d Dupã ce, în v. 2, psalmistul dã o mãrturie de credinþã, aici, el îºi

recunoaºte pãcatul din trecut. Sfinþii de pe pãmânt ºi cei puternicireprezintã în limbaj biblic zeii, idolii, autoritãþile pãgâne în care el îºipusese încrederea.

e Traducerea corectã ar fi: „libaþie” de sânge. Este o aluzie la ritu-alurile pãgâne în care sângele uman era jertfit zeilor. Este cunoscutãpractica jertfelor umane aduse lui Moloh (Ier 7,31; 19,4-6; Is 57,5-6).

5 Domnul este partea mea de moºteniref

ºi cupa mea cu sorþi,tu eºti acela care ai în mânã soarta mea.

6 Sorþiig mei au cãzut pe terenul cel mai bun,într-adevãr, moºtenirea mea e minunatã.

7 Îl binecuvântez pe Domnulcare mi-a dat înþelepciune,

la aceasta pânã ºi noaptea mã îndeamnã inimah.8 Îl am mereu în faþa ochilor pe Domnul;

dacã el este la dreapta mea, nu mã clatin.9 De aceea, inima mea se bucurã

ºi sufletuli meu tresaltã de bucurie;ba chiar ºi trupul meu se va odihni în speranþã,

10 deoarece nu vei lãsa sufletul meuîn locuinþa morþilor,

nici nu vei îngãdui ca sfântul tãu sã vadã putrezireaj.

f Dupã ce psalmistul spune un nu hotãrât idolatriei, el mãrtu-riseºte o încredere totalã în Dumnezeul cel adevãrat, pe care îl alegeca moºtenire veºnicã. Gãsim aici o aluzie la moºtenirea leviticã.Pãmântul dat ca moºtenire devine subzistenþã, libertate. Tribul luiLevi nu primeºte nici un teritoriu, ci subzistenþa lui este asiguratãdin jertfele de la templu. Idealizând aceastã situaþie, psalmistul faceo interpretare misticã: cel consacrat îl alege pe Dumnezeu ca parcelã,lot de moºtenire. Acest lot rezultat din tragerea la sorþi ºi mãsurareeste partea cea mai bunã care îl saturã de fericire.

g Lit.: funiile. Sunt evocate instrumentele de mãsurat folosite laatribuirea lotului de pãmânt obþinut prin moºtenire. Termenul poateindica ºi lotul primit.

h Lit.: rãrunchii. În unele traduceri moderne se modificã subiec-tul: chiar ºi noaptea el îmi învaþã rãrunchii.

i LXX are: limba mea. Textul ebraic are: gloria mea. Dar cei maimulþi exegeþi considerã cã este o greºealã de vocalizare în textul ebra-ic ºi termenul se referã, de fapt, la interiorul omului, la sediul senti-mentelor ºi pasiunilor.

j Termenul ebraic poate însemna ºi „groapã”, „mormânt”.

PSALMUL 16 (15) 61

11 Tu îmi vei arãta cãrarea vieþii;în faþa ta sunt bucurii nespuseºi desfãtãri veºnice la dreapta ta.

Psalmul are forma unei mãrturisiri de încredere. Stiluleste cel al rugãciunii, al invocãrii lui Dumnezeu, al medi-taþiei ºi al dialogului. Nu avem o interpretare unitarã asituaþiei în care se aflã cel care se roagã, deºi cei mai mulþiexegeþi cautã sã interpreteze psalmul considerând cã ar ficreat în timpul imediat de dupã întoarcerea poporului dinexilul babilonian. Alþii considerã cã referinþele la sãrbã-toarea alianþei, cum ar fi prezenþa lui Dumnezeu (v. 1.8.11),adorarea lui Dumnezeu în adunarea sfântã (v. 3), separareade idolatri (v. 4), determinarea destinului ºi dãruirea pro-prietãþii (v. 5-6) ºi asigurarea mântuirii (v. 8-11) ar puteasã indice originea psalmului în celebrarea preexilicã a ali-anþei.

Psalmul a fost considerat ca fiind „mistica cea mai purã”(P. Grelot). Prietenia cu Dumnezeu (v. 7), apropierea de el,(v. 8), bucuria de a crede (v. 9), comuniunea deplinã cu el(v. 10-11) constituie biografia spiritualã a unui suflet caretrãieºte beþia extazului intimitãþii divine. În aceastã per-spectivã, se poate adãuga ºi dimensiunea escatologicã ce seamestecã cu cea misticã: Dumnezeu poate sã-l facã pe celcare este deja în comuniune cu Cel Veºnic, în timpul vieþiipãmânteºti, sã treacã ºi frontiera decisivã ºi extremã, aceeaa morþii, pentru a-l introduce în comuniunea definitivã cuel, deja gustatã cu anticipaþie ºi în embrion.

Vocabularul, imaginile ºi construcþia psalmului ne fac sãne gândim la un autor levit sau preot, pentru care mãrtu-risirea de credinþã dobândeºte o dimensiune „mai eclezialãºi pareneticã”.

Sensul mesianic al psalmului ne este revelat în NoulTestament de sfântul Petru (Fap 2,22-32) ºi de sfântul Paul(Fap 13,32-37).

PSALMUL 16 (15)62

Sfinþii pãrinþi ai Bisericii au continuat aceastã inter-pretare considerând psalmul ca rugãciunea lui Cristos ºivestirea învierii ºi a glorificãrii lui la dreapta Tatãlui. Dupãce a ales ca partea lui de moºtenire împlinirea voinþeiTatãlui, murind pentru mântuirea tuturor, Cristos a pri-mit ca moºtenire împãrãþia acelora cãrora el le-a dobânditrãscumpãrarea ºi viaþa.

O tradiþie creºtinã a simþit în psalmul 16 (15) vocea Bise-ricii întrepãtrunzându-se cu cea a lui Cristos. În realitate,unde este Capul, acolo este ºi trupul pentru care el a împli-nit voinþa Tatãlui ºi a înviat din morþi.

În celebrarea euharisticã pentru vocaþii la sfânta Preoþieºi la viaþa consacratã, Biserica propune psalmul 16 (15)pentru aceia care rãspund chemãrii divine: „Tu, Doamne,eºti partea mea de moºtenire”. Dar ºi pentru fiecare creºtin,Dumnezeu este unicul ºi supremul bine, partea sa de moº-tenire; el þine în mânã destinul fiecãrui om. Numai înDomnul putem sã gãsim izvorul bucuriei, al pãcii ºi alpromisiunii sigure a unei vieþi veºnice dincolo de moarte.

Împãrþirea: titlu (1a); antifona introductivã (v. 1bc);mãrturisirea de credinþã (v. 2-4); fericirea pentru situaþiadobânditã (v. 5-6); încrederea în Dumnezeu în faþa morþii(v. 7-10); calea vieþii (v. 11).

PSALMUL 16 (15) 63

PSALMUL 17 (16)

Rugãciunea celui nevinovat împotriva persecutorilor

1 Rugãciune. A lui David.

Ascultã, Doamne, dreptatea mea,ia aminte la strigarea mea;

pleacã-þi urechea la rugãciunea mea,de pe buze care nu au înºelãciune.

2 Judecata mea sã vinã de la tine,ochii tãi sã vadã dreptatea.

3 Pune la încercare inima mea, cerceteaz-o noaptea, încearcã-mã în foc,

dar nu vei gãsi în mine nedreptate.4 Gura mea nu a pãcãtuit,

fiind pãrtaºã la faptele oamenilora;pentru cuvintele buzelor tale,

m-am pãzit de cãile fãcãtorilor de rele.5 Tu îmi pãstrezi paºii siguri pe cãile tale,

ca sã nu se clatine picioarele mele.6 Strig cãtre tine, Dumnezeule, cãci tu mã asculþi,

pleacã-þi urechea spre mine ºi ascultã cuvintele mele.7 Aratã-þi bunãtatea ta cea mare,

tu, care cu dreapta ta îi scapi de duºmanipe cei care se încred în tineb.

a În LXX ºi Vg, împãrþirea frazei este diferitã: 4 Ca sã nu vorbeascãgura mea lucruri omeneºti, pentru cuvintele buzelor tale, eu am pãzitcãi aspre.

b LXX are: îi salvezi pe cei care sperã în tine de cei care seîmpotrivesc dreptei tale.

8 Pãzeºte-mã ca pe lumina ochilorc;adãposteºte-mã la umbra aripilor tale,

9 de faþa celor rãi care mã prigonesc.Duºmanii sufletului meu mã împresoarã cu furie,

10 ei ºi-au închis inimad,gura lor vorbeºte cu aroganþã.

11 Acum, vin asupra mea, mã înconjoarã,ochii lor mã aþintesc, ca sã mã doboare la pãmânt,

12 cu înfãþiºare ca de leu gata de pradãºi ca un pui de leu ce stã la pândã în ascunziºuri.

13 Ridicã-te, Doamne! Ieºi în calea lor ºi împiedicã-i!Cu sabia ta, scapã sufletul meu de cel nelegiuit.

14 Mântuieºte-mã, Doamne, cu mâna ta de aceºti morþi,de muritorii ce ºi-au luat partea în viaþa aceasta.

Din rezervele tale, tu umpli stomacul lor,se vor sãtura fiii lor

ºi va rãmâne destul ºi pentru copiii lore.15 Dar eu, în dreptate, voi vedea faþa ta,

când mã voi sculaf mã voi sãtura de chipul tãu.

c Lit.: pupila ochilor.d Psalmistul prezintã duºmanii închiºi în grãsime, adicã persoane

cu inima cufundatã în „grãsime”; un semn tradiþional al unei bunã-stãri scandaloase la nivel social ºi al obtuzitãþii intelectuale ºi umanela nivel personal.

e Textul este foarte vechi ºi existã zeci de interpretãri. Inter-pretarea tradiþionalã este cã psalmistul, care îºi pune toatã speranþaîn Domnul, cere ca duºmanii care îºi cautã mulþumirea doar în aceas-tã viaþã sã primeascã toate satisfacþiile doar în lumea aceasta. LXXînþelege cã ei se vor sãtura de fii. În unele traduceri, aceastã inter-pretare capãtã o nuanþã ironicã. Traducerile moderne interpreteazãtextul ca pe un blestem: Dumnezeu sã-i sature pe duºmani ºi descen-denþa lor din mânia sa ascunsã.

f LXX ºi Vg au: când va apãrea gloria ta.

PSALMUL 17 (16) 65

Psalmul 17 (16) este rugãciunea unui drept care, acuzatpe nedrept, îºi prezintã rugãciunea ºi cauza, cu încredere,la Dumnezeu ºi aºteaptã de la el o intervenþie salvificã,prin care sã fie îndepãrtat duºmanul ºi sã i se redea bucu-ria prezenþei lui Dumnezeu. Aceastã rugãciune subliniazãmulte stãri sufleteºti: fricã, încredere, protest împotrivanedreptãþii, pasiune. Textul este dificil. De aceea, au ºiapãrut multe interpretãri divergente. În substanþã, rugã-ciunea este consideratã a fi o rugãciune personalã, darpoate fi interpretatã ºi ca un jurãmânt de nevinovãþie,dupã modelul psalmului 7. Dreptul denunþat pe nedreptºi-ar prezenta situaþia la tribunalul suprem din templu. Înacest caz, putem sã adãugãm o nouã nuanþã, vãzând în lec-tura acestui strigãt din inimã o cerere a dreptului de azil întemplu. Punând toate interpretãrile cap la cap, putemobserva cã psalmul 17 (16) este o rugãciune foarte coloratã:o cerere plinã de fricã, dar ºi de încredere; un strigãt sincerdin partea celui care are conºtiinþa nevinovatã, ºi, de aceea,protestul puternic împotriva nedreptãþii care continuã;este o cântare plinã de fantezie ºi de pasiune. Ultimul ver-set ar putea fi considerat ca o afirmare a viziunii beatifice.Tocmai aceastã pluralitate de tonuri ne permite sã-l citimºi sã-l ascultãm ca pe o realitate comunã tuturor.

Câteva indicaþii din sfinþii pãrinþi ºi liturgia Bisericii nedescoperã sensul creºtin al psalmului: Cristos se adreseazãTatãlui ca sã i se facã dreptate conform nevinovãþiei sale(v. 1-5), sã fie eliberat de cursele iudeilor (v. 6-12), sã seapropie ziua învierii, aºa încât duºmanii sã nu mai aibãposibilitatea sã-l insulte.

Biserica foloseºte psalmul ca rugãciune la pregãtireapentru Paºti, pentru a se putea prezenta înaintea luiDumnezeu purificatã ºi a se putea sãtura de contemplareaDomnului înviat, în aºteptarea propriei învieri finale. Ea seroagã Domnului sã o aibã în pazã, în timpul persecuþiilor

PSALMUL 17 (16)66

pe care le suferã pe nedrept, rãmânând mereu fidelã luiDumnezeu ºi cuvântului sãu.

În încercãrile vieþii, acest psalm este o mare mângâiereºi putem sã-i vorbim prin el lui Dumnezeu, mai ales atuncicând conºtiinþa ne este curatã: el este drept ºi bun, neascultã ºi ne rãspunde în aceeaºi clipã în care îl rugãm.Rugãciunea fãcutã cu inimã curatã nu este niciodatã unmonolog, ci un dialog adevãrat cu Dumnezeu. În rugãciune,Domnul ne întãreºte, ne însenineazã, ne dã posibilitateasã-i simþim prezenþa aproape. În timp ce ne rugãm, el nepãzeºte ca pe „lumina ochilor” sãi ºi „ne adãposteºte laumbra aripilor sale” (v. 8). Aparentul succes material al celorrãi nu trebuie sã ne tulbure credinþa (v 14).

Împãrþirea: titlu (1a); invocaþie de început (v. 1b-e);declararea nevinovãþiei (v. 2-5); încredere în protecþia luiDumnezeu (v. 6-9); asaltarea duºmanului (v. 10-12); apel lapedeapsa divinã (v. 13-14); încheiere (v. 15).

PSALMUL 17 (16) 67

PSALMUL 18 (17)

Imn regal de mulþumire adusã lui Dumnezeupentru eliberare ºi victorie

1 Maestrului de cor. Slujitorului Domnului, David,care a spus Domnului cuvintele acestui imn în ziua în care Domnul l-a eliberat din mâna tuturor duºmanilor sãi ºi din mâna lui Saul.

2 ªi a spus:Te iubesc, Doamne, tãria mea,

3 Doamne, stânca mea,fortãreaþa mea ºi eliberatorul meu;

Dumnezeul meu, ajutorul meu,în care mi-am pus speranþa,scutul meu, cornul mântuirii mele ºi scãparea mea.

4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudã,ºi sunt eliberat de duºmanii mei.

5 M-au înconjurat legãturile morþiiºi m-au îngrozit râurile pieirii;

6 m-au înfãºurat lanþurile infernuluiºi m-au prins laþurile morþii.

7 Dar, în strâmtorarea mea, l-am chemat pe Domnulºi am strigat cãtre Dumnezeul meu;

din lãcaºul lui, el mi-a auzit glasulºi strigãtul meu a ajuns pânã la urechea lui.

8 S-a zguduit ºi s-a cutremurat pãmântul;temeliile munþilor s-au zdruncinatºi s-au zguduit, pentru cã el s-a mâniat.

9 S-a ridicat fuma din nãrile luiºi foc mistuitor din gura lui;cãrbuni aprinºi þâºneau din el.

10 A aplecat cerurile ºi s-a coborâtºi negura era sub picioarele lui.

11 A încãlecat pe un heruvim ºi a zburat,era purtat pe aripile vântului.

12 ªi-a pus întunericul împrejur ca un vãl,s-a înconjurat ca de un cortde ape întunecoase ºi de nori deºi.

13 În faþa strãlucirii chipului sãu,s-au împrãºtiat norii, grindina ºi cãrbunii de focb.

14 ªi a tunat din cer Domnul,Cel Preaînalt ºi-a fãcut auzit glasul:grindinã ºi cãrbuni de foc.

15 ªi-a trimis sãgeþile ºi i-a risipit,a aruncat fulgere ºi i-a umplut de groazã;

16 ºi au apãrut izvoarele apelorºi s-au descoperit temeliile lumii

la mustrarea ta, Doamne,la suflarea duhului mâniei tale.

17 A trimis din înãlþime ºi m-a luat,m-a salvat din apele cele mari.

18 M-a mântuit de duºmanii mei puterniciºi de cei care mã urãsc,

deºi erau mai tari decât mine.19 M-au împresurat în ziua necazului meu,

dar Domnul mi-a fost sprijinitor;20 m-a scos la loc larg, m-a mântuit,

pentru cã ºi-a gãsit bucuria în mine.

a LXX are: în mânia lui.b LXX omite acest vers.

PSALMUL 18 (17) 69

21 Domnul m-a rãsplãtit dupã dreptatea mea,dupã curãþia mâinilor mele îmi va da înapoi,

22 pentru cã am pãzit cãile Domnului,n-am pãcãtuit depãrtându-mã de Dumnezeul meu.

23 Cãci toate judecãþile lui sunt înaintea meaºi îndreptãrile lui nu le-am lãsat deoparte,

24 ci am fost fãrã prihanã înaintea luiºi m-am pãzit de fãrãdelege.

25 Iar Domnul mi-a rãsplãtit dupã dreptatea meaºi dupã puritatea mâinilor mele înaintea ochilor sãi.

26 Cu cel credincios, tu eºti credincios,cu omul nevinovat, eºti nevinovat;

27 cu cel curat, eºti curat,dar cu cel viclean te arãþi iscusit.

28 Cãci tu mântuieºti poporul celor sãrmaniºi ochii celor trufaºi îi umileºti.

29 Într-adevãr, tu aprinzi lumina mea, Doamne;Dumnezeul meu schimbã în strãlucire

întunericul meu.30 Prin tine înfrunt trupele duºmane

ºi cu Dumnezeul meu trec ºi peste ziduri.31 Calea lui Dumnezeu este desãvârºitã.

Cuvântul Domnului este lãmurit în foc,el este un scut pentru toþi cei care sperã într-însul.

32 Cine este Dumnezeu în afarã de Domnul?Sau cine e stâncã în afarã de Dumnezeul nostru?

33 Dumnezeu mã încinge cu tãrieºi face desãvârºitã calea mea,

34 el face picioarele mele ca ale cerbuluiºi mã aºazã pe înãlþimi;

35 el învaþã mâinile mele la rãzboiºi braþele mele întind arcul de aramã.

PSALMUL 18 (17)70

36 Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale,dreapta ta mã sprijinãºi bunãvoinþac ta m-a ajutat sã cresc.

37 Ai lãrgit calea sub paºii meiºi nu s-au clãtinat gleznele mele.

38 Îi voi urmãri pe duºmani ºi îi voi prindeºi nu mã voi întoarce pânã nu-i voi nimici.

39 Îi voi lovi ºi nu vor mai putea sã se ridice,se vor prãbuºi sub picioarele mele.

40 M-ai încins cu tãrie pentru luptã,ai rãpus pe potrivnicii mei înaintea mea.

41 Pe duºmanii mei i-ai pus pe fugãd

ºi pe cei ce mã urãsc i-am nimicit.42 Au strigat, dar nu era nimeni ca sã-i salveze,

au strigat cãtre Domnul, dar nu le-a dat rãspuns.43 I-am zdrobit ca pulberea în bãtaia vântului,

ca pe noroiul din uliþe i-am cãlcat.44 Tu m-ai scãpat de rãzvrãtirea poporului,

m-ai aºezat în fruntea neamurilor.Un popor pe care nu-l cunoºteam

a ajuns sã mã slujeascã;45 cu luare-aminte îmi dau ascultare,

fiii strãinilor mã linguºesc;46 fiii strãinilor ºi-au pierdut vlagae:

ies tremurând din locurile lor de refugiu.47 Viu este Domnul ºi binecuvântatã este stânca mea

ºi preaînãlþat este Dumnezeul mântuirii mele!48 Dumnezeu este cel care îmi dã revanºa

ºi îmi supune popoarele;

c TM are, lit.: umilinþa, iar LXX: educaþia ta mã învaþã.d Lit.: i-ai fãcut pe duºmanii mei sã-mi arate spatele.e LXX are: au îmbãtrânit.

PSALMUL 18 (17) 71

49 el mã elibereazã de duºmanii mei înfuriaþi.Tu mã înalþi mai presus de duºmanii mei,tu mã mântuieºti de omul violent.

50 De aceea, Doamne,te voi preamãri înaintea popoarelor

ºi numele tãu în psalmi îl voi cânta.51 El dã mari izbânzi regelui sãu,

îºi aratã bunãvoinþa faþã de unsul sãu,faþã de David ºi urmaºii lui pe veci.

Ca formã, este un imn de mulþumire al regelui care segândeºte la salvarea dintr-o grea încercare ºi la victoriaasupra duºmanilor. Textul este paralel cu 2Sam 22 ºi cuPs 144,1-11. Conþine multe genuri literare diferite: lamen-taþiuni (v. 5-7), teofanie (v. 8-16), mãrturisirea nevino-vãþiei (v. 21-28), relatarea faptelor divine de rãscumpãrare(v. 29-46) ºi doxologia (v. 47-51). Este un psalm solemn, darvivace, cu mare putere expresivã ºi creatoare, pitoresc ºicurajos, irigat cu multe antropomorfisme ºi susþinut de oreþea simbolicã bogatã, în care este luminatã figura unuiDumnezeu transcendent ºi irezistibil, ºi totuºi, aproape ºiatent faþã de om. Compunerea acestui psalm în timpul luiDavid, pentru a celebra faptele acestui rege, ºi atribuireapsalmului lui David nu sunt contrazise nici de conþinut,nici de forma textului, chiar dacã în transmiterea psal-mului de-a lungul veacurilor au mai putut interveni micimodificãri.

Aceastã realitate nu exclude faptul ca acest Te Deumregal sã fi putut fi cântat în epoci succesive ºi ritualizatdupã noi coordonate istorico-literare. Dupã unii comenta-tori, a fost reluat ca imn naþional teocratic dupã exilul dinBabilon ºi, probabil, a fost cântat ºi în timpul epopeiimacabeilor ºi pe timpul dinastiei succesive a asmoneilor.Poemul devenise atunci un text liturgic naþional ºi primeaºi nuanþe escatologice.

PSALMUL 18 (17)72

Sfântul Paul pune în gura lui Cristos versetul 50 (Rom 15,9). Urmându-l, sfinþii pãrinþi ºi tradiþia au inter-pretat psalmul 18 (17) ca pe o rugãciune de mulþumire a luiCristos înviat cãtre Tatãl. Persecuþiile ºi luptele susþinutede David au apãrut în ochii sfinþilor pãrinþi ca o profeþie apãtimirii Domnului. În duºmanii lui David, ei au identificatputerile rãului.

Victoriile regelui au vestit pentru tradiþia patristicã vic-toria lui Cristos asupra Satanei ºi asupra instrumentelorlui, care lucreazã în lume. ªi cum luptele, victoriile ºi succe-sele regelui erau în acelaºi timp luptele, victoriile ºi succe-sele poporului, este clar cã acestea sunt interpretate caluptele ºi triumfurile noului popor al lui Dumnezeu,Biserica. În descendenþa promisã de Dumnezeu lui David,pãrinþii Bisericii au vãzut descendenþa glorioasã a luiCristos, exprimatã în trupul sãu mistic.

Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere (v. 2-4); lamentaþie(v. 5-7); intervenþia divinã (v. 8-20); mãrturisirea nevino-vãþiei (v. 21-28); mulþumire (v. 29-46); concluzie doxologicã(v. 47-51).

PSALMUL 18 (17) 73

PSALMUL 19 (18)

Gloria lui Dumnezeu în naturã ºi în lege

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.2 Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu

ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale.3 Ziua încredinþeazã zilei mesajul,

iar noaptea transmite nopþii înþelegerea.4 Nu e vorbire, nu sunt cuvinte

ale cãror glasuri sã se poatã auzi,5 ºi totuºi vocea lor strãbate tot pãmântul,

vesteaa lor ajunge la marginile lumii.6 În ele, acolo a fixat un cort pentru soareb,

ºi el, ca un mire, iese din camera sa nupþialã,se bucurã ca un viteaz ce porneºte la drum în grabã.

7 Rãsare la un capãt al cerurilorºi-l strãbate pânã la celãlalt capãt,ºi nimic nu se poate ascunde de cãldura lui.

8 Legea Domnului este desãvârºitã,învioreazã sufletul;

mãrturia Domnului este adevãratã,îl face înþelept pe cel neºtiutor.

a LXX ºi unele variante greceºti au: ecoul. Rabinii interpreteazãcu: legea.

b Prin expresia în ele, psalmistul se referã la marginile pãmântu-lui. LXX ºi Vg au introdus: în soare ºi-a pus lãcaºul. Maniheii, citindad litteram, au considerat cã Biblia neagã întruparea pãmânteascã aCuvântului, propunând întruparea solarã.

9 Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima,poruncile Domnului sunt strãlucitoare,

lumineazã ochii.10 Frica de Domnul este curatã,

rãmâne pentru totdeauna;judecãþile Domnului sunt adevãrate,

toate sunt drepte.11 Ele sunt mai de dorit decât aurul

ºi decât mult aur curat,mai dulci decât mierea ºi decât fagurele proaspãt.

12 Slujitorul tãu primeºte înþelepciunea prin ele;pentru cel care le pãzeºte, rãsplata este mare.

13 Cine îºi dã seama de greºelile fãcute din neatenþie?Curãþã-mã de pãcatele ascunsec.

14 Mai presus de toate,pãzeºte-l pe slujitorul tãu de mândried,

ca ea sã nu mã stãpâneascã niciodatã.Atunci voi fi fãrã vinã

ºi curãþat de pãcatul cel mare.15 Plãcute sã-þi fie cuvintele gurii mele

ºi gândurile inimii mele sã ajungã înaintea tae,Doamne, stânca mea ºi mântuitorul meu!

Deºi, prin conþinut, ton, limbã ºi metricã, la prima ve-dere par a fi douã compoziþii (v. 2-7 ºi 8-15), psalmul 19 (18)

c În v. 13-14, avem patru termeni pentru pãcat. Primul este pãca-tul involuntar, prin contractarea unei boli considerate impure, ceapare spontan sau prin molipsire. Al doilea termen indicã pãcatulnecunoscut, sãvârºit fãrã ºtiinþã. Al treilea indicã nuanþa de pãcatdin orgoliu, prin care omul se revoltã conºtient împotriva planuluilui Dumnezeu. Ultimul, pãcatul cel mare, este, pentru psalmist, ido-latria care distruge raportul dintre om ºi Dumnezeul cel adevãrat.

d LXX ºi Vg au: de cei strãini.e LXX adaugã: întotdeauna.

PSALMUL 19 (18) 75

este o unitate literarã: nu se poate vorbi despre mãreþiacursului aºtrilor fãrã a ne gândi la mãreþia mai evidentã arevelaþiei Legii. Aºa cum lumea nu este iluminatã ºi nu areviaþã decât prin lucrarea soarelui, la fel, sufletul nu se dez-voltã ºi nu ajunge la plinãtatea vieþii decât prin Tora.Genul literar dominant, cel imnic, este unic ºi situaþia pecare o presupune psalmul este unicã, aceea a cultului:lauda lui Dumnezeu în naturã ºi în Lege aparþine reperto-riului motivelor liturgice (în naturã: Ps 8; 29; 104; 148; înLege: Ps 119; Neh 8). Dumnezeu lumineazã universul custrãlucirea soarelui ºi lumineazã omul cu strãlucirea cuvân-tului sãu conþinut în legea revelatã. De fapt, ºi legea estepictatã în acest psalm cu atribute solare: „OrânduirileDomnului sunt drepte, înveselesc inima, poruncile Dom-nului sunt strãlucitoare, lumineazã ochii” (v. 9). Aºa cumsoarele oferã lumina lui fizicã orizontului fermecãtor aluniversului (v. 6-7), tot la fel, legea este fãclia care dãluminã orizontului moral al omului (v. 8-9.12). Legea estemai stabilã decât soarele (Ier 31,35). Din universul soareluiapar douã concepte de laudã, cel al naturii ºi cel al legiitrãite cu iubire. Poemul subliniazã semnificaþia religioasã acreaþiei, la fel ca psalmul 8, dar cu un gust artistic mai dez-voltat.

Sfântul Paul scrie (Col 1,15-17) cã Isus Cristos, Cuvântulcreator al lui Dumnezeu, este raþiunea intimã ºi universalãa tuturor lucrurilor, principiul absolut al ordinii ºi al armo-niei universului. Liturgia vede în Cristos soarele dreptãþiilumii, rãscumpãratã ºi reînnoitã de el. Venit ca sã împli-neascã Legea, Cristos este el însuºi Legea noului popor allui Dumnezeu.

Biserica este noul firmament supranatural pe care l-ainiþiat Cristos prin rãscumpãrarea omenirii. Pe acest fir-mament aleargã vestea mãririi lui Dumnezeu: apostolii oproclamã în mod irezistibil pânã la marginile pãmântului,pe toatã durata istoriei; o generaþie încredinþeazã mesajulaltei generaþii.

PSALMUL 19 (18)76

Slujitoare fidelã a lui Cristos, Biserica se lasã învãþatã de elºi, pentru observarea preceptelor lui Cristos, îºi gãseºte rãs-plata ºi premiul în el însuºi. Lui îi mãrturiseºte slãbiciunea,îi cere iertare pentru pãcatele ascunse ºi eliberarea deorgoliu. Asemenea psalmistului, ºi Biserica îºi doreºte sã-ifie plãcute Domnului cuvintele gurii sale ºi gândurileinimii sale (cf. v. 15).

Împãrþirea: titlu (v. 1); revelarea lui Dumnezeu în ceruri(v. 2-7); revelarea lui Dumnezeu în Lege (v. 8-11); fideli-tatea psalmistului în pãstrarea Legii (v. 12-14); concluzie(v. 15).

PSALMUL 19 (18) 77

PSALMUL 20 (19)

Rugãciune pentru rege înaintea unei bãtãlii

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.2 Sã te asculte Domnul în ziua necazului,

sã te ocroteascã numele Dumnezeului lui Iacob!3 Sã-þi trimitã ajutor din sanctuarul sãu

ºi din Sion sã te întãreascã!4 Sã-ºi aminteascã de toate jertfelea tale

ºi arderile tale de tot sã fie bine primite! Selah5 Sã-þi dea þie dupã inima ta

ºi toate planurile tale sã se împlineascã.6 Ne vom bucura de mântuirea ta

ºi vom înãlþa stindardul în numele Dumnezeului nostru;sã împlineascã Domnul toate cererile tale.

7 Acum ºtiu cã Domnul mântuieºte pe unsul sãu,îi rãspunde din cerul sãu sfântcu puterea mântuitoare a dreptei sale.

8 Unii se încred în carele de luptã ºi alþii în caii lor,însã noi suntem puternicib

în numele Domnului Dumnezeului nostru.9 Ei s-au împiedicat ºi au cãzut,

iar noi ne-am ridicat în picioare ºi rãmânem neclintiþi.10 Doamne, mântuieºte-l pe regec

ºi ascultã-ne în ziua în care te vom invoca.

a LXX are singularul.b LXX ºi Vg au: ne vom lãuda.c Termenul ebraic diferã: Doamne, mântuieºte! Regele ne va ascul-

ta în ziua în care îl vom aclama. Urmãm aici versiunea LXX ºi Vg,aºa cum propun ºi traducerile moderne.

În acest psalm apar mai mulþi interlocutori. Adevãraþiiactori ai psalmului sunt numai evocaþi ºi nu apar direct înscenã, dar dominã fundalul poemului: sunt Iahve ºi regele.Scena însã este ocupatã de adunarea lui Israel, din care sedesprind soliºtii ºi corul. Psalmul se pare cã face partedintr-o liturgie sacrificalã care are loc la templu în pre-zenþa regelui, înaintea plecãrii acestuia într-o expediþiemilitarã (cf. 1Sam 7,9; 1Rg 8,44; 2Cr 20,18-19). Gânduldominant este victoria cerutã de la Dumnezeu pentru unsulsãu, victorie aºteptatã nu atât de la mijloacele de rãzboi, câtde la puterea mâinii Domnului. Dupã cum mãrturiseºteinterpretarea mesianicã mai târzie, aºa cum apare în Septu-aginta ºi în versiunile latine, psalmul este, cu siguranþã,vechi ºi din perioada monarhiei, dar a suferit diferite actu-alizãri, prezentându-se acum ca o liturgie pentru stareade rãzboi sau pentru expediþiile militare sau, în sens maigeneral, o liturgie pentru momentele decisive ale naþiuniiebraice.

Sfântul Augustin prezintã rugãciunea din acest psalm cape o profeþie fãcutã cu privire la Cristos. Aceastã rugãciuneintereseazã Biserica, întrucât ea este poporul peste caredomneºte Cristos ºi ea este armata prin care Cristos îºicontinuã lupta.

Cu acest psalm, Biserica se roagã pentru venirea împã-rãþiei lui Cristos în lume, pentru victoria ei asupra rãului.Bucuria victoriei lui va fi ºi bucuria ei; Biserica se roagãpentru fiii ei angajaþi în aceeaºi luptã pe care a dus-oDomnul prin pãtimirea ºi moartea sa ºi-l roagã pe Tatãl sã-ºiaminteascã de oferta ºi sacrificiul pe care ea îl aduce împre-unã cu Cristos pentru mântuirea oamenilor.

Împãrþirea: titlu (v. 1); rugãciune de implorare (v. 2-6);certitudinea ascultãrii rugãciunii (v. 7-9); rugãciune pentrurege (v. 10).

PSALMUL 20 (19) 79

PSALMUL 21 (20)Imn pentru încoronarea regelui

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.2 Doamne, regele se veseleºte de puterea ta

ºi de mântuirea ta se bucurã atât de mult!3 Tu i-ai împlinit dorinþa inimii

ºi cererea buzelor sale tu n-ai respins-o. Selah4 L-ai întâmpinat cu binecuvântãri alese

ºi i-ai pus pe frunte o cununã de aur curat.5 El a cerut de la tine viaþã ºi tu i-ai dat-o,

lungime de zile în veac ºi de-a pururi.6 Slava lui este mare datoritã mântuirii tale,

strãlucire ºi mãreþie aºezi deasupra lui.7 L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna;

tu l-ai umplut de bucurie înaintea feþei tale.8 Cãci regele se încrede în Domnul

ºi, prin bunãvoinþa Celui Preaînalt, nu se va clãtina.9 Îi va ajunge mâna ta pe toþi duºmanii tãi,

dreapta ta îi va ajunge pe cei ce te urãsc.10 Îi vei face ca pe un cuptor aprins în ziua arãtãrii talea;

Domnul îi va mistui în mânia sa ºi focul îi va înghiþi.11 Rodul lor, îl vei nimici de pe pãmânt,

ºi urmaºii lor, dintre fiii oamenilor.12 Pentru cã au uneltit rãul împotriva ta,

au urzit un plan, dar nu vor reuºi.13 Îi vei pune pe fugã,

cu arcul vei þinti asupra lorb.

a Lit.: în timpul feþei tale.b Lit.: asupra feþelor lor.

14 Înalþã-te, Doamne, în tãria ta;vom cânta ºi vom lãuda puterea ta!

ªi acest psalm presupune o acþiune liturgicã ce se referã,în primul rând, la rege ca principalul protagonist. În cen-trul psalmului nostru se aflã, strãlucitoare, figura suvera-nului evreu, cu coroana lui de aur curat (v. 4), un centrusimbolic, ºi nu teologic, întrucât punctul culminant ideo-logic ºi structural se aflã în profesiunea de credinþã din v. 8.Circumstanþa acþiunii liturgice este vagã. Ar putea fi întro-narea, ar putea fi sãrbãtoarea anualã a întronãrii sau arputea fi o altã sãrbãtoare regalã în Sion. Unii interpreteazãpsalmul ca pe o mulþumire pentru victoria regelui, deºilipsesc indiciile concrete pentru o victorie trecutã. Despreînfrângerea duºmanilor se vorbeºte numai în partea adoua, ºi nu ca despre un eveniment trecut, ci ca despre unact aºteptat în viitor. Tonusul este pozitiv ºi optimist, pecale de a deveni elogiu; fundalul negativ al duºmanilor esteestompat; real sau simbolic, coroana este semnul monarhicdominant, la care se adaugã aclamaþiile poporului (v. 2. 8.14). La fel ca psalmul 20 (19), ºi psalmul 21 (20) este com-pus din douã pãrþi, dintre care prima este o rugãciuneadresatã lui Dumnezeu, iar a doua este asigurarea victoriei,fãcutã regelui de cãtre preotul celebrant sau de cãtre profe-tul cultual. Ca timp al redactãrii, cei mai mulþi considerãepoca târzie a Regatului lui Iuda.

Dupã sfântul Augustin, prima parte a psalmului vor-beºte despre Cristos, iar a doua parte este o rugãciuneîndreptatã spre Cristos-rege.

Sfânta Bisericã se complace sã contemple ºi sã prea-mãreascã, în psalmul 21 (20), gloria Domnului ei, în carevede exprimatã propria sa glorie. Ea este rodul victoriei luiºi, de-a lungul secolelor, trece neatinsã prin cuptorularzãtor al mâniei divine, care îi devoreazã ºi îi consumã pe

PSALMUL 21 (20) 81

persecutorii ei, pentru a o înãlþa la gloria lui Cristos care seva întoarce în mijlocul fiilor ei pentru judecata finalã.

Încã de pe acum, Biserica este înãlþatã în gloria Dom-nului ei prin sfinþii ºi, mai ales, prin martirii ei, care l-auurmat pe regele divin în luptã ºi în victorie, participând lapãtimirea, moartea ºi învierea lui. Ei sunt bucuria ºicoroana Domnului Isus care ºade de-a dreapta Tatãlui înceruri.

Psalmul subliniazã douã aspecte fundamentale ale vieþiicreºtine: unul este cel al luptei, al pãtimirii ºi al morþii;celãlalt este cel al bucuriei, al vieþii, al gloriei ºi al triumfu-lui.

Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere (v. 2); rugãciune (v. 3-8);oracol profetic (v. 9-13); invocaþie finalã (v. 14).

PSALMUL 21 (20)82

PSALMUL 22 (21)

Pãtimirea ºi triumful lui Mesia

1 Maestrului de cor. Dupã „Cerboaica din zori”a. Psalm. Al lui David.

2 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,pentru ce m-ai pãrãsit?

Departe sunt de a-mi aduce mântuireacuvintele strigãtuluib meu.

3 Dumnezeul meu, strig ziua ºi tu nu-mi rãspunzi,ºi noaptea ºi nu am liniºte.

4 Iar tu eºti Cel Sfântºi locuieºti în mijlocul laudelorc lui Israel.

5 În tine ºi-au pus speranþa pãrinþii noºtri,au sperat ºi tu i-ai eliberat;

6 cãtre tine au strigat ºi au fost mântuiþi,în tine au nãdãjduit ºi n-au fost fãcuþi de ruºine.

7 Dar eu sunt vierme, ºi nu om,ocara oamenilor ºi batjocura poporului.

8 Toþi care mã vãd îºi bat joc de mine,strâmbã din buze ºi dau din cap:

a Traducerile moderne considerã cã este titlul unui cântec cunos-cut. Dupã LXX ºi unele versiuni siriace, titlul ar fi: „Pentru învi-orarea de dimineaþã”, la care adaugã „Spre sfârºit”, expresie inter-pretatã de Origene ca o indicaþie cristologicã.

b LXX ºi Vg au: greºelilor.c Textul ebraic este neclar. LXX are: Tu locuieºti în sanctuar, tu,

lauda lui Israel. Poate fi o aluzie la prezenþa lui Dumnezeu în tem-plu în timpul adunãrii liturgice.

9 „S-a încrezutd în Domnul, sã-l mântuiascã,sã-l elibereze, dacã îl iubeºte”.

10 Cãci tu m-ai scos la luminã din sânul mamei,m-ai pus în siguranþãe la pieptul mamei mele.

11 Spre tine m-am îndreptat de când m-am nãscut;din sânul mamei mele, tu eºti Dumnezeul meu.

12 Nu te îndepãrta de mine,pentru cã strâmtorarea este aproapeºi nu este cine sã mã ajute.

13 Mã înconjoarã tauri mulþi,tauri puternici din Basanf m-au împresurat

14 ºi cascã spre mine gura lor,ca leul care sfâºie ºi rage.

15 Mã scurg ca apa,mi se desfac toate oasele,

inima mea este ca ceara,se topeºte printre mãruntaiele mele.

16 Mi se usucã cerul gurii ca un ciob de oalãºi limba mi se lipeºte de gâtlej;m-ai aºezat în praful morþii.

17 Iatã, mã înconjoarã câiniig,o bandã de rãufãcãtori mã împresoarã;

d Forma gramaticalã ebraicã este nesigurã, putând fi interpretatãºi ca imperativ: încrede-te...

e LXX ºi unele versiuni greceºti au: tu eºti speranþa mea...f Basan (pãmânt gras) este þinutul aºezat în partea de nord-est a

Palestinei, între lacul Genezaret la sud ºi muntele Hermon la nord,râul Iordan la vest ºi Siria la est, cu un sol vulcanic foarte roditor, cupãºuni întinse care favorizeazã o creºtere intensivã a animalelor.

g LXX ºi Vg adaugã: mulþi. În Orientul antic, câinii erau dis-preþuiþi pentru agresivitatea ºi periculozitatea lor. În Israel, noþiuneaimplicã ideea de impuritate ºi obscenitate: cei care practicau prosti-tuþia la locurile de cult canaaneene închinate zeilor fertilitãþii eraunumiþi de evrei câini ºi cãþele. A fi muºcat de câine era cea mai mareinfamie ºi dezonoare (Ex 22,31; Mt 7,6; Lc 16,21; Fil 3,2; Ap 22,15).

PSALMUL 22 (21)84

mi-au strãpunsh mâinile ºi picioarele,18 mi-au numãrat toate oasele.

Ei mã iscodesc ºi mã cerceteazã;19 îºi împart între ei hainele mele

ºi au aruncat sorþii pentru tunica mea.20 Dar tu, Doamne, nu sta deoparte,

tãria mea, grãbeºte-te sã mã ajuþi.21 Scapã de sabie viaþa mea,

din gheara câinelui, singurul meu bine!22 Salveazã-mã din gura leului

ºi de coarnele bivolilor, pe mine, sãrmanul!i23 Voi vesti numele tãu fraþilor mei,

în mijlocul adunãrii te voi lãuda.24 Cei care vã temeþi de Domnul, lãudaþi-l,

toatã seminþia lui Iacob, preamãriþi-l;sã se teamã de el toatã seminþia lui Israel.

25 Cãci el nu dispreþuieºteºi nici nu respinge cererea sãracului

ºi nu-ºi întoarce faþa de la el,iar când strigã cãtre el, îl ascultã.

26 La tine este lauda mea în adunarea cea mare;îmi voi împlini fãgãduinþele

în faþa celor ce se tem de el.27 Cei sãraci vor mânca ºi se vor sãtura;

vor lãuda pe Domnul cei care îl cautã:„Inimile lor sã trãiascã în vecii vecilor!”

h Textul ebraic luat literal înseamnã: ca un leu. Câteva versiunigreceºti au: au legat. Considerând forma verbalã ca un participiu plu-ral, exegeþii moderni traduc: au mutilat, au desfigurat. Forma adop-tatã de noi este cunoscutã în tradiþia catolicã din rugãciunea Iatã, o,bune ºi preadulce Isuse, în care textul citat este dupã Vulgata.

i Termenul ebraic este greu de înþeles. Sensul poate fi: rãspunde-mi.LXX ºi Vg au: umilinþa mea.

PSALMUL 22 (21) 85

28 κi vor aduce aminte ºi se vor întoarce la Domnultoate marginile pãmântului,se vor prosterna în faþa lui

toate familiile popoarelor.29 Cãci a Domnului este împãrãþia

ºi el va stãpâni naþiunile.30 Lui i se vor închina toþi cei care dorm în pãmântj,

în faþa lui se vor prosternatoþi cei care coboarã în þãrânã.

Dar sufletul meu va trãi pentru elk31 ºi urmaºii mei îl vor sluji.

Se va povesti despre Domnul generaþiei viitoarel

32 ºi vor vesti dreptatea luipoporului care se va naºte:

„Domnul a fãcut acestea!”

Dupã expresia lui Karl Rahner, psalmul 22 (21) dã mãr-turie despre calitatea înaltã a spiritualitãþii iahviste, careuneºte îndrãzneala cea mai înaltã cu umilinþa cea mai pro-fundã. Psalmul presupune marea miºcare ce, din profun-zimi, se înalþã spre plinãtatea laudei lui Dumnezeu careumple viaþa ºi lumea. Unde Dumnezeu pare cel mai departe,acolo este cel mai aproape.

j Ultimele versete ale psalmului sunt considerate contradictorii înTM ºi, de aceea, exegeþii propun o serie de modificãri. Textul ebraicad litteram este: Vor mânca ºi-l vor adora toþi graºii (puternicii)pãmântului. Exegeþii considerã cã verbul ebraic a mânca ar fi, defapt, copierea greºitã a expresiei numai pe el. În continuare, ter-menul graºi este interpretat cu cei care dorm pentru a se obþine para-lele la rândul urmãtor.

k TM are: dar sufletul lui nu va trãi. În acest caz, sensul ar fi cã elnu va trãi, dar descendenþa lui îl va sluji. LXX ºi Vg ºi toate traduce-rile moderne au: dar sufletul meu va trãi pentru el.

l În TM termenul este inclus în rândul urmãtor cu sensul: vor veniºi vor vesti...

PSALMUL 22 (21)86

Psalmul ne prezintã un drept în agonie, un om care s-anãscut ºi a trãit în credinþa pãrinþilor sãi, abandonat com-plet în mâinile Dumnezeului sãu, cufundat într-un abis desuferinþã ºi care se simte apãsat de o neliniºte de moarte.Pe marginea mormântului, îºi ridicã strigãtul spre Dum-nezeu care pare departe ºi pare cã a uitat de credinciosulsãu, abandonându-l în voia durerilor ºi în mâinile duº-manilor. Însã stãrii iniþiale de lamentaþie individualã i s-aufãcut douã adaosuri, unul liturgic, ce dezvoltã tema promi-siunii, ºi unul escatologico-ecumenic, ce are ca temã rega-litatea universalã a lui Dumnezeu, destinatã sã ajungãpânã la marginile pãmântului ºi sã fie recunoscutã de toatefamiliile popoarelor.

Lucrul cel mai dificil este sã speri; lucrul uºor este sã dis-peri, ºi aceasta este ispita cea mare. Protagonistul psalmu-lui, care se roagã, spre deosebire de multe alte rugãciuni,nu încearcã sã-ºi demonstreze nevinovãþia pentru a-l facepe Dumnezeu sã intervinã în numele justiþiei; în ciudadurerilor ºi a strigãtelor, atunci când trupul i se sfâºie ºiduhul sãu agonizeazã, în adâncul sufletului sãu domneºteo pace profundã. El geme, se zvârcoleºte, îºi urlã suferinþa;dar considerã cã este inutil ºi ar fi lipsã de reverenþã voinþade a-l opri pe Dumnezeul bun ºi drept prin altceva decâtprin simpla expunere a mizeriei sale: ea este singurul motivsuficient al rugãciunii. Dumnezeu vede condiþia celuisuferind ºi intervine. Din acest motiv, nu întâlnim în psalmnici un fel de apel la resurse patetice uºoare ºi ostentative:este o prezentare sfâºietoare pe deplin umanã a faptelor, ºiasta e totul. Cel care suferã trãieºte o dramã, dar nu arenimic de a face cu eroul unei melodrame.

Psalmul 22 (21) a fost considerat întotdeauna, de toatãtradiþia creºtinã, ca o profeþie clarã a pãtimirii lui Cristosºi a mântuirii universale realizate de el. Pãtimiriidureroase a lui Cristos îi urmeazã bucuria învierii.Eliberarea lui din moarte este mântuire pentru toþi

PSALMUL 22 (21) 87

oamenii. Însuºi Cristos a vestit bucuria învierii ucenicilorsãi în multe apariþii.

Reunirile ucenicilor, îmbucurate de apariþiile lui Cristosdupã înviere, au devenit, dupã Rusalii, marea adunare aBisericii în care Cristos îºi oferã sacrificiul sãu de mulþu-mire prin Euharistie (cf. v. 26). Din acest sacrificiu mãnân-cã ºi sunt hrãniþi sãracii pe care Domnul a venit sã-i evan-ghelizeze ºi sã-i elibereze (v. 27). Mântuirea este vestitã deBisericã ºi împãrtãºitã tuturor popoarelor pãmântului:„Cãci a Domnului este împãrãþia ºi el va stãpâni naþiunile”(v. 29).

O generaþie vesteºte altei generaþii faptele minunate aleDomnului, iar adunarea celor credincioºi se dilatã pânã lamarginile pãmântului. Tradiþia patristicã vede în partea adoua a psalmului o profeþie a chemãrii tuturor popoarelorla credinþã.

Împãrþirea: titlu (v. 1); lamentaþie (v. 2-23); mulþumireîn cadrul liturgic (v. 24-27); imn escatologico-ecumenic(v. 28-32).

PSALMUL 22 (21)88

PSALMUL 23 (22)

Domnul este pãstorul cel bun

1 Psalm. Al lui David.

Domnul este pãstorula meu,nu voi duce lipsã de nimic;

2 el mã paºteb pe pãºuni verzi,mã conduce la ape de odihnãc,

3 îmi învioreazã sufletul.Mã cãlãuzeºte pe cãrãri drepte

de dragul numelui sãu.4 Chiar dacã ar fi sã umblu

prin valea întunecatã a morþii,nu mã tem de nici un rãu,cãci tu eºti cu mine,

toiagul ºi nuiaua ta mã mângâied

5 Tu pregãteºti masã pentru mineîn faþa duºmanilor mei,

îmi ungi capul cu untdelemnºi paharul meu e plin de se revarsãe.

a LXX ºi Vg au o formã verbalã: mã paºte.b Verbul ebraic ar putea avea ºi sensul de mã lasã sã mã odihnesc.c Conceptul de odihnã este legat întotdeauna de darul lui

Dumnezeu: pe timpul lui Iosue, David, Solomon etc., Israelulcunoaºte un timp de odihnã, de pace (Ios 21,43-44; 2Sam 7,10-11;1Rg 8,56). Pãcatul îl îndepãrteazã pe om de odihna lui Dumnezeu(Ps 95,11), o odihnã sabaticã ce-l umple pe cel credincios cu acea paceºi seninãtate pe care liturgia o exprimã prin odihna veºnicã.

d O altã traducere posibilã: îmi dau siguranþã.e LXX are: paharul tãu este îmbãtãtor foarte tare.

6 Da, fericirea ºi îndurarea mã vor însoþiîn toate zilele vieþii mele

ºi voi locui în casa Domnuluipânã la sfârºitul zilelor melef.

Acest psalm a fost fãcut nemuritor de delicateþea trãsã-turilor ºi a imaginilor ºi de interioritatea sentimentuluireligios. Se evidenþiazã prin respiraþia seninã a unei pãcinetulburate, care izvorãºte dintr-o încredere de nestrãmu-tat în Dumnezeu. Aceastã seninãtate este rodul matur alunei inimi care, dupã numeroase ºi amare experienþe ºilupte (v. 4-5), a reuºit, în sfârºit, sã descopere liniºtea sufle-tului (v. 6) ºi tãria, în comuniunea cu Dumnezeu, în ciudatuturor pericolelor (v. 6). Aceastã scurtã compoziþie esteconsideratã ca fiind versiunea veterotestamentarã aparabolei evanghelice a bunului pãstor (In 10,11-15),amintind în acelaºi timp cã imaginea lui Dumnezeu, pãs-torul lui Israel, apare des în literatura profeticã, descriindtoatã grija ºi iubirea lui Dumnezeu pentru poporul sãu ºipentru toþi membrii lui (cf. Is 40,11; Ez 34). Argumentulpsalmului este dublu: siguranþa sub conducerea lui Dum-nezeu ºi plinãtatea vieþii la masa lui. Nimic nu-i lipseºtecelui care-i unit cu Iahve. Aceastã declaraþie presupune oimagine a lui Dumnezeu ºi o definire a sensului vieþii.Sentimentul primar este cel al încrederii, dar poate însem-na ºi intrarea în lumea inefabilã a misticii. Cuvântul deci-siv al psalmului este în v. 4: „Tu eºti cu mine”. Încrederease naºte spontan ºi nu se mai stinge, în ciuda obscuritãþiipe care ne-o rezervã itinerarul existenþei umane. Cen-tralitatea acestei declaraþii poate fi punctul de pornirepentru definirea genului literar al psalmului. Psalmul apar-þine genului cântãrilor de încredere în care se celebreazã

f Lit.: lungime de zile.

PSALMUL 23 (22)90

abandonarea seninã ºi totalã Dumnezeului mântuitorcãruia i se oferã întreaga existenþã. Am putea numi acestpoem ºi o mãrturisire de încredere care se insereazã într-olamentaþie.

Specific psalmului 23 (22) este faptul cã menþionareaduºmanilor, coºmarul încercãrii, teama, care ocupã multspaþiu în celelalte compoziþii de încredere, sunt aici abiaschiþate ºi aproape estompate de forþa prevalentã a cre-dinþei.

În persoana lui Cristos, Dumnezeu, care a fost pãstorulºi oaspetele lui Israel, a venit în întâmpinarea oamenilor cuchip uman ºi cu o iubire ºi bunãtate ce depãºesc orice înþe-legere.

Biserica este turma lui Cristos reunitã de sacrificiul lui,purificatã în apa Botezului, nutritã cu pâinea ºi vinul ceresc,fortificatã cu untdelemnul Duhului Sfânt. Prin sentimen-tele de încredere exprimate în acest psalm, Biserica îi înso-þeºte pe credincioºii sãi în trecerea spre eternitate, prinvalea întunecoasã a morþii, cãtre pãºunile verzi ºi apele deodihnã ale vieþii veºnice, întrucât ea ºtie cã Domnul, care adeschis calea spre patrie, este împreunã cu ei ºi-i însoþeºteîn cãlãtoria cea mare: el este, în acelaºi timp, calea ºi scopul.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); declaraþie de început (v. 1bc);cântul pãstorului (v. 2-4); masa abundentã (v. 5); aclamaþiefinalã (v. 6).

PSALMUL 23 (22) 91

PSALMUL 24 (23)

Intrarea solemnã a Domnului în templu

1 Al lui David.

Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el,lumea ºi cei care locuiesc în ea.

2 Cãci el l-a întemeiat pe mãriºi l-a stabilit peste râuri.

3 Cine va urca pe muntele Domnului?Cine va sta în locul sãu cel sfânt?

4 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã,cel care nu-ºi înalþã sufletul spre lucruri deºartea

ºi nu jurã cu viclenie.5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul

ºi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul sãu.6 Acesta este neamul celor care-l cautã pe el,

al celor care cautã faþa Dumnezeului lui Iacobb. Selah7 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus,

deschideþi-vã, voi, porþi veºnice,ca sã intre regele mãririi!

8 Cine este acest rege al mãririi?E Domnul cel tare ºi puternic,Domnul cel viteaz în luptã!

9 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus,deschideþi-vã, voi, porþi veºnice,ca sã intre regele mãririi!

a Sensul expresiei este: nu se închinã la un idol.b În TM lipseºte Dumnezeul lui; în unele traduceri greceºti ºi

latine, precum ºi în Vg, este: faþa Dumnezeului lui Iacob.

10 Cine este acest rege al mãririi?Domnul oºtirilor: el este regele mãririi. Selah

Psalmul se prezintã ca o compoziþie complexã formatãdin mai multe unitãþi literare ºi ca un document dintre celemai vechi ale liturgiei ebraice. Prima parte a psalmului areforma unui imn înãlþat Creatorului ºi Stãpânitorului lumii;a doua parte este o proclamare a dreptului lui Dumnezeuasupra intrãrii în templu ºi ultima parte este un dialogîntre purtãtorii arcei alianþei ºi preoþi, la poarta de intrareîn templu. Trei sunt temele fundamentale ale psalmului.Prima: Dumnezeu a creat lumea ºi este stãpânitorul ei. Adoua: trebuie sã ne prezentãm înaintea lui Dumnezeu ºivom fi întrebaþi despre ceea ce am realizat. A treia: Dum-nezeu vine la locul pe care el îl posedã ºi vrea sã aibãintrare liberã. Pe scurt, noi trãim prin lucrarea lui Dum-nezeu, înaintea lui Dumnezeu ºi putem sã trãim cu Dum-nezeu.

Intrarea simbolicã a lui Dumnezeu-rege în sanctuarulsãu este precedatã de cercetarea preliminarã cu privire ladispoziþiile recerute de la credincioºi pentru a-l urma înlocul sãu cel sfânt.

Fundalul templului din Ierusalim ºi al ritualului sãu con-stituie punctul unificator al celor trei strofe ale poemului.Unificarea lor este foarte bine lucratã, probabil în atmos-fera vie a liturgiei.

Liturgia Bisericii descoperã în psalmul 24 (23) vestireaprofeticã a misterului întrupãrii ºi celebreazã cu acest psalmintrarea Fiului lui Dumnezeu în lume. Totodatã, Bisericacelebreazã cu acest psalm intrarea triumfalã a lui Isus înIerusalim în Duminica Floriilor ºi îl foloseºte la oficiul lec-turilor din Sâmbãta Sfântã, indicând prin aceasta apro-pierea victorioasã a Domnului de porþile veºnice ale ceru-lui. În acelaºi psalm, Biserica descoperã profeþia misteruluiînãlþãrii lui Isus Cristos la ceruri. Psalmul 24 (23) este

PSALMUL 24 (23) 93

folosit ºi la începutul ritului de consacrare a unei biserici.Pentru fiecare credincios, acest psalm aratã condiþiile nece-sare pentru a ne apropia de Dumnezeu, în Bisericã, înadunãrile liturgice ºi în sanctuarul intim al inimii noastre.

Împãrþirea: titlu (1a); imn adresat creatorului (v. 1b-2);liturgia Legii (v. 3-6); celebrarea regalitãþii lui Dumnezeu(v. 7-10).

PSALMUL 24 (23)94

PSALMUL 25 (24)

Rugãciunea plinã de încredere a celui care a cãzut

1 Al lui David.

Cãtre tine, Doamne, înalþ sufletul meu, Alef2 Dumnezeul meu, mã încred în tine;

sã nu fiu fãcut de ruºine, Betca sã nu râdãa de mine duºmanii mei.

3 Toþi cei care se încred în tine Ghimelnu vor fi fãcuþi de ruºine.

Vor fi fãcuþi de ruºinecei care te trãdeazã pentru lucruri de nimic.

4 Fã-mi cunoscute, Doamne, cãile tale, Daletºi învaþã-mã cãrãrile tale.

5 Cãlãuzeºte-mã în adevãrul tãu ºi învaþã-mã, Hecãci tu eºti Dumnezeul mântuirii meleºi pe tine te-am aºteptat ziua întreagã. Waw

6 Aminteºte-þi, Doamne, de bunãtatea ºi iubirea ta, Zainpentru cã ele sunt din veºnicie.

7 Nu-þi aduce aminte de pãcatele tinereþii mele Hetºi de fãrãdelegileb mele;

adu-þi aminte de mine în îndurarea ta,pentru bunãtatea ta, Doamne.

8 Domnul este bun ºi drept, Tetel aratã pãcãtoºilor calea;

a TM, LXX ºi Vg au: sã nu se bucure.b LXX are: ºi cele din neºtiinþã, iar BJ, dupã traducerea siriacã,

omite: ºi de fãrãdelegile mele.

9 îi face pe cei sãraci sã umble dupã dreptate, Iodîi învaþã pe cei smeriþi cãile sale.

10 Toate cãile Domnului sunt adevãr ºi îndurare Kafpentru cei ce pãzesc legãmântul ºi legile sale.

11 Pentru numele tãu, Doamne, Lamediartã-mi pãcatul meu, pentru cã este mare.

12 Cine este omul care se teme de Domnul? MemLui îi aratã calea pe care s-o aleagã.

13 Sufletul lui va locui în fericirec Nunºi urmaºii lui vor moºteni pãmântul.

14 Domnul descoperã taina sa celor care se tem de el Samekºi îi învaþã legãmântul sãu.

15 Ochii mei sunt pururea spre Domnul, Aincãci el scoate din laþ picioarele mele.

16 Întoarce-te spre mine ºi aratã-þi îndurarea, Pecãci sunt singur ºi nefericit.

17 Elibereazã de neliniºte inima mea, Þadescoate-mã din necazurile mele.

18 Priveºte la umilirea ºi suferinþa meaºi iartã-mi toate pãcatele.

19 Vezi cã duºmanii mei se înmulþesc Reººi cu urã înverºunatã mã urãsc.

20 Pãzeºte sufletul meu ºi mântuieºte-mã; Sinsã nu fiu fãcut de ruºinepentru cã mi-am pus speranþa în tine.

21 Nevinovãþia ºi dreptatea sã mã ocroteascã, Taupentru cã am sperat în tined.

22 Elibereazã-l, Dumnezeule, pe Israeldin toate strâmtorãrile sale.

c Lit.: va sãlãºlui în bine. LXX are: în cele bune.d LXX adaugã: Doamne.

PSALMUL 25 (24)96

Construcþia exterioarã a psalmului este un acrostih alfa-betic, iar ca temã dominantã este o lamentaþie personalãîmpletitã cu declaraþii de încredere ºi cu reflecþii sapi-enþiale. Protagoniºtii psalmului sunt trei: eu, Dumnezeu ºiduºmanul. Acest duºman nu e numai cineva exterior celuicare se roagã (v. 2.19), dar e ºi în interiorul lui, este pãca-tul care dã naºtere suferinþei ºi creeazã o rupturã întrecredincios ºi Dumnezeu. Totuºi, cel care se roagã, în ciudapãcatului sãu, rãmâne, în opþiunea lui fundamentalã, uncredincios. Se face, astfel, o distincþie clarã între pãcatulvoit, de moarte, perspectiva globalã de a trãi, ºi pãcatulcare provine din slãbiciunea umanã, dar nu este ales canormã moralã generalã. Chiar dacã actul pãcãtos este însine „mare” (v. 11), rãmâne totuºi „un pãcat al tinereþii”(v. 7), adicã nãscut din slãbiciune ºi din incapacitate, ºi nupoate sã întrerupã complet comunicarea cu Dumnezeu carecontinuã sã arate pãcãtoºilor „calea” (v. 8). Construcþiaexterioarã, încorsetatã de modelul acrostihului, împiedicãîn parte libertatea totalã a rugãciunii ºi a sentimentelor;totuºi, sinceritatea spiritului este liberã sã se manifeste ºi,la sfârºit, sã învingã. Mai mult, psalmul 25 (24) reuºeºte sãcreeze un anumit progres logic, fãcând sã strãluceascã,ici-colo, frânturi de înaltã poezie ºi de umanism intens.

Acest psalm traseazã aproape o definiþie a „sãracului luiDumnezeu”, în acelaºi timp, drept ºi pãcãtos. Este un omcare „se încrede” în Dumnezeu (v. 3), este unul care„pãzeºte legãmântul ºi legile lui” (cf. v. 10), este unul care„se teme de Domnul” (v. 12.14).

Pornind de la versetele 10.13.15, psalmul se pare cã erafolosit la sãrbãtoarea alianþei ºi constituie un izvor demângâiere pentru persoanele singure ºi abandonate.

Sfântul Augustin spune cã, în acest psalm, Cristos vor-beºte ºi se roagã „in persona Ecclesiae suae” (în persoanaBisericii sale). Prin rugãciunea acestui psalm, Biserica ieseîn întâmpinarea lui Cristos care vine ºi se dispune sã

PSALMUL 25 (24) 97

înceapã drumul sacru strãbãtut de Domnul în misterelevieþii sale muritoare, atunci când a trecut printre noisãvârºind binele. Toatã istoria umanã iese în întâmpinarealui, a celui care se aflã în glorie: el este raþiunea ei de a fi ºiscopul sãu ultim. În timp ce Biserica spune: „Cãtre tine,Doamne, înalþ sufletul meu” (v. 1), în acel timp liturgic,care este la începutul ºi la sfârºitul mântuirii, înalþã,împreunã cu sine, spre Dumnezeu, lumea, istoria umanã,creaþia întreagã pe acea cale care se numeºte Cristos, tra-versând acel pasaj tainic care este Paºtele Domnului, cele-brat în Euharistie. Bunãtatea, milostivirea ºi adevãrul luiDumnezeu, care strãlucesc în Cristos, sunt lumina în carese împlineºte cãlãtoria tainicã a reîntoarcerii fiecãrei crea-turi la Dumnezeu.

Împãrþirea: titlu (1a); antifonã de început (v. 1b-3); primarugãciune (v. 4-7); reflecþie de tip sapienþial (v. 8-14); adoua rugãciune (v. 15-20); concluzie (v. 21); antifonã finalã(v. 22).

PSALMUL 25 (24)98

PSALMUL 26 (25)Rugãciunea celui nevinovat

1 Al lui David.

Fã-mi dreptate, Doamne,cãci eu am umblat în nevinovãþie.

În Domnul mi-am pus încredereaºi nu mã voi clãtina.

2 Cerceteazã-mã, Doamne, ºi pune-mã la încercare,verificã în foc rãrunchii mei ºi inima mea,

3 cãci bunãtatea ta este înaintea ochilor meiºi umblu în adevãrul tãu.

4 Nu am stat împreunã cu cei care iubesc vanitateaºi nu voi intra printre cei fãþarnici.

5 Am urât adunarea rãufãcãtorilorºi nu voi ºedea împreunã cu cei fãrã de lege.

6 Îmi voi spãla mâinile în nevinovãþieºi voi înconjura altarul tãu, Doamne,

7 ca sã fac sã rãsune cântarea de mulþumireºi sã istorisesc toate faptele tale minunate.

8 Doamne, iubesc frumuseþea casei tale,locul în care locuieºte mãrirea ta.

9 Sã nu iei sufletul meu laolaltã cu cel al pãcãtoºilorºi viaþa mea cu cea a vãrsãtorilor de sânge,

10 în mâinile cãrora este nelegiuireºi a cãror dreaptã este plinã de mitã.

11 Dar eu umblu în nevinovãþia mea,mântuieºte-mã ºi îndurã-te de minea.

a Unele manuscrise ale LXX adaugã: Doamne.

12 Piciorul meu stã pe calea cea dreaptã;în adunãri îl voi binecuvânta pe Domnulb.

Psalmul a fost plasat în genul literar liturgic al „rugã-ciunilor de intrare” la cult, echivalente cu actul penitenþialactual înainte de celebrarea euharisticã. Pentru ca nucumva cultul sã se reducã la un complex de rituri, cel careîl celebreazã trebuie sã verifice mai întâi legãtura profundãdintre rugãciune ºi viaþã, dintre cult ºi caritate. Aceastãverificare trebuie sã se axeze asupra angajãrii fundamen-tale faþã de Dumnezeu, credinþa, ºi faþã de aproapele, cari-tatea. Dacã omul, la sfârºitul acestui examen, nu se gãseºte„cu mâinile nepãtate ºi inima curatã” (Ps 24,4), nu poateîncepe dialogul cu Dumnezeu. În psalmul 26 (25), cel carese roagã este sigur cã poate sã se deschidã total luiDumnezeu, pentru cã alegerile lui zilnice au fost drepte ºilimpezi ºi conºtiinþa sa este seninã.

Dincolo de aceastã interpretare tradiþionalã a psalmului,exegeza descoperã în psalm un protest pentru nevinovãþiacelui drept calomniat ºi o afirmare a loialitãþii faþã deDumnezeu ºi de încredere necondiþionatã în milostivirealui din partea unui om zelos care iubeºte templul ºi ºtie cãnu poate participa la cult decât cu o conºtiinþã curatã. Înambientul biblic, punctul de pornire al verificãriiconºtiinþei este dreptul sacral al alianþei, sprijinit, înaintede toate, pe Decalog ºi pe legislaþia socio-religioasã derivatãdin el sau în legãturã cu el.

Spre deosebire de psalmii 15 ºi 24, nu preotul este celcare atrage atenþia asupra condiþiilor cerute pentru a aveaacces la sanctuar; credinciosul însuºi declarã cã toatã viaþalui s-a strãduit sã asculte ºi sã pãstreze toate clauzele pen-tru admiterea înaintea cortului înfricoºãtor ºi sfânt al lui

b LXX are: te voi binecuvânta, Doamne.

PSALMUL 26 (25)100

Dumnezeu. Bucuria ºi teama alterneazã în sufletul peleri-nului care este conºtient cã Dumnezeu pãtrunde „inima ºirãrunchii” (cf. v. 2). Aceastã autojustificare nu este farisei-cã sau orgolioasã. Nu este o profesiune de absolutã nevino-vãþie. Declaraþia nu se vrea atât o autoconºtiinþã dreaptã,cât, mai ales, conºtiinþa perfecþiunii, cerutã de prezenþadivinã.

Conform Scrisorii cãtre Evrei (7,26), „Cristos este marelepreot de care avem nevoie: sfânt, nevinovat, fãrã patã,separat de pãcãtoºi”. El poate sã protesteze înaintea Tatã-lui pentru propria nevinovãþie, în timp ce pe altarul cruciise jertfeºte el însuºi pentru a-i da laudã Tatãlui ºi pentru aproclama, înaintea oamenilor, minunea învierii.

Tradiþia creºtinã a considerat psalmul 26 (25) ca fiind orugãciune a catecumenilor care se pregãtesc pentru Botezºi este folosit în liturgia Postului Mare, însoþind Biserica îndrumul ei de pregãtire pentru sãrbãtoarea Paºtelui.Domnul purificã Biserica în sângele lui, o face pãrtaºã lapropria sfinþenie ºi nevinovãþie ºi o asociazã în cultul pecare îl aduce Tatãlui prin celebrarea Euharistiei.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); antifonã de început (v. 1b-2);protest pentru nevinovãþie (v. 3-8); rugãciune (v. 9-11);antifonã finalã (v. 12).

PSALMUL 26 (25) 101

PSALMUL 27 (26)

Prezenþa lui Dumnezeu dã siguranþã celui credincios

1 Al lui David.

Domnul este lumina ºi mântuirea mea,de cine mã voi teme?

Domnul este apãrãtorul vieþii mele,de cine mã voi înfricoºa?

2 Când nãvãlesc cei rãi asupra mea,ca sã-mi sfâºie trupula,

aceºtia, persecutorii ºi duºmanii mei,se clatinã ºi cad.

3 Chiar dacã ar nãvãli o armatã asupra mea,inima mea tot nu s-ar teme;

chiar dacã s-ar dezlãnþui un rãzboi împotriva mea,ºi atunci mi-aº pãstra încrederea.

4 Un lucru cer de la Domnul ºi pe acesta îl caut:sã locuiesc în casa Domnului

în toate zilele vieþii mele,ca sã privesc frumuseþea Domnului

ºi sã vizitezb sanctuarul sãu.

a Lit.: sã-mi mãnânce carnea.b Lit.: sã examinez, sã cercetez (cf. LXX). Evreul pios dupã ce par-

ticipa la liturgia sãrbãtorii, cerceta cu atenþie ºi admiraþie con-strucþia impunãtoare – templul – ºi zidurile Ierusalimului, pentru apovesti la întoarcere celor rãmaºi acasã (cf. Ps 48,13-15). Unele tra-duceri moderne preferã un sens derivat de la cuvântul ebraicdãruieºti, ajungând la formulãri ca: sã veghez în templul sãu; sã mãaflu de dimineaþã în templul sãu.

5 El mã va ascunde în adãpostulc lui în ziua nenorocirii,mã va adãposti în ascunzãtoarea cortului sãu,mã va ridica pe o stâncã.

6 ªi acum, sã se înalþed capul meudeasupra duºmanilor ce mã înconjoarã,

iar eu voi jertfi în cortul lui jertfe de laudã;voi cânta ºi-l voi preamãri pe Domnul.

7 Ascultã-mi, Doamne, glasul când te chem:îndurã-te de mine ºi rãspunde-mi!

8 Din partea ta îmi spune inima:„Cãutaþi faþa mea”.Eu caut, Doamne, faþa tae.

9 Nu-þi ascunde faþa de la mine,nu îndepãrta cu mânie pe slujitorul tãu;

tu eºti ajutorul meu, nu mã respingeºi nu mã abandona, Dumnezeul mântuirii mele.

10 Chiar tatãl meu ºi mama mea m-au pãrãsit,dar Domnul m-a primit la sine.

11 Aratã-mi, Doamne, calea ta,cãlãuzeºte-mã pe calea cea dreaptã

din cauza duºmanilor mei.

c Termenii aleºi de psalmist (colibã, cort, ascunzãtoare) evocãexperienþa Israelului din deºert ºi indicã intimitatea lui Dumnezeucu cel credincios, cãruia îi deschide cortul alianþei, ba chiar îl lasã sãintre în partea cea mai tainicã ºi sfântã (sfânta sfintelor), unde celpersecutat se aflã în siguranþã. Siguranþa lui este asiguratã nu derezistenþa cortului, ci de sacralitatea locului ºi de prezenþa protec-toare a lui Dumnezeu.

d LXX ºi Vg au: el va înãlþa.e Textul ebraic este: cãtre tine spune inima mea... Pentru a da un

sens frazei, traducerile moderne introduc unele parafraze pentru asublinia cã acest imperativ este sãdit în inima psalmistului de Dum-nezeu.

PSALMUL 27 (26) 103

12 Nu mã lãsa pradã duºmanilor mei,cãci s-au ridicat împotriva mea martori mincinoºi,care nu respirã decât violenþa!f

13 Cred cã voi vedea bunãtãþile Domnuluipe pãmântul celor viig.

14 Aºteaptã-l pe Domnul, fii tare,îmbãrbãteazã-þi inima ºi nãdãjduieºte în Domnul.

Psalmul 27 (26) este compus din douã pãrþi diferite înceea ce priveºte tonalitatea ºi conþinutul. Versetele 1-6 con-stituie un imn de încredere totalã ºi de nezdruncinat înDumnezeu, iar versetele 7-14 reprezintã rugãciunea delamentaþie a unui om care se aflã într-o situaþie gravã denecesitate. Asemãnarea expresiei din versetele 4 ºi 13 pre-supune o situaþie cultualã analogã, ce justificã unitateacelor douã pãrþi. Diferenþa dintre tonul de siguranþã dinprima parte ºi nesiguranþa din partea a doua se poate expli-ca astfel: psalmistul este oprimat din cauza unei acuzenedrepte (v. 2.12); departe de Ierusalim, el îºi face curaj ºiîºi exprimã toatã încrederea în apãrarea divinã pe care o vagãsi la umbra sanctuarului. Când ajunge în curtea sfântã,îi prezintã lui Dumnezeu cauza sa în termenii unei lamen-taþiuni.

Apropierea de Dumnezeu ocupã o poziþie paralelã atât înprima, cât ºi în cea de a doua parte a psalmului. Deschi-derea rugãciunii prin celebra invocaþie adresatã lui Iahve,„lumina ºi mântuirea mea” (1b), este reluatã în finalulpsalmului, în v. 13, unde se exprimã certitudinea cã autorulva vedea ºi va contempla bunãtatea lui Iahve. Locul unde

f LXX ºi Vg au în manuscrise, în mod inexplicabil: ºi nedreptateas-a minþit pe sine.

g Textul ebraic începe cu o exclamaþie dubitativã irealã: o, dacãn-aº..., ceea ce în limbile moderne se redã, de obicei, printr-o afir-maþie puternicã.

PSALMUL 27 (26)104

va fi aceastã contemplare este spaþial, dar ºi mistic: „pãmân-tul celor vii”. ªtiind cã expresia „a cãuta faþa lui Dum-nezeu” este sinonimã cu „a merge la templu”, deci a seprezenta înaintea cortului divin, vedem cã templul, prezentatîn mod solemn în prima parte (v. 4), reapare ºi în cea de-adoua parte, în expresia „caut faþa ta, Doamne” (v. 8).Aºadar sanctuarul este fundalul care cuprinde întreagadesfãºurare a psalmului în cele douã acte fundamentale.

La sfârºit, cel care se roagã primeºte de la preot oracoluldivin ºi încurajarea de a nu-ºi pierde niciodatã speranþa înDumnezeul lui Israel (v. 14). Unitatea psalmului poate fidoveditã ºi la nivel literar, prin corespondenþe de ritm ºi desimboluri.

Sfântul Augustin spune cã în acest psalm rãsunã glasulmizeriei noastre, geamãtul suferinþei. Domnul cel îndurãtora binevoit sã ne ofere, nouã, celor mizerabili, aceste cuvinteprin Duhul Sfânt pentru a ne mângâia; dar a binevoit, toto-datã, ca, trãind în noi, sã se foloseascã de glasul nostru ºi deaceste cuvinte, pentru a-l ruga pe Tatãl în favoarea noastrã.Întrucât este cap al omenirii, pe care a scos-o din întunericla luminã, de la tristeþe la bucurie, de la moarte la viaþã,Cristos cere ºi pentru noi ceea ce lui i-a fost acordat dintot-deauna: sã locuim în casa Tatãlui, sã gustãm bunãtãþileDomnului.

Liturgia din timpul pãtimirii ascultã, din gura lui Cristos,rugãciunea din cea de-a doua parte a acestui psalm. Tradiþiaprimelor secole încredinþa acest psalm noilor botezaþi.Biserica, întãritã ºi încurajatã de rugãciunea lui Isus, i seadreseazã lui în rugãciune prin psalmul 27 (26).

Împãrþirea: titlu (1a); partea întâi (v. 1b-6): profesiune decredinþã în Dumnezeu (v. 1b-e); teama de duºmani (v. 2-3);locul de refugiu, templul (v. 4-5); o nouã profesiune de cre-dinþã în Dumnezeu (v. 6); partea a doua (v. 7-13): implo-rarea lui Dumnezeu (v. 7); refugiul în Dumnezeu ºi întemplu (v. 8-11); teama de duºmani (v. 12); încrederea înDumnezeu (v. 13); oracol final de încredere (v. 14).

PSALMUL 27 (26) 105

PSALMUL 28 (27)

Rugãciune împotriva duºmanilor ºi mulþumire

1 Al lui David.

Cãtre tine strig, Doamne,Dumnezeul meua, sã nu rãmâi tãcut în faþa mea,

cãci de vei tãcea faþã de mine,voi fi asemenea cu cei care coboarã în groapãb.

2 Ascultã glasul rugãciunii mele,când strig cãtre tine,

când îmi ridic mâinile spre templul tãu cel sfânt.3 Nu mã pune laolaltã cu cei pãcãtoºi

ºi cu fãptuitorii de rele:ei vorbesc de pace cu semenii lor,pe când inima lor e plinã de rãutate.

4 Dã-le dupã faptele lorºi dupã rãutatea purtãrii lor;dã-le dupã lucrarea mâinilor lor,plãteºte-le cum se cuvine.

5 Cãci ei nu au luat aminte la lucrãrile Domnuluiºi la fapta mâinilor sale;sã-i nãruie ºi sã nu-i mai zideascã!

6 Binecuvântat sã fie Domnul,pentru cã a ascultat glasul rugãciunii mele.

7 Domnul este tãria ºi scutul meu,în el ºi-a pus încrederea inima mea.

a În TM în loc de: Dumnezeul meu, avem: Stânca mea.b LXX ºi Vg au: în lac.

El m-a ajutat,ºi de aceea inima îmi este plinã de veseliec

ºi îi aduc mulþumiri prin cântãrile mele.8 Domnul este tãria poporului sãu,

el este cetate de scãpare pentru unsul sãu.9 Mântuieºte, Doamne, pe poporul tãu,

binecuvânteazã moºtenirea ta,fii pãstorul ºi sprijinitorul lui în veci.

Psalmul 28 (27) este cântarea unei aºteptãri, a unei aºtep-tãri neliniºtite a cuvântului lui Dumnezeu. Este unicul cu-vânt necesar ºi mântuitor, care desfiinþeazã suferinþa ºiblocheazã moartea. Tãcerea acestui cuvânt înseamnã moarteºi neant. Contrastul din primele douã versete ale poezieipune faþã în faþã strigãtul repetat ºi tumultuos al celui carese roagã ºi tãcerea lui Dumnezeu. Tema acestei tãceri a luiDumnezeu este o constantã în istoria spiritualitãþii. Eapoate sã producã revoltã ºi refuz, ateism ºi blasfemie, darpoate avea ºi un rezultat pozitiv ca în cazul lui Iob, al luiAmos ºi al celui care se roagã în acest psalm. Cum spuneaEdith Stein: „Existã o dulce luminozitate nocturnã a spiri-tului care se elibereazã, se destinde, se adunã din nou, ca sãse cufunde în raporturile care îl leagã de Noapte”.

Este un psalm de lamentaþie ºi de mulþumire. Rugã-ciunea este recitatã în templu (v. 2), probabil în prezenþacomunitãþii ºi a regelui (v. 8-9), ºi provine, probabil, dinliturgia preexilicã a sãrbãtorii alianþei. Psalmistul, copleºit,probabil, de o boalã gravã, îºi cautã refugiul la sanctuar ºi,ridicându-ºi mâinile în rugãciune cãtre Dumnezeu, ceresepararea sa de cei nelegiuiþi, care meritã sã coboare îngroapã. Apoi, îi mulþumeºte lui Dumnezeu pentru harul

c LXX ºi Vg au: ºi a înflorit trupul meu ºi prin viaþa mea mã voiîncrede în el.

PSALMUL 28 (27) 107

primit. În final, corul invocã binecuvântarea divinã asuprapoporului ales ºi asupra unsului lui Dumnezeu. Întrebareainiþialã pe care ºi-a pus-o exegeza dintotdeauna se referã laidentificarea strigãtului încãrcat de tensiune ºi de speranþãa psalmistului: un bolnav grav, înconjurat de ostilitate, sauun persecutat adus la disperare de o bandã de duºmani saucomunitatea întreagã care recunoaºte în tãcerea luiDumnezeu o condamnare pentru nelegiuirea care îºi facecuib în poporul ales.

În psalmul 28 (27), Cristos se roagã, ca om ºi mijlocitor alnostru, la Dumnezeu: el îl implorã pe Tatãl în pãtimirea sa(v. 1-5), îi aduce mulþumire în înviere (v. 6-7) ºi mijloceºtepentru Biserica sa (v. 8-9), pentru ca cei care vor crede înnumele sãu sã fie mântuiþi. În arcul sacru al acestei rugã-ciuni este inclus misterul vieþii fiecãrui creºtin.

Împãrþirea: titlu (1a); lamentaþie (v. 1b-5); aducere demulþumire (v. 6-7); aclamaþie coralã (v. 8-9).

PSALMUL 28 (27)108

PSALMUL 29 (28)

Glasul Domnului rãsunã ca un tunet

1 Psalm. Al lui David.

Aduceþi Domnului, fii ai lui Dumnezeua,aduceþi Domnului preamãrire ºi putere,

2 aduceþi Domnului gloria numelui sãu.Adoraþi-l pe Domnul în strãlucirea sfinþeniei saleb.

3 Glasul Domnului este peste ape,Dumnezeul slavei tunã;Domnul este peste apele întinse.

4 Glasul Domnului este puternic,glasul Domnului e plin de mãreþie.

5 Glasul Domnului despicã cedrii,Domnul zdrobeºte cedrii Libanului

6 ºi face sã salte Libanul ca un viþel,iar Sirionulc ca un pui de zimbrud.

a LXX ºi Vg introduc aici: Aduceþi Domnului berbecuþi (lit.: pui deberbec).

b Expresia ebraicã mai este tradusã: în veºminte sfinte; în curteasa sfântã (cf. LXX ºi Vg).

c LXX interpreteazã numele propriu drept un participiu pasiv:iubitul. Este numele dat de fenicieni muntelui Hermon.

d Expresiile alese de psalmist au un evident caracter polemicîmpotriva idolatriei. Cedrul este un arbore falnic ce ajunge la oînãlþime de 27 m ºi o circumferinþã de 12 m. Este simbolul puteriiorgolioase în contrast cu atotputernicia lui Dumnezeu. Agitareaspasmodicã a pãdurilor de cedru dã impresia cã cei doi munþi îºi pierdstabilitatea. Animalele care pasc la poalele munþilor sunt îngrozitede sunetul tunetului ºi de vuietul furtunii. Atotputernicia lui

7 Glasul Domnului varsã limbi de foc,8 glasul Domnului cutremurã pustiul

ºi va cutremura Domnul pustiul Cadeº.9 Glasul Domnului face cerboaicele sã nascã,

despoaie pãdurileºi, în lãcaºul sãu sfânt, toþi îi cântã slava.

10 Domnul stãpâneºte peste potop,Domnul stãpâneºte în veci ca rege.

11 Domnul va da tãrie poporului sãu,Domnul va binecuvânta poporul sãu cu pace.

Este un imn închinat teofaniei lui Dumnezeu, de o înaltãfrumuseþe poeticã. În cadrul unei scene cereºti (v. 1-2.10),autorul traseazã liniile unui cadru pãmântesc, o compoziþiecare, prin structurã, culori ºi sentimente, uneºte în sinecele mai vii contraste ºi dã consistenþã unui gând religiosfundamental. Acolo, sus, deasupra naturii dezlãnþuite,Domnul, Regele, stãpâneºte într-o maiestate imperturba-bilã. De departe, glasul tunetului (v. 3-4) prevesteºte furtu-na care se apropie. Ea îl ajunge îndatã pe poet (v. 5-6) ºiface ravagii în jurul lui (v. 7-9). Astfel, psalmul 29 (28) sereferã mai mult la sfinþenia lui Dumnezeu care se mani-festã în puterea sa. Polaritatea ºi tensiunea credinþei, carepresupun unitatea dintre teama cutremurãtoare ºi entuzi-asmul plin de bucurie înaintea lui Dumnezeu au gãsit înacest psalm o expresie artisticã originalã ºi demnã.

Dincolo de forþa artisticã a psalmului, se evidenþiazãtema religioasã. Faptul cã subiectul este Dumnezeu sauglasul sãu aratã cã atenþia psalmistului nu se concentreazã

Dumnezeu anihileazã toate simbolurile prepotenþei omeneºti: cedriiLibanului sunt fãcuþi surcele, falnicii munþi ai Libanului îºi pierdconsistenþa, animalele, care sunt simbolul puterii, sunt îngrozite ºidistruse (ca viþelul de aur de la Sinai; cf. Ex 32–34).

PSALMUL 29 (28)110

asupra unui fenomen natural înspãimântãtor, al furtunii,ci asupra lui Dumnezeu care se manifestã în tumultul elemen-telor ºi îºi manifestã mãreþia sa teribilã. Majoritatea exege-þilor vãd în acest psalm o polemicã împotriva zeului fenicianal furtunii Baal-Hadad. Psalmul descrie puterea maies-tuoasã, suveranã ºi, totodatã, teribilã a lui Dumnezeu, caefect al „glasului sãu” în epifanie (cf. Ex 19,5.16 º.u.).

Dumnezeu, creatorul ºi stãpânul universului, ni s-a des-coperit în Cristos. El este Cuvântul care a format ºi a orga-nizat, la început, orice lucru, în timp ce „Duhul lui Dum-nezeu plutea peste ape” (Gen 1,2). Fãcut om, Cuvântul luiDumnezeu a dat poruncã vânturilor ºi mãrii (cf. Mt 14,22-33;Mc 6,45-52) ºi a umblat pe ape.

La strigãtul lansat de el de pe cruce, în ceasul morþii,pãmântul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, s-audeschis mormintele (cf. Mt 27,50-52). În manifestãrile pute-rii divine ale lui Cristos în lumea naturalã, au fost arãtatemisterele mântuirii, pe care el le sãvârºeºte în istoriaumanã ºi în suflete. În planul divin de mântuire, universulºi faptele care se petrec în el vestesc istoria sacrã ºi eveni-mentele sale. Sfântul Augustin spune cã în psalmul 29 (28)pot fi înþelese lucrãrile minunate sãvârºite în inimile oame-nilor de cuvântul lui Cristos.

Împãrþirea: titlu (1a); invitaþie la laudã (v. 1b-2); cele-brarea glasului lui Dumnezeu deasupra apelor oceanice(v. 3-4), deasupra munþilor Libanului (v. 5-6) ºi deasupradeºertului (v. 7-9); concluzie: Dumnezeu se aºazã pe tronulsãu (v. 10-11).

PSALMUL 29 (28) 111

PSALMUL 30 (29)

Mulþumire pentru salvarea de la moarte

1 Psalm. Cântec la sfinþirea templului. Al lui David.2 Te preamãresc, Doamne, pentru cã m-ai eliberat

ºi n-ai lãsat pe vrãjmaºii mei sã râdã de mine.3 Doamne, Dumnezeul meu, eu am strigat cãtre tine

ºi tu m-ai vindecat.4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinþa morþilor,

tu mi-ai dat viaþã, ca sã nu cobor în mormânt.5 Cântaþi Domnului, voi, credincioºii lui,

preamãriþi memoria sfinþeniei sale!6 Cãci mânia lui þine o clipãa,

dar îndurarea lui þine toatã viaþa.Seara intrã în casã plânsul,

iar dimineaþa bucuria.7 Iar eu, în bunãstarea mea, am zis:

„Nu mã voi clãtina în veac”.8 Doamne, în bunãvoinþa ta,

m-ai aºezat pe un munte puternicb;dar când þi-ai întors faþa de la mine,am fost cuprins de spaimã.

a LXX ºi Vg, interpretând „clipa” drept mânie, au introdus: cãciaprinsã este mânia lui ºi viaþa depinde de voinþa lui.

b LXX ºi Vg au: ai dat tãrie frumuseþii mele; alþii traduc: m-ai sta-bilit ca un munte puternic.

9 Cãtre tine, Doamne, am început sã strigºi de la Dumnezeulc meu am cerut îndurare.

10 Ce câºtig ai avea din sângele meu,de-aº coborî în adâncuri?

Oare te va lãuda þãrânaºi va vesti adevãrul tãu?

11 Ascultã-mã, Doamne, ai milã de mine!Doamne, fii tu ajutorul meu!

12 Tu ai schimbat plânsul meu în dans,mi-ai sfâºiat hainad de pocãinþãºi m-ai încins cu bucurie,

13 pentru ca sufletule meu sã-þi cânte fãrã încetare.Doamne, Dumnezeul meu, în veci te voi preamãri!

Psalmul 30 (29) este un cânt de mulþumire personalã,care se înalþã spre Dumnezeu dupã ce din orizontul celuicare se roagã a dispãrut neliniºtea dramaticã a morþii. Estecântarea vieþii, gustatã dupã ce psalmistul a experimentatgustul amar al morþii. Desfãºurarea psalmului este aceas-ta: viaþa umanã cunoaºte alternanþe extreme de suferinþãºi de bucurie. Departe de a fi semnul unui destin capriciosºi necontrolat, ele se insereazã în cadrul unui plan coerentºi pozitiv. Totuºi, ceea ce viaþa are ca sens negativ reveleazãtocmai valoarea ºi sensul propriu numai dupã ce a fostdepãºitã criza. Este o miºcare liberã ºi marcatã de con-traste puternice, o miºcare ce nu ezitã sã anticipe în modpoetic cântarea vindecãrii (v. 2-6) faþã de cea a suferinþei ºibolii (v. 7-11).

c TM are: ºi de la Domnul meu; unii exegeþi interpreteazã prepo-ziþia „de la” ca fiind forma scurtã a numelui lui Dumnezeu: „O,Doamne, Dumnezeul meu...”.

d Lit.: sacul meu.e Lit.: gloria.

PSALMUL 30 (29) 113

Vindecat în mod miraculos, psalmistul îi mulþumeºte luiDumnezeu ºi vrea sã-i facã pe fraþii sãi de credinþã pãrtaºide învãþãtura mântuitoare pe care el a dobândit-o din expe-rienþã: siguranþa înºelãtoare a omului îi provoacã dezgustlui Dumnezeu ºi el este aruncat în abis; milostivirea divinã,imploratã cu umilinþã ºi credinþã, îl scoate afarã, schim-bând doliul în sãrbãtoare ºi durerea în bucurie. Psalmul 30(29) este o poezie unicã prin originalitatea absolutã a sim-bolurilor, pentru libertatea emoþiilor care nu se vor con-strânse într-un cadru obligatoriu.

Psalmul a fost pus în legãturã cu renaºterea naþionalãconcretizatã ºi, în acelaºi timp, tipizatã în dedicarea tem-plului, realizatã de Iuda Macabeul (1Mac 4,36-59), în anul164, în urma profanãrii sãvârºite de regele Antioh al IV-leaEpifanul din dinastia sirianã a seleucizilor. Acest gest, fun-damental în istoria iudaismului, a fost vãzut ca o reeditarea actului asemãnãtor sãvârºit de Zorobabel la întoarcereadin exilul babilonian, în anul 515 î.C. (Esd 5–6). Cu aceastãocazie, a luat naºtere o sãrbãtoare, popularã ºi în timpul luiIsus (In 10,22), numitã Hanuca, ce înseamnã inaugurare,reînnoire, dedicare.

În psalm gãsim date ideologice ºi teologice comune. Seface apel la viziunea escatologicã tradiþionalã: ºeolul esteexistenþa larvarã, opusã splendorii culorilor pãmânteºti, ºi,de aceea, este semnul blestemului ºi al depãrtãrii deDumnezeu. Este evidenþiatã apoi legãtura retributivã întrebine ºi viaþã, pãcat ºi moarte. Pãcatul fundamental esteorgoliul (v. 7), rãdãcina oricãrui alt pãcat. Dumnezeu estedrept ºi, ca atare, trebuie sã intervinã pedepsind; dar în eldominã legea iubirii ºi a iertãrii (v. 6). Încercarea în felulacesta poate sã fie ºi un semn al iubirii divine, are o funcþiepedagogicã.

Tradiþia patristicã ºi liturgia vãd în psalmul 30 (29) oprofeþie cu privire la învierea lui Cristos ºi îl considerã ca omulþumire a lui Cristos faþã de Tatãl, dupã eliberarea lui de

PSALMUL 30 (29)114

moarte. Prin acest psalm, în numele omenirii, toatãBiserica se roagã ºi celebreazã dedicarea noului templu allui Dumnezeu, zidit pe piatra unghiularã care este Cristos.

Împãrþirea: titlu (v. 1); lauda lui Dumnezeu pentru vin-decarea dobânditã (v. 2-4); invitarea celor pioºi de a luaparte la aceastã laudã (v. 5-6); descrierea spaimei ºi a rugã-ciunii (v. 7-11); rezumatul minunii ºi promisiunea recu-noºtinþei veºnice (v. 12-13).

PSALMUL 30 (29) 115

PSALMUL 31 (30)

Rugãciunea plinã de speranþã a celui drept luat în râs

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.2 Doamne, în tine mã încred,

sã nu fiu dat nicicând de ruºine;mântuieºte-mãa în dreptatea ta.

3 Pleacã-þi urechea spre mine,grãbeºte-te sã mã eliberezi.

Fii pentru mine o stâncã de scãpare,o cetate întãritã, ca sã mã mântuieºti.

4 Tu eºti stânca mea, cetatea mea,pentru numele tãu, condu-mã ºi cãlãuzeºte-mã.

5 Scoate-mã din laþul pe care mi l-au întins,cãci tu eºti tãria mea.

6 În mâinile tale îmi încredinþez sufletul,tu mã vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevãrat.

7 Tu urãºti pe cei care se închinã deºertãciunii idolilor,eu însã îmi pun încrederea numai în Domnul.

8 Mã voi bucura ºi mã voi veseli de îndurarea ta,cãci ai privit la neputinþa mea,tu cunoºti frãmântãrile sufletului meu.

9 Nu m-ai lãsat în mâinile duºmanuluiºi ai pus în loc sigur picioarele mele.

10 Îndurã-te de mine, Doamne,cãci sunt în strâmtorare;

mi s-au uscat de mâhnire ochii, sufletul ºi trupul.

a LXX are: ºi scoate-mã!

11 Cãci se sfârºeºte în durere viaþa meaºi anii mei în suspine;

sãrãciab mi-a sleit puterileºi oasele mele s-au mãcinat.

12 Am ajuns de râsul duºmanilor mei:spaimã mare pentru vecinii ºi cunoscuþii meic;cei care mã vãd pe drum mã ocolesc.

13 Sunt dat uitãrii ca un mort,ca unul fãrã inimã,am ajuns ca o oalã spartã.

14 Când aud învinuirile multora,groaza mã înconjoarãd,

când împreunã se înþeleg între ei împotriva mea,uneltesc sã-mi ia sufletul.

15 Dar eu mã încred în tine, Doamne,ºi spun: „Tu eºti Dumnezeul meu,

16 soartae mea este în mâinile tale!”Scapã-mã din mâinile duºmanilor mei

ºi de cei care mã persecutã.17 Fã sã strãluceascã faþa ta peste slujitorul tãu,

mântuieºte-mã în îndurarea ta.18 Doamne, sã nu fiu fãcut de ruºine

pentru cã am strigat spre tine,cei rãi sã fie fãcuþi de ruºine

ºi sã coboare muþi în locuinþa morþilor.

b În textul ebraic apare: din cauza pãcatelor mele. Majoritatea tra-ducerilor urmeazã LXX.

c Lit.: ºi pentru vecinii mei foarte, iar pentru cunoscuþii mei,spaimã. Existã încercãri de a modifica termenul ebraic foarte pentrua obþine un sens coerent: dezgustãtor, ruinã, calamitate.

d LXX ºi Vg confundã rãdãcina groazã cu a locui ºi traduc: cândaud calomnia multora dintre cei ce locuiesc împrejur.

e Lit.: timpurile mele.

PSALMUL 31 (30) 117

19 Fã sã tacã buzele mincinoase,care vorbesc obraznic împotriva celui dreptcu trufie ºi dispreþ.

20 Cât de mare este bunãtatea ta, Doamnef,pe care ai pregãtit-o pentru cei care se tem de tineºi cu care îi copleºeºti pe cei care se încred în tine

înaintea ochilor tuturor!21 Tu îi ascunzi sub protecþia feþei tale

de uneltirile oamenilor,îi adãposteºti în cortul tãu,departe de limbile care îi clevetesc.

22 Binecuvântat sã fie Domnul,cãci a fãcut pentru mine lucruri minunate,într-o cetate întãritã.

23 În neliniºtea mea, ziceam:„Sunt izgonit dinaintea ta”,

dar tu ai ascultat glasul rugãciunii mele,când am strigat cãtre tine.

24 Iubiþi, aºadar, pe Domnul, voi, toþi credincioºii lui!Domnul pãzeºte pe cei credincioºiºi pedepseºte cu vârf ºi îndesat pe cei mândri.

25 Fiþi tari, prindeþi curaj,voi, toþi cei care nãdãjduiþi în Domnul!

Acest psalm este rugãciunea simplã de lamentaþie ºimulþumire a unui om care, suferind ani în ºir de boalã(v. 10-11), calomniat ºi persecutat de duºmani (v. 5.19.21),evitat de prieteni (v. 12), în faþa ameninþãrii unei morþi vio-lente (v. 6.14), îºi cautã refugiul la Dumnezeu. Se pare cãeste o rugãciune recitatã, dupã ce a fost ascultat (v. 22), în

f Apare în puþine manuscrise, dar este necesar pentru claritateafrazei.

PSALMUL 31 (30)118

cadrul cultului comunitar. Psalmul pune în luminã în modnatural miºcarea vitalã a sentimentelor, a dispoziþiilor ºi agândurilor unui suflet care, în nenorocirea sa, cautã ajutorla Dumnezeu ºi îl gãseºte. Autorul poate sã se prezinteînaintea lui Dumnezeu aºa cum este ºi, condus în rugã-ciune de o mânã invizibilã, este în stare sã treacã de la neli-niºtea cutremurãtoare la mângâierea ºi tãria care izvorãscdin supunerea faþã de bunãtatea lui Dumnezeu. Totulpermite sã vedem cât de mare este inima lui Dumnezeu.

Prin amestecul uimitor de neliniºte ºi de speranþã,psalmul 31 (30) a devenit epigraful vieþii drepþilor persecu-taþi ºi umiliþi, care, în realitate, sunt învingãtori. Cel carese roagã îl defineºte pe hasid (cel pios) total consacrat luiDumnezeu. El rãspunde fidelitãþii veºnice ºi fãrã flexiuni alui Dumnezeu prin fidelitatea lui purã ºi limpede. Întregpoemul reveleazã cadrul psihologic al unei vieþi neîntre-rupte de rugãciune, reflectã cu fidelitate sentimentele,impresiile ºi gândurile unui suflet care, în suferinþã, cautãºi gãseºte un sprijin la Dumnezeu. Definiþia cea mai înaltã,rezervatã lui Abraham, lui Moise, lui David ºi slujitoruluisuferind ºi celui care se roagã din acest psalm, este aceea dea fi ebed Iahve (slujitorul lui Dumnezeu), este unul dintrecolaboratorii cei mai preþioºi în realizarea proiectului demântuire pe care Dumnezeu l-a desenat pentru istorie ºipentru cosmos.

Isus a recitat versetul 6 al acestui psalm pe cruce, înaintede a muri. Pornind de aici, pãrinþii Bisericii i-au atribuit luiCristos tot psalmul 31 (30), gãsind în el o descriere detali-atã a pãtimirii sale ºi afirmarea încrederii constante înTatãl. Sfântul Augustin a sesizat în acest psalm actuali-zarea unui schimb minunat între Cristos ºi omenire. Defapt, cel care nu s-a ruºinat sã ne asume în sine ºi sã vor-beascã limbajul nostru nu se va ruºina nici sã ne transfi-gureze în sine, pentru ca ºi noi sã ne putem exprima cucuvintele sale.

PSALMUL 31 (30) 119

În comuniune cu Cristos, Biserica foloseºte des acestpsalm în liturgie, pentru a implora ajutor în lupta împotri-va duºmanilor spirituali ºi în timpul persecuþiei. Bisericane învaþã sã încheiem fiecare zi a noastrã de pe pãmânt cucuvintele acestui psalm, rostite de Cristos înainte de amuri: „În mâinile tale, Doamne, îmi încredinþez sufletul”.

Împãrþirea: titlu (v. 1); mãrturisirea încrederii în Dum-nezeu (v. 2-9); implorare (v. 10-19); mulþumire (v. 20-23);îndemn la fidelitate (v. 24-25).

PSALMUL 31 (30)120

PSALMUL 32 (31)

Fericirea omului iertat

1 Al lui David. Poema.

Fericit este omul cãruia i s-a iertat fãrãdelegea,cãruia i s-a acoperit pãcatul!

2 Fericit este omulcãruia Domnul nu-i ia în seamã greºeala

ºi în sufletul cãruia nu este prefãcãtorie.3 Câtã vreme am tãcut, mi se topeau oasele

ºi gemeam ziua întreagã.4 Zi ºi noapte apãsa peste mine mâna ta,

vlaga mi se usca în dogoarea veriib. Selah5 Eu þi-am mãrturisit pãcatul meu,

nu þi-am ascuns fãrãdelegea mea.Am zis: „Voi mãrturisi Domnului fãrãdelegile mele”c.

ªi tu ai iertat vinovãþia pãcatului meu. Selah6 De aceea te roagã orice credincios

în timpul strâmtorãriid.Chiar de s-ar dezlãnþui potop de ape,

la el nu vor ajunge.

a Rãdãcina termenului ebraic maskil are sensul de „a învãþa”, deaceea, multe traduceri au: învãþãtura lui David. Unii exegeþi consi-derã cã ar fi vorba de o indicaþie muzicalã.

b LXX ºi Vg, modificând rãdãcina cuvintelor, traduc: ºi am cãzut însuferinþã când spinul tãu mã înþepa.

c LXX ºi unele manuscrise ebraice adaugã: împotriva mea.d Lit.: în timpul gãsirii lui (pãcatului). LXX ºi Vg au: în timpul

potrivit.

7 Tu eºti pentru mine un loc de scãpare,tu mã scoþi din strâmtorare,mã înconjori cu cântãri de bucurie pentru eliberare.

Selah

8 Îþi voi da înþelepciuneºi îþi voi arãta calea pe care sã mergi;te voi sfãtui ºi voi aþinti ochii mei asupra tae.

9 Nu fiþi asemenea calului ºi catârului,lipsiþi de pricepere,

ale cãror fãlcif le strângi cu zãbalã ºi frâu,altfel nu vin dupã tine.

10 De multe dureri are parte cel rãu,dar pe cel care nãdãjduieºte în Domnul,

îndurarea îl va înconjura.11 Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul ºi veseliþi-vã!

Strigaþi de bucurie, toþi cei curaþi cu inima.

Este al doilea dintre cei ºapte psalmi penitenþiali (Ps 6;32; 38; 51; 102; 130; 143), dar nu este o rugãciune specificpenitenþialã, recitatã sub neliniºtea imediatã a pãcatului, cieste un psalm de mulþumire care face referinþã la penitenþãºi la iertarea pãcatelor, ºi, din experienþa personalã apsalmistului, trage învãþãturi pentru fiecare credincios.Alternarea mulþumirii ºi a învãþãturii creeazã un stil mixt,aºa încât rugãciunea de mulþumire este fragmentatã depasaje apropiate de literatura sapienþialã. Duºmanul celmai radical ºi mai periculos pentru psalmist este pãcatulcare se sãlãºluieºte în interiorul conºtiinþei sale ºi de caresunt condiþionate alegerile lui. Avem aici o referinþã lateologia veterotestamentarã a retribuþiei, care este ºi

e LXX ºi Vg au: îmi voi aþinti privirea asupra ta, traducând diferitverbul a sfãtui.

f Termenul ebraic ar mai putea însemna: forþã, ardoare.

PSALMUL 32 (31)122

hermeneutica biblicã a pãcatului. Durerea fizicã sau inte-rioarã care te loveºte este semnul pãcatului. Psalmistulîncercase sã-i ascundã pãcatul lui Dumnezeu. Consecinþa afost cea mai gravã crizã de conºtiinþã al cãrei chin i-a fostluat numai când s-a hotãrât sã-i facã o mãrturisire sincerãlui Dumnezeu. Lauda cea mai mare care i se poate aducelui Dumnezeu, mãrturisirea, înseamnã recunoaºtereapãcatelor pentru a-i permite lui Dumnezeu sã-ºi reverse„fericirea” iertãrii (v. 1), care ºterge rãul. Fericirea iertãriideschide drumul spre reproducerea simbolicã a stãriiinterne ºi externe a celui pãcãtos. Dominã imaginile deardere, ariditate, greutate, slãbiciune ºi geamãt (v. 3-4).Dar mãrturisirea (v. 5), hotãrârea convertirii, învârtirearoþii înseamnã eliberare. Aceasta este deplinã, conform per-spectivei retributive, ºi este fizicã ºi experimentabilã (v. 5-7). Sentimentul fericit al eliberãrii ºi al siguranþei iertãriipãcatelor îl împinge sã-i punã pe alþii în gardã în privinþacãii greºite pe care el a strãbãtut-o ºi sã-i conducã pe caleacea dreaptã, fãrã a se închide cu încãpãþânare harului luiDumnezeu, ci sã i se deschidã cu sinceritate ºi încredere.

Sfântul Paul spune cã psalmul 32 (31) este proclamareaîndurãrii lui Dumnezeu care ne mântuieºte fãrã vreunmerit al nostru (Rom 4,6-8; 5,1-2). Pe fiecare dintre noi,acest psalm ne învaþã cã trebuie sã ne apropiem de izvorulharului meritat de Cristos, umilindu-ne înaintea lui Dum-nezeu prin pocãinþã ºi mãrturisirea pãcatelor. Dacã numaiDumnezeu poate sã ºteargã pãcatele (v. 1-2.5), omul trebuietotuºi sã colaboreze pentru a dobândi iertarea (v. 5.6.9;cf. Rom 6,1-2).

Tradiþia Bisericii ne recomandã acest psalm ca pe unmedicament spiritual pentru cei care au cãzut în pãcatdupã Botez.

Împãrþirea: titlu (1a); prolog (v. 1b-2); cântarea iertãrii(v. 3-7); învãþãturã de tip sapienþial (v. 8-10); epilog cu anti-fonã (v. 11).

PSALMUL 32 (31) 123

PSALMUL 33 (32)

Imn de preamãrire a providenþei lui Dumnezeu

1 Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul;cei fãrã de prihanã

se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã.2 Lãudaþi-l pe Domnul cu harpaa;

cântaþi-i cu alãuta cu zece coarde.3 Cântaþi-i o cântare nouã,

cântaþi cu mãiestrie ºi cu strigãte de veselie.4 Cãci drept este cuvântul Domnului

ºi toate lucrãrile sale sunt vrednice de crezare.5 El iubeºte dreptateab ºi adevãrul,

pãmântul este plin de bunãtatea Domnului.6 Prin cuvântul Domnului au fost fãcute cerurile

ºi prin suflarea gurii lui toate oºtirilec sale.7 El þine ca într-un burdufd apele mãrii

ºi pune în vistierii abisurile.

a Termenul ebraic kinnôr (în LXX kythara) se referã la un instru-ment cu coarde, asemãnãtor harpei, dar de dimensiuni mai micidecât harpa actualã. Celãlalt instrument, nebel (în LXX, psalterion),asemãnãtor lui kinnôr, este considerat de exegeþi ca fiind maiaproape de lirã sau þiterã. Termenul românesc „lãutã”, aplicat prinextensiune tuturor instrumentelor cu coarde, nu indicã exact vechiulinstrument ebraic, întrucât acesta avea coardele întinse doar pe cutiade rezonanþã, neavând coadã sau gât ca la vioarã sau chitarã.

b LXX ºi Vg au: milostivirea.c LXX ºi Vg au: puterile.d Lit.: ca o grãmadã. Datoritã dificultãþii aplicãrii imaginii la ape,

exegeþii au propus: ca într-un burduf. LXX ºi Vg, plus câteva versiunigreceºti, care modificã termenul ebraic, au: îndiguind apele mãrii. S-arface, în acest caz, aluzie la descrierea creaþiei din Genezã.

8 Sã se teamã de Domnul tot pãmântul,în faþa lui sã tremure toþi locuitorii lumii.

9 Cãci el a spus ºi toate s-au fãcut,el a poruncit ºi toate au fost createe.

10 Domnul destramã planurile naþiunilor,el zãdãrniceºte hotãrârile popoarelor;

11 dar planul Domnului rãmâne în veciºi gândurile inimii sale din neam în neam.

12 Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul,poporul pe care el ºi l-a ales ca moºtenire.

13 Domnul priveºte din ceruri,el îi vede pe toþi fiii oamenilorf.

14 Din locuinþa lui sfântãg,îi cerceteazã pe toþi locuitorii pãmântului.

15 El singurh a plãsmuit inimile lorºi le cunoaºte toate faptele.

16 Regele nu se salveazã prin mulþimea armatei,nici cel viteaz nu scapã prin marea lui putere.

17 Nu ajunge calul pentru a da mântuireºi cu toatã puterea lui nu poate izbãvi.

18 Iatã, ochii Domnului sunt îndreptaþispre cei care se tem de el,spre cei care nãdãjduiesc în mila lui,

19 ca sã scape de la moarte sufletele lorºi sã-i hrãneascã în timp de foamete.

20 Sufletul nostru îl aºteaptã pe Domnul;pentru cã el este ajutorul ºi apãrãtorul nostru,

e TM are: ºi a stat în picioare. LXX, Vg, NVg ºi traducerile mo-derne au varianta din text.

f Lit.: toþii fiii lui Adam.g Lit.: locul locuinþei.h LXX ºi Vg aplicã termenul inimilor: care a plãsmuit inimile

tuturor sau inima fiecãruia în parte.

PSALMUL 33 (32) 125

21 pentru cã în el se va bucura inima noastrãºi în numele lui cel sfânt ne-am pus nãdejdea.

22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã,precum ºi speranþa noastrã este în tine.

Acest psalm este un cânt închinat providenþei divineatotputernice, atotºtiutoare ºi mântuitoare. Este un imnînchinat Cuvântului care creeazã (v. 6.9), care dã stabilitateºi consistenþã fiinþei (v. 4), care conduce istoria cu dreptate(v. 5) ºi cu iubire (v. 5.18.22), care are grijã, mai ales, deIsrael (v. 12) ºi are grijã de cei credincioºi faþã de care sepoartã ca un tatã (v. 19.20). Este un imn închinat Cuvân-tului creator care nu rãmâne în limitele creaturii, ci estedeasupra ei în transcendenþa lui ºi în veºnicie (v. 11). Esteun imn închinat bucuriei ºi pãcii pe care Cuvântul le oferãaceluia care ºtie sã aleagã în amalgamul aparent contradic-toriu al istoriei (v. 1.12.21). Psalmul 33 (32) este dominatde o viziune optimistã asupra realitãþilor pãmânteºti a cãrorbazã este „harta universului” trasatã de prima paginã acreaþiei (Gen 1,1–2,4a), presupusã de imnurile închinatecreaþiei în Psaltire (8; 29; 104 etc) ºi preamãritã de monu-mentalele ºi inegalabilele discursuri ale lui Dumnezeu,conþinute în Iob 38–41. Însã nu numai realitãþile pãmân-teºti, fizice ºi materiale, spaþiale ºi cantitative sunt cauzateºi organizate de Dumnezeu; ºi fluxul temporal al istoriei,realitatea umanã ºi moralã din toate epocile sunt coordo-nate de Dumnezeu într-un plan încãrcat de semnificaþie,într-o frescã ce este în curs lent ºi progresiv de creaþie, sprerealizarea unei capodopere finale. Psalmul este un imnînchinat ochiului atotvãzãtor al lui Dumnezeu (v. 13-14),care, din înãlþimea transcendenþei sale poate sã îmbrãþi-ºeze într-un proiect unic tot orizontul fiinþei. Poemul esteo cântare care dezvãluie coerenþa lumii fizice ºi a celeimorale întrepãtrunse în proiectul divin. Am putea spune cuTeilhard de Chardin cã: „Adevãrul nu este altceva decât

PSALMUL 33 (32)126

coerenþa totalã a universului. Universul ºi istoria au acelaºipunct de pornire ºi converg spre un unic scop: contemplândorganizarea ºi dezvoltarea cosmosului, omul descoperã sen-sul destinului sãu ºi al istoriei universale a mântuirii”. Acestpsalm ar putea face aluzie la sãrbãtoarea Anului Nou.

Noi, care trãim în timpurile de pe urmã ale istoriei, amvãzut manifestarea Cuvântului lui Dumnezeu care a creatcerurile ºi am primit în noi înºine Duhul lui Dumnezeucare a desãvârºit lucrarea creaþiei.

Trãind în Bisericã, noi suntem noua creaþie, lucrareaCuvântului ºi a Duhului Sfânt, ºi suntem pãmântul adãpatde iubirea lui milostivã. Biserica este comunitatea celordrepþi care îl laudã pe Tatãl: în ea trãieºte Cristos, autorullaudei perfecte ºi perene, care, în Euharistie, se ridicã de lapãmânt spre ceruri; iar acolo, sus, rãsunã deja vocea Bise-ricii.

Împãrþirea: invitaþie la lauda lui Dumnezeu (v. 1-3); putereaCuvântului lui Dumnezeu în creaþie (v. 4-9); Dumnezeuconduce istoria (v. 10-12); atotºtiinþa lui Dumnezeu (v. 13-15);încrederea omului în Dumnezeu (v. 16-19); rãspunsul popo-rului credincios (v. 20-22).

PSALMUL 33 (32) 127

PSALMUL 34 (33)

Preamãrirea iubirii ºi a dreptãþii lui Dumnezeu

1 Al lui David. Când s-a prefãcut nebun înaintea lui Abimelec ºi, fiind alungat de la acesta,a plecata.

2 Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, Aleflauda lui va fi fãrã încetare în gura mea.

3 Sã se laude sufletul meu în Domnul! BetSã audã cei umili ºi sã se bucure!

4 Preamãriþi-l pe Domnul împreunã cu mine, Ghimelsã înãlþãm numele lui împreunã!

5 L-am cãutat pe Domnul ºi el mi-a rãspuns Daletºi m-a eliberat de orice teamã.

6 Priviþi la el ºi veþi fi luminaþi Heºi feþele voastre nu se vor ruºina.

7 Acest sãrac a strigat ºi Domnul l-a ascultat Zainºi l-a scãpat din toate necazurile sale.

8 Îngerul Domnului vegheazã lângã cei ce se tem de el Hetºi-i scapã din primejdie.

9 Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul, Tetferice de omul care se încrede în el.

10 Temeþi-vã de Domnul, voi, sfinþii lui, Iodcãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de el.

11 Bogaþiib au sãrãcit ºi îndurã foame, Kafdar cei care îl cautã pe Domnul nu duc lipsã de nimic.

a În textul din 1Sam 21,11-16, la care se face referinþã, regele filis-tean se numeºte Achiº. Datoritã acestui fapt, în manuscrisele greceºtiale psalmului 34 apar variante: Achimelec, Amelec.

b TM are: puii de leu. Aici urmãm LXX ºi Vg.

12 Veniþi, fiilor, ascultaþi-mã, Lamedvã voi învãþa frica de Domnul.

13 Cine este omul care doreºte viaþa, Memcare vrea zile multe ca sã vadã binele?

14 Fereºte-þi limba de rãutate Nunºi buzele de vorbe înºelãtoare;

15 fugi de rãu ºi fã binele, Samekcautã pacea ºi urmeaz-o.

16 Ochii Domnului sunt peste cei drepþi Ainºi urechea lui ia aminte la strigãtele lor.

17 Faþa Domnului este împotriva celor ce fac rãul, Pepentru a ºterge amintirea lor de pe pãmânt.

18 Când cei drepþi strigã, Domnul îi aude Þadeºi-i scapã din orice strâmtoare.

19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã Qofºi-i mântuieºte pe cei cu sufletul mâhnit.

20 Multe încercãri se abat peste cel drept, Reºdar Domnul îl elibereazã din toate.

21 El vegheazã asupra fiecãruia dintre oasele sale, Sinnici unul dintre ele nu va fi zdrobit.

22 Pe cel nelegiuit îl va ucide rãutatea, Tauiar duºmanii celui drept îºi vor primi pedeapsa.

23 Domnul elibereazã sufletele slujitorilor sãi,nu vor fi pedepsiþi cei ce se încred într-însul.

Psalmul este expresia unei atitudini de încredere radi-calã ºi de abandon în Dumnezeu, strãbãtut de la un capãtla altul de entuziasmul aceluia care se simte iubit deDomnul ºi vrea ca toþi sã experimenteze bucuria credinþei,singura certitudine într-o lume plinã de perversitate.Punctul de plecare al psalmistului este o experienþã per-sonalã: prin încrederea în Dumnezeu, el, care se roagã, agãsit locul de refugiu care l-a eliberat de furtuna încercãrii.

PSALMUL 34 (33) 129

Acest psalm oferã un portret detaliat al sãracilor luiDumnezeu. Sunt cei care se tem de Domnul crezând în el(v. 8.10), sunt cei care îl cautã pe Domnul (v. 11; cf. 5), suntcei care îºi pun încrederea într-însul (v. 9), sunt sfinþii lui(v. 10), drepþii lui (v. 16.20.22), sunt slujitorii lui Dumnezeu(v. 23), sunt cei care au inima zdrobitã din cauza cãinþei(v. 19), sunt cei care cautã chipul lui Dumnezeu ºi suntluminaþi de acesta (v. 6), sunt oamenii care fug de rãu,cãutând binele ºi pacea (v. 14.15), sunt cei persecutaþi dincauza dreptãþii care strigã spre Dumnezeu din mijloculsuferinþei (v. 18). În întregul sãu, psalmul transmite bucu-ria credinþei, unica siguranþã într-o lume falsã.

Experienþa personalã se transformã într-un cânt comu-nitar al adunãrii liturgice ºi este introdusã în circuitul viual celor credincioºi, transformându-se într-un mesaj adre-sat tuturor. Psalmul este un acrostih alfabetic, cu influenþedin literatura sapienþialã.

În acest psalm, spune sfântul Augustin, Cristos însuºi îiinvitã pe toþi oamenii sã-l laude pe Tatãl împreunã cu el ºiîi învaþã pe toþi teama sfântã de Dumnezeu.

În liturgie, Biserica a acordat întotdeauna acestui psalmo mare importanþã. Ea adreseazã îndemnurile acestui psalmcatecumenilor ºi celor care se pregãtesc sã primeascã Bote-zul, ca sã intre în comuniune de viaþã cu Dumnezeu careeste aproape de cel care suferã ºi-i protejeazã pe cei care-ºipun încrederea în el. Botezul este sacramentul credinþei ºial iluminãrii supranaturale. Totodatã, Biserica l-a transfor-mat în cântarea tradiþionalã a comuniunii euharistice:„Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul!” (v. 9). ªi sfinþiipãrinþi au folosit psalmul 34 (33) în cateheza euharisticã.

Împãrþirea: titlu (v. 1); mulþumire individualã (v. 2-11);învãþãturã pareneticã (v. 12-22); încrederea celui drept (v. 23).

PSALMUL 34 (33)130

PSALMUL 35 (34)

Cerere de ajutor a credinciosului persecutat

1 Al lui David.

Judecã-i tu, Doamne, pe cei care mã judecã,luptã tu cu cei ce luptã împotriva mea!

2 Apucã scutul ºi pavãzaa

ºi ridicã-te în ajutorul meu!3 Ridicã suliþa ºi barda

împotriva prigonitorilor mei!Spune sufletului meu: „Eu sunt mântuirea ta”.

4 Sã fie ruºinaþi ºi umiliþicei care urãsc sufletul meu,sã dea înapoi ºi sã se facã de râs

cei ce urzesc nenorocirea mea!5 Sã fie ca pleava luatã de vânt

ºi îngerul Domnului sã-i nimiceascã.6 Sã le fie calea întunecoasã ºi alunecoasã

ºi îngerul Domnului sã-i urmãreascã!7 Cãci mi-au întins laþulb lor

ºi fãrã de temei au sãpat o groapã,ca sã-mi piardã sufletul.

8 Sã vinã pe neaºteptate nenorocirea peste eiºi laþul pe care l-au întins, pe ei sã-i prindã,ei înºiºi sã cadã în nenorocire!

a Termenii ebraici indicã douã feluri de scut: scutul mic, folosit deluptãtor în mâna dreaptã, ºi scutul mare, folosit de scutieri.

b LXX ºi Vg au: au întins laþul lor peste groapã.

9 Iar sufletul meu va tresãlta în Domnul,se va desfãta de mântuirea lui.

10 Toate oasele mele vor zice:„Cine e ca tine, Doamne?

Tu, care mântuieºti pe cel sãrmande mâna celor mai puternici decât el,

pe cel sãrac ºi lipsit de cei ce-l jefuiesc”.11 S-au ridicat martori mincinoºi,

care mã întreabã de lucruri pe care nu le ºtiu;12 ei mã rãsplãtesc cu rãu în loc de bine,

sufletul meu e cuprins de dezolare.13 Iar eu, când ei erau bolnavi,

mã îmbrãcam în sac,îmi smeream sufletul cu postºi în inima mea mã rugam pentru ei neîncetatc.

14 Mã zbãteam ca pentru un prieten al meu,ca pentru un frate,

ca ºi cum mi-aº fi jelit mama,aºa eram zdrobit de durere.

15 Dar ei se bucurã când mã clatin;se adunã, se strâng împotriva mea

ca sã mã loveascã, ºi eu nu ºtiam;ca sã mã sfâºie fãrã încetared,

16 mã ispitesc, mã batjocoresc în fel ºi chip,scrâºnesc din dinþi împotriva mea.

17 Doamne, cât vei mai privi?Scapã sufletul meu de rãutatea lor,de puii de leu, pe mine, cel pãrãsit!e

c Lit.: ºi rugãciunea mea se întorcea în pieptul meu.d LXX ºi Vg pun acest rând în v. 16, sub forma: s-au risipit ºi nu

s-au cãit.e Lit.: lãsat singur.

PSALMUL 35 (34)132

18 Te voi preamãri în adunarea cea mare,în mijlocul unui popor puternic te voi lãuda.

19 Sã nu râdã de mine duºmanii mei mincinoºi,nici sã facã semne cu ochiul

cei care mã urãsc fãrã motiv!20 Cãci ei nu vorbesc de pace,

ci, împotriva celor paºnici din þarã,urzesc planuri viclene.

21 κi deschid gura larg asupra mea ºi zic:„Bine, bine! Am vãzut cu ochii noºtri”.

22 Tu ai vãzut, Doamne. Nu sta în tãcere!Doamne, nu te îndepãrta de mine!

23 Ia aminte ºi ridicã-te la judecata mea,Dumnezeul meu ºi Domnul meu,

în apãrarea cauzei mele!24 Judecã-mã dupã dreptatea ta,

Doamne, Dumnezeul meu,ca sã nu râdã ei de mine!

25 Sã nu zicã în inima lor:„Ce bucurie pentru sufletul nostru!”,nici sã nu spunã: „L-am înghiþit”.

26 Sã se ruºineze ºi sã fie fãcuþi de râstoþi cei care se bucurã de nenorocirea mea!

Sã fie acoperiþi de ruºine ºi de ocarãcei care se cred mari înaintea mea!

27 Sã tresalte de veselie ºi sã se bucurecei care voiesc dreptatea mea,

sã spunã pururi:„Preaînãlþat fie Domnul,cel care vrea pacea slujitorului sãu”.

28 ªi limba mea va vesti dreptatea taºi va cânta lauda ta ziua întreagã.

PSALMUL 35 (34) 133

Psalmistul pare sã fie victima unui complot judiciarîncredinþat unei magistraturi corupte, bazat pe acuze false.În faþa acestei farse procesuale amare, din cauza faptuluicã acuzatorii sunt foºti prieteni, cel nevinovat nu are altãsoluþie decât aceea de a apela la instanþa supremã, judecã-torul-Dumnezeu, pentru a interveni ºi a demasca nedrep-tatea ºi a restabili dreptatea. Apelul la lamentaþie ºi laimplorarea ajutorului (v. 1.19) reflectã neliniºtea interioarãcare îl conduce pe cel care se roagã de la profunzimeadurerii umane trãite ºi de la amãrãciunea adâncã la caleaîncrederii în Dumnezeu (v. 9.18.27.28). În acest sens, psal-mul se transformã într-o mãrturie a veºnicei tragedii a vic-timei, a celui oprimat, a celui torturat ºi a celui înºelat.Unica speranþã le rãmâne numai în Domnul dreptãþii, carenu poate sta în veci indiferent, deci speranþa lor rãmâne înajutorul aceluia care „vrea pacea slujitorului sãu” (v. 27).

Presupoziþia cã faptul istoric ce dã naºtere acestui psalmar fi persecutarea lui David din partea lui Saul este slabatestatã. Dimpotrivã, psalmul 35 (34), prin sinceritatea sasfâºietoare, prin indignarea care-l cuprinde, mai ales,înaintea experienþei amare a trãdãrii (v. 11-14), prin origi-nalitatea plasticã a imaginilor (v. 2.3.5-8.25) ºi amesteculde tonalitãþi (v. 1.17.21-24), ca ºi prin monotonia realistã ºidescumpãnitoare a protestului sãu, nu poate fi închis încadrul strâmt al unei scheme codificate.

Cristos însuºi s-a identificat cu dreptul persecutat carese roagã în acest psalm: „Însã acum au vãzut ºi m-au urâtºi pe mine, ºi pe Tatãl meu. Dar trebuie sã se împlineascãcuvântul scris în Legea lor: «M-au urât fãrã motiv»” (v. 19citat în In 15,24-25). În liturgie, psalmul 35 (34) exprimãplângerea lui Cristos în timpul pãtimirii sale.

Biserica, fiind pãrtaºã la pãtimirea lui Cristos, se roagãºi ea, prin acest psalm, în celebrãrile liturgice, împreunã cuCristos, Tatãlui ceresc. Sentimentele izvorâte din inima Rãs-cumpãrãtorului în timpul pãtimirii sale sunt exprimate în

PSALMUL 35 (34)134

liturgie prin gura Bisericii. Ea îi împrumutã acum limba eilui Cristos în rugãciune, pentru ca mântuirea dobânditã deel sã fie participatã de oamenii din toate þãrile ºi din toateveacurile. Astfel, Biserica se roagã pentru toþi cei persecu-taþi ºi, prin rugãciunea ei, îi susþine în suferinþele lor; însã,în Bisericã, se roagã Cristos însuºi, care suferã ºi el în ceicare suferã persecuþii din iubire faþã de dreptate.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); invocaþie (v. 1b-3); imprecaþieîmpotriva persecutorilor (v. 4-6); descrierea situaþiei (v. 7-8);mulþumire (v. 9-10); lamentaþie (v. 11-12); mãrturisirea nevi-novãþiei (v. 13-14); iubirea înºelatã (v. 15-18); rugãciune(v. 19-21); siguranþa cã Dumnezeu face dreptate (v. 22-26);mulþumire adusã lui Dumnezeu (v. 27-28).

PSALMUL 35 (34) 135

PSALMUL 36 (35)

Abisul pãcatului ºi noianul milostivirii

1 Maestrului de cor. Slujitorul lui Iahve. Al lui David.2 În adâncul inimii celuia nelegiuit ºuºoteºte pãcatul,

înaintea ochilor sãi nu este fricã de Dumnezeu.3 Atât de mult se mãguleºte pe sine,

încât nu-ºi descoperã fãrãdelegea, ca s-o urascã.4 Cuvintele gurii sale sunt rãutate ºi înºelãciune,

el refuzã sã înþeleagã ºi sã facã binele.5 La fãrãdelege se gândeºte în aºternutul sãu,

merge pe calea care nu este bunãºi nu urãºte rãul.

6 Bunãtatea ta, Doamne, este pânã la ceruriºi fidelitatea ta pânã la nori.

7 Dreptatea ta este ca munþii lui Dumnezeuºi judecãþile tale sunt ca abisul cel mare.Tu, Doamne, ajuþi oameni ºi animale.

8 Cât de minunatã este bunãtatea ta, Dumnezeule!bFiii oamenilor îºi gãsesc adãpost

la umbra aripilor tale.9 Se saturã din belºugul casei tale,

tu îi adãpi din ºuvoaiele desfãtãrilor tale.10 Cãci la tine este izvorul vieþii

ºi în lumina ta vom vedea lumina.

a Textul ebraic are pronumele la persoana întâi: s-a fãcutdestãinuire în inima mea cã.

b În textul ebraic, vocativul Dumnezeule intrã în rândul urmãtor,cãpãtând urmãtoarea semnificaþie: zeii ºi fiii oamenilor.

11 Pãstreazã îndurarea ta peste cei care te cunoscºi dreptatea ta peste cei curaþi cu inima.

12 Sã nu vinã asupra mea piciorul celor mândriºi mâna celor rãi sã nu mã izgoneascã.

13 Iatã, au cãzut fãcãtorii de rele,s-au prãbuºit ºi nu se vor putea ridica.

Psalmul 36 (35) opune abisul rãutãþii pãcãtosului abisu-lui bunãtãþii lui Dumnezeu ºi, alãturi de strigãtul plin dedispreþ al celui pãcãtos, înalþã lamentaþia celui drept, careeste complet abandonat în Dumnezeu, izvor ce potoleºtesetea ºi luminã ce lumineazã calea. Ne este prezentatãomenirea ca un mozaic de coruptibilitate ºi de inocenþã, deurã ºi de iubire, de blestem ºi de rugãciune. Din acestpsalm apare clar cã rãutatea umanã, cauzã a pesimismuluiºi a descurajãrii, nu poate sã învingã strãlucirea bunãtãþiilui Dumnezeu. Psalmul este compus din elemente diferite:sapienþiale, imnice, lamentaþiuni. Dar, înrudindu-se cupsalmii 49 (48) ºi 73 (72), la fel ca aceºtia, dupã o incursi-une pesimistã pe terenul rãului ºi al perversiunii, sedeschide spre seninãtatea meditaþiei ºi a credinþei.Multiplicitatea sentimentelor încercate se exprimã printr-ovarietate de tonalitãþi care fac psalmul o compoziþie ire-ductibilã la o schemã unicã. Libertatea creativitãþii umaneºi a emoþiilor interioare depãºeºte marginile cataloagelorprea riguroase. Înþelepciunea, lamentaþia, imnul ºi dialogulse amestecã în armonia unei singure invocaþii.

Sfântul Paul citeazã, în Rom 3,18, versetul 2 al acestuipsalm subliniind faptul cã, în faþa misterului pãcatului, substãpânirea cãruia zac toþi oamenii, se aflã misterul haruluiºi al dreptãþii lui Dumnezeu care s-a manifestat prin cre-dinþa în Isus Cristos pentru toþi cei care cred (cf. Rom 3,9-23).Liturgia ºi pãrinþii Bisericii au gãsit în acest psalmdenunþarea rãutãþii lui Iuda ºi a iudeilor care l-au refuzat

PSALMUL 36 (35) 137

pe Cristos ºi revelarea bunãtãþii, adevãrului ºi dreptãþii luiCristos.

Biserica este casa lui Dumnezeu (v. 9), despre care vor-beºte acest psalm, ºi, în ea, oamenii pot gãsi belºugul vieþiiºi ºuvoaiele desfãtãrii. Din acest torent ne potolim setea înBotez ºi, în abundenþa vieþii pe care ne-o dã Euharistia,putem sã ne bucurãm de iubirea îndurãtoare a lui Cristos;prin harul sãu, bunãtatea lui Dumnezeu se rãspândeºteasupra întregii creaþii. Lumina harului, care ne-a fost acumoferit prin credinþã, ne pregãteºte sã ne bucurãm de lumi-na veºnicã a viziunii beatifice.

Împãrþirea: titlu (v. 1); reflecþie sapienþialã asupra omu-lui subjugat de pãcat (v. 2-5); cântarea entuziastã a drep-tãþii divine (v. 6-11); implorarea dreptãþii divine (v. 12-13).

PSALMUL 36 (35)138

PSALMUL 37 (36)

Învãþãtura despre soarta celor pãcãtoºi ºi a celor drepþi

1 Al lui David.

Nu-i invidia pe cei care fac rãul Alefºi nu fi gelos pe cei care sãvârºesc nedreptatea,

2 cãci se usucã îndatã ca iarbaºi ca verdeaþa câmpului se ofilesc.

3 Încrede-te în Domnul ºi fã binele; Betlocuieºte pãmântul ºi pãstreazã-þi credinþaa.

4 Cautã-þi bucuria în Domnul Ghimelºi el va asculta cererile inimii tale.

5 Încredinþeazã-i Domnului calea taºi încrede-te în el,

ºi el va duce la îndeplinire;6 el va face sã strãluceascã dreptatea ta ca lumina

ºi judecata ta ca soarele la amiazã.7 Stai în tãcere înaintea Domnului ºi aºteaptã-lb; Dalet

nu-l invidia pe cel care are reuºitã în drumul sãu,pe omul care urzeºte viclenie.

8 Fereºte-te de mânie, depãrteazã de la tine furia, Henu te aprinde, ca sã nu faci rãul,

9 fiindcã cei ce fac rele vor fi nimiciþi,iar cei ce nãdãjduiesc în Domnul vor moºteni pãmântul.

a Lit.: paºte în siguranþã. Expresia este interpretatã în diferitefeluri: LXX înlocuieºte „siguranþã”, „fidelitate”, cu „bogãþie”, tra-ducând: ºi hrãneºte-te din bogãþiile sale. Inversarea versetelor seexplicã ºi prin dificultatea redãrii verbului „a paºte” înþeles ca: apãzi, a pãstra, a trãi, iar „fidelitate” este interpretat drept credinþã(pãstreazã-þi, trãieºte-þi credinþa).

b LXX are: roagã-te lui.

10 Încã puþin ºi cel rãu nu va mai fi; Wawvei cãuta locul lui ºi nu-l vei mai gãsi.

11 Dar cei sãrmani vor moºteni pãmântulºi se vor bucura de multã pace.

12 Cel rãu unelteºte împotriva celui drept Zainºi scrâºneºte din dinþi împotriva lui.

13 Domnul însã râde de el,cãci vede cum i-a venit ziua.

14 Cei rãi scot sabia, îºi încordeazã arcul, Hetca sã-l doboare pe cel smerit ºi sãrac,ca sã-i ucidã pe cei care urmeazã cãi dreptec.

15 Dar sabia lor le va intra în inimãºi arcurile lor se vor frânge.

16 Mai bun e puþinul celui drept Tetdecât bogãþia multãd a celor nelegiuiþi,

17 cãci braþele celor nelegiuiþi vor fi zdrobite,dar sprijinul celor drepþi este Domnul.

18 Domnul cunoaºte zilelee celor neprihãniþi, Iodmoºtenirea lor este veºnicã.

19 Ei nu rãmân de ruºine în timpul nenorociriiºi în zilele de foamete sunt îndestulaþi.

20 Fiindcã cei rãi vor fi nimiciþi Kafºi vrãjmaºii Domnului

ca podoaba câmpului vor trece,ca fumul se vor risipif.

21 Cel nelegiuit împrumutã ºi nu dã înapoi, Lameddar cel drept se îndurã ºi dãruieºte.

c LXX are: ca sã-i înjunghie pe cei drepþi cu inima.d Unii traduc: bogãþia multor nelegiuiþi.e LXX are: cãile.f Dificultatea sensului expresiei ebraice îi face pe mulþi exegeþi sã

modifice textul pe baza mãrturiilor de la Qumran: ca flacãra câmpi-ilor. Se face astfel aluzie la practica de a arde pajiºtea pentru a fertilizaterenul ce va fi cultivat. În acest fel, dispare verdeaþa ºi frumuseþeacâmpiei. LXX are: îndatã ce s-au înãlþat ºi s-au îngâmfat, ca fumul.

PSALMUL 37 (36)140

22 Cãci cei binecuvântaþi de el vor moºteni pãmântul,iar cei blestemaþi de el vor fi nimiciþi.

23 Paºii omului sunt întãriþi de Domnul Memºi-l însoþeºte cu iubire pe cãrarea vieþii.

24 Când omul se clatinã, nu cade,cãci Domnul îl þine de mânã.

25 Am fost tânãr ºi am îmbãtrânit, Nundar n-am vãzut sã fie pãrãsit cel drept,nici urmaºii lui sã cerºeascã pâine.

26 Ziua întreagã, el se milostiveºte ºi dã cu împrumutºi neamul lui va fi binecuvântat.

27 Îndepãrteazã-te de rãu ºi fã binele Samekºi vei avea o casã pentru totdeauna.

28 Cãci Domnul iubeºte dreptateaºi nu pãrãseºte pe credincioºii sãi.

Cei rãi vor pieri pentru totdeauna Ainºi neamul celor fãrã de lege va fi nimicit.

29 Cei drepþi vor moºteni pãmântulºi-l vor locui în vecii vecilor.

30 Gura celui drept exprimã înþelepciunea Peºi limba lui rosteºte dreptatea.

31 Legea Dumnezeului sãu este în inima luiºi paºii lui nu ºovãie.

32 Nelegiuitul pândeºte pe cel drept, Þadecãutând sã-l omoare;

33 dar Domnul nu-l lasã în mâinile luiºi nu-l va condamna când va fi judecat.

34 Aºteaptã-l pe Domnul ºi pãzeºte calea lui Qofºi el te va înãlþa ca sã moºteneºti pãmântul,ºi tu vei vedea când vor fi nimiciþi pãcãtoºii.

35 L-am vãzut pe cel nelegiuit triumfând Reººi ridicându-se ca un cedru înverzitg;

g Urmând versiunea siriacã ºi LXX, unele traduceri au: ca cedriiLibanului.

PSALMUL 37 (36) 141

36 a trecut ºi nu mai este,l-am cãutat ºi nu l-am mai aflath.

37 Priveºte la cel desãvârºit, cautã la cel drept, Sincãci omul pãcii are parte de urmaºi.

38 Cei nelegiuiþi însã vor dispãrea cu toþii,urmaºii celor fãrã de lege vor fi nimiciþi.

39 Mântuirea celor drepþi vine de la Domnul, Tauel este ocrotitorul lor în timpul încercãrii.

40 Domnul le vine în ajutor ºi-i elibereazã,îi scapã de cei nelegiuiþi ºi-i mântuieºte,pentru cã ºi-au pus speranþa în el.

Psalmul este o creaþie sapienþialã, formând un acrostihalfabetic. Un venerabil pios încãrcat de experienþã încearcãsã stãpâneascã nerãbdarea ºi iritarea unora, probabil,tineri imaturi ºi fãrã experienþã cu privire la atitudineatainicã a lui Dumnezeu, care se simt deziluzionaþi sau scan-dalizaþi cu privire la prosperitatea celui nelegiuit, prospe-ritate inexplicabilã în lumina învãþãturii tradiþionale arecompensei divine. Printr-o serie de observaþii confor-miste ºi neoriginale, psalmistul îi invitã pe aceºtia sã aibãîncredere în Domnul (v. 3.4.5.7.9.34), sã fie blânzi (v. 11),pentru cã cei care fac rãul vor fi ºterºi de pe pãmânt (v. 9-10.22.28.34.38), în timp ce Domnul îi asigurã pe cei drepþiºi blânzi cã vor moºteni pãmântul. În felul acesta, promisi-unea fãcutã lui Abraham este reinterpretatã în relaþie cudoctrina retribuþiei temporale ºi îi priveºte în mod direct pecel care „îl aºteaptã pe Domnul ºi pãzeºte calea lui” (v. 34),„pe cei drepþi” (v. 29), „pe cei neprihãniþi” (v. 18), pe celcare „se îndepãrteazã de rãu ºi face binele” (v. 27), „pe ceibinecuvântaþi de Dumnezeu” (v. 22). În timp ce pedeapsadivinã nu poate sã nu se abatã asupra celor pãcãtoºi, cei

h LXX are: ºi nu a fost gãsit locul lor.

PSALMUL 37 (36)142

sãrmani sunt siguri cã se vor bucura de o fericire sigurã (v.11), în care se realizeazã promisiunea fãcutã lui Abraham.Autorul psalmului are drept scop schiþarea chipului unuidiscipol al maestrului înþelepciunii, cãruia îi sunt propusenoi idealuri. Discipolul trebuie sã aspire sã realizeze înviaþã, ca ideal suprem, o comuniune intimã ºi absolutã cuDomnul.

De multe ori, sunt menþionate „pãmântul”, „þara”(v. 3.9.11.22.29.34); este vorba de Þara Promisã, Palestina(Dt 11,1-32), mai târziu, consideratã ca figurã a cerului(Evr 11,8-16) sau a împãrãþiei lui Dumnezeu (Mt 5,4).

Cristos, cel nevinovat ºi drept prin excelenþã, a venitîntre noi sãrman, umil, blând, persecutat de cei nelegiuiþi,omul durerilor, abãtându-se asupra lui suferinþele tuturor.Putem, aºadar, sã înþelegem afirmaþiile din psalmul 37 (36)ca pe un îndemn adresat lui Cristos ºi Bisericii sale: omuldrept despre care vorbeºte psalmul este Cristos; Bisericaeste descendenþa lui.

Biserica continuã sã ofere credincioºilor sãi învãþãtura ºiîndemnurile psalmului 37 (36), recomandând rãbdarea înîncercãri, perseverenþa în bine, speranþa în promisiunileviitoare, fãrã a se lãsa înºelaþi de fericirea efemerã ºi peri-culoasã a celor nelegiuiþi.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); îndemn la echilibru în apreci-erea bunãstãrii altora (v. 1b-9); criteriile retribuþiei divine(v. 10-33); victoria asupra celor nelegiuiþi ºi triumful celordrepþi (v. 34-40).

PSALMUL 37 (36) 143

PSALMUL 38 (37)

Tânguirea omului bolnav

1 Psalm. Al lui David. Pentru comemorarea.2 Doamne, sã nu mã mustri în mânia ta

ºi sã nu mã pedepseºti în furia ta.3 Cãci sãgeþile tale s-au înfipt în mine

ºi mâna ta apasã peste mine.4 Nimic nu este sãnãtos în trupul meu

în faþa mâniei tale,ºi nu este paceb în oasele mele,din cauza pãcatelor mele.

5 Cãci fãrãdelegile mi-au acoperit capul,ca o povarã prea grea pentru mine.

6 Au putrezit ºi s-au înveninat rãnile mele,din pricina nebuniei mele.

7 M-am încovoiat ºi m-am gârbovit cu totul;toatã ziua umblu în mâhnire.

8 Rãrunchii îmi sunt cuprinºi de febrãºi nu mai e nimic sãnãtos în trupul meu.

9 Sunt frânt ºi istovit cu totul,strig din cauza zbuciumului inimii mele.

10 Doamne, în faþa ta e toatã dorinþa meaºi suspinul meu nu-þi este ascuns.

a Sensul expresiei este nesigur. Unii exegeþi cred cã ar fi vorbadespre o indicaþie liturgicã în legãturã cu jertfa de fãinã ºi unt-delemn. LXX adaugã: „de sâmbãtã”, dar nici aceastã indicaþie nuaduce vreo clarificare.

b LXX are: ºi nu este nimic intact în...

11 Inima mi se zbate, m-au pãrãsit puterileºi mi-am pierdut chiar ºi lumina ochilor.

12 Prietenii ºi cunoscuþii se îndepãrteazãc,din cauza rãnii mele,

ºi rudele mele stau deoparte.13 Cei care vor sã-mi ia sufletul îmi întind curse,

cei care-mi vor rãul vorbesc de pieirea meaºi vicleºuguri pun la cale ziua întreagã.

14 Iar eu, ca un surd, nu iau aminteºi sunt ca un mut ce nu-ºi deschide gura,

15 ca omul ce nu audeºi nu iese rãspuns din gura lui.

16 Pentru cã în tine, Doamne, mi-am pus speranþatu îmi vei rãspunde, Doamne, Dumnezeul meu!

17 Spuneam, de fapt: „Sã nu râdã de mined

când mi se clatinã piciorul,sã nu se ridice cu mândrie împotriva mea”.

18 Sunt gata sã mã prãbuºescºi durerea înaintea mea este pururea.

19 Cãci eu îmi mãrturisesc fãrãdelegeaºi mã înspãimânt de pãcatul meu.

20 Duºmanii mei sunt plini de viaþã ºi sunt puterniciºi s-au înmulþit cei care mã urãsc fãrã motiv.

21 Ei îmi rãsplãtesc binele cu rãuºi mã acuzã, pentru cã eu caut binele.

22 Sã nu mã pãrãseºti, Doamne;Dumnezeul meu, sã nu te îndepãrtezi de la mine!

23 Grãbeºte-te sã mã ajuþi,Doamne, mântuirea mea!

c LXX are: s-au apropiat înaintea mea ºi s-au aºezat.d LXX adaugã: duºmanii mei.

PSALMUL 38 (37) 145

Psalmul scoate la ivealã o deosebitã sensibilitate moralã.O boalã misterioasã ºi grea, probabil lepra, l-a lovit pe pro-tagonistul acestei rugãciuni. Din perspectiva doctrinei re-tribuþiei, aceastã boalã este trãitã ca un semn al judecãþiilui Dumnezeu ºi, prin urmare, ca o ocazie de verificare aconºtiinþei în descoperirea pãcatului. Rugãciunea psalmu-lui are în centru o suferinþã grea, o boalã care, în afara urâ-ciunii fizice a manifestãrii ei, comporta în tradiþia ebraicãºi excomunicarea. Dacã aceastã boalã este lepra, atunci, aºacum aratã evangheliile, cel bolnav era constrâns sã trãiascãla marginea localitãþii ºi sã semnaleze prezenþa sa atuncicând se profila la orizont vreun semen sãnãtos. De aceea,este emblema tragicã a singurãtãþii, a expulzãrii din comu-nitatea sfântã; leprosul este un om pierdut, este simbolulcare vorbeºte despre impuritate ºi despre pãcat. În felulacesta, cel care se roagã în psalm simte cã toatã lumea îieste ostilã ºi duºmanã. Dintr-o rugãciune a celui bolnav,psalmul se transformã într-o mãrturisire a pãcatului. Deaceea, Biserica a considerat aceastã lamentaþie, încã dinvechime, ca un psalm penitenþial. Psalmul pune înainteaochilor noºtri un tablou viu al celei mai profunde suferinþeumane ºi este, în acelaºi timp, o mãrturie eficace a forþeiîncrederii în Dumnezeu, o tãrie sincerã ºi rãbdãtoare înpocãinþã.

Probabil cã sfântul Luca, descriind abandonul lui Isusîn timpul pãtimirii sale, face aluzie la versetul 12 al aces-tui psalm (cf. Lc 23,49). Sfântul Augustin spune cã psalmul38 (37) este rugãciunea lui Cristos în timpul pãtimirii sale.Tradiþia a propus acest psalm ca pe o rugãciune pentrupenitenþi. Fãcutã eficace de meritele suferinþelor luiCristos, rugãciunea devine un medicament mântuitor pen-tru pãcãtoºi ºi pentru membrele infirme ale trupului mistic.Asemenea lui Isus cel drept ºi nevinovat, care a oferitTatãlui aceastã rugãciune pentru noi, pãcãtoºii, ºi cei caresunt îndreptãþiþi de harul sãu pot sã iasã în întâmpinarea

PSALMUL 38 (37)146

fraþilor lor încã subjugaþi de greutatea pãcatului ºi departede Dumnezeu prin aceastã rugãciune. În felul acesta, psal-mul 38 (37) devine o rugãciune de reparare ºi de ispãºire,care ne dã posibilitatea de a lua asupra noastrã pãcatele ºisuferinþele aproapelui ºi de a îngriji rãnile sale ca ºi cum arfi ale noastre, dupã cum a fãcut samariteanul milostiv cuomul cãzut în mâinile tâlharilor.

Poate fi una dintre rugãciunile cele mai eficace ca pre-gãtire pentru mãrturisirea pãcatelor.

Împãrþirea: titlu (v. 1); antifonã de introducere (v. 2);lamentaþie ºi cerere (v. 3-21); antifonã finalã (v. 22-23).

PSALMUL 38 (37) 147

PSALMUL 39 (38)

Meditaþie despre viaþa scurtã ºi efemerã a omului

1 Maestrului de cor. Yedutuna. Psalm. Al lui David.2 Mi-am zis: „Voi veghea asupra cãilor mele,

ca sã nu pãcãtuiesc cu limba mea.Voi pune pazã gurii mele

cât timp cel nelegiuit îmi va sta împotrivã”.3 Am stat mut, în tãcere;

am tãcut chiar când era vorba de bineºi durerea mea s-a înteþit.

4 S-a înfierbântat în mine inima meaºi în cugetul meu a izbucnit focul.

Atunci mi-am dat drumul limbii:5 „Fã-mi cunoscut, Doamne, sfârºitul meu

ºi care este lungimea zilelor mele,ca sã ºtiu cât de scurtã-i viaþa mea.

6 Iatã, tu ai dat zilelor meleo lungime de câteva palme

ºi durata vieþii mele e ca un nimic în faþa ta.Într-adevãr, e doar deºertãciune

tot omul care trãieºteb Selah7 ºi ca o umbrã este omul care trece.

Da, în zadar se zbuciumã;strânge comori ºi nu ºtie pentru cine le adunã”.

a Dupã 1Cr 16,41 ºi par., Yedutun este conducãtorul unui grup deleviþi, cântãreþi la templu. Ar putea fi ºi un mod de interpretare carac-teristic lui.

b Lit.: care stã ridicat.

8 Iar acum, ce pot sã mai aºteptc, Doamne?Nãdejdea mea este numai la tine.

9 De toate fãrãdelegile mele mântuieºte-mã,sã nu mã faci de ocara celui fãrã minte.

10 Am tãcut ºi nu mi-am deschis gura,cãci tu eºti cel care faci toated.

11 Depãrteazã de la mine loviturile tale;de apãsarea mâinii tale sunt zdrobit.

12 Prin pedepsele pentru pãcat, tu îl corijezi pe om;ca moliae îi distrugi tot ce ºi-ar putea dori.Într-adevãr, tot omul este deºertãciune! Selah

13 Ascultã, Doamne, rugãciunea meaºi pleacã-þi urechea la strigarea mea,

nu fi surd la lacrimile mele,cãci sunt strãin înaintea ta,un trecãtor, ca toþi pãrinþii mei.

14 Întoarce-þi privirea de la mine, ca sã mã înseninez,înainte de a mã duce ºi de a nu mai fi!

Este o autobiografie sfâºietoare, o descriere a mizerieiumane, fizice ºi morale, un imn al sfârºeniei ºi al culpabi-litãþii, un cântec al morþii ºi al dificultãþii de a trãi. Psal-mistul este un tip independent, care rupe legãturile cuformele ºi genurile literare preexistente ºi, în dialogul sãupropriu cu Dumnezeu, pune în luminã luptele sale inte-rioare, construind astfel o paginã unicã în toatã Psaltirea.Psalmul 39 (38) are o importanþã deosebitã nu numai pen-tru frumuseþea lui literarã sau pentru adevãrul sãu cuprivire la om. Dacã ar trebui sã-l luãm ca pe un rãspuns laproblema supravieþuirii, ar fi incomplet ºi deziluzionant.

c LXX ºi Vg au: ºi acum, cine este aºteptarea mea? Oare nuDomnul?

d LXX ºi Vg au: cel care m-ai fãcut.e LXX ºi Vg au: ca un pãianjen ai subþiat sufletul lui.

PSALMUL 39 (38) 149

Dar el nu este un rãspuns doctrinal, ci o trezire la condiþiarealã a omului. Ne trezeºte din letargia spiritualã ºi neaminteºte tragica realitate a morþii. El lanseazã spre noi unapel la reflecþia asupra morþii ºi a limitei de creaturã, dar oreflecþie ce are în subfond credinþa iahvistã, o credinþã difi-cilã, sfâºietoare, totuºi, credinþã ºi, deci, încredere. Este unpsalm tragic ºi curajos în acelaºi timp, ce reveleazã o anu-mitã maturitate ideologicã ºi, de aceea, trebuie plasat într-oepocã mai târzie. Tãcerea, chinul interior ºi tonul autobi-ografic (v. 2-3), ne trimit la celebra mãrturisire a luiIeremia (20,9). Acest psalm trebuie ascultat ca o mãrturiea geamãtului veºnic de durere care nu se stinge niciodatãde pe faþa pãmântului. Cu toate acestea, psalmul este omãrturie a credinþei care se bate pentru seninãtate ºiveridicitate absolutã.

Expresii similare cu privire la caducitatea vieþii umane caîn psalmul 39 (38) întâlnim ºi în Noul Testament (Iac 4,14;1Pt 1,23-24; Rom 8,20-21). Împreunã cu Biserica, pere-grinã ºi suferindã pe acest pãmânt, ºi împreunã cu toþiaceia care sunt puºi la încercare sau în diferite strâmtorãri,putem ºi noi sã recitãm cu suflet reînnoit cuvintele acestuipsalm. Aceste cuvinte, iluminate de revelaþia lui Cristos,deºi exprimã angoasa umanã cea mai profundã, sunt acumsusþinute de o speranþã care este mai tare decât angoasa ºicare depãºeºte nu numai caducitatea vieþii, ci ºi misterulînsuºi al morþii. Rãmâne valabilã pentru noi meditaþiaacestui psalm cu privire la efemeritatea vieþii prezente, carac-terul provizoriu a tot ceea ce ne înconjoarã, limitele timpuluinostru pe acest pãmânt ºi micimea noastrã înaintea luiDumnezeu.

Împãrþirea: titlu (v. 1); scandalul vieþii (v. 2-4); lamen-taþie (v. 5-13); nefericirea ºi nimicul (v. 14).

PSALMUL 39 (38)150

PSALMUL 40 (39)Rugãciune de mulþumire ºi de cerere

1 Maestrului de cor. Al lui David. Psalm.2 Cu dor l-am aºteptat pe Domnul,

iar el s-a plecat spre mineºi mi-a ascultat strigãtul.

3 M-a scos din prãpastia nenorocirii,din noroi ºi mocirlã,

mi-a pus picioarele pe stâncã,mi-a întãrit paºii.

4 El a pus în gura mea un cântec nou,un imn de laudã pentru Dumnezeul nostru.

Mulþi vor vedea ºi vor fi cuprinºi de teamãºi îºi vor pune încrederea în Domnul.

5 Fericit bãrbatul care ºi-a pusa încrederea în Domnulºi nu-ºi întoarce faþa cãtre cei îngâmfaþi,nici cãtre cei rãtãciþi în minciunã.

6 Multe sunt minunile pe care le-ai fãcutºi planurile tale pentru noi,

Doamne, Dumnezeul meu!Nimeni nu este asemenea þie!

Aº vrea sã le povestesc ºi sã vorbesc despre ele,dar ele se înmulþesc fãrã numãr.

7 Jertfãb ºi ofrandã tu nu doreºti,tu mi-ai deschisc urechile;nu ceri nici arderi de tot, nici jertfã de ispãºire.

a LXX are: care se încrede în numele Domnului.b Apar în acest verset cele patru tipuri de jertfe ale Vechiului

Testament: zebah – sacrificarea animalului, urmatã de consumarea

8 Atunci, am zis: „Iatã, vin– în sulul cãrþii este scris despre mine –

9 ca sã fac voinþa ta”.Dumnezeul meu, aceasta o doresc.

Legea ta este în adâncul inimii mele.10 Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare;

nu-mi închid buzele, tu ºtii lucrul acesta, Doamne!11 Nu am tãinuit dreptatea ta,

ci vestesc fidelitatea ºi mântuirea ta.Nu am ascuns îndurarea ºi adevãrul tãu

în adunarea cea mare.12 Iar tu, Doamne, nu depãrta îndurarea ta de la mine,

milostivirea ºi adevãrul tãusã mã întãreascã pururi,

13 cãci m-au împresurat rele fãrã numãr,pãcatele mele m-au înconjuratºi nu mai pot vedea.

S-au înmulþit mai mult decât perii capului meuºi mi-a pierit curajul.

14 Binevoieºte, Doamne, a mã elibera!Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi!

în comun a jertfei (Lev 3,1-2); minhah – ofranda de produse vegetalesau tãmâie (Lev 2,1-2); ’olah – holocaustul sau arderea completã aanimalului de jertfã; hatta’ah – sacrificiul de ispãºire pentru pãcat(Lev 4,2-3).

c Lit.: mi-ai tãiat (perforat) urechea. Interpretãrile principale sunt:a) aluzie la obiceiul de a strãpunge lobul urechii unui sclav; în acestcaz, psalmistul se recunoaºte sclavul Domnului (Ex 21,6; Dt 15,17);b) aluzie la circumcizia inimii, spre deosebire de ritul exterior (cf. Ier6,10); c) cea mai semnificativã interpretare este cã Dumnezeuopereazã în conºtiinþa credinciosului un act de sensibilizare ºi deascultare de cuvântul sãu. De fapt, termenul ebraic exprimã atâtauzul, cât ºi atitudinea de ascultare cu supunere.

PSALMUL 40 (39)152

15 Sã se ruºineze ºi sã piarãcei ce cautã sufletul meu, ca sã-l piardã;

sã se retragã ºi sã fie umiliþicei care îmi doresc nenorocirea!

16 Sã încremeneascã de ruºinecei care-mi spun: „Aºa-þi trebuie”.

17 Sã se bucure ºi sã se veseleascã în tinetoþi cei care te cautã;

cei care iubesc mântuirea ta sã zicã fãrã încetare:„Preamãrit sã fie Domnul”.

18 Eu sunt sãrac ºi nefericit,dar Dumnezeu are grijã de mine.

Tu, ajutorul ºi eliberatorul meu,Dumnezeul meu, nu întârzia!

Acest psalm este format din douã pãrþi: o rugãciune demulþumire pentru ajutorul primit (v. 2-11) ºi o rugãciunepentru eliberarea dintr-un necaz apãsãtor (v. 12-18).Versetele 14-18 se întâlnesc, cu mici variaþii, ºi în psalmul70 (69). Totuºi, cele douã unitãþi paralele pot fi explicate caun text cerut de o celebrare liturgicã. Prima parte apsalmului poate fi înþeleasã ca fundamentul experienþei decredinþã din trecut a celui care se roagã, în timp ce acum else aflã în faþa unei noi situaþii dificile. Tocmai experienþamântuirii divine, în legãturã cu tradiþia generalã a liturgieicomunitare, îi dau dreptul ºi garanþia, celui care se roagã,sã transforme noua lui cerere în rugãciune autenticã plinãde încredere ºi de curaj.

În realitate, acest psalm, fãrã îndoialã fragmentar, neoferã o combinaþie în care mulþumirea, lamentaþia ºiîncrederea sunt întrepãtrunse într-o manierã imposibil dedespãrþit. El face parte dintr-o minicolecþie (Ps 38–41) dedi-catã reflecþiei asupra pãcatului, ºi totuºi, este independent,deºi conþine unele aspecte comune: ideea pãcatului consi-derat ca încercare, imaginea morþii-abis (v. 3) ºi a milostiviriidivine, pe care cel care se roagã o simte din adâncul abisului.

PSALMUL 40 (39) 153

Scrisoarea cãtre Evrei pune în gura lui Cristos câtevadintre versetele acestui psalm (v. 7-9) în momentulîntrupãrii sale. Recitând prima parte a psalmului, gãsim, odatã cu descrierea mântuirii noastre (v. 2-4), sentimentelede mulþumire pe care i le datorãm lui Dumnezeu ºi pãtrun-dem în inima mesajului evanghelic (cf. Mt 7,21; 12,50),esenþa întregii vieþi a lui Cristos: îndeplinirea voinþeiTatãlui din ceruri (cf. In 4,34; 5,30; 6,38). El, „devenitmarele preot al bunurilor viitoare, trecând printr-un cortmai mare ºi mai desãvârºit, care nu este fãcut de mânãde om, adicã nu este din aceastã lume, a intrat o datã pen-tru totdeauna în sfânta sfintelor nu cu sânge de þapi ºiviþei, ci cu propriul lui sânge, dobândind o mântuireveºnicã” (Evr 9,11-12).

Tatãl s-a aplecat spre Fiul sãu, care ºi-a pus încredereaîn el (v. 2) ºi l-a scos din prãpastia nenorocirii, din noroiulºi mocirla pãcatelor ºi i-a pus picioarele pe stânca vieþiinepieritoare ºi veºnice (cf. v. 3) ºi a pus în gura lui un cân-tec nou, pentru ca noi sã credem ºi sã ne punem speranþaîn el (v. 4). Minunatul plan de mântuire manifestat înCristos Isus a fost vestit ºi participat în adunarea celor carecred (v. 10).

Dumnezeu s-a plecat asupra omenirii care aºtepta mân-tuirea ºi a format Biserica sa. În Cristos, a ridicat-o dinnoroi (v. 3), a construit-o ca templu al sãu pe fundamentulprofeþilor ºi al apostolilor, care, la rândul lor, se sprijinã pepiatra unghiularã care este Cristos.

Împãrþirea: titlu (v. 1); un cântec nou de mulþumire (v. 2-4);fericire ºi mãrturisire de credinþã (v. 5-6); meditaþie profe-ticã asupra cultului adevãrat (v. 7-9); mulþumire în aduna-rea liturgicã (v. 10-11); lamentaþie (v. 12-18).

PSALMUL 40 (39)154

PSALMUL 41 (40)

Rugãciunea unui bolnav pãrãsit

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.2 Fericit este acela care se îngrijeºte de cel sãrman,

cãci Domnul îl salveazã în ziua nenorocirii.3 Domnul îl pãzeºte ºi îl þine în viaþã,

îl face fericit pe pãmântºi nu-l lasã la bunul placa al vrãjmaºilor sãi.

4 Domnul îl întãreºte pe patul de suferinþã,tu îi vei schimba aºternutul în timpul bolii sale.

5 Eu strig: „Doamne, ai milã de mine,vindecã-mi sufletul, cãci am pãcãtuit împotriva ta”.

6 Vrãjmaºii vorbesc rele împotriva mea:„Când oare va muri ºi va pieri numele lui?”

7 Dacã vine cineva sã mã vadã, spune minciuniºi inima lui adunã rãutate,apoi, ieºind afarã, vorbeºte de rãu.

8 Se sfãtuiesc în ºoaptã toþi cei ce mã urãsc,cugetã împotriva mea cele releb:

9 „O boalã nemiloasã a venit peste el.El zace ºi nu se va mai putea scula”.

10 Chiar ºi prietenul apropiat, în care mã încredeamºi care mânca pâinea mea,a ridicat împotriva mea cãlcâiul.

a TM are: nu-l vei lãsa în sufletul. LXX ºi Vg au: nu-l va lãsa înmâinile.

b LXX traduce: Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând.

11 Dar tu, Doamne, îndurã-te de mine,ridicã-mã ºi le voi da rãsplatã.

12 Prin aceasta voi cunoaºte cã mã iubeºti,dacã duºmanul meu nu râde de mine.

13 Dar pe mine mã ocroteºti pentru nevinovãþia meaºi mã faci sã stau în faþa ta de-a pururi.

14 Binecuvântat sã fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,din veci în veci. Amin! Amin!

Exegeþii nu sunt unanimi în definirea genului literar alacestui psalm. Se evidenþiazã, înainte de toate, tonul decerere care se extinde de-a lungul întregului psalm ºi îlapropie, în felul acesta, de genul lamentaþiunilor. Preocu-parea prevalentã a eroului este aceea de a se rãzbuna peduºmani; pe lângã aceastã temã, o intuim pe aceea a spe-ranþei de a redobândi, prin iertare, iubirea lui Dumnezeu.Unii au vãzut în acest psalm lamentaþia lui David în faþarebeliunii fiului sãu, Absalom, ºi a trãdãrii din partea sfet-nicului lui, Ahitofel, trecut în rândurile revoluþionarilor(cf. 2Sam 15,31; 16,23; 17,3-5). Cu siguranþã, textul arhaica suferit o continuã relecturã în istoria folosirii sale, atât înambient liturgic, cât ºi privat. Psalmul pare sã fie rugãciu-nea unui bolnav care zace în pat. Alãturi de el se aflã unvizitator care poate fi un cântãreþ de la templu, venit sã-lviziteze pe pacient. În rugãciunea care urmeazã (v. 5-13),bolnavul însuºi cere îndurare de la Dumnezeu, fãrã a descrienatura durerii. El se plânge pentru faptul cã vizitatorii sãinu au nici o speranþã cu privire la vindecarea lui fizicã; deaceea, îi considerã duºmani ºi adversari. Apar continuubinomurile obiºnuite: pãcat-pedeapsã, vinovãþie-boalã,iertare-vindecare. Pe baza observaþiilor psihologice, poeziapoate fi consideratã „un psalm dinamic”, întrucât are loc oschimbare în starea de suflet a poetului, o evoluþie spresperanþã ºi încredere.

PSALMUL 41 (40)156

Isus a folosit versetul 10 al acestui psalm pentru adenunþa trãdarea lui Iuda (In 13,18). De aceea, pãrinþiiBisericii ºi liturgia nu au gãsit nici o dificultate în a inter-preta tot psalmul ca pe o rugãciune a lui Cristos în timpulpãtimirii sale. Acum, Cristos este pentru totdeauna înain-tea feþei lui Dumnezeu, la dreapta Celui Preaînalt, ºi celcare crede în el are promisiunea cã va gãsi un loc acolounde el s-a dus. Sfânta Fecioarã Maria, dintre toþi oamenii,este cea care poate sã spunã Domnului: Prin aceasta amcunoscut cã mã iubeºti, pentru cã duºmanul meu nu râdede mine (cf. v. 12). Ea singurã dintre toþi nu a cãzut nicimãcar pentru o clipã sub puterea diavolului.

Misterul lui Cristos ºi al Mariei îºi gãseºte împlinirea înBisericã. Milostivirea lui Dumnezeu ºi a lui Cristos, mireleei, se îndreaptã spre dânsa. Biserica este mama celor sãraciºi se îngrijeºte de cel sãrman, iar Domnul o va elibera înziua nenorocirii (v. 2), când ura vrãjmaºilor o va persecuta(v. 6-9) ºi când trãdarea celor care erau ai ei, ca niºte fii, ºis-au hrãnit din izvoarele iubirii sale, acum o întristeazã(cf. v. 10). Din nefericire, trãdarea lui Iuda este mereu înact printre fiii preaiubiþi ai Bisericii.

În meditaþia noastrã, psalmul 41 (40) ne oferã punctul depornire pentru tema milostivirii ºi a trãdãrii.

Împãrþirea: titlu (v. 1); fericirea de tip sapienþial (v. 2-4);lamentaþie împotriva duºmanilor ºi a prietenilor (v. 5-10);speranþa în Dumnezeu (v. 11-14).

PSALMUL 41 (40) 157

PSALMUL 42 (41)

Dorul dupã Dumnezeu ºi dupã templul sãu

1 Maestrului de cor. Poema. Al fiilor lui Core.2 Cum doreºte cerbulb izvoarele de apã,

aºa te doreºte sufletul meu pe tine, Dumnezeule.3 Sufletul meu e însetat de Dumnezeu,

de Dumnezeul cel viu;când voi veni ºi voi vedea faþa lui Dumnezeu?

4 Lacrimile îmi sunt pâine ziua ºi noaptea,când mi se zice în fiecare zi:

„Unde este Dumnezeul tãu?”5 Îmi aduc aminte de aceasta

ºi sufletul se topeºte în minecum înaintam prin mulþime,

pânã la casa lui Dumnezeu,în strigãtele de bucurie ºi de mulþumire

ale unei mulþimi în sãrbãtoare.6 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu,

ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu?Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda

pe el, care este mântuirea meac

ºi Dumnezeul meu.

a Acest titlu îl întâlnim ºi la: Ps 32; 44–45; 52–55; 75; 78; 88–89;142. Vezi nota de la Ps 32,1.

b În textul ebraic, subiectul este cerbul, dar verbul este la formafemininã. De aceea, LXX ºi multe traduceri moderne au: cerboaica.

c TM are: sa.

7 E mâhnit în mine sufletul,de aceea, mã gândesc la tinedin þara Iordanului ºi din Hermon,

de pe muntele Misard.8 Un abis cheamã un alt abis la vuietul cascadelor tale;

toate talazurile ºi valurile tale trec peste mine!9 Ziua îmi trimite Domnul îndurarea sa

ºi noaptea cântarea lui mã însoþeºte,ca o rugãciune cãtre Dumnezeul vieþii mele.

10 Îi spun lui Dumnezeu, stânca mea:„De ce m-ai uitat?De ce umblu întristat, oprimat de duºmanii mei?”

11 Mi se sfãrâmã oaselecând mã batjocoresc asupritorii mei

ºi mã întreabã toatã ziua:„Unde este Dumnezeul tãu?”

12 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu,ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu?

Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãudape el, care este mântuirea mea

ºi Dumnezeul meu.

Psalmistul trãieºte departe de Ierusalim ºi de templulsãu, probabil în exil. El avusese un rol important în templu(v. 5). În regiunea în care se aflã, din partea meridionalã amuntelui Hermon, Iordanul se scurge la vale, formând cas-cade rãcoroase (v. 7-8). Autorul se consumã de nostalgiafericirii care i-a fost luatã, dupã ceasurile unirii celei maiintime cu Dumnezeu, cãruia i se putea abandona atunci

d În textul ebraic, Hermon este la plural. Este vorba de cel maiînalt munte din aceastã regiune (2814 m) de la poalele cãruia þâºnescapele Iordanului. Muntele Misar nu poate fi identificat cu uºurinþã.LXX, Vg ºi unii exegeþi traduc Muntele Mic, alþi exegeþi înþeleg aiciMuntele Sion.

PSALMUL 42 (41) 159

când se afla la templu. Oprimarea ºi dispreþul duºmanilorîi acutizeazã conºtiinþa mizeriei totale, din cauza aban-donãrii din partea lui Dumnezeu ºi a durerii nostalgieidupã Dumnezeul sãu. Într-o lamentaþie miºcãtoare, îºirevarsã sufletul rãnit ºi luptã pentru a se putea apropia deDumnezeul pe care se teme cã îl va pierde. Psalmul estestrãbãtut de o neliniºte tulburãtoare, de o dorinþã vitalã, deun instinct elementar, de o tensiune primordialã spre Dum-nezeu ºi spre templul sãu, care este apa, viaþa, bucuria,speranþa, scopul ultim al fiinþei. Sfântul Ioan al Cruciispunea: „Exilat, departe de tine, mor cã nu mor”.

În strigãtul de durere al cerbului însetat, autorul vedereflectându-se tragedia lui de exilat, de izolat, de „excomu-nicat”, de la acel izvor de viaþã care este templul. Dorulcare-l mistuie pe cel care se roagã e cauzat de imposibili-tatea fizicã datoratã ostracizãrii ºi îndepãrtãrii impuse, aºaîncât nu mai este pe deplin membru al poporului care cautãchipul lui Dumnezeu, care poate, adicã, sã aibã acces laexperienþa cortului divin, pe care i-o oferã templul. Lamen-taþia este ºi mai sfâºietoare ºi dramaticã dacã presupunemcã protagonistul este un preot sau un levit constrâns sãlocuiascã (nu se ºtie pentru care vinovãþie sau motiv) înGalileea de Nord, departe de centrul iubirii ºi al vieþii sale.

Liturgia considerã acest psalm ca fiind o rugãciune a luiCristos în timpul celebrãrii pascale. Sfântul Augustin con-siderã cã acest psalm este o rugãciune a catecumenilor.Biserica a consacrat aceastã tradiþie în liturgia solemnã dinnoaptea pascalã. Psalmul 42 (41) este cântul acelora caredoresc harul lui Cristos în Botez, cântul acelora care tân-jesc dupã þara promisã a cerului în pustiul vieþii prezente,cântul acelora care, sãvârºindu-se din aceastã viaþã, dorescsã contemple chipul Domnului, aºa încât rugãciunea dinacest psalm va înceta atunci când credinþa ºi speranþa vorajunge la împlinirea lor în viziunea beatificã ºi în posesiaveºnicã a lui Dumnezeu.

PSALMUL 42 (41)160

Figura cerbului care doreºte izvoarele de apã este unadintre temele cele mai frecvente ale iconografiei creºtine,în special, în decorarea baptisteriului.

Împãrþirea: titlu (v. 1); trecutul nostalgic (v. 2-5); anti-fonã (v. 6); prezentul tragic (v. 7-11); antifonã (v. 12).

PSALMUL 42 (41) 161

PSALMUL 43 (42)a

Dorul dupã templu

1 Judecã-mã, Dumnezeule, ºi apãrã-mi cauzaîn faþa unui popor lipsit de credinþã,scapã-mã de omul perfid ºi trãdãtor.

2 Pentru cã tu eºti Dumnezeul meu ºi locul meu de refugiu!Pentru ce mã alungi?Pentru ce trebuie sã umblu trist,

oprimat de duºmanii mei?3 Trimite-mi lumina ºi adevãrul tãu!

Ele sã mã cãlãuzeascã,sã mã ducã la muntele tãu cel sfânt

ºi în lãcaºurile tale.4 Voi merge la altarul lui Dumnezeu,

la Dumnezeul bucurieib ºi veseliei mele,ºi te voi lãuda cu harpa,

Dumnezeule, Dumnezeul meu.5 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu,

ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu?Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda

pe el, care este mântuirea feþei meleºi Dumnezeul meu.

În lupta sufletului împotriva dubiului, cel care se roagãgãseºte deseori calea de-a lungul cãreia este în stare sã urcevictorios din întunericul durerii la certitudinea ascultãrii

a Încã din vechime sunt încercãri de unire a psalmilor 42–43 înunul singur. Ps 43 nu are în TM titlu ºi este asemãnãtor ca formã ºiconþinut cu Ps 42 ºi refrenul din 42,6.12 este reluat în 43,5.

b LXX ºi Vg au: la Dumnezeu care înveseleºte tinereþea mea.

rugãciunii. Este vorba despre o rugãciune arzãtoare, plinã desperanþã, care aºteaptã intervenþia justiþiarã a lui Dumnezeupentru a reechilibra balanþa dreptãþii (cf. Ps 7,9; 26,1; 35,24).Poezia psalmului este îndreptatã spre Sion nu ca spre opatrie pierdutã din trecut, ci ca spre un scop în viitor. Estevorba de un vis care nu va rãmâne ireal, întrucât este alimen-tat de credinþã. În lectura colectivã a acestui psalm, Israelulreclamã dreptatea divinã pentru a se întoarce în þara proprie,pentru a urca pe muntele sfânt al Sionului (v. 3; cf. Ps 15,1),sub conducerea lui Dumnezeu ºi a mesagerilor sãi, pentru aîntâlni, în final, lumina feþei divine ºi a gãsi astfel bucuriamulþumirii la picioarele altarului (cf. Ps 26,6-7). Dumnezeuapare în rolul sãu solemn de judecãtor suprem. El apãrãcauza celui sãrman ºi se revarsã împotriva adversarilordefiniþi ca fiind lipsiþi de credinþã, perfizi ºi trãdãtori (cf. v. 1).Dumnezeu îl va elibera pe cel care crede într-însul. Totulatunci se va transforma în bucurie, în jubilare, în cântare, înmuzicã. Dumnezeu este „Dumnezeul bucuriei ºi veselieimele” (v. 4). Rugãciunea în templu ºi participarea la liturgiesunt punctul culminant al oricãrei aºteptãri ºi al oricãreibucurii. Datoritã acestei tensiuni îndreptatã spre cult, acestpsalm a devenit rugãciunea de introducere la celebrareaeuharisticã în Misalul roman al lui Pius al V-lea.

Pentru sfinþii pãrinþi, acest psalm este elogiul pasionant alBisericii sau suspinul dupã patria cereascã spre care tindesub conducerea lui Cristos, pãstorul cel bun.

Dacã, în psalmul 42 (41), întâlnim tema apei ºi a Botezului,în psalmul 43 (42), tema predominantã este aceea a altaruluiºi a Euharistiei. Cu acest psalm, Biserica a început, timp desecole, celebrarea euharisticã, invocând eliberarea deduºmanii spirituali ºi de pãcat, pentru a intra cu o inimãpurificatã la celebrarea Paºtelui lui Cristos (cf. Evr 12,22-24).Celebrând liturgia noastrã la altarul lui Dumnezeu, parti-cipãm deja, pregustând-o, la însãºi liturgia cereascã, în Ieru-salimul cel sfânt, spre care ne îndreptãm în pelerinaj.

Împãrþirea: rugãciune (v. 1-4); antifonã de încheiere (v. 5).

PSALMUL 43 (42) 163

PSALMUL 44 (43)

Lamentaþia Israelului în timpul nenorocirii

1 Maestrului de cor. Al fiilor lui Core. Poem.2 Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit;

pãrinþii noºtri ne-au povestitlucrarea pe care ai sãvârºit-o în zilele lor,

în zilele de demult.3 Tu, cu mâna ta, ai alungat neamuri ºi i-ai sãdit pe ei,

ai zdrobit popoare ºi i-ai lãsat pe ei sã se rãspândeascã.4 Cãci nu prin sabia lor au luat în stãpânire pãmântul

ºi nu braþul lor i-a mântuit,ci dreapta ta ºi braþul tãu ºi lumina feþei tale,

pentru cã în ei þi-ai gãsit plãcerea.5 Tu eºti regele meu, Dumnezeule,

cel care hotãrãºti victoriile lui Iacob!6 Prin tine i-am respins pe duºmani

ºi în numele tãu i-am cãlcat în picioarepe cei care s-au ridicat împotriva noastrã.

7 Cãci nu mi-am pus încrederea în arcul meuºi nu sabia mi-a adus salvarea,

8 ci tu ne-ai salvat de duºmanii noºtriºi i-ai fãcut de ruºine pe cei ce ne urau.

9 În Dumnezeu ne vom mândri toatã ziua,preamãrind mereu numele tãu. Selah

10 Acum însã tu ne respingi ºi ne acoperi de ruºineºi nu mai ieºia alãturi de oºtirile noastre.

a NVg: nu mai ieºi, Dumnezeule.

11 Ne faci sã dãm înapoi în faþa vrãjmaºuluiºi cei care ne urãsc ne pradãb.

12 Ne dai ca pe niºte oi la tãiereºi ne risipeºti printre naþiunile pãgâne.

13 Îþi vinzi poporul tãu fãrã câºtigºi nu te îmbogãþeºti prin vânzarea lui.

14 Tu ne faci de ruºine în faþa vecinilor noºtri,de râs ºi de batjocurã pentru cei din jurul nostru.

15 Ne faci sã fim de pominã printre pãgâniºi popoarele clatinã din cap la vederea noastrã.

16 Toatã ziua ocara este înaintea meaºi ruºinea îmi acoperã faþa,

17 din cauza glasului ce mã insultã ºi mã ocãrãºte,în faþa duºmanului ºi a celui dornic de rãzbunare.

18 Toate acestea au venit peste noi,dar n-am uitat de tineºi n-am cãlcat legãmântul tãu.

19 Inimile noastre nu s-au dat înapoiºi paºii noºtri nu s-au abãtut de pe calea ta.

20 Dar tu ne-ai aruncat în locul unde sunt ºacaliicºi ne-ai acoperit cu umbra morþii.

21 Dacã am fi uitat de numele Dumnezeului nostruºi am fi întins mâinile spre un dumnezeu strãin,

22 oare Dumnezeu nu ar fi bãgat de seamã,el, care cunoaºte ascunziºurile inimii?

23 Cãci pentru tine suntem daþi morþii toatã ziua,suntem socotiþi ca niºte oi de înjunghiere.

24 Trezeºte-te, pentru ce dormi, Doamne?Scoalã-te, nu ne respinge la nesfârºit.

b Lit.: îºi iau prãzi pentru sine.c Versiunea siriacã, urmatã de câþiva exegeþi, are: monstru; dra-

gon. LXX ºi Vg au: loc de chin.

PSALMUL 44 (43) 165

25 Pentru ce îþi ascunzi faþa?Pentru ce uiþi de nenorocirea

ºi de oprimarea noastrã?26 Cãci sufletul nostru este doborât în praf

ºi trupul nostru s-a lipit de pãmânt.27 Scoalã-te!d Vino în ajutorul nostru

ºi, pentru îndurarea ta, mântuieºte-ne!

Este o lamentaþie colectivã. Poporul a fost înfrânt pecâmpul de bãtãlie de un duºman (v. 11), prizonierii au fostdeportaþi într-o þarã strãinã (v. 12; cf. Am 1,6.9), Israelulsuferã din cauza batjocurilor popoarelor vecine (v. 15.16), prin-tre ruinele cetãþii distruse locuiesc ºacalii (v. 20; cf. Ier 9,10;10,22; 49,33; Is 13,22; 34,13), Dumnezeu, Domnul Oºtirilorcereºti ºi al rãzboiului, care ieºea odinioarã la luptã în frun-tea armatelor israelite, refuzã sã mai ajute (v. 5.10). Acum,poporul zace înaintea lui Dumnezeu, în praf (v. 26), ºi seplânge pentru nenorocirea materialã ºi spiritualã în care seaflã, cerând ajutor ºi eliberare. Alãturi de rugãciunea ros-titã în numele întregului popor în versetele 5 º.u. ºi 16, iacuvântul o voce singularã, probabil regele sau conducãtorularmatelor.

Acest psalm devine rugãciunea celor oprimaþi din toatetimpurile. Problema cea mai grea pentru exegeþi este ceaa datãrii psalmului. Ar fi putut lua naºtere cu ocazia lup-tei Edomului împotriva lui Iuda, pe vremea lui David(cf. 2Sam 8,5-14), sau cu ocazia invaziei amoniþilor înIudeea, pe timpul lui Iosafat (2Cr 20,1-13), sau cu ocaziainvaziei asiriene, sub conducerea lui Senaherib, pe timpullui Ezechia, în anul 701 î.C. (2Rg 18–19), sau ar putea sã fiereflectarea ultimelor zile ale Regatului lui Iuda în perioadacãderii Ierusalimului, în anul 586 î.C. Mizeria extremã,

d LXX adaugã: Doamne.

PSALMUL 44 (43)166

moralã ºi fizicã, ar favoriza aceastã interpretare. Alþii con-siderã cã psalmul 44 (43) reflectã epoca exilului sau ceaimediat postexilicã, din cauza asemãnãrii literare cuIeremia, Deuteronom ºi Isaia; alþii presupun cã psalmul defaþã se referã în mod explicit la epoca persanã sau la epocaMacabeilor, în perioada persecuþiei lui Antioh Epifanul.

Problema pusã Israelului de evenimentele la care sereferã psalmul este aceeaºi care este pusã încontinuu celuicare aderã la Cristos. Revelaþia evangheliei lumineazã oricesituaþie dificilã ºi dã un rãspuns supranatural oricãreiprobleme care ar putea sã parã fãrã soluþie. Cel caresãvârºeºte mântuirea permite sã vinã încercarea pentru apune la probã credinþa celor care cred în el, pentru cãmântuirea este trecerea prin moarte spre izvorul unei vieþinoi ºi este lucrarea credinþei în Cristos cel mort ºi înviat(Rom 10,9-11).

Biserica îºi face proprie rugãciunea acestui psalm. Ceeace Dumnezeu a sãvârºit pentru pãrinþii Vechiului Testa-ment este începutul aceleiaºi mântuiri care se actualizeazãacum în Bisericã, este începutul harului supranatural carese revarsã acum în inimile credincioºilor ºi rãmâne ca ogaranþie cã Dumnezeu este fidel promisiunilor sale ºi cã vaduce la îndeplinire lucrãrile deja începute.

Martirii suferã pentru toþi fraþii lor iar aceºtia au dato-ria sã-i mângâie.

Împãrþirea: titlu (v. 1); favorurile lui Dumnezeu faþã depoporul sãu în trecut (v. 2-9); situaþia prezentã dezas-truoasã (v. 10-17); declararea nevinovãþiei (v. 18-23); rugã-ciune (v. 24-27).

PSALMUL 44 (43) 167

PSALMUL 45 (44)

Cântec pentru nunta regelui cu o prinþesã strãinã

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Crinii”. Al fiilor lui Core.Poem. Cântec de dragoste.

2 Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase,eu vreau sã-i prezint regelui opera mea.Limba mea sã fie ca pana unui scriitor iscusit.

3 Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor,har a fost revãrsat pe buzele taleºi de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu în veac.

4 Încinge-þi sabia peste coapsa ta, viteazule,ea este strãlucirea ºi mãreþia ta.

5 Înainteazã cu maiestatea, suie în carul de luptãb,pentru adevãr, blândeþe ºi dreptatec,ºi te va învãþa lucruri minunate dreapta ta.

6 Sãgeþile tale sunt ascuþited,pãtrund în inima duºmanilor regelui;popoarele cad la picioarele talee.

7 Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic;sceptrul dreptãþii este sceptrul domniei tale.

a LXX are: întinde-þi arcul.b LXX are: domneºte.c TM are: blândeþea dreptãþii.d LXX adaugã: viteazule.e În textul ebraic, ultima propoziþie se aflã intercalatã între

primele douã. Pentru claritatea textului, traducerile moderne facaceastã inversare.

8 Ai iubit dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea;de aceea, te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tãu,

cu untdelemnul bucurieica pe nimeni altul dintre semenii tãi.

9 Mir, aloe ºi casiaf înmiresmeazã toate hainele tale;din palate de fildeº, coarde de harpã te înveselesc.

10 Fiice de regi sunt în preajma ta,regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofirg.

11 Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea,uitã de poporul tãu ºi de casa tatãlui tãu.

12 Regele râvneºte frumuseþea ta;el îþi este stãpânulh, pleacã-te în faþa lui.

13 Fiicele Tirului aduc daruri;ºi bogaþii poporului cautã faþa ta.

f Casia – (Cinnamomum casia) este o plantã originarã dinMalabar, China ºi Ceylon, din a cãrei tulpinã se obþin beþiºoare saupraf parfumat folosit ca parfum. A nu se confunda cu scorþiºorul, dincare se obþine condimentul cunoscut drept scorþiºoarã.

Aloe – esenþã puternic parfumatã, extrasã din lemnul plantei dealoe (Aquilaria agallocha) care creºte în partea de nord-est a AsieiMici. De obicei, se pulverizeazã pe pat ºi pe haine (Prov 7,17), dar sefoloseºte ºi la înmormântãri (In 19,39).

Smirna – cunoscutã ºi sub forma de mir (dar în acest caz este unamestec de diferite balsamuri), este extrasã din Balsamodendronmyrrha, care creºte spontan în Arabia ºi în zona Mãrii Roºii. Este cao rãºinã-gumã de culoare albã care, la ardere, produce un miros plã-cut. Este folositã pentru parfumarea hainelor, a locuinþelor ºi chiarîn ritul de îmbãlsãmare a morþilor.

g Ofir – Deºi o identificare geograficã sigurã a acestei regiuni saulocalitãþi nu este posibilã, exegeþii considerã cã ar fi vorba despre unþinut din Arabia de Sud sau de pe coasta sud-esticã a Africii, proba-bil Somalia, întrucât aurul de acolo era transportat cu corãbiile pânãîn portul Eþion-Gheber de la Marea Roºie. În texte poetice, este deinterpretat mai mult ca o indicaþie a calitãþii ºi fineþei decât ca o pre-cizare geograficã a provenienþei.

h LXX omite restul versetului.

PSALMUL 45 (44) 169

14 Fiica regelui este strãlucitoare, când îºi face intrarea,îmbrãcatã în haine brodate cu aur.

15 În haine strãlucitoare e adusã la rege;fecioare formeazã alaiul ei,prietenele ei sunt aduse la tine.

16 Sunt aduse în bucurie ºi veselie,sunt conduse în palatul regelui.

17 În locul pãrinþilor tãi vor fi copiii tãiºi îi vei pune stãpânitori peste tot pãmântul.

18 Îmi voi aduce amintei de numele tãudin neam în neam;

de aceea te vor lãuda popoarele în veciºi în vecii vecilor.

Este o cântare de laudã, închinatã unui rege tânãr ºi con-soartei lui, o principesã din Tir (v. 13), compusã ºi cântatãde un poet de curte cu ocazia cãsãtoriei stãpânului sãu.Este vorba, probabil, despre un rege din Regatul de Nord:cãsãtoria lui Ahab cu principesa fenicianã Isabela. Motiveledatãrii primei redactãri cu aceastã ocazie istoricã sunturmãtoarele: palatele de fildeº din v. 9 sunt invocate ºi deAm 3,15 ºi de 1Rg 22,39 ºi definesc splendoarea palateloraristocratice din Samaria, în timpul dinastiei lui Ahab;parada regalã a carelor de rãzboi (v. 4-6) este paralelã cudescrierea din 1Rg 22,29 º.u., unde strigãtul de pornireîi este aplicat lui Ahab. Isabela, numitã „fiica Tirului”(cf. v. 13), poate sã se refere atât la Isabela cât ºi la cetateaTirului.

În faþa deziluziei istorice a perechii cântate în poemul defaþã (Ahab - Isabela), care, de fapt, a fost duºmanã iahvismu-lui autentic, ºi în faþa deziluziilor acelora care îºi puneau

i LXX are: κi vor aduce aminte. Alte versiuni vechi au pers. I plural.

PSALMUL 45 (44)170

speranþa în dinastia davidicã, mai ales dupã cãderea totalãdin 586 î.C., speranþa renaºte cu trãsãturi ideale. A fost,astfel, introdus printre psalmii mesianico-regali. Cândmonarhia a dispãrut din Israel, atributele regelui dinpsalm au fost transferate regelui ideal, Mesia. Profilulsuveranului corespunde acum unei teocraþii perfecte: fru-mos ca David (v. 3; cf. 1Sam 16,12), erou victorios (v. 4.6),drept ºi blând ca Mesia (Zah 9,9-10; cf. v. 5.7-8), stabil înputerea sa dinasticã, aºa cum i se promisese lui David(2Sam 7,16; v. 7), consacrat de Dumnezeu însuºi ºi, deci,fiul sãu adoptiv.

Talmudul aminteºte cã psalmul 45 (44) închide ritualulsolemn al binecuvântãrii nupþiale ºi mirii trebuie sã-l recitetimp de ºapte zile dupã cãsãtorie.

În Sfânta Scripturã, istoria mântuirii este prezentatã caun mister nupþial. În special, în oracolele profeþilor,Dumnezeu a vorbit despre logodna lui cu Israelul. Primaalianþã încheiatã cu el a fost o alegere de iubire completgratuitã; mireasa nu avea nimic atrãgãtor în ochii lui Dum-nezeu; el i-a dat har ºi frumuseþe, dar Israelul a risipitdarurile mirelui divin, comportându-se ca o desfrânatã, ba,mai mult, ca o adulterã (cf. Ez 16; Ier 2,2-3). În ciuda tutu-ror, el va cãuta sã-ºi recucereascã poporul. Dacã Dumnezeupedepseºte, nu vrea totuºi sã o abandoneze pe cea pe care oiubeºte, ci vrea sã trezeascã în inima ei o iubire mai arzã-toare.

Lunga istorie a iubirii lui Dumnezeu faþã de poporul sãuîn Vechiul Testament îºi aflã împlinirea în întrupare, cândDumnezeu celebreazã nunta Fiului sãu cu omenirea.Urmând interpretarea Scrisorii cãtre Evrei, sfinþii pãrinþiau vãzut în psalmul 45 (44) vestirea întrupãrii lui Cristos,revelarea domniei lui, descrierea virtuþilor mistice cu careeste împodobitã Biserica, mireasa lui Cristos. Biserica acules toate aceste interpretãri în liturgie ºi îi place sã

PSALMUL 45 (44) 171

descrie prin acest psalm frumuseþea ºi harul Fiului luiDumnezeu. Ea vede misterul sãu adeverindu-se în FecioaraMaria, care este membrul ei prin excelenþã, fiica preaiubitãa Tatãlui ºi templul Duhului Sfânt

Împãrþirea: titlu (v. 1); prezentarea scribului ºi binecu-vântarea (v. 2-3); figura regelui (v. 4-9); cortegiul nupþial(v. 10-16); scribul ºi binecuvântãrile finale (v. 17-18).

PSALMUL 45 (44)172

PSALMUL 46 (45)

Imn de încredere în Dumnezeu, ocrotitorul Sionului

1 Maestrului de cor. Al fiilor lui Core. Dupã (cântecul) „Fecioarele”a. Cântec.

2 Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu ºi putere,ajutor uºor de gãsit în timp de încercare.

3 De aceea, nu ne temem,chiar dacã s-ar zgudui pãmântul

ºi ar cãdea munþii în mijloculb mãrii;4 chiar de-ar clocoti ºi ar spumega apele ei

ºi munþii s-ar zgudui la izbirea ei. Selah

5 Un râu cu braþele salec

înveseleºte cetatea lui Dumnezeu,locuinþa sfântãd a Celui Preaînalt.

a Termenul ebraic poate fi o indicaþie muzicalã referitoare lainstrument (oboi) sau la modul de execuþie („pentru tinere fete”,„pentru soprane”, sau „în surdinã”).

b Lit.: inima.c Imaginea râului în Sion nu corespunde realitãþii geografice. Este

o aluzie teologicã la Dumnezeu, izvorul apei vii (Ier 2,13) care, dintemplu, rãspândeºte pace ºi prosperitate, fertilitate ºi fecunditate(Ez 47,1-12).

d LXX, Vg ºi o serie de traduceri moderne transformã adjectivulsfânt în verb. Textul ebraic este: „Sfânta locuinþei Celui Preaînalt”.Este o evocare clarã a încãperii din templu cunoscute ca sanctuar sausfânta. În templul restaurat de Irod, sfânta era de 27 m înãlþime, 18m lungime ºi 9 m lãþime. Uºa era îmbrãcatã în aur ºi avea o înãlþimede 9 m ºi lãþimea de 4,5 m. Încãperea era luminatã de un lampadarde aur donat de regina Elena de Adiabene. Se mai aflau aici cande-labrul cu 7 braþe (menorah), masa pentru prezentarea pâinilor, iar în

6 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatinã;Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineaþãe.

7 Naþiunile pãgâne se zbuciumã,împãrãþiile se clatinã.El ºi-a ridicat glasul ºi pãmântul se topeºte de groazã.

8 Domnul oºtirilor este cu noi,Dumnezeul lui Iacob

este un turn de scãpare pentru noi. Selah

9 Veniþi ºi vedeþi lucrãrile minunate ale Domnului,faptele uimitoare pe care le-a fãcut pe pãmânt.

10 El face sã înceteze rãzboaielepânã la marginile pãmântului,

frânge arcul ºi sfãrâmã lancea,iar scuturilef le arde în foc.

11 „Opriþi-vã ºi recunoaºteþi cã eu sunt Dumnezeu,eu mã înalþ peste popoare,

mã înalþ peste tot pãmântul”.12 Domnul oºtirilor este cu noi,

Dumnezeul lui Iacobeste un turn de scãpare pentru noi. Selah

Pentru splendoarea literarã ºi limpezimea teologicã, psal-mul 46 (45) este considerat un imn închinat credinþei carenu se clatinã. Este identificatã, în acest psalm, nu numaiinima credinþei în protectorul divin, vizibilã de-a lungulîntregului psalm. Sesizãm, în acelaºi timp, o întrepãtrun-dere, revelatã cu abilitate de psalmist, între istorie ºi

centru, altarul pentru arderea miresmelor. Pentru intrarea în sfântasfintelor nu mai era uºã, ci catapeteasma.

e Dupã mentalitatea orientalã, bezna nopþii nu reprezintã un peri-col. Acesta apare în zori, când duºmanul porneºte la atac.

f Termenul ebraic indicã niºte „care de transport”, deci nu un ter-men militar. Urmând LXX ºi Vg, unele traduceri au „scuturi”.

PSALMUL 46 (45)174

escatologie, între prezenþa lui Dumnezeu la Ierusalim ºiprezenþa lui cosmicã, între naturã ºi Sion, între credinþã ºisperanþã, între victoria prezentã ºi victoria definitivã. Esteprimul dintre cele ºase Cântãri ale Sionului (46; 48; 76; 84;87; 122) care celebreazã Muntele Sionului ºi cetatea luiDumnezeu, muntele cel sfânt, locuinþa Celui Preaînalt,cetatea Dumnezeului Oºtirilor, punctul de sosire al peleri-najelor triburilor lui Israel, bucuria întregului pãmânt.Varietatea motivelor escatologice, profetice ºi cultualeîntâlnite în psalmul 46 (45) au dat naºtere multor inter-pretãri: interpretarea profeticã, asigurarea ºi îndemnulpentru rãzboiul sfânt; interpretarea mesianico-escatolo-gicã, celebrarea Ierusalimului transfigurat, capitalã aîmpãrãþiei viitoare a lui Dumnezeu; interpretarea cultualã,preamãrirea regalitãþii lui Iahve. Cea mai probabilã pareinterpretarea istoricã ce vede psalmul 46 (45) ca fiind ocântare de victorie, dupã o înfrângere zdrobitoare ºi nespe-ratã a inamicului, aºa cum a fost aceea obþinutã împotrivaasirienilor sub zidurile Ierusalimului, în anul 701 î.C., petimpul regelui Ezechia.

Încrederea lui Israel în Dumnezeu, pentru intervenþiilesale miraculoase ºi pentru intervenþia lui în cetatea sfântã,susþine acum poporul creºtin, pentru cã Dumnezeulocuieºte în el prin Cuvântul sãu fãcut trup ºi prin Duhulsãu dãtãtor de viaþã. Biserica este trupul lui Cristos, tem-plul cel viu al lui Dumnezeu, cetatea sfinþitã de harul sãu.Din ziua de Rusalii, un râu coboarã din ceruri, dupã promi-siunea lui Cristos: „Dacã îi este sete cuiva, sã vinã la mineºi sã bea; cel care crede în mine, dupã cum spune Scriptura,«râuri de apã vie vor curge din pieptul lui». Aceasta ospunea despre Duhul pe care aveau sã-l primeascã cei carecred în el” (In 7,37-38).

Râul cu braþele sale, care înveseleºte cetatea lui Dum-nezeu, reprezintã sacramentele Bisericii (cf. Ap 22,1-2).Liturgia aplicã acest psalm ºi Maicii Domnului. Psalmii,

PSALMUL 46 (45) 175

care proclamã misterul Bisericii, exprimã ºi misterul Mariei.Ea este locuinþa sfântã a Celui Preaînalt; Dumnezeu asfinþit-o cu harul lui pentru a face din ea chivotul Fiuluisãu. Dumnezeu este cu ea ºi, din momentul zãmislirii sale,a umplut-o de har

Împãrþirea: titlu (v. 1); Dumnezeu este siguranþa popo-rului sãu (v. 2-4); Dumnezeu este în mijlocul cetãþii sale(v. 5-8); triumful lui Dumnezeu (v. 9-12).

PSALMUL 46 (45)176

PSALMUL 47 (46)

Imn lui Dumnezeu, regele universului

1 Maestrului de cor. Al fiilor lui Core. Psalm.2 Toate popoarele, bateþi din palme,

aclamaþi-l pe Dumnezeu cu strigãte de bucurie!3 Cãci preaînãlþat ºi înfricoºãtor este Domnul,

mare rege peste tot pãmântul.4 El a supus popoarele sub stãpânirea noastrã

ºi naþiunile sub picioarele noastre.5 A ales pentru noia moºtenire

mândria lui Iacob, pe care îl iubeºte. Selah6 Dumnezeu se înalþã în strigãte de bucurie,

Domnul se înalþã în sunete de trâmbiþã.7 Cântaþi-i lui Dumnezeu, cântaþi-i!

Cântaþi-i regelui nostru, cântaþi-i!8 Cãci Dumnezeu este împãrat peste tot pãmântul,

cântaþi-i cu mãiestrie.9 Dumnezeu stãpâneºte peste popoare,

Dumnezeu stã pe tronul sãu cel sfânt.10 Stãpânitorii popoarelor se adunã

împreunã cu poporul Dumnezeului lui Abrahamb.Cãci ai lui Dumnezeu sunt puternicii pãmântului,

el se înalþã cu mãreþie.

În iudaismul târziu, acest psalm era folosit în liturgia deAnul Nou. El celebreazã, în formã imnicã, regalitatea lui

a LXX are: ne-a ales pe noi ca moºtenirea sa.b LXX, Vg ºi versiunea siriacã au: împreunã cu Dumnezeu.

Dumnezeu asupra popoarelor ºi, împreunã cu psalmii 93;96–99, constituie genul literar al psalmilor întronãrii luiIahve. Discursul este esenþial, energic, marþial. Este un felde imn naþional al statului teocratic ebraic. În liturgiaebraicã, trebuia sã fie recitat de ºapte ori, înainte de a sunacornul care dãdea semnalul începutului sãrbãtorii AnuluiNou. Scena sãrbãtorii, din psalm, prezintã popoarele ºiconducãtorii lor adunându-se în sanctuar, unde Dumnezeuse aºazã pe tron ºi îºi asumã suveranitatea, dupã ce a luatîn stãpânire popoarele ºi a ales pentru sine un popor carese aflã pe pãmântul moºtenirii sale. Viziunea lui Dumnezeueste fascinantã ºi înfricoºãtoare. El se înalþã din arcaalianþei, care apare înaintea ochilor întregului Israel actu-alizând în liturgie marile etape ale mântuirii, începând dela exod ºi pânã la David. În ceasurile decisive ale istorieiIsraelului, acest psalm era reluat ca o invitaþie la speranþã.Interpretarea istoricã încearcã sã explice imnul pornind dela o situaþie istoricã determinatã: fie sfârºitul unui rãzboicâºtigat, fie terminarea reconstruirii templului, dupã exil.Interpretarea escatologicã, þinând cont de caracterul gene-ral ºi universal al psalmului, vede, în acest imn, exaltareapoeticã a regalitãþii lui Dumnezeu, la sfârºitul timpului.

Biserica cântã acest psalm celebrând intrarea lui Isus înIerusalim, în Duminica Floriilor, ºi înãlþarea lui Isus laceruri. Natura umanã a lui Cristos, pãtrunsã ºi vivificatãde Duhul lui Dumnezeu, este divinizatã. Prin înãlþarea sa,omul-Dumnezeu este stabilit ca rege al veacurilor, Domn aluniversului, preot ºi mijlocitor unic între Dumnezeu ºioameni, cap al trupului sãu mistic (cf. Ef 1,18-23). Cristosa mântuit ceea ce crease. Acum, ºi-a încheiat drumul sãu derãscumpãrare ºi, devenit centru de gravitate al creaþiei ºi alistoriei, el este acolo unde se terminã veacurile; de la loculscopului atins, îi aºteaptã, pe cei care vin la el, pe calea pecare el a trasat-o. El trãieºte, încã de acum, în gloria în careîl vom vedea în ultima zi. Totodatã, psalmul 47 (46) este

PSALMUL 47 (46)178

înþeles ca fiind vestirea victoriei finale a lui Dumnezeu ºiinstaurarea totalã a împãrãþiei lui Cristos în lume. Laudaadusã regelui victorios a depãºit graniþele Israelului, bachiar ºi pe cele ale pãmântului. Sfântul Ioan a auzit, înceruri, aceastã cântare: „Vrednic este Mielul, care a fostînjunghiat, sã primeascã puterea, bogãþia, înþelepciunea ºitãria, cinstea, gloria ºi binecuvântarea. Celui care ºade petron ºi Mielului sã fie binecuvântarea, cinstea, gloria ºiputerea în vecii vecilor!” (Ap 5,12-13).

Împãrþirea: titlu (v. 1); Dumnezeu este regele Israelului(v. 2-6); Dumnezeu este regele întregului pãmânt (v. 7-10).

PSALMUL 47 (46) 179

PSALMUL 48 (47)

Sionul, cetatea Domnului ºi bucuria întregului pãmânt

1 Cântec. Psalm. Al fiilor lui Core.2 Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda

în cetatea Dumnezeului nostru.3 Muntele sãu cel sfânt este cea mai frumoasã înãlþime,

bucuria întregului pãmânt.Muntele Sion, în partea de miazãnoapte,

este cetatea marelui rege.4 Dumnezeu, în palatele sale,

este cunoscut ca un loc de refugiu.5 Cãci, iatã, regii s-au aliat,

au înaintat împreunã;6 dar abia au vãzut, ºi au rãmas înmãrmuriþi,

cuprinºi de groazã, au luat-o la fugã.7 I-a apucat tremuratul acolo,

dureri ca ale celei ce naºte.8 A fost ca vântul de la rãsãrit,

care sfãrâmã corãbiile din Tarºiºa.9 Tot ce auzisem, aºa am vãzut

în cetatea Domnului oºtirilor,în cetatea Dumnezeului nostru;Dumnezeu a întãrit-o pentru totdeauna. Selah

a Tarºiº – Existã multe încercãri de localizare: Tartessus, pe coas-ta sud-vesticã a Spaniei, o colonie fenicianã; în Sardinia, colonie feni-cianã unde se prelucrau metale nobile; Cartagina, Africa de Nord.Deoarece portul cel mai important pe timpul lui Solomon era Eþion-Gheber, în sudul Palestinei, unii cred cã ar fi posibilã o localizarechiar în sud. Cu toate acestea, localizarea rãmâne nesigurã. Acest

10 Ne amintim de bunãtatea ta, Dumnezeule,în mijlocul templului tãu.

11 Ca ºi numele tãu, Dumnezeule,slava ta se întinde pânã la marginile pãmântului;dreapta ta este plinã de dreptate.

12 Sã se veseleascã Muntele Sionuluiºi sã tresalte de bucurie fiicele lui Iudab

pentru judecãþile tale!c13 Cutreieraþi Sionul, mergeþi împrejurul lui,

numãraþi turnurile sale;14 admiraþid zidurile sale,

cercetaþi-i palatele,ca sã povestiþi generaþiilor viitoare:

15 pentru cã acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostruîn veci ºi în vecii vecilor,el ne va cãlãuzi pânã dincolo de moartee.

La poalele zidurilor de nezdruncinat ale Sionului sedestramã orice putere inamicã. Înfrângerea acestor duº-mani, neaºteptatã ºi rãsunãtoare, ar putea sã aibã rãdãciniistorice precise, dar se poate sã fie o simplã stilizare a rãu-lui care se opreºte în faþa Sionului. Evenimentul istoric cear putea sã stea la originea acestui psalm ar putea sã fie cam-pania militarã a lui Senaherib, în anul 701 î.C., pe timpul

nume apare întotdeauna legat de pietre scumpe ºi metale preþioase.Expresia corãbiile din Tarºiº nu se referã la provenienþa corãbiilor, cila mãrimea ºi rezistenþa lor. Despre distrugerea unor astfel de corãbiide un vânt puternic, vezi: 1Rg 22,48; 2Cr 20,36-37; Is 23,1.14.

b Aici, ca ºi în Ps 97,8, expresia se referã la localitãþile din Iuda, dinapropiere de Ierusalim.

c LXX ºi Vg adaugã: Doamne.d Lit.: puneþi-vã inima în zidurile sale.e LXX ºi Vg au: în veci. Unii experþi considerã termenul ca o indi-

caþie muzicalã asemãnãtoare cu cea din Ps 9,1 ºi 46,1, care ar trebuiinclusã la începutul psalmului urmãtor.

PSALMUL 48 (47) 181

regelui Ezechia (2Rg 19; Ps 46; cf. Is 31,5-8; 37,33-37).Rãmâne posibilitatea ca acest psalm sã fie o referinþã larãzboiul siro-efraimit din anul 734 î.C., în timpul lui Ahaz,eveniment care a constituit punctul de plecare pentruCartea lui Emanuel (Is 7,1-9). Sfântul Ioan Crisostomul ºiunii comentatori din antichitate considerau cã momentuloriginii psalmului ar fi perioada postexilicã semnatã deînfrângerea lui Gog (Ez 38–39). În ciuda acestor referinþeistorice, psalmul are o încãrcãturã liturgicã puternicã, cureferinþã la Sion ºi la invulnerabilitatea lui, subliniindclima procesionalã ºi bucuria, care, pornind de la aspectulmilitar, se transformã într-o contemplare pacificã a fru-museþii Sionului, reverberaþie a mântuirii, siguranþei ºiinvincibilitãþii lui Dumnezeu. În felul acesta, psalmul poatefi considerat ca un cânt liturgic mereu valabil, de o liber-tate ºi o prospeþime care nu pot fi încarcerate în schemerigide. Este explozia liricã a unui îndrãgostit de Ierusalimcare îºi exprimã siguranþa ºi seninãtatea de a fi primit ca înbraþele mamei sale. Psalmul 48 (47) este, pentru evrei, orugãciune de dimineaþã.

Mãreþia lui Dumnezeu s-a fãcut vizibilã în Bisericã.Cristos este bastionul ºi apãrarea Bisericii, Domnul celmare ºi vrednic de laudã. Biserica este cetatea lui sfântãconstruitã pe muntele cel sfânt care este Cristos. El a datBisericii sale o structurã externã ºi vizibilã, prin organis-mele ierarhice, ºi a stabilit în ea diferite ministerii orien-tate spre binele întregului organism. Cristos a dãruitBisericii sale vitalitate, frumuseþe ºi tãrie prin suflulDuhului Sfânt. Noi am vãzut începutul acestei manifestãriminunate în întruparea Fiului lui Dumnezeu. De aceea,Biserica, fiind în acelaºi timp societate vizibilã ºi comuni-tate spiritualã, merge împreunã cu omenirea întreagã ºiexperimenteazã, asemenea lumii, aceeaºi soartã pãmân-teascã. Ea este fermentul ºi sufletul societãþii umane, des-tinate sã se reînnoiascã în Cristos ºi sã se transforme în

PSALMUL 48 (47)182

familia lui Dumnezeu. Aceastã întrepãtrundere dintre ceta-tea pãmânteascã ºi cea cereascã nu poate fi perceputã decâtprin credinþã. Rãmâne, în continuare, misterul istoriei uma-ne, care este tulburatã de pãcat, pânã la manifestareadeplinã a mãririi fiilor lui Dumnezeu.

Împãrþirea: titlu (v. 1); celebrarea victoriei (v. 2-9); acþi-unea liturgicã (v. 10-15).

PSALMUL 48 (47) 183

PSALMUL 49 (48)

Deºertãciunea bogãþiei

1 Maestrului de cor. Al fiilor lui Core. Psalm.2 Ascultaþi aceasta, voi, toate popoarele,

plecaþi-vã urechea, voi, toþi locuitorii pãmântului,3 fie oameni de rând, fie oameni de rang înalt,

bogaþi ºi sãraci, toþi împreunã.4 Gura mea va rosti cuvinte înþelepte

ºi cugetul inimii mele, înþelegere;5 voi pleca spre pilde urechea mea

ºi voi desluºi enigma mea cântând din harfã.6 De ce sã mã tem în zilele nefericite,

când nelegiuirea duºmanilor mei mã înconjoarã?7 Ei îºi pun încrederea în bunãstarea lor

ºi cu mulþimea bogãþiilor lor se laudã.8 Nici un om nu se va putea rãscumpãra pe sinea

ºi nici nu va putea sã-i dea lui Dumnezeupreþul rãscumpãrãrii sale;

9 cãci preþul sufletului este atât de mare,încât niciodatã nu va fi cu putinþã

10 sã rãmânã cineva în viaþã fãrã de sfârºitºi sã nu vadã niciodatã mormântul.

11 Ba da, va vedeab: mor ºi înþelepþii,pier împreunã nebunul ºi cel fãrã de minteºi lasã altora bunãstarea lor.

a LXX ºi Vg au: frate pe frate. TM are: pe frate nici un om nu poatesã-l rãscumpere.

b Este posibilã ºi traducerea: cãci se vede cã.

12 Mormântul le va fi casã în veac,locuinþa lor din neam în neam,deºi cu numele lor ºi-au numitc terenurile proprii.

13 Dar omul nu poate rãmâned mult în strãlucire;se aseamãnã cu animalele care piere.

14 Aceasta este soarta celor care se încred în ei înºiºi;acesta este sfârºitul acelora

care se complac în vorbe goalef. Selah15 Sunt duºi ca o turmã în locuinþa morþilor

ºi moartea îi va paºte.Coboarã de-a dreptul în mormânt,

li se ºterge orice urmã,lãcaºul lor este locuinþa morþilorg.

16 Dar Dumnezeu va rãscumpãra sufletul meu,mã va lua de sub putereah locuinþei morþilor. Selah

17 Nu te teme când cineva se îmbogãþeºteºi când creºte faima casei sale,

18 pentru cã nu ia nimic cu el când moareºi faima lui nu coboarã dupã el,

c Altã traducere posibilã: ºi vor fi numite cu numele lor.d LXX ºi Vg, urmate de unele traduceri moderne, au: Dar omul,

fiind în strãlucire, nu înþelege. Aici, verbul ebraic indicã duratã, per-manenþã, pe când în v. 21 are sensul: nu înþelege.

e LXX ºi Vg au: Aceastã cale a lor le este scandal. Aici, ca ºi în v.21, termenul poate avea douã sensuri: duse la tãiere sau s-au fãcutasemenea lor.

f Lit.: în gura lor.g Versetele 14 ºi 15 apar în textul ebraic foarte corupte. Stabilirea

sensului este dificilã. LXX ºi Vg au, în v. 15, urmãtorul text: Ca oilesunt aruncaþi în infern, moartea îi va paºte ºi vor stãpâni peste ei ceidrepþi, dis-de-dimineaþã, iar ajutorul lor din slava lor va dispãrea îninfern. În traducerile moderne existã o mare varietate de propuneride interpretare.

h Lit.: din mâna locuinþei morþilor.

PSALMUL 49 (48) 185

19 chiar dacã în viaþa luisufletul sãu se considera binecuvântat:

„Te vor lãuda pentru cã ai agonisit binele”.20 Va coborî alãturi de strãmoºii sãi,

care nu vor mai vedea niciodatã lumina.21 Omul, cât timp este în cinste, nu înþelege,

se aseamãnã cu animalele care pier.

Aceastã poezie dramaticã a fost numitã „oratoriu închi-nat morþii”. Efectiv, psalmul este parcurs de fiorii morþii;atmosfera este funebrã; bunãstarea ºi lucrurile sunt roasede un vierme care le anihileazã; mormântul (v. 10.12.15),ºeolul, locuinþa morþilor (v. 15-16), animalele care pier (v. 13),pierderea speranþei (v. 15), stingerea luminii (v. 20) alcãtu-iesc împreunã un mozaic straniu.

Poetul acestui psalm, un om simplu, oprimat de autori-tãþile bogate, a depãºit, în el însuºi, teama ºi invidia pentruputerea adversarilor sãi bogaþi ºi îºi expune gândurile carel-au condus la echilibru ºi seninãtate interioarã. Autorul îºiînsoþeºte cântul cu harfa; este vorba de un imn sapienþial.În spatele psalmului se ascunde situaþia socialã ºi problemajudecãrii etice ºi religioase asupra bunurilor pãmânteºti ºiasupra atitudinii practice faþã de aceste bunuri. Autorulcautã un punct de referinþã care sã-l lase liber, din punct devedere interior, de orice supunere faþã de oameni ºi deobiectele pãmânteºti, ºi sã-i permitã sã-ºi îndrepte privireaspre ceea ce trebuie cu adevãrat evitat, cãutând, în acelaºitimp, lucrul sigur în care omul sã se încreadã. El gãseºteacest punct de siguranþã în veºnicia lui Dumnezeu.

Prima problemã pe care o ridicã psalmul este aceea amorþii cu care se întâlnesc toþi oamenii (v. 10-12). Instinc-tul inimii îl face pe om sã respingã ideea unei ruinãri totaleºi a unei negãri definitive a persoanei sale. Dumnezeu l-achemat pe om sã se apropie de el cu toatã natura lui într-o

PSALMUL 49 (48)186

comuniune armonioasã cu viaþa divinã, incoruptibilã.Cristos a dobândit aceastã victorie, înviind din morþi, dupãce l-a eliberat pe om, de la moarte, prin moartea sa.

A doua problemã este aceea a semnificaþiei pe care pot são aibã bunurile pãmânteºti, prosperitatea ºi bunãstarea, pecare le gãsim pe pãmânt, în relaþie cu scopul ultim al omu-lui (v. 7.12.17.18). Sfânta Scripturã ºi experienþa de veacuria oamenilor ne învaþã cã progresul uman, chiar dacã esteun mare câºtig, comportã ºi o mare ispitã. Fiind rãsturnatãordinea de valori ºi amestecând rãul cu binele, indivizii ºigrupurile privesc numai la bunurile proprii, nu ºi la cele alealtora; în felul acesta lumea înceteazã a mai fi câmpul fra-ternitãþii genuine, în timp ce creºterea puterii umaneameninþã chiar cu distrugerea neamului omenesc. Întreagaistorie umanã este strãbãtutã de o luptã continuã împo-triva puterilor întunericului. Introdus în aceastã bãtãlie,omul trebuie sã lupte fãrã pauzã pentru a putea rãmâneunit cu binele.

Ultima problemã pe care o ridicã psalmul este aceea aretribuþiei acþiunilor umane (v. 14-20).

Tradiþia patristicã a considerat acest psalm ca pe o învã-þãturã a lui Cristos îndreptatã spre oameni pentru a-i invitala mântuire (v. 2-5). Biserica propune acest psalm în zilelepãtimirii Domnului ºi în timpul pascal, pentru a aminti cãIsus, sãracul prin excelenþã, nu ºi-a pus încrederea înînþelepciunea ºi în bogãþia acestei lumi, ci ºi-a pus toatãîncrederea în Dumnezeu ºi de cãtre el a fost eliberat dinmoarte.

Împãrþirea: titlu (v. 1); preludiu (v. 2-5); primul tablou:de ce sã ne temem? Iluzia bogãþiei (v. 6-12); antifonã (v. 13);al doilea tablou: numai Dumnezeu poate sã ne salveze deºeol (v. 14-20); antifonã (v. 21).

PSALMUL 49 (48) 187

PSALMUL 50 (49)

Jertfa plãcutã lui Dumnezeu

1 Psalm. Al lui Asaf a.

Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, vorbeºte,el cheamã pãmântul de la rãsãritul soarelui

pânã la asfinþitul lui.2 Din Sion, frumuseþea desãvârºitã, Dumnezeu strãluceºte.3 Vine Dumnezeul nostru ºi nu tace;

în faþa lui e foc mistuitor,iar împrejurul lui se dezlãnþuie furtuna.

4 El cheamã cerurile de sus ºi pãmântul,ca sã-ºi judece poporul.

5 „Adunaþi-i înaintea mea pe credincioºii mei,pe cei care, prin jertfã,

au încheiat alianþa cu mine”.6 Cerurile vor vesti dreptatea lui,

cãci însuºi Dumnezeu este judecãtorul. Selah7 Ascultã, poporul meu, eu îþi vorbesc,

Israele, eu voi depune mãrturie împotriva ta:Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tãu.

8 Nu pentru jertfele tale te dojenesc,pentru cã arderile tale de tot

sunt pururi înaintea mea.

a Asaf – dupã 1Cr 6,16-33, este unul dintre cei trei leviþi puºi deregele David sã organizeze cântul liturgic. Expresia „fiii lui Asaf”indicã o formaþie de cântãreþi întorºi din exil împreunã cu Zorobabel(Esd 2,41) care executau cântãrile la templu dupã stilul lui Asaf saufoloseau colecþia de psalmi ai lui Asaf: Ps 50; 73–83.

9 Nu voi primi viþei din casa ta,nici þapi din turmele tale.

10 Cãci ale mele sunt toate vieþuitoarele pãdurii,toate miile de animale din munþi.

11 Eu cunosc toate pãsãrile munþilorb

ºi al meu este tot ce se miºcãc pe câmpie.12 Dacã mi-ar fi foame, nu þi-aº spune þie,

cãci lumea, cu tot ce este în ea, mie îmi aparþine.13 Mãnânc eu oare carne de tauri

ºi beau eu oare sângele þapilor?14 Oferã-i lui Dumnezeu jertfã de laudã

ºi împlineºte fãgãduinþele fãcute Celui Preaînalt.15 Cheamã-mã în ziua nenorocirii:

eu te voi elibera, iar tu mã vei preamãri.16 Dar celui pãcãtos, Domnul îi spune:

„Pentru ce vorbeºti despre poruncile meleºi ai pe buze legãmântul meu,

17 de vreme ce urãºti disciplina meaºi cuvintele mele le arunci la spate?

18 Dacã vezi un hoþ, tu fugi cu elºi te întovãrãºeºti cu adulterii.

19 Tu dai drumul gurii tale la releºi limba ta þese planuri viclene.

20 Stai ºi vorbeºti împotriva fratelui tãu,îl cleveteºti pe fiul mamei tale.

21 Iatã ce ai fãcut, iar eu sã tac?Îþi închipui cã eu sunt ca tine?Te voi mustra ºi voi pune totul sub ochii tãi.

22 Înþelegeþi aceasta, voi care-l uitaþi pe Dumnezeu,ca nu cumva sã mã mâniiºi nu va fi nimeni care sã vã scape.

b LXX ºi Vg au: pãsãrile cerului.c LXX ºi Vg au: frumuseþea câmpului.

PSALMUL 50 (49) 189

23 Cine aduce jertfã de laudã, acela mã preamãreºte;celui care merge pe calea cea dreaptãîi voi arãta mântuirea lui Dumnezeu”.

Tema fundamentalã a acestui psalm este inspiratã dinteologia profeticã în polemica ei antiritualisticã. Cultul,fãrã o angajare în viaþã, se reduce la magie ºi falsitate.Sfântul Augustin comenteazã astfel: „Dacã intru în mineînsumi, gãsesc ceea ce trebuie sã aduc ca jertfã..., conºtiinþamea va fi altarul tãu. Nu trebuie sã caut ceea ce trebuie sã-þiofer, pentru cã tu mi-ai dat deja ce sã-þi ofer”.

Sunt douã lucruri pe care trebuie sã le luãm în seamã,pentru a defini adevãrata credinþã, împotriva religiozitãþiitradiþionaliste exterioare. Psalmul 50 (49) refuzã, cu ironie,deformarea grosolanã a religiei, conform cãreia se crede cãîi putem oferi lui Dumnezeu lucruri de care el sã aibãnevoie. Pentru Biblie, omul este cel care are nevoie deDumnezeu: „Cheamã-mã... eu te voi elibera” (v. 15). Singurulrãspuns pe care Dumnezeu îl aºteaptã de la om este jertfade laudã (v. 14), celebrarea simplã a mãreþiei lui Dum-nezeu, strãinã de jocurile de interese, de magie ºi de super-stiþii. Charles de Foucauld spunea: „Învãþãtura pe care oscoatem din acest psalm e cã nu trebuie sã-l cinstim peDumnezeu printr-un fast material, ci prin iubire ºi prinrugãciunea care iese din adâncul inimii”.

Judecata exprimatã de Dumnezeu, în acest psalm, împo-triva formalismului ºi a ipocriziei a fost reluatã de Isus, maiales, în disputa cu fariseii ºi cu conducãtorii spirituali aipoporului.

Cristos s-a oferit pe el însuºi, total, lui Dumnezeu, caMielul fãrã patã, pentru a purifica conºtiinþa noastrã de fap-tele moarte, ca sã-i putem sluji cu adevãrat Dumnezeuluicelui viu.

Tradiþia creºtinã a vãzut în acest psalm, în afarã devestirea primei veniri a lui Cristos, ºi o profeþie a venirii

PSALMUL 50 (49)190

sale finale ºi a judecãþii acelora care trãiesc în contradicþiecu mesajul evangheliei.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); o teofanie cultualã preliminarã(v. 1b-3); judecata lui Dumnezeu cu „credincioºii” sãi (v. 4-15);judecata adevãratã ºi proprie împotriva celor care dispre-þuiesc alianþa (v. 16-22); încheiere (v. 23).

PSALMUL 50 (49) 191

PSALMUL 51 (50)Mãrturisirea pãcatelor ºi cerere de iertare

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.2 Când a venit la el profetul Natan

dupã ce pãcãtuise cu Betsabeaa.3 Ai milã de mine, Dumnezeule,

dupã marea ta bunãtateb,ºi, dupã mulþimea îndurãrilorc tale,

ºterge fãrãdelegea mea.4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea

ºi curãþã-mã de pãcatul meu.5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea

ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea.6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit

ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut.De aceea, tu eºti drept în sentinþele tale

ºi nepãrtinitor în judecãþile tale.7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut

ºi în pãcat m-a zãmislit mama mead.8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii,

fã deci sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu.

a Lit.: dupã ce venise la Batºeba (cf. 2Sam 11–12). Batºeba = fiicaabundenþei.

b TM are: dupã bunãtatea ta.c Termenul ebraic la singular indica iniþial sânul mamei. Forma de

plural ºi, în plus, aplicat lui Dumnezeu indicã un ataºament mai puter-nic decât cel matern, cuprinzând iubire, grijã ocrotitoare, iertare.

d Se indicã aici condiþia pãcãtoasã a omului în toatã existenþa sa,ºi nu vreo vinovãþie a pãrinþilor în actul procreãrii, aºa cum inter-preteazã gnosticii ºi maniheii.

9 Stropeºte-mã cu isope ºi voi fi curat,spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada.

10 Fã sã audf un cuvânt de bucurie ºi veselieºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta.

11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele meleºi ºterge toate nelegiuirile mele.

12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule,ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu.

13 Nu mã alunga de la faþa taºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine.

14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii taleºi întãreºte-mã cu duh binevoitor.

15 Atunci voi învãþa pe cei fãrã de lege cãile taleºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce.

16 Mântuieºte-mã de sângeg, Dumnezeule,Dumnezeul mântuirii mele,

ºi limba mea va preamãri dreptatea ta.17 Doamne, deschide-mi buzele

ºi gura mea va vesti lauda ta.18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute

ºi, chiar dacã þi-aº aduce,arderile de tot nu te-ar mulþumi.

19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui.

e Isopul – (Hyssopus officinalis) este o plantã aromaticã ce creºteîn Egipt ºi Palestina, sub formã de tufã, din care se ridicã tulpini tariºi lemnoase, cu frunze groase ce pot reþine uºor apa, calitate ce o faceadaptatã ritualurilor de stropire-purificare (Lev 14,4-53; Num 19,6;Ex 12,22; 24,8).

f Unele traduceri reiau o versiune siriacã: saturã-mã cu...g În ebraicã, este la plural, fapt interpretat de exegeþi în diferite

moduri: cerere de iertare din partea psalmistului pentru crima sãvâr-ºitã (uciderea lui Urie – 2Sam 11,12); implorarea evitãrii pedepsei cumoartea pentru pãcatele sãvârºite; rugãciuni pentru a nu cãdea înpãcatul violenþei; moartea prematurã ca pedeapsã a pãcatului.

PSALMUL 51 (50) 193

20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionuluiºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului.

21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare,arderile de tot ºi ofrandele;

atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu.

Este psalmul cel mai frumos dintre psalmii penitenþiali,expresie a conºtiinþei biblice, ebraice, creºtine ºi universalea pãcatului ºi a iertãrii. Exprimã o viziune realistã ºi opti-mistã asupra omului ºi a pãcatului. Este un optimism carenu ajunge la iluzia unei nevinovãþii perpetue ºi radicale aomului. Radicalitatea acþiunii umane este circumscrisã delimite ºi de rãu (v. 7). Psalmul 51 (50) a fost însoþitorultãcut al tuturor pãcãtoºilor convertiþi, a fost biografiasecretã a sufletelor sensibile, a fost oglinda conºtiinþei vii aomului îndurerat de propria mizerie, a fost capul de acuzãîmpotriva oricãrei forme de fariseism ipocrit. El este rezu-matul oricãrei rugãciuni a noastre: adoraþie, iubire, sacrifi-ciu, mulþumire, cãinþã, cerere. El pleacã de la conºtiinþa denoi înºine ºi de la vederea pãcatelor noastre, ºi urcã pânã lacontemplarea lui Dumnezeu, trecând prin responsabili-tatea faþã de aproapele, ºi conducând la rugãciunea pentruconvertirea tuturor oamenilor. În acest psalm, uimeºtespontaneitatea ºi profunzimea interiorizãrii sentimentelorexprimate în el. Dupã mãrturisirea vinovãþiei, pãcãtosul îºireînnoieºte cererea purificãrii interioare pe care numaiDumnezeu o poate da.

Fiul risipitor, venindu-ºi în fire, îºi descoperã adânculvinovãþiei, dar ºi relaþia filialã faþã de Tatãl.

Acest psalm însoþeºte Biserica în trãirea pocãinþei dintimpul Postului Mare ca pregãtire pentru sãrbãtoareaPaºtelui. Prin el, Duhul lui Cristos ne sugereazã atitudineapentru purificarea eficace, necesarã celebrãrii misterelor cre-dinþei. Omenirea pãcãtoasã, condusã de Cristos, gãseºte dru-mul pentru a trece de la sclavia rãului la o viaþã reînnoitã

PSALMUL 51 (50)194

ºi o inimã purificatã prin harul lui Dumnezeu, pentru a seoferi pe ea însãºi ca sacrificiu viu, sfânt ºi plãcut lui Dum-nezeu.

În Liturgia orelor, psalmul 51 (50) este folosit, la laude,în fiecare vineri, iar în ritualul înmormântãrii, cu acelaºipsalm, Biserica îi însoþeºte pe cei rãposaþi, de la locuinþa lorspre bisericã, pridvorul ºi figura Ierusalimului ceresc.

Împãrþirea: titlu (v. 1-2); scurtã invocaþie iniþialã (v. 3-4);mãrturisirea pãcatelor (v. 5-7); cererea de iertare ºi înnoire(v. 8-14); mulþumire ºi propunere (v. 15-19); invocaþiefinalã (v. 20-21).

PSALMUL 51 (50) 195

PSALMUL 52 (51)

Condamnarea celui care se încrede în bogãþii ºi în perfidie

1 Maestrului de cor. Poem. Al lui David.2 Când a venit Doeg edomitul ºi l-a înºtiinþat pe Saul,

spunându-i: „David a intrat în casa lui Ahimelec”.3 De ce te lauzi cu rãutatea,

tu, care eºti puternic în fãrãdelege?a

4 Toatã ziua ai pus la cale viclenie;limba ta e ca briciul ascuþit,

nãscocitorule de înºelãciune.5 Iubeºti rãul mai mult decât binele,

minciuna, mai mult decât cuvântul drept. Selah6 Îþi plac toate vorbele ce duc la pieire,

o, limbã înºelãtoare!7 De aceea, Dumnezeu te va nimici pânã la urmã;

te va smulge ºi te va azvârli din cortºi te va dezrãdãcina din pãmântul celor vii. Selah

8 Vor vedea cei drepþi ºi se vor teme,îºi vor bate joc de el:

9 „Iatã-l pe omulcare nu ºi l-a pus pe Dumnezeu ca loc de refugiu,ci ºi-a pus încrederea în mulþimea bogãþiilor saleºi s-a încrezut în vicleniile sale”.

10 Eu sunt în casa lui Dumnezeu ca un mãslin înverzit,mã încred în bunãtatea lui Dumnezeu

în veci ºi în vecii vecilor.

a Lit.: De ce te lauzi cu rãutatea, viteazule? Doar bunãtatea luiDumnezeu e-n toatã ziua.

11 Vreau sã-þi aduc mulþumiri neîncetatpentru tot ce ai fãcut

ºi în faþa credincioºilor tãi preamãresc numele tãu,pentru cã tu eºti bun.

Este o compoziþie cu ton sapienþial ºi didactic, o polemicãpersonalã ºi realã între cel drept ºi sãrac ºi omul perfid,prepotent ºi arogant, care este bogatul. Reflectã, probabil,o ciocnire între douã partide din ambientul sacerdotal ºilevitic. Psalmul reflectã, probabil, protestul unui preot saulevit ostil oricãrui compromis ºi oricãrei interferenþe apoliticii în atribuþiunile sacerdotale. Datarea psalmuluieste nesigurã. Informaþia din v. 2 cu privire la un eveni-ment din timpul lui David este, probabil, un adaos târziu.Unii îl plaseazã în perioada lui Ieremia, iar alþii, în timpulMacabeilor.

Psalmul vrea sã ne arate cât sunt de înºelãtoare bogãþi-ile materiale atunci când sunt obþinute ºi menþinute prinînºelãciune, minciunã ºi nedreptate.

Tradiþia creºtinã l-a identificat pe cel care este „în casaDomnului, ca un mãslin înverzit”, cu Cristos. El a rezumatîn sine toate promisiunile fãcute de Dumnezeu patriarhilorºi Israelului ºi pe el am fost altoiþi noi toþi, dupã ce am fostdesprinºi din mãslinul sãlbatic, cãruia îi aparþineam prinnaturã (cf. Rom 11,17.24).

Adunarea credincioºilor, înmuguritã pe rãdãcina luiCristos, poate sã gãseascã în acest psalm motive de încre-dere în împlinirea unei judecãþi drepte împotriva aceloracare continuã sã-l persecute pe Cristos în membrele sale.

Împãrþirea: titlu (v. 1-2); portretul celui nedrept (v. 3-6);Dumnezeu ºi cei drepþi în faþa celui nedrept (v. 7-9); portre-tul celui credincios ºi fidel (v. 10-11).

PSALMUL 52 (51) 197

PSALMUL 53 (52)

Cel fãrã nici un Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Pe „mahalat”a. Poem. Al lui David.

A spus nebunul în inima lui:„Nu este Dumnezeu!”

2 Sunt corupþi, au sãvârºit lucruri oribile;nu-i nimeni care sã facã binele.

3 Dumnezeu din ceruri priveºte spre fiii oamenilor,ca sã vadã dacã este un înþelept care înþelege,unul care sã-l caute pe Dumnezeu.

4 Toþi au rãtãcit, s-au pervertit cu toþii,nu-i nimeni care sã facã binele,

nu este nici mãcar unulb.5 Oare nu ºtiu toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea,

care devoreazã poporul meu cum ar mânca o pâineºi pe Domnul nu l-au invocat?

6 Acolo vor tremura de spaimã,unde nu este spaimã.

Cãci Dumnezeu a risipit oaselecelor ce te împresurau;

au fost fãcuþi de ruºine,pentru cã Dumnezeu i-a respinsc.

a Mahalat – Termen tehnic ce mai apare în Ps 88,1. LXX traducecu nume propriu. Probabil, indicã o melodie tristã. Unele versiunigreceºti ºi Vg au: în cor.

b LXX ºi unele manuscrise greceºti târzii introduc aici textul citatde sfântul Paul în Rom 3,13-18. De fapt, acest text este compus dinPs 5,10; 140,4; 10,7; Prov 1,16; Is 59,7-8; Ps 36,1.

c Textul ebraic este corupt. Unele traduceri moderne reiau parþialtextul din Ps 14,5-6: Acolo vor tremura de spaimã, cãci Dumnezeu

7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel?Când va întoarce Domnul poporul sãu din robie,va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel.

Este reproducerea, aproape identicã, a psalmului 14 (13).În întregul sãu, psalmul este considerat a fi o invectivã pro-feticã, o lamentaþie sau, probabil, o disputã între cãpetenii.„Nebunul” neagã prezenþa lui Dumnezeu, aici ºi acum,fapt pentru care totul îi este permis. Dumnezeu, închisîntr-o apatie supremã, nu s-ar interesa de lume ºi ar per-mite ca cei nelegiuiþi sã poatã sã-ºi facã de cap, liberi, înistorie. Cei fãrã de Dumnezeu, adicã puterea violentã ºinedreaptã, îºi lanseazã provocãrile ironice ºi proclamã cuaroganþã: „Nu este Dumnezeu!”

Lectura creºtinã a acestui psalm este identicã cu cea apsalmului 14 (13).

Împãrþirea: titlu (v. 1a); lamentaþie împotriva ateismuluiºi a nedreptãþii (v. 1b-5); oracolul justiþiar al lui Dumnezeu(v. 6); antifonã finalã (v. 7).

este cu neamul celor drepþi. Aþi râs de nãdejdea celui sãrman, darDomnul este refugiul sãu.

PSALMUL 53 (52) 199

PSALMUL 54 (53)

Ajutorul celui persecutat este Domnul

1 Maestrului de cor. Pe strune. Poem. Al lui David.2 Când au venit locuitorii din Zif a ca sã-i spunã lui Saul:

„Nu este oare David ascuns printre noi?”3 Dumnezeule, pentru numele tãu, mântuieºte-mã

ºi fã-mi dreptate prin puterea ta;4 ascultã-mi rugãciunea, Dumnezeule,

pleacã-þi urechea la cuvintele gurii mele;5 pentru cã cei mândri s-au ridicat împotriva mea

ºi cei puternici vor sã-mi ia sufletul:ei nu-l pun pe Dumnezeu înaintea lor. Selah

6 Dar Dumnezeu este ajutorul meu,Domnul este ocrotitorul vieþii mele.

7 Întoarceb rãul împotriva duºmanilor meiºi în adevãrul tãu, nimiceºte-i!

8 Cu bucurie îþi voi aduce jertfã,voi preamãri numele tãu, Doamne,

pentru cã este bun.9 Cãci m-a eliberat din orice strâmtorare

ºi ochii mei i-au vãzut învinºi pe duºmanii mei.

a Zif – Se aflã în sudul Regatului lui Iuda, la 7 km sud-est deHebron (1Sam 23,19).

b În textul ebraic verbul este pus la pers. a III-a sg.: el va întoarce,dar rabinii au înþeles un imperativ: întoarce!

Acest psalm este considerat a fi modelul ideal de rugã-ciune. Compoziþia sa, finã ºi esenþialã, adunã, în câteva datesobre ºi elementare, toatã tematica ºi sentimentele uneipersoane suferinde persecutate, dar plinã de încredere.Dominã figura lui David ºi trãdarea împotriva lui dinpartea locuitorilor din deºertul Zif. Concizia sa, invocareaplinã de cãldurã ºi patimã a lui Dumnezeu, singurul judecã-tor drept ºi singurul prieten care ascultã, descrierea vigu-roasã ºi scurtã a necazului, reprezentarea liturgicã a mân-tuirii, credinþa de nezdruncinat, schema tradiþionalãrãzbunãtoare a dreptãþii, prin legea talionului, ºi blestemuladversarului, orizontul final plin de bucurie, promisiuneaîmplinitã în templu sunt motivele clasice ale rugãciuniicare fac din acest psalm un text de bazã al repertoriuluirugãciunii din epocile cele mai diferite ale istoriei biblice,

Imaginea lui David, trãdat, este imaginea lui Cristos; nunumai întrucât este unsul lui Dumnezeu ºi regele poporu-lui sãu, ci ºi în persecuþia pe care a trebuit sã o sufere, maiînainte de a ajunge la putere, precum ºi în timpul în careºi-a exercitat regalitatea sa asupra Israelului. Bisericarepetã aceastã rugãciune împreunã cu Cristos, capul ei. Eacere ajutor, în itinerarul sãu penitenþial, în vinerea a IV-a aPostului Mare, ºi cere dreptate împotriva forþelor rãului ºia acelora care îi tulburã pacea, încrezãtoare în ajutorul luiDumnezeu ºi a lui Cristos.

Datoritã simplitãþii sale, psalmul 54 (53) îºi gãseºte loculîn nenumãrate situaþii ale vieþii obiºnuite, asediatã deduºmani ºi pericole de tot felul. Psalmul provoacã în noidorinþa de Dumnezeu, inspirã încrederea în el ºi ne dis-pune sufletul spre a-l sluji.

Împãrþirea: titlu (v. 1-2); invocaþie introductivã (v. 3-4);prima acþiune, a duºmanilor (v. 5); a doua acþiune, a luiDumnezeu (v. 6-7); a treia acþiune, a celui credincios (v. 8-9).

PSALMUL 54 (53) 201

PSALMUL 55 (54)Prietenul perfid

1 Maestrului de cor. Pentru instrumente cu coarde. Poem. Al lui David.

2 Pleacã-þi urechea, Dumnezeule, la rugãciunea mea,nu te ascunde de la cererea mea;

3 ia aminte la mine ºi rãspunde-mi,umblu agitat în mâhnirea mea

ºi sunt cuprins de tulburare,4 la glasul duºmanului, la strigãtul celui rãu.

Cãci revarsã asupra mea blestemeºi mã persecutã cu furie.

5 Inima mea se zbate înlãuntrul meuºi groaza morþii a cãzut peste mine.

6 Teamã ºi cutremur au venit peste mineºi m-a cuprins teroarea.

7 ªi am spus: „Cine îmi va da aripi, ca de porumbel,ca sã zbor ºi sã-mi gãsesc adãpost?”

8 Iatã, mã îndepãrtez în fugãºi rãmân în pustiu. Selah

9 Îl aºtept pe acela care sã mã salvezedinaintea vântului furtunii ºi a vijeliei.

10 Împrãºtie-ia, Doamne, încurcã-le limbile!Cãci am vãzut în cetate violenþã ºi dezbinare.

11 Zi ºi noapte o înconjoarã peste zidurifãrãdelege, viclenie ºi necaz în mijlocul ei

12 ºi n-au lipsit din pieþele ei înºelãciunea ºi silnicia.

a Lit.: sfâºie-i.

13 Cãci dacã un duºman m-ar fi insultat,l-aº fi suportat;

dacã cel care mã urãºtes-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea,poate m-aº fi ascuns de el.

14 Dar eºti tu, om asemenea mie,prietenul meu ºi omul meu de încredere,

15 cu care mã înþelegeam aºa de bineºi mergeam cu însufleþire spre casa lui Dumnezeu!

16 Sã cadã, dar, moartea peste ei,sã coboare de vii în locuinþa morþilor,pentru cã relele umplu locuinþa lor ºi lãuntrul lor.

17 Iar eu strig cãtre Dumnezeuºi Domnul mã va mântuib.

18 Seara, dimineaþa ºi la amiazã, eu gem ºi suspinºi el îmi aude glasul.

19 El rãscumpãrã sufletul meu în pacede cei care vin asupra mea,cãci s-au înmulþit cei care sunt împotriva mea.

20 Dumnezeu va asculta ºi-i va umilic,el, care este dinainte de veacuri. Selah

Cãci nu este în ei îndreptareºi nu se tem de Dumnezeu.

21 Fiecare îºi întinde mâna împotriva aliaþilord sãi,profaneazã legãmântul sãu.

22 Cuvintele lui sunt alunecoase ca untul,dar în inima lui este luptã;

vorbele lui sunt mai unsuroase decât untdelemnul,dar ele sunt sãbii scoase din teacã.

b LXX traduce: m-a ascultat.c În ebraicã rãdãcina verbului este a rãspunde, dar unii traducã-

tori moderni modificã verbul dupã LXX.d Lit.: celor care sunt în pace cu el.

PSALMUL 55 (54) 203

23 Încredinþeazãe Domnului grijile taleºi el te va hrãni,nu-l va lãsa niciodatã pe cel drept sã se clatine.

24 Iar tu, Dumnezeule, vei face ca ei sã coboareîn prãpastia pierzãrii:

oamenii vãrsãtori de sânge ºi cei vicleninu vor ajunge la jumãtatea zilelor lor.Dar eu, Doamnef, îmi pun încrederea în tine.

Este un text profund uman ºi psihologic. Semnificaþia luinu este descifrabilã cu uºurinþã, în toate detaliile sale,întrucât psalmul se desfãºoarã într-o formã barocã, cu unton agitat ºi dens, „exprimarea dezordonatã a gânduri-lor pare sã reflecte cea mai mare dezolare interioarã”(L. Sabourin). Sunt douã teme ce se întrec una pe cealaltã:încrederea în Dumnezeu ºi dorinþa umanã de rãzbunare.

Tradiþia ebraicã interpreteazã psalmul pornind de laexperienþa lui David care a fost trãdat de ministrul ºi sfetni-cul sãu, Ahitofel, trecut în rândurile armatei lui Absalom,care s-a ridicat împotriva tatãlui sãu.

Printre creºtini, din cele mai vechi timpuri, s-a rãspânditinterpretarea dupã care acest psalm este vocea lui Cristosîmpotriva iudeilor ºi a lui Iuda. Sãrutul lui Iuda se trans-formã în semn de urã ºi de luptã. Un prieten, pe care el îlchemase la demnitatea de apostol, pe care îl constituisecrainicul sãu, trimiþându-l sã anunþe venirea lui, pe care îl sta-bilise ca ministru al împãrãþiei sale, cãruia îi revelase misi-unea lui ºi, mai ales, filiaþiunea sa divinã, devine trãdãtor.

Totuºi, motivul fundamental al psalmului este cel carelumineazã pãtimirea lui Cristos (v. 17.18.19.23): Dum-nezeu îi va asculta rugãciunea ºi îl va glorifica.

e Lit.: aruncã.f În TM lipseºte: Doamne.

PSALMUL 55 (54)204

Între persecuþiile acestei lumi, Biserica merge pe urmeleÎnvãþãtorului sãu. Drama violenþei ºi a discordiei în caretrãiesc popoarele de pe pãmânt ºi trãdãrile fiilor ei o întris-teazã, dar ea continuã sã vesteascã iubirea ºi pacea lui Isusprintre oameni. Asemenea lui Cristos, ea suferã ºi se roagã.

Împãrþirea: titlu (v. 1); invocare introductivã (v. 2-3a);prezentarea terorii din partea duºmanilor (v. 3b-6); reflec-þie personalã, dorinþa de a fugi (v. 7-9); o antifonã de bles-tem (v. 10); trãdarea din partea prietenului (v. 11-15); onouã antifonã de blestem (v. 16); lamentaþie ºi speranþã(v. 17-20b); înfierarea ipocriziei (v. 20c-23); antifonã de bles-tem (v. 24).

PSALMUL 55 (54) 205

PSALMUL 56 (55)

Rugãciune de mulþumire pentru eliberare

1 Maestrului de cor. Pe „Yonat elem rehoquim” a.Imn. Al lui David. Când filistenii îl þineau prizonier la Gat.

2 Ai milã de mine, Dumnezeule,cãci m-a cãlcat în picioare omul;toatã ziua, rãzboindu-se, mã chinuie.

3 M-au cãlcat duºmanii ziua întreagã, Dumnezeule preaînalt,cãci mulþi sunt cei care luptã împotriva mea cu trufie.

4 În orice zi în care sunt cuprins de fricã,eu îmi pun speranþa în tineb.

5 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laud,în Dumnezeu mi-am pus speranþaºi nu-mi este teamã:

ce-mi poate face mie omul?c

6 Îmi rãstãlmãcesc cuvintele ziua întreagãºi toate gândurile lor rele

sunt îndreptate împotriva mea.

a Sensul expresiei este nesigur. Poate fi titlul unei melodii pe carese putea cânta psalmul. Unii traduc: Porumbiþa mutelor plaiuridepãrtate.

b Versetul este ecoul în care David îi aude pe funcþionarii lui Achiº,regele Gatului, cã vorbesc despre trecutul lui antifilistean ºi de incur-siunile pe care le-a fãcut împotriva filistenilor (1Sam 21). Este uniculloc în care David îºi mãrturiseºte frica.

c Lit.: carnea, trupul.

7 Provoacã certuri, îmi întind curse,îmi urmãresc paºii, ca sã-mi ia viaþa,dupã cum vor sã-mi ia ºi sufletul.

8 Pentru ticãloºia lor, alungã-i;în mânia ta, nimiceºte popoarele, Dumnezeule!

9 Tu, care numeri paºii pribegiei mele,strânge-mi lacrimile într-un urcior;oare nu sunt ele numãrate în cartea ta?

10 Atunci vor da înapoi duºmanii mei,în ziua în care te voi chema.Am cunoscut cã tu eºti Dumnezeul meu.

11 În Dumnezeu, al cãrui cuvânt îl laudîn Domnul, al cãrui cuvânt îl laud.

12 În Dumnezeu mi-am pus speranþaºi nu-mi este teamã:

ce-mi poate face mie omul?13 Dumnezeul meu, îmi voi împlini fãgãduinþele

pe care þi le-am fãcut,îþi voi aduce jertfã de laudã,

14 cãci ai eliberat sufletul meu de la moarte,mi-ai ferit picioarele de cãdere,ca sã umblu înaintea lui Dumnezeu

în lumina celor vii.

Luând în consideraþie sinceritatea interioarã, poemulpare a fi o lamentaþie datoritã conþinutului ºi atmosferei pecare o presupune, dar ºi o rugãciune de încredere pentrurezolvarea pe care o presupune. Este un urcuº de la fricã laabandonul credinþei, un abandon ce presupune un oracolde mântuire, vestit psalmistului la sfârºitul rugãciunii salede un preot sau de un profet. Chiar dacã este înconjurat deduºmani puternici, cel care se roagã nu-ºi pierde încrede-rea. El descrie maºinaþiunile duºmanilor ºi doreºte sã vinãpedepsirea lor. Atunci când se simte în siguranþã, estepregãtit sã-ºi împlineascã promisiunile.

PSALMUL 56 (55) 207

Suferinþele ºi persecuþiile pe care le îndurã psalmistulsunt vestirea suferinþelor lui Cristos. Duºmanii sãi au cãu-tat, mai întâi, „sã-l prindã în fapt” (Lc 20,20). Eºuând întentativele lor, „cãutau cum sã-l omoare” (Lc 22,2). Dar ela continuat sã proclame fidelitatea sa faþã de Tatãl.

Biserica gãseºte în sentimentele de încredere exprimateîn psalmul 56 (55) forþa de a rãmâne fidelã în slujirea Dom-nului.

ªi viaþa noastrã de zi cu zi este asaltatã de capcane deorice fel ºi este încontinuu expusã riscului, de aceea, devineuneori grea, bolnavã de melancolie ºi ar fi trist dacã nu nis-ar deschide o razã de speranþã.

Împãrþirea: titlu (v. 1); o rugãciune introductivã (v. 2-3);o mãrturisire de încredere în cuvântul lui Dumnezeu (v. 4-5);situaþia de persecuþie (v. 6-7); speranþa în Dumnezeu (v. 8-10);o nouã mãrturisire de încredere în cuvântul lui Dumnezeu(v. 11-12); scenã de fericire ºi mulþumire pentru cã a fostascultat (v. 13-14).

PSALMUL 56 (55)208

PSALMUL 57 (56)

Rugãciune pentru salvarea de asupritori

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Sã nu distrugi” a. Al lui David. Imn.Atunci când David s-a ascuns în peºterã din faþa lui Saulb.

2 Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine,pentru cã la tine îºi aflã refugiul sufletul meu;

ºi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scãpare,pânã va trece primejdia.

3 Strig cãtre Dumnezeul cel preaînalt,cãtre Dumnezeul care îmi face binele:

4 va trimite din ceruri ºi mã va elibera,îi va face de ruºine pe cei care mã prigonesc,va trimite Dumnezeu îndurarea ºi adevãrul sãu. Selah

5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leucare-i sfâºie pe fiii oamenilor;

dinþii lor sunt suliþe ºi sãgeþi,iar limbile lor, sãbii ascuþite.

6 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule,peste tot pãmântul este slava ta!

7 Au întins cursã paºilor meiºi au încovoiat sufletul meu.

Au sãpat în faþa mea o groapã,dar ei înºiºi au cãzut în ea.

a Probabil începutul sau titlul unei melodii.b Este vorba de peºtera Adulam (1Sam 22,1-2) sau cea de la En

Ghedi (1Sam 24,1-9). Vezi ºi Ps 142,1.

8 Inima mea este liniºtitã, Dumnezeule,liniºtitã este inima mea.

9 Þie îþi voi înãlþa imnuri ºi þie îþi voi cânta.Trezeºte-te, gloria mea!

Treziþi-vã, harpã ºi alãutã;vreau sã trezesc aurora.

10 Te voi lãuda printre popoare, Doamne,îþi voi cânta imnuri printre neamuri.

11 Pentru cã îndurarea ta este mare, pânã la ceruri,ºi fidelitatea ta pânã la nori.

12 Înalþã-te peste ceruri, Dumnezeule,peste tot pãmântul este slava ta!

Acest psalm este o combinaþie între o lamentaþie, v. 1-5,ºi o rugãciune de mulþumire, v. 7-11, unite de un refrencare se repetã în v. 6 ºi 12. Este o compoziþie unitarã, binestructuratã. Ambientul este cel al templului, iar spaþiul detimp este cel al unei zile, de seara ºi pânã în ziua urmã-toare. Pornind de la templu ºi de la liturgia de acolo,psalmul îºi lãrgeºte îndatã orizontul spre cosmosul întreg.Începe ca o cântare înãlþatã lui Dumnezeu în templu, careeste, în teologia biblicã ºi orientalã un microcosmos, ºiajunge în spaþiile infinite ale cosmosului. În centru însãeste inima omului ca o intersecþie a relaþiilor pe care leîntâlnim în poezie: eu ºi conºtiinþa mea, eu ºi Dumnezeu,eu ºi cerul, eu ºi pãmântul, eu ºi universul întreg. În planîndepãrtat, Dumnezeu este centrul, regele ºi judecãtorulpãmântului, care rãspunde la toate relaþiile ce se inter-secteazã în inima omului ºi le transformã. Cel care se roagãaºteaptã judecata divinã care trebuie sã decidã cine estevinovat.

Acest poem este o anticipare a pãtimirii ºi a învierii luiCristos. Tradiþia l-a vãzut în acest psalm pe Cristos carese roagã în calitate de cap al trupului mistic: în el este

PSALMUL 57 (56)210

slãbiciunea ºi mizeria omului care cautã adãpost ºi ajutorla Dumnezeu, dar în el este totodatã puterea ºi gloriaFiului unul-nãscut al lui Dumnezeu.

Rugãciunea capului este ºi rugãciunea Bisericii. ViaþaBisericii, aici, pe pãmânt, participã ºi ea la condiþia dublã alui Cristos: „Sã participãm la suferinþele lui pentru a luaparte ºi la mãrirea lui” (Rom 8,17). În felul acesta, psalmul56 (55) reflectã dubla condiþie a vieþii Bisericii, care este, pede o parte, chin, luptã, pocãinþã, suferinþã ºi moarte, iar pede altã parte, bucurie, libertate în Dumnezeu, înãlþare,eliberare de duºmani ºi glorie.

Împãrþirea: titlu (v. 1); rugãciune de cerere (v. 2-4);coºmarul pericolului (v. 5); antifonã-cerere a intervenþieidivine (v. 6); eliberare de pericol (v. 7); rugãciune de mulþu-mire (v. 8-11); antifonã-cerere a intervenþiei divine (v. 12).

PSALMUL 57 (56) 211

PSALMUL 58 (57)

Rugãciune împotriva judecãtorilor nedrepþi

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Sã nu distrugi”. Al lui David. Imn.

2 Oare cu adevãrat proclamaþi dreptatea,voi, cei puternici?a

Oare îi judecaþi cu dreptate pe fiii oamenilor?3 Voi urziþi în inimã nelegiuirea,

mâinile voastre pregãtesc violenþe pe pãmânt.4 Din sânul mamei, cei rãi apucã pe cãi strâmbe,

încã din sânul mameise pervertesc cei ce nãscocesc minciuna.

5 Sunt veninoºi ca ºarpele,ca vipera surdã care-ºi astupã urechile,

6 ca sã nu audã glasul îmblânzitorului,al magului care descântã cu iscusinþã.

7 Dumnezeule, sfãrâmã-le dinþii în gurã,smulge, Doamne, colþii leilor!

8 Sã se risipeascã precum apa ce curge,sã se usuce ca iarba cãlcatã în picioare!

9 Sã se descompunã ca urma melcului ce trece,ca pruncul avortat de femeie, care nu vede soarele!

10 Dintr-o datã, sã-i sfâºiesau spinii, sau fiara, sau focul.

a Lit.: zeilor. Psalmistul îi provoacã cu sarcasm pe cei care se con-siderã arbitrii istoriei, judecãtorii ºi conducãtorii care hotãrãsc des-tinele poporului. Aceºtia comit un sacrilegiu în faþa lui Dumnezeu pecare nu-l iau în seamã ºi o crimã socialã faþã de oamenii pe care îimanipuleazã în funcþie de interesele lor.

11 Sã se bucure cel drept vãzând rãzbunareaºi sã-ºi spele picioarele în sângele celor rãi!

12 Vor spune oamenii:„Existã o recompensã pentru cel drept,

da, este un Dumnezeu care face dreptate pe pãmânt!”

Este una dintre creaþiile cele mai neliniºtitoare ale Psal-tirii, din cauza þesãturii de invective din care este formatã,din cauza spiritului de rãzbunare ce transpare în fiecarerând, din cauza bucuriei nedisimulate pentru rãul altuia,din cauza strãduinþei crude pentru rãzbunare, din cauzafanatismului religios intolerant. Autorul, plin de o mâniecare îi cuprinde toatã fiinþa, apeleazã la o mulþime poli-cromã de simboluri, de cuvinte, de emoþii, ca sã creeze ocapodoperã literarã. Putem sã afirmãm cã rãufãcãtorii dinpsalmul 58 (57) sunt duºmanii Israelului, opresorii pãgânisau colaboratorii lor din interiorul Israelului.

Biserica nu a introdus acest psalm în Liturgia orelor, dinmotive de tip psihologic ºi pastoral.

Sfinþii pãrinþi au vãzut în acest psalm rugãciunea luiCristos ºi a Bisericii împotriva duºmanilor lor, mai precis,împotriva nedreptãþilor care se înmulþesc împotriva ade-vãrului lui Dumnezeu. Tradiþia creºtinã a considerat cãsuntem în faþa unui rechizitoriu rostit de Cristos împotri-va iudeilor ºi a judecãtorilor nedrepþi din toate timpurile.

În judecãtori trebuie sã se reflecte judecata lui Dum-nezeu ºi, mai ales, teama de a greºi, care îi face prudenþi ºiumili în exercitarea unei misiuni atât de delicate, care, înultimã instanþã, i se cuvine numai lui Dumnezeu.

Împãrþirea: titlu (v. 1); apostrofarea celor puternici ºinedrepþi (v. 2); denunþarea nedreptãþii (v. 3-6); imprecaþiiîmpotriva nedreptãþii (v. 7-10); bucuria celor drepþi pentruînfrângerea duºmanilor (v. 11-12).

PSALMUL 58 (57) 213

PSALMUL 59 (58)

Eliberarea de duºmanii aroganþi

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Sã nu distrugi”. Al lui David. Imn. Atunci când Saul a trimis oameni ca sã supravegheze casa unde era ascuns ºi sã-l ucidãa.

2 Dumnezeul meu, elibereazã-mã de duºmanii mei,apãrã-mã de cei care se ridicã împotriva mea.

3 Elibereazã-mã de cei care sãvârºesc nelegiuireaºi mântuieºte-mã de oamenii vãrsãtori de sânge.

4 Iatã-i cã stau la pândã sã-mi ia sufletul;cei puternici se ridicã împotriva mea.

5 Nici vinã, nici pãcat nu este în mine, Doamne.Trezeºte-te la strigãtul meu ºi priveºte;fãrã nici o pricinã, ei aleargã,

se pregãtesc sã mã atace.6 Iar tu, Doamne, Dumnezeul oºtirilor, Dumnezeul lui Israel,

scoalã-te ºi cerceteazã toate neamurileb,sã nu ai milã de trãdãtorii nelegiuiþi! Selah

7 Se întorc seara, mârâie ca niºte câini,dau târcoale prin cetate.

8 Iatã, gurile lor spumegã,buzele lor sunt sãbii,cãci ei zic: „Cine ne aude?”

a Aluzie la 1Sam 19,11-17. În totalitatea sa, psalmul se poate referila situaþia unui evreu în diaspora.

b TM este corupt. Se poate citi goyim = neamurile, naþiunilepãgâne sau gem = trufaºi, îngâmfaþi.

9 Dar tu, Doamne, îi iei în râs,îþi baþi joc de toate neamurile.

Scoalã-te, vino în întâmpinarea mea ºi priveºte,10 mã îndrept spre tine, tãria mea,

pentru cã numai tu, Dumnezeule, eºti scãparea mea.11 Îndurarea Dumnezeului meu îmi vine în ajutor.

Dumnezeu mã va face sã-i privesc de sus pe duºmanii mei.12 Sã nu-i ucizi, ca nu cumva poporul meu sã uite;

cu puterea ta, împrãºtie-i ºi alungã-i,Doamne, scutul nostru!

13 Pãcat este cuvântul buzelor lor;sã se prindã în laþul trufiei lor,

cãci hulesc ºi împrãºtie minciuni.14 Nimiceºte-i în mânia ta, nimiceºte-i, ca sã nu mai fie,

ºi vor ºti cã Dumnezeu stãpâneºte în Iacobpânã la marginile pãmântului. Selah

15 Se întorc seara,mârâie ca niºte câini,dau târcoale prin cetate.

16 Ei aleargã dupã hranãºi, dacã nu se saturã, încep sã urlec.

17 Dar eu voi cânta puterea ta,dis-de-dimineaþã voi lãuda bunãtatea ta,

pentru cã tu eºti un turn de scãpare pentru mine,un loc de adãpost, în ziua necazului.

18 Tãria mea, pe tine vreau sã te laud!Cãci tu, Dumnezeule, eºti turnul meu de scãpare,Dumnezeul meu, îndurarea mea!

c Imaginile folosite se referã la nelegiuiþii care acþioneazã în întu-neric: ucigaºul, hoþul, adulterul; pentru toþi aceºtia, lumina dimineþiieste ca umbra nopþii (cf. Iob 24,14-17).

PSALMUL 59 (58) 215

Psalmul 59 (58) este o rugãciune de cerere naþionalã dinrepertoriul liturgic al Israelului, folosit, mai ales, în epociletulburate de persecuþii din partea rãufãcãtorilor. Se gãseºteîn psalm glasul unui individ care vorbeºte cu o anumitãsolemnitate, dovedindu-se o porta-voce a unui grup de per-soane, credincioºii Domnului, cei mai persecutaþi ºi umiliþichiar în interiorul poporului ales. Persecutorii sunt duºma-nii ce se ridicã împotrivã, cei aroganþi care creeazã în Israelo situaþie dramaticã de crizã ce rãvãºeºte pacea interioarãºi aduce poporul lui Dumnezeu într-o stare de naþiune ase-diatã.

Cel care se roagã, în acest psalm, „se aflã în mijlocul uneihaite de câini care urlã, haitã ce vine mereu la asalt, fãrãrãgaz, ca rafalele succesive ale vântului, în timp de furtunã”(G. Garrone).

Tradiþia creºtinã a considerat acest psalm ca o rugãciunede cerere a lui Cristos adresatã Tatãlui în zilele pãtimirii sale.

Încã de la începutul istoriei sale, Biserica a trãit expe-rienþa dureroasã descrisã în psalm: în timp ce persecutoriipãgâni ºi iudei se ridicau împotriva ei, din interior erasfâºiatã de eretici, de trãdãtori ºi de creºtini rãi. Istoria per-secuþiilor ºi a trãdãrilor se reînnoieºte în fiecare timp, iarBiserica repetã rugãciunea ei de cerere faþã de Dumnezeu,împreunã cu Mirele sãu nevinovat ºi persecutat.

ªi viaþa fiecãrui creºtin reproduce drama pe care autrãit-o sfinþii din Vechiul Testament, Cristos ºi Biserica de-alungul veacurilor.

Împãrþirea: titlu (v. 1); apel îndreptat spre Dumnezeu,pentru eliberare (v. 2-3); lamentaþie cu descrierea duºmani-lor (v. 4-6); refren central (v. 7); ironizarea duºmanilor decãtre Dumnezeu (v. 8-9); un nou apel adresat lui Dumnezeu,scãparea celui credincios (v. 10); cererea milostivirii divine(v. 11-14); din nou refrenul central (v. 15); Dumnezeu celmilostiv este puterea ºi tãria celui drept (v. 16-17); prea-mãrirea lui Dumnezeu (v. 18).

PSALMUL 59 (58)216

PSALMUL 60 (59)

Rugãciune dupã o nenorocire

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Crinul mãrturiei”. Imn. Al lui David. Spre învãþãturã.

2 Când s-a luptat cu arameii din Mesopotamia ºi cuarameii din Þoba ºi când Ioab s-a întors ca sã-i înfrunte pecei douãsprezece mii de edomiþi în Valea Sãriia.

3 Ne-ai alungat, Dumnezeule, ne-ai împrãºtiat,te-ai mâniat pe noi. Întoarce-te la noi!

4 Ai zguduit pãmântul, l-ai despicat,reparã-i spãrturile, cãci se prãbuºeºte.

5 Ai pus poporul tãu la grele încercãri,ne-ai dat sã bem vinul amãrãciunii.

6 Le-ai dat un semn celor care se tem de tine,ca sã fugã din faþa arculuib. Selah

7 Ca prietenii tãi sã fie eliberaþi,sã ne mântuiascã dreapta ta ºi ascultã-ne.

8 Dumnezeu a vorbit în lãcaºul sãu sfânt:„Mã voi înãlþa ºi voi împãrþi Sihemulºi valea Sucot o voi mãsurac.

9 Al meu este Galaadul, al meu este Manaseºi Efraim, coiful capului meu,

a Referinþã la luptele lui David din 2Sam 8. Valea Sãrii nu estelocalizatã. Situaþia istoricã este asemãnãtoare cu cea din Ps 44; 80.

b În varianta siriacã, textul este: în faþa arcului tãu. Unele vari-ante, în loc de arc, au adevãr.

c Sihem este o localitate din Palestina centralã, iar Sucot este unþinut din Transiordania. Ele constituie douã etape ale drumului deîntoarcere a lui Iacob în Palestina (Gen 33,17-18).

Iuda, sceptrul meu de domnie,10 Moab, vasul în care mã spãl;

peste Edom îmi azvârl încãlþãmintead,peste þara filistenilor îmi voi striga biruinþa”.

11 Cine mã va cãlãuzi spre cetatea întãritã?Cine îmi va arãta calea spre Edom?

12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungatºi nu mai ieºi, o Dumnezeule, cu oºtirile noastre?

13 Vino în ajutorul nostru în timpul necazului,cãci mântuirea de la oameni este zadarnicãe.

14 În Dumnezeu vom sãvârºi fapte mãreþeºi el va doborî pe asupritorii noºtri.

Tonul general, în interiorul psalmului, este cel al uneilamentaþiuni naþionale. Reproºul voalat adresat lui Dum-nezeu, care pare indiferent la soarta poporului sãu protejat,se constituie într-o plângere ce se deschide ex abrupto cu odeclaraþie de provocare a lui Dumnezeu: „Ne-ai alungat,Dumnezeule, ne-ai împrãºtiat, te-ai mâniat pe noi!” (v. 3). Încentrul poemului, gãsim autoprezentarea lui Dumnezeu, caun oracol sacru proclamat de el în templu, ºi are tonul unuistrigãt de bãtãlie a Domnului pentru apãrarea hotarelorsacre ºi inviolabile ale Israelului. Dupã aceastã sentinþãsolemnã, în loc sã se treacã la speranþã sau la mulþumire,revine tonul de lamentaþie un pic mai temperatã.

Istoria poporului evreu este prefigurarea istoriei Bise-ricii. Acelaºi Dumnezeu, care acþiona atunci, continuã sã semanifeste ºi sã acþioneze în Bisericã într-un mod ºi mai evi-dent dupã întruparea Fiului sãu.

d A arunca încãlþãmintea (sandalele) este un gest de dispreþ ºi deluare în posesie (cf. Dt 25,9; Rut 4,7).

e Versetul 13 din TM constituie stihurile c ºi d din v. 12. Versetului14 din TM îi corespunde v. 13 din NVg.

PSALMUL 60 (59)218

Tradiþia veche vedea în acest psalm rugãciunea aposto-lilor în timpul pãtimirii lui Cristos, rugãciunea martirilorîn timpul persecuþiilor, rugãciunea întregului popor creº-tin, în exilul acestei lumi, supus multor tentaþii ºi oprimãri,dar doritor sã se regãseascã în pace ºi în odihna Domnuluisãu.

Împãrþirea: titlu (v. 1-2); invocarea lui Dumnezeu (v. 3-7);oracol divin: triumful rãzboinic al lui Dumnezeu (v. 8-10);lamentaþie (v. 11-13); încredere în mântuirea lui Dumnezeu(v. 14).

PSALMUL 60 (59) 219

PSALMUL 61 (60)

Rugãciunea unui exilat

1 Maestrului de cor. Pentru instrumente cu coarde. Al lui David.

2 Ascultã, Dumnezeule, strigarea mea,ia aminte la rugãciunea mea.

3 De la marginile pãmântului, pe tine te chem,când inima mi-e cuprinsã de neliniºte;cãlãuzeºte-mã la stânca la care nu pot ajunge!

4 Cãci tu eºti un refugiu pentru mine,turn puternic în faþa duºmanului.

5 Voi locui în cortul tãu pentru totdeauna,mã voi adãposti la umbra aripilor tale, Selah

6 cãci, tu, Dumnezeul meu,mi-ai ascultat promisiunile,

mi-ai dat moºtenirea celor care se tem de numele tãu.7 Vei adãuga la zilele regelui alte zile,

anii lui vor fi ca generaþie dupã generaþie.8 Va domni în veºnicie înaintea lui Dumnezeu,

îndurarea ºi adevãrul îl vor ocrotia.9 Atunci voi cânta imnuri numelui tãu în vecii vecilor,

ca sã-mi îndeplinesc promisiunile zi de zi.

a Îndurarea ºi adevãrul sunt atribute divine personificate, care îlvor însoþi pe regele Mesia (Ps 81,11; 89,15.25).

Avem în acest psalm o rugãciune de cerere personalã,cântatã de un credincios plin de încredere, în ciuda obscu-ritãþii depãrtãrii, o rugãciune ce se transformã, la final,într-o invocaþie pentru regele a cãrui fizionomie, în perioa-da post-exilicã, a cãpãtat dimensiuni mesianice. Sunt cân-tate, în acest psalm, cele douã mari prezenþe ale luiDumnezeu: prezenþa în „casa” dinastiei regelui David, con-form oracolului profetului Natan (2Sam 7), ºi aceea din„casa” templului conform Rugãciunii lui Solomon (1Rg 8).Prezenþa temporalã ºi prezenþa spaþialã se împletesc într-ocompoziþie finalã ºi amândouã sunt, acum, cufundate într-oluminã de aºteptare nostalgicã. Aceastã aºteptare presu-pune o realitate viitoare ºi nostalgia care este îndreptatãspre trecut. Amândouã constituie sufletul credinþei ºi alideologiei ebraice. La rugãciunea liturgicã ºi la promisiu-nile caracteristice rugãciunilor personale sau comunitare,se adaugã tema monarhicã a perpetuitãþii. Eternitãþii rega-tului ºi a tronului i se asociazã eternitatea mulþumirii, caredevine astfel o laudã perpetuã, adevãratã ºi proprie.

Tradiþia patristicã a considerat acest psalm ca rugãciunea Bisericii. Ea este strãinã ºi pelerinã pe acest pãmânt ºirugãciunea celui exilat gãseºte ecou într-însa: Bisericamediteazã la tainicul pelerinaj pascal, din aceastã lume laTatãl. Acolo, ea va locui pentru totdeauna în cortul luiDumnezeu, va cânta imnuri în cinstea numelui sãu, în ziuacare nu va mai cunoaºte necazuri, nostalgii ºi nici apus.

Orice creºtin, aparþinând Bisericii, se simte ºi el un exi-lat pe pãmânt, un om care are nevoie de ajutorul luiDumnezeu ºi care poartã în inima lui nostalgia cerului ºineliniºtea pentru venirea împãrãþiei lui Cristos.

Împãrþirea: titlu (v. 1); deschiderea generalã (v. 2); rugã-ciune de cerere (v. 3-6); urãri pentru rege (v. 7-8); sfârºitulgeneral (v. 9).

PSALMUL 61 (60) 221

PSALMUL 62 (61)

Încredere totalã în Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Yedutun. Psalm. Al lui David.2 Numaia în Dumnezeu îºi aflã odihna sufletul meu,

de la el îmi vine mântuirea.3 Numai el este stânca ºi mântuirea mea,

turnul meu de scãpare;de aceea, nu mã clatin.

4 Pânã când vã veþi nãpusti asupra unui om, lovindu-l cu toþiica pe un zid gata sã cadãºi ca pe un gard surpat?

5 Pun la cale doar cum sã-l doboare de la înãlþimea luib,se desfatã în minciunã;cu gura binecuvânteazã,

dar în adâncul lor blestemã. Selah

6 Numai în Dumnezeu îºi aflã sufletul meu odihna,pentru cã numai în el este speranþa mea.

7 Numai el este stânca ºi mântuirea mea,turnul meu de scãpare;

de aceea, nu mã clatin.8 În Dumnezeu este mântuirea ºi gloria mea,

stânca tãriei mele,apãrarea mea este la Dumnezeu.

a Cuvântul ebraic ’at apare frecvent în acest psalm, v. 2.3.6.7 ºipoate sã însemne: numai, da, cu siguranþã.

b Este o metaforã de tip rãzboinic, pentru a indica soarta tragicã acelui care este aruncat de pe zidul unei cetãþi asediate. Aceasta înseam-nã cã demnitatea psalmistului este umilitã ºi cãlcatã în picioare.

9 Poporule, pune-þi încrederea într-însul în orice moment,revarsã-þi inima în faþa lui.Dumnezeu este adãpostul nostru!

10 Deºertãciune sunt fiii lui Adam,minciunã, fiii oamenilor.

Dacã s-ar cântãri toþi la un loc,ar fi mai uºori decât fumul.

11 Nu vã încredeþi în violenþãºi nu vã puneþi nãdejdea în jaf;chiar dacã ar fi sã curgã bogãþiile,

nu vã lipiþi inima de ele!12 O datã a vorbit Domnul

ºi de douã ori am auzit aceasta:tãria este a lui Dumnezeu,

13 ºi a ta, Doamne, este îndurarea,pentru cã tu dai fiecãruia dupã faptele sale.

Acest psalm a fost definit drept actul cel mai explicit decredinþã din toatã Psaltirea. Suntem în prezenþa unuipsalm cu tonalitãþi multiple, un psalm care este un amestecde motive, de teme, de situaþii, un psalm care pune înluminã excesiva situaþie a catalogãrilor. Este rodul uneidozãri abile între elementele de încredere care presupun osituaþie de pericole ºi de nesiguranþã (în acest sens, estelamentaþie), elemente de speranþã ºi de mulþumire, pe fon-dul liturgiei de la templu, elemente personale ºi catehezãcomunitarã ºi, în sfârºit, elemente sapienþiale, atât înconþinut, cât ºi în formã. Trecerea de la confesiunea per-sonalã la îndemn sau la apostrofare pareneticã comunitarãface acest psalm individual ºi comunitar în acelaºi timp.Peste toate se aflã figura lui Dumnezeu, puterea adevãratãºi milostivirea cea mai înaltã, siguranþã de nezdruncinat ºipace fãrã de sfârºit, iar marele mesaj sapienþial al psalmuluieste acesta: prea slabã ºi iluzorie este siguranþa lucrurilor

PSALMUL 62 (61) 223

ºi a bunurilor, prea instabilã ºi fãrã de consistenþã esteviaþa fizicã a omului, prea dezamãgitoare sunt certitudinileistorice.

Psalmul 62 (61) a fost interpretat ca rugãciunea luiCristos care s-a plâns în timpul pãtimirii sale de duºmaniicare complotau împotriva lui. Prin el, Biserica îºi exprimãîncrederea în Dumnezeu ºi în Cristos ºi îndeamnãpopoarele lumii sã-ºi punã încrederea în Domnul, în pute-rea ºi în harul sãu, mai mult decât în forþele ºi în bogãþiileumane.

Psalmul aratã unde se aflã fundamentul adevãrat alsperanþei omului. Nu este în ceilalþi oameni, nici în putereaumanã ºi nici în bogãþii; numai în Dumnezeu poate omulsã-ºi gãseascã siguranþa ºi pacea. În Dumnezeu se poatespera împotriva oricãrei speranþe, cum a fãcut Abraham.

Împãrþirea: titlu (v. 1); antifonã ce proclamã cã Dum-nezeu este credincios (v. 2-3); cel drept este asaltat de ceinelegiuiþi (v. 4-5); antifonã ce proclamã cã Dumnezeu estefidel (v. 6-7); cel drept îndeamnã poporul la încredere înDumnezeu (v. 8-11); antifonã finalã ºi oracol: Dumnezeueste de partea celui drept (v. 12-13).

PSALMUL 62 (61)224

PSALMUL 63 (62)

Omul însetat de Dumnezeu

1 Psalm. Al lui David. Când era în pustiul lui Iuda.2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu,

pe tine te caut dis-de-dimineaþã.Sufletul meu e însetat de tine,

pe tine te doreºte trupul meu,ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã.

3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu,ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta.

4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa,de aceea, buzele mele te laudã.

5 Te voi binecuvântaa toatã viaþa meaºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãub.

6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime,aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã,

7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meuºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea.

8 Pentru cã ai fost ajutorul meu,la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.

9 Mã ataºez de tine cu tot sufletulºi dreapta ta mã ocroteºte.

a Tema binecuvântãrii este atestatã, mai ales, în psalmii consider-aþi a fi foarte denºi la nivel spiritual: 16,7; 26,12; etc. Aici avem aºa-numita binecuvântare declarativã, adicã este exprimatã intensa do-rinþã de a-l lãuda pe Dumnezeu toatã viaþa.

b Lit.: spre muntele tãu, cu sensul: auzind rostindu-se numele tãu.

10 Dar cei ce cautã sã-mi ia sufletulsã cadã în adâncurile pãmântului,

11 sã fie trecuþi prin sabie, pradã ºacalilor sã fie!12 Iar regele se va bucura în Dumnezeu;

vor fi preamãriþi toþi cei care jurã pe el,cãci va fi închisã gura celor care spun minciuni.

Este cântecul iubirii mistice. Aceastã compoziþie este cele-brarea abandonãrii totale în braþele lui Dumnezeu, expri-matã în logica iubirii libere în intensitatea cea mai înaltã adorului care nu se stinge decât în Dumnezeu, în exaltareaseninã ºi plinã de fervoare a milostivirii pline de iubire a luiDumnezeu. Psalmul constituie un portret strãlucitor alrugãciunii, înþeleasã ca dorinþã în sensul cel mai profund altermenului: sufletul, trupul, istoria, existenþa, speranþasunt învãluite într-un vârtej unic ce-ºi are centrul sãu înDumnezeu. Structura de rugãciune este aceea care conducespiritualitatea ºi dinamismul acestui psalm avântat spreviitor ºi cãtre înãlþimi. Gândul depãºeºte tensiunea ºi-l ori-enteazã, pe cel care crede, cãtre comuniunea perfectã, laumbra veºnicã a aripilor lui Dumnezeu. Aºadar, este unpsalm care produce viaþã, tensiune, departe de cenuºiul ºide controlul rece al unei religiozitãþi fiscale ºi moralistice.

Psalmul 63 (62) face parte din rugãciunea laudelor dinprima duminicã a sãptãmânii ºi din solemnitãþile din tim-pul anului liturgic. El exprimã sentimentele lui Cristoscare celebreazã, cu noi ºi în noi, misterele vieþii sale, de lanaºtere la epifanie, de la pãtimire ºi moarte la învierea ºiînãlþarea la cer. Abia trezit, sufletul creºtin este invitat sãîndepãrteze faptele întunericului ºi sã îmbrace armeleluminii (cf. Rom 13,12). A-l cãuta pe Dumnezeu, a avea setede el înseamnã cã el a venit deja sã ne caute ºi a trezit înnoi, fii rãtãcitori, conºtiinþa sãrãciei noastre ºi nevoia de ane întoarce la izvorul vieþii. Sfântul Ioan al Crucii spunea,comentând acest psalm: „Mor cã nu mor”.

Împãrþirea: titlu (v. 1); setea de Dumnezeu (v. 2-4); foamea deDumnezeu (v. 5-9); cântarea dreptãþii lui Dumnezeu (v. 10-12).

PSALMUL 63 (62)226

PSALMUL 64 (63)

Cel drept îºi pune speranþa în Domnulcând cei rãi conspirã împotriva lui

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.2 Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele,

pãzeºte sufletul meu de teama duºmanului.3 Fereºte-mã de adunarea celor rãi,

de mulþimea celor ce sãvârºesc fãrãdelegea.4 Ca sabia îºi ascut limbile lor,

precum sãgeata, aruncã cuvinte amare,5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel neprihãnit,

trag pe neaºteptate ºi nu se tem.6 Se încurajeazã în rãutatea lor,

se pun de acord ca sã întindã curse.Ei spun: „Cine va vedea?”

7 Au pus la cale nelegiuiri,au împlinit cele uneltite:ca o prãpastie este omul ºi inima lui e un abisa.

8 Dumnezeu îi loveºte pe ei cu sãgeþile sale:pe neaºteptate, ei au fost rãniþi

9 ºi însãºi limba lor îi va face sã cadãb;oricine, vãzându-i, va clãtina din cap.

a În v. 4-7 avem un cadru de rãzboi, emblema rãului care stãpâ-neºte lumea ºi care e gata sã-l zdrobeascã pe cel nevinovat. Se evi-denþiazã limba comparatã cu spada, pentru rãul pe care-l poate face,ºi cuvintele calomnioase comparate cu sãgeþile.

b Lit.: limba lor greºeºte împotriva lor. Vg interpreteazã: limbilelor au fost neputincioase. Alte versiuni au: se poticnesc unul de altul

10 Atunci, toþi vor fi cuprinºi de teamã,vor vesti lucrãrile Domnuluiºi vor înþelege faptele lui.

11 Cel drept se va bucura în Domnulºi va nãdãjdui în el

ºi vor fi lãudaþi toþi cei drepþi cu inima.

Psalmul se prezintã ca un model de lamentaþie individu-alã. Cel care îºi îndreaptã rugãciunea spre cer este animatde o credinþã nestãvilitã în dreptatea lui Dumnezeu ºi întriumful moralei. Este o rugãciune care poate fi recitatã detoþi cei care îºi simt viaþa strãpunsã de sãgeþile veninoaseale calomniei, ale judecãþii rele, ale duºmãniei nedrepte.Psalmul se transformã într-un formular de rugãciune des-tinat tuturor celor persecutaþi ºi calomniaþi, care cautã, întemplu ºi în credinþã, un ajutor divin ºi un loc de refugiu,în timp ce psalmistul se transformã în reprezentantultuturor credincioºilor în Domnul. În centrul psalmului seaflã figura celui care se roagã. Persecutat de moarte, deduºmani fãrã scrupule, nu i-a mai rãmas decât sã apelezela ultima apãrare, cea divinã. Trebuie menþionatã repre-zentarea plasticã a victoriei finale a lui Dumnezeu. Duº-manii, loviþi ºi strãpunºi de suliþele implacabile ale luiDumnezeu, cad la pãmânt ºi sunt luaþi în bãtaie de joc decei care trec pe alãturi.

Tradiþia patristicã ºi liturgia atribuie cuvintele acestuipsalm lui Cristos în timpul pãtimirii sale. Rugãciunea luiCristos suferind se întoarce, în liturgia Bisericii, pe buzelemembrilor trupului sãu mistic, ale apostolilor ºi martirilorcare l-au urmat îndeaproape pe Domnul pe drumul Calvaru-lui ºi ºi-au spãlat hainele lor în sângele Mielului (cf. Ap 7,14).Din contemplarea misterului lui Cristos ºi al Bisericii sale,

din pricina limbilor lor sau: limbile lor vor greºi, fiecare împotrivaceluilalt.

PSALMUL 64 (63)228

descris în psalm, ºi din viziunea judecãþii împlinite a luiDumnezeu împotriva celor care calomniazã izvorãºte unsentiment de încredere ºi de speranþã pentru orice om ce segãseºte în circumstanþe dureroase asemãnãtoare.

Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere: apel personal (v. 2-3);asaltul sãgeþilor calomniei (v. 4-7); asaltul sãgeþilor lui Dum-nezeu (v. 8-9); laudã comunitarã lui Dumnezeu (v. 10-11).

PSALMUL 64 (63) 229

PSALMUL 65 (64)

Mulþumire pentru iertare ºi pentru roadele pãmântului

1 Maestrului de cor. Psalm. Cântare.2 Þie þi se cuvine cântarea, Dumnezeule, în Sion,

ºi þie îþi vor fi împlinite jurãmintele, în Ierusalimb.3 La tine, care asculþi rugãciunea,

va veni tot omul,4 fãrãdelegile noastre ne-au copleºit,

însã tu ierþic nelegiuirile noastre.5 Fericit este acela pe care tu îl alegi ºi þi-l apropii:

el va locui în curþile tale.Ne vom sãtura cu bunãtãþile casei tale,

cu sfinþenia templului tãu.6 Dumnezeul mântuirii noastre,

tu ne rãspunzi prin fapte minunate de dreptate.Tu eºti speranþa tuturor marginilor pãmântului

ºi a mãrilor îndepãrtate!7 Tu întãreºti munþii cu puterea ta,

te încingi cu tãrie,8 liniºteºti vuietul mãrii ºi vuietul valurilor

ºi zarva popoarelor.

a Lit.: Pentru tine, tãcerea este laudã. Aºa traduce sfântul Ieronim:tibi silentium laus. Totuºi, aceastã propunere de traducere nu esteconfirmatã în altã parte în VT, de aceea, majoritatea traducerilorpreferã nuanþa sugeratã de LXX: þie îþi corespunde, þi se cuvine; cf. Ps48,10; 49,13 etc.

b În TM lipseºte: în Ierusalim.c Lit.: tu acoperi, expresie de tip sacerdotal pentru iertarea divinã

a pãcatelor, obþinutã prin ispãºire (cf. Lev 16; Ps 78,38 etc).

9 Cei ce locuiesc la marginile lumiise înspãimântã de semnele tale;

tu faci sã cânte de veselieporþile dimineþii ºi ale seriid.

10 Tu porþi de grijã pãmântului,tu îi potoleºti setea cu îmbelºugare;tu îl copleºeºti cu bogãþii.

Râul lui Dumnezeu este plin cu apã;tu faci sã creascã grâul pentru oameni.

Astfel, pregãteºti pãmântul:11 îi uzi brazdele, îi sfãrâmi bulgãriie,

îl înmoi cu ploaie ºi-i binecuvântezi rãsadurile.12 Încununezi tot anul cu bunãtãþile tale:

pe urmele tale curge belºugul.13 Se ivesc pãºuni în pustiu,

colinele sunt încinse cu veselie.14 Pãºunile se înveºmântã cu turme,

vãile se îmbracã cu grâne;toate strigã de bucurie ºi cântã.

Psalmul acesta este un imn ce porneºte de la Ierusalim,dar, puþin câte puþin, se extinde la tot universul. Cosmosulse asociazã corului imens care-l preamãreºte pe Dumnezeu.Privirea Domnului se extinde pânã la marginile pãmântului,de la rãsãrit ºi de la apus. Cei doi poli, ai spaþiului (orizon-tul) ºi ai timpului (dimineaþa ºi seara), sunt, aºadar, în stã-pânirea Domnului care dominã, astfel, întreaga realitate.S-a pregãtit în felul acesta ultima parte a rugãciunii, în

d Versetul 9 prezintã o reacþie cosmicã de uimire ºi de bucurie: atâtoamenii, cât ºi natura tresaltã de bucurie în faþa faptelor minunateale Domnului. Expresia porþile dimineþii ºi ale serii indicã regiunileîndepãrtate din est ºi din vest.

e Versetele 11-14 îl prezintã pe Dumnezeu ca pe un agricultor pri-ceput ºi plin de grijã faþã de naturã.

PSALMUL 65 (64) 231

care natura se dovedeºte a fi în relaþie cu Dumnezeu ºi cuomul. Este, totuºi, ºi un alt motiv de laudã, pe care numaiomul, ºi în special evreul, poate sã-l experimenteze: esteiertarea pãcatelor, o absoluþiune liturgicã ºi cvasi-sacra-mentalã. În sensul acesta, putem înþelege invidia pe care osimte cel care se roagã faþã de preoþii ºi leviþii ce locuiesc întemplul lui Dumnezeu, aproape de izvorul iubirii. În ultimaparte, Dumnezeu este reprezentat ca un cultivator la scarãcosmicã. Religia biblicã transformã munca, ºtiinþa ºi tehni-ca în rugãciune. Psalmul devine o cântare entuziastã a apeipe care Dumnezeu o face sã curgã din rezervoarele de dea-supra boltei cereºti; este o cântare a câmpurilor, a ferti-litãþii agricole. Se deschide astfel un tablou idilic de culoriºi sunete. Totul este bucurie ºi prospeþime. Lãsând pe planulal doilea tema iertãrii, psalmul este citit ca o reprezentarea Ierusalimului ceresc, spaþiu de viaþã ºi de fericire: „Unrâu cu apa vieþii, limpede ca cristalul, ieºea din tronul luiDumnezeu ºi al Mielului” (Ap 22,1).

Vizita lui Dumnezeu, care dã viaþã (v. 10), devine vizitasalvificã a lui Cristos; fecunditatea este cea a cuvântului luiIsus; seceriºul este cel al omenirii care îl cautã pe Dum-nezeu; Sionul este cel ceresc ºi interior, iar Cristos estetemplul în care toate naþiunile se adunã pentru lauda per-fectã adusã lui Dumnezeu.

Tradiþia patristicã a gãsit în acest psalm vestirea chemã-rii popoarelor la credinþã. Biserica îl citeºte în liturgia pen-tru morþi pornind de la v. 3, care spune: „La tine, care as-culþi rugãciunea, va veni tot omul”.

Împãrþirea: titlu (v. 1); Dumnezeu, mântuitorul, prezentîn microcosmosul de la templu (v. 2-5); Dumnezeu, creatorºi mântuitor, în lume ºi în istorie (v. 6-9); Dumnezeu aregrijã, prin providenþa sa, de naturã (v. 10-14).

PSALMUL 65 (64)232

PSALMUL 66 (65)

Imn de mulþumire în timpul jertfei

1 Maestrului de cor. Cântare. Psalm.

Înãlþaþi lui Dumnezeu cântãri de bucurie,voi, toþi locuitorii pãmântului!

2 Cântaþi mãrire numelui sãu,mãriþi slava lui prin laudele voastre!

3 Spuneþi-i lui Dumnezeu: „Cât de mãreþe sunt lucrãrile tale.

Pentru mãrimea puterii tale, toþi duºmanii tãi te vor cinsti.

4 Tot pãmântul sã te adoreºi sã-þi cânte þie, sã cânte numelui tãu”. Selah

5 Veniþi ºi priviþi lucrãrile lui Dumnezeu!Minunate sunt lucrãrile sale înaintea fiilor oamenilor!

6 El a prefãcut marea în pãmânt uscata;ºi râul a fost trecut cu piciorul:de aceea, acolo ne-am bucurat în el.

7 El stãpâneºte pe veci cu puterea sa,ochii lui sunt îndreptaþi asupra naþiunilor,pentru ca cei rãzvrãtiþi sã nu se înalþe. Selah

8 Binecuvântaþi, popoare, pe Dumnezeul nostru,faceþi sã rãsune lauda lui!

9 El aduce sufletele noastre la viaþãºi nu îngãduie sã ni se clatine piciorul.

a Este o aluzie la faptele minunate ale lui Dumnezeu la ieºirea dinEgipt (cf. Ex 14–15) ºi la trecerea râului Iordan, la intrarea în ÞaraPromisã (cf. Ios 5,7-17).

10 Cãci tu ne-ai încercat, Dumnezeule,ne-ai pus în foc, la probã, ca pe argint.

11 Ne-ai lãsat sã cãdem în cursã,ne-ai pus o povarã în spate.

12 Ai lãsat oameni sã încalece peste capetele noastreb,ne-ai fãcut sã trecem prin foc ºi prin apãc,dar apoi ne-ai scos la refugiu.

13 Voi intra în casa ta cu arderi de tot;voi împlini fãgãduinþele pe care þi le-am fãcut,

14 pe care le-au rostit buzele meleºi le-am spus cu gura mea

când eram în strâmtorare.15 Îþi voi aduce jertfe grase de ardere de tot,

cu aromã de berbeci,îþi voi jertfi boi ºi þapi. Selah

16 Toþi cei care vã temeþi de Dumnezeu, veniþi ºi ascultaþi,

ºi vã voi spune tot ce a fãcut Domnul pentru mine!17 Am strigat cãtre el cu glas puternic

ºi buzele mele au început sã-l preamãreascã!18 Dacã s-ar fi vãzut nelegiuire în inima mea,

Domnul nu m-ar fi ascultat.19 Dar Dumnezeu m-a ascultat,

a luat aminte la glasul rugãciuni mele.

b TM este obscur ºi dã loc la multe interpretãri: se poate referi lagestul învingãtorului care-ºi pune piciorul pe gâtul celui înfrânt caact de supremaþie (cf. Ios 10,24; Ps 110,1; 2Mac 3,25; 5,2-3; Zah 1,8);sau se poate referi la gestul, la fel de umilitor, de a purta duºmanulîn spate. Foarte probabil, expresia originalã ºi curioasã din textulnostru se referã la o stãpânire umilitoare, dar nu atât de strictã încâtsã ducã la pieirea psalmistului.

c Expresia: ne-ai fãcut sã trecem prin foc ºi apã indicã toateformele de încercare (cf. Is 43,2).

PSALMUL 66 (65)234

20 Binecuvântat sã fie Dumnezeucare nu respinge rugãciunea meaºi nu îndepãrteazã de la mine bunãtatea lui.

Psalmul 66 (65) este o compoziþie unitarã, pe mai multevoci ºi registre, în practicã, pentru solist ºi cor. Este un imnde mulþumire, în care poporul ºi o personalitate reprezen-tativã dezvoltã componentele diferite ale genului, în fazediferite. Presupune ambientul liturgic de la templu.

De pe tot pãmântul se ridicã o simfonie care celebreazãstrãlucirea acþiunii lui Dumnezeu, acþiune ce se desfãºoarãîn sectoare spaþiale ºi temporale. Natura ºi istoria suntconvocate sã recunoascã intervenþia Domnului în interi-orul lor, prin creaþie ºi eliberare. Natura este contemplatãca ºi cum ar fi o creaturã umanã în rugãciune. Ea este uninstrument admirabil pentru lauda lui Dumnezeu. ªi isto-ria, dupã cum dã mãrturie crezul lui Israel (credinþa patri-arhilor, eliberarea prin exod, darul þãrii Canaanului), esterevelaþie divinã. Psalmul 66 (65) pune accentul pe articolulcentral al credinþei: eliberarea din Egipt ºi trecerea prinMarea Roºie, împreunã cu Moise, la fel ca ºi trecerea prinIordan, împreunã cu Iosue.

Acestui imn îi urmeazã, fãrã o dezvoltare ordonatã, conti-nuitatea mulþumirii pe care o rosteºte un solist, ca portavocea comunitãþii.

Tradiþia patristicã atribuie Bisericii ºi apostolilor acestimn de mulþumire. Ei se adreseazã tuturor popoarelor depe pãmânt ºi le invitã sã-l laude pe Domnul. Psalmulvorbeºte despre pãtimirea lui Cristos ºi despre învierea lui.Domnul a fost pus la încercare ºi, trecut prin foc, precumargintul, a luat asupra sa jugul nostru. Liturgia pune pebuzele lui Cristos cel înviat expresia din psalm: „Bine-cuvântaþi, popoare, pe Dumnezeul nostru, pentru cã eladuce sufletul meu la viaþa” (cf. v. 8-9). Expresiile luiCristos sunt ºi ale Bisericii; ea invitã toate popoarele ºi tot

PSALMUL 66 (65) 235

universul sã-l aclame pe Dumnezeu ºi sã cânte glorie nume-lui lui Cristos pentru faptele lui minunate.

Împãrþirea: titlu (1a); invitatoriu ºi imn pentru acþiuneacosmicã ºi istoricã (v. 1b-5); invitatoriu ºi imn pentru acþi-unea istoricã a lui Dumnezeu (v. 6-12); invitatoriu ºi cele-brare liturgicã sacrificalã (v. 13-15); invitatoriu ºi imn încinstea acþiunii lui Dumnezeu în istorie (v. 16-19); invitatoriude încheiere (v. 20).

PSALMUL 66 (65)236

PSALMUL 67 (66)

Bunãvoinþa lui Dumnezeu faþã de Israelºi faþã de toate neamurile

1 Maestrului de cor. Pentru instrumente cu coarde. Psalm. Cântare.

2 Dumnezeu sã aibã milã de noi ºi sã ne binecuvântezea;sã-ºi îndrepte spre noi faþa seninãb,

3 ca sã fie cunoscutã pe pãmânt calea ta,ºi mântuireac ta la toate popoarele.

4 Sã te laude popoarele, Dumnezeule,sã te laude toate popoarele. Selah

5 Sã tresalte de bucurie ºi sã cânte de veselie naþiunile,pentru cã judeci popoarele cu dreptateºi cãlãuzeºti neamurile pe faþa pãmântului. Selah

6 Sã te laude popoarele, Dumnezeule,toate popoarele sã te lauded.

a Textul face referinþã la binecuvântarea sacerdotalã din Num6,24-26. Expresia: sã ne binecuvânteze se referã la viaþã, fecunditate(Gen 1,28), la fertilitatea pãmântului (Gen 8,21-22; 27,27-28), orecoltã bogatã ºi o familie numeroasã (cf. Ps 128,3-4).

b Este o expresie antropomorficã pentru a pune în luminã bunã-voinþa lui Dumnezeu ºi generozitatea lui în împãrþirea darurilor sale(cf. Ps 47; 27,8; Prov 16,15; Dan 9,17).

c Este o experienþã profundã, complexã ºi unitarã, care se referãla toate facultãþile omului. Calea ºi mântuirea lui Dumnezeu înseam-nã planul sãu, care pretinde de la om un comportament adecvat(cf. Ps 77,14; 98,2; 138,5).

d Toate popoarele sã te laude, este invitaþia reluatã din v. 4, caomenirea întreagã sã se asocieze la lauda ºi mulþumirea pentru bine-facerile pe care le-a primit Israelul (cf. Ps 3,6.9-11; Zah 8,21-22). Se

7 Pãmântul ºi-a dat roadele sale;sã ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru,

8 sã ne binecuvânteze Dumnezeuºi sã se teamã de el toate marginile pãmântului.

Începutul psalmului este inspirat din binecuvântareasacerdotalã solemnã, din Num 6,23-27. Poezia este semnulvizibil ºi experimental al binecuvântãrii lui Dumnezeuasupra Israelului, o binecuvântare care devine semnal pen-tru toate neamurile pãmântului. Binecuvântarea divinã,experimentatã prin binecuvântarea sacerdotalã ºi culticã,este primul semn al miºcãrii teologice ºi poetice. Primatulîl deþine harul lui Dumnezeu, poezia este teocentricã, reve-laþia divinã se deschide asupra întregii omeniri, chiar maiînainte ca omul sã-l caute pe Dumnezeu. În centru se aflãcel care dã, nu darul. În cultul israelitic nu este celebratãbinecuvântarea câmpurilor, ci opera lui Dumnezeu. Lumi-na chipului lui Dumnezeu, adicã realitatea sa tainicã ºibinefãcãtoare, asemenea soarelui, se rãspândeºte în între-gul univers. Lumina este un element pe care nu-l putemprinde, nu-l putem þine, exact ca ºi Dumnezeu, tainic ºicomplet „altul” decât noi. Însã aceastã luminã ne încãl-zeºte ºi ne face sã trãim. La fel, ºi binecuvântarea luiDumnezeu îmbrãþiºeazã toate marginile pãmântului ºidãruieºte, pe lângã bunurile materiale, ºi bucuria ºi drep-tatea întregului sistem mondial al popoarelor ºi naþiunilor.Din aceastã îmbrãþiºare dintre Dumnezeu ºi om izbucneºte„binecuvântarea”, adicã mulþumirea, lauda, din parteaomului care-l binecuvânteazã pe Dumnezeu.

Cristos este chipul care ni l-a arãtat pe Tatãl: chipul plinde milostivire ºi senin, care îi lumineazã pe cei care cred în

întrevede aici universalismul chemãrii la mântuire, iniþiat prinbinecuvântarea primitã de Abraham.

PSALMUL 67 (66)238

el. Pãtimirea lui Cristos ºi moartea sa pe cruce au adus lanoi binecuvântarea Tatãlui ºi mântuirea ºi ne-au obþinutharul sã putem vedea chipul senin al lui Dumnezeu. Toatepopoarele sunt chemate sã-i mulþumeascã Domnului carele-a fãcut pãrtaºe de binecuvântãrile rezervate, odinioarã,lui Israel. Tradiþia patristicã a recunoscut în psalmul 67(66) glasul apostolilor care implorã binecuvântarea luiDumnezeu ºi darul Duhului Sfânt asupra popoarelor pãmân-tului, invitându-le la credinþã prin predicarea evangheliei.Este afirmatã, în felul acesta, medierea Bisericii în comuni-carea mesajului ºi a mântuirii la toate popoarele pãmântu-lui. Acest psalm este rugãciunea creºtinã pentru rãspândi-rea credinþei.

Împãrþirea: titlu (v. 1); invocarea binecuvântãrii – îndrep-tarea chipului senin al lui Dumnezeu – asupra tuturorpopoarelor (v. 2-3); rãspunsul, mulþumirea universalã (v. 4);rezultatul binecuvântãrii, bucuria ºi dreptatea universalã(v. 5); din nou mulþumirea tuturor (v. 6); contemplarearodului binecuvântãrii (v. 7-8).

PSALMUL 67 (66) 239

PSALMUL 68 (67)

Mulþumire pentru victoriile strãlucite ale lui Dumnezeua

1 Maestrului de cor. Al lui David. Psalm. Cântare.2 Dumnezeu se ridicã, vrãjmaºii lui se risipesc

ºi cei care-l urãsc fug dinaintea feþei lui.3 Cum se risipeºte fumul, aºa îi risipeºti,

cum se topeºte ceara în faþa focului,aºa pier cei rãi din faþa lui Dumnezeu.

4 Cei drepþi se bucurã ºi tresaltã de bucurieîn faþa lui Dumnezeu,

se desfatã în fericire ºi veselieb.5 Cântaþi-i lui Dumnezeu, cântaþi imnuri numelui sãu,

pregãtiþi calea celui care încalecã pe nori:numele sãu este Domnul,

tresãltaþi de bucurie înaintea lui!6 Dumnezeu este tatãl orfanilorc,

apãrãtorul vãduvelor,el, care locuieºte în lãcaºul sãu cel sfânt.

7 Dumnezeu dã o casã celor pãrãsiþi,el deschide prizonierilor poarta libertãþii,dar cei rãzvrãtiþi vor locui în pãmânt uscat.

a Psalmul 68 (67) este o profesiune de credinþã în Dumnezeu pentru intervenþiile sale salvifice în exod ºi în cucerirea Canaanului(cf. Dt 26,5-9; Ios 24,1-13; Ps 136). Probabil a fost compus într-uncontext liturgic.

b Versetele 2-4 constituie un imn oficial pentru însoþirea arceialianþei în pustiu (cf. Num 10,35) înainte de bãtãliile purtate deIsrael.

c Este un titlu divin frecvent (cf. Dt 10,18; Ps 9,35-39; Is 17,23;Ier 7,6; Iob 29,12-13).

8 Dumnezeule, când ieºeai înaintea poporului tãu,când pãºeai prin pustiu, pãmântul se cutremura Selah

9 ºi cerurile picurau ploaieînaintea Domnului, Dumnezeului de pe Sinai,

înaintea Dumnezeului lui Israel.10 Ai dat o ploaie binefãcãtoare, Dumnezeule,

moºtenirea ta, sleitã de puteri, ai înviorat-o.11 Dumnezeule, poporul tãu a locuit în þara

pe care ai pregãtit-o în iubirea tapentru cel sãrac.

12 Un cuvânt spune Domnuldºi sunt o armatã mare

femeile aducãtoare de veºti bunee:13 „Regii armatelor o iau la fugã

ºi femeile, acasã, împart prada.14 În timp ce voi dormiþi prin staule,

aripile porumbiþeif strãlucesc de argintºi penele ei au luciri de aur.

15 Când Cel Atotputernic îi împrãºtia pe regi,ningea pe Þalmon”.

16 Munte al lui Dumnezeug este Muntele Basanului,munte cu vârfuri semeþe este Muntele Basanului.

17 De ce sunteþi plini de invidie,voi, munþi cu vârfuri înalte,

pe muntele pe care Dumnezeu ºi l-a ales lãcaº?Domnul va locui acolo de-a pururi.

d Fragmentul 12-19 constituie o aluzie la epoca lui Iosue ºi ajudecãtorilor, întrucât avem o analogie literarã cu cântarea Deboreidin Jud 4–5 ºi sunt numite triburile lui Zabulon ºi Neftali, v. 28,sugerând astfel campania lui Sisera (cf. Jud 4,12-22; 5,8.13.20).

e Poate fi o referinþã la bãtãlia de pe Ghilgal (cf. Ios 10,7-14).f Aripile porumbiþei – expresie greu de interpretat. Probabil este

vorba de stindardele militare luate de la armatele duºmane.g Muntele lui Dumnezeu înseamnã „munte înalt” (cf. Ps 36,7;

80,11).

PSALMUL 68 (67) 241

18 Carele lui Dumnezeu sunt mii ºi mii,Domnul vine din Sinai în lãcaºul sãu cel sfânt.

19 Te-ai urcat în înãlþimi, ai dus captivã captivitatea,ai primit în dar oameni:chiar ºi rãzvrãtiþii vor locui la Domnul Dumnezeu.

20 Binecuvântat sã fie Domnul zi de zih,Dumnezeul mântuirii noastre ne poartã de grijã. Selah

21 Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii,Domnul Dumnezeu are putere ºi asupra morþii.

22 Dar Dumnezeu zdrobeºte capetele vrãjmaºilor,creºtetul pãros al celor ce umblã în fãrãdelegi.

23 Domnul a spus: „Din Basan îi voi aduce înapoi,îi voi aduce din adâncul mãrii,

24 ca sã-þi afunzi piciorul în sângeºi limbile câinilor tãi sã aibã partea lor din duºmani”.

25 Apare alaiul tãu, Dumnezeule,alaiul Dumnezeului ºi regelui meu, în locul cel sfânt.

26 În faþã merg cântãreþii,în urmã, muzicanþii,iar la mijloc, fetele cu tamburine.

27 „Binecuvântaþi-l pe Dumnezeu, în adunãrile voastre,binecuvântaþi-l pe Domnul,

voi, cei din seminþiile lui Israel!”28 Iatã-l pe Beniamin, mezinul,

el conduce cãpeteniile lui Iuda ºi cetele lor,cãpeteniile lui Zabulon, cãpeteniile lui Neftali.

29 Aratã-þi, Dumnezeul meu, puterea,confirmã, Dumnezeule,

ceea ce ai fãcut spre binele nostru.30 Pentru templul tãu din Ierusalim,

regii îþi vor aduce daruri.

h Versetele 20-22 constituie un imn liturgic de mulþumire (cf. Ps 41,14;89,53; 1Rg 5,21).

PSALMUL 68 (67)242

31 Înspãimântã fiara din trestiii,cireada de tauri cu viþeii popoarelor:sã se plece la pãmânt cãrând bucãþi de argint!

Împrãºtie popoarele care se complac în rãzboaie.32 Vor veni mai-marii Egiptului,

Etiopia îºi va întinde mâinile spre Dumnezeu.33 Cântaþi lui Dumnezeu, împãrãþii ale pãmântului,

cântaþi Domnului imnuri; Selah34 lui, care vine cãlare pe ceruri, pe cerurile veºnice,

iatã, rãsunã în tunet glasul lui, glasul lui puternic.35 Recunoaºteþi-i lui Dumnezeu puterea,

mãreþia lui asupra Israelului,puterea lui mai presus de ceruri.

36 Înfricoºãtor eºti, Dumnezeule, din lãcaºul tãu sfânt.Dumnezeul lui Israel, el dã poporului putere ºi tãrie.Binecuvântat sã fie Dumnezeu!

Este cel mai dificil ºi cel mai obscur dintre toþi psalmii,la nivel textual ºi exegetic: o odã ce se desfãºoarã pe cel maiînalt pisc al gândirii ºi al compoziþiei poetice. A fost numitTe Deum-ul lui Israel. Este o creaþie plinã de ecouri, dealuzii, de citãri din materiale preexistente, dar care îºi areoriginalitatea sa nãscutã din geniul redactorului. Cu multãprobabilitate, acest imn de mulþumire colectivã se leagã desãrbãtoarea Rusaliilor sau de sãrbãtoarea celebrãriialianþei, toamna. În miezul sãrbãtorii se gãseºte revelaþialui Dumnezeu care, conform unei teme vechi, vine de pemuntele Sinai ºi, prin prezenþa sa în cult, îºi face din nouactivã lucrarea sa rãscumpãrãtoare. Psalmul vrea sã amin-teascã unele etape ale istoriei vechi a mântuirii, de care afost fãcut beneficiar mai întâi Israelul. Este posibil ca, în

i Fiara din trestii – este, probabil, o aluzie la Egipt (cf. v. 32;Ez 29,3).

PSALMUL 68 (67) 243

afara sãrbãtorii anuale, sã fie amintitã, aici, o procesiuneliturgicã cu arca, reprezentând urcarea triumfalã a lui Dum-nezeu, de la muntele Sinai pânã pe muntele Sionului.Mãrturisirea de credinþã în intervenþiile istorice ale luiDumnezeu nu se face pentru o simplã plãcere a retro-spectivei patriotice, ci se înscrie într-o perspectivã com-plexã a memorialului biblic care, prin natura lui, implicã ointersectare de planuri temporale evocate simultan, maiales, în spaþiul sacru al unui act liturgic. Caracterul tridi-mensional al memorialului biblic se ancoreazã într-uneveniment salvific trecut, celebreazã prezenþa actualã salvi-ficã a Domnului eliberator ºi se îndreaptã spre o mântuiredeplinã viitoare.

Istoria Israelului este recapitulatã ºi reprodusã în per-soana ºi în viaþa lui Cristos. În el, istoria, trãitã pânã laîmplinirea desãvârºitã, este participatã de întreaga ome-nire, devine istorie universalã pentru soluþionarea defini-tivã a destinului uman. Tradiþia patristicã recunoaºte înacest psalm profeþia primei ºi a celei de-a doua veniri a luiCristos, a înãlþãrii lui la ceruri, a dãruirii Duhului Sfântapostolilor ºi a chemãrii tuturor popoarelor la credinþã.Misterele vieþii Domnului sunt participate de Bisericã încelebrãrile anului liturgic. Aceste celebrãri sunt etape alemarºului triumfal al lui Cristos, în fruntea poporului sãu,cãtre cetatea veºnicã a Sionului.

Psalmul 68 (67) celebreazã triumful pascal al lui Dum-nezeu ºi al lui Cristos în istoria omenirii: din Egipt la Mun-tele Sionului, de la Biserica pelerinã pe pãmânt la Ieru-salimul ceresc, el reuneºte, într-o unicã viziune, trecutul,prezentul ºi viitorul. Ceea ce s-a întâmplat în istoria Israe-lului, ºi se reînnoieºte în istoria Bisericii, se traduce înviaþa spiritualã a fiecãrui om. Astfel, psalmul celebreazãcãlãtoria lui Dumnezeu în viaþa tuturor: o cãlãtorie a haru-lui, a milostivirii, a luptei ºi a cuceririi. În acest sens,psalmul devine cântarea înãlþãrilor noastre spirituale:

PSALMUL 68 (67)244

viaþa creºtinã se desfãºoarã sub semnul exodului; semnifi-caþia ei cea mai profundã este aceea de a fi o trecere împre-unã cu Cristos din aceastã lume la Tatãl.

Împãrþirea: titlu (v. 1); invitatoriu liturgic (v. 2-4); scenaI: cântarea exodului (v. 5-11); scena a II-a: cântarea ÞãriiPromise (v. 12-19); intermezzo: invitatoriu liturgic labinecuvântare (v. 20-22); scena a III-a: cântarea procesio-nalã spre Sion (v. 23-34); încheiere: invitatoriu liturgic labinecuvântare (v. 35-36).

PSALMUL 68 (67) 245

PSALMUL 69 (68)

Râvna casei tale mã mistuie

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Crinii”. Al lui David.2 Mântuieºte-mã, Dumnezeule,

cãci apele mi-au ajuns pânã la gât!a3 M-am afundat într-o mlaºtinã adâncãb

ºi n-am nimic de care sã mã prind,am cãzut în vâltoarea apeiºi curentul mã trage cu sine.

4 Am ostenit strigând, mi s-a uscat gâtlejul;ochii mi s-au împãienjenit

aºteptându-l pe Dumnezeul meu.5 Cei ce mã urãsc fãrã motivc

s-au înmulþit mai mult decât firele de pãrde pe capul meu;

s-au întãrit duºmanii, cei care mã calomniazã,trebuie sã le dau înapoi, deºi n-am furat nimic.

6 Dumnezeule, tu ºtii nebunia mead

ºi greºelile mele nu-þi sunt ascunse.

a Lit.: pânã la suflet.b M-am afundat într-o mlaºtinã adâncã – este o imagine pe care o

mai întâlnim în Ps 41,3 ºi Lam 3,53. Este, probabil, o aluzie la expe-rienþa lui Ieremia (cf. Ier 38,6).

c Este o proclamare a nevinovãþiei ºi a suferinþei nedrepte. Împre-unã cu Ps 35,1a, constituie fondul pentru afirmaþia persecuþiei ne-drepte a lui Isus (cf. In 15,24-25).

d Tu ºtii nebunia mea – este o mãrturisire realã a psalmistuluipentru starea lui de slãbiciune, cu intenþia de a-ºi proclama în conti-nuare nevinovãþia. Termenul ales, în limba ebraicã (iwwalti), indicã:

7 Sã nu fie fãcuþi de ruºine din pricina meacei care sperã în tine,

Doamne, Dumnezeul oºtirilor!Sã nu fie rãvãºiþi din cauza mea

cei care te cautã, Dumnezeul lui Israel!8 Pentru tine îndure batjocurã

ºi ruºinea îmi acoperã faþa.9 Am ajuns un strãinf pentru fraþii mei,

un necunoscut pentru fiii mamei meleg;10 cãci râvna casei tale mã mistuieh,

batjocurile celor care te insultã au cãzut asupra mea.11 A plâns în mine sufletul ºi am postit,

ºi aceasta a fost spre dezonoarea mea.12 M-am îmbrãcat în sac

ºi am ajuns obiectul lor de batjocurã.13 Cei care stau la porþi mã vorbesc

ºi cântecele beþivilor sunt împotriva mea.14 Dar eu cãtre tine îmi înalþ rugãciunea, Doamne,

în timpul bunãvoinþei tale;

o nebunie de moment, o slãbiciune trecãtoare, o prostie de scurtãduratã, dar nu o nebunie radicalã (cf. Ps 14,53), adicã o opþiune delibe-ratã ºi totalã pentru rãu.

e Lit.: duc, port. Psalmistul are conºtiinþa cã ia asupra sa toateinsultele îndreptate cãtre Dumnezeu (cf. Ps 44,23; Is 53,4-5.12;Ier 15,15).

f Singurãtatea ºi indiferenþa din partea celor apropiaþi sunt efectesociale ºi consecinþe ale acuzelor false (cf. v. 21, Ps 31,12; Ier 12,6;Iob 19,15-22).

g Rabinii interpreteazã v. 9 în mod alegoric: fraþii sunt musul-manii, iar fiii mamei mele sunt creºtinii. Israelul, persecutat ºi izo-lat, se simte ca o victimã de ispãºire pentru pãcatele acestora.

h Este angajarea entuziastã pentru cauza lui Dumnezeu ºi pentrutemplu, comparatã cu o flacãrã ce mistuie ºi trezeºte reacþii violentedin partea duºmanilor lui Dumnezeu, oameni cuprinºi de invidie ºisuspiciune (v. 11-13; cf. Num 25,11.13; 2Rg 12,16; Ier 7). Textul estepreluat de Isus (In 2,17).

PSALMUL 69 (68) 247

în marea ta bunãtate, rãspunde-mi, Dumnezeule,pentru fidelitatea mântuirii tale.

15 Scoate-mã din mlaºtinã, ca sã nu mã afund,scapã-mã de cei care mã urãscºi de apele adânci.

16 Sã nu treacã valurile peste mine,sã nu mã înghitã adânculºi gura prãpastiei sã nu se închidã deasupra mea.

17 Ascultã-mã, Doamne;îndurarea ta este plinã de bunãtate;în iubirea ta cea mare, întoarce-þi privirea spre mine.

18 Nu-þi ascunde faþa de la slujitorul tãu,cãci sunt în necaz;grãbeºte-te sã mã asculþi!

19 Apropie-te de sufletul meu ºi rãscumpãrã-mã,elibereazã-mã de duºmanii mei!

20 Tu cunoºti jignirea, ruºinea ºi batjocura mea,înaintea ta sunt toþi duºmanii mei.

21 Dispreþul îmi sfâºie inima ºi sunt copleºit de apãsare;aºtept mângâiere, dar în zadar,aºtept mângâietori ºi nu gãsesc nici unul.

22 Ei mi-au pus venin în mâncareºi, când îmi era sete, mi-au dat sã beau oþet.

23 Sã fie masa, înaintea lor, capcanãi

ºi rãsplata lor o cursã.24 Sã li se întunece ochii, ca sã nu vadã,

ºi rãrunchii lor vlãguieºte-i pentru totdeauna!25 Revarsã peste ei mânia ta

ºi focul furiei tale sã-i cuprindã!

i Capcana este un simbol vânãtoresc. Masa era, de obicei o bucatãde piele întinsã pe pãmânt. Toate blestemele care urmeazã se revarsãasupra trupului: orbirea ochilor, vlãguirea rãrunchilor, locuinþapustie etc.

PSALMUL 69 (68)248

26 Sã le rãmânã locuinþa pustieºi sã nu mai aibã cine locui în corturile lor.

27 Cãci ei persecutã pe cel lovit de tine,iar pe cel rãnit de tine îl chinuie ºi mai tare.

28 Adaugã nelegiuire la nelegiuirea lorºi sã nu ajungã la îndreptãþirea ta.

29 Sã fie ºterºi din cartea celor viijºi sã nu mai fie scriºi împreunã cu cei drepþi!

30 Eu sunt nenorocit, copleºit de suferinþã;Dumnezeu, mântuirea mea, m-a ridicat!

31 Voi lãuda numele lui Dumnezeu prin cântãriºi îl voi preamãri, aducându-i mulþumire,

32 ºi-i va fi plãcut Domnului mai mult decât un taur,decât un viþel care are coarne ºi copite.

33 Sã vadã cei sãraci ºi sã se bucure!Cãutaþi-l pe Dumnezeu

ºi inimile voastre se vor bucura de viaþã.34 Cãci Domnul îi ascultã pe cei sãraci

ºi nu-i uitã pe ai sãi, care sunt în închisoarek.35 Sã-l laude cerurile ºi pãmântul,

mãrile ºi tot ce miºunã în ele.36 Cãci Dumnezeu mântuieºte Sionul

ºi va reclãdi cetãþile lui Iuda:ºi vor locui acolo ºi le vor stãpâni.

37 Le va moºteni descendenþa slujitorilor sãiºi vor locui acolo cei care iubesc numele lui.

Este o monumentalã lamentaþie, variatã în compoziþie,strãbãtutã de motive reluate ºi abandonate. Este un text pro-fetic ºi mesianic, apropiat ca stil ºi conþinut de psalmul 22 (21).

j Cartea celor vii. Expresia apare o singurã datã în VT, dar esteexplicatã de alte pasaje (Ex 32,32-33; Is 4,3; Ier 22,10 etc).

k Poate fi o aluzie la situaþia lui Ieremia (Ier 37–38) sau la aceea adeportaþilor în Asiria (2Rg 17) sau în Babilon (2Rg 25,8-21).

PSALMUL 69 (68) 249

La nivel textual, poezia se prezintã bine pãstratã ºi trans-misã corect, deºi unii exegeþi gãsesc douã niveluri textuale.Timpul compoziþiei pare sã fie cel al exodului, întrucâtproclamarea vie a pãcatului ºi a dreptãþii intrã în sensibi-litatea teologicã a experienþei traumatice a exilului. Non-concordanþele ºi repetiþiile sunt semn al genului lamentaþi-unilor ce se desfãºoarã într-o structurã fragmentarã, cuintroducerea unor elemente diferite, unificate de forþasuferinþei ºi de teoria retribuþiei pentru care pãcatul, boala,durerea, rãul de orice fel constituie un complex greu de sep-arat.

Deºi îºi recunoaºte greºelile pe care le-a comis, psalmis-tul, care se aflã în necaz, aminteºte cã a fost zelos pentrucasa lui Dumnezeu ºi cã a fãcut pocãinþã. Tocmai de aceea,tovarãºii lui îl îndepãrteazã ºi îºi bat joc de el. Se presupunecã însãºi prezenþa lui condamnã viciile acestora ºi, deaceea, îi adreseazã cuvinte jignitoare. Starea sa de sufe-rinþã poate explica, fãrã ca sã justifice, apelul sãu la violenþãºi la imprecaþii. Spre sfârºit, lamentaþia lui devine laudãadusã lui Dumnezeu.

În repetate rânduri, Noul Testament a aplicat fragmentedin acest psalm lui Cristos. Ca urmare a acestor numeroasemãrturii din Noul Testament, pãrinþii Bisericii au fost una-nimi în a considera psalmul 69 (68) ca fiind mesianic, ºi auvãzut în aceastã lamentaþie rugãciunea lui Cristos adresatãTatãlui, în timpul pãtimirii sale.

De pe buzele lui Cristos, aceastã rugãciune trece pebuzele Bisericii ºi adunã, de-a lungul veacurilor, durerileoamenilor pentru a-i sfinþi, în contact cu durerile lui Cris-tos, ºi pentru a trezi în inima umanã o speranþã de mân-tuire ºi de întoarcere la patria cereascã. În liturgia Sãp-tãmânii Sfinte, când este recitat acest psalm, se proclamãnu numai pãtimirea Domnului, ci este ºi o vestire a unuimister prezent ºi operant în acþiunea liturgicã.

PSALMUL 69 (68)250

Prin faptul cã am devenit creºtini, nu înseamnã cã amîncetat sã mai fim pradã durerilor ºi încercãrilor; dim-potrivã, ele fac parte esenþialã din viaþa creºtinã ºiapãrarea credinþei presupune datoria de a înfrunta sacri-ficii care, începând de la renunþarea la înclinaþiile rele, potsã ajungã pânã la renunþarea la viaþa trupeascã.

Psalmul ne ajutã sã intrãm în acest duh de comuniunecu Cristos suferind ºi care moare, ºi ne oferã o meditaþiemântuitoare asupra pãtimirii Domnului.

Împãrþirea: titlu (v. 1); strigãt pentru mântuire (v. 2-5);lamentaþie pentru rãul interior (v. 6-19); lamentaþie pentrurãul exterior, duºmanii (v. 20-30); invitaþie la mulþumire(v. 31-37).

PSALMUL 69 (68) 251

PSALMUL 70 (69)

Strigãt de ajutor

1 Maestrului de cor. Al lui David. Spre aducere-aminte.2 Dumnezeule, vino în ajutorul meu;

Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi!3 Sã fie fãcuþi de ruºine ºi sã fie batjocoriþi

cei ce cautã sufletul meu.Sã dea înapoi ºi sã fie umiliþi

cei ce-ºi gãsesc desfãtarea în nefericirea mea.4 Sã se întoarcã înapoi, din cauza ruºinii lor,

cei care îmi spun: „Aºa îþi trebuie!”5 Sã se bucure ºi sã se veseleascã de tine

toþi cei care te cautãºi cei care iubesc mântuirea ta sã spunã pururi:„Preamãrit sã fie Dumnezeu!”

6 Iar eu sunt sãrman ºi lipsit;Dumnezeule, ai grijã de mine!a

Tu eºti ajutorul ºi eliberatorul meu:Doamne, nu întârzia!

Este, practic, o variantã a psalmului 40 (39),14-18. Seprezintã ca o lamentaþie extrasã dintr-un repertoriu derugãciuni pentru diferite necesitãþi ºi destinatã oricui aveavreo cerere de înãlþat la Dumnezeu. Tonul general este ten-sionat, cel al unei rugãciuni insistente, repetate, care numai vrea sã aºtepte. A devenit un invitatoriu care deschide

a NVg are: grãbeºte-te sã mã ajuþi.

cele mai multe celebrãri liturgice: Dumnezeule, vino în aju-torul meu; Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi! (v. 2). Pornindde la titlu, se pare cã acest psalm era o cântare folositã lasacrificiul descris în Lev 2 (in memoria), rit care presu-punea arderea unei ofrande vegetale de fãinã, untdelemnsau tãmâie.

Tradiþia patristicã îl interpreteazã ca fiind când o rugã-ciune a lui Cristos pe cruce, când rugãciunea Bisericii opri-mate de persecutori.

Începând cu v. 2 al acestui psalm, Biserica îi oferã Dom-nului rugãciunea sa, cerând ajutor pentru a o putea înde-plini cu demnitate. Domnul nu numai cã vine în ajutor, ci,cum spune constituþia liturgicã: „Cristos Isus îºi continuãslujirea sacerdotalã prin Biserica ce îl laudã pe Domnulfãrã încetare ºi mijloceºte pentru mântuirea lumii”.

Învãþãm de la Isus ºi de la Bisericã sã apelãm la acestpsalm în timpul încercãrii. Domnul ne-a dat aceastã rugã-ciune pentru situaþiile în care nu ºtim sã gãsim cuvintelepotrivite.

Împãrþirea: titlu (v. 1); invitatoriu, apel care cere inter-venþia divinã (v. 2); blestem pentru duºmani (v. 3-4);binecuvântare pentru cei drepþi (v. 5); concluzie, apel carecere intervenþia divinã (v. 6).

PSALMUL 70 (69) 253

PSALMUL 71 (70)

Rugãciunea încrezãtoare a celui bãtrân

1 În tine, Doamne, îmi gãsesc scãparea,sã nu fiu nicicând fãcut de ruºine.

2 În dreptatea ta, elibereazã-mã ºi apãrã-mã,pleacã-þi urechea spre mine ºi mântuieºte-mã.

3 Fii pentru mine stâncã ºi cetate de refugiu,ca sã mã mântuieºti,

pentru cã numai tu eºti tãria meaºi cetatea mea de apãrare.

4 Scoate-mã, Dumnezeule, din mâna celui fãrã de lege,din mâinile celui nelegiuit ºi viclean.

5 Pentru cã tu, Doamne, eºti speranþa mea,Doamne, în tine mi-am pus încrederea din copilãrie.

6 În tine mi-am gãsit sprijin din sânul mamei mele,încã din sânul mamei mele,

tu ai fost ocrotitorul meu;în tine este lauda mea de-a pururi.

7 Ca o minunea am ajuns pentru mulþi,ºi tu eºti ajutorul meu puternic.

8 Sã se umple gura mea de lauda ta,toatã ziua sã fie plinã de preamãrirea ta.

9 Nu mã respinge în zilele bãtrâneþii mele;nu mã pãrãsi când îmi slãbesc puterile.

a Pentru termenul minune, autorul foloseºte un cuvânt ambiva-lent (mopet), pentru a indica ceva care este obiect, semn sau simbolpentru a trezi uimirea, sau, în sens negativ, poate sã trezeascãoroarea, teama (cf. Dt 28,46; Il 3,3; Ps 31,12). Aici prevaleazã sensulpozitiv: autorul a devenit un semn, pentru ceilalþi, de ataºare ºiîncredere în Dumnezeu.

10 Cãci duºmanii mei vorbesc împotriva meaºi cei care pândesc sufletul meufac planuri împreunã:

11 „Dumnezeu l-a pãrãsit!Urmãriþi-l ºi prindeþi-l,cãci nu are cine sã-l scape!”

12 Dumnezeule, nu te îndepãrta de mine;Dumnezeul meu, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

13 Sã fie fãcuþi de ruºine ºi sã piarãcei potrivnici sufletului meu,

sã fie acoperiþi de insulte ºi dezonoarecei care îmi vor rãul.

14 Eu îmi voi pune întotdeauna speranþa în tineºi te voi lãuda tot mai mult.

15 Gura mea va vesti în toate zileledreptatea ºi mântuirea ta,chiar dacã nu cunosc marginile lorb.

16 Voi povesti faptele minunate ale Domnului;Doamne, îmi voi aduce aminte

cã dreptatea este numai a ta.17 Dumnezeule, m-ai învãþat din tinereþe,

iar eu vestesc ºi astãzi minunile tale.18 Nici la bãtrâneþe ºi cãrunteþe,

Dumnezeule, sã nu mã pãrãseºti,ca sã vestescc puterea ta generaþiei de acum

ºi tãria ta celei care va veni.

b Comparând intervenþia salvificã a lui Dumnezeu faþã de el, cutoate intervenþiile lui în favoarea Israelului, psalmistul nu e în staresã aprecieze mãreþia actului dumnezeiesc.

c Transmiterea faptelor minunate ale lui Dumnezeu cãtre toategeneraþiile este caracteristica actului de cult fie la nivel comunitar(cf. Ps 78,4), fie la nivel personal (Ps 22,31-32).

PSALMUL 71 (70) 255

19 Dreptatea ta, Dumnezeule, e pânã la cerurid,tu, care ai fãcut fapte mãreþe,Dumnezeule, cine este asemenea þie?

20 Tu m-ai fãcut sã vãd rele ºi necazuri multe;dar din nou îmi vei da viaþãºi mã vei scoate din adâncurile pãmântului.

21 Vei înmulþi mãrirea meaºi, când te vei întoarce, mã vei mângâia.

22 Iar eu voi cânta fidelitatea ta, Dumnezeul meue,în sunet de coarde

ºi îþi voi cânta din harpã, þie, Sfântul lui Israel.23 Vor tresãlta de bucurie buzele mele când îþi voi cânta

ºi sufletul meu, pe care l-ai rãscumpãrat,24 cãci ºi limba mea ziua întreagã va rosti dreptatea ta.

Vor fi fãcuþi de ruºine ºi umiliþicei care cautã ruina mea.

Poezia din acest psalm este o mãrturie personalã ºi realãa unei experienþe dramatice: neliniºtite ºi, în acelaºi timp,resemnate; febrile, pline de fricã ºi, în acelaºi timp, încrezã-toare; dezolate ºi, în acelaºi timp, deschise spre speranþã.Citãrile ºi repetiþiile capãtã o semnificaþie atunci când suntplasate în psihologia senilitãþii, care iubeºte trecutul, careeste în cãutarea, deja cunoscutã, a timpului pierdut. Bãtrâ-nul care se roagã recurge la rugãciuni deja cunoscute ºilamentaþia lui, chiar dacã este dominatã de imaginea trecu-tului fericit, nu exclude încrederea care devine mulþumire.

d Contrastul puternic (v. 19-20) dintre înãlþimea cerurilor (drep-tatea lui Dumnezeu) ºi adâncurile pãmântului (angoasa ºi necazulcare se aflã în împãrãþia morþii, descrisã ca împãrãþia apelor subtera-ne primordiale) este caracteristic întregului psalm.

e Dumnezeul meu ºi... Sfântul lui Israel indicã, pe de o parte,familiaritatea ºi intimitatea psalmistului cu Dumnezeu, iar pe de altãparte, transcendenþa lui Dumnezeu.

PSALMUL 71 (70)256

Personajele în acþiune sunt patru: Dumnezeu, punctul ter-minal al rugãciunii; bãtrânul, a cãrui pasiune de iubitor demuzicã nu s-a stins o datã cu trecerea anilor; un trecutaproape personificat, fãcut din dreptate încã din copilãrie ºidin tinereþe; în sfârºit, la fel de personificat ºi palpabil,prezentul, întreþesut de încercãri numeroase ºi dure ºi deduºmani, ºi de pierderea puterilor, care nu se rezolvã într-ofugã disperatã spre abisul ºeolului, spre moarte. Acestbãtrân aºteaptã încã un viitor de eliberare, pe care îl sperã,în ciuda trecerii anilor. Acest viitor va fi o renaºtere, orecreare, o viaþã ºi o bucurie reînnoitã, în care sã poatã, dinnou, mãrturisi lumii, printr-o angajare misionarã, iubirealui Dumnezeu care nu-i abandoneazã pe credincioºii sãi.Astfel, lamentaþia miºcãtoare a bãtrânului umilit, deºirãmâne lamentaþie, se transformã într-o rugãciune deîncredere.

Psalmul 71 (70) este folosit de Bisericã, în celebrareaeuharisticã din Marþea Sfântã, pentru a exprima senti-mentele lui Cristos în timpul pãtimirii sale. În felul acesta,pe lângã faptul cã psalmul este o profeþie a pãtimirii luiCristos, tradiþia creºtinã a vãzut în el vestirea învierii sale.

Biserica se roagã cu psalmul 71 (70) pentru a cere Dom-nului, care a învãþat-o, încã din tinereþea ei, sã n-o aban-doneze, în zilele luptei, atunci când forþele îi slãbesc.

Operele sãvârºite de Dumnezeu în trecut au fost întot-deauna, pentru Israel, o garanþie a viitorului. Dumnezeueste fidel ºi drept. Începând o lucrare, el îºi exprimã, înacelaºi timp, dorinþa de a o duce la îndeplinire, numai dacãnu intervine voinþa rea a celui care a fost chemat sã cola-boreze cu el.

Împãrþirea: refren: coºmarul „ruºinii” (v. 1); amãrã-ciunea bãtrâneþii (v. 2-12); refren: ruºinarea duºmanilor(v. 13); speranþa bãtrâneþii (v. 14-24a); refren: ruºinareaduºmanilor (v. 24b).

PSALMUL 71 (70) 257

PSALMUL 72 (71)

Programul regelui Mesia

1 Al lui Solomon.

Dumnezeule, dãruieºte regelui judecãþile taleºi înzestreazã pe fiul regeluia cu dreptatea ta,

2 ºi el va judeca poporul tãu cu dreptateºi pe sãracii tãi cu nepãrtinire.

3 Munþii sã aducã pacea pentru poporºi dealurileb, dreptatea.

4 El va face dreptate celor sãraci din poporºi-i va mântui pe fiii sãrmanilor,dar pe asupritori îi va doborî.

5 Ei se vor teme de tine cât soarele ºi lunac,din generaþie în generaþie.

6 Va coborî ca ploaia pe iarbãºi ca ropotul ce udã pãmântul.

7 În zilele lui, va înflori dreptatea ºi belºug de pace,pânã când va fi luna.

a Fiul regelui – este în paralelism cu regele; expresia aratã cã estevorba de aceeaºi persoanã ºi subliniazã legitimitatea acestuia,întrucât este rege printr-o succesiune dinasticã legitimã.

b Munþii ºi dealurile personificate, împreunã cu toatã natura, parti-cipã la misiunea exercitatã de rege ºi aduc pace ºi dreptate (cf. Is 52,7;Ez 36,8).

c Cât soarele ºi luna. Ideea este: înainte de a se stinge soarele ºiluna. Metafora duratei aºtrilor, în comparaþie cu viaþa scurtã a omu-lui, pare infinitã. Aici subliniazã perenitatea ºi stabilitatea învãþã-turilor divine (cf. Iob 14,12; Lc 16,17).

8 El va domni de la o mare la altad,ºi de la Râu pânã la marginile pãmântului.

9 În faþa lui se vor pleca locuitorii pustiului,iar vrãjmaºii lui vor linge þãrânae.

10 Regii insulelor ºi cei din Tarºiºf vor oferi daruri,regii arabi ºi din Saba vor aduce prinosuri.

11 Toþi regii se vor închina înaintea lui,toate popoarele îl vor sluji.

12 El îl va elibera pe sãracul care strigãºi pe sãrmanul care nu are ajutor.

13 Va avea milã de cel slab ºi lipsitºi va mântui sufletele sãrmanilor.

14 Va rãscumpãra sufletele lor de oprimare ºi violenþãºi sângele lor va fi preþiosg înaintea lui.

15 Va trãi ºi i se va da din aurul Arabiei.Se vor ruga pentru el întotdeauna;toatã ziua îl vor binecuvânta.

d Sunt descrise frontierele împãrãþiei. De la o mare la alta, de laMarea Roºie, la sud, la Marea Mediteranã, la nord, ºi de la Râu(Eufratul), spre est, pânã la marginile pãmântului, spre vest, sublini-azã extensiunea regatului. Aceste hotare sunt orizontul ideal al regatu-lui lui David ºi al lui Solomon (Ps 80,12; 1Rg 5,1.4-5; 2Cr 9,26) ºi estepromisiunea fãcutã lui Abraham, care se împlineºte în regele actual.

e Este vorba de popoarele duºmane, agresive ºi rebele. A lingeþãrâna este un gest umilitor de supunere (cf. Is 49,23; Mih 7,17).

f Cf. ºi Is 60,5-6. Este vorba despre popoarele vasale supuse careaduc tribut. Tarºiº indicã în mod simbolic ultima frontierã occiden-talã. Localizarea este nesigurã: unii propun Gibraltarul, alþiiSardinia. 1Rg 10,22 ºi 2Cr 9,21 vorbesc despre o altã localitateTarºiº, localizatã în Golful Arabiei. Insulele indicã þãrile riverane depe Mediterana ºi simbolizeazã, în general, localitãþile maritime înde-pãrtate. Regiunea Saba este identificatã cu Arabia Meridionalãnumitã ºi Arabia Felix (cf. Is 60,6; Ier 6,20; Ez 27,22; 38,13).

g Sângele lor va fi preþios – este o expresie tipicã pentru a subliniarespectul pentru viaþa umanã (cf. Gen 9,4-6; 1Sam 26,21; 2Rg 1,13).

PSALMUL 72 (71) 259

16 Va fi belºug de grâne pe pãmânt,acestea vor undui pe culmile munþilor;

roadele sale vor înflori precum Libanulºi recolta lor va fi ca iarba pãmântului.

17 Numele lui sã fie binecuvântat în veci,cât va fi soarele sã dãinuiascã numele lui.

În el vor fi binecuvântate toate neamurile pãmântuluiºi toate popoarele îl vor preamãri.

18 Binecuvântat sã fie Domnul Dumnezeu,Dumnezeul lui Israel,singurul care sãvârºeºte minuni!

19 Binecuvântat sã fie în veci numele sãu glorios,tot pãmântul sã se umple de slava lui. Amin. Aminh.

20 Sfârºitul rugãciunilor lui David, fiul lui Iese.

Este una dintre paginile tipice ale teologiei mesianice.Psalmul, cu aspiraþiile lui concrete la o guvernare dreaptã,cu tonalitatea sa de cânt liturgic pentru încoronareaprincipelui moºtenitor, cu absenþa referinþelor istorice pre-cise, dar ºi cu istoricitatea aºteptãrilor sale de fond, estelegat, din punct de vedere istoric, de o monarhie precisã.Psalmul, la originea sa genuinã, este o cântare de laudã aregelui, fie în ziua încoronãrii sale, fie la aniversar, fie la oceremonie liturgicã, fie într-o ocazie istoricã solemnã, fie lapreamãrirea întregii sale dinastii. Deºi, în Israel, regeleeste numai un locotenent uman al lui Iahve ºi, deºi, estenumai garantul istoric al dreptului alianþei, tocmai prinaceastã calitate are o carismã deosebitã, specificatã prin teo-logia davidicã. Dreptatea perfectã, binecuvântarea divinã,bunãstarea, stãpânirea universalã, tipologia profeticã aregelui ideal, bucuria nealteratã, sunt unele expresii aleacestei carisme a fiului adoptiv al lui Dumnezeu, regele lui

h Versetele 18-19 sunt o doxologie care exprimã rãspunsul hotãrât ºiplin de încredere al comunitãþii care se roagã (cf. Ps 106,48; Ap 22,20).

PSALMUL 72 (71)260

Iuda. Aºadar este vorba despre o poezie „închisã” ºi cir-cumscrisã ideologiei monarhice dar, tocmai prin aceastãdimensiune transcendentã ºi teologicã conþinutã în ea,psalmul se deschide spre un orizont mai amplu. În aceastãluminã, se intuieºte reinterpretarea mesianicã în sensstrict. Cãzând dinastia davidicã concretã, încheiatã liniaunºilor dinastici, rãmâne în picioare speranþa lui Mesia.

Regele ºi împãrãþia aveau un caracter sacru ºi religios:prin ele, Dumnezeu îºi manifesta dreptatea ºi puterea lui.Regele ºi împãrãþia au ºi o valoare profeticã: sunt figuricare îl vestesc pe cel care va veni sã domneascã în Sion ºi sãstabileascã împãrãþia sa la toate popoarele.

Gãsim caracterele împãrãþiei mesianice, descrise înpsalm, în Cristos ºi în împãrãþia anunþatã de el în predi-carea evangheliei ºi fondatã în Bisericã. Nici o forþã ostilãnu va putea sã opreascã marºul ei cuceritor ºi stãpânireauniversalã. Împãrãþia întemeiatã de Cristos nu este dinaceastã lume; de aceea nu este ca împãrãþiile de pe pãmânt,circumscrise de hotare, apãrate de forþa armelor, ea esteîmpãrãþia dreptãþii, o împãrãþie în care sãracii, nenorociþii,cei slabi ºi oprimaþi îºi gãsesc eliberarea, mântuirea ºi aju-torul împotriva oricãrei violenþe ºi asupriri. Este o împãrã-þie de pace ºi de binecuvântare ce poartã în sine împlinireatuturor promisiunilor de viaþã fãcute de Dumnezeu oame-nilor drepþi din Vechiul Testament.

Acest psalm, încã de la începutul Bisericii, a fost consi-derat unul dintre imnurile cele mai frumoase închinate luiCristos rege. Realitatea minunatã, descrisã de psalm, nuare numai o împlinire exterioarã, în Biserica vizibilã, ci are,mai ales, o împlinire interioarã, în inima omului.

Împãrþirea: titlu (1a); invocaþie solemnã la intrare (v. 1b-4);iaculatorie regalã iniþialã (v. 5); dominaþie regalã asupratimpului ºi spaþiului (v. 6-8); politica externã (v. 9-10); iacu-latorie regalã centralã (v. 11); politica internã (v. 12-14);dominaþie regalã asupra timpului ºi spaþiului (v. 15-17);doxologie solemnã de încheiere (v. 18-19); sfârºitul Colecþieirugãciunilor lui David (v. 20).

PSALMUL 72 (71) 261

PSALMUL 73 (72)

Încrederea celui drept pusã la încercare

1 Psalm. Al lui Asaf.

Cât de bun este Dumnezeu cu Israela,cu cei curaþi cu inima;

2 dar mie, cât pe ce sã mi se poticneascã picioarele,puþin a lipsit ca sã-mi alunece paºii,

3 cãci i-am invidiatb pe cei aroganþi,când vedeam prosperitatea pãcãtoºilor.

4 Ei nu au parte de suferinþã pânã la moarteºi trupul lor este bine hrãnit ºi sãnãtos.

5 Ei nu au parte de truda muritorilorºi nu sunt loviþi ca ceilalþi oameni.

6 De aceea, mândria este ca o salbã pentru eiºi violenþa este haina cu care se îmbracã.

7 Din grãsimea lor curge nelegiuireºi din inimile lor se revarsã gânduri relec.

8 Batjocoresc, vorbesc cu rãutate,vorbesc de sus cu îngâmfare.

9 κi înalþã gura lor pânã la ceruriºi limba lor cutreierã pãmântuld.

a NVg are: cu cei drepþi.b Psalmistul prezintã durerea lui interioarã provocatã de ispita de

a-i invidia pe cei prepotenþi, invidie care este un rãu înaintea luiDumnezeu (cf. Prov 3,31; Ps 37,1.7; Iob 15,27).

c Imagine plasticã ce reprezintã obezitatea ca semn al bunãstãrii(Dt 52,15; Jud 3,17-22; Iob 15,27) dobânditã prin nelegiuire ºi gân-duri rele. În NT, aceastã imagine este reluatã în Iac 5,5 ºi Fil 3,19.

d Expresia indicã aria de acþiune a celor nelegiuiþi: universul, cerulºi pãmântul.

10 De aceea, poporul se ia dupã eiºi puhoiul de ape nu-i saturã.

11 Ei zic: „Cum poate Dumnezeu sã ºtie aceasta?Existã cumva cunoaºtere în Cel Preaînalt?”e

12 Iatã, aceºtia sunt nelegiuiþii:prosperi întotdeauna, acumuleazã bogãþii.

13 Aºadar, în zadar mi-am pãstrat inima curatãºi mi-am spãlat mâinile în nevinovãþie,

14 cãci sunt lovit ziua întreagãºi pedepsit încã de dimineaþã.

15 De-aº fi zis: „Voi vorbi ca ei”,aº fi trãdat neamul fiilor tãi.

16 ªi am cugetat ca sã înþeleg aceasta,dar anevoios lucru a fost în ochii mei

17 pânã când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeuºi am înþeles care este sfârºitul lor.

18 Într-adevãr, îi aºezi în loc lunecosºi-i faci sã cadã în dezolare.

19 Cum sunt ei abandonaþi ruinãrii,într-o clipã s-au dus, au pierit de spaimã!

20 Ca un vis la deºteptare, Doamne,când te trezeºti, faci sã se risipeascã chipul lor.

21 Când mi se frãmânta inimaºi mã simþeam strãpuns în mãruntaie,

22 eram nepriceput ºi nu înþelegeam nimic,eram ca un dobitoc înaintea taf.

23 Dar eu sunt pururea cu tine,m-ai prins de mâna dreaptã.

24 Cu sfatul tãu mã vei cãlãuzi,apoi mã vei conduce în slavã.

e Este vorba despre ateismul practic (cf. Ps 9–10; 94).f Expresiile tari folosite de psalmist în v. 22 aratã starea lui din

timpurile ispitei: era cât pe ce sã cadã (cf. Iob 18,3; Prov 30,2).

PSALMUL 73 (72) 263

25 Pe cine am eu în ceruri, afarã de tine?ªi, fiind cu tine, nu mai am altã dorinþã pe pãmântg.

26 Chiar dacã se mistuie trupul meu ºi inima mea,stânca inimii mele ºi partea mea e Dumnezeu în veci.

27 Iatã, cel ce se îndepãrteazã de tine va pieri,îi vei nimici pe toþi cei care-þi sunt necredincioºi.

28 Iar pentru mine, fericirea meaeste sã mã apropii de Dumnezeu:

mi-am pus în Domnul Dumnezeu speranþa mea,ca sã vestesc toate lucrãrile tale

în faþa porþilor fiicei Sionuluih.

Este o capodoperã de cea mai înaltã tensiune spiritualãdramaticã, dar cu o deschidere seninã. Este un psalm defrontierã între credinþã ºi revoltã ºi, în ciuda aparenþeiaspre, încãrcate a textului sãu chinuit de dificultãþi lexi-cografice, textuale, sintactice ºi structurale, este mãrturiacrizei unei personalitãþi spirituale bogate, este expresia„chinului minþii” care provoacã suferinþã. Problema de fondeste aceea de a-ºi pãstra credinþa în Dumnezeu, în faþaprosperitãþii celor nelegiuiþi. Poetul, dotat cu o sensibilitateumanã foarte finã, se confruntã cu aceastã problemã sapi-enþialã de teodicee. El înfruntã problema retribuþiei cuaccente originale ºi calde. Scandalul nedreptãþii se trans-formã în criticarea vie a dogmei retribuþiei, care vede isto-ria desfãºurându-se pe douã linii logice: delict – pedeapsã ºidreptate – rãsplatã. Experimentând cu amãrãciune con-trariul a ceea ce afirmã aceastã tezã teologicã, vãzând cãpãcatul, pe pãmânt, este însoþit de fericire, de bunãstare,de bucurie ºi prosperitate, autorul o contestã cu asprime.

g Versetul 25 este expresia credinþei ferme ºi a încrederii numai înDumnezeu.

h În TM lipseºte: în faþa porþilor fiicei Sionului.

PSALMUL 73 (72)264

El nu reflecteazã asupra problemelor umane cu detaºaredidacticã, ci este cufundat în neliniºte ºi în dubiu, comparãsituaþia fericitã a celor nelegiuiþi cu starea lamentabilã acelor drepþi printre care se aflã ºi el. Este ispitit sã-i imitepe cei pãcãtoºi, dar o revelaþie divinã îi lumineazã destinulfinal. Înþelege îndatã cã pãcãtosul prosper este, în realitate,pe marginea prãpastiei, pentru cã siguranþa lui, aparentã,este fãrã fundament. Dimpotrivã, viitorul celui drept, alpsalmistului însuºi, se aflã pe temelia sigurã a încrederii înDumnezeu, ale cãrei efecte persistã dincolo de moarte.

Ca introspecþie umanã, psalmul este o creaþie superla-tivã. Amãrãciunea minþii, luptele interioare, acuza perso-nalã de dimineaþã, condiþiile potenþiale sau ireale spre carese îndreaptã dialogul interior, slãbiciunea ºi frãmântarealãuntricã sunt caracteristici care fac din acest psalm olucrare de tip sapienþial.

Tradiþia patristicã vede în acest psalm o profeþie a trãiriilui Cristos ºi o expresie a rugãciunii lui în timpul pãtimirii.Cu siguranþã, Cristos nu a încercat invidie pentru prospe-ritatea celor rãi, ºi nici n-a avut dubii sau ezitãri cu privirela bunãtatea absolutã ºi la împlinirea voinþei Tatãlui. Darel a luat asupra sa nesiguranþele ºi dubiile noastre, care, înunele momente de dezolare ºi de crizã, îi chinuie ºi pe ceimai buni. În rugãciunea sa, Isus îi prezintã Tatãlui ispitelenoastre, încercãrile noastre, întrucât el este capul trupuluisãu ºi în glasul lui îºi gãsesc rezonanþã profundã sufe-rinþele membrelor sale.

Psalmul 73 (72) descrie condiþia de viaþã, comportamen-tul ºi sfârºitul duºmanilor crucii lui Cristos.

Împãrþirea: titlu (1a); antifonã de introducere (v. 1bc);prosperitatea celui nelegiuit (v. 2-12); pieirea celui nele-giuit (v. 13-20); apropierea de Dumnezeu (v. 21-26); înche-iere (v. 27-28).

PSALMUL 73 (72) 265

PSALMUL 74 (73)Sanctuarul devastat

1 Poem. Al lui Asaf.

De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna?Pentru ce s-a aprins mânia taa

împotriva turmei pãºunii tale?2 Adu-þi aminte de adunarea ta,

pe care ai câºtigat-o odinioarãb,de tribul pe care l-ai rãscumpãrat ca moºtenire a ta,

de Muntele Sionului, pe care þi-ai stabilit locuinþa.3 Îndreaptã-þi paºii spre aceste ruine fãrã sfârºitc,

duºmanul a devastat totul în sfântul tãu lãcaº!4 Potrivnicii tãi au scos rãgete

în mijlocul templului tãu.În locul semnelor noastre, ºi-au pus însemnele lor.

5 Ca unii ce ridicã secureaîntr-un desiº de codru,

6 aºa au sfãrâmat cu lovituri de securi ºi de ciocaneporþile sale.

7 Au pus foc sfântului tãu lãcaº;au pângãrit ºi au dãrâmat pânã la pãmânt

locuinþa numelui tãu.

a Printr-o întrebare dublã, retoricã (cf. Ps 22,2; 44,25; 79,5), înnumele comunitãþii, psalmistul îl întreabã neliniºtit pe Dumnezeu,pãstorul lui Israel, cu privire la situaþia prezentã a turmei sale, aban-donatã ºi repudiatã de mânia lui Dumnezeu.

b Psalmistul îi aminteºte lui Dumnezeu dreptul lui de proprietateasupra poporului pe care l-a câºtigat în timpul exodului (cf. Ex 15,13).

c Distrugerea templului din v. 3-9 are ecou în Mt 24,2.15. ÎnsuºiCristos este noul templu (In 2,19-21) ºi creºtinii vor fi numiþi la tim-pul lor temple ale lui Dumnezeu (1Cor 3,9.16).

8 Au zis în inima lor: „Sã-i distrugem pe toþi”;au ars toate lãcaºurile lui Dumnezeud din þarã.

9 Semnele noastre nu le mai vedem,nu mai e nici un profetºi nimeni dintre noi nu ºtie pânã când.

10 Pânã când, Dumnezeule, ne va insulta duºmanul?Oare va dispreþui vrãjmaºul numele tãu la nesfârºit?

11 De ce þi-ai îndepãrtat mâna de la noi,de ce þii nemiºcatã dreapta ta?

12 Dar Dumnezeu este regele nostrudin timpuri strãvechi,

cel care sãvârºeºte mântuirea pe faþa pãmântului.13 Tu ai despicat marea cu puterea ta,

ai sfãrâmat capetele balaurilor în ape.14 Tu ai zdrobit capetele Leviatanuluie,

le-ai dat ca hranã monºtrilor mãrii.15 Ai fãcut sã þâºneascã izvoare ºi pâraie,

tu ai secat râuri veºnic curgãtoare.16 A ta este ziua ºi a ta este noaptea,

tu ai creat luna ºi soarele.17 Tu ai fixat toate marginile pãmântului,

vara ºi iarna tu le-ai orânduit.18 Adu-þi aminte:

duºmanul l-a insultat pe Domnulºi un neam fãrã minte a defãimat numele tãu.

d Este vorba de sanctuarele locale unde se pãstra amintirea patri-arhilor, singurele lãsate sã existe dupã reforma lui Iosia din 622 î.Cr.

e Leviatanul este un monstru marin cu funcþii cosmice (cf. Iob40,25–41,26). Dumnezeu îl învinge ºi-l neutralizeazã, aducând pace ºiseninãtate în întreaga creaþie. Dupã unii exegeþi, Leviatan ºiBehemot sunt doi monºtri care exprimã în practicã stemele celordouã puteri supermondiale: Egiptul (Leviatan – crocodil) ºi Babilonul(Behemot – hipopotam). În tradiþia iudaicã, Leviatanul ar fi trupulfaraonului pãstrat pânã la banchetul escatologic, când va fi servitcelor drepþi la ospãþul inaugural al împãrãþiei mesianice.

PSALMUL 74 (73) 267

19 Sã nu dai fiarelor sufletul porumbiþei tale,viaþa sãracilor tãi sã n-o dai uitãrii niciodatã.

20 Ia aminte la legãmântul tãu,cãci toate colþurile ascunse ale þãriiau devenit cuiburi ale violenþei.

21 Cel asuprit sã nu plece ruºinat de la tine,cel sãrac ºi cel nenorocit sã laude numele tãu.

22 Scoalã-te, Dumnezeule, apãrã cauza ta;adu-þi aminte cum te insultã cel nebun toatã ziua.

23 Nu uita strigãtul potrivnicilor tãi,larma duºmanilor tãi, care creºte mereu.

În acest psalm este concentratã drama perpetuã aIsraelului exilat, persecutat, târât din ghetou la camera degazare. Este o poezie maestuoasã, cu un ritm solemn, strã-bãtutã de o tãcere de moarte, asemenea aceleia care aco-perea Palestina oprimatã. În special tãcerea teribilã a luiDumnezeu lasã cale liberã oricãrei violenþe. Lamentaþiaare ca fundal distrugerea templului ca atare, însã atenþiapoetului se fixeazã asupra dezolãrii care continuã, asupratãcerii lui Dumnezeu, care nu se mai întrerupe, asupraruinãrii ºi decãderii generale a ebraismului. Acest fapt estesimþit în mod apologetic drept o periculoasã probã a non-exis-tenþei lui Dumnezeu, pentru pãgâni ºi pentru nelegiuiþi.Dacã Dumnezeu vrea ca numele sãu sã nu fie blestemat,trebuie sã intervinã; dacã Dumnezeu vrea sã se arate fidel,trebuie sã intervinã; dacã Dumnezeu vrea sã fie Dum-nezeu, trebuie sã intervinã. Psalmistul îndepãrteazã, puþincâte puþin, atenþia de la templul material asupra iahvismu-lui ºi a viitorului sãu. Religia iahvistã îºi are sanctuarulmai degrabã în timp decât în spaþiu. Israeliþii sunt, înaintede toate, constructori ai timpului, sunt oamenii luiDumnezeu, mai atenþi sã dea un sens sacru orelor ºi zilelor,decât sã-i consacre lui Dumnezeu monumente arhitec-tonice. Astfel, psalmul 74 (73) se aflã în centrul religiei

PSALMUL 74 (73)268

ebraice, o religie istorico-salvificã. În aceastã istorie sfântã,Iahve este invitat sã repropunã teofaniile sale, sã reia înmânã cauza lui. Problema este complet în mâinile lui Dum-nezeu, care nu mai poate sã tolereze ca duºmanul sã dis-preþuiascã numele sãu. Altfel, s-ar da curs afirmaþiei cãoriginea rãului se aflã în Dumnezeu. E prea mare rãul pen-tru a avea o origine micã. Nesmelov spunea cã Dumnezeumoare pe cruce pentru a ispãºi eroarea de a-l fi creat...

Isus plânge asupra cetãþii sfinte cãreia îi prevede „urâciu-nea pustiirii”, prezisã deja de profetul Daniel. În zilelepãtimirii sale, Isus plânge asupra ruinãrii omenirii întregi.El experimenteazã aceastã ruinare în templul trupului sãu.

Biserica este noul Israel ºi noul templu al lui Dumnezeu.Dumnezeu a încheiat cu ea, în sângele lui Cristos, alianþacea nouã, care are valoare veºnicã pentru toþi oamenii.Totuºi, înainte de venirea lui Cristos la sfârºitul timpurilor,rãul continuã sã fie în lume. Biserica se roagã pentru sineºi pentru fiii ei persecutaþi, se roagã pentru suflete, templullui Dumnezeu, în care pãcatul seamãnã urgii ºi ruinãrispirituale.

Împãrþirea: titlu (1a); elegie pentru templul distrus (v. 1b-9);imn închinat lui Dumnezeu rege ºi creator (v. 10-17); rugã-ciune de cerere adresatã Dumnezeului alianþei (v. 18-23).

PSALMUL 74 (73) 269

PSALMUL 75 (74)

Dumnezeu este judecãtorul celui drept

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Sã nu distrugi”. Psalm. Al lui Asaf.

2 Îþi mulþumim, Dumnezeule,îþi mulþumim ºi invocãm numele tãu;vestim faptele tale minunate.

3 Voi stabili un timpa

ºi voi judeca cu dreptate.4 Chiar dacã s-ar cutremura pãmântul ºi toþi locuitorii lui,

eu îi voi întãri coloanele. Selah5 Am zis celor orgolioºi: „Nu vã mândriþi!”

ºi celor rãi: „Nu ridicaþi fruntea!”6 Nu vã ridicaþi atât de sus frunþileb;

nu vorbiþi cu aroganþã, cu gâtul înþepenit.7 Fiindcã nici de la rãsãrit ºi nici de la apus,

nici din pustiu ºi nici din munþi,8 ci de la Dumnezeu vine judecata:

pe unul îl coboarã ºi pe altul îl ridicã.9 În mâna Domnului este o cupã

plinã cu vin ameþitor.

a Timpul judecãþii este fixat de Dumnezeu. Dumnezeu face drep-tate cu siguranþã (cf. Gen 18,25; Jud 12,15-16) ºi nu are nevoie sã fieprovocat de necredincioºi ºi nelegiuiþi (cf. Is 5,19; Ez 12,21-28).Judecata se realizeazã ºi în istorie, în timp, împotriva opresorilor ºia necredincioºilor (Ps 17,2; 58,2; 96,10) ºi are rezonanþe cosmice(Ps 11,5; 82,5 etc).

b Lit.: nu vã ridicaþi cornul.

El varsã din eaºi vor sorbi pãcãtoºii pãmântului,o vor bea pânã la drojdiec.

10 Iar eu voi vesti pânã-n veac,voi înãlþa imnuri Dumnezeului lui Iacob;

11 ºi toate frunþile pãcãtoºilor le voi doborî,iar cei drepþi îºi vor înãlþa capul.

Este o compoziþie vivace, multicolorã, cu o panoplie scân-teietoare de imagini ºi de glasuri diferite. Exaltãrii orgoliu-lui, psalmul îi propune remediul umilinþei, consolându-i pecei umili în speranþã. Textul aratã o oarecare rigoare înorganizarea lui, ºi totuºi, e greu a descoperi o raþiune gene-ralã care sã-l þinã unit ºi sã explice psalmul. Avem, cu sigu-ranþã, în el, un oracol divin; începutul ºi concluzia sunt întonalitatea psalmilor de mulþumire; tema generalã seînscrie în seria psalmilor închinaþi lui Iahve, rege ºi judecã-tor; unele simboluri pot fi atribuite cântãrilor închinateSionului, iar alte elemente par sã facã parte din genul lite-rar al rãzboiului sfânt. Mulþi exegeþi plaseazã oracolul divinîn contextul unei liturgii anuale în cinstea Domnului. Aceas-tã liturgie este formatã din douã pãrþi: oracolul vesteºteintervenþia eficace a lui Dumnezeu, judecãtorul pãgânilorºi al zeilor lor, în favoarea Israelului; judecata, descrisã întextul psalmului, este o rugãciune ridicatã spre Dumnezeude comunitatea oprimatã.

Noul Testament ne aratã cã Isus Cristos este constituitde Dumnezeu ca judecãtor al tuturor oamenilor. El estejudecãtorul celor vii ºi al celor morþi (Fap 10,42). Tradiþiapatristicã a vãzut în psalmul 75 (74) o profeþie a apariþieilui Isus Cristos în lume ºi a ascultat oracolul prezent în

c Avem aici o imagine apocalipticã simbolicã, prin care este expri-matã în mod plastic judecata universalã finalã (cf. Il 4,9-17).

PSALMUL 75 (74) 271

psalm ca fiind cuvântul lui Cristos. Mai mult decât o pro-feþie despre judecata viitoare, tradiþia a descoperit în acestpsalm o aluzie la pãtimirea lui Cristos.

Cei drepþi vor fi reabilitaþi la judecata lui Dumnezeu ºiCristos îi va elibera cu puterea sa. El este bun, plin de îndu-rare ºi rãbdãtor, dar este ºi drept ºi va judeca, la timpulpotrivit, orice faptã a noastrã.

Împãrþirea: titlu (v. 1); invitaþie la laudã (v. 2); oracoldivin (v. 3-6); comentariu omiletic asupra oracolului (v. 7-9);încheierea mulþumirii (v. 10-11).

PSALMUL 75 (74)272

PSALMUL 76 (75)

Laudã lui Dumnezeu biruitor

1 Maestrului de cor. Pe instrumente cu coarde. Psalm. Al lui Asaf. Cântare.

2 Dumnezeu este cunoscut în Iuda,mare este numele sãu în Israela.

3 Cortul sãu e aºezat în Salemºi locuinþa sa în Sionb.

4 Acolo, el a frânt sãgeþile arcului,scutul, sabia ºi rãzboiulc. Selah

5 Prealuminos eºti tu ºi admirabil,mai mare decât munþi de prãzi!

6 Au fost despuiaþi curajoºii,s-au cufundat în somnºi toþi cei viteji nu-ºi mai gãsesc puterea.

7 La ameninþarea ta, Dumnezeul lui Iacob,au înlemnit ºi carele, ºi caii.

8 Înfricoºãtor eºti tu: cine va sta în faþa ta,când se dezlãnþuie mânia ta?

a Verbul a cunoaºte în v. 2 este într-o poziþie emfaticã ºi indicã ocunoaºtere adevãratã ºi profundã. Binomul Iuda - Israel indicã totali-tatea poporului ales ºi unitatea religioasã în mãrturisirea credinþei înDumnezeu (cf. Ps 114,2).

b Salem este o desemnare poeticã ºi arhaizantã a Ierusalimului(cf. Gen 14,18). Prin numele Sion, autorul vrea sã facã legãtura cuAbraham (Gen 14) ºi cu David (Ps 110,4), fãcând aluzie la origineacultului.

c Autorul indicã aici triumful Domnului asupra simbolurilor mili-tare (cf. Ps 46,10; Is 3,25; 21,15; Os 1,7; 2,20).

9 Din ceruri ai rostit sentinþa ta;pãmântul se cutremurã ºi amuþeºte

10 când se ridicã Dumnezeu la judecatã,ca sã-i mântuiascã pe toþi cei sãrmani de pe pãmântd.

Selah

11 Omul lovit de mânia ta te preamãreºteºi cei care scapã de mânie îþi fac sãrbãtoare.

12 Faceþi promisiuni Domnului Dumnezeului vostruºi împliniþi-le,

toþi cei din jurul lui sã-i aducã daruriCelui Înfricoºãtor,

13 lui, care le ia principilor vlagaºi e temut de toþi regii pãmântului.

Dupã Beaucamp, acest psalm constituie „buletinul infor-mativ asupra victoriei Dumnezeului lui Israel, în Sion, lapuþin timp dupã cucerirea acestuia de cãtre David ºi dupãtransportarea arcei la Ierusalim”. Protagonistul este Dum-nezeul lui Iacob. Centrul operaþiunilor este Muntele Sionu-lui, cetatea Ierusalim, þinutul lui Iuda ºi al lui Israel. Acþiu-nea este o victorie care duce la distrugerea armelor ºi arãzboaielor. Intervenþia lui Dumnezeu a fost un strigãtcare a adus somnul morþii ºi neputinþa celor mai valoroºiluptãtori. Psalmul se miºcã pe douã registre în acelaºitimp: registrul istoric ºi cel escatologic. Eliberarea concretãa Sionului este întotdeauna un eveniment cu dimensiunicosmico-escatologice. În Biblie, istoria ºi escatologia seîntrepãtrund, evenimentul proclamat în crez nu e nicinumai istorie, nici numai escatologie. Dacã ar trebui sã cir-cumscriem evenimentul, punctual, am putea sã ne gândim

d Termenul judecatã are caracter militar-juridic ºi are mare impor-tanþã în teologia psalmilor (cf. Ps 9,1–10,20; 35,23; 44,23-26); ca sã-imântuiascã subliniazã aspectul pozitiv al judecãþii lui Dumnezeu.

PSALMUL 76 (75)274

la Senaherib, în anul 701, când a trebuit, în mod misterios,sã întrerupã asediul Ierusalimului. În realitate, însã, eveni-mentul este înþeles ca o participare la judecata continuã alui Dumnezeu asupra istoriei. În acest sens, psalmul poatedeveni o cântare pentru orice fazã a istoriei VechiuluiTestament. A fost, la început, o provocare concretã, legatãde un act eliberator, sau o celebrare a unei intervenþii sal-vifice, istoric circumscrise, în prezent sau în trecut; însã,tocmai pentru cã este act salvific este ºi teofanie, este mân-tuire divinã, el este iruperea veºnicului în contingent. Caîntr-o miniaturã, în eveniment se aflã o parabolã pentruîntreaga istorie a mântuirii.

Sionul, prin natura sa, este compoziþia unui dualism:este spaþiu limitat, dar e locuinþa infinitului (templul); estetimp definit ºi fluid ºi este, în acelaºi timp, prezenþaveºnicului (dinastia davidicã, dupã 2Sam 7).

Ceea ce, în psalm, se spune despre Israel, despreIerusalim, despre Sion este referit acum la Bisericã; ceea cese spune despre Dumnezeu este referit la Cristos ºi ceea cese spune despre duºmanii Ierusalimului e referit laduºmanii lui Cristos ºi ai Bisericii ºi, se înþelege, ºi ai luiDumnezeu.

Biserica preamãreºte, cu acest psalm, puterea lui Cristoscel înviat, care acum trãieºte în ea ºi îi comunicã forþa. Eaimplorã, de la Cristos, pacea ºi apãrarea de duºmaniiinterni ºi externi. În acelaºi timp, îi invitã pe credincioºii eisã ofere laude ºi daruri Domnului care o face victorioasãasupra duºmanilor. Aceastã ofertã este Euharistia, sacra-mentul unitãþii ºi al pãcii; în ea sunt celebrate victoria ºitriumful lui Cristos asupra morþii.

Împãrþirea: titlu (v. 1); scenã rãzboinicã în Salem (v. 2-4);scenã rãzboinicã pe munþi, împreunã cu Dumnezeu (v. 5-7);scenã de judecatã-rãzboi, fãcutã de Dumnezeu din cer (v. 8-10);scenã de judecatã-rãzboi, pe toatã suprafaþa pãmântului(v. 11-13).

PSALMUL 76 (75) 275

PSALMUL 77 (76)

Meditaþie asupra faptelor minunate ale lui Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Yedutun. Al lui Asaf. Psalm.2 Îmi îndrept glasul spre Domnul ºi strig,

îmi îndrept glasul spre Dumnezeuºi el îºi pleacã urechea spre mine.

3 În ziua încercãrii mele, l-am cãutat pe Dumnezeu,mi-am ridicat mâinile mele toatã noaptea ºi n-am obosita;sufletul meu refuzã orice mângâiere.

4 Îmi aduc aminte de Dumnezeu ºi gemb,mã frãmânt ºi duhul mi se sfârºeºte! Selah

5 Ai þinut deschise pleoapele ochilor mei,sunt tulburat ºi nu pot sã vorbesc.

6 M-am gândit la zilele de demult,la anii veacurilor de odinioarã.

7 Noaptea îmi revine un cântec în inimã,mã gândesc la el ºi sufletul meu se întreabã:

8 Oare Domnul ne va respinge pentru vecie,nu va mai fi niciodatã binevoitor faþã de noi?

9 Oare a încetat pentru totdeauna îndurarea lui,s-a sfârºit cuvântul lui din neam în neam?

10 A uitat oare Dumnezeu milostivirea,ori ºi-a închis iubirea sa în mânie? Selah

a Cel care se roagã îºi exprimã dorinþa profundã dupã Domnul, înatitudine de rugãciune (cf. Ps 28,2; Ex 17,11-12).

b Rugãciunea este însoþitã de plâns. Atmosfera este plinã de omare intensitate de sentimente.

11 ªi am zis: „Aceasta este rana mea:dreapta Celui Preaînalt a slãbit!”c

12 Îmi voi aminti faptele Domnuluiºi îmi voi aminti de la capãt minunile lui.

13 Mã voi gândi la toate lucrãrile tale,voi medita la toate faptele tale minunate.

14 Dumnezeule, calea ta este sfântã!dCare dumnezeu este atât de mare

ca Dumnezeul nostru?15 Tu eºti Dumnezeul care faci minuni,

tu þi-ai arãtat puterea printre popoare.16 Cu puterea ta l-ai eliberat pe poporul tãu,

pe fiii lui Iacob ºi ai lui Iosife. Selah17 Te-au vãzut apele, Dumnezeule,

te-au vãzut apele ºi s-au tulburatºi adâncurile s-au miºcat.

18 Norii au revãrsat ape,cerurile au dat drumul la tuneteºi sãgeþile tale au þâºnit în toate direcþiile.

19 Glasul tunetului tãu se rostogolea în vârtejºi fulgerele tale luminau lumea;pãmântul s-a tulburat ºi s-a cutremuratf.

20 În mare este calea tag

ºi cãrãrile tale, în ape multe,ºi urmele tale nu se cunosc.

c Lit.: s-a mutat. Este un antropomorfism care aratã cã dreaptaDomnului, care a sãvârºit fapte minunate în timpul exodului (Ps118,15-16), acum este imobilã, ca mâna unui bãtrân care nu maipoate lucra.

d Lit.: în sfinþenie este calea ta. Se exprimã comportamentul (calea)lui Dumnezeu, în absoluta sa transcendenþã ºi separare (sfântã) încomparaþie cu alte divinitãþi.

e Fiii lui Iacob ºi ai lui Iosif – expresia apare numai aici în tot VT.f Versetele 18-19 sunt o descriere teofanicã ce aminteºte de cea de

pe muntele Sinai (cf. Ex 19; Ps 18,8-16; 29).

PSALMUL 77 (76) 277

21 Ai cãlãuzit poporul tãu ca pe o turmã,cu mâna lui Moise ºi a lui Aron.

Psalmul 77 (76) este o poezie lamentaþie-rugãciune deîncredere, dar cu o anumitã tensiune de luptã, în care esteimploratã intervenþia realã, istoricã ºi eficace a lui Dum-nezeu, împotriva coºmarului unei ameninþãri. Un vorbitoroficial, dezorientat din cauza abandonului ºi a indiferenþeilui Iahve faþã de poporul sãu, lanseazã spre Dumnezeu unstrigãt de ajutor, care se înscrie într-o teologie precisã aalianþei. El pune o problemã colectivã ºi naþionalã. Tonuleste cel al unui solilocviu personal, dar cel care se întreabãnu este un om, în general, ce ridicã vãlul de pe mizeria exis-tenþei, ci este un israelit care examineazã situaþia obscurãîn care zace Israelul. Dumnezeu se dezminte pe sine? Întretrecutul glorios ºi prezentul tragic, e vreo schimbare înmodul de a acþiona al lui Dumnezeu? Iubirea divinã nu esteveºnicã? Alegerea este revocabilã?

Este vorba, aºadar, despre o miºcare interioarã, ce ajungela inima ºi la rãdãcinile credinþei, zguduindu-le. Pentrupoet, rãspunsul este acesta: Israelul este abandonat, pen-tru cã el l-a abandonat pe Iahve. Pedagogia suferinþei pen-tru convertire nu este simþitã în chip deosebit, ºi nici ilus-tratã de psalmist, pornind de la situaþia dramaticã prezen-tã. El pune în centru numai misterul lui Dumnezeu, un„Dumnezeu ascuns”, al cãrui mod de a acþiona este indes-cifrabil, dar, mai devreme sau mai târziu, se va ridica,arãtându-se din nou ca „Dumnezeul revelat”, Dumnezeulalianþei. În mod treptat, psalmul trece de la tonul delamentaþie la cel de imn de laudã ºi de încredere. Rãsp-unsul speranþei nu este dobândit printr-o dinamicã dialec-ticã ºi raþionalã, ci prin contemplarea de credinþã a lucrãriisalvifice primordiale sãvârºite de Dumnezeu, o lucrare ce

g Calea ta – referinþã la Marea Roºie.

PSALMUL 77 (76)278

nu poate fi opritã ºi nici dezminþitã. Trecutul nu este opalidã comemorare patrioticã sau o reevocare nostalgicã atimpului, ci este semnul viu ºi veºnic al intervenþiei luiDumnezeu în istoria umanã.

Aºa cum în psalm se pare cã dezolarea Israelului se con-centreazã în inima psalmistului, pentru a se manifesta înrugãciunea lui, tot la fel, dezolarea omenirii se concen-treazã în inima Mântuitorului, adicã a lui Cristos, în ago-nie ºi, prin aceeaºi rugãciune a psalmului, ajunge la Tatãl.Liturgia pune cuvintele acestui psalm în gura lui Cristos,în Miercurea Sfântã. El este noul Adam în care se rezolvãistoria veche umanã ºi în care îºi are începutul omenireacea nouã.

Rãscumpãratã de puterea lui Dumnezeu, omenirea seridicã dintre dãrâmãturi ºi din infidelitatea pãcatului ºigãseºte, în apele Botezului, drumul pentru a se ridica la oviaþã nouã. Ca bun pãstor, Domnul o conduce. Trecerea luiDumnezeu prin lume trage omenirea din angoasa fãrãsperanþã în care zãcea ºi lamentaþia ei se transformã încânt de bucurie.

Rugãciune a lui Cristos, acest psalm este ºi rugãciune aBisericii. Ea face aluzie la cãutarea lui Dumnezeu înnoaptea care este pe sfârºite. Psalmul 77 (76) reveleazãmodul în care o nenorocire naþionalã este trãitã în inimaunui om ºi ne învaþã cum trebuie sã participãm la suferinþaomenirii ºi a Bisericii din care facem parte. Aceastã parti-cipare este necesarã, mai ales, în rugãciune.

Împãrþirea: titlu (v. 1); lamentaþie din cauza tãcerii pre-lungite a lui Dumnezeu (v. 2-10); cântec de speranþã ºi decredinþã în Dumnezeu (v. 11-16); imn de laudã, vechi,introdus ca sprijin teologic pentru speranþã (v. 17-20);încheiere a redactorului poet, care face apel la slujirea luiMoise ºi a lui Aron (v. 21).

PSALMUL 77 (76) 279

PSALMUL 78 (77)

Milostivirea lui Dumnezeu ºi infidelitatea omului

1 Poem. Al lui Asaf.

Ia aminte, poporul meu, la învãþãtura mea;pleacã-þi urechea la cuvintele gurii mele!

2 Voi deschide gura mea în parabolea,voi descoperi cele tãinuite din vechime;

3 ceea ce am auzit ºi am cunoscutb,ceea ce ne-au povestit pãrinþii noºtri

4 nu le vom þine ascunse de fiii lor;vom vesti generaþiei viitoare

faptele glorioase ale Domnului,puterea ºi minunile pe care el le-a fãcut.

5 A statornicit o mãrturie în Iacobºi a pus o lege în Israel;a poruncit pãrinþilor noºtri

sã facã cunoscute acestea fiilor lorc,6 pentru ca sã le cunoascã generaþia viitoare,

fiii care se vor naºte.Când se vor ridica, ei vor povesti copiilor lor,

a Cuvântul ebraic maºal indicã orice fel de învãþãturã: sentinþã,enigmã, poem, proverb, oracol. Aici are semnificaþia unor adevãruriprofunde care sunt ascunse ochilor care privesc superficial, ºi carecer efort pentru a fi descoperite.

b Versetele 3-4 delimiteazã cu claritate conceptul de tradiþie: ceeace am auzit ºi am cunoscut... (cf. Dt 4,9; 32,7; Ps 44,2; Prov 4,3-4).

c Cuvintele pereche mãrturie - lege apar ºi în Ps 18,9 (cf. Ps 81,5-6).Mãrturia este protocolul, atestarea oficialã a alianþei lui Dumnezeucu Israelul, în timp ce legea, aici, este înþeleasã ca fiind conþinutul

7 pentru ca aceºtia sã-ºi punã încrederea în Dumnezeu,sã nu uite lucrãrile lui Dumnezeu

ºi sã pãzeascã poruncile sale.8 Sã nu fie ca pãrinþii lor,

o generaþie neascultãtoare ºi rãzvrãtitã;o generaþie care avea o inimã nestatornicãºi al cãrei duh nu i-a fost fidel lui Dumnezeu.

9 Fiii lui Efraim, cei ce întind arcul ºi trimit sãgeata,au dat înapoi în ziua bãtãlieid.

10 N-au pãzit legãmântul lui Dumnezeuºi au refuzat sã umble în legea lui.

11 Ei au uitat de faptele lui,de minunile pe care le arãtase lor.

12 În faþa pãrinþilor lor, a sãvârºit minunieîn þara Egiptului, în câmpia Þoan.

13 A despicat marea ºi i-a trecut prin eaºi a ridicat apele ca un dig.

14 I-a cãlãuzit din nor în timpul zileiºi noaptea întreagã cu lumina focului.

15 A despicat stânci în pustiuºi le-a dat sã bea ca din abisul cel mare.

16 A fãcut sã iasã izvoare din stâncãºi apa sã curgã în torente.

practic al mãrturiei, adicã decretul care obligã ºi îi leagã pe Dum-nezeu ºi omul.

d Nu este cunoscutã circumstanþa istoricã a evenimentului. Poatecã este o aluzie la Num 14,1-10; Jud 1,23-36. Unii considerã cã ar fio glosã care anticipã politica antisamariteanã din v. 67.

e În v. 12-72 sunt enumerate minunile ºi lucrãrile lui Dumnezeu:în versetele 12-31, avem lucrãrile lui Dumnezeu din Egipt ºi pustiu;în v. 32-41, avem infidelitatea pãrinþilor ºi rãbdarea lui Dumnezeu;în v. 42-55, sunt prezentate plãgile din Egipt ºi ocuparea þãrii pro-mise; în v. 56-64, avem infidelitãþile din timpul judecãtorilor, iar înv. 65-72, reîntoarcerea milostivirii divine ºi alegerea lui David.

PSALMUL 78 (77) 281

17 Dar ei au continuat sã pãcãtuiascã împotriva lui,sã se rãzvrãteascã împotriva Celui Preaînalt în pustiu.

18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inima lorf,cerându-i mâncare dupã sufletul lor.

19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu ºi au zis:„Oare va putea Dumnezeu

sã ne întindã masã în pustiu?”20 Iatã, a lovit stânca ºi au þâºnit ape

ºi s-au revãrsat ºuvoaie.„Dar oare pâine e în stare sã ne deasau sã procure carne poporului sãu?”

21 Atunci a auzit Domnul ºi s-a mâniat,s-a aprins foc împotriva lui Iacobºi mânia lui s-a ridicat asupra lui Israel,

22 cãci nu s-au încrezut în Dumnezeuºi n-au sperat în mântuirea lui.

23 Totuºi, el a poruncit norilor de susºi a deschis porþile cerului:

24 a fãcut sã plouã asupra lor mana, spre mâncare,le-a dat lor pâine din ceruri.

25 Omul a mâncat pâinea îngerilorg;le-a trimis hranã din belºug.

26 A stârnit în vãzduh vântul de la rãsãritºi a dezlãnþuit cu puterea lui vântul de la miazãzi.

27 A fãcut sã plouã peste ei carne ca pulbereaºi pãsãri înaripate cât nisipul mãrii,

28 le-a fãcut sã cadã în mijlocul taberei lor,de jur împrejurul corturilor lor.

29 Ei au mâncat ºi s-au sãturat bine,el le-a adus ceea ce au poftit.

f Face referinþã la ispitirea de la Massa ºi Meriba, consideratã caispitirea tipicã (cf. v.15; Ps 95,9; 106,32).

g Pâinea îngerilor – este versiunea din LXX ºi Vg. TM are: pâineacelor puternici.

PSALMUL 78 (77)282

30 Încã nu-ºi potoliserã poftaºi mâncarea era încã în gura lor,

31 când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat împotriva lorºi i-a nimicit pe cei mai puternici dintre eiºi i-a doborât pe cei aleºi ai lui Israel.

32 Cu toate acestea, au pãcãtuit iarãºi,n-au crezut în faptele lui minunate.

33 De aceea, a spulberat într-o suflare zilele lorºi anii lor degrabã.

34 Când Dumnezeu lovea de moarte, ei îl cãutau,se întorceau ºi se îndreptau spre el.

35 κi aduceau aminte cã Dumnezeu este stânca lorºi cã Dumnezeu, Cel Preaînalt, este mântuitorul lor.

36 Dar îl înºelau cu guraºi-l minþeau cu limba.

37 Inima lor nu era sincerã faþã de elºi nu erau fideli faþã de legãmântul sãu.

38 Dar el, fiind îndurãtor, le ierta vinovãþia,de multe ori ºi-a potolit mâniaºi nu a dat drumul furiei sale în întregime.

39 κi amintea cã ei sunt trup,o suflare ce trece ºi nu se mai întoarce.

40 De câte ori s-au rãzvrãtit ei în deºertºi l-au mâniat în pãmânt pustiu!

41 S-au întors ºi iarãºi l-au ispitit pe Dumnezeuºi pe Cel Sfânt al lui Israel l-au supãrat.

42 Nu-ºi mai aminteau de braþul lui,de ziua când i-a rãscumpãrat din mâna asupritorului;

43 de semnele pe care el le fãcuse în Egiptºi de minunile lui din câmpia Þoan:

44 a prefãcut în sânge râurile ºi pâraiele lor,încât sã nu mai bea;

45 a trimis la ei roiuri de muºte care îi mâncauºi broaºte care-i nãpãdeau;

PSALMUL 78 (77) 283

46 a dat holdele omizilor,ºi rodul muncii lor, lãcustelor;

47 a nimicit cu grindinã viile lorºi cu îngheþ smochinii lor;

48 a dat pradã grindinei animalele lor,ºi turmele lor, trãsnetelor.

49 A dezlãnþuit asupra lor focul mâniei sale,furia, indignarea ºi strâmtorarea,a trimis îngeri nimicitori.

50 A dat drumul mâniei sale,n-a cruþat de moarte sufletele lor,ci i-a dat pradã ciumei.

51 A lovit pe toþi întâii-nãscuþi în Egipt,pârga tãriei lor în corturile lui Hamh.

52 A scos poporul sãu ca pe niºte oiºi i-a cãlãuzit ca pe o turmã prin pustiu.

53 I-a dus în siguranþã ºi ei nu s-au temut,iar pe duºmanii lor i-a acoperit marea.

54 I-a condus în locul sãu cel sfânt,la muntele pe care l-a cucerit cu dreapta lui.

55 A dezrãdãcinat dinaintea lor popoare,le-a împãrþit cu funia moºtenirea;a pus sã locuiascã în corturile lor triburile lui Israel.

56 Dar ei îl ispiteau ºi-l supãraupe Dumnezeul cel Preaînalt,

ºi n-au þinut învãþãturile lui,57 s-au îndepãrtat de el ºi l-au trãdat ca ºi pãrinþii lor,

au tras într-o parte, ca un arc ce alunecã din mânã.58 L-au supãrat prin cultul înãlþimilori,

cu idolii lor i-au aprins gelozia.

h Ham este un apelativ poetic arhaic al Egiptului (cf. Gen 10,6;Ps 105,23.27; 106,12).

i Referinþã la sanctuarele canaaneene, locuri de cult idolatric pevârful colinelor (cf. Jud 10,6-7; Dt 32,21).

PSALMUL 78 (77)284

59 A auzit Dumnezeu ºi s-a indignatºi l-a respins cu asprime pe Israel.

60 A pãrãsit lãcaºul sãu din ªiloj,cortul în care locuia printre oameni.

61 A lãsat puterea lui în robieºi mãreþia lui în mâinile duºmanilor.

62 A dat poporul sãu pradã sabieiºi s-a mâniat pe moºtenirea lui.

63 Pe tinerii lui i-a mistuit focul,iar fecioarele lui n-au avut cântare de nuntã.

64 Preoþii lui au cãzut sub sabiek,iar vãduvele lui n-au cântat de jale.

65 Apoi, Domnul s-a trezit ca din somn,ca un viteaz ameþit de vin l.

66 ªi i-a lovit pe vrãjmaºii sãi din urmã,acoperindu-i cu umilire veºnicã.

67 A respins cortul lui Iosifºi nu a ales tribul lui Efraim,

68 ci a ales tribul lui Iuda,muntele Sion, pe care îl iubeºte.

69 ªi-a zidit lãcaºul sãu cel sfânt ca înãlþimile cerului,ca pãmântul pe care l-a întemeiat pe vecim.

70 L-a ales pe David, slujitorul sãu,ºi l-a luat de la turmele de oi.

71 L-a luat de lângã oile ce alãptau,ca sã pãstoreascã pe Iacob, poporul sãu,ºi pe Israel, moºtenirea sa;

j Referinþã la capturarea arcei Domnului dupã 1Sam 4,1-11.k În afarã de sensul general, se pare cã avem o aluzie la cei doi fii

ai preotului Eli, Ofni ºi Finees, care au cãzut în bãtãlia de la Afek(cf. 1Sam 4,11.19-22).

l Este un antropomorfism puternic. Imaginea este aceea a luiSamson (Jud 16,14; cf. Ps 44,24-25; 59,5; Is 51,9).

m Dupã psalmist, Dumnezeu însuºi ºi-a construit templul. Caînãlþimile cerului – este o expresie care aminteºte de turnul Babel(Gen 11,4).

PSALMUL 78 (77) 285

72 ºi i-a pãstorit cu o inimã nevinovatãºi i-a cãlãuzit cu mâini pricepute.

Este un monumental psalm istoric. G.F. Händel l-a avutca fundal pentru oratoriul Israel în Egipt, din 1738. Este,în acelaºi timp, un discurs comemorativ ºi o mãrturisire decredinþã care se amestecã, probabil, pe fundalul liturgieidin care emanã, în mod luminos. Este crezul Israelului,ancorat nu în teoreme abstracte teologice, ci în procla-marea acþiunii salvifice a lui Dumnezeu, în interiorul isto-riei ºi în þesutul evenimentelor tragice ºi luminoase. Tonuleste, mai degrabã, de laudã decât de descriere. Psalmul 78(77) este o specie de crez recitat oficial de preot în timpulsãrbãtorii anuale a alianþei. Poemul face apel, cu vigoare, laexigenþele fidelitãþii faþã de alianþa cu Dumnezeu. În aceas-tã luminã, capãtã, ici-colo, tonul unui rechizitoriu faþã deIsrael ºi, mai ales, faþã de Efraim, fiind un fel de examen deconºtiinþã colectivã a pãcatelor poporului ales. Putemspune, de aceea, cã este un text didactic, în care istoria nueste, pur ºi simplu, comemoratã, ci este meditatã pentru ao transforma în lecþie (realitatea trecutã, bogãþia actualã,proiectul pentru viitor). Aºadar, nu este un psalm istoric însens „arheologic” ºi „istoriografic”, ci este un text de „filo-zofie a istoriei” sau, mai degrabã, de teologie iahvistã aistoriei. Aceastã dimensiune pareneticã ºi sapienþialã apsalmului 78 (77) are o miºcare retoricã asemãnãtoare cucea a teologiei deuteronomiste. Tradiþionalul binom retri-butiv: pãcat – pedeapsã este amplificat într-un trinom:pãcat – pedeapsã – iertare.

Crezul Israelului este, aºadar, istoric; cateheza Israeluluiactualizeazã istoria sacrã; meditaþia ºi reflecþia sunt anco-rate în opera divinã experimentabilã în evenimentele isto-rice. Însãºi profeþia, mai mult decât cercetarea asupra viito-rului, este o pãtrundere atentã a mesajului lui Dumnezeuîn prezent. Este, deci, natural ca ºi cultul cãruia îi aparþine

PSALMUL 78 (77)286

psalmul sã reflecte aceastã dimensiune: este celebrat Dum-nezeu, preamãrind dinamica planului sãu de mântuire, careeste o enigmã ce poate fi pãtrunsã numai prin rugãciune ºicredinþã.

Minunile sãvârºite de Dumnezeu, în istoria Israelului,nu erau decât prefigurare ºi vestire a ceea ce avea sã seîntâmple, prin Cuvântul fãcut trup pentru întreagaomenire. Cristos a venit ca sã ducã la împlinire eliberareaînceputã în Egipt ºi pentru a-i elibera din sclavia pãcatuluinu numai pe evrei, ci toate popoarele, fãcându-le sã treacãprin apele Botezului la o viaþã nouã ºi supranaturalã.

Cristos a venit ca sã introducã poporul sãu în þarapromisã a cerurilor, luptând în fruntea acestuia bãtãliilespirituale împotriva rãului ºi conducându-ºi turma salvatãde el ca bunul pãstor. În special, liturgia din Vinerea Sfântãtraduce lamentaþia psalmului în „mustrãrile” adresate deCristos poporului sãu infidel. La ºcoala evangheliei ºi aliturgiei putem considera acest psalm ca pe o învãþãturãadresatã de Cristos Bisericii sale, ca sã-ºi punã încredereaîn Dumnezeu, sã nu uite ceea ce el a fãcut pentru ea, sã þinãporuncile lui ºi sã nu se revolte, asemenea evreilor din Ve-chiul Testament. În sfârºit, putem spune cã psalmul 78 (77)este o parabolã a vieþii noastre marcate de lumini ºi umbre,de milostivire ºi har, pe de o parte, de infidelitate ºi de con-tradicþii, pe de altã parte.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); introducere de tip sapienþial(v. 1b-2); teologia istoriei (v. 3-12); cântarea pustiului (v. 13-43);cântarea exodului ºi a Þãrii Promise (v. 44-72).

PSALMUL 78 (77) 287

PSALMUL 79 (78)

Lamentare pentru distrugerea Israelului

1 Psalm. Al lui Asaf.

Dumnezeule,popoarele pãgâne au nãvãlit în moºtenirea taa,

au pângãrit templul tãu cel sfântºi au prefãcut Ierusalimul în ruine.

2 Trupurile neînsufleþite ale slujitorilor tãile-au dat ca hranã pãsãrilor ceruluiºi carnea credincioºilor tãi au dat-o fiarelor pãmântuluib.

3 Le-au vãrsat sângele ca apa împrejurul Ierusalimuluiºi n-a fost nimeni ca sã-i îngroape.

4 Am ajuns de ocara vecinilor noºtri,de batjocura ºi râsul celor care ne înconjoarã.

5 Pânã când, Doamne, te vei mânia?La nesfârºit?Cât timp va mai arde gelozia ta ca focul?

6 Revarsã mânia ta asupra neamurilor care nu te cunosc,asupra împãraþilor care nu cheamã numele tãu,

a Moºtenirea Domnului este þara lui Israel (cf. Ex 15,17) ºi, în spe-cial, Ierusalimul (Ps 48,3).

b Faptul scoate în evidenþã tragismul situaþiei (cf. 1Sam 17,46;2Sam 21,10). Abandonarea morþilor pe stradã este semn cã nu arecine sã-i îngroape ºi, în acelaºi timp, subliniazã dispreþul ºiblestemul. Ier 7,55 prevãzuse lucrul acesta ºi 1Mac 7,17 citeazãexplicit acest text. Profanarea templului, distrugerea Ierusalimuluide cãtre pãgâni, mãcelul sugerat în text, batjocura ºi daunele moralesuferite aratã cã este vorba de distrugerea ºi cucerirea Ierusalimuluidin 587 î.Cr.

7 cãci l-au înghiþit pe Iacobºi locuinþa sa au pustiit-o.

8 Nu mai lua în seamã împotriva noastrãgreºelile pãrinþilor noºtri,

ci sã ne întâmpine degrabã îndurarea ta,cãci suntem cu totul lipsiþi de putere.

9 Ajutã-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,pentru slava numelui tãu!

Elibereazã-ne ºi iartã-ne pãcatele,de dragul numelui tãu.

10 De ce sã spunã pãgânii:„Unde este Dumnezeul lor?”

Sã se cunoascã între popoare rãzbunareaînaintea ochilor noºtri,

pentru sângele vãrsat al slujitorilor tãic.11 Sã ajungã pânã la tine

gemetele celor prinºi în rãzboid,scapã cu braþul tãu puternicpe cei condamnaþi la moarte.

12 Fã sã cadã asupra vecinilor noºtri înºeptit jignirea,batjocura cu care te-au defãimat, Doamne.

13 Iar noi, poporul tãu ºi turma pãºunii talee,te vom lãuda în veci

ºi vom vesti lauda tadin generaþie în generaþie.

c Rugãciunea pentru rãzbunarea sângelui sugereazã rolul de apã-rãtor (tatã sau soþ, cf. Num 35,19; Lev 25,25-28). De fapt, Dumnezeueste prezentat ca tatã ºi rudã a lui Israel ºi este datoria lui sã-l apere(cf. Dt 32,43; 2Rg 9,6-7).

d Gemetele celor prinºi în rãzboi. Referinþa este clarã la deportaþiidin Babilon (cf. Ps 137).

e Expresiile indicã siguranþa apartenenþei speciale la Dumnezeu ºisubliniazã încrederea ºi siguranþa cã mânia de moment a Domnuluiva înceta (cf. Ps 74,1; 80,2; 100,5).

PSALMUL 79 (78) 289

Acest psalm este o lamentaþie naþionalã ºi a intrat înliturgie în solemnitatea comemorativã a datei tragice acãderii Ierusalimului, în 586 î.C., sub armatele lui Nabu-codonosor. Evreii îl recitã vinerea, lângã Zidul Plângerii dinIerusalim. Sfântul Augustin îl aplicã celor care persecutãBiserica, invitându-l pe cititorul creºtin sã nu ia din el pro-vocãrile rãzbunãtoare, ci încrederea în judecata divinã,dreaptã ºi echilibratã. Psalmul este primul dintr-o trilogie:cãderea Ierusalimului (79[78]); restaurarea (80[79]);renaºterea spiritualã (81[80]).

Deci momentul istoric este acesta: cetatea sfântã estedistrusã, îproºcatã de sângele celor credincioºi, dãrâmatãsub greutatea mâniei divine. Poemul introduce, spre deose-bire de alþi psalmi, pãcatul lui Israel ca una dintre cauzeleruinãrii. Mânia ºi dreptatea lui Dumnezeu nu puteau sãrãmânã indiferente în faþa rãului care se cuibãrise în Sionºi care fusese denunþat cu tãrie, mai ales, de Ieremia. Aºa-dar, distrugerea devine un act al judecãþii divine drepte, iarrestaurarea, în perspectiva teoriei retribuþiei, nu poate sãvinã decât prin ispãºire ºi iertare. Pentru psalmul 79 (78),atenþia se concentreazã asupra supravieþuirii poporuluiales, asupra permanenþei lui ca semn între popoare, asupradimensiunii apologetice ºi cultice a acestei supravieþuiri.Aºadar, psalmul 79 (78) înfruntã marile întrebãri ale exilu-lui. Este o reflecþie teologicã ºi spiritualã alimentatã dedurere ºi de crizã.

Atât liturgia, cât ºi tradiþia patristicã au vãzut în acestpsalm o rugãciune a Bisericii în timpul persecuþiei. Templuldistrus ºi sângele vãrsat, despre care vorbeºte psalmul, estecel al omenitãþii lui Cristos. O tradiþie patristicã vede înacest psalm lamentaþia apostolilor dupã pãtimirea ºi moar-tea Domnului. Biserica recitã acest psalm în Duhul pe carei l-a dat Domnul. Ea ºtie cã sângele lui Cristos ºi cel almembrelor sale, martirii, este sângele rãscumpãrãrii ºi almântuirii, este sãmânþa vieþii.

PSALMUL 79 (78)290

Biserica foloseºte acest psalm ºi pentru a-ºi exprima sen-timentele de pocãinþã ºi pentru a implora milostivirea luiDumnezeu faþã de omenirea pãcãtoasã ºi faþã de fiii sãi,care se cãiesc. Sentimentele de pocãinþã exprimate în acestpsalm trebuie sã devinã sentimentele oricãrui credincios,fãcându-se solidari cu toþi aceia care suferã din cauza uriicolective ºi a rãzboaielor.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); pãtrunderea devastatoare a pãgâ-nilor în Ierusalim, moºtenirea lui Dumnezeu (v. 1b-4); rugã-ciune pentru iertarea pãcatelor ºi pentru revãrsarea mânieilui Dumnezeu asupra pãgânilor (v. 5-9); rãzbunarea lui Dum-nezeu asupra popoarelor pãgâne ºi recunoaºterea poporu-lui ºi a turmei sale (v. 10-13).

PSALMUL 79 (78) 291

PSALMUL 80 (79)

Rugãciune pentru via devastatã

1 Maestrului de cor. Pe melodia „Crinii mãrturiei”. Al lui Asaf. Psalm.

2 Pãstor al lui Israela, ascultã,tu, care-l cãlãuzeºti pe Iosif ca pe o turmã,tu, care ºezi peste heruvimib, aratã-te în strãlucirea ta;

3 aratã-þi puterea în faþa lui Efraim,Beniamin ºi Manasec

ºi vino sã ne mântuieºti.4 Dumnezeule, fã-ne sã ne întoarcem,

fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi!5 Doamne, Dumnezeul oºtirilor,

cât va dura mânia ta,fãrã a þine seamã de rugãciunea poporului tãu?

6 Tu ne-ai hrãnit cu pâinea suspinelorºi ne-ai adãpat din belºug cu lacrimid.

7 Ne-ai fãcut de batjocura vecinilor noºtriºi duºmanii noºtri râd de noi.

a Imaginea lui Dumnezeu ca pãstor este rãspânditã în Biblie(cf. Ps 23), dar apelativul pãstor al lui Israel apare numai aici.

b Tu, care ºezi peste heruvimi. Este un titlu vechi al lui Dumnezeu,legat de cultul arcei alianþei (cf. 1Sam 4,4; 2Sam 6,2; Ps 18,10-11).

c Efraim ºi Manase reprezintã triburile din Regatul de Nord(aceºtia sunt fiii lui Iosif, adoptaþi ca fii de Iacob, cf. Gen 48), în timpce Beniamin, fratele lui Iosif, fiu al lui Iacob de la aceeaºi mamã,Rahela, reprezintã triburile din sud. Numirea lor împreunã sublini-azã spiritul unitar al psalmului.

d Lit.: ne-ai adãpat cu o mãsurã întreitã de lacrimi.

8 Dumnezeul oºtirilor, fã-ne sã ne întoarcem,fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi!

9 Tu ai scos o vie din Egiptºi ai alungat popoare, ca s-o sãdeºti.

10 Ai pregãtit terenul pentru ea,i-ai înfipt rãdãcinile ºi ea a umplut pãmântul.

11 S-au acoperit munþii de umbra ei,ºi de ramurile ei, cedrii lui Dumnezeu.

12 I-ai întins mlãdiþele pânã la mareºi lãstarii ei ajungeau pânã la fluviu.

13 Pentru ce i-ai smuls acum gardul,încât toþi trecãtorii o jefuiesc?

14 O pustieºte mistreþul din pãdureºi o pasc animalele sãlbatice.

15 Dumnezeul oºtirilor, întoarce-te!Priveºte din cer ºi vezi,

viziteazã via aceasta.16 Ocroteºte ceea ce a plantat dreapta ta

ºi pe fiul omului pe care l-ai întãrit pentru tinee.17 Cei care au ars-o cu foc ca pe gunoi

sã piarã la ameninþarea feþei tale.18 Mâna ta sã fie peste omul dreptei talef,

peste fiul omului, pe care l-ai întãrit pentru tine.

e Unele traduceri preferã: mlãdiþa pe care ai întãrit-o pentru tine.Alegerea viei (cf. Is 5,1-7) scoate în evidenþã istoria grijii lui Dum-nezeu pentru poporul lui Israel.

f Omul dreptei tale. Este o aluzie la Beniamin (cf. Gen 35,18) saula un membru al tribului lui Beniamin, Saul (cf. 1Sam 9,1), sau laregele Amasia sau la Zorobabel, unul dintre conducãtorii întoarceriidin Babilon (Ag 1,1; Esd 3,1). Acest personaj nedeterminat se referãla unul pe care Dumnezeu l-a ales ºi l-a întãrit pentru o misiunedeosebitã (cf. Ios 1,6-9; Ps 89,22).

PSALMUL 80 (79) 293

19 Atunci nu ne vom mai îndepãrta de tine,tu ne vei da viaþãºi vom invoca numele tãu.

20 Doamne, Dumnezeul oºtirilor,fã-ne sã ne întoarcem,

fã sã strãluceascã faþa ta ºi vom fi mântuiþi!

Psalmul 80 (79) este o lamentaþie naþionalã cu un coloritdelicat, cu emoþii intense ºi spiritualitate curatã. Pentrucaracteristicile sale poetice ºi pentru patosul invocaþiilorîntãrite de o antifonã (v. 4.8.15.20), a fost mereu unul din-tre textele cele mai dragi pietãþii ebraice ºi creºtine. Sunt,în acest psalm, douã simboluri centrale: Iahve pãstor (v. 2-8)ºi Iahve viticultor (v. 9-17). În aceastã poezie, Israelul vreasã simtã din nou asupra sa contactul cu mâna lui Dum-nezeu care îºi conduce turma, o hrãneºte ºi îi potoleºtesetea; cu mâna lui Dumnezeu care pregãteºte terenul pen-tru a planta ºi a transplanta via preferatã. În felul acesta,sunt evocate rãdãcinile poporului, naºterea lui în expe-rienþa fundamentalã a exodului ºi a intrãrii în þara liber-tãþii. Am putea spune cã acest psalm este o autobiografie alui Israel care simte cã s-a întrerupt contactul sãu cu Dum-nezeul mântuitor. Chiar dacã Iahve este mereu prezent,aºezat pe tronul arcei sale, pare cã a aþipit, cã s-a îndepãr-tat, cã este rece ºi indiferent. Psalmistul nu se îndoieºte deDumnezeu, dar nu înþelege modul sãu de a vedea. Nu cautãexplicaþii, dar cere ca chipul lui Dumnezeu sã se luminezeºi ca în ochii lui sã se citeascã din nou bunãvoinþa ºi bunã-tatea.

Probabil cã acest psalm a fost compus în Regatul deNord (sunt menþionate triburile lui Efraim, Beniamin ºiManase), cu puþin timp înainte de cãderea Samariei, înanul 721 î.C.

Aceastã rugãciune a Israelului, pentru a implora interven-þia Dumnezeului eliberator, a devenit rugãciunea ºi cererea

PSALMUL 80 (79)294

Bisericii, mai ales în timpul Adventului, în aºteptarea mani-festãrii lui Cristos. Mântuirea pe care Biserica o doreºteeste rãscumpãrarea din pãcat ºi eliberarea de persecuþiileºi de luptele din aceastã lume. Turma ºi via Bisericii suntdevastate de persecutori, de creºtinii cei rãi, de pãcat, de ceicare se strecoarã în staul „în haine de oaie”, dar înãuntrusunt lupi rãpitori (Mt 7,15), de mercenari ºi de pãstorii ceirãi, care se îngrijesc mai mult de ei înºiºi decât de oiþele luiDumnezeu (cf. In 10,12-13). Biserica foloseºte acest psalmîn timpuri de calamitate.

Misterul Bisericii se reproduce în viaþa fiecãrui om. Noisuntem oiþele Domnului, pe care el le cunoaºte personal,noi suntem mlãdiþele viþei divine. În existenþa noastrãpãmânteascã se reînnoieºte istoria Israelului: o istorie dehar ºi de devastãri produse de rãu, o istorie de cãderi ºi dereîntoarcere la Dumnezeu.

Împãrþirea: titlu (v. 1); rugãciune intensã adresatã Dum-nezeului arcei (v. 2-3); antifonã (v. 4); tãcerea dramaticã a luiDumnezeu ºi tragedia naþionalã prezentã (v. 5-7); antifonã(v. 8); cântarea viei: splendoarea trecutã ºi amãrãciuneaprezentã (v. 9-14); antifonã (v. 15); invocarea lui Dumnezeuºi promisiunea de fidelitate (v. 16-19); antifonã (v. 20).

PSALMUL 80 (79) 295

PSALMUL 81 (80)

Reînnoirea solemnã a legãmântului

1 Maestrului de cor. Pe gittit.2 Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru,

strigaþi de bucurie cãtre Dumnezeul lui Iacob!3 Începeþi cântarea, bateþi toba,

sunaþi din harpa cea plãcutã ºi din alãutã.4 Sunaþi din trâmbiþã la lunã nouã ºi la lunã plinãa,

în ziua noastrã de sãrbãtoare.5 Aceasta este o legeb pentru Israel,

o poruncã a Dumnezeului lui Iacob!6 El a pus-o drept mãrturie în Iosif

când a ieºit din þara Egiptului.

Atunci am auzit un glas pe care nu-l cunoºteam:7 „I-am descãrcat povara de pe umeri

ºi mâinile lui au pus coºul jos.8 În necazul tãu, ai strigat la mine ºi eu te-am eliberat,

þi-am rãspuns din locul tainic al tunetului,te-am pus la încercare la apele de la Meriba. Selah

9 Ascultã, poporul meu,vreau sã dau mãrturie împotriva ta;o, de m-ai asculta, Israele!

10 Sã nu fie în mijlocul tãu nici un alt dumnezeu,sã nu te închini nici unui dumnezeu strãin!

a Este evident contextul cultual. Se poate referi la Anul Nou, Paºtesau, cel mai probabil, la sãrbãtoarea Corturilor.

b O lege. Constituie motivaþia sãrbãtorii. Trebuie þinutã sãrbãtoarea,pentru cã este poruncitã de Dumnezeu (cf. Dt 3,18-21; 10,12-13).

11 Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu,care te-am scos din þara Egiptului;deschide-þi gura larg ºi eu þi-o voi umple.

12 Dar poporul meu n-a ascultat de glasul meu,Israel nu mi-a dat ascultare.

13 Atunci, i-am lãsat în voia inimii lor împietrite,ca sã se conducã dupã planurile lor.

14 O, de m-ar asculta poporul meu,de-ar umbla Israel pe cãile mele!

15 Într-o clipã i-aº umili pe duºmanii lorºi mi-aº întoarce mâna împotriva potrivnicilor lor.

16 Cei care îl urãsc pe Domnul vor deveni supuºii lui,ºi aceasta ar fi soarta lor pentru totdeauna.

17 L-aº hrãni cu cel mai bun grâuºi l-aº sãtura cu miere din stâncã”.

Psalmul 81 (80) este folosit ºi astãzi, în liturgia sina-gogalã, ca rugãciune de dimineaþã. Pornind de la faptul cãtematica generalã este aceea a preamãririi angajamenteloralianþei ºi menþionarea sãrbãtorii de lunã nouã ºi lunãplinã ºi a pelerinajului prin pustiu, s-a considerat cãpsalmul a apãrut în ambientul cultic legat de sãrbãtoareaAnului Nou sau sãrbãtoarea Corturilor. Psalmul este anga-jant pentru exigenþele etice ºi existenþiale pe care leimpune în spiritul teologiei deuteronomiste. El pune în evi-denþã interacþiunea dintre atitudinea religioasã a poporu-lui ºi destinul sãu: pãcatul provoacã pedeapsa; cãinþa ºiconvertirea sunt calea restaurãrii. Afirmaþia esenþialã esteaceea cã istoria este atelierul lui Dumnezeu. Istoria luiIsrael este o serie de acþiuni divine care au început cu elibe-rarea din Egipt, când puterea victorioasã a lui Dumnezeus-a manifestat în forma sa supremã. Acest psalm reflectã„tradiþia decalogicã” emfatizând prima poruncã, rãdãcinãºi suport pentru toate celelalte. Astfel, poemul devine unapel viguros la coerenþa iahvistã. Oracolul divin are scopul

PSALMUL 81 (80) 297

de a readuce Israelul la fidelitatea faþã de clauzele alianþei,la reflecþie ºi la angajarea credinþei. Dumnezeu apare aicica un tatã trist, care cheamã la ordine membrii familiei,dezvãluindu-ºi resursele de iubire ale inimii sale pline deîndurare. În felul acesta, psalmul 81 (80) este o epifanieculticã ºi o reînnoire a hotãrârii de a respecta clauzele fun-damentale ale alianþei. Este o liturgie de reînnoire a alian-þei, fãrã a preciza plasarea cronologicã exactã.

A doua parte a psalmului o gãsim în evanghelie în cuvin-tele lui Isus: „Ierusalime, Ierusalime, care omori profeþii ºi-iucizi cu pietre pe cei trimiºi la tine, de câte ori am vrut sã-iadun pe copiii tãi, aºa cum gãina îºi adunã puii sub aripi, ºin-aþi voit!” (Lc 13,34).

Solemnitãþile liturgiei ebraice au fost substituite de cele-brãrile noii alianþe, care îºi au centrul în sãrbãtoareaPaºtelui. Biserica este aceea care vesteºte acum marilesolemnitãþi ale anului ºi cheamã la adunare popoarele, casã-l laude pe Domnul în bucuria unei vieþi reînnoite ºi înmultiplicitatea limbilor ºi a exprimãrilor lor interioare ºispirituale. Noi celebrãm sãrbãtorile pentru cã Dumnezeueste totdeauna cu noi. Orice sãrbãtoare pe care o celebrãmne adreseazã un mesaj al lui Dumnezeu, care poate fi rezu-mat în cel proclamat de psalmul 81 (80); el ºi-a amintit debinefacerile sãvârºite în trecut, care sunt încontinuuprezente ºi operante în celebrãrile liturgice; este o chemareplinã de iubire din partea lui Dumnezeu. Sã ascultãmglasul sãu ºi sã þinem cu fidelitate alianþa pe care amîncheiat-o.

Împãrþirea: titlu (v. 1); invitatoriu liturgic (v. 2-6b); omi-lie explicativã a oracolului divin (v. 6c-17).

PSALMUL 81 (80)298

PSALMUL 82 (81)

Judecata lui Dumnezeu asupra judecãtorilor nedrepþi

1 Psalm. Al lui Asaf.

Dumnezeu s-a ridicat în dumnezeiasca adunare,în mijlocul zeilora face judecatãb.

2 „Pânã când veþi judeca strâmbºi veþi susþine cauza celor rãi? Selah

3 Faceþi dreptate celui slab ºi orfanului,daþi dreptate celui umil ºi celui sãrac,

4 scãpaþi-l pe cel slabºi pe cel lipsit de apãrare

eliberaþi-l din mâinile celor rãi!”5 Dar ei nu ºtiu ºi nici nu înþelegc,

ci umblã în întuneric;se cutremurã toate temeliile pãmântului.

6 Eu am zis: „Voi sunteþi dumnezei!Toþi sunteþi fii ai Celui Preaînalt!”

7 Cu toate acestea, veþi muri ca toþi oamenii,veþi cãdea ca toþi cei puternici.

a Este insinuatã atitudinea judecãtorilor pãmânteºti care se pre-tind împãrþitorii absoluþi ai dreptãþii. În v. 6-7, ei vor fi prezentaþidrept muritori, condamnaþi la moarte ca toþi oamenii.

b Avem prezentatã scena tribunalului divin: Dumnezeu este încon-jurat de adunarea dumnezeiascã ºi de zeii care sunt prezentaþi doarîn aparenþã ca existenþi. De fapt, ei nu sunt (cf. Is 41,21-24; 43,10-13;46,1-2). Scenariul se inspirã din mitologia ugariticã.

c Nu înþeleg. Este un comentariu amar despre încãpãþânarea ºiobtuzitatea zeilor care nu vor sã-l asculte pe Domnul.

8 Ridicã-te, Dumnezeule, judecã pãmântul,cãci toate popoarele sunt moºtenirea ta.

Acest psalm scurt este descrierea unei judecãþi, un atacviguros împotriva magistraturilor corupte, care sunt inter-pelate ºi contestate cu violenþã. Schema generalã este dematrice politico-juridicã ºi se desfãºoarã în interiorul unuiconsiliu de miniºtri prezidat de rege. Suveranul face unrechizitoriu aspru al miniºtrilor responsabili de corupþie ºide nedreptate. Acest flagel, din nefericire mereu prezentde-a lungul istoriei, altereazã structurile sociale ºi cosmiceºi trebuie extirpat din rãdãcinã. Sentinþa rostitã de regeeste foarte severã: nu se poate face apel la imunitatea par-lamentarã, condamnarea la moarte va cãdea ºi asupraminiºtrilor. În faþa acestei rigori exemplare cu privire lajustiþie, poporul îl aclamã pe suveran, ale cãrui trãsãturi sedovedesc a fi divine.

Nedreptãþile judecãtorilor din Israel, deplânse în psalmiºi în cuvintele profeþilor, au atins culmea atunci cândDomnul s-a manifestat în mod vizibil pe pãmânt în per-soana lui Cristos. Isus a denunþat deschis nedreptãþilescribilor ºi ale fariseilor care se aºezaserã la catedra luiMoise ºi care, pe dinafarã, apãreau drepþi înaintea oame-nilor, dar, pe dinãuntru, erau plini de ipocrizie ºi denelegiuire. Ei devorau casele vãduvelor ºi vãrsau sângeleprofeþilor (cf. Mt 23,12-40). Isus însuºi, fãcându-se slab ºisãrac, a fost judecat ºi condamnat de aceºti judecãtorinedrepþi care nu au vrut sã-l recunoascã în el pe Fiul luiDumnezeu ºi, deºi au fost chemaþi de Dumnezeu la cea maiînaltã misiune ºi demnitate, au fost orbiþi de mândria lor ºiau cãzut la teribila judecatã a lui Dumnezeu ºi cade asupralor tot sângele nevinovat vãrsat pe pãmânt de la sângeledreptului Abel ºi pânã la sângele lui Cristos (cf. Mt 23,35-36).

PSALMUL 82 (81)300

Domnul i-a învãþat pe ai sãi sã nu judece, ca sã nu fiejudecaþi, pentru cã cu judecata cu care judecãm vom fi jude-caþi ºi cu mãsura cu care mãsurãm ni se va mãsura ºi nouã(cf. Mt 7,1-2).

Cristos este „judecãtorul celor vii ºi al celor morþi” (Fap10,42). El nu este numai reprezentantul lui Dumnezeuchemat sã administreze justiþia în numele lui Dumnezeu,el posedã, la propriu, divinitatea ºi puterea de a judeca. Totel va veni, la sfârºit, ca sã facã judecata întregii lumi: vaface dreptate celui slab ºi orfanului, va fi drept cu celnenorocit ºi nevoiaº, îl va elibera pe cel slab ºi pe sãrac îl vasmulge din mâinile celui nelegiuit (cf. Ps 82,3-4).

Biserica invocã aceastã dreptate atunci când se roagã cuacest psalm în liturgie.

Împãrþirea: titlu (1a); deschiderea sesiunii de judecatã(v. 1bc); pledoaria judiciarã a lui Dumnezeu (v. 2-4); încãpã-þânarea judecãtorilor acuzaþi (v. 5); sentinþa capitalã (v. 6-7);închiderea sesiunii judiciare: Dumnezeu este singurul jude-cãtor pe tot pãmântul ºi în istoria întreagã (v. 8).

PSALMUL 82 (81) 301

PSALMUL 83 (82)

Rugãciune împotriva coaliþiei popoarelor vecine

1 Cântare. Psalm. Al lui Asaf.2 Dumnezeule, sã nu taci,

sã nu rãmâi mut ºi nemiºcat, Dumnezeule!3 Cãci, iatã, duºmanii tãi freamãtã

ºi cei ce te urãsc au ridicat capul.4 Fac planuri viclene împotriva poporului tãu,

þin sfat împotriva celor apãraþi de tine.5 Au zis: „Haideþi sã-i ºtergem dintre neamuri,

sã nu se mai aminteascã numele lui Israel vreodatã!”6 Cãci s-au sfãtuit într-un cuget,

au fãcut legãmânt împotriva ta:7 corturilea lui Edom ºi ale ismaeliþilorb,

Moabul ºi agareniic,8 Ghebal, Amon ºi Amalec,

þara filistenilor ºi cei ce locuiesc în Tird.

a Corturile lui. Este o expresie poeticã pentru a desemna triburilesau naþiunea (cf. Ps 78,51; 120,5).

b Multe variante ºi traduceri schimbã locul ismaeliþilor în parteaa doua a versetului, aducând Moabul în prima jumãtate.

c Edomul indicã descendenþii lui Esau (cf. Gen 36,8.43).Ismaeliþii sunt descendenþii lui Ismael, fiul lui Abraham ºi al sclaveiAgar (cf. Gen 16,15; 25,12-18; 37,25-28; 39,1).Moab împreunã cu Amon sunt fiii lui Lot (cf. Gen 19,37-38). Regi-unea Moabului era la est de Marea Moartã ºi, la sud, de râul Arnon.Agarenii sunt popoare seminomade din zonele pustii de la est deAmon ºi Moab. Nu este sigurã legãtura dintre numele tribului ºiAgar, mama lui Ismael. Mai sunt amintiþi în 1Cr 5,10.19-20.

d Ghebal este tribul arab din regiunea pustie situatã în zona cetãþiiPetra, capitala nabateilor.

9 Chiar ºi Asiria s-a coalizat cu ei;ei sunt braþul cel puternic al fiilor lui Lote. Selah

10 Fã cu ei ce ai fãcut cu Madian,cu Sisera ºi cu Iabin, la râul Chiºonf.

11 Au fost nimiciþi la Endorºi au ajuns sã fie îngrãºãmânt pentru pãmântg.

12 Fã-le pe cãpeteniile lor ca pe Oreb ºi Zebºi pe toþi conducãtorii lor ca pe Zebah ºi Þalmunah,

13 care au spus: „Sã luãm în stãpânire pentru noipãºunile lui Dumnezeu”.

14 Dumnezeul meu, fã-i ca pe un vârtej,ca pleava în bãtaia vântului.

15 Dupã cum focul arde pãdureaºi vãpaia lui arde munþii,

Amon, fiul lui Lot, era un trib arameu aºezat de-a lungul râuluiIabok, în Transiordania. Se mai vorbeºte despre amoniþi în 2Sam 10;2Cr 26,8; 27,5.Amalec (cf. Gen 36,12) este un trib nomad din zona Negheb ºi dinregiunea nord-orientalã a peninsulei Sinai. Sunt deseori în conflictcu Israelul (cf. Ex 17,8-16; Num 24,20; Jud 3,13; 6,3.33; 1Sam 14,48;15,2-9; 2Sam 8,12).Filistenii aparþin popoarelor mãrii, organizaþi într-o confederaþie decetãþi-state, fiind duºmanii clasici ai Israelului, în special, în perioa-da judecãtorilor ºi a monarhiei.

e Asiria, supraputere orientalã în sec. VIII-VII î.Cr., a cauzat cãde-rea Regatului de Nord, în 721 î.Cr., ºi a cãzut, la rândul ei, subbabilonieni, în 612 î.Cr., când a fost distrusã capitala ei, Ninive.

Fiii lui Lot. Este o expresie care se referã la Amon ºi Moab împre-unã (cf. Gen 19,36-38; Dt 2–9).

f Madian. Se face aluzie la luptele lui Ghedeon (cf. Jud 7,8).Sisera ºi Iabin fac referire la campania militarã condusã de Barak cusprijinul Deborei (Jud 4–5).

g Îngrãºãmânt pentru pãmânt. Expresie tare pentru a arãtacadavrele neînmormântate de pe câmpul de luptã (cf. 2Rg 9,37).

h Oreb ºi Zeb, Zebah ºi Þalmuna sunt conducãtorii militari înfrânþiîn campania lui Ghedeon împotriva Madianului (Jud 7,25; 8,21).

PSALMUL 83 (82) 303

16 aºa sã-i urmãreºti cu vijelia taºi sã-i înspãimânþi cu furtuna ta.

17 Umple feþele lor de ruºineºi aºa vor cãuta numele tãu, Doamne.

18 Sã fie fãcuþi de ruºine ºi de batjocurã întotdeauna,sã fie umiliþi ºi daþi pieirii

19 ºi sã ºtie cã numele tãu este „Domnul”,tu singur eºti Cel Preaînalt peste tot pãmântul.

Este ultimul dintre psalmii „elohiºti”. Este o lamentaþienaþionalã, datoritã elementelor caracteristice acestui gen:apelul la Dumnezeu, care pare mut ºi inert, descrierea dra-maticã ºi sfâºietoare a situaþiei în care se aflã Israelul,imprecaþii împotriva adversarilor, profesiunea de credinþãîn trecutul salvific al lui Israel, arvuna pentru o nouã inter-venþie eliberatoare. Tradiþia iudaicã îl foloseºte ca rugãciu-ne de dimineaþã, în ziua a ºasea. Psalmul fãcea parte, proba-bil, dintre rugãciunile fixe ale repertoriului liturgic ºi sefolosea în timp de rãzboi. Prin cei zece duºmani tradiþionaliamintiþi de psalm, este tipizatã ostilitatea naþiunilorpãgâne împotriva Israelului. Tensiunea din poezie este deo-sebit de mare ºi reflectã un coºmar istoric precis. Tona-litatea este profeticã, ºi nu istoricã, dar se pare cã textullasã sã se întrevadã câteva indicii pentru descoperirea mo-mentului istoric ce l-a generat. Putem spune cã ne aflãm înfaþa unui document care îºi are rãdãcinile într-o realitateistoricã (probabil, perioada dinaintea cuceririi asiriene), dar,prin folosirea liturgicã, devine contemporan cu orice starede necesitate naþionalã ºi de atac din afarã.

În rãzboaiele duse de Israel în cursul istoriei sale, în spe-cial, în timpul cuceririi Þãrii Promise, tradiþia creºtinã avãzut mereu o prefigurare a luptelor spirituale susþinutede Cristos ºi de Biserica sa ºi a înþeles duºmanii care secoalizeazã împotriva poporului ales ca pe o figurã a duºma-nilor coalizaþi împotriva lui Cristos ºi a Bisericii. Aceºti

PSALMUL 83 (82)304

duºmani sunt viciile oamenilor, persecutorii – sateliþi ai luiAnticrist – ºi duhurile rele.

Acum, nouã ne-a fost dat Duhul Sfânt, pentru ca, privindla drama istoricã a Vechiului Testament, sã putem desco-peri realitãþile spirituale care se manifestã în Cristos ºi înBisericã. Fiecare om este chemat sã ia o decizie radicalã:sau cu Cristos sau împotriva lui Cristos.

Împãrþirea: titlu (v. 1); apel cãtre Dumnezeu care pare mut(v. 2); coaliþia internaþionalã împotriva Israelului (v. 3-9);douãsprezece imprecaþii împotriva duºmanilor (v. 10-18);Iahve, Cel Preaînalt, este Domnul (v. 19).

PSALMUL 83 (82) 305

PSALMUL 84 (83) a

Dorul dupã lãcaºul Domnului

1 Maestrului de cor. Pe gittit. Al fiilor lui Core. Psalm.2 Cât de plãcute sunt lãcaºurile taleb, Domnul oºtirilor!3 Sufletul meu suspinã ºi tânjeºte

dupã curþile Domnului.Inima mea ºi trupul meu

tresaltã de bucurie în Dumnezeul cel viuc.4 Pânã ºi vrabia îºi gãseºte o casã

ºi rândunica un cuib unde sã-ºi punã puii lor:altarele tale, Domnul oºtirilor,

regele meu ºi Dumnezeul meu!5 Fericiþi sunt cei care locuiescd în casa ta,

pentru cã te pot lãuda mereu. Selah6 Fericit este omul care îºi aflã tãria în tine

ºi cãile tale sunt mereu în inima sa.7 Trecând prin Valea Plângeriie, o preschimbã în izvor,

ºi ploaia de dimineaþã o îmbracã cu binecuvântãri.

a Împreunã cu Ps 15 ºi 24, acest psalm este considerat liturgia deintrare sau liturgia porþii.

b Lit.: corturile tale. Este o aluzie la cortul alianþei din perioada exo-dului. Pluralul se referã sau la edificiile legate de templu, sau indicãmãreþia ºi sfinþenia construcþiei sacre (cf. 1Rg 19,14; Rom 11,3).

c Sufletul, inima ºi trupul indicã dimensiunea interioarã ºi exte-rioarã a fiinþei umane (cf. Ps 16,9).

d Mai mult decât la locuirea materialã în templu, psalmistul sereferã la roadele spirituale ale apropierii de Domnul (cf. Ps 23,6; 27,4;92,13-15).

e Valea Plângerii. Ar putea corespunde actualului Wadi-el-Meiseh(=Valea celui care plânge), situat la sud-vest de Ierusalim. Alþii traduc

8 Ei merg crescând în putere,pânã ce le va apãrea în Sion

Dumnezeul dumnezeilor. Selah9 Doamne, Dumnezeul oºtirilor, ascultã rugãciunea mea;

Dumnezeul lui Iacob, pleacã-þi urechea.10 Dumnezeule, scutul nostru,

priveºte ºi vezi faþa unsului tãu.11 Cãci mai bunã este o zi în curþile tale,

decât o mie în altã parte;prefer sã stau în pragul casei Dumnezeului meu,decât sã locuiesc în casele pãcãtoºilor.

12 Domnul Dumnezeu este soare ºi scutf;Domnul dãruieºte har ºi mãrire;nu refuzã nici un bine

celor ce duc o viaþã fãrã de prihanã.13 Domnul oºtirilor,

fericit este omul care îºi pune încrederea în tine!

Este o cântare dulce, o dorinþã irezistibilã cãtre Dum-nezeul vieþii, o dialecticã intensã între prezenþã ºi absenþã,o atmosferã continuã de seninãtate ºi de bucurie; estecântarea prin excelenþã a pelerinului, o nostalgie tandrãdupã Dumnezeu. Tensiunea cãtre Ierusalim, polul deatracþie al tuturor speranþelor lui Israel se transformã într-odorinþã intensã ºi pateticã ce se desfãºoarã în trei momente:dorinþa trecutã de a merge la templu, dorinþa reaprinsã întimpul cãlãtoriei, dorinþa satisfãcutã în rugãciunea prezen-tã, care are loc în faþa porþilor templului. Tot itinerarul,lung ºi zbuciumat, care l-a adus pe cel credincios pânã la

expresia ca Valea Setei sau Valea Balsamului, dupã numele arboreluicare creºte în aceste þinuturi pustii.

f Soare ºi scut. Nicãieri în VT nu mai întâlnim acest apelativ al luiDumnezeu, totuºi, sunt unele indicii de asemãnare în Is 60,19-20;Mal 3,20.

PSALMUL 84 (83) 307

cetatea iubitã ºi sfântã, este uitat ºi transformat într-o pro-cesiune. Orice altã bucurie pãleºte în faþa fericirii de a fi încomuniune cu Dumnezeu ºi cu poporul ales, în Sion. Este obucurie elementarã ºi aproape fizicã, este o bucurie instinc-tivã, asemãnãtoare aceleia a vrabiei sau a rândunicii, esteo bucurie ce se transformã în laudã. Iahve este celebratprin tot ceea ce îi aparþine: templul sãu, cetatea sa sfântã,binecuvântãrile ce se revarsã din locul în care se aflãizvorul vieþii ºi unde se poate gãsi tãria. În Sion se unesccerul ºi pãmântul, istoria ºi universul, timpul ºi spaþiul,sub conducerea unui Dumnezeu infinit, ºi totuºi, prezentîntr-un oraº ºi într-un mic spaþiu sacru. Cãlãtoria, pentrua ajunge în Sion, este vãzutã ca o parabolã a vieþii, o traiec-torie spre locul de refugiu ºi de pace.

Psalmul 84 (83) este o cântare a Sionului cu o specificareimportantã: este destinat sã fie folosit la porþile templuluica text liturgic de intrare la celebrarea cultului.

În Vechiul Testament, mai întâi, arca alianþei ºi, apoi,templul sunt locul prezenþei lui Dumnezeu, ºi rãmân punc-tul de întâlnire ºi de comuniune a Israelului cu Dumnezeu.În Noul Testament, prezenþa lui Dumnezeu în lume setransferã de la templul din Ierusalim la omenitatea luiCristos, noul templu al lui Dumnezeu. El este unicul medi-ator ºi adevãratul punct de întâlnire între Dumnezeu ºioameni.

Omenitatea lui Cristos se prelungeºte în Bisericã. Eaeste templul cel viu al lui Dumnezeu. Cristos exercitã prinea medierea între oameni ºi Dumnezeu. În Bisericã, oame-nii pot sã guste, cu anticipaþie, dulceaþa vieþii eterne ºi abunãtãþii lui Dumnezeu, care le oferã ospitalitate gene-roasã la banchetul euharistic.

Liturgia preia cuvintele acestui psalm în Liturghia de lasfinþirea unei biserici ºi în ritul consacrãrii ei. Biserica con-sacratã este semnul vizibil al Bisericii, comunitate a celorcredincioºi, ºi îi exprimã taina.

PSALMUL 84 (83)308

Psalmul 84 (83) exprimã bucuria ºi abandonarea înDumnezeu a celui care trãieºte în harul sãu. El exprimã, înacelaºi timp, fericirea de a trãi în Bisericã ºi de a se bucuraîn celebrãrile liturgice de bunãtatea iubirii lui Cristos. Înfaza cea mai frãmântatã a itinerarului sãu cãtre Dumnezeu,Charles Péguy a gãsit în acest psalm liniºtea ºi bucuria.

Împãrþirea: titlu (v. 1); dorinþa dupã casa ºi altarele Dom-nului oºtirilor (v. 2-4); cãlãtoria spre casa lui Dumnezeu(v. 5-9); bucuria prezenþei în curþile ºi în casa Dumnezeuluioºtirilor (v. 10-13).

PSALMUL 84 (83) 309

PSALMUL 85 (84)

Rugãciune pentru poporul care s-a întors din robie

1 Maestrului de cor. Al fiilor lui Core. Psalm.2 Doamne, tu ai fost binevoitor cu þara taa,

i-ai adus înapoi pe cei deportaþi ai lui Iacobb.3 Ai iertat nelegiuirea poporului tãu,

i-ai acoperit toate pãcatele; Selah4 þi-ai potolit toatã indignarea

ºi te-ai întors de la iuþimea mâniei tale.5 Întoarce-ne, Dumnezeul mântuirii noastre,

ºi îndepãrteazã mânia ta de la noi!6 Oare vei continua în veac sã fii supãrat pe noi,

vei þine mânie din generaþie în generaþie?7 Nu vei veni oare sã ne dai viaþã,

pentru ca poporul tãu sã se bucure în tine?8 Aratã-ne, Doamne, îndurarea ta

ºi dã-ne mântuirea ta.9 Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu:

El vesteºte pacea poporului sãu ºi celor sfinþi ai sãiºi celor care se întorc la el din toatã inima.

10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de elºi slava luic va locui pe pãmântul nostru.

a Þara ta. Aluzia este clarã la þara Israelului. De mai multe ori înVT, Dumnezeu numeºte Israelul pãmântul meu, þara mea (cf. Is 14,25;Ier 2,7; Ez 36,5; Il 1,6).

b Psalmistul recunoaºte cã întoarcerea din exil este rodul bunãtãþiilui Dumnezeu ºi al iertãrii pãcatelor.

c Slava lui. Este referinþã la templu, locul prezenþei lui Dumnezeupe pãmânt.

11 Mila ºi adevãrul se vor întâlni,dreptatea ºi pacea se vor îmbrãþiºad;

12 adevãrul va rãsãri din pãmântºi dreptatea va coborî din ceruri.

13 Domnul îºi va revãrsa binecuvântareaºi pãmântul îºi va aduce roadele sale.

14 Dreptatea va merge înaintea luiºi-i va cãlãuzi paºii pe cale.

Monseniorul Vladimir Ghika spunea despre acest psalm:„Dacã nu este ceva mai drept decât dreptatea, este, totuºi,cineva mai drept decât ea. Cel care a fãcut-o dreaptã, cel încare dreptatea ºi milostivirea s-au îmbrãþiºat atât destrâns, încât este imposibil sã le recunoºti sau sã le separiuna de alta”.

Climatul acestui psalm impune o stare de aºteptare, detensiune, de speranþã. Trecutul este ºters, s-a sfârºit furtu-na care ne cuprinsese din cauza pãcatelor noastre. Dum-nezeu nu ºtie sã fie mâniat pentru totdeauna. Începerestaurarea, pe care Ezechiel o pictase în viziunea supra-realistã ºi barocã a vãii aceleia pline cu oase asupra cãroratrecea Duhul lui Dumnezeu, transformându-le în carne,viaþã ºi viitor. Comunitatea restauratã experimenteazãbeþia, dar ºi angajarea libertãþii. Pacea mesianicã, sintezaoricãrei bucurii ºi a oricãrui bine, mântuirea radioasã,bunãtatea, fidelitatea, dreptatea, adicã atributele salvificepersonificate ale lui Dumnezeu, prosperitatea naturii, sunttrãsãturile acestui cadru idilic al noului Israel mântuit. Seîntoarce la Ierusalim gloria lui Iahve, mai precis la cortulsãu, în templu, ºi acestei întoarceri „teologice” trebuie sã-icorespundã „întoarcerea” umanã a convertirii din toatã

d Mila ºi adevãrul, dreptatea ºi pacea sunt virtuþile alianþei. Ele vorreconstitui armonia creaþiei, întreruptã prin pãcat (cf. Gen 2; Is 11).

PSALMUL 85 (84) 311

inima. Se naºte, astfel, o lume nouã, în care iubireaînflãcãratã a lui Dumnezeu ºi fidelitatea se îmbrãþiºeazã,dreptatea ºi pacea se sãrutã, adevãrul înmugureºte ca oprimãvarã reînnoitã ºi dreptatea coboarã din ceruri pentrua începe cãlãtoria sa pe pãmânt împreunã cu mântuirea.

Rugãciunea ºi mesajul profetic al acestui psalm îºi gã-seºte împlinirea în venirea lui Isus Cristos. El însuºi afirmãcã a fost trimis: „Sã duc sãracilor vestea cea bunã; m-atrimis sã proclam celor închiºi eliberarea ºi celor orbirecãpãtarea vederii, sã redau libertatea celor asupriþi; sãvestesc un an de îndurare al Domnului” (Lc 4,18-19).

Comentariul cel mai bun al acestui psalm este fãcut deBisericã în liturgie. În timpul Adventului, prima parte(v. 2-8) este rugãciunea Bisericii care îi mulþumeºte Dom-nului pentru cã a început, o datã cu prima lui venire întrup, rãscumpãrarea lumii; ea se roagã ca venirea lui litur-gicã ºi venirea lui de la sfârºitul timpurilor sã ducã ladesãvârºire opera deja începutã.

Un loc cu totul deosebit îl ocupã, în misterul Adventului,Fecioara Maria, întrucât Cuvântul a intrat în lume trecândprin ea; în Maria a locuit gloria lui Dumnezeu, în ea s-auîntâlnit milostivirea ºi adevãrul, în ea s-au sãrutat pacea ºidreptatea, din ea a înmugurit adevãrul. În Fecioara Mariase regãseºte Biserica însãºi. În partea a doua a psalmului(v. 9-14), Biserica ascultã rãspunsul lui Dumnezeu la rugã-ciunea ei.

Misterul venirii lui Cristos în lume are o istorie a sa,secretã, în viaþa fiecãrui credincios. Oricine se converteºteºi primeºte harul este un exilat care se întoarce în patrie.

Împãrþirea: titlu (v. 1); întoarcerea Israelului ºi întoar-cerea lui Dumnezeu, în trecut (v. 2-4); întoarcerea Isra-elului ºi întoarcerea lui Dumnezeu, în prezent (v. 5-8); ora-colul întoarcerii definitive, în viitor (v. 9-14).

PSALMUL 85 (84)312

PSALMUL 86 (85)

Rugãciunea celui drept în ziua necazului

1 Rugãciune. A lui David.

Pleacã-þi, Doamne, urechea ºi rãspunde-mi,pentru cã sunt sãrman ºi nefericit.

2 Pãzeºte-mi sufletul, pentru cã îþi sunt credincios.Mântuieºte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tãu,care ºi-a pus încrederea în tinea.

3 Ai milã de mine, Doamne,cãtre tine strig toatã ziua.

4 Fã sã se bucure sufletul slujitorului tãu,cãci eu înalþ sufletul meu cãtre tine, Doamne!

5 Cãci tu, Doamne, eºti bun ºi îndurãtor,plin de dragoste faþã de cei care te cheamãb.

6 Ascultã-mi, Doamne, rugãciunea;ia aminte la glasul cererii mele.

7 În ziua necazului meu, strig cãtre tine,pentru cã tu îmi dai ascultare.

8 Doamne, nu este nimeni asemenea þie între dumnezeicºi nimic nu este ca lucrãrile tale.

a Psalmistul care se roagã îºi justificã cererea de protecþie prin fap-tul cã se declarã credincios, în sens spiritual (cf. Ps 85,9), slujitor caAbraham, Moise, Iosue (cf. Ios 24,14 º.u.) ºi ºi-a pus încrederea înDumnezeu.

b Atributele lui Dumnezeu enumerate aici fac apel la experienþa dintimpul exodului (cf. Ex 34,6; Num 14,18; Dt 5,10; Ier 31,34; Dan 9,9;Ps 136,1).

c Mãrturisire a credinþei monoteiste în Dumnezeu (cf. Ex 15,11;Ps 89,7-9).

9 Toate popoarele pe care le-ai fãcut vor veni,se vor prosterna în faþa ta, Doamne,ºi vor preamãri numele tãud,

10 pentru cã eºti mare ºi sãvârºeºti lucruri minunate,tu singur eºti Dumnezeu!

11 Învaþã-mã, Doamne, calea taºi voi umbla în adevãrul tãu;

dã-mi o inimã simplã,ca sã se teamã de numele tãu.

12 Îþi mulþumesc, Doamne, Dumnezeul meu,din toatã inima mea

ºi voi preamãri numele tãu în veac.13 Cãci mare este mila ta faþã de mine

ºi tu ai eliberat sufletul meu din adâncul infernuluie.14 Dumnezeule, cei mândri s-au ridicat împotriva mea

ºi o adunãturã de oameni violenþivor sã-mi ia sufletul

ºi nu te-au pus pe tine înaintea lorf.15 Tu, Doamne, eºti Dumnezeu îndurãtor ºi bun,

încet la mânie ºi plin de dragoste ºi adevãr.16 Priveºte-mã ºi fie-þi milã de mine;

dã slujitorului tãu putereºi mântuieºte-l pe fiul slujitoarei tale.

17 Fã un semng de bunãvoinþã faþã de mine,ca sã vadã cei ce mã urãsc ºi sã se ruºineze,cãci tu, Doamne, m-ai ajutat ºi m-ai mângâiat.

d Este recunoscutã autoritatea lui Dumnezeu asupra istorieituturor popoarelor; acestea îl vor recunoaºte la sfârºit ºi-i vor damãrire (cf. Ps 56,1-9; 66,18-21; Ag 2,6-9; Mal 1,10-11; Tob 13).

e Adâncul infernului. Infernul este comparat cu un abis fãrã fund,mereu deschis pentru a primi victime. Expresia psalmistului estemulþumire adusã lui Dumnezeu pentru cã l-a eliberat de pericolulmorþii.

f Este o aluzie literarã la Ps 54,5.

PSALMUL 86 (85)314

Acest psalm este descrierea intensã a unui itinerariuinterior, din abisul disperãrii la pace; însã acest drum estetrasat prin expresii ce fac apel la repertoriul rugãciunilorpsalmice, aºa încât, la prima vedere, lasã impresia uneiantologii mai degrabã scolastice sau liturgice. Unii au con-siderat cã este un fel de mozaic de citate. Dar apelul la unlimbaj deja fixat de tradiþie nu numai cã vrea sã araterespectul unei norme, care este aceea a stilului liturgic bachiar îi permite celui care se roagã sã-ºi aºeze experienþa saîn contextul mai larg al comunitãþii cultuale, folosindu-sede modurile acestuia de exprimare ºi de aceleaºi forme degândire.

Aºadar, acest amestec de exprimãri deja cunoscute are„personalitatea” sa, originalitatea ºi tonalitatea proprie,intensitatea emotivã distinctã, aºa încât devine un frumosmodel de rugãciune. Dialogul, plin de încredere, ba chiarafectuos, cu Dumnezeu, se cufundã, în limbajul tradiþional,într-un climat diferit ºi miºcãtor.

Liturgia ebraicã l-a introdus în marea liturgie peni-tenþialã de Kippur. Apocalipsul îl foloseºte pentru a com-pune cântarea lui Moise ºi a Mielului (Ap 15). SfântulAugustin i-a dedicat un comentariu pasionant, citindu-l cape o cântare a întregului trup al lui Cristos în timp ºi-nspaþiu. Unii susþin cã psalmistul ar fi un rege israelit, carescrie un fel de scrisoare lui Dumnezeu în trei pãrþi.

Tradiþia creºtinã a interpretat acest psalm ca pe o rugã-ciune a lui Cristos adresatã Tatãlui, atât pentru sine, cât ºipentru membrele trupului mistic, al cãrui cap este. De fapt,el este slujitorul lui Dumnezeu, sãrman ºi nefericit (cf. v. 1-2).Cristos cere, pentru sine ºi pentru Biserica sa, un semn albunãvoinþei Tatãlui, iar marele semn al acestei bunãvoinþeeste învierea din morþi.

g Semnul are un conþinut dublu: în sens pozitiv, este mântuirepentru psalmist, iar în sens negativ, este condamnare, pedeapsã ºiruºinare pentru cei care îl urãsc.

PSALMUL 86 (85) 315

Cu acest psalm, Biserica invocã ajutorul divin, la înce-putul Postului Mare, pentru a putea duce la capãt, în modfericit, cãlãtoria ei spiritualã spre Paºti; implorã ºi prea-mãreºte bunãtatea ºi milostivirea Domnului care ne mân-gâie în orice necaz al nostru; se roagã pentru cei rãposaþi;celebreazã mãreþia, atotputernicia ºi regalitatea universalãa lui Dumnezeu ºi a lui Cristos.

Psalmul 86 (85) oferã fiecãrui suflet posibilitatea uneirugãciuni intime ºi personale în care se exprimã adevãratarealitate a existenþei þesute din mizerii ºi necazuri, dinneliniºte ºi tentaþii, dar care gãseºte în perfecþiunea luiDumnezeu motivul unei speranþe de nezdruncinat.

Împãrþirea: titlu (1a); o rugãciune de început (v. 1b-7);imn de mulþumire ºi de preamãrire pentru lucrãrile divine(v. 8-13); rugãciune finalã: Dumnezeu are milã de slujitorulsãu împotriva duºmanilor (v. 14-17).

PSALMUL 86 (85)316

PSALMUL 87 (86)

Ierusalimul, mama tuturor popoarelora

1 Întrucât temeliile sale sunt pe munþii cei sfinþi,2 Domnul iubeºte porþile Sionului

mai mult decât toate locuinþele lui Iacobb.3 Lucruri mãreþe s-au spus despre tine,

cetate a lui Dumnezeu. Selah

4 Voi aminti de Rahab ºi de Babilonprintre cei care mã cunosc;

iatã, filistenii, Tirul ºi Etiopias-au nãscut acolo.

5 Se va spune despre Sion:„ªi acesta, ºi acela s-au nãscut într-însul

ºi însuºi Cel Preaînalt îi întãreºte”.6 Domnul scrie în cartea popoarelorc:

„Aceºtia s-au nãscut acolo”.

a Avem în mod sintetic în acest psalm acelaºi simbolism din Ps 46ºi 48: Ierusalimul este ca un sân fecund care dã naºtere la noi fii.

b Porþile Sionului. Avem o figurã de stil pentru a indica toatãcetatea; locuinþele lui Iacob se referã la toate celelalte cetãþi dinIsrael ºi la toate sanctuarele din epoca patriarhalã (cf. Ps 78,59-60;Ier 7,12).

c Cartea popoarelor. Dumnezeu este vãzut aici în momentulînscrierii datelor omenirii. Este un fapt analog cu activitatea secre-tarului de la curtea regalã, care avea misiunea de a-i aminti regeluidatoriile ce-l aºteaptã (cf. 2Sam 8,16; 1Rg 4,3). Domnul va scrie înviitor în cartea popoarelor printre cunoscuþii sãi, adicã printre ceifideli ºi naþiunile care au fost duºmane poporului sãu sau, cel puþin,strãine.

Rahab (cf. Ps 89,11; Iob 9,13; Is 30,7; 51,9) este monstrul din hao-sul primordial ºi simbol al puterii duºmane egiptene;

7 Iar ei danseazã ºi cântã:„Toate izvoarele mele sunt în tine”d.

Este, cu siguranþã, una dintre cântãrile Sionului. Chiardacã Ierusalimul nu este numit, subiectul cântãrii este înafara oricãrei discuþii. Este proclamatã stabilitatea cetãþiisfinte, ca ºi cum autorul ar vrea sã se asigure de perpetui-tatea acesteia. Dupã lectura Septuagintei, în v. 5, Sionulapare ca mamã a tuturor popoarelor, aºa cum, în Ezechiel,Ierusalimul apare ca centrul lumii. Psalmul nostru vedecetatea sfântã ca pe capitala religioasã a întregului pãmânt.Maternitatea universalã a Ierusalimului înseamnã ºter-gerea maternitãþii universale babiloniene, izvor de rupturãºi de împrãºtiere (cf. Gen 11). Aceastã maternitate ar însem-na un fel de participare planetarã la cultul mozaic ºi lamântuire. Dincolo de instabilitatea ºi de neclaritatea textu-lui, se pare cã poemul se prezintã numai ca un universa-lism mediat: Sionul este izvorul unitãþii cosmice, esterãdãcina armoniei planetare ºi a naþiunilor, este instru-ment de luminã pentru popoare, punct de referinþã pentruprozeliþii care în perioada post-exilicã au început sã seînmulþeascã în diaspora. De aceea, acest psalm ar putea sãfie ecoul sentimentelor unui iudeu din diaspora, în epocapersanã.

Psalmul 87 (86) îºi gãseºte semnificaþia deplinã în Cris-tos, noul templu, în care toate popoarele ºi toate realitãþilesunt reconciliate. Omenitatea lui este locul în care toate

Babilonul este superputerea din Orient, duºmanã ºi ea poporuluiales.

Prin filisteni, Tir ºi Etiopia sunt indicate popoarele de pe litoralulmediteranean.

d Expresia este o afirmaþie a universalismului mântuirii. Abun-denþa apei, izvorul vieþii, face apel la paradis (cf. Ps 46,5; Ez 47,1-12;Zah 13,1; 14,8).

PSALMUL 87 (86)318

popoarele îºi gãsesc casa, templul din care izvorãsc izvoa-rele de apã vie ce se revarsã asupra întregii omeniri.

În afarã de lectura cristologicã, a înflorit repede inter-pretarea ecleziologicã, ce va fi dominantã în toatã tradiþiacreºtinã ºi care se bazeazã pe aluzia din Gal 4,26: „Ieru-salimul ceresc este liber ºi este mama noastrã”. În acestsens, Lumen gentium spune cã în Biserica universalã suntreuniþi toþi drepþii, începând de la Adam, de la dreptul Abelºi pânã la ultimul dintre cei aleºi ºi îºi va avea împlinireaglorioasã la sfârºitul secolelor.

Perspectiva ecleziologicã atrage cu sine ºi lectura mario-logicã a acestui psalm. El va fi folosit în liturgia marianã catext specific pentru a ilustra cã în Maria, la fel ca ºi în Sion,se actualizeazã plinãtatea cortului divin.

Totodatã, psalmul 87 (86) este considerat ca o paginãidealã pentru ecumenism.

Fiecare suflet credincios este mireasa Cuvântului lui Dum-nezeu, mama, fiica ºi sora lui Cristos.

Împãrþirea: cântarea Sionului ca topografie (v. 1-3); cân-tul maternitãþii Sionului (v. 4-6); aclamaþia finalã (v. 7).

PSALMUL 87 (86) 319

PSALMUL 88 (87)

Rugãciunea unui om grav bolnav

1 Cântare. Psalm. Al fiilor lui Core. Maestrului de cor. Pe „mahalat”. Pe „annot”a. Poem. Al lui Heman Ezrahitul.

2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,zi ºi noapte strig înaintea ta.

3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta,pleacã-þi urechea la strigãtul meu.

4 Cãci sufletul meu e sãtul de releºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor.

5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã,sunt ca un om care nu mai are putere.

6 Stau întins printre cei morþib,ca cei uciºi, culcaþi în mormânt,

de care nu-þi mai aduci amintec

ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit.7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã,

în întuneric ºi în umbra morþii.8 Mânia ta apasã asupra mea

ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine. Selah

a Annot. Termenul nu se mai întâlneºte în altã parte. LXX traducepentru a rãspunde. Unii considerã cã ar indica o stare de tristeþe.

b Imaginea cadavrelor aruncate unele peste altele dupã o înfrân-gere militarã, într-o groapã comunã, reprezintã pentru psalmist loculde putreziciune ºi de impuritate totalã.

c Este evidentã aici concepþia biblicã despre împãrãþia ºeolului, alipsei vieþii, de unde nu se poate intra în contact cu Dumnezeu,autorul vieþii.

9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine,m-ai fãcut urâciune înaintea lord.

Sunt închis ºi nu pot ieºi,10 ochii mei s-au stins de suferinþã.

Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne,ºi-mi întind mâinile spre tine!

11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni?Sau se vor scula umbrele sã te laude? Selah

12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea taºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii?e

13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întunericºi dreptatea ta în þara uitãrii?

14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne,de dimineaþãf, rugãciunea mea se înalþã la tine.

15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu?Pentru ce îmi ascunzi faþa ta?g

16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþeh;sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale.

17 Peste mine au trecut mâniile taleºi înfricoºãrile tale m-au nimicit.

18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagãºi toate împreunã se revarsã peste mine.

19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecinºi întunecimile sunt cunoscuþii mei.

d Singurãtatea forþatã a psalmistului, înþeleasã ca efect al acþiuniilui Dumnezeu, este o mãsurã preventivã, luatã pentru el din cauzaleprei (cf. Iob 19,13-14; Lev 13,46).

e Lit.: în Abaddon înseamnã în pierzare; este un termen din litera-tura sapienþialã corelat cu ºeolul (cf. Prov 15,11; Iob 26,6).

f De dimineaþã. Este timpul cel mai favorabil pentru rugãciune;aºa cum se aºteaptã ivirea soarelui, tot aºa se aºteaptã bunãvoinþa luiDumnezeu care îl ascultã pe psalmistul care s-a rugat toatã noaptea.

g Expresia s-ar putea traduce: pentru ce îþi întorci faþa de la mine.h Este o hiperbolã pentru a sublinia fragilitatea omului.

PSALMUL 88 (87) 321

Chiar dacã au existat multe voci, în trecut, care au con-siderat psalmul ca o lamentaþie naþionalã, fãrã un autorprecis, majoritatea exegeþilor de astãzi sunt de pãrere cãpoetul psalmului 88 (87) exprimã strigãtul personal al unuisuferind, în care mulþi oameni, din toate timpurile, se potrecunoaºte.

Este strigãtul sfâºietor al unui om zdrobit sub greutateanecazurilor insuportabile, târât pe marginea mormântului,ba chiar abandonat în întunericul infernului, lovit demânia surdã a lui Dumnezeu, care se nãpusteºte asupra luifãrã pauzã, solitar ºi marginalizat, închis într-o închisoarefãrã ieºire, respins continuu de Dumnezeu, deºi îl invocãmereu, legat de o existenþã pusã în întregime sub semnulnefericirii încã din copilãrie, torturat psihologic decoºmaruri de teroare ºi de slãbiciune, redus la nimic despaima cã Domnul revarsã în jurul lui un fel de ocean caree gata sã-l inunde pentru a-l distruge. Acest om, sãtul desuferinþã, ºtie numai sã strige dupã ajutor ziua ºi noaptea.Misterul durerii este prea întunecat pentru om. Totuºi, înacest pustiu teribil se poate intui o oarecare soluþie ºi unsens superior al situaþiei. Astfel, în lamentaþia neîntrerup-tã ºi plinã de neliniºte a acestui psalmist, existã o sigu-ranþã: Dumnezeu, Domnul vieþii ºi al morþii, poate sãopreascã paºii credinciosului sãu, care este pe punctul de acãdea în hãul morþii. Aceastã înspãimântãtoare ieºire dinviaþã, acum vecinã pentru paºii celui suferind, ca un hãucare e gata sã-l înghitã, ar putea fi îndepãrtatã de Dum-nezeu. În viziunea încã ezitantã a Vechiului Testament,morþii sunt în afara sferei salvifice a lui Dumnezeu. Deaceea, moartea este vãzutã numai cu teroare ºi fãrã nici ofãrâmã de încredere. Dumnezeu nu se intereseazã de morþicare, reduºi la starea larvarã, nu mai au glas ca sã fie ascul-taþi de Dumnezeu. Astfel, psalmul acesta este un documentpersonal, spontan ºi liber al unei fiinþe umane. Este mãrtu-ria cea mai vie a sinceritãþii rugãciunii biblice, o sinceritate

PSALMUL 88 (87)322

dramaticã, pe care Dumnezeu o primeºte fãrã a o judeca ºicondamna, ba chiar o face sã devinã cuvântul sãu. Existã,de fapt, o prezenþã tainicã a lui Dumnezeu, chiar ºi înabsenþa lui aparentã.

Glasul unanim al tradiþiei creºtine recunoaºte în acestpsalm rugãciunea lui Cristos în timpul pãtimirii sale, sau oprofeþie despre moartea lui. Infinita tristeþe a acestuipsalm i se potriveºte lui Cristos mai mult decât oricãrui omde pe pãmânt, oprimat de vinovãþie ºi de suferinþã.

Biserica mediteazã ºi adorã în acest psalm misterelepãtimirii ºi morþii lui Cristos, ale nimicirii, dar ºi ale iubiriisale, care sunt prezente ºi operante în celebrãrile liturgiceîn care recitãm acest psalm.

Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere (v. 2-3); prezentareasituaþiei (v. 4-6); ostilitatea lui Dumnezeu (v. 7-10a); stri-gãtul cãtre Dumnezeu (v. 10b-13); aºteptarea unui rãspuns(v. 14-17); încheiere cu reluarea lamentaþiunii ºi a temelorsale (v. 18-19).

PSALMUL 88 (87) 323

PSALMUL 89 (88)

Amintirea promisiunilor divine

1 Poem. Al lui Etan Ezrahitul.2 Îndurãrile Domnului în veci le voi cânta,

cu gura mea voi proclamadin generaþie în generaþie adevãrul tãu.

3 Cãci ai spus:„Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna,ai stabilit în ceruri adevãrul tãu!

4 Am fãcut legãmânta cu alesul meu,i-am promis cu jurãmânt slujitorului meu, David:

5 Îþi voi întãri seminþia pe vecie,din generaþie în generaþie,

îþi voi pãstra scaunul de domnie”. Selah6 Cerurile laudã minunile tale, Doamne,

ºi fidelitatea ta în adunarea sfinþilorb.7 Cãci cine este egal, pe nori, cu Domnul,

cine este asemenea cu Domnul între fiii zeilor?8 Dumnezeu este înfricoºãtor în sfatul celor sfinþi,

mare ºi de temut peste toþi cei care îl înconjoarã.9 Doamne, Dumnezeul oºtirilor,

cine este asemenea þie?Tu eºti puternic, Doamne, ºi adevãrul te înconjoarã.

a Lit.: am tãiat un legãmânt. Este o expresie clasicã. Termenullegãmânt nu se gãseºte în 2Sam 7, text la care face apel acest verset,însã aici are semnificaþia legãmântului încheiat de Dumnezeu cuAbraham (cf. Gen 15,18).

b Este un cor alternativ, format din cerurile personificate (cf. Iob 38,7;Ps 19,2-5) ºi adunarea sfinþilor. Aceºtia mai sunt numiþi în v. 7 ºi fiiizeilor (cf. Ps 29,1; 82,1-6; Iob 1,6; 2,1; Gen 6,2-4).

10 Tu stãpâneºti trufia mãrii,tu potoleºti frãmântarea valurilor ei.

11 L-ai zdrobit pe Rahabc ca pe un rãnit,cu braþul puterii tale i-ai risipit pe duºmanii tãi.

12 Ale tale sunt cerurile ºi al tãu este pãmântuld,lumea ºi toate câte sunt în ea tu le-ai întemeiat.

13 Tu ai creat nordul ºi sudul,Taborul ºi Hermonule

tresaltã de bucurie la numele tãu.14 Braþul tãu este puternic,

mâna ta este tare ºi dreapta ta înãlþatã.15 Dreptatea ºi judecata sunt la baza tronului tãu,

îndurarea ºi adevãrul merg înaintea feþei tale.16 Fericit este poporul care ºtie sã te aclame,

care umblã în lumina feþei tale, Doamne!17 Ei se bucurã neîncetat de numele tãu

ºi se mândresc cu dreptatea ta!18 Cãci tu eºti frumuseþea ºi tãria lor

ºi, în bunãvoinþa ta, le înalþi fruntea.19 Al Domnului este scutul nostru,

ºi regele nostru al Sfântului lui Israel!

c Imagine plasticã a triumfului cosmic al lui Dumnezeu. Autorulreelaboreazã unele afirmaþii mitologice. Rahab (în traducere, „celarogant”, „cel care porunceºte furtuna”: cf. Ps 87,4; Iob 9,13; Is 51,9)este monstrul marin primordial care, împreunã cu Leviatanul(Ps 74,14; 104,26; Iob 40,25–41,26), cu dragonul Tanin (cf. Ps 91,13;148,7) ºi cu Behemot (cf. Iob 40,15-24), disturbã creaþia.

d Cerurile ºi pãmântul. Tot universul.e Nordul ºi sudul reprezintã totalitatea pãmântului.Taborul (582 m) este muntele care dominã câmpia Ezdrelon, în

Galileea.Hermonul (2814 m) este un masiv muntos, la graniþa cu Liba-

nul, ºi dominã toatã partea de nord a Palestinei (cf. Dt 3,8; 4,48;Ios 11,3.17; Ps 68,15-16).

PSALMUL 89 (88) 325

20 Odinioarã, ai vorbit credincioºilor tãi într-o vedenieºi ai zis: „Am dat ajutorul meu unui viteaz,am ridicat un ales din mijlocul poporului meuf.

21 L-am aflat pe David, slujitorul meu,ºi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt;

22 pe acesta mâna mea îl va sprijiniºi braþul meu îi va da putere.

23 Duºmanul nu se va ridica împotriva luiºi fiul fãrãdelegii nu-l va asupri.

24 Voi nimici pe vrãjmaºi din faþa luiºi îi voi lovi pe cei care îl urãsc.

25 Adevãrul ºi bunãtatea mea vor fi cu elºi puterea lui va creºte prin numele meu;

26 voi întinde mâna lui asupra mãriiºi dreapta lui pânã la fluvii.

27 El îmi va spune: «Tu eºti tatãl meu,Dumnezeul meu ºi stânca mântuirii mele!»

28 Eu îl voi face întâiul-nãscutg,cel mai mare dintre regii pãmântului.

29 Lui îi dau pe veci iubirea meaºi legãmântul meu va rãmâne neclintit faþã de el.

30 Îi voi statornici pe veci seminþiaºi tronul lui va dura cât zilele cerului.

31 Dacã fiii lui vor pãrãsi legea meaºi nu vor umbla dupã poruncile mele,

32 dacã vor cãlca orânduirile meleºi nu vor pãzi poruncile mele,

f Este introdus un oracol care aminteºte de un timp istoric concret,cel descris în 2Sam 7.

g Întâiul-nãscut se bucura de un drept special asupra moºteniriipaterne. Titlul de întâi-nãscut se referã la tot poporul lui Israel(cf. Ex 4,22; Dt 32,5-6). Aici, titlul îi este atribuit lui David, pen-tru a exprima superioritatea lui asupra tuturor regilor pãmântu-lui (cf. 2Sam 7,9).

PSALMUL 89 (88)326

33 atunci îi voi pedepsi cu varga pentru pãcatul lorºi cu biciul pentru nelegiuirile lorh.

34 Dar nu-mi voi retrage iubirea de la elºi fidelitatea mea nu va înceta.

35 Nu-mi voi cãlca legãmântulºi nu voi schimba ceea ce a ieºit de pe buzele mele.

36 I-am jurat o datã pe sfinþenia mea:nicicând nu-l voi minþi pe David.

37 Seminþia lui va dãinui în veci,iar tronul lui va fi cât soarele înaintea mea;

38 ºi va fi statornicit de-a pururi, ca luna,ºi ca martor credincios în ceruri”. Selah

39 Tu l-ai respins ºi l-ai îndepãrtatºi te-ai mâniat împotriva unsului tãu;

40 ai rupt legãmântul cu slujitorul tãu,ai pângãrit în noroi coroana sa.

41 Ai dãrâmat toate zidurile lui,ai prefãcut în ruinã fortãreþele sale.

42 L-au jefuit toþi cei care treceau pe cale,a ajuns de batjocurã pentru vecinii lui.

43 Ai lãsat sã se ridice dreapta potrivnicilor sãi,i-ai fãcut sã se bucure pe toþi duºmanii lui.

44 Ai tocit ascuþiºul sabiei luiºi nu l-ai sprijinit în luptã.

45 Ai pus capãt strãlucirii saleºi tronul lui l-ai rãsturnat la pãmânt.

46 Ai scurtat zilele tinereþii luiºi l-ai acoperit de ruºine. Selah

47 Pânã când, Doamne, vei continua sã stai ascunsºi va arde ca un foc mânia ta?

h Este vorba de pedeapsa divinã conform dreptãþii retributive,prin care se acordã fiecãruia rãsplata sau pedeapsa dupã faptele sale(cf. Jud 2,11-15).

PSALMUL 89 (88) 327

48 Adu-þi aminte de mine, cât mi-e de scurtã viaþa:oare zadarnic i-ai creat pe toþi fiii lui Adam?

49 Care om trãieºte ºi nu vede moarteaºi îºi poate salva sufletul din gheara ºeolului? Selah

50 Unde sunt îndurãrile tale de odinioarã, Doamne,pe care le-ai jurat lui David, în fidelitatea ta?

51 Adu-þi aminte, Doamne, de batjocura slujitorilor tãi;port în sânul meu insultele multor popoare,

52 cu care m-au jignit duºmanii tãi, Doamne,cu care au jignit paºii unsului tãu.

53 Binecuvântat sã fie Domnul în veci! Amin! Amin!

Suntem în faþa unui psalm monumental, în care gãsimdouã aspecte contradictorii: pe de o parte este expresiaclarã a teologiei davidice, pe de altã parte, sunt introduseteme cu nuanþe diferite. Tonalitatea generalã este ceamesianico-regalã dar, ici-colo, este îmbogãþitã de alte tonali-tãþi. Alãturi de oracol, întâlnim imnuri ºi lamentaþia de lacare se trece la laudã. Existã un centru de convergenþã,cãtre care se miºcã toate filoanele literare, ºi acest centru,este promisiunea divinã fãcutã lui David. Aceastã promisi-une creeazã o unitate liturgico-teologicã, mai mult decâtliterarã, a compoziþiei care rãmâne, totuºi, ca exprimareexterioarã, „antologicã”. ªi timpurile sunt diferite: promi-siunea glorioasã davidicã din trecut este pusã în crizã defalimentul din prezent, iar viitorul este încredinþat numaiunei speranþe vagi. Din tensiunea dintre trecut ºi prezentizvorãºte rugãciunea fierbinte finalã, care proiecteazãpsalmul în viitor, imprimându-i caracterul aºteptãrii pro-fetico-escatologice. Un trecut promiþãtor, un prezent plinde deziluzii, un viitor neprecizat, acesta este obiectul cre-dinþei. Rugãciunea din final se încheie lãsând gura amarã,dar se încheie cu un cuvânt care a polarizat întotdeauna

PSALMUL 89 (88)328

speranþele istoriei biblice: Unsul tãu. Tonalitatea mesia-nicã este, cu siguranþã, prevalentã asupra celei regale.

Dumnezeu îºi menþine promisiunile ºi jurãmântul fãcutlui David atunci când l-a trimis „pe Fiul sãu, nãscut dinseminþia lui David dupã trup” (Rom 1,3). La intrarea lui înlume, a proclamat prin gura îngerului: „Acesta va fi mare:va fi numit Fiul Celui Preaînalt ºi Domnul Dumnezeu îi vada tronul lui David, tatãl sãu; ºi va domni peste casa luiIacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârºit” (Lc 1,32-33).În aceastã perspectivã se înscrie ºi tradiþia patristicã, ºiliturgia, atunci când, comentând acest psalm, îl atribuie luiCristos.

Cristos este regele ºi pãstorul suprem al Bisericii, ade-vãratul David, Unsul lui Dumnezeu. Însã el a transmisapostolilor datoria de a învãþa, de a sfinþi ºi de a conduceBiserica. Misiunea divinã, încredinþatã de Cristos aposto-lilor, va dura pânã la sfârºitul veacurilor.

Dumnezeu i-a fãcut lui David un jurãmânt ºi a stabilit cuel un legãmânt faþã de care va rãmâne mereu fidel: înCristos ºi în colegiul apostolilor, stabilit de el în Bisericã,avându-l drept cap pe Petru, el îºi menþine promisiunea.Descendenþa lui David va rãmâne în veci.

Fiecare credincios este chemat sã trãiascã în harul ali-anþei pe care Dumnezeu a încheiat-o cu omenirea prinCristos. În aceastã alianþã, pe de o parte, se aflã promisiu-nile lui Dumnezeu ºi fidelitatea lui în a le duce la înde-plinire, iar pe de altã parte, se aflã disponibilitatea noastrã.

Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere tematicã solemnã:fidelitatea veºnicã a promisiunii fãcute lui David (v. 2-5);imn cosmic (v. 6-19); oracol istoric, promisiunea davidicã(v. 20-38); lamentaþia prezentã: criza promisiunii (v. 39-52);doxologia finalã (v. 53).

PSALMUL 89 (88) 329

PSALMUL 90 (89)

Fragilitatea omului

1 Rugãciune. A lui Moise, omul lui Dumnezeu.

Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiudin generaþie în generaþie.

2 Mai înainte de a se fi nãscut munþii,mai înainte sã fi fost plãmãdit pãmântul ºi lumea,din vecie ºi pânã în vecie tu eºti Dumnezeua.

3 Tu îl faci pe om sã se întoarcã în þãrânã,tu ai spus: „Întoarceþi-vã, fiii lui Adam!”

4 Pentru cã înaintea ta o mie de anisunt ca ziua de ieri care a trecut

ºi ca o strajã de noapteb.5 Îi iei ca un ºuvoi; sunt ca un vis;6 dimineaþa sunt ca iarba care creºte;

dimineaþa înfloreºte ºi creºte,seara este cositã ºi se usucã.

7 Iar noi suntem consumaþi de mânia taºi suntem îngroziþi de furia ta.

8 Ai pus fãrãdelegile noastre înaintea ta,ºi pãcatele noastre ascunse în lumina feþei tale.

9 Cãci din cauza mâniei tale, toate zilele noastre au apusºi anii noºtri se consumã ca o suflare.

10 Numãrul anilor noºtri ajunge la ºaptezeci,iar pentru cei în putere, la optzeci,

a Avem aici o dublã profesiune de credinþã: Dumnezeu este locsigur de refugiu (cf. Ps 71,3; 91,9) ºi Dumnezeu este veºnic.

b Acest verset este reluat în 2Pt 3,8-9.

însã, în cea mai mare parte,nu sunt decât trudã ºi durere,

pentru cã trec repede ºi noi ne ducem.11 Cine cunoaºte puterea mâniei tale ºi a furiei tale,

aºa cum se cuvine celui care se teme de tine?12 Învaþã-ne sã numãrãm zilele noastre,

ca sã dobândim o inimã înþeleaptãc.13 Întoarce-te, Doamne; pânã când?

Ai milã de slujitorii tãi!14 Saturã-ned dis-de-dimineaþã cu bunãtatea ta,

ca sã tresãltãm de bucurieºi sã ne veselim în toate zilele vieþii noastre.

15 Umple-ne de bucurie tot atâtea zile câte ne-ai pedepsitºi tot atâþia ani câþi am cunoscut nenorocirea.

16 Fã ca slujitorii tãi sã vadã lucrarea taºi fiii lor mãreþia ta.

17 Bunãvoinþa Domnului Dumnezeului nostru,sã fie asupra noastrã!

Fã sigurã pentru noi lucrarea mâinilor noastre!Da, fã sigurã lucrarea mâinilor noastre!

Chiar dacã psalmul împrumutã mult din fondul litera-turii sapienþiale, trebuie, totuºi, sã-l plasãm printre rugãciu-nile de cerere colective, datoritã structurii ºi temei saleprincipale. Psalmistul îºi concentreazã reflecþia asupra vieþiiumane efemere în faþa Dumnezeului veºnic. El explicã

c Dupã reflecþia asupra vremelniciei timpului nostru de trãit(v. 9-10; cf. Iob 9,25-28), psalmistul cere darul evaluãrii corecte avieþii umane, în special a aspectelor ei negative, pentru ca inima,adicã mintea omului, sã dobândeascã înþelepciunea pentru a trãicorect (cf. Înþ 4,8-9; Qoh 11,9–12,8).

d Verbul a sãtura are înþeles simbolic ºi poetic (cf. Ps 17,15; 22,27;37,19; 63,6).

PSALMUL 90 (89) 331

scurtimea vieþii omului în funcþie de judecata lui Dum-nezeu asupra pãcatului. Imaginea cea mai cunoscutã esteluatã din naturã ºi se referã la iarba care se usucã. Este oreflecþie poeticã asupra slãbiciunii umane, asupracaducitãþii sale, asupra existenþei omului, care este ca unmeteorit pe cerul cosmosului ºi al istoriei. În faþa eter-nitãþii lui Dumnezeu apare ºi mai evidentã condiþia efe-merã a omului. Meditaþia sapienþialã din prima parte con-tinuã cu o lamentaþie publicã din cauza condiþiilor istorice.În scenã nu mai este omul, ci Israelul, „slujitorul suferind”al lui Iahve, care implorã îndurarea. Aceastã rugãciunenocturnã este aceea a unui om care aparþine unei culturiavansate, unei persoane fãrã iluzii ºi cu o anumitã dozã depesimism. Clima de fond, nobleþea reflecþiei, întrepãtrun-derea aluziilor din text ne fac sã plasãm aceastã compoziþieîntr-o epocã târzie, postexilicã. Mesajul sãu final este, cusiguranþã, mai deschis ºi mai angajant. De douã ori esteinvocat ajutorul lui Dumnezeu în sprijinul „lucrãriimâinilor noastre”, ceea ce înseamnã cã ea nu este lipsitã desens ºi de valoare. În totalitatea lui, psalmul este o invitaþiela a lua act de situaþia noastrã existenþialã, plasând-o întimp ºi comparând-o cu existenþa lui Dumnezeu.

Ca perioadã de timp în care ar fi putut sã fie creat psal-mul, mulþi cercetãtori propun o soluþie liturgicã: probabil,o serie lungã de coºmaruri frãmântã poporul ºi este intro-dusã o zi penitenþialã petrecutã în rugãciune. Psalmistulpreamãreºte transcendenþa ºi veºnicia lui Dumnezeu, încare îºi gãsesc refugiul generaþiile umane.

Psalmul 90 (89) ne oferã o meditaþie deosebitã asupracaducitãþii existenþei umane ºi a consecinþelor dureroaseale pãcatului, pregãtind, în felul acesta, sufletele pentrupocãinþã ºi rugãciune. Recunoaºterea fragilitãþii ºi a scur-timii existenþei noastre, în faþa mãreþiei infinite a luiDumnezeu ºi a plinãtãþii lui de viaþã, este prima condiþiepentru a stabili adevãrul, în raporturile noastre cu Dum-nezeu, atât în rugãciune, cât ºi în viaþã.

PSALMUL 90 (89)332

Pe de altã parte, Biserica afirmã cã, dincolo de tot ceea cese schimbã, rãmân realitãþi imutabile; ele îºi gãsesc funda-mentul ultim în Cristos, care este întotdeauna acelaºi: ieri,azi ºi în vecii vecilor. Ea crede cã îºi gãseºte, în Domnul ºiînvãþãtorul ei, cheia, centrul ºi scopul întregii istorii umane.

Pornind de la v. 4, S. Kierkegaard spune cã unitatea serealizeazã printr-o înãlþare. Atunci, Dumnezeu îl va ridicape ucenicul sãu pânã la sine, îl va transfigura, printr-obucurie de milenii (Pentru cã înaintea ta o mie de ani suntca ziua de ieri care a trecut), ºi, într-un vârtej de bucurie, îlva face pe ucenic sã uite fragilitatea sa.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); invocaþie solemnã de introducere(v. 1b-2); elegie sapienþialã asupra rãului din viaþã (v. 3-10);o nouã invocaþie solemnã (v. 11-12); rugãciune de cererepentru eliberarea de rãu (v. 13-16); invocaþie de încheiere curepetarea rugãciunii (v. 17).

PSALMUL 90 (89) 333

PSALMUL 91 (90)

Încrederea în ocrotirea lui Dumnezeu

1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînaltºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic,

2 îi spune Domnului:„Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea,Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”.

3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtoruluiºi de ciuma pustiitoare.

4 El te va acoperi cu aripile luiºi vei gãsi refugiu sub penele sale;fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzãa.

5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii,nici de sãgeata care zboarã ziuab,

6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric,nici de molima care bântuie în plinã zi.

7 Vor cãdea alãturi de tine o mieºi zece mii la dreapta ta,dar de tine nimic nu se va apropia.

8 E de ajuns cu ochii sã priveºtiºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor.

9 Pentru cã ai spus:„Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu”

ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost,

a Laþ, aripi, pene sunt imagini de vânãtoare (cf. Ps 38,13). Seexprimã prin ele siguranþa protecþiei divine. Aripile pot face aluzie lacele ale heruvimilor care stau deasupra arcei alianþei, în templu,tronul prezenþei lui Dumnezeu (cf. Ps 17,8; 36,8).

b Sãgeata – este o metaforã ce indicã o boalã care loveºte pe nepre-vãzute (cf. Ps 38,3; Iob 6,4; Lam 3,13; Ez 5,16).

10 nici un rãu nu te va lovi,nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta,

11 pentru cã el va porunci îngerilor sãisã te pãzeascã pe toate cãile tale.

12 Ei te vor purta pe mâini,ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrãc;

13 vei pãºi peste leid ºi peste vipereºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri.

14 Îl voi salva, pentru cã nãdãjduieºte în mine,îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele.

15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde,voi fi alãturi de el în necazuri.Îl voi elibera ºi-l voi preamãri.

16 Îi voi dãrui viaþã lungãe

ºi îi voi arãta mântuirea mea.

Suntem în faþa unui model liturgic antic, restructurat înperioada post-exilicã, al cãrui succes l-a fãcut sã iasã îndatãdin cadrul liturgiei oficiale, devenind, pentru fiecare israe-lit, expresia prin excelenþã a încrederii în Dumnezeu. Putemsã ne gândim ºi la o catehezã sapienþialã, confirmatã de unoracol final ºi rostitã în spaþiul templului, probabil de unpreot. Unii presupun cã aceastã compoziþie literarã arputea sã aparþinã unui om care ºi-a gãsit refugiul în tem-plu. Este un cânt al providenþei prin excelenþã, iar PaulClaudel îl numea „imnul sfinþilor îngeri”, al îngerilor pãzitoridin devoþiunea creºtinã, iar pentru faptul cã a fost folositde Cristos în timpul pãtimirii, a devenit, pentru creºtini,dupã cum era folosit ºi de evrei, un psalm de exorcism

c Versetele 11-12 sunt citate de diavol în ispitirea lui Isus (cf. Mt 4,5-6;Lc 4,9-11).

d Avem o referinþã în 1Pt 5,8-10 unde leul este identificat cuSatana.

e Lit.: îl voi sãtura de zile lungi (Iob 5,26; Gen 25,8; 35,28-29).

PSALMUL 91 (90) 335

împotriva Celui Rãu. Sfântul Bernard spunea cã între toþipsalmii este unul adaptat, în cel mai înalt grad, ca sã-i încu-rajeze pe cei timizi, sã le atragã atenþia celor neglijenþi ºi sãînveþe pe oricine s-ar mai afla încã departe de idealul per-fecþiunii. Sub aripile lui Dumnezeu ne sunt asigurate patrubinefaceri: acolo suntem ascunºi, suntem protejaþi împotri-va celor perverºi, acolo gãsim odihnã împotriva înflãcãrãriidreptãþii divine, suntem hrãniþi ºi reîmprospãtaþi.

Tema fundamentalã a psalmului este protecþia divinãacordatã celui care îºi pune încrederea în Dumnezeu. Ceeace psalmul afirmã trebuie referit, înainte de toate, laCristos. El locuieºte la adãpostul Celui Preaînalt ºi seîncredinþeazã total în mâinile Tatãlui. De la el a venit posi-bilitatea pentru oameni de a-ºi gãsi refugiul în Dumnezeu,el a provocat în inima noastrã încrederea în Tatãl ceresc.

Biserica primeºte promisiunea acestui psalm ca pe unhar supranatural. De aceea, psalmul 91 (90) a devenit rugã-ciunea sa în timpul Postului Mare. Bisericii îi place sãrepete, pentru ea însãºi, aceste cuvinte sacre, convinsã cã,în timpul în care se reînnoieºte în ea misterul ispitirii ºi alluptei, devenind deja victorioasã, prin cel care este capul ei,Cristos, trãieºte în mod real sub aripile Celui Preaînalt.

Protecþia lui Dumnezeu se extinde asupra fiecãrui om, înorice circumstanþã a vieþii sale. Psalmul vrea sã alimentezeaceastã încredere, sã o recreeze atunci când este slabã, sã omãreascã atunci când este micã.

Biserica recitã psalmul 91 (90) la Completoriul din dumi-nici ºi solemnitãþi, dupã Vesperele II. Prin aceastã rugãciune,înainte de odihnã, încredinþãm în mâinile lui Dumnezeuviaþa noastrã, pentru ca el sã o protejeze ºi sã o pãzeascãpentru veºnicie.

Împãrþirea: preludiu (v. 1-2); omilie (v. 3-13); oracol final(v. 14-16).

PSALMUL 91 (90)336

PSALMUL 92 (91)

Laudã fidelitãþii lui Dumnezeu

1 Psalm. Cântare. Pentru ziua sabatului.2 Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul,

sã cântãm numele tãu, Preaînaltea,3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta

ºi noaptea fidelitatea ta,4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa,

cu cântare de alãutã.5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne,

pentru faptele tale,voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor taleb.

6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne,ºi cât de adânci sunt gândurile tale!

7 Omul nepriceput nu va cunoaºteºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta.

8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarbaºi fãcãtorii de rele înfloresc,

ei vor fi nimiciþi pentru totdeaunac,9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie!

10 Cãci iatã, duºmanii tãi, Doamne,iatã, duºmanii tãi vor pieriºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele.

a Preaînalte. Este un titlu vechi dat lui Dumnezeu, folosit deseoripentru a arãta transcendenþa lui (cf. Gen 14,18-20).

b Este vorba de lucrãrile lui Dumnezeu în creaþie ºi în istoria mân-tuirii (cf. Ps 36,7; 40,6; 104,24; Rom 11,33).

c Este subliniat succesul trecãtor al celor pãcãtoºi (Ps 36,2; 73,17-20; Is 40,6-7).

11 Dar tu înalþi fruntea meaca pe aceea a unui zimbru,

torni asupra mea untdelemn proaspãtd;12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei

ºi urechile mele aud lucruri teribiledespre cei ce se ridicã împotriva mea.

13 Cel drept va înflori ca un palmier,va creºte ca un cedru din Liban.

14 Cei plantaþi în casa Domnuluivor înflori în curþile Dumnezeului nostru.

15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe,îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea,

16 ca sã vesteascã:„Domnul, stânca mea, este drept,

în el nu este nedreptate”.

În practica sinagogalã, psalmul 92 (91) este folosit ºiastãzi ca o cântare de intrare în sabat, vinerea, la apusulsoarelui. În trecut, împreunã cu alþi psalmi, fãcea partedintr-un repertoriu pe care corul leviþilor îl cânta, înfiecare zi, pentru a însoþi oferta de vin ce urma dupã cele-brarea sacrificiului perpetuu ºi zilnic din templu.

În jurul figurii centrale a Celui Preaînalt, Iahve, se dez-voltã o lume armonicã ºi pacificatã ºi iese în luminã per-soana celui drept, a cãrui imagine face apel, pe deplin, lateoria retribuþiei, conform cãreia dreptatea ºi rãsplata,delictul ºi pedeapsa, sunt de nezdruncinat ºi deja verifica-bile în istoria omenirii. Psalmul afirmã cã bunãstarea,bucuria ºi viaþa lungã sunt consecinþa naturalã a unei vieþitrãite în dreptate. Nu existã nici o fisurã pe suprafaþa aces-tei seninãtãþi. Astfel, psalmul se transformã într-un imn

d Untdelemnul – evocã ospitalitatea (Ps 23,5), bucuria (cf. Ps 45,8)ºi sacralitatea (cf. Ps 133,2). Unii traduc: Bãtrâneþea mea este în unt-delemn proaspãt; Vg are: Bãtrâneþea mea este în îmbelºugatã milã.

PSALMUL 92 (91)338

închinat dreptãþii divine, care premiazã binele ºi pedep-seºte, în mod implacabil, rãul, creând în felul acesta o lumeidealã ºi o istorie perfectã. Imaginea botanicã a palmieru-lui ºi a cedrului este stema celui drept. Ele evocã viaþa ºivivacitatea. Saþietatea de zile multe este prerogativa, împre-unã cu fecunditatea ºi vitalitatea, a celui drept binecuvân-tat de Domnul. Dimpotrivã, imaginea botanicã a firului deiarbã, tãiat ºi uscat îndatã, este imaginea celui nelegiuit acãrui obtuzitate este totalã, al cãrui destin este ruina veº-nicã, dispariþia. Aºadar, avem un cântec de bucurie opti-mist, abandonat izvorului de fecunditate ºi de abundenþã,care este milostivirea ºi fidelitatea lui Dumnezeu.

Liturgia creºtinã a cântat întotdeauna acest imn laLaudele de sâmbãtã. Prin acest psalm, Biserica celebreazã,în liturgia sa, operele minunate ale lui Dumnezeu ºi înþelep-ciunea care se manifestã, mai ales, în viaþa glorioasã asfinþilor. Din grãdina Bisericii pãmântene, în sãrbãtorilesfinþilor, liturgia ne deschide viziunea Edenului, a grãdiniicereºti, acolo unde sfinþii, ca palmierii ºi cedrii debordândde viaþã ºi plini de frunze într-o primãvarã veºnicã, trãiescîn lumina ºi cãldura lui Dumnezeu, într-o grãdinã reînno-itã a prezenþei pomului vieþii, care este crucea lui Cristos.

Bucuria creºtinului izvorãºte din contemplarea lucrã-rilor lui Dumnezeu, din încrederea în Domnul ºi în provi-denþa lui, care ne dã tãrie ºi mântuire ºi ne elibereazã derãu.

Împãrþirea: titlu (v. 1); splendoarea rugãciunii de laudã(v. 2-4); cel drept ºi cel nelegiuit înaintea lui Iahve (v. 5-8);Iahve este preaînalt ºi veºnic (v. 9); Dumnezeu îl înalþã pecel drept în faþa duºmanilor (v. 10-12); binecuvântareacelui drept (v. 14-16).

PSALMUL 92 (91) 339

PSALMUL 93 (92)

Regalitatea lui Dumnezeu

1 Domnul stãpâneºtea

îmbrãcat în maiestate,Domnul s-a îmbrãcat,

s-a încins cu putere.A pus pãmântul pe temelii solide,

ca sã nu se clatine.2 Din vremuri strãvechi

este aºezat scaunul tãu de domnieb:tu eºti din veºnicie!

3 Au înãlþat râurile, Doamne,au înãlþat râurile glasul lor,au înãlþat râurile vuietul lor.

4 Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumãrateºi decât vuietul valurilor puternice ale mãriieste Domnul, în înaltul cerului.

5 Mãrturiile tale sunt cu totul adevãrate,sfinþenia este podoaba casei tale, Doamne,

în vecii vecilor.

a Domnul stãpâneºte. Aceastã aclamaþie corespunde expresiei:Trãiascã regele (cf. 2Rg 11,12; Ps 96,10; 97,1; 99,1); are valoare atem-poralã ºi se referã la calitatea stabilã ºi profundã a regalitãþii luiDumnezeu.

b Scaunul tãu de domnie. Referinþa poate fi la tronul lui Dum-nezeu din ceruri sau la templul din Ierusalim ºi la arca alianþei carese aflã într-însul (cf. Ps 29; Is 66,1; Ier 17,12).

Psalmul 93 (92) ar putea sã se refere, în mod real sauideal, la construirea templului lui Solomon: prima întro-nare a lui Iahve în cetatea sfântã. Este un imn în cinstearegalitãþii dinamice a lui Iahve asupra cosmosului ºi a isto-riei. Face parte din secvenþa liturgicã sinagogalã a celordoisprezece psalmi sabatici ºi era folosit la intrarea în sãr-bãtoarea sabatului, în ziua de vineri, la asfinþit. Este unimn entuziast închinat lui Iahve, ordonatorul cosmosului ºilegislatorul suprem al istoriei. Domnul vorbeºte prin crea-þia contemplatã cu iubire ºi prin cuvântul sãu, prin lege. Încentrul scenariului, el dominã ca un suveran aºezat petronul sãu de nezdruncinat, a cãrui mantie este splen-doarea luminii ºi a cãrui cingãtoare este atotputernicia.Conform cosmologiei biblice, lumea este vãzutã ca un blocce se ridicã deasupra oceanului primordial, simbol al nimi-cului ºi al forþelor care atacã creaþia. În zadar apele îºiridicã strigãtul de trei ori, ca niºte rebeli, împotriva stã-pânirii suverane a lui Iahve. Din înaltul transcendenþeisale, Dumnezeu controleazã ºi învinge acest haos rebel,prin puterea sa. Acest Dumnezeu imens, atotputernic ºiinvincibil este aproape de Israel. Tronului înalt din ceruriîi urmeazã, în final, tronul arcei din templul din Ierusalim,puterii vocii sale cosmice îi urmeazã dulceaþa cuvântuluisãu din lege. El nu primeºte învestitura, ca suveran, de lanimeni, se impune de la sine, rãmânând afarã ºi deasupraputerii apelor.

În instaurarea împãrãþiei intrã în joc omul ºi libertatealui ºi, de aceea, psalmul se îndreaptã spre profesiunea decredinþã, întrucât „amen”-ul credinþei este rãdãcinaîmpãrãþiei lui Iahve.

Psalmul, citit în cheie creºtinã, celebreazã împãrãþiamesianicã a lui Cristos. Împãrãþia lui Cristos este universulcãruia el, Cuvântul, îi este creator. În el se manifestã gloriaºi puterea lui. Împãrãþia lui Cristos este templul întemeiatde el pe pãmânt, Biserica, în care el este prezent ºi trãieºte,

PSALMUL 93 (92) 341

în mijlocul oamenilor, pentru a le manifesta sfinþenia luiDumnezeu.

Prin cuvintele acestui psalm, Biserica îl aclamã peCristos ºi îl recunoaºte pe el drept regele magnific ºi puter-nic, principele pãcii, a cãrui împãrãþie nu are sfârºit.

Noi suntem împãrãþia lui Dumnezeu ºi a lui Cristos,dupã ce am fost eliberaþi de pãcat în sângele lui; de aceea,atunci când recitãm psalmul, trãim în adevãrul acelorcuvinte, suntem învãluiþi în gloria Domnului ºi susþinuþi deputerea lui.

Împãrþirea: aclamaþie solemnã: Iahve stãpâneºte (v. 1-2);scena centralã a apelor care se ridicã (v. 3-4); aclamaþiesolemnã finalã: Iahve este în templul sãu (v. 5).

PSALMUL 93 (92)342

PSALMUL 94 (93)

Dumnezeu, judecãtorul cel drept

1 Dumnezeule, care faci dreptatea, Doamne,Dumnezeule, care faci dreptate, aratã-te!

2 Ridicã-te, tu, care judeci pãmântulb,dã-le celor mândri plata cuvenitã!

3 Pânã când, Doamne, pãcãtoºii,pânã când pãcãtoºii vor triumfa?

4 Ei bârfesc ºi vorbesc cu îngâmfare,toþi fãcãtorii de rele se laudã,

5 calcã în picioare poporul tãu, Doamne,ºi asupresc moºtenirea ta.

6 Mãcelãresc pe vãduvã ºi pe cel strãinºi dau la moarte pe cel orfan.

7 ªi spun: „Domnul nu vede,Dumnezeul lui Iacob nu înþelege!”c

8 Înþelegeþi voi, voi cei lipsiþi de minte din popor!Când veþi deveni înþelepþi, nebunilor?

9 Cel care a plantat urechea oare nu aude?Cel care a modelat ochiul oare nu vede?

a Lit.: Dumnezeul rãzbunãrii. Sensul rãmâne pozitiv, adicã apã-rarea aceluia care a suportat nedreptate din partea judecãtorilor nele-giuiþi. Dumnezeu este rãzbunãtorul sângelui nevinovat (cf. Gen 9,6;Lev 17,11; Num 35,19; Dt 12,23; Is 61,1-2).

b Acest apelativ evidenþiazã, mai ales, aspectul negativ punitivîmpotriva celor mândri.

c Este o sfidare injurioasã cu privire la Dumnezeu, este un fel deateism condamnat de Ps 14 ºi 73,11.

10 Cel care conduce popoarele oare nu pedepseºte,el, care a dat omului cunoaºterea?

11 Domnul cunoaºte gândurile oamenilor:ºtie cã sunt zadarniced.

12 Fericit este omul pe care îl cãlãuzeºti tu, Doamne,pe care îl înveþi legea ta,

13 pentru ca sã-l pãstrezi netulburat în ziua nenorocirii,pânã se va sãpa groapa pãcãtosului.

14 Pentru cã Domnul nu respinge poporul sãuºi nu pãrãseºte moºtenirea sae.

15 Se va face judecatã dupã dreptatef

ºi o vor urma toþi cei cu inima curatã.16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor rãi?

Cine îmi va sta alãturi împotriva celor ce fac fãrãdelege?

17 Dacã Domnul nu mi-ar fi venit în ajutor,sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinþa tãceriig.

18 Când spun: „Mi se clatinã piciorul!”,îndurarea ta, Doamne, mã susþine.

19 Când multe gânduri negre se frãmântã în inima mea,mângâierile tale îmi învioreazã sufletul.

20 Oare îþi vei face aliat un tribunal al nelegiuiriicare pricinuieºte nenorocire, împotriva legii?

21 Se nãpustesc asupra vieþii celui dreptºi osândesc sânge nevinovat.

d Versetul este citat în mod liber în 1Cor 3,11-20.e Sfântul Paul face aluzie la acest verset în Rom 11,1-2.f Lit.: Dreptatea va întoarce judecata. Este siguranþa plinã de

încredere a psalmistului cã, prin judecata ºi intervenþia luiDumnezeu, cei drepþi cu inima nu se vor mai teme cã vor fi nedrep-tãþiþi (cf. Ps 7,11; 11,2; 32,11; 36,11).

g Locuinþa tãcerii. Este indicatã tãcerea definitivã, adicã moartea(Ps 31,18; 115,17).

PSALMUL 94 (93)344

22 Dar Domnul este loc de refugiu pentru mineºi Dumnezeul meu, stâncã de apãrare,

23 ºi va întoarce asupra lor nelegiuirea lorºi din cauza rãutãþii lor îi va nimici,îi va nimici Domnul, Dumnezeul nostruh.

Deºi tonul este sapienþial, psalmul 94 (93) reuºeºte sã netransmitã tonul cãlduros al unor profeþii, împotriva corupþieimagistraturii, a umilirii sãracilor, a pervertirii dreptãþii ºi aabuzului de putere. Dezvoltarea psalmului este dominatã defigura puternicã a Dumnezeului care face dreptate, a aceluiacare pare, la prima vedere, absent din situaþiile scandaloaseale istoriei, încurajând, astfel, în formã indirectã, nedrep-tatea ºi violenþa. Însã, îndatã, el îºi va face simþitã capaci-tatea sa de intervenþie ºi de dreptate. Astfel, psalmul nu estenumai un protest social ºi moral, ci este ºi o apologeticã faþãde aparenta tãcere temporizatoare a lui Dumnezeu, conside-ratã de cei nelegiuiþi ca o probã a neputinþei ºi, deci, a non-existenþei lui. Douã sunt motivele care ies în evidenþã: drep-tate pentru om ºi dreptate pentru Dumnezeu. Pentru aceas-ta, a fost introdus în liturgia sinagogalã sãptãmânalã.

Psalmul nu vorbeºte direct despre împãrãþia lui Iahve,dar tema judecãþii divine nu poate decât sã ne conducã lamotivul împãrãþiei: funcþiile de rege ºi judecãtor suntcumulative în structura socio-politicã orientalã. Speranþaîn aceastã judecatã va face sã triumfe, în final, adevãrataretribuþie, ºi aceastã speranþã, cel care se roagã ºi-o doreºtesieºi, o promite celor drepþi, victime ale puterii, ºi o aruncãdrept provocare pentru cei nelegiuiþi, implorându-l peDumnezeu.

Biserica foloseºte acest psalm în Liturgia orelor ºi mulþiridicã întrebarea: Cum este posibil ca Biserica sã rosteascãimprecaþiile din acest psalm atunci când Cristos i-a trasat

h NVg numeroteazã ultima frazã ca fiind v. 24 (îi va nimici...).

PSALMUL 94 (93) 345

ca normã: „Iubiþi pe duºmanii voºtri, faceþi bine celor carevã urãsc, binecuvântaþi pe cei care vã blestemã, rugaþi-vãpentru cei care vã defãimeazã”? (Lc 6,27-28).

Este necesar sã vedem, mai de aproape, unele aspectefundamentale ale misterului mântuirii. Toatã istoriaumanã este inundatã de o luptã crâncenã împotriva puteri-lor întunericului, luptã începutã chiar de la începutul lumiiºi care va dura pânã în ultima zi. Vechiul Testament ne reve-leazã un Dumnezeu rãzboinic ce stã în fruntea poporuluisãu ºi care este încontinuu chemat sã stea în stare derãzboi; Dumnezeu însuºi instruieºte poporul la luptã ºi-lconduce în bãtãlii pânã la distrugerea totalã a inamicului.În felul acesta, Dumnezeu a iniþiat lupta împotriva puteri-lor rãului ºi ºi-a antrenat poporul într-o astfel de luptã înaºteptarea trimiterii marelui eliberator care va restauradrepturile lui Dumnezeu în lume. Venirea ºi manifestareaCuvântului lui Dumnezeu în lume este o declaraþie des-chisã împotriva puterilor întunericului.

Lupta continuã, acum, între Satana ºi Bisericã ºi seîndreaptã spre epilog. Noi nu invocãm rãzbunarea luiDumnezeu împotriva altor oameni, pe care trebuie sã-iiubim ºi sã-i iertãm, ci împotriva Satanei ºi a sateliþilorrebeli, duºmani invizibili ºi misterioºi.

Psalmii de acest tip sunt spada Cuvântului luiDumnezeu ºi rugãciunea sugeratã de Duhul Sfânt pe careBiserica o pune, în liturgie, la îndemâna fiilor sãi, pentru alupta lupta cea bunã a împãrãþiei lui Dumnezeu.

Împãrþirea: apel înãlþat spre Dumnezeul care face drep-tate ºi spre judecãtorul cel drept (v. 1-2); triumful scanda-los al celor nelegiuiþi (v. 3-7); convocarea, interogatoriul ºisentinþa împotriva celor nelegiuiþi (v. 8-11); fericirea celuidrept (v. 12-15); în timpul oprimãrii celui nelegiuit spe-ranþa se îndreaptã spre Dumnezeu (v. 16-21); apel finalspre Dumnezeul care face dreptate ºi spre judecãtorul celdrept (v. 22-23).

PSALMUL 94 (93)346

PSALMUL 95 (94)

Invitaþie la pelerinaj spre templu

1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre,

2 sã mergem înaintea lui cu cântece de laudãºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrima.

3 Cãci mare Dumnezeu este Domnulºi mare împãrat peste toþi zeiib;

4 în mâna luic sunt adâncurile pãmântuluiºi ale lui sunt înãlþimile munþilor;

5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o,ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul.

6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa luiºi sã îngenunchemd înaintea Domnului,

creatorul nostru,7 cãci el este Dumnezeul nostru,

iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte,turma pe care mâna lui o cãlãuzeºtee.

a Este o invitaþie insistentã de a se prezenta în faþa Domnului, întemplu, pentru a-i mulþumi în mod solemn (cf. Ps 47,2; 100,2).

b În tradiþia greacã, sub influenþa Ps 94,14, se adaugã: Pentru cãDomnul nu va respinge poporul sãu. Motivarea invitaþiei din v. 1-2este mãreþia lui Dumnezeu ºi superioritatea lui faþã de orice altãdivinitate a popoarelor pãgâne (cf. Ps 96,4-5; 97,7; 98,2).

c Este o referinþã clarã la creaþie (cf. Gen 1–2; Ps 8; 19; 29; 104).Totul depinde ºi se aflã în mâinile lui Dumnezeu, spre deosebire dedivinitãþile pãgâne, unde fiecare dintre acestea avea un sector aparteca sã-l guverneze.

d Este un gest de profundã adoraþie care se adaugã invitaþiei de laînceput.

e Este formula alianþei (cf. Ex 19,5-6). Imaginea turmei (Ps 23,1-2)îmbogãþeºte formula alianþei (cf. Ps 74,1; 79,13; 100,3).

8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui:„Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba,ca în ziua de la Massa în pustiuf,

9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri,m-au pus la încercare,deºi au vãzut lucrãrile mele.

10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta,de aceea, am zis:

Este un popor cu inima rãtãcitã,11 nu au cunoscut cãile mele;

de aceea, am juratg în mânia mea:Nu vor intra în odihna mea!”

La origine, probabil, acest psalm a fost un cânt proce-sional pentru accesul la templu, în perioada postexilicã. Defapt, acest psalm este o liturgie ºi un model de liturgie. Unpreot invitã comunitatea cultualã sã-l laude pe Iahve, pen-tru suveranitatea lui asupra naturii, apoi, reînnoindu-ºiinvitaþia, trece la mãrturisirea legãturii ce provine dinalianþã. În mod neaºteptat, preotul devine sfetnic ºiîndeamnã, cu accente de tristeþe, comunitatea liturgicã,legatã de Iahve prin alianþã, sã rãspundã, la timpulprezent, în mod diferit faþã de cum a procedat generaþiadinainte, care l-a pus la încercare pe Domnul, într-un alttimp ºi într-un alt loc: „Astãzi – dacã veþi asculta glasul lui– nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de laMassa în pustiu”. Acest psalm a fost, de aceea, citit ºi

f Împietrirea inimii este semnul încãpãþânãrii ºi al înverºunãriiîn rãu, experienþã pe care a fãcut-o poporul în pustiu (cf. Ex 32,9;Dt 9,6.13). Meriba ºi Massa sunt ispitiri ale Domnului (cf. Ex 17,1-7;Num 20,2-13). Aceastã atitudine devine simbolul necredinþei (cf. Dt 6,16;8,2; 9,22; 33,8; Ps 78,18 etc).

g Cf. Num 14,22-35; Dt 1,34; 2,15. Este un jurãmânt care expli-citeazã pedeapsa. Acest psalm este preluat dupã LXX ºi comentat înEvr 3,1–4,11.

PSALMUL 95 (94)348

folosit ca o cântare liturgicã, ancorat în astãzi, în careevenimentul salvific trecut este ritualizat aproape sacra-mental.

Iudaismul introdusese acest psalm în liturgia de intrareîn sabat, vineri seara, la apus.

ªi Biserica l-a folosit ca invitatoriu pentru Liturgiaorelor, datoritã tonului sãu predominant de apel la laudã,la celebrarea Domnului ºi la angajarea eticã de a-i rãmânefidel. Comentariul midraºic din Scrisoarea cãtre Evrei 3–4a oferit o primã interpretare de tip escatologic. Autorulscrisorii, o frumoasã omilie a Bisericii de la începuturi, atranspus versetele 7-11 ale acestui psalm în dialectica„odihnei” perfecte, a deplinei comuniuni cu Dumnezeu întemplul ceresc.

Noi trãim în acest astãzi în care continuã aceeaºi voce alui Dumnezeu. Cuvântul acela, pe care evreii l-au înþeles înpustiu prin Moise, pe care l-au auzit în Þara Promisã prinprofeþi, rãsunã pentru noi prin Cristos, cãruia i-am devenitpãrtaºi. Odihna la care Domnul ne cheamã nu este pãmân-tul în care Iosue i-a condus pe evrei, ci este viaþa veºnicã,în care ne vom odihni în Dumnezeu. Suntem îndeamnaþi sãascultãm cu credinþã cuvântul lui Dumnezeu care necheamã sã participãm la viaþa sa.

Psalmul 95 (94), cu care Biserica îi trezeºte în fiecare zipe preoþii sãi la rugãciunea liturgicã ºi la docilitate faþã decuvântul lui Dumnezeu, poate sã ne ajute pe fiecare sãtrãim orice zi de pe acest pãmânt în duhul cu care Bisericacelebreazã cuvântul lui Dumnezeu în Oficiul divin.

Istoria Israelului ne este pusã în faþã ca un avertismentsever. De o mare parte dintre ei, Dumnezeu n-a avut plã-cere ºi, de aceea, i-a fãcut sã cadã în pustiu (cf. 1Cor 10,5)ºi n-au cunoscut odihna lui Dumnezeu.

Împãrþirea: douã imnuri paralele, invitaþie la lauda luiDumnezeu (v. 1-7); oracol profetic ºi cultic (v. 8-11).

PSALMUL 95 (94) 349

PSALMUL 96 (95)

Domnul - regele ºi judecãtorul întregului pãmânt

1 Cântaþi Domnului un cântec nou!aCântaþi Domnului, toþi locuitorii pãmântului!

2 Cântaþi Domnului, binecuvântaþi numele lui!Vestiþi din zi în zi mântuirea lui.

3 Vestiþi printre neamuri slava lui,tuturor popoarelorb, minunile sale!

4 Cãci Domnul este mare ºi vrednic de toatã lauda,mai de temut decât toþi zeii.

5 Cãci toþi zeii popoarelor sunt deºertãciunec,Domnul însã a fãcut cerurile.

6 Strãlucirea ºi mãreþia sunt înaintea feþei sale,tãria ºi frumuseþea sunt în lãcaºul sãu sfânt.

7 Daþi Domnului, voi, familiile popoarelor,daþi Domnului mãrire ºi putere!

8 Daþi Domnului gloria numelui sãu!Aduceþi jertfe de laudãd ºi intraþi în lãcaºurile lui.

9 Închinaþi-vã înaintea Domnuluiîmbrãcaþi în podoabe sfinte;

cutremuraþi-vã înaintea lui, toþi locuitorii pãmântului!

a Cf. Ps 33,3; 40,8; 98,1; 144,9; 149,1. Expresia cântec nou este desfolositã în Deutero-Isaia ºi se referã la celebrarea mântuirii mesia-nico-escatologice aduse de Slujitorul lui Iahve (Is 42).

b Faptele minunate ale lui Dumnezeu nu pot rãmâne închise însfera unui singur popor; toþi trebuie sã le recunoascã ºi sã se bucurede ele (cf. Ps 66,18-19).

c Lit.: sunt un nimic (cf. Ps 97,7; Is 2,8.18.20).d Jertfe de laudã. Este termenul liturgic tehnic pentru ofertele

sacrificale vegetale (cf. Lev 2,1-16).

10 Spuneþi printre neamuri: „Domnul stãpâneºte!”El a aºezat pãmântul pe temelii solide,

ca sã nu se clatine;el va judeca popoarele cu dreptate.

11 Sã se bucure cerurile ºi sã se veseleascã pãmântul,sã vuiascã marea ºi tot ce se aflã într-însa.

12 Sã se bucure câmpiile ºi tot ce este pe ele,sã tresalte de bucurie toþi copacii pãdurilore

13 în faþa Domnului care vine,pentru cã vine sã judece pãmântul.

El va judeca lumea cu dreptateºi popoarele în adevãrul sãu.

Titlul acestui psalm, care apare numai în versiunea grea-cã ºi latinã, aduce o precizare cronologico-liturgicã: „Cânda fost reconstruitã casa, dupã captivitate”. Informaþia esteanacronicã. Psalmul este citat în totalitate în Cartea întâia cronicilor 16, ceea ce aratã cã era considerat deja canonic.Autorul Cronicilor îl plaseazã în liturgia care s-a celebratdupã purtarea arcei alianþei, din casa lui Obed-Edom peMuntele Sionului. În totalitatea lui, psalmul este o amplãculegere de citãri sau aluzii din alte cãrþi biblice. Într-ade-vãr, gãsim o atmosferã postexilicã, în care referinþeleistorice sunt foarte voalate, iar autorul, în loc sã se anco-reze în trecut, se proiecteazã spre viitor ºi se deschide spreîntregul univers. Psalmul vizeazã venirea unei epoci uni-versaliste, în care popoarele se vor lepãda de idoli ºi se vorîndrepta spre templul lui Dumnezeu, spre a-ºi mãrturisi cre-dinþa ºi spre a aduce daruri. Nu dispar imaginile cultuale,

e Regalitãþii cosmice din v. 10 îi urmeazã lauda universalã într-uncor solemn format din toate elementele naturii: cer, pãmânt, mare,teren cultivat ºi pãduri. Bucuria celor create este o temã constantã învestirea mântuirii (cf. Is 44,23; 49,13; 55,12).

PSALMUL 96 (95) 351

proprii imnurilor închinate lui Iahve-rege, însã, acum, elese deschid spre dimensiuni cosmice. Centrul de greutate alcredinþei oscileazã de la trecut la viitor, la noutate, de laexodul egiptean la exodul nou ºi desãvârºit, de la Sion laorizontul infinit al cerurilor ºi al pãmânturilor. Datele cul-tice ºi liturgice se bucurã de fluiditate, de libertate ºi dedeschidere, încât nu putem sã determinãm ritul precis încare a fost folosit psalmul. Remarcãm în acest psalm puri-tatea teologicã necontaminatã, procesul de decantare astructurilor mitice, simbolurile sobre ºi distilate. Sedepãºeºte, astfel, templul din Ierusalim, spaþiul sacru, pen-tru a introduce ideea templului laudei cosmice. În loc sãrãmânã ancorat în trecut, prezentul se deschide spre viitor.Prezentul ºi viitorul se amestecã în actualitatea liturgicã,în proclamarea regalitãþii lui Iahve, care are loc în timp. Înaceastã intersectare dintre cult ºi credinþã, mitul estepurificat, trecutul este înglobat ºi depãºit, escatonul esteanticipat.

Dumnezeu cãuta, încã din Vechiul Testament, sã orien-teze Israelul spre realitatea pe care a manifestat-o, apoi, înCristos, omul-Dumnezeu, în care se recapituleazã toatãexperienþa trecutã a Regatului lui Israel.

Preluând acest psalm în liturgia sa, Biserica vede în el oprofeþie a întrupãrii Cuvântului ºi a chemãrii tuturorpopoarelor pãmântului de la idolatrie la credinþa în el,venit ca sã salveze toate popoarele.

În aceastã „cântare nouã” se aude ºi glasul creaþiei.Realitãþile neînsufleþite gãsesc, prin vocea ºi în inimaomenirii reînnoite de Cristos, posibilitatea de a face sãajungã lauda lor la Dumnezeu ºi la Cristos. Acest psalm artrebui sã fie ºi pentru noi un „cântec nou”, cântat în harullui Dumnezeu de oameni reînnoiþi de Cristos cel înviat, îniubire faþã de toþi oamenii, în aºteptarea plinã de bucurie aunei lumi care se reînnoieºte în mod tainic, pentru a-lprimi pe Cristos în gloria sa veºnicã.

PSALMUL 96 (95)352

Împãrþirea: invitatoriu solemn la laudã (v. 1-3); primavestire a bucuriei (v. 4-6); alt invitatoriu solemn la prea-mãrire (v. 7-9); anunþul cã Iahve este rege ºi judecãtor(v. 10); laudã cosmicã adusã lui Dumnezeu (v. 11-12); relu-area vestirii cã Iahve este rege ºi judecãtor (v. 13).

PSALMUL 96 (95) 353

PSALMUL 97 (96)

Dumnezeu este lumina ºi bucuria celor drepþi

1 Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul,toate insulelea sã tresalte de veselie.

2 Norii ºi negura îl înconjoarã,dreptatea ºi judecata sunt temelia tronului sãu.

3 Foculb merge înaintea luiºi-i mistuie pe potrivnicii lui de jur împrejur.

4 Fulgerele sale lumineazã lumea:pãmântul le vede ºi se cutremurã.

5 Munþii se topesc ca ceara înaintea Domnului,înaintea stãpânului a tot pãmântul.

6 Cerurile vestesc dreptatea luiºi toate popoarele îi vãd mãrirea.

7 Sã fie fãcuþi de ruºinetoþi cei care slujesc la chipuri cioplite,

cei care se laudã cu idolii.Sã cadã în genunchi în faþa lui toþi zeii.

8 Sionul aude ºi se bucurãºi fiicele lui Iuda tresaltã de bucuriepentru judecãþile tale, Doamne.

9 Cãci tu, Doamne,eºti Cel Preaînalt peste tot pãmântul

ºi tu eºti cu mult mai presus decât toþi zeii.

a Toate insulele. În sens strict, este vorba despre insulele dinMediterana, dar, prin extensiune, se referã la litoralurile þãrilor careau deschidere la aceastã mare. Expresia indicã universalitatea mân-tuirii (cf. Is 42,4.10.12; 51,5; 60, 9; 66,19; Ps 72,10).

b Focul este personificat. El simbolizeazã puterea lui Dumnezeu,care îi mistuie pe duºmani (cf. Ps 18,9; 50,3; Is 10,17).

10 Voi, care-l iubiþi pe Domnul, urâþi rãul!El pãzeºte sufletele credincioºilor sãi,îi va elibera din mâna pãcãtoºilor.

11 Pentru cel drept a rãsãrit luminaºi pentru cei cu inima curatã, bucuriac.

12 Bucuraþi-vã, voi, drepþilor, în Domnulºi preamãriþi memoria sfinþeniei sale.

Este un alt imn închinat lui Iahve-rege. Afirmaþia, însã,este ca un sunet de trâmbiþã, pentru a deschide poarta spreo teofanie puternicã, scena fundamentalã a psalmului. Estevorba despre o epifanie clasicã a lui Dumnezeu, într-o fur-tunã cosmicã, împotriva idolilor ºi a idolatrilor ºi înfavoarea celor drepþi. Fundalul ultim ºi definitiv al acesteipoezii este evenimentul istoric al reconsacrãrii templului,în timpul lui Iuda Macabeul, în anul 164 î.C. Psalmul sedeschide spre orizonturi escatologice ºi universalistice. Totpãmântul, pânã la orizontul îndepãrtat al insulelor, estecopleºit de aceastã desfãºurare a puterii teofanice a luiDumnezeu. Lumea este iluminatã de pirotehnia fulgerelordivine. Pãmântul tresaltã pânã în adâncimile sale cele maiîndepãrtate, munþii se topesc ca ceara, universul se închinãînaintea Stãpânului sãu, popoarele îi vãd mãreþia, iarcerurile proclamã dreptatea lui. Cel Preaînalt se ridicã dea-supra întregului cosmos, învãluit în mantia lui de flãcãri ºide nori. Se ridicã deasupra întregii istorii, cu tronul sãufundamentat pe dreptate ºi adevãr. El eclipseazã luminilepalide ale pseudo-zeilor. Dupã plinãtatea universalã, vinecea escatologicã. A sunat ceasul judecãþii. Cei care s-ausprijinit pe zeii falºi vor fi rãsturnaþi ºi fãcuþi de ruºine.Credincioºii din Sion ºi din Iuda vor fi umpluþi de bucurie.Însã, chiar în rândul lui Iuda, va fi o linie de demarcaþie.Lumina dreptãþii va face sã aparã aurora numai pentru cei

c Este o referire la Domnul care este luminã ºi dãruieºte bucuria(cf. Ps 96,2; 106,47; Ex 3,5).

PSALMUL 97 (96) 355

drepþi, pentru cei credincioºi, pentru prietenii lui Dum-nezeu, care au urât rãul. Zorile noii ere, perfecte, se deschidnumai pentru cei care l-au urmat, în dreptate, pe cel careeste „soarele dreptãþii”, Iahve. Cosmosul, istoria, omenireaconverg spre aceastã zi a dreptãþii ºi a mântuirii. Bucurieidominante, pentru triumful luminos al lui Iahve, i se asoci-azã destinul obscur al idolatrului ºi al celui nedrept, chiardacã este evreu. Este un psalm al judecãþii universale, careare în sine tonul de apel la convertire.

Scrisoarea cãtre Evrei reia traducerea greacã a Septu-agintei ºi-i aplicã lui Cristos v. 7 al psalmului, spunând cã,atunci când Dumnezeu l-a introdus pe primul sãu nãscut înlume, a zis: „Sã-l adore toþi îngerii lui Dumnezeu” (1,6). Estevorba despre toate fiinþele supraumane, fie îngeri, fiedemoni. Putem sã înþelegem acest verset al psalmului careferindu-se la Cristos, la intrarea sa în lume sau la ziua dela sfârºit, a judecãþii, ºi, de aceea, putem sã-l vedem peCristos în regele davidic despre care vorbeºte tot psalmul.

Aºa face Biserica în liturgie. Cu psalmul 97 (96), ea cele-breazã manifestarea lui Cristos în trup ca pe o luminãsupranaturalã. Un rol deosebit dobândeºte psalmul înSãptãmâna Sfântã. El lumineazã tragedia pãtimirii culumina divinã ºi ne ajutã sã înþelegem cum Cristos, însuferinþa sa, a devenit, pentru noi, înþelepciunea, drep-tatea, sfinþirea ºi rãscumpãrarea, pentru a chema înîmpãrãþia lui toate popoarele pãmântului.

Caracterul escatologic al psalmului ne face sã înþelegemuºor într-însul o profeþie a venirii lui Cristos, la parusie.

Venirea finalã a lui Cristos este în act încã din ziuaînãlþãrii sale la cer. Manifestarea sa se face mereu mai pre-cisã, cu trãsãturile sale glorioase, în timp ce din noi, puþincâte puþin, dispare omul cel vechi ºi idolatru.

Împãrþirea: teofania cosmicã a lui Dumnezeu (v. 1-6);reacþia idolilor ºi a idolatrilor (v. 7-9); reacþia celor credin-cioºi (v. 10-12).

PSALMUL 97 (96)356

PSALMUL 98 (97)

Regalitatea universalã a lui Dumnezeu

1 Psalm.

Cântaþi Domnului un cântec nou,pentru cã a fãcut lucruri minunate;

dreapta ºi braþul lui cel sfânta

i-au venit în ajutor.2 Domnul ºi-a fãcut cunoscutã mântuirea

ºi-a descoperit dreptatea înaintea neamurilorb,3 ºi-a adus aminte de bunãtatea ºi fidelitatea luic

faþã de casa lui Israel.Toate marginile pãmântului

au vãzut mântuirea Dumnezeului nostru!4 Înãlþaþi cãtre Domnul strigãte de bucurie,

toþi locuitorii pãmântului!Aclamaþi, intonaþi imnuri ºi tresãltaþi de bucurie.

5 Cântaþi Domnului imnuri cu harpa,cu harpa ºi cântãri de psalmi.

6 Sunând din trompetã ºi din cornd,strigaþi de bucurie în faþa Domnului, regele nostru.

7 Sã vuiascã marea ºi tot ce cuprinde ea,lumea ºi toþi cei ce locuiesc într-însa.

a Dreapta ºi braþul lui cel sfânt. Este un antropomorfism pentru aexprima minunile creaþiei (Ps 89,11.14); ale exodului (Ex 15,16) ºi alenoului exod, întoarcerea din sclavia babilonianã (Is 40,10; 51,5.9;52,10).

b Mântuirea (victoria) ºi dreptatea (realizarea planurilor lui Dum-nezeu) revendicã autoritatea lui asupra lumii ºi asupra istoriei.

c LXX adaugã: faþã de Iacob.d Sunt instrumente folosite la cultul din templu.

8 Toate râurile sã batã din palmee

ºi munþii sã tresalte de bucurie9 în faþa Domnului

care vine sã judece pãmântul.El va judeca lumea cu dreptate

ºi popoarele cu nepãrtinire.

Acest psalm se prezintã ca o partiturã muzicalã sãrbã-toreascã, un imn închinat lui Iahve-rege. Dumnezeu inau-gureazã, în mod efectiv, o stãpânire ºi o guvernare univer-salã, bazatã pe dreptate ºi prezentatã, în mod oficial, prinfundalul liturgic al templului din Sion ºi al universului, cuorchestra ºi corul cosmic armonizat pe voci. Este o cântarepostexilicã ºi antologicã. Psalmul este un exemplu de textistorico-escatologic, în spiritul celei mai bune tradiþii bi-blice, care nu disociazã în mod apocaliptic escatologia, caviitor mitic, ci o seamãnã ca pe un vlãstar în interiorulînsuºi al istoriei. Poemul priveºte retrospectiv la trecut,marea cotiturã a reîntoarcerii, al doilea exod, cel din Babilon,cu care pune în legãturã arcul întregii istorii a mântuirii.El aminteºte de minunile sãvârºite de Dumnezeu, memori-alul crezului istoric al lui Israel. Amintirea plaseazã acþi-unea exodului într-o lungã serie de „fapte minunate”, cân-tând acþiunea recentã; psalmistul aminteºte seria întreagãde fapte ºi situeazã ceea ce el a vãzut în contextul a ceea cea auzit. „Cântecul nou” presupune un altul dupã care vineºi pe care-l substituie. În acelaºi timp, psalmul este proiec-tat spre un viitor, o împãrãþie perfectã de dreptate. Aceastãdimensiune, escatologicã, ne permite sã folosim ºi astãzipsalmul în perspectiva creºtinã.

e Este un gest de acompaniament ritmic, la care sunt invitaþi ºiarborii (Is 55,12) ºi popoarele (Ps 47).

PSALMUL 98 (97)358

În Evanghelia dupã Luca se gãsesc unele aluzii lapsalmul 98 (97) în Magnificat, cântarea sfintei Fecioare; înFaptele Apostolilor este precizat cã mântuirea lui Dum-nezeu este adresatã de acum pãgânilor ºi ei vor asculta(Fap 28,28). În acest fel, evanghelia ne explicã faptul cãmântuirea despre care vorbeºte poemul are un nume: Isus.El va salva poporul sãu de pãcate.

În sãrbãtoarea Naºterii Domnului, Biserica ne invitã sã-llãudãm pe Domnul care a fãcut fapte minunate ºi ºi-a arã-tat mântuirea faþã de tot Israelul prin cuvintele acestuipsalm.

Liturgia timpului pascal stabileºte o relaþie între minu-nile lui Dumnezeu, celebrate în psalm, ºi misterul pascal almorþii ºi învierii Domnului, invitându-i pe cei care au învi-at împreunã cu Cristos „sã cânte un cântec nou”. Prinacelaºi psalm, liturgia celebreazã minunile pe care Dum-nezeu le-a sãvârºit în sfânta Fecioarã Maria.

Tradiþia creºtinã a vãzut în acest psalm o profeþie avenirii lui Cristos ºi a chemãrii popoarelor la credinþã.

Minunile divine, celebrate de psalmul 98 (97), formeazãþesutul istoriei sacre; ele se reînnoiesc în sufletele fiecãruicredincios. Împlinirea mântuirii ºi a judecãþii lui Dum-nezeu sunt în act în viaþa noastrã interioarã.

Împãrþirea: proclamarea solemnã a mântuirii ºi a drep-tãþii în istorie (v. 1-3); intervenþia corului grandios pentruvoci ºi instrumente (v. 4-8); proclamarea solemnã a drep-tãþii escatologice (v. 9).

PSALMUL 98 (97) 359

PSALMUL 99 (98)

Dumnezeu stãpâneºte în Sion ºi peste toate popoarele

1 Domnul stãpâneºte: sã tremure popoarele;el ºade peste heruvimi:

sã se cutremure pãmântula.2 Mare este Domnul în Sion

ºi preaînãlþat peste toate popoarele.3 Sã laude numele tãu mare ºi înfricoºãtor,

pentru cã este sfânt!4 Regele puternicb iubeºte dreptatea:

tu ai hotãrât ceea ce este dreptc,tu exerciþi în Iacob judecata ºi dreptatea.

5 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru,aruncaþi-vã la picioarele tronului sãud,cãci el este sfânt!

a Psalmistul construieºte aici un paralelism, exaltând în primaparte regalitatea ºi notând în partea a doua efectul ºi rezonanþaasupra creaturilor care sunt cuprinse de o teamã sfântã plinã de reve-renþã (cf. Ps 95,1; 97,1).

Expresia ºade peste heruvimi se întâlneºte ºi în Ps 80,2; 2Rg 19,15;Is 37,16. Se referã la arca alianþei, consideratã tronul lui Dum-nezeu pe pãmânt, care era sprijinitã de doi heruvimi (cf. Ex 25,22;Num 7,89; 10,33-35; Ps 68,2; Dan 3,53-56).

b Lit.: puterea regelui. Expresia are valoare de superlativ: foarteputernic.

c Dumnezeu iubeºte dreptatea, pentru cã aceasta este izvorulechitãþii ºi al dreptului. Acestea constituie baza ºi fundamentul sta-bil al lumii ºi al istoriei.

d Din v. 9 rezultã cã acesta este muntele Sion, muntele lui celsfânt. Dar sensul cel mai direct este cel care se referã la arca alianþei(cf. Ps 132,7; 1Cr 28,2), iar prin extensiune, este templul care pãstra

6 Moise ºi Aron, dintre preoþii lui,ºi Samuel, dintre cei care invocau numele Domnului,îl chemau pe Domnul ºi el îi asculta.

7 El le-a vorbit din coloana de nor,iar ei au pãzit hotãrârile luiºi legea pe care le-a dat-o.

8 Doamne, Dumnezeul nostru, tu i-ai ascultat:ai fost pentru ei un Dumnezeu care iartã,dar i-ai pedepsit pentru greºeli.

9 Preamãriþi-l pe Domnul, Dumnezeul nostru,ºi adoraþi-l pe muntele lui cel sfânt,cãci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!

Este cel mai original dintre psalmii închinaþi lui Iahve-rege, dar ºi cel mai dificil, datoritã bogãþiei teologice a tex-tului. Unii presupun cã apariþia acestui psalm este legatãde tradiþia liturgicã ºi cultualã a sãrbãtorii Anului Nou,întrucât menþioneazã iertarea pãcatelor. Orice suveran, înziua încoronãrii sale, acordã amnistia, îi îndepãrteazã peduºmani ºi-i supune pe vasalii rebeli. ªi Iahve, în ziuaîntronãrii sale, iartã pãcatele Israelului, duºmanul ade-vãrat ºi intrinsec al împãrãþiei sale. Pentru alþii, psalmul arfi legat de o sãrbãtoare a alianþei sau de un ritual de reîn-noire a datoriilor faþã de aceasta. Menþiunea iertãriipãcatelor, prezenþa preoþilor ºi a arcei spre care se stropeasângele victimei sacrificiului de ispãºire, ideea de sacrupusã în legãturã cu cea a legii ºi relativa moralã ritualã,precum ºi alianþa, favorizeazã aceastã identificare.

Suntem, deci, în faþa unei cântãri liturgice preexilice,închinatã regalitãþii lui Dumnezeu, legatã de teologia

arca ºi chiar cetatea Ierusalimului, construitã pe muntele cel sfânt.Uneori, se referã la pãmântul însuºi în raport cu cerul, locul tronu-lui divin (cf. Is 66,1; Mt 5,35).

PSALMUL 99 (98) 361

sfinþeniei divine ºi a alianþei fãrã nuanþe escatologice. Cusiguranþã, psalmul presupune ca fundal templul din Ieru-salim ºi comunitatea credincioºilor care se prosterneazã înadoraþie. Prin alianþã, care este darul divin acceptat de omîn credinþã, ºi comunitatea devine sfântã ºi transfiguratã.Astfel, psalmul 99 (98) se transformã într-o cântare a haru-lui ºi într-o meditaþie despre alianþã ºi exigenþele ei, carenu sunt numai rituale, ci ºi morale ºi existenþiale. Oscilaþiaîntre transcendenþa ºi imanenþa divinã este aceeaºi pe careo trãieºte cel credincios între cult ºi viaþã.

Revelarea sfinþeniei lui Dumnezeu impune omului opurificare nu numai exterioarã, ci, mai ales, interioarã,care sã-l facã mai puþin nedemn de a sta înaintea lui Dum-nezeu. Ea trezeºte în sfinþii lui Israel dorinþa dupã puri-tatea ºi îndreptãþirea interioarã, pe care numai harul luiDumnezeu va putea sã o satisfacã, transformând în modradical inima omului ºi comunicându-i acestuia sfinþeniaînsãºi a lui Dumnezeu.

Sfinþenia lui Dumnezeu a apãrut, în mijlocul oamenilor,o datã cu întruparea Cuvântului. În Botezul credinþei,urmaºii lui Cristos au fost fãcuþi, cu adevãrat, fii ai luiDumnezeu ºi pãrtaºi ai naturii divine, deci, în mod real,sfinþi. În felul acesta, sfinþenia lui Dumnezeu, care odi-nioarã umplea arca alianþei ºi apoi templul ºi care provocacutremur ºi teamã, prin Cristos, s-a revãrsat în inimaoamenilor, chemându-i la o comuniune intimã cu Dum-nezeu ºi participând la însãºi viaþa divinã.

Biserica pune în evidenþã sensul mesianic ºi escatological psalmului, celebrând, prin el, apariþia lui Cristos înaceastã lume, nãscându-se din Fecioara, revelarea glorieisale discipolilor ºi, dupã înviere, regalitatea sa divinã.

Cel care ºade pe heruvimi s-a fãcut asemenea nouã ºi atransformat astfel condiþia noastrã de viaþã.

PSALMUL 99 (98)362

Aºadar, psalmul 99 (98) celebreazã manifestãrile luiDumnezeu, rege glorios ºi de trei ori sfânt, în poporul ºi însfinþii lui Israel, în Bisericã ºi în pãstorii sãi.

Împãrþirea: Iahve domneºte în Sion, în Iacob, peste toatepopoarele (v. 1-4); antifona: el este sfânt (v. 5); dialogul din-tre Iahve ºi Israel pe tema alianþei (v. 6-8); antifona:Domnul este sfânt (v. 9).

PSALMUL 99 (98) 363

PSALMUL 100 (99)

Bucuria celor care intrã în templu

1 Psalm. Pentru aducere de mulþumire.

Strigaþia de bucurie cãtre Domnul,toþi locuitorii pãmântului,

2 slujiþi Domnului cu bucurie,veniþi înaintea lui cu cântece de veselie.

3 Sã ºtiþib cã Domnul este Dumnezeu!El ne-a fãcut, ai lui suntem,poporul lui ºi turma pãºunii sale.

4 Intraþi pe porþile lui cu imnuri de mulþumire,intraþi cântând în casa lui!Aduceþi mulþumire ºi binecuvântaþi numele lui,

5 cãci Domnul este bun,îndurarea lui þine pe vecieºi adevãrul lui din generaþie în generaþiec.

a În NVg v. 2 începe cu: strigaþi de bucurie...b Verbul a ºti, a cunoaºte - a recunoaºte, în accepþiunea biblicã de

cunoaºtere matrimonialã, presupune ºi gândirea, adeziunea, fideli-tatea ºi iubirea. Locul acestui verb este central în psalm. Prin el, suntinvitate toate popoarele pãmântului la o triplã mãrturisire de cre-dinþã: sã-l recunoascã pe Domnul ca pe unicul Dumnezeu, ca pe cre-ator (el ne-a fãcut) ºi ca pe Dumnezeul alianþei cu Israelul (ai lui sun-tem cf. Is 43,1).

c Avem aici o altã mãrturisire triplã de credinþã: bunãtatea luiDumnezeu, care este concretã ºi se manifestã în iubirea lui plinã degrijã ºi atentã faþã de om (cf. Ps 25,8; 34,9; 73,1; 86,9); îndurarea luiþine pe vecie, adicã nu înceteazã nici mãcar în faþa infidelitãþii omu-lui; adevãrul sau fidelitatea ce indicã angajarea constantã a luiDumnezeu faþã de alianþa pe care a încheiat-o cu Israelul.

Psalmul 100 (99) este un imn liturgic de mulþumire ºi delaudã pentru intrarea comunitãþii în templul lui Iahve,regele ºi Dumnezeul alianþei. Fãrã îndoialã, este vorbadespre un imn, datoritã structurii, tonalitãþii ºi tematiciisale. Titlul pe care îl are în ebraicã: Psalm. Pentru aducerede mulþumire, creeazã o posibilitate dublã de interpretare:sau se referã la sacrificiul de mulþumire, un sacrificiu decomuniune, cu fãinã ºi ofertã vegetalã, sau se referã, maigeneric, la un imn de laudã purã, o mãrturisire de credinþã.Suntem, probabil, în faþa unei cântãri procesionale de intra-re, pentru cor ºi comunitate. Fundalul, pentru contactelecu psalmii pe care i-am vãzut mai înainte, 95 (94) – 99 (98),ºi pentru efortul de sintezã teologicã, pare sã fie cel de dupãexil, în cel de-al doilea templu. Intrarea în templu poate ficomparatã cu admiterea în sala de audienþe a lui Iahve-rege, în palatul sãu regal. Motivul teologic al alianþei are orelevanþã puternicã; verbul „a sluji” (v. 2) are o semnifi-caþie culticã ºi presupune o referinþã la adeziunea primarã,la alianþã. Dimensiunea cosmicã a chemãrii, deºi în sineeste neutrã, ne trimite la tonul ºi la clima universalã apsalmilor 95 (94) – 99 (98).

Deja profeþii au vãzut în pelerinaj ºi în urcarea israeli-þilor la templul Domnului o prefigurare a convertirii popoa-relor la credinþa în Dumnezeu ºi o vestire a reuniuniituturor oamenilor în Ierusalimul cel nou. Astfel, acestuipsalm, cântat în celebrãrile liturgiei ebraice, i s-a atribuitun caracter mesianic.

Tradiþia creºtinã a sesizat ºi ea caracterul mesianic ºimisionar al psalmului, vãzând în el o invitaþie adresatãtuturor oamenilor de a intra în împãrãþia lui Cristos ºi dea-l recunoaºte în el pe adevãratul Dumnezeu, creator ºirãscumpãrãtor. Bunãtatea ºi fidelitatea lui Dumnezeu,îndreptate odinioarã spre poporul lui Israel, s-au manifes-tat în Cristos, ºi el, pãstorul nostru, prin moartea ºi înviereasa, a deschis porþile ºi curþile templului sfânt al Bisericii,

PSALMUL 100 (99) 365

pentru toate popoarele care doresc sã intre într-însa. Aintra în Bisericã înseamnã a deveni parte a poporului luiDumnezeu ºi a turmei sale ºi a participa la bucuria Stãpâ-nului nostru.

Cu psalmul 100 (99), liturgia însoþeºte conferirea ordi-nelor sacre, riturile consacrãrii fecioarelor ºi ale profesiuniicãlugãreºti, îndemnându-i, în felul acesta, pe cei care suntchemaþi mai de aproape la slujirea Domnului, sã primeascãcu bucurie, entuziasm ºi recunoºtinþã profundã harul uneivocaþii atât de înalte.

Lui Dumnezeu i se cuvine toatã lauda. De aceea, ea estecu atât mai înaltã, ºi cu atât mai profundã este bucuria pecare o încearcã, cu cât omul recunoaºte ºi experimenteazãmãreþia lui Dumnezeu. În rugãciunea de laudã, omul sepurificã ºi devine el însuºi mare. Iar mãreþia omului depin-de de modul lui de a înþelege ºi de a trãi relaþia care-l leagãîn mod esenþial cu Dumnezeu.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); invitatoriu la laudã ºi la intrareaîn templu (v. 1b-3); al doilea invitatoriu la laudã ºi laintrarea în templu (v. 4); mãrturisirea de credinþã în bunã-tatea, iubirea ºi fidelitatea lui Dumnezeu (v. 5).

PSALMUL 100 (99)366

PSALMUL 101 (100)

Hotãrârile unui rege evlavios

1 Al lui David. Psalm.

Voi cânta bunãtatea ºi dreptatea,voi înãlþa imnuri cãtre tine, Doamne.

2 Vreau sã merg cu înþelepciunea

pe calea nevinovãþiei;când vei veni la mine?

Voi umbla în curãþia inimii meleînãuntrul casei mele.

3 Nu-mi voi îndrepta privirea spre nici un lucru rãu,îl urãsc pe cel care face rãulºi nu se va apropia de mineb.

4 Va fi departe de mine inima perversã;ºi nu vreau sã-l cunosc pe cel rãu.

5 Pe cel care calomniazã în ascuns pe aproapele sãuîl voi nimici!

Pe cel cu privirea trufaºã ºi cu inima îngâmfatãnu-l pot tolerac.

a Lit.: vreau sã fiu înþelept. Regele se angajeazã mai întâi faþã desine sã fie fidel legii lui Dumnezeu (cf. Ps 78,72; 1Rg 9,4; Înþ 9). Estevorba de înþelepciunea practicã pe care a cerut-o Solomon de laDomnul pentru a guverna bine (1Rg 3).

b Este intenþia fermã a regelui de a nu se compromite prin nedrep-tate ºi de a nu se face complice cu nelegiuiþii (cf. Ps 41,9; Ex 10,10;Dt 15,9).

c Este vorba despre cei ambiþioºi, care au ca singur scop succesul,neþinând cont de alþii (cf. Prov 16,5; 21,4; Ps 18,28).

6 Ochii mei se vor îndrepta cãtre cei fideli din þarã,ca sã locuiascã împreunã cu mine.Cel care umblã pe calea nevinovãþiei,

acela îmi va sluji.7 Nu va locui înãuntrul casei mele

cel care practicã înºelãciunea;cel care spune minciuni nu va sta înaintea ochilor mei.

8 În fiecare dimineaþã, îi voi face sã disparãpe toþi pãcãtoºii de pe pãmânt,

ca sã-i stârpesc din cetatea Domnuluipe toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea.

Un monarh iudeu citeºte o declaraþie de facturã sapi-enþialã, probabil cu ocazia unei sãrbãtori liturgice. Deaceea, regii creºtini au vãzut în acest psalm „oglinda” vir-tuþilor lor politice. Astfel, Ludovic al IX-lea al Franþei apre-cia acest psalm ca pe un ghid pedagogic pentru fiul ºimoºtenitorul sãu, Filip. Conþinutul acestui manual al omu-lui politic este legat de atributele dreptãþii ºi ale milostiviriilui Dumnezeu. Cadrul schiþat în psalmul 101 (100) este uncompendiu de educaþie civicã ºi politicã, ºi are douã dimen-siuni esenþiale. Prima este cea a rigorii morale în viaþa per-sonalã, care îl angajeazã pe rege la împlinirea integralã alegii ºi la ascultarea conºtiinþei. Astfel, Domnul însuºi vineîn întâmpinarea slujitorului sãu fidel. În aceastã angajarepersonalã, avem ºi un aspect negativ: principele trebuie sãrãmânã la distanþã, în alegerile sale, faþã de toate atitu-dinile de rãutate ºi de nedreptate. Aºadar, angajamentulpentru dreptate este caracteristica decisivã a regeluidesãvârºit. A doua dimensiune este legatã de atitudinilepublice ºi sociale: lupta împotriva calomniei ºi a mãrturieifalse la judecatã, atitudinea fermã faþã de prepotenþiiclaselor înalte, apãrarea ºi iubirea sãracilor, alegerea aten-tã a colaboratorilor, selectarea îngrijitã a oamenilor de

PSALMUL 101 (100)368

curte, a consilierilor ºi a miniºtrilor, angajarea continuãpentru extirparea rãului ºi a nedreptãþilor. În respectareaacestui program, regele are mereu conºtiinþa cã nu estedecât locþiitorul judecãtorului drept ºi perfect, care esteDumnezeu. Aceastã fizionomie a regelui desãvârºit adobândit o idealizare mesianicã, transformându-se, astfel,în profilul lui Mesia, regele drept ºi rãscumpãrãtor alIsraelului.

Tradiþia creºtinã a vãzut în acest psalm o exprimare ajudecãþii pe care Domnul o va realiza cu toþi oamenii, îndiscursul inaugural al împãrãþiei sale veºnice. El nu acunoscut niciodatã rãul ºi va îndepãrta de la sine toateinimile perverse. Îi va face sã tacã pe cei care l-au trãdatsau l-au instrumentalizat pe aproapele, pentru cã el nu-ipoate suporta pe cei mândri ºi orgolioºi. Cuvintele acestuipsalm îºi gãsesc ecoul în admonestãrile pronunþate deCristos împotriva ipocriþilor din timpul sãu.

Cu psalmul acesta, Biserica îºi formuleazã, la începutulzilei, propunerile sale de viaþã desãvârºitã înaintea luiCristos, mirele sãu fidel, respectând învãþãturile sale ºiaºteptând a doua lui venire.

Psalmul 101 (100) este un program de viaþã ºi pentrufiecare creºtin care vrea sã umble înaintea lui Dumnezeucu o inimã curatã.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); laudã a bunãtãþii ºi a dreptãþiilui Dumnezeu (v. 1bc); calea înþelepciunii ºi a nevinovãþiei(v. 2-3); lupta împotriva rãului (v. 4-5); calea nevinovãþiei(v. 6-7); lupta împotriva rãului (v. 8).

PSALMUL 101 (100) 369

PSALMUL 102 (101)

Rugãciunea unui suferind

1 Rugãciunea unui sãrman care este sleit de putere ºi îºi revarsã plângerea înaintea Domnului.

2 Doamne, ascultã rugãciunea meaºi strigarea mea sã ajungã la tine.

3 Nu-þi întoarce faþaa de la mineîn ziua suferinþei mele;

pleacã-þi urechea spre mine,în ziua în care te chem,

grãbeºte-te sã mã asculþi.4 Cãci zilele mele s-au spulberat ca fumul

ºi oasele mele ard ca jarul.5 Inima mea a fost lovitã ºi se usucã întocmai ca iarba,

încât uit sã-mi mãnânc ºi pâinea.6 Din cauza geamãtului continuu,

mi s-a lipit pielea de oaseb.7 M-am asemãnat cu bufniþac din pustiu,

m-am fãcut asemenea cucuvelei din dãrâmãturi.8 Stau de veghe ºi sunt ca pasãrea singuraticã pe acoperiº;9 ziua întreagã mã insultã duºmanii;

cei care mã lãudau rostesc numele meu ca blestem.

a A-ºi întoarce faþa sau a-ºi ascunde faþa din partea lui Dumnezeuînseamnã mânie sau dezinteres faþã de cineva (cf. Ps 13,2-3; 30,7-11;69,18; 89,47).

b Lit.: Din cauza geamãtului meu, oasele mele s-au lipit de carneamea.

c Pasãrea numitã în TM nu poate fi identificatã cu exactitate;multe versiuni traduc cu pelican.

10 Mã hrãnesc cu cenuºã în loc de pâineºi cu lacrimi mi-am amestecat bãutura,

11 din pricina mâniei ºi a urgiei tale;fiindcã, dupã ce m-ai înãlþat, m-ai îndepãrtat.

12 Zilele mele sunt ca umbra care treceºi eu m-am uscat ca iarba.

13 Tu, Doamne, rãmâi în veciºi amintirea ta dãinuie din generaþie în generaþie.

14 Tu te vei ridica ºi te vei îndura de Sion,cãci este timpul sã-þi arãþi bunãvoinþa,întrucât a venit timpul potrivit.

15 Iatã, servitorilor tãi le sunt dragi pietrele luiºi le este milã de ruinele sale.

16 Toate popoarele se vor teme de numele Domnuluiºi toþi regii pãmântului de slava sa,

17 pentru cã Domnul a reconstruit Sionulºi s-a arãtat în mãrirea lui.

18 El ia aminte la rugãciunea celor sãrmaniºi nu dispreþuieºte rugãciunile lor.

19 Aceasta sã se scrie pentru generaþiile viitoareºi poporul care se va naºted îl va lãuda pe Domnul;

20 pentru cã el a privit din înãlþimi,din locuinþa sa cea sfântã;

Domnul s-a uitat din cer asupra pãmântuluie,21 ca sã asculte suspinul celor închiºi

ºi pentru a-i elibera pe cei condamnaþi la moarte.22 Pentru ca numele Domnului sã fie vestit în Sion

ºi lauda lui în Ierusalim,

d Lit.: poporul care va fi creat (cf. Ps 22,32; Is 43,21). Este o refe-rinþã la poporul care a fost în exil. Acum, este luat din praful umilinþeiîn care fusese aruncat. Nu este vorba numai de o renaºtere spiritu-alã, ca în Ps 51,12, dupã pãcat, ci de o renaºtere globalã: fizicã, spiri-tualã, naþionalã ºi liturgicã.

e Este indicat interesul lui Dumnezeu faþã de popor, lucru careînseamnã ajutor ºi protecþie (cf. Ex 14,24; Ps 14,2; Dt 26,15).

PSALMUL 102 (101) 371

23 când se vor aduna împreunã popoareleºi împãrãþiile,

ca sã-i slujeascã Domnului.24 Mi-a vlãguit pe cale puterea,

mi-a scurtat numãrul zilelor.Am zis: Dumnezeul meu,

25 nu mã lua la jumãtatea zilelor mele;anii tãi sunt din generaþie în generaþie.

26 De la început ai întemeiat pãmântulºi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

27 Ele vor pieri, dar tu rãmâiºi toate se vor învechi ca un veºmânt,ºi le vei schimba ca pe o hainã.

28 Dar tu eºti acelaºiºi anii tãi nu se sfârºescf.

29 Fiii slujitorilor tãi vor avea o locuinþãºi descendenþa lor va rãmâne în siguranþã în faþa tag.

Tonul general al poemului este cel al unei lirici de pro-fundã dezolare, iar la descrierea graficã a chinului perso-nal al unui suferind, este asociatã o rugãciune pentruSionul redus la ruine ºi pentru fiii sãi ajunºi în sclavie. Înultima parte, psalmistul trece la strigãtul individual alcelui care se roagã, bolnav, ars de febrã ºi insultat deduºmani. El îl implorã pe Dumnezeu sã nu-l rãpeascã, lajumãtatea drumului vieþii, ºi sã-l lase sã se bucure de aniitrecãtori ai existenþei.

La origini, probabil, a fost un psalm personal, care cânta, înton de elegie, tragedia naþiunii ºi pe cea proprie. S-a nãscut,

f Versetele 26-28 sunt citate în Evr 1,10-12, dupã LXX, pentru aindica superioritatea transcendentã a lui Cristos asupra tuturorfiinþelor create.

g În loc de: în faþa ta, LXX are: pentru totdeauna.

PSALMUL 102 (101)372

aºadar, ca o lamentaþie individualã, într-o situaþie deextremã gravitate personalã ºi comunitarã. Deºi are untemperament artistic original, caracterizat de o profundãmelancolie, de gust pentru simbolurile provocatoare, de eloc-venþã miºcãtoare, precum ºi de credinþã vibrantã ºi de rea-lism teologic, poetul s-a inspirat din tradiþia poeticã biblicã.Adoptarea psalmului în repertoriul liturgic al templului aprovocat o schimbare de perspectivã. Tema Sionului esteamplificatã, tonul escatologic este accentuat. Filoaneletematice continuã sã strãbatã întreaga compoziþie, de lamotivul scurtimii vieþii umane la veºnicia lui Dumnezeu,de la vulnerabilitatea duºmanilor la posibilitatea eliberãriide moarte, de la individ la comunitate, de la cerere la spe-ranþã. Putem spune, deci, cã psalmul 102 (101) este un textunitar ºi viu, care a crescut o datã cu trecerea istoriei ºiînviorarea speranþei lui Israel.

Scrisoarea cãtre Evrei (1,10-12) îi atribuie lui Cristos,Fiul lui Dumnezeu, versetele 26-28 din psalm, recunoscândsuperioritatea lui asupra tuturor realitãþilor, pentru cã elesunt create de el ºi pentru cã el este veºnic, pe când cerurileºi pãmântul sunt destinate sã piarã.

O tradiþie creºtinã veche a meditat acest psalm ca fiindrugãciunea lui Cristos în timpul pãtimirii sale. LamentaþiaDomnului care suferã se transformã, pe neprevãzute, într-uncânt de speranþã ºi de recunoºtinþã pentru mântuirea ce seîntrezãreºte. Mântuirea Sionului este rodul pãtimirii luiCristos. Învierea lui este eliberarea noastrã; înãlþarea luieste promovarea noastrã.

Pãtimirea lui Cristos, din care se naºte lumea cea nouã,nu s-a terminat. Lamentaþia psalmului este acum pe buzeleBisericii: „Suntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile,dar nu striviþi; suntem în cumpãnã, dar nu disperaþi; per-secutaþi, dar nu abandonaþi; doborâþi, dar nu uciºi.Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isus, casã se arate ºi viaþa lui Isus în trupul nostru” (2Cor 4,8-10).

PSALMUL 102 (101) 373

Biserica recitã acest psalm pentru a obþine de la Dum-nezeu iertarea pãcatelor. Adevãrata cauzã a mizeriei umaneeste pãcatul ºi singurul mod pentru a ne rãscumpãra con-stã în asumarea suferinþei cauzate de pãcat, ca ispãºirepentru pãcatele comise.

Împãrþirea: titlu (v. 1); lamentaþie individualã pentrusuferinþa proprie (v. 2-12); lamentaþie pentru suferinþanaþionalã (v. 13-23); reluarea lamentaþiunii individualepentru suferinþa proprie (v. 24-28); încheierea generalã alamentaþiunii (v. 29).

PSALMUL 102 (101)374

PSALMUL 103 (102)Bunãtatea lui Dumnezeu

1 Al lui David.

Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnulºi tot ce este în mine

sã binecuvânteze numele sãu cel sfânt!2 Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul

ºi nu uita nicicând de binefacerile sale.3 El îþi iartã toate pãcatele

ºi te vindecã de orice boalãa.4 El îþi scapã viaþa din adâncb

ºi te încununeazãc cu îndurare ºi iubire;5 el îþi saturã cu bunãtãþi bãtrâneþea

ºi te face sã întinereºti iarãºi ca vulturul.6 Domnul face dreptate ºi judecatã dreaptã

tuturor celor care suferã nedreptatea.7 El a fãcut cunoscute lui Moise cãile sale

ºi faptele sale minunate fiilor lui Israel.8 Domnul este îndurãtor ºi milostiv,

el este îndelung rãbdãtor ºi plin de îndurare.9 El nu dojeneºte la nesfârºit,

nici nu poartã pe veci mânie.10 El nu ne rãsplãteºte dupã greºelile noastre,

nici nu ne pedepseºte dupã fãrãdelegile noastred.

a Boala, la fel ca ºi nenorocirea erau considerate ca pedeapsã pen-tru pãcat (cf. 1Rg 16,19; 2Rg 24,3; Ier 7,19; Tob 12,10; Înþ 1,16).

b Prin adânc este indicat ºeolul, împãrãþia umbrelor.c Te încununeazã. Imaginea duce cu gândul la demnitatea regalã

ºi la bunãstarea legatã de aceastã demnitate.d Afirmaþia depãºeºte schema tradiþionalã a rãsplãtirii retributive.

11 Cât sunt de sus cerurile faþã de pãmânt,tot atât de mare este mila sa faþã de cei care se tem de el.

12 Cât de departe este rãsãritul de apus,atât de mult îndepãrteazã de la noi pãcatele noastree.

13 Aºa cum un tatã îºi iubeºte copiii,aºa îi iubeºte Domnul pe cei care se tem de elf.

14 Cãci el ºtie din ce am fost fãcuþiºi nu uitã cã suntem þãrânã.

15 Zilele omului sunt ca iarba,el înfloreºte ca floarea câmpului.

16 Când suflã vântul, ea dispare,nici locul în care a stat nu se mai cunoaºte.

17 Dar mila Domnului rãmâne fãrã încetarepeste cel care se teme de elºi dreptatea lui peste copiii copiilor lor,

18 peste cei care pãzesc legãmântul sãuºi îºi aduc aminte de poruncile lui,

ca sã le împlineascã.19 Domnul ºi-a aºezat în ceruri tronul sãu,

stãpânirea sa se întinde peste toate.20 Binecuvântaþi pe Domnul, toþi îngerii lui,

voi, cei puternici, care împliniþi poruncile saleascultând de glasul cuvântului sãu.

21 Binecuvântaþi-l pe Domnul, toate oºtirile sale,slujitorii lui, care împliniþi voinþa lui!

e Versetele 7-12 sintetizeazã intervenþiile lui Dumnezeu în folosulpoporului oprimat, de pe timpul lui Moise, cãruia Domnul i-a revelatplanul sãu de eliberare din sclavia egipteanã (cf. Ex 3,7-10; 33,13).

f Prin imaginile spaþiale ale dimensiunii verticale (v. 11 – cât suntde sus cerurile faþã de pãmânt) ºi ale celei orizontale (v. 12 – cât dedeparte este rãsãritul de apus) ºi prin imaginea profunzimiipãrinteºti (v. 13 – aºa cum un tatã îºi iubeºte copiii; cf. ºi Dt 32,6;Os 11,1-11; Is 64,7; Ier 3,19.22), psalmistul descrie intensitatea iubi-rii pline de îndurare a lui Dumnezeu.

PSALMUL 103 (102)376

22 Binecuvântaþi-l pe Domnul, toate lucrãrile lui,în tot locul stãpânirii sale!Binecuvânteazã-l, suflete al meu, pe Domnul!

Este o „binecuvântare” de cea mai înaltã þinutã teologicãºi a fost întotdeauna consideratã una dintre perlele psal-tirii. Popularitatea acestui psalm este atestatã de faptul cãfãcea parte din liturgia sinagogalã pentru ziua de Kippur,datoritã simþului viu ºi pasional al pãcatului ºi al iertãrii,de faptul cã-l întâlnim de mai multe ori la Qumran, de fap-tul cã a fost introdus în liturgia celui de-al doilea templu cao cântare a lucrãrii istorico-etice a lui Dumnezeu, de faptulcã iudaismul l-a primit ca pregãtire pentru recitarea rugã-ciunii Shema‘ Israel, de faptul cã toatã tradiþia creºtinã l-apreluat ºi de faptul cã mulþi artiºti se îndreaptã cu încre-dere spre el. Mercier scria, în 1956, cã în psalmul 103 (102)avem, cu cinci secole de anticipare, cea mai frumoasãparafrazã a motto-ului celebru al lui Ioan: „Dumnezeu esteiubire”.

Vedem în mod clar puterea spiritualã ºi umanã a acesteipoezii, unul dintre cele mai frumoase poeme ale Psaltirii,fie pentru înãlþimea ideilor ºi delicateþea sentimentelor, fiepentru nobleþea ºi eleganþa exprimãrii. Deºi rãmâne fidelcadrului teologic clasic, îl depãºeºte, ignorând orice formãîngustã; deºi aratã câteva trãsãturi de cronologie ºi istorieprecisã, se prezintã cu o tonalitate aproape atemporalã,dovedindu-se ca o Cântare a Cântãrilor a bunãtãþii ºi aiubirii lui Dumnezeu; deºi este personal, în accentele laudeisale, poetul ºtie sã depãºeascã graniþele înguste ale sfereipersonale ºi ne duce la considerarea ºi contemplarea com-portamentului divin, în favoarea poporului ales ºi a umani-tãþii, în general; deºi este extrem de sensibil la fragilitatearadicalã a omului ºi la pãcãtoºenia lui, psalmistul ºtie sã-lapropie de bucuria iertãrii, fãcând în aºa fel încât portretullui Dumnezeu sã fie mai mult acela al unui tatã decât al

PSALMUL 103 (102) 377

unui stãpân, sã fie mai mult cel al iubirii decât cel al drep-tãþii. Este, în totalitatea lui, expresia miºcãtoare a recu-noºtinþei pãcãtosului în faþa imensitãþii afecþiunii paternea Dumnezeului sãu.

Bunãtatea ºi iubirea lui Dumnezeu, mântuitorul nostru,au apãrut, pentru noi, în Cristos Isus. În el „avem rãscum-pãrarea prin sângele sãu, iertarea pãcatelor dupã bogãþiaharului sãu, pe care l-a revãrsat cu prisosinþã asupra noas-trã în toatã înþelepciunea ºi priceperea” (Ef 1,7-8).

Sfânta Fecioarã Maria repetã cuvintele acestui psalm înimnul Magnificat.

În liturgia Bisericii, imnul milostivirii lui Dumnezeu adevenit imnul lui Isus Cristos, în care s-au întrupat toatebinefacerile divine enumerate în psalm. Mulþumirea esterecunoºtinþa cã ceea ce suntem, din ce trãim, ce se întâm-plã în viaþa noastrã ºi în afara ei este darul lui Dumnezeu.Expresia cea mai înaltã a mulþumirii ne este datã deCristos în Euharistie. În ea, Cristos ne asociazã la mulþu-mirea pe care el o aduce Tatãlui.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); prima binecuvântare (v. 1b-3);cântarea iubirii ºi a iertãrii (v. 4-10); cântarea iubirii ºi afragilitãþii (v. 11-16); milostivirea lui Dumnezeu faþã decredincioºi (v. 17-19); a doua binecuvântare (v. 20-22).

PSALMUL 103 (102)378

PSALMUL 104 (103)

Minunãþiile creaþiei

1 Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul!

Doamne, Dumnezeul meu,tu eºti nemãrginit de mare.

Tu eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie,2 învãluit în luminã ca într-o hainã!

Tu întinzi cerurile ca pe un cort,3 îþi aºezi pe ape lãcaºurile talea,

îþi faci carul din norib,umbli pe aripile vântului;

4 tu faci din suflãrile de vânt mesageri ai tãiºi din flãcãrile focului slujitori ai tãic.

5 Tu ai aºezat pãmântul pe temeliile saled,ca sã nu se clatine în veci ºi de-a pururi.

6 Tu l-ai acoperit cu abisulcum l-ai acoperi cu o hainã;

ºi apele stãteau pânã deasupra munþilor.

a Îþi aºezi pe ape lãcaºurile tale (cf. Ps 29,10). Este vorba de apelesuperioare despãrþite, în cosmogonia biblicã, de cele inferioare prinfirmament (cf. Gen 1,6-8).

b Metafora lui Dumnezeu care cãlãtoreºte pe nori aparþine tradiþieicanaaneene ºi celei ugaritice (cf. Dt 33,26; Is 19,1; Ps 68,5). Noriisunt un element teofanic ambivalent: pe de o parte, exprimã tran-scendenþa lui Dumnezeu (Ex 16,10; 19,9; Lev 16,2; Dan 7,13), pe dealtã parte, imanenþa lui Dumnezeu în lume; întrucât sunt purtãtoride ploaie, exprimã lucrarea de rodire a apei.

c Acest verset este citat în NT în Evr 1,7.d Dupã cosmogonia biblicã, pãmântul se prezintã ca o platformã

care se sprijinã pe coloane solide înfipte în abis (cf. Iob 26,7; 38,4-6).

7 La ameninþarea ta, ele fug,la glasul tunetului tãu, sunt cuprinse de groazã;

8 se suie pe munþi ºi se coboarã în vãi,spre locul pe care l-ai statornicit pentru ele.

9 Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece,nici nu se vor întoarce sã acopere pãmântul.

10 Tu faci sã þâºneascã izvoarele în vãiºi ele se strecoarã printre munþi.

11 Ele adapã toate vieþuitoarele câmpului,asiniie sãlbatici setea ºi-o potolesc.

12 Pãsãrile cerului locuiesc deasupra lorºi dintre ramuri îºi înalþã glasul lor.

13 Tu laºi sã cadã din lãcaºurile tale ploaie peste munþi;tu saturi pãmântul cu rodul lucrãrilor tale.

14 Tu faci sã creascã iarbã pentru viteºi verdeþuri în folosul omului,

ca el sã scoatã hranã din pãmânt:15 vinul care înveseleºte inima omului,

untdelemnul care face sã strãluceascã faþa saºi pâinea care întãreºte inima omului.

16 Se saturã copacii Domnului,cedrii Libanului, pe care el i-a plantat.

17 În ei, pãsãrile îºi fac cuibiar barzaf îºi are locuinþa în chiparoºi.

18 Munþii cei înalþi sunt pentru cerbi,iar stâncile sunt adãpost pentru iepuri.

19 El a fãcut luna, ca sã arate timpurileºi soarele, care ºtie unde sã apunã.

e Asinul este un animal sãlbatic din Siria ºi Palestina, puternic ºidoritor de libertate. Este greu de domesticit. În Sfânta Scripturã,este considerat ca simbol al forþei ºi al rebeliunii.

f Barza este numitã în Biblie pioasã. Acelaºi apelativ îl primeºte ºila autorii latini ºi greci. Aspectul cel mai lãudat la barzã este dedi-carea plinã de grijã faþã de pui.

PSALMUL 104 (103)380

20 Tu aduci întunericul ºi se face noapte:atunci miºunã toate fiarele pãdurii,

21 puii de lei rag în cãutare de pradãºi cer hrana lor de la Dumnezeu.

22 Când rãsare soarele, se întorcºi se duc la culcare în vizuini.

23 Atunci iese omul la lucrarea luiºi la munca lui, pânã seara.

24 Cât de numeroase sunt lucrãrile tale, Doamne:toate le-ai fãcut cu înþelepciune;pãmântul este plin de creaturile tale.

25 Iatã marea întinsã ºi largã:într-însa miºunã fiinþe fãrã numãr,vieþuitoare mici ºi mari;

26 pe ea plutesc corãbii,în ea este Leviatanul,

pe care l-ai fãcut ca sã se joace într-însag.27 Toate aºteaptã de la tine,

ca sã le dai hranã la vreme potrivitãh.28 Tu le dai hranã, iar ele o adunã,

tu îþi deschizi mâna ºi ele se saturã de bunãtãþi.29 Dacã îþi ascunzi faþa, ele îºi pierd puterea,

dacã le iei suflarea, ele morºi se întorc în þãrânã.

30 Tu îþi trimiþi Duhul tãu ºi ele vor fi create,ºi vei reînnoi faþa pãmântuluii.

g Marea este descrisã ca întinsã ºi largã (lit.: largã de mâini) fie însensul cã nu poate fi cuprinsã cu braþele, fie în sensul cã braþele salenu au limite perceptibile. Leviatanul, monstrul antic, a fost îmblân-zit de Dumnezeu ºi a devenit obiectul sãu de joacã (cf. Ps 74,14;Iob 40,27–41,26).

h Este un antropomorfism în care ºi animalele sunt vãzute în starede rugãciune, cerând hranã de la Domnul.

i Este indicatã dependenþa totalã de Dumnezeu a realitãþilor cre-ate: viaþa ºi moartea sunt în mâinile lui (cf. Iob 12,10; 33,4).

PSALMUL 104 (103) 381

31 Slava Domnului sã rãmânã în veci!Sã se bucure Domnul de lucrãrile sale!

32 El priveºte spre pãmânt ºi acesta se cutremurã;se atinge de munþi ºi ei fumegã.

33 Voi cânta Domnului cât voi fi,voi cânta din strune Dumnezeului meu cât voi trãi.

34 Sã ajungã cântecul meu pânã la el,iar eu mã voi bucura în Domnul!

35 Sã piarã pãcãtoºii de pe pãmântºi cei rãi sã nu mai fie!

Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! Aleluia.

Acest poem este, cu siguranþã, o operã de artã demnã dea intra în literatura de cel mai înalt nivel, din toate tim-purile. Creatorul, creaturile ºi omul îºi gãsesc locul lor într-opanoplie multicolorã ºi sãrbãtoreascã, din care sunt elimi-naþi paraziþii, adicã pãcãtoºii. Este o cântare ºi un plan dearmonie. Psalmistul nu contemplã lucrarea creaþiei cuochiul omului de ºtiinþã sau al unui estetician, ci cuprivirea profetului care simte cã în spatele figurii exte-rioare a lucrurilor palpitã un mister divin, ºi-l descoperã, înacesta, pe cel care, cu puterea lui veºnicã ºi cu înþelepciune,a dat lucrurilor o existenþã ordonatã, bogatã ºi plinã deviaþã, în cea mai surprinzãtoare varietate. În aceastã per-spectivã, Dumnezeu este, fãrã încetare, aplecat asupra crea-turilor sale, chiar ºi asupra celor microscopice, le urmã-reºte, le îngrijeºte ºi le iubeºte.

În psalm, creaþia ne apare cu prospeþimea ºi puritatealuminoasã a clipei în care a ieºit din mâinile lui Dumnezeu.Prezenþa lui este pretutindeni ºi acþiunea lui se desfãºoarã,seninã ºi puternicã, în orice colþ al universului. Sub impul-sul acþiunii divine, universul vibreazã ca un instrumentmuzical ºi motivele sale se întrepãtrund, în chipul cel maivariat, pentru a forma o armonie universalã. Psalmistul

PSALMUL 104 (103)382

culege aceastã cântare a universului, în inteligenþa ºi îninima sa, ºi îi dã un suflet, care face din toatã creaþia unimn conºtient, de recunoºtinþã ºi de laudã, închinat celuicare dã ºi reînnoieºte încontinuu viaþa, în creaturile sale.

Omul abia cã este amintit, dar este suficient pentru avedea cã el este punctul de referinþã al întregii creaþii.Prezenþa lui în lume este aceea a unui suveran ºi aceea aunui mediator. El este oglinda cea mai fidelã a lui Dum-nezeu în lume, dar ºi reprezentantul lui. Dacã existenþa luipoate fi definitã ca o relaþie cu Dumnezeu, existenþa crea-turilor este definitã în relaþie cu omul: „Toate sunt alevoastre: fie lumea, fie viaþa, fie moartea, fie cele prezente,fie cele viitoare: toate sunt ale voastre, iar voi sunteþi ai luiCristos, iar Cristos al lui Dumnezeu” (1Cor 3,21-23).

Poemul începe cu o invitaþie la a-l lãuda pe Dumnezeu.Apoi, creaturile trec pe dinaintea psalmistului, transfigu-rate, într-o viziune de cea mai înaltã poezie, în care se parecã mãreþia lui Dumnezeu, creatorul lucrurilor, se revarsã îninima extaziatã a poetului. Înþelepciunea lui Dumnezeueste, cu adevãrat, mare ºi vrednicã de admiraþie. Ieºite dinmâna lui Dumnezeu, toate creaturile continuã sã pri-meascã de la el susþinerea necesarã pentru viaþã. Dacãle-ar lipsi duhul lui Dumnezeu, ele ar pieri. Duhul luiDumnezeu este principiul de viaþã ºi de reînnoire continuãpentru întregul univers.

Revelaþia Noului Testament aprofundeazã cunoaºtereanoastrã despre misterul creaþiei. Creaþia îºi are fundamen-tul, mântuirea ºi desãvârºirea în Cristos: „Totul a fostfãcut prin el ºi în afarã de el nu a fost fãcut nimic din ceeace existã” (In 1,3). Cuvântul lui Dumnezeu, „strãlucireagloriei Tatãlui” (Evr 1,3), a lãsat în creaturi un reflex dinlumina lui. Cristos priveºte lucrurile pe care le-a creat cu oiubire infinitã ºi le asumã în slujirea tainelor sale. Toatãliturgia se împlineºte prin semne vizibile, prin care se ali-menteazã, se fortificã ºi se exprimã credinþa. În mâinile lui

PSALMUL 104 (103) 383

Cristos, realitãþile lumii au devenit izvoare de viaþã veº-nicã, aºa cum este apa pentru Botez, pâinea ºi vinul pentruEuharistie, untdelemnul ºi balsamul pentru sfânta crismã.

Împãrþirea: invitatoriu (v. 1a); cerul (v. 1b-4); pãmântul(v. 5-18); timpul (v. 19-23); o concluzie în formã de imn(v. 24); marea (v. 25-26); recapitulare: fiinþele vii în mâna luiDumnezeu (v. 27-30); concluzie sub formã de imn (v. 31-35a);invitatoriu (v. 35b).

PSALMUL 104 (103)384

PSALMUL 105 (104)

Lucrãrile lui Dumnezeu în istoria Israelului

1 Lãudaþi-l pe Domnul, preamãriþi numele lui!Faceþi cunoscute printre popoare

faptele sale minunate!2 Cântaþi-i, cântaþi imnuri de bucurie!

Meditaþia la toate minunile sale!3 Lãudaþi-vã cu numele lui cel sfânt!

Sã se bucure inima celor care îl cautã pe Domnul!4 Alergaþi la Domnul ºi la ajutorul lui,

cãutaþi întotdeauna faþa lui!5 Aduceþi-vã aminte de semnele minunate

pe care le-a fãcut,de minunile sale ºi de judecãþile gurii lui.

6 Voi, urmaºii lui Abraham, slujitorul lui,voi, copiii lui Iacob, alesul lui,

7 el, Domnul, este Dumnezeul nostru;hotãrârile lui sunt lege pentru tot pãmântulb.

8 El îºi aduce aminte totdeauna de legãmântul sãu,de cuvântul pe care l-a dat pentru mii de generaþii,

9 de promisiunea fãcutã lui Abraham,de jurãmântul pe care l-a fãcut lui Isaac,

a Cuvântul meditaþi înseamnã murmuraþi ºi indicã aspectul publical meditaþiei, care presupune o comunicare cu alþii. Faptele minunateale Domnului nu trebuie numai lãudate, ci devin obiect al reflecþiei.

b Este profesiunea de credinþã în Domnul, unicul Dumnezeu al luiIsrael, care este motivarea invitaþiei la laudã ºi comportã ºirecunoaºterea stãpânirii universale pe care el o realizeazã cu drep-tate.

10 ºi pe care l-a fãcut lege pentru Iacob,legãmânt veºnic pentru Israel,

11 zicând: „Þie îþi dau pãmântul Canaanului,partea ta de moºtenire”.

12 Pe când erau în numãr mic,puþini ºi strãini acolo,

13 ºi mergeau de la un neam la altul,dintr-un regat la un alt popor,

14 nu a îngãduit nimãnui sã-i asupreascãºi de dragul lor a pedepsit ºi regi:

15 „Nu vã atingeþi de cei unºi ai meiºi nu le faceþi rãu profeþilor mei!”c

16 Domnul a trimis foamete asupra þãriiºi i-a lãsat fãrã hranãd.

17 A trimis înaintea lor un bãrbate, pe Iosif,care a fost vândut ca sclav.

18 I-au strâns picioarele în obezi,i-au pus lanþuri la gât,

19 pânã când profeþia lui s-a împlinit,pânã când cuvântul Domnului i-a dat dreptate.

c Numai aici, în Biblie, patriarhii sunt numiþi cei unºi ºi profeþiimei. De fapt, ei sunt sub protecþia lui Dumnezeu, pentru cã lor li s-arevelat ºi sunt profeþi pentru cã sunt purtãtorii de cuvânt ai luiDumnezeu în lume. Abraham este numit în mod explicit profet decãtre Abimelec (cf. Gen 20,7) ºi în Gen 15,1-6 este descris cu trãsãturide profet.

Versetele 1-15 corespund v. 8-22 din imnul din 1Cr 16,8-36, în con-textul transportãrii ºi instalãrii arcei alianþei la Ierusalim.

d Lit.: a fãrâmat orice baston de pâine. Este o expresie care indicãlipsa totalã de pâine. Cuvântul ebraic se poate referi la bastonul cucare se bate grâul în arie (cf. Is 28,27; Jud 6,11; Rut 2,17) sau sereferã la lopata cu care se scoate pâinea din cuptor (cf. Os 7,4.7.8),sau la bastonul în care erau introduºi colacii pentru a fi transportaþi.

e Se subliniazã aspectul providenþial al istoriei. Dumnezeu esteacela care îl conduce ºi îl trimite pe Iosif slujindu-se de rãutatea ºiinvidia fraþilor lui.

PSALMUL 105 (104)386

20 Atunci, regele a trimis sã-i scoatã lanþurileºi stãpânitorul popoarelor l-a eliberat;

21 l-a pus stãpân peste casa luiºi mai-mare peste toatã bogãþia lui,

22 ca sã-i instruiascã pe principii sãi dupã inima lui,sã-i înveþe înþelepciunea pe bãtrânii lui.

23 ªi a intrat Israel în Egiptºi Iacob a locuit în pãmântul lui Ham.

24 ªi poporul sãu a crescut foarte mult,l-a fãcut mai puternic decât duºmanii lui.

25 Acestora le-a schimbat inimaºi au urât poporul lui,s-au purtat miºeleºte cu slujitorii sãi.

26 L-a trimis pe slujitorul sãu, Moise,ºi pe Aron, pe care ºi l-a ales;

27 a fãcut prin ei semne minunate,a sãvârºit minuni în þara lui Ham.

28 A trimis întuneric ºi s-a fãcut beznã,dar n-au luat seama la cuvintele lui.

29 Le-a prefãcut apele în sângeºi a ucis peºtii lor.

30 Þara lor a forfotit de broaºtepânã la locuinþele regilor ei.

31 El a poruncit ºi au venit roiuri de muºteºi þânþari în toatã þara lor.

32 În loc de ploaie, le-a dat grindinã,flãcãri de foc în þinutul lor.

33 A lovit viile ºi smochinii lorºi a sfãrâmat copacii din hotarele lor.

34 El a poruncit ºi au venit lãcusteºi omizi fãrã numãr.

35 ªi au mâncat toatã iarba de pe pãmântul lorºi au mistuit roadele câmpului.

PSALMUL 105 (104) 387

36 Au lovit pe toþi întâii-nãscuþi din þara lor,toatã pârga puterii lorf.

37 I-a scos pe ei încãrcaþi cu argint ºi aurºi nu se afla nici un infirm în triburile lor.

38 S-a bucurat Egiptul la plecarea lor,cãci cãzuse spaimã asupra lor.

39 A întins un nor ca sã-i ocroteascãºi un foc sã le lumineze noaptea.

40 Au cerut ºi le-a trimis prepeliþeºi i-a sãturat cu pâine din ceruri.

41 A deschis stânca ºi au izvorât apecare s-au revãrsat ca un râu în pãmânt uscat,

42 pentru cã ºi-a adus aminte de cuvântul sãu cel sfântdat lui Abraham, slujitorul sãug.

43 L-a scos pe poporul sãu cu veselie,pe aleºii sãi în mijlocul strigãtelor de bucurieh.

44 ªi le-a dat lor pãmânturile naþiunilorºi au pus stãpânire pe rodul muncii popoarelori,

45 ca sã pãzeascã poruncile luiºi sã þinã legile lui. Aleluia.

f Plãgile descrise în v. 28-36 diferã în ordine ºi în numãr, atât decele din Ps 78,44-51, unde sunt prezentate numai ºapte, cât ºi de celedin Ex 7–12, unde sunt descrise zece. Textul nostru prezintã opt din-tre acestea ºi se pare cã face apel la o tradiþie mai veche.

g Este o nouã subliniere a fidelitãþii lui Dumnezeu care respectãalianþa.

h Este sintetizatã aici istoria eliberãrii ºi a libertãþii poporuluiales. Este subliniatã, în special, bucuria care face aluzie la imnul vic-toriei din Ex 15,1-21 ºi se referã la toatã experienþa eliberãrii pânã laintrarea în Þara Promisã.

i Pãmântul ocupat de israeliþi nu este rodul meritelor sau alcuceririi prin luptã, ci este darul gratuit al lui Dumnezeu.

PSALMUL 105 (104)388

Acest psalm este o compoziþie didacticã, în stil imnic, aistoriei sacre a Israelului. A fost folosit în liturgia de la tem-plu, dupã cum reiese din tonul primelor opt versete ºi defaptul cã este introdus, de Cartea întâi a Cronicilor 16, caun imn de sãrbãtoare pentru transferarea arcei alianþei pemuntele Sion. Psalmul este o reevocare a operelor sãvârºitede Dumnezeu în istoria Israelului, din timpul lui Abrahampânã la intrarea în Þara Promisã. Tema de fond este aceeacã Dumnezeu este protagonistul ºi dirijorul acestei istorii:din iniþiativa sa, încheie alianþa cu Abraham ºi cu descen-denþa lui; alege ºi conduce oamenii, care trebuie sã cola-boreze cu el, pentru împlinirea promisiunilor; dirijeazãtoate evenimentele spre împlinirea planului lui de mân-tuire; sãvârºeºte minuni pentru a dãrui Israelului o þarã încare sã poatã rãmâne fidel lui Dumnezeu, prin împlinirealegii sale, în aºteptarea lui Mesia.

Centrul vital al istoriei lui Israel sunt evenimentele dintimpul exodului. Dumnezeu cheamã poporul dintr-un con-flict cu forþele care îl þin sclav ºi, prin nenumãrate inter-venþii ºi minuni, inaugureazã în mod minunat istoriaIsraelului în lume. Celebrarea anualã a Paºtelui va fi ochemare continuã la acest început glorios al istorieipoporului ales ºi o garanþie cã Dumnezeu confirmã ceea cea început atunci, menþinând fidelitatea faþã de promisiuniºi considerându-l ºi acum pe Israel ca predilectul sãu,chemat sã colaboreze la planul mântuirii universale.Concluzia pe care o trage psalmul este aceasta: Dumnezeua rãmas fidel promisiunilor fãcute, aºadar ºi poporul tre-buie sã fie fidel faþã de Dumnezeu ºi faþã de legile lui, pen-tru a nu deveni nedemn de alegerea divinã.

Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac ºi Dum-nezeul lui Iacob, Dumnezeul care ºi-a descoperit numele luiMoise ºi a eliberat poporul evreu din Egipt este ºi Dum-nezeul nostru. Cuvântul care le-a vorbit lor este acelaºiCuvânt care s-a revelat ºi s-a întrupat în Cristos. El ne

PSALMUL 105 (104) 389

învaþã, în evanghelie, cu privire la semnificaþia evenimen-telor istoriei.

Alianþa iniþiatã de Dumnezeu cu patriarhii ºi cu Moiseîºi are sigiliul veºnic în sângele lui Cristos ºi, în el, ne-a reve-lat ºi ne-a fãcut pãrtaºi la conþinutul sãu spiritual. Vãlulsemnelor, care forma înveliºul exterior, a cãzut, iar noi sun-tem astãzi în posesia realitãþilor interioare ale harului ºiale comuniunii cu Dumnezeu. Evenimentele care au însoþitîncheierea pactului cu Israelul rãmân, pentru noi, o prefigu-rare ºi o garanþie a acþiunii salvatoare pe care Dumnezeune-o propune, acum, în Cristos Domnul.

Planul mântuirii noastre ºi iniþiativa pregãtirii ei, a dez-voltãrii ºi a împlinirii sale îi aparþin, în mod absolut, numailui Dumnezeu.

Psalmul ne conduce la contemplarea acþiunii minunate alui Dumnezeu, care îºi alege colaboratorii sãi ºi dispuneevenimentele vieþii lor în aºa fel încât „el îndreaptã toatespre bine celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adicã celor caresunt chemaþi dupã planul lui. Cãci pe cei pe care i-a cunos-cut de mai înainte, de mai înainte i-a ºi hotãrât sã fieasemenea chipului Fiului sãu, aºa încât el sã fie primul nãs-cut între mulþi fraþi” (Rom 8,28-29).

Împãrþirea: marele invitatoriu (v. 1-7); marele crez istoric(v. 8-45): patriarhii (v. 8-15), Iosif (v. 16-22), plãgile dinEgipt (v. 23-36), exodul ºi trecerea prin pustiu (v. 37-43),dãruirea Þãrii Promise (v. 44-45).

PSALMUL 105 (104)390

PSALMUL 106 (105)

Fidelitatea divinã ºi infidelitatea Israelului

1 Aleluia. Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun,veºnicã este îndurarea lui!

2 Cine va putea istorisi faptele minunate ale Domnului?Cine va putea face cunoscutã toatã slava lui?

3 Fericiþi sunt cei care pãzesc legea,cei care înfãptuiesc întotdeauna dreptatea.

4 Aminteºte-þi de noi, Doamne,din iubire faþã de poporul tãu,viziteazã-nea cu mântuirea ta,

5 ca sã vedem fericirea aleºilor tãi,sã ne bucurãm de bucuria poporului tãuºi sã ne mândrim cu moºtenirea ta.

6 Noi am pãcãtuit împreunã cu pãrinþii noºtrib;am sãvârºit rãul, am sãvârºit nelegiuirea.

7 Pãrinþii noºtri, în Egipt, n-au înþeles minunile tale,nu ºi-au amintit de mulþimea îndurãrilor tale,ci s-au rãzvrãtit la mare, la Marea Roºie.

8 Dar el i-a mântuit de dragul numelui sãu,pentru a-ºi face cunoscutã puterea.

9 A ameninþat Marea Roºie ºi ea a secatºi i-a trecut prin adâncuri ca prin pustiu.

a Aceste douã imperative subliniazã starea de urgenþã. Amintirealui Dumnezeu este eficace ºi puternicã (cf. Ps 105,8.42), pentru cãaduce mântuirea. Amintirii lui Dumnezeu (v. 4 ºi 45) i se opune fap-tul cã pãrinþii nu-ºi aduc aminte (v. 7) ºi uitã (v. 13 ºi 21).

b Mãrturisirea pãcatelor pãrinþilor din v. 4-46 urmeazã, în liniimari, schema teologicã biblicã: pãcat-pedeapsã, rugãciune-iertare,care se gãseºte în Jud 2 (schema deuteronomistã).

10 I-a mântuit din mâna celor care îi urauºi i-a rãscumpãrat din mâna duºmanului.

11 Apele i-au acoperit pe duºmanii lor,nici unul dintre ei nu a scãpat.

12 Atunci ei au crezut în cuvântul luiºi au cântat lauda sa.

13 Au uitat curând însã lucrãrile Domnuluiºi n-au aºteptat împlinirea planului sãu.

14 Li s-a aprins pofta în pustiuºi l-au pus pe Dumnezeu la încercare, în pãmânt uscat.

15 El le-a împlinit cerereaºi a dat saþietate sufletelor lor.

16 În tabãrã, au fost geloºi pe Moiseºi pe Aron, cel consacrat Domnului.

17 Pãmântul s-a deschis ºi l-a înghiþit pe Datanºi a acoperit grupul lui Abiram.

18 S-a aprins foc împotriva grupului lor:flacãra lui i-a mistuit pe rãzvrãtiþi.

19 ªi au fãcut un viþel în Horeb,s-au închinat înaintea unui chip turnat

20 ºi au schimbat gloria lorcu chipul unui bou care mãnâncã iarbã.

21 Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit,care a fãcut lucruri mari în Egipt,

22 minuni în þara lui Ham,semne minunate la Marea Roºie.

23 El hotãrâse sã-i nimiceascã,dacã n-ar fi fost Moise, alesul sãu,

sã iasã la trecãtoarec înaintea luipentru a abate mânia lui, ca sã nu-i distrugã.

c Rugãciunea de mijlocire a lui Moise (Ex 32,11-14) este descrisãplastic prin imaginea eroului curajos care se plaseazã chiar în loculpe unde duºmanul a reuºit sã spargã zidul.

PSALMUL 106 (105)392

24 Au refuzat pãmântul desfãtãrii,nu s-au încrezut în cuvântul lui.

25 Au murmurat în corturile lor,n-au ascultat glasul Domnului.

26 Iar el ºi-a ridicat mâna asupra lor,ca sã-i doboare în pustiu

27 ºi sã piardã descendenþa lor printre neamuriºi sã-i împrãºtie prin þinuturi.

28 Ei l-au slujit pe Baal-Peorºi au mâncat din jertfele morþilord.

29 L-au provocat prin faptele lorºi a izbucnit ciuma printre ei.

30 S-a ridicat Pinhase ºi a fãcut judecatã,ciuma a încetat

31 ºi i s-a socotit aceasta ca dreptate,din generaþie în generaþie pentru totdeauna.

32 L-au mâniat ºi la apele din Meribaºi Moise a fost pedepsit din cauza lorf,

33 cãci i-au amãrât sufletul,încât buzele lui au vorbit cu nesocotinþã.

34 N-au nimicit popoarele,aºa cum le poruncise Domnul.

d Este vorba de consumul cãrnii jertfite idolilor care nu existã,sunt morþi. Expresia îmbinã dezgustul religios cu cel natural prinimaginea necrofagiei.

e LXX ºi Vg au Finees în loc de Pinhas. Pinhas era nepotul lui Aroncare i-a lovit pe cei vinovaþi ºi în felul acesta a pus stavilã mâniei luiDumnezeu care era gata sã se reverse asupra Israelului. În aceastãsituaþie a acþionat ca un mijlocitor, asemenea lui Moise (cf. Num11,2; 21,7) ºi acest act i-a fost socotit ca faptã bunã.

f Episodul în sine este neclar. Fãrã sã nege vinovãþia lui Moise,psalmistul încearcã sã atenueze responsabilitatea lui prezentândprovocarea poporului ca fiind determinantã (v. 33).

PSALMUL 106 (105) 393

35 Ei s-au amestecat cu neamurile pãgâneºi au învãþat faptele lor.

36 Au slujit la idolii lor,care au devenit pentru ei capcanã.

37 ªi-au jertfit fiii ºi fiicele la idoli.38 Au vãrsat sânge nevinovat,

sângele fiilor ºi fiicelor lor,pe care i-au jertfit idolilor din Canaan,

ºi s-a pângãrit pãmântul cu sânge.39 S-au întinat prin faptele lor,

s-au prostituat prin obiceiurile lor.40 Atunci, Domnul s-a aprins de mânie

împotriva poporului sãu,i s-a fãcut silã de moºtenirea sa;

41 i-a dat în mâna neamurilor pãgâneºi cei ce îi urau au stãpânit peste ei,

42 i-au subjugat duºmaniiºi au fost supuºi sub mâna lor.

43 De mai multe ori i-a eliberat,dar ei s-au arãtat împietriþi în rãzvrãtirea lorºi au fost doborâþi pentru nelegiuirile lor.

44 Totuºi, s-a uitat la strâmtorarea lor,când le-a auzit plângerea.

45 ªi-a amintit de legãmântul sãu cu eiºi s-a îndurat de ei dupã mulþimea milei saleg.

46 I-a fãcut sã afle îndurarela toþi cei care îi luaserã în robie.

47 Mântuieºte-ne, Doamne, Dumnezeul nostru,ºi adunã-ne dintre neamurile pãgâne,

ca sã preamãrim numele tãu cel sfântºi sã ne mândrim lãudându-te pe tine.

g Versetele 10 ºi 45 sunt reluate de Lc 1,71.72.

PSALMUL 106 (105)394

48 Binecuvântat sã fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,din veac ºi pânã în veac!

Sã zicã tot poporul: Amin! Aleluia!h

Acest poem reciteºte istoria Israelului sub semnul infi-delitãþii poporului – existã în poporul acesta un fel de geniual infidelitãþii –, care face sã aparã ºi mai strãlucitoareiubirea fidelã a lui Dumnezeu. Este un psalm cu o bunãmuzicalitate ºi armonie, în ciuda furtunii ºi a dramei pecare o denunþã. Psalmul 106 (105) nu este nici imn, nicipoem istoric, nici cântare didacticã, nici lamentaþie, nicimãrturisire, nici rugãciune, pentru cã are din toate acesteacâte ceva într-însul. Prima impresie, totuºi, este aceea aunei lamentaþiuni comunitare penitenþiale, plasatã într-uncadru liturgic. Din punct de vedere teologic, psalmul este oprofundã profesiune de credinþã în Dumnezeu: omul nupoate sã acumuleze merite, pentru cã istoria sa este ocolecþie continuã de delicte, dar Dumnezeu este infinit debun ºi iartã pãcatul mãrturisit. Din meditarea ºi mãrtu-risirea propriilor vinovãþii, trecute ºi prezente, poporulgãseºte motiv de a preamãri milostivirea infinitã a luiDumnezeu, curajul de a invoca din nou ajutorul lui ºigãseºte ºi învãþãturã pentru viitor. Cãlãtoria, obositoare ºidramaticã, sãvârºitã de Dumnezeu împreunã cu Israelul,din Egipt pânã în Þara Promisã, va fi reprodusã, în toatãistoria succesivã a poporului ales, în cãlãtoria spiritualã pecare el va trebui sã o împlineascã, sub conducerea luiDumnezeu, pentru a ieºi în întâmpinarea lui Mesia celpromis. Ca ºi atunci, ºi în aceastã cãlãtorie spiritualã,

h LXX ºi Vg au: Amin! Amin!Versetele 47-48 sunt o formulã de binecuvântare liturgicã ce

expliciteazã hotãrârea psalmistului de a proclama numele luiDumnezeu ºi de a-l lãuda; v. 47 este citat de Lc 1,68.

PSALMUL 106 (105) 395

numai un „rest” mic din Israel va ajunge pânã la capãt.Poezia psalmului transfigureazã realitatea istoriei, într-osferã superioarã de sentimente ºi de interioritate, ºi neajutã sã simþim tragedia acestui popor în conflict cuDumnezeu, care îl alesese dintre toate popoarele pãmântu-lui pentru o misiune înaltã. Deja se profileazã, înainteaochilor noºtri, în cruda sa realitate, istoria omenirii, cucare Dumnezeu, prin Cristos, îºi va extinde alianþa.

Ispitele din timpul exodului, ºi din toatã istoria VechiuluiTestament, revin, în formã decisivã, înaintea poporuluievreu ºi a conducãtorilor sãi, o datã cu venirea lui Mesia.

În Cristos se cumuleazã toate intervenþiile lui Dumnezeuîn istoria Israelului, dar în el sunt exprimate ºi cele maiînalte exigenþe ale alianþei încheiate de Dumnezeu cupoporul sãu. Evreii ajung sã se afle la cotitura decisivã aistoriei lor, atunci când li se prezintã necesitatea uneialegeri definitive. Cristos este suprema revelare a lui Dum-nezeu ºi vestirea lui reclamã acea credinþã care sperã împo-triva oricãrei speranþe, aºa cum i se ceruse lui Abraham, ºipropune o împãrãþie care este dincolo de împãrãþiilepãmântului, dincolo de orice ambiþie umanã; cucerirea eiimpune efort, posedarea ei cere purificarea interioarã aomului, renunþarea la sine însuºi. Cristos nu admite com-promisuri: cine nu e cu el este împotriva lui. Drumul pecare istoria nouã trebuie sã o parcurgã este drumulCalvarului.

Biserica îºi continuã drumul ei din punctul în careIsraelul a deviat. Cristos e ºi astãzi semn de contradicþie ºiispitele care l-au asaltat pe Israel continuã sã ne asalte ºipe noi. În orice om, conflictul voinþei proprii împotrivavoinþei lui Dumnezeu rãmâne mereu deschis. În aceastãistorie dramaticã a mântuirii, un lucru rãmâne sigur:dãruindu-ni-l pe Fiul sãu, pentru a ne ierta pãcatele,Dumnezeu ne-a confirmat, pentru totdeauna în iubirea lui.

PSALMUL 106 (105)396

Împãrþirea: invitatoriu (v. 1-5); mãrturisirea generalã apãcatului (v. 6-46): rebeliunea de la Marea Moartã (v. 6-12),poftele din pustiu (v. 13-15), gelozia din tabãrã împotrivalui Moise (v. 16-18), adorarea viþelului, la Horeb (v. 19-23),murmurul evreilor, în corturi (v. 24-27), hrana ritualã, de laBaal-Peor (v. 28-31), murmurul de la apele de la Meriba(v. 32-33), idolatria în þara Canaan (v. 34-46); final cu invo-caþie ºi binecuvântarea doxologicã (v. 47-48).

PSALMUL 106 (105) 397

PSALMUL 107 (106)

Imn de mulþumire

1 Preamãriþi-l pe Domnul, pentru cã este bun,veºnicã este îndurarea lui!

2 Aºa sã spunã cei rãscumpãraþi de Domnul,cei pe care i-a eliberat din mâna duºmanului,

3 pe care i-a adunat din toate þãrile:de la rãsãrit ºi de la apus,de la miazãnoapte ºi de la miazãzi;

4 pribegeau prin pustiua, strãbãteau cãi neumblateºi nu gãseau drumul spre vreo cetate

în care sã poatã locui;5 sufereau de foame ºi de sete;

viaþa se stingea în ei.6 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul

ºi i-a mântuit din necazurile lor;7 i-a cãlãuzit pe drumul cel drept,

ca sã ajungã într-o cetate în care sã poatã locui.8 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui,

pentru minunile pe care le-a fãcutîn folosul fiilor oamenilor.

9 Cãci el a potolit setea sufletului însetatºi a umplut de bunãtãþi sufletul flãmând.

a Versetele 4-32 prezintã, în patru strofe, patru categorii de persoane:1) v. 4-9 – membrii caravanei, rãtãciþi prin pustiu;2) v. 10-16 – prizonierii;3) v. 17-22 – bolnavii;4) v. 23-32 – marinarii.Fiecare strofã este compusã din patru elemente: prezentarea situ-

aþiei, rugãciunea, eliberarea ºi mulþumirea.

10 Ei locuiau în întuneric ºi în umbra morþiib,robi ai sãrãciei ºi încãtuºaþi în lanþuri,

11 cãci s-au revoltat împotriva cuvintelor lui Dumnezeuºi au dispreþuit planul Celui Preaînalt.

12 El le-a zdrobit inima în necazuri,cãdeau ºi nimeni nu le venea în ajutor.

13 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnulºi i-a mântuit din necazurile lor;

14 i-a scos din întuneric ºi din umbra morþiiºi lanþurile lor le-a rupt.

15 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui,pentru minunile pe care le-a fãcut

în folosul fiilor oamenilor.16 Cãci a sfãrâmat porþile de aramã

ºi a frânt zãvoarele de fier.17 ªi-au pierdut minþile pe calea fãrãdelegii

ºi din cauza nelegiuirilor lor au ajuns nenorociþi,18 sufletul lor era dezgustat de orice hranã

ºi au ajuns pânã la porþile morþii.19 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul

ºi i-a mântuit din necazurile lor;20 a trimis Cuvântul sãuc ºi i-a vindecat,

i-a scãpat de la nimicire.21 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui,

pentru minunile pe care le-a fãcutîn folosul fiilor oamenilor.

22 Sã-i aducã jertfe de mulþumireºi sã vesteascã faptele lui în cântece de bucurie!

23 Cei care plecau pe mare în corãbiiºi fãceau negoþ pe apele cele mari,

b Umbra morþii. Expresia indicã întunecimea cea mai densã ºi facealuzie la împãrãþia umbrelor, adicã la ºeol (cf. Iob 36,8; Ier 38,6).

c Cuvântul lui Dumnezeu este aici personificat (cf. Ps 33,6), vin-decã de orice dezordine ºi pãcat (cf. Înþ 18,14-15; Is 11,4).

PSALMUL 107 (106) 399

24 ei au vãzut lucrãrile Domnuluiºi minunile lui în adâncurid.

25 El a poruncit ºi s-a pornit furtunacare a ridicat valurile mãrii:

26 se suiau spre ceruri,se prãbuºeau în adâncuri;sufletul lor se topea de groazã.

27 Se clãtinau ºi se împleticeau ca un om beate

ºi toatã priceperea lor pierise.28 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul

ºi i-a mântuit din necazurile lor;29 a domolit furtuna

ºi valurile s-au potolit.30 Ei s-au bucurat cã valurile s-au liniºtit

ºi el i-a condus la portul dorit.31 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui,

pentru minunile pe care le-a fãcutîn folosul fiilor oamenilor.

32 Sã-l preamãreascã în adunarea poporuluiºi sã-l laude în sfatul bãtrânilor.

33 El a schimbat râurile în loc uscatºi izvoarele de apã în pãmânt arid,

34 pãmântul roditor, în sãrãturã,din cauza rãutãþii locuitorilor lui.

35 Dar a preschimbat pustiul în întindere de apãf

ºi pãmântul uscat în izvoare de apã

d Este descrisã seninãtatea acelora care contemplã în imensitateamãrii puterea creatoare a lui Dumnezeu (cf. Ps 104,25-26; Sir 43,25).

e Este descris în mod plastic efectul furtunii violente (cf. Prov23,33-34).

f În v. 32-35, psalmistul prezintã invazia lui Dumnezeu, creatorul ºimântuitorul, în realitatea cosmicã ºi în istoria mântuirii (cf. Ex 17,1-7; Is 35,1-2; Înþ 19,18-22; Iob 38,26-27).

PSALMUL 107 (106)400

36 ºi i-a fãcut sã se aºeze acolo pe cei înfometaþi,iar ei au construit o cetate unde sã locuiascã.

37 Au semãnat ogoare ºi au sãdit viiºi ele au adus roade îmbelºugate.

38 I-a binecuvântat ºi ei s-au înmulþitºi nu a lãsat sã se reducã numãrul animalelor lor.

39 Apoi a scãzut numãrul lor ºi au fost abãtuþidin cauza oprimãrii, a relelor ºi a suferinþelor.

40 A revãrsat dispreþul asupra conducãtorilor,i-a fãcut sã rãtãceascã printr-un pustiu fãrã drumuri.

41 Dar l-a ridicat pe cel sãrman din necazºi a fãcut familiile numeroase ca turmele.

42 Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucuraºi orice nelegiuit îºi va închide gurag.

43 Cine-i înþelept sã ia aminte la acesteaºi va înþelege bunãtatea Domnului.

Este un grandios imn de mulþumire. Pornind de la rugã-ciunea a patru categorii de persoane, în timpul unei jertfede mulþumire, aceasta se transformã într-o mulþumirecomunitarã. În liturgia sinagogalã, psalmul 107 (106) estefolosit în vigilia Paºtelui. Tablourile din acest psalm sedesfãºoarã dupã schema încercare - rugãciune - eliberare ºiare un ton de pedagogie a mulþumirii sau de ºcoalã de rugã-ciune, în încercãri ºi în libertate. Este de o þinutã literarãfoarte bunã, fiind considerat o capodoperã a poeziei reli-gioase. Pe lângã tonalitatea generalã de mulþumire, întâl-nim, în poezia psalmului, elemente sapienþiale ºi profetice.În acest amestec de rugãciune personalã ºi colectivã avemconfirmarea unui aspect des întâlnit în psalmi: rugãciuneaindividualã, deseori, se transformã într-o cântare la care

g Închiderea gurii este un gest juridic ºi sapienþial al celui care sesimte înfrânt definitiv (cf. Iob 40,4).

PSALMUL 107 (106) 401

participã toatã comunitatea. În acest psalm, rugãciunea demulþumire a cãlãtorului, a prizonierului, a bolnavului ºi amarinarului este aplicatã, prin relectura din versetele 1-3,întregului Israel cãlãtor, prizonier, bolnav ºi navigator ºi seîncheie cu un imn comunitar de laudã. Mesajul biblic netransmite certitudinea cã omul nu e singur, ba, mai mult,este de neînþeles dacã e dezrãdãcinat din poporul sãu. Deaceea, pe lângã dimensiunea verticalã pe care o manifestãrugãciunea, nu poate fi absentã dimensiunea orizontalã.Sfântul Paul exclamã: „Cine e slab, ca sã nu fiu ºi eu slab,împreunã cu el?” (2Cor 11,29).

Experienþele evocate în acest psalm transcend istoriaIsraelului. O datã cu prezenþa lui Cristos ºi a Bisericii înlume, istoria întregii omeniri a devenit istoria sacrã, în careDumnezeu intervine pentru mântuirea tuturor, ºi ceea ceDuhul lui Dumnezeu a sugerat odinioarã profeþilor ºi psal-miºtilor se împlineºte acum pentru toþi oamenii.

Cei rãscumpãraþi, adunaþi de Dumnezeu în adunareasfântã a Bisericii, sunt cei care au fost rãscumpãraþi cupreþul sângelui preþios al Mielului nevinovat, Cristos. Eivin de la rãsãrit ºi de la apus de la miazã-noapte ºi de lamiazã-zi ºi vor sta la masã în împãrãþia lui Dumnezeu.

Infirmitãþi de toate tipurile s-au abãtut asupra omenirii,din cauza pãcatului, dar Dumnezeu a trimis cuvântul sãuºi i-a vindecat ºi i-a mântuit de la pierzare. În pustiul inte-rior al omului, Domnul va face sã þâºneascã apa cea vie aDuhului sãu ºi izvoarele vieþii supranaturale, iar cei cãrorale este foame ºi sete vor fi sãturaþi; inima omului va fiogorul în care va semãna cuvântul sãu, credincioºii vor fimlãdiþele viþei de vie divine ºi vor fi numeroºi ca stelelecerului. Domnul îi va mângâia, prin Duhul sãu Sfânt, ºi vafi pãstorul lor.

Euharistia este rãscumpãrarea în act, marea trecere dinpustiu în þara belºugului, din închisoare la libertate, dinîntuneric la luminã, de la boalã la sãnãtate, de la furtunã la

PSALMUL 107 (106)402

portul liniºtit, din exil în patrie, de la moarte la viaþa fãrãde sfârºit, de la împrãºtiere la unitate.

Împãrþirea: uvertura solemnã liturgicã (v. 1-3); cânteculcãlãtorilor (v. 4-9); cântecul prizonierilor (v. 10-16); cân-tecul bolnavilor (v. 17-22); cântarea marinarilor (v. 23-32);imnul istoriei mântuirii (v. 33-43): cântarea exodului (v. 33-35), cântarea Þãrii Promise (v. 36-39), cântareaîntoarcerii din exil (v. 40-42), final de tip sapienþial (v. 43).

PSALMUL 107 (106) 403

PSALMUL 108 (107)

Imn de laudã ºi rugãciune pentru eliberare

1 Cântare. Psalm. Al lui David.2 Gata e inima mea, Dumnezeule,

gata e inima mea!aÎþi voi cânta ºi voi intona imnuri! Bine, gloria mea!

3 Treziþi-vã, harpã ºi alãutã:vreau sã trezesc aurora.

4 Te voi lãuda între popoare, Doamne,ºi îþi voi înãlþa imnuri printre naþiuni,

5 cãci îndurarea ta este mare pânã la ceruriºi adevãrul tãu pânã la nori.

6 Înalþã-te mai sus decât cerurile, Dumnezeule,ºi slava ta sã fie peste tot pãmântul!

7 Ca prietenii tãi sã fie eliberaþi,fã mântuire cu dreapta tab ºi ascultã-mã!

8 Dumnezeu a vorbit în lãcaºul sãu cel sfânt:„Mã voi bucura, voi împãrþi Sihemulºi voi mãsura valea Sucot;

9 al meu este Galaadul, al meu este Manaseºi Efraim, coiful capului meu,Iuda, toiagul meu de domnie.

a În TM lipseºte repetiþia gata e inima mea, dar se aflã în toateversiunile ºi traducerile.

b Mãsura dreaptã ºi braþul drept, când sunt referite la Dumnezeu,sunt un antropomorfism, semn al puterii ºi al protecþiei în limbajultipic al exodului (cf. Ps 28,2; 31,6; 80,18; Is 11,11).

10 Moab, vasul în care mã spãl;peste Edom îmi azvârl încãlþãmintea,peste þara filistenilor îmi voi striga biruinþa”.

11 Cine mã va cãlãuzi spre cetatea întãritã?Cine îmi va arãta calea spre Edom?

12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungatºi nu mai vrei sã ieºi, o Dumnezeule,

cu oºtirile noastre?13 Vino în ajutorul nostru în timpul necazului,

cãci mântuirea de la oameni este zadarnicã.14 În Dumnezeu vom sãvârºi fapte mãreþe

ºi el va doborî pe asupritorii noºtri.

Este, practic, juxtapunerea a douã fragmente de psalmi:57 (56),8-12 ºi 60 (59),7-14. Nu este doar o sumã aritme-ticã de elemente disparate. Rugãciunea pentru cucerireaEdomului, din psalmul 60 (59),7-14 (= v. 7-14), probabildin epoca lui Iosia, dar care reia un eveniment de la fonda-rea regatului davidic, nu mai urmeazã, ca în psalmul 60 (59),dupã o lamentaþie naþionalã. Ia loc, în schimb, dupã o cãl-duroasã mulþumire, v. 2-5 (= Ps 57,8-12). Compilareapsalmului 108(107) este, probabil, din epoca postexilicã.Sensul nou, al noului psalm, trebuie cãutat în rezultatuldin apropierea celor doi psalmi. Cu siguranþã, combinaþiaavea o finalitate precisã. Prin prezentarea vechiului oracolmonarhic ºi davidic, într-o situaþie tragicã, poetul psalmu-lui 60 (59) renãscuse speranþa Israelului; în situaþia criticãde dupã exil, liturgul repropune acel oracol ºi acea tensiuneaplicându-le Israelului din timpul restaurãrii, ca sã seîntãreascã în speranþã. Tema centralã, aceea a posedãriiþãrii Canaanului, era deosebit de semnificativã în contextulreconstrucþiei naþionale ºi apelul la încredere era deosebitde preþios în situaþia concretã de dupã exil, când multetendinþe de descurajare ºi multe obstacole externe se

PSALMUL 108 (107) 405

opuneau lucrãrii lui Esdra ºi Nehemia. Era necesar de apune la începutul psalmului un preludiu de laudã în formãde imn. Liturgul s-a gândit sã ia un alt fragment, psalmul57 (56),8-12, care avea, printre altele, avantajul de a provo-ca disponibilitatea inimii ºi de a trezi speranþa într-oaurorã nouã.

În final, putem spune cã avem un psalm de încredere ºide implorare a lui Dumnezeu pentru victoria asupraduºmanilor. Liturgia ºi tradiþia creºtinã au gãsit în psalmexpresii pentru celebrarea triumfului Domnului care,înãlþându-se la ceruri, a revãrsat gloria sa pe tot pãmântulºi a chemat popoarele la credinþã. Tradiþia a vãzut în acestpsalm ºi o rugãciune prin care Cristos îi mulþumeºteTatãlui, pentru cã l-a înviat, dupã pãtimirea sa, spre gloriaveºnicã.

Împãrþirea: titlu (v. 1); preludiu de mulþumire (v. 2-5); apelcãtre Dumnezeu, ca sã intervinã cu mântuirea lui (v. 6-7);oracolul divin, triumful rãzboinic al lui Dumnezeu asupraPalestinei (v. 8-10); lamentaþie asupra prezentului ºiaºteptarea intervenþiei lui Dumnezeu (v. 11-13); antifonafinalã: încrederea în mântuirea lui Dumnezeu (v. 14).

PSALMUL 108 (107)406

PSALMUL 109 (108)

Blestemelea unui asuprit nevinovat

1 Maestrului de cor. Al lui David. Psalm.

Dumnezeul laudei mele, sã nu taci,2 cã ºi gura celui rãu ºi gura celui înºelãtor

s-au deschis asupra mea,vorbesc împotriva mea cu limbã mincinoasã.

3 Mã înconjoarã cu vorbe pline de urãºi se rãzboiesc cu mine fãrã motiv.

4 În schimbul dragostei meleb îmi aduc învinuiriîn timp ce eu sunt în rugãciune.

5 Îmi fac rãu în locul bineluiºi mã urãsc în schimbul iubirii mele.

6 Ridicã un om rãu peste elºi acuzatorul sã stea de-a dreapta lui.

7 Sã iasã vinovat la judecatãºi rugãciunea lui sã-i fie socotitã drept pãcat.

a Blestemele (imprecaþiile) sunt apeluri la rãzbunarea divinã împo-triva duºmanilor lui Dumnezeu sau ai celui credincios (cf. Ps 10,15;31,18; 54,7; 109,6-20). În mentalitatea retribuþiei temporale, acesteblesteme exprimã nevoia de dreptate, dar eºecurile experienþei ime-diate ºi progresul revelaþiei vor sfârºi prin a le confrunta cu misteruldreptãþii transcendentale a lui Dumnezeu (cf. Iob). De abia NT invitãla a se depãºi conflictul prin caritate (Mt 5,43-48). Purificaþi astfel deresentimentul personal, psalmii de rãzbunare rãmân pentruBisericã, precum ºi pentru creºtin, expresia aceleiaºi nevoi de drep-tate în faþa puterilor rãului, active mereu în lume.

b Expresia, repetatã ºi în v. 5, subliniazã cã adversarii nu suntstrãini, ci provin din cercul rudelor sau al prietenilor sãi (cf. Ps 35,12;38,21; 120,7; Prov 17,13).

8 Zilele lui sã fie puþineºi misiunea lui sã o ia altulc.

9 Sã ajungã fiii lui orfaniºi femeia lui, vãduvã.

10 Fiii lui sã umble rãtãcitori ºi sã cerºeascãºi sã fie alungaþi din dãrâmãturile casei lor.

11 Cãmãtarul sã punã mâna pe tot ce areºi strãinii sã-i jefuiascã munca.

12 Sã nu aibã cine sã-i arate milãºi sã nu se afle mângâietor pentru orfanii lui.

13 Sã se stingã seminþia luiºi într-o generaþie sã li se ºteargã numele.

14 Sã fie amintitã vina pãrinþilor lui înaintea Domnuluiºi pãcatul mamei lui sã nu se ºteargã niciodatã,

15 ci sã fie înaintea Domnului necontenitºi el sã ºteargã amintirea lor de pe pãmânt.

16 Pentru cã nu ºi-a adus aminte sã fie îndurãtorºi l-a persecutat pe cel sãrac, pe cel lipsitºi pe cel cu inima zdrobitã, pânã la moarte.

17 A îndrãgit blestemul: sã vinã asupra lui!Nu i-a plãcut binecuvântarea: sã se îndepãrteze de el.

18 S-a îmbrãcat în blestem ca într-o hainãºi acesta a intrat înlãuntrul lui ca apaºi ca untdelemnul în oasele lui.

19 Sã-i fie ca un veºmânt cu care sã se acopereºi ca o cingãtoare care sã-l strângã pururea.

20 Aceasta sã fie plata de la Domnulpentru acuzatorii mei ºi pentru cei care vorbesc rãuîmpotriva sufletului meu.

c Expresia este vãzutã de Petru ca fiind realizatã prin soarta luiIuda (cf. Fap 1,16.20).

PSALMUL 109 (108)408

21 Tu, Doamne Dumnezeule, fii împreunã cu minede dragul numelui tãu,elibereazã-mã, pentru cã mare este îndurarea ta.

22 Pentru cã sunt sãrac ºi lipsit,ºi inima mea este rãnitã înlãuntrul meu.

23 Mã sting ca umbra care apunetremur ca o libelulã.

24 Mi se clatinã genunchii din cauza postuluiºi trupul mi s-a descãrnat.

25 Am ajuns de batjocura lor;se uitã la mine ºi clatinã din cap.

26 Ajutã-mã, Doamne, Dumnezeul meu!Salveazã-mã dupã îndurarea ta.

27 Sã se ºtie cã aceasta este mâna ta,cã tu, Doamne, ai fãcut lucrul acesta!

28 Pot ei sã mã blesteme,dar tu binecuvânteazã-mãd,

pot ei sã se ridice împotriva mea,dar tu fã-i de ruºine

ºi slujitorul tãu sã se bucure.29 Sã fie îmbrãcaþi în dezonoare cei care mã acuzã

ºi sã fie învãluiþi de ruºine ca într-o mantie.30 Îl voi preamãri nespus pe Domnul cu gura mea,

ºi îl voi lãuda în mijlocul mulþimii.31 Cãci el stã la dreapta celui sãrman,

ca sã-l mântuiascã de cei care îi condamnã sufletul.

d Binecuvântarea ºi blestemul reprezintã posibilitatea de a alegeîntre bine ºi rãu, caracteristicã a libertãþii fiinþei umane responsabilede propriile alegeri în faþa sa ºi înaintea lui Dumnezeu. Este declaratblestemat cel care s-a dat de partea rãului ºi care suferã consecinþelegrave ale alegerii sale.

PSALMUL 109 (108) 409

Psalmul 109 (108) nu a fost folosit de liturgia sinagogalãºi nu este prezent nici în Liturgia orelor. Totuºi, primiicreºtini au apelat la el ca la o scriere profeticã, pentru ainterpreta dramatismul actului lui Iuda trãdãtorul.Psalmul era citit ca prefigurare ºi interpretare biblicã atragediei acestuia. Iudaismul din evul mediu îl folosea, înliturgia sinagogalã, ca remediu perfect ºi ultim împotrivaduºmanilor istorici ai celui credincios. Începând din anul1932, dupã apariþia unui articol al lui Lagrange, inter-pretarea psalmului a suferit o schimbare. Autorul articolu-lui propune, pentru lectura imprecaþiilor din acest psalm,ca fiind o citare directã, din partea celui persecutat, ablestemelor pe care le rosteºte persecutorul sãu. În felulacesta, psalmul ar deveni o cântare a victimei care seîncrede numai în dreptatea lui Dumnezeu. Totuºi, rãmâneposibilã ºi interpretarea clasicã ce considerã acest psalm cafiind imprecatoriu, þinând cont de schemele mentaleobiºnuite ale Vechiului Testament ºi ale Orientului, îngeneral. Structura psiho-lingvisticã a stilisticii semite estelegatã de exasperarea sentimentelor, îndrãzneala hiper-bolelor, barocul imaginilor.

Aºadar, psalmul este o lamentaþie personalã, care setransformã într-o denunþare profeticã împotriva rãului, ceajunge paroxismul în blestemele împotriva Celui Rãu.

Dificultatea cea mai mare pe care o ridicã acest psalm, înconþinutul sãu, este aceea de a justifica prezenþa imprecaþi-ilor într-o religie atât de elevatã ca aceea pe care Dum-nezeu a revelat-o poporului sãu, mai ales cã vechea tradiþiecreºtinã nu a ezitat sã-l identifice, în dreptul persecutat alpsalmului, pe Cristos, ºi sã considere psalmul ca o profeþiea pãtimirii ºi ca o lamentaþie a lui Cristos, care lereproºeazã duºmanilor sãi, ºi în special iudeilor ºi lui Iuda,cã l-au asaltat cu cuvinte de urã, cã au luptat împotriva luifãrã motiv, cã, în locul iubirii pe care el le-a oferit-o, ei auvenit cu acuze, cã au rãsplãtit binele cu rãul ºi iubirea cuura, în timp ce el se ruga pentru ei.

PSALMUL 109 (108)410

Rãspunsul constã în faptul cã iudeii, refuzând credinþaîn Cristos ºi cerând ca sângele lui sã cadã asupra lor ºiasupra fiilor lor, ºi condamnându-l la moarte, au refuzatbinecuvântarea lui Dumnezeu. Domnul nu a fãcut altcevadecât sã sancþioneze o pedeapsã pe care pãcatul o poartã însine: „Rãsplata pãcatului este moartea” (Rom 6,23).

Când Isus a prezis Ierusalimului sfârºitul lui trist, nu afãcut altceva decât sã prevadã consecinþele refuzuluimesajului sãu de pace din partea Israelului. În felul acesta,blestemele din psalm, în gura lui Cristos, nu sunt decâtconstatarea unui fapt.

Noi, aºa corupþi cum suntem, în sentimentele noastre,trebuie sã ne apropiem de aceste expresii teribile ale psal-mului cu teamã ºi cutremur, gândindu-ne cã ele pot sã-ºigãseascã semnificaþia autenticã numai pe buzele luiCristos.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); invocaþie obiºnuitã a numeluidivin (v. 1b-5); o serie de imprecaþii împotriva duºmanuluicare îl persecutã (v. 6-19); blestem scurt, împotriva celorcare calomniazã (v. 20); rugãciune pentru eliberare ºi aju-tor (v. 21-27); efectele psihologice ale rugãciunii psalmistu-lui (v. 28); din nou, blestem împotriva celor care calomni-azã (v. 29); siguranþa ajutorului din partea lui Dumnezeu(v. 30-31).

PSALMUL 109 (108) 411

PSALMUL 110 (109)

Mesia - rege ºi preot

1 Al lui David. Psalm.

Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meua:„ªezi la dreapta meab,

pânã voi punec pe duºmanii tãiaºternut picioarelor tale”d.

2 Domnul va întinde din Sione,sceptrul puterii talef:

„Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!”

a Un profet cultual se adreseazã suveranului într-un stil de curte,rostind un oracol de întronare. Expresia Domnul meu este carac-teristicã stilului de la curte pentru a-l numi pe rege cu solemnitate(cf. 1Sam 22,12; 25,25; 26,18; 1Rg 1,13.17).

b ªezi la dreapta mea. Este formula de întronare ºi exprimã o pozi-þie de prestigiu, participarea la aceeaºi demnitate ca a persoanei ladreapta cãreia se aºazã: la dreapta regelui stã regina (Ps 45,10),mama lui Solomon (1Rg 2,19). Aici este vorba de participarea la dem-nitatea lui Dumnezeu, cãruia regele îi este locotenent pe pãmânt.

c Domnul însuºi, în momentul învestirii, îi promite regelui sã-i fiealãturi în apãrarea poporului.

d Aºternut picioarelor tale sau scãunel picioarelor tale. Simbo-lismul este cunoscut în Biblie (cf. Ios 10,24; Ps 99,5; Dan 7,14) ºi esteobiºnuit în Orientul antic ca semn al nimicirii totale a duºmanilor.

e Se subliniazã cã puterea regelui vine de la Domnul al cãrui tem-plu pãmântesc se aflã în Sion.

f Este simbolul victoriei asupra duºmanilor. De remarcat cã nueste folosit aici termenul specific regal ºebet (cf. Ps 2,9; 45,7; Is 9,3;11,4; 14,5; Num 17,16-25), ci termenul matteh, un sinonim maigeneric, cu sensul de baston pastoral (cf. Ier 48,17; Ez 19,11), la fel cabastonul lui Aron (Ex 7,9.10.12).

3 În ziua puterii tale,tu domneºti strãlucind de sfinþenie;din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscutg.

4 Domnul s-a jurath ºi nu-i va pãrea rãu:„Tu eºti preot în vecii,

dupã rânduiala lui Melchisedec!”j5 Domnul este la dreapta ta,

el va zdrobi regi în ziua mâniei sale.

g Versetul 3 este obscur ºi se preteazã la interpretãri diferite. DupãLXX ºi Vg, avem aici un oracol nou, referitor la filiaþiunea adoptivãdivinã a regelui, conform protocolului regal ca în Ps 2 ºi pe linia ora-colului lui Natan (cf. 2Sam 7,14; Ps 89,27).

Mulþi exegeþi vãd aici cel puþin o aluzie la predestinarea regeluiMesia încã din sânul mamei. Probabil cã versetul intrã în contextulceremoniei de încoronare a suveranului. Astfel, în faþa armatei, totpoporul proclamã angajamentul de a lupta pentru rege ºi pentrunaþiune. O traducere apropiatã de TM ar putea fi aceasta: Poporultãu este generos (se angajeazã cu plãcere) în ziua în care apare pute-rea ta militarã, în splendorile sfinþeniei. Din sânul aurorei, pentrutine este roua tinereþii tale (adicã, tinerii tãi soldaþi). Aºadar, v. 2-3 ardescrie forþa ºi abnegaþia poporului ºi a tinerilor militari pe careDomnul îi pune la dispoziþia regelui pentru a stãpâni asupra duº-manilor.

Din sânul aurorei, ca roua... Este un simbolism care face apel latradiþiile vechi. Este semn al fecunditãþii, al forþei ºi al vieþii. DupãLXX, expresia poeticã ar face aluzie la originea misterioasã a luiMesia.

... te-am nãscut. În timp ce în Ps 2,7 expresia indicã filiaþiuneaadoptivã a regelui în ziua încoronãrii, aici expresia pare sã indice,într-un anumit fel, filiaþiunea divinã în sens strict.

h Pentru jurãmântul solemn al Domnului faþã de David, veziPs 89,4.36.50; 132,11.

i Învestitura sacerdotalã vine direct de la Dumnezeu, spre deose-bire de preoþia lui Aron care se transmitea prin impunerea mâinilor(cf. Lev 8–9; Ex 34). În felul acesta, David a fost rege ºi totodatã preot(2Sam 6), la fel ca ºi fiul sãu, Solomon (1Rg 8).

j Dupã rânduiala lui Melchisedec. Este specificat tipul preoþiei (cf. Gen 14,18-20). Se face astfel legãtura între figura regelui ºi ceaa lui Melchisedec, rege ºi preot totodatã.

PSALMUL 110 (109) 413

6 Va judeca printre naþiuni,va umple totul de cadavreºi va zdrobi capete pe teritorii întinsek.

7 Va bea din pârâu pe caleºi de aceea îºi va înãlþa capull.

Psalmul 110 (109) a fost, mai mult decât oricare altpsalm, obiect de veneraþie, de discuþie ºi de interes, maiales din partea poporului noii alianþe. Deºi nu este cel maifrumos dintre psalmi, deºi nu este cel mai mesianic dintrepsalmii regali, deºi nu are textul cel mai curat, deºi, dinpunct de vedere tematic, nu este cel mai clar, acest psalm adevenit, în mod absolut, cel mai cunoscut ºi cel mai studi-at. Psalmul în sine, textul sãu, temele sale, interpretarealui generalã, detaliile sale, figura regelui protagonist, intro-ducerea lui Melchisedec, caracterul sãu regal sau mesianic,toate se bucurã de un interes exegetic fãrã margini.

Cei care-l studiazã îl considerã, în general, ca fiind unuldintre psalmii regali. Stilul de curte este încãrcat cu expre-sii retorice, universale, rãzboinice; solemnitatea temeiprovoacã orgoliul naþional; „extremismul” anumitor tonuriºi imagini deschide drumul spre perspective mesianice pe

k Psalmistul descrie efectul mâniei lui Dumnezeu (Ps 2,5).l Versetul este enigmatic dacã se presupune cã subiectul este

Dumnezeu, la fel ca în v. 5-6. S-ar descrie astfel, printr-un antropo-morfism, atitudinea lui Dumnezeu ca aceea a unui erou care, dupã oluptã victorioasã, îºi potoleºte setea ºi îºi înalþã capul cu o atitudinevictorioasã (cf. Ps 27,6). Dacã v. 5b-7 îi sunt atribuite regelui, seînþelege mai bine popasul la pârâu ºi atitudinea triumfalã a capuluiîn contrast cu capetele cãzute ale duºmanilor sãi (v. 6).

Versetul 1 este citat direct de Isus în Mc 12,36; Mt 22,44; Lc 20,42.Mai este citat în Mt 26,64 (cf. Mc 14,62; Lc 22,69). Scrisoarea cãtreEvrei reflectã asupra Ps 110,1 (Cristos ºade la dreapta lui Dumnezeu:cf. Evr 1,3.13; 2,5.8; 10,12-13; 12,2; 1Pt 3,22).

Versetul 4 (Cristos - preot dupã rânduiala lui Melchisedec) estecitat în Evr 5,5-6; 7; 8,1.

PSALMUL 110 (109)414

care tradiþia ºi liturgia se strãduiesc sã le aprofundeze ºi sãle foloseascã. Toatã lumea trebuie sã se supunã hegemonieilocotenentului lui Dumnezeu, regele davidic. Mai precis,trebuie sã ne gândim la o ceremonie de întronare, în carenucleul teologic este cel al oracolului lui Natan ºi al alianþeilui Iahve cu „casa” lui David (2Sam 7). „Unsul” consacrat,actualmente din familia lui David, slab ºi imperfect, printr-ohiperbolã laudativã, devine semnul „Unsului” consacratperfect, aºteptat mereu ºi iubit mereu, chiar în interiorulexperienþei concrete, modeste a prezentului monarh.

Intervine un al treilea element, mai degrabã curios ºiproblematic, cel al calificãrii sacerdotale a suveranuluiprezent, o preoþie cu totul specialã, legatã de tradiþia vechedin Gen 14 – dupã rânduiala lui Melchisedec –, ºi nu dupãtradiþia aronicã ºi leviticã.

Semnificaþia mesianicã este afirmatã în mod deschis deCristos. El îºi aplicã sieºi v. 1 din acest psalm (cf. Mt 22,41-46).Implicit, pe baza mãrturiei acestui psalm, Isus afirmã filiaþi-unea sa divinã. Multe texte din Noul Testament vãd, uneoriîn mod implicit, alteori în mod explicit, împlinirea oracoluluidin psalmul 110 (109), în înãlþarea lui Cristos ºi aºezarea luila dreapta Tatãlui. De aici provine ºi sensul escatologic ce sereferã la înãlþarea definitivã a lui Cristos, dupã ce va fi pustoþi duºmanii sub picioarele lui (cf. 1Cor 15,25-27). În Scri-soarea cãtre Evrei, tema regalitãþii divine a lui Cristos seîntrepãtrunde, în mod minunat, cu aceea a preoþiei luiveºnice.

Tradiþia patristicã a citit în acest psalm revelarea naºteriidin veºnicie a Cuvântului din sânul Tatãlui, revelarea natu-rii duble, divine ºi umane, a lui Cristos, vestirea întrupãriilui, naºterea în lumea aceasta, victoria sa ºi înãlþarea glo-rioasã, la ceruri, la dreapta Tatãlui. Acest mister al luiCristos este completat de taina evanghelizãrii lumii, careurmeazã dupã înãlþare ºi începe, de la Ierusalim, în ziua deRusalii.

PSALMUL 110 (109) 415

Biserica luptã, împreunã cu Cristos, bãtãliile lui ºi, împre-unã cu el, îºi potoleºte setea din pârâul de pe cale, parti-cipând la pãtimirea lui, ºi-ºi înalþã capul în victoria învierii.Ea se reîmprospãteazã cu apa vie a Duhului Sfânt, pentrua duce la desãvârºirea victorioasã lupta începutã de Cristosîmpotriva puterilor rãului.

Acest psalm este prezent la Vesperele II din toate dumi-nicile ºi solemnitãþile de peste an.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); oracol regal (v. 1b-3); oracol sacer-dotal regal (v. 4-7).

PSALMUL 110 (109)416

PSALMUL 111 (110)

Providenþa lui Dumnezeu

1 Aleluiaa.Îl voi preamãri pe Domnul din toatã inima, Alefîn adunarea celor drepþi, în mijlocul comunitãþii. Bet

2 Mari sunt lucrãrile Domnului, Ghimelvrednice de luat în seamã Dalet

de cãtre toþi cei care le iubesc.3 Lucrarea lui este plinã de splendoare ºi mãreþie, He

dreptatea lui dãinuie întotdeauna. Waw4 El a lãsat o amintire a minunilor saleb: Zain

Domnul este milostiv ºi plin de îndurare, Het5 dã hranãc celor ce se tem de el; Tet

îºi aduce aminte în veci de legãmântul sãu. Iod6 El a arãtat poporului sãu puterea faptelor sale, Kaf

dându-le lor moºtenirea naþiunilor. Lamed7 Lucrãrile mâinilor lui sunt adevãr ºi dreptate, Mem

toate orânduirile lui sunt neschimbãtoare, Nun8 statornicite pentru veci de veci, Samek

fãcute în adevãr ºi dreptate. Ain

a Aleluia. Lipseºte în versiunea siriacã. De fapt, este vorba despreun adaos liturgic ce nu intrã în acrostihul psalmistului.

Unele manuscrise greceºti adaugã un titlu cu o indicaþie cronolo-gicã postexilicã: Pentru întoarcerea lui Aggeu ºi a lui Zaharia.

b Sensul v. 4 este echivoc: El a voit sã-ºi aminteascã de minunilesale sau: El a fãcut spre pomenire minunile sale.

c Termenul ebraic poate însemna: pradã, provizie, câºtig. În afarãde referinþa istoricã la manã ºi la prepeliþe (cf. Ex 16; Num 11), estesubliniatã gratuitatea darului ºi faptul cã este acordat în fiecare zi,pentru cã îºi aduce aminte în veci de legãmântul sãu (cf. Ps 81,17;136,25; 147,14).

9 El trimite poporului sãu mântuirea, Pestabileºte pe veci legãmântul sãu. ÞadeSfânt ºi înfricoºãtor este numele lui. Qof

10 Frica de Domnul este începutul înþelepciuniid: Reºea dã pricepere tuturor acelora care o trãiesc. Sin

Slava lui rãmâne pentru totdeauna. Tau

Este considerat a fi geamãn cu psalmul care urmeazã,112 (111); amândoi sunt alfabetici. În ciuda rigorii acestuiprocedeu stilistic, nu este atinsã mirarea bucuroasã a con-templãrii acþiunii lui Dumnezeu, rãspânditã în toatã isto-ria mântuirii. Acest psalm proclamã ºi celebreazã suvera-nitatea glorioasã a lui Dumnezeu ºi iubirea sa rãscumpãrã-toare. Este un psalm personal ºi liturgic, devenind, în felulacesta, comunitar, ca orice mulþumire ridicatã spre Dum-nezeu în templu. În contextul alianþei ºi al cultului, psal-mistul îl contemplã ºi îl adorã pe Dumnezeu ºi lucrãrilesale. Contemplaþia genereazã uimire ºi laudã, mulþumire ºicântare, în timp ce în interiorul poemului se alterneazã vizi-unile asupra mãreþiei ºi splendorii lui Iahve, cu acte dememorial-comemorare a operelor sãvârºite în istorie. Alãuda, pentru psalmist, înseamnã a iubi ºi a trãi. Acla-maþia: „Sfânt ºi înfricoºãtor este numele lui”, este un fel desintezã a atitudinii celui care se roagã. Teama de Dum-nezeu nu este numai teamã pentru transcendenþa lui, cieste, în acelaºi timp, iubire pentru prezenþa lui în istorie;nu este numai adoraþie ºi veneraþie, ci este confruntare cuel, în toate clipele existenþei. Psalmistul, care aparþinepoporului alianþei, prin laudã, îl iubeºte pe Dumnezeul sãu

d Mai mult decât sensul de început, cuvântul ebraic vrea sã indiceculmea, punctul maxim al înþelepciunii, care înseamnã cunoaºtereacompletã a realitãþii. Frica de Domnul exprimã rãspunsul de credinþãplinã de reverenþã religioasã.

PSALMUL 111 (110)418

cu toatã inima ºi, în aceastã formã superioarã de iubire,credinþa, speranþa ºi iubirea se armonizeazã pentru a daviaþã deplinei rezonanþe ºi semnificaþii pe care o simte celcare crede.

Pentru aceasta, psalmul 111 (110) trebuie sã fi fost unadintre rugãciunile preferate ale lui Cristos, pentru cã, în el,iubirea lui Dumnezeu s-a manifestat în forma cea maiînaltã ºi numai astfel se pot explica aluziile ºi citãrilenumeroase ale acestui psalm în Noul Testament.

Tradiþia patristicã a considerat psalmul când o mulþu-mire a lui Cristos, când o rugãciune a Bisericii, care îl laudãpe Cristos ºi celebreazã lucrãrile lui ºi pe cele ale Tatãlui,care a dat hrana cuvântului sãu celor chinuiþi de foameaspiritualã. Adunarea celor drepþi ºi comunitatea de carevorbeºte psalmul capãtã, la sfinþii pãrinþi, un chip definit.Ei sunt Biserica, poporul sfânt al lui Dumnezeu, reunit dindiferitele pãrþi ale lumii în numele lui Cristos.

Liturgia adoptã ºi completeazã interpretãrile patristice,dând întregului psalm o nuanþã creºtinã. Amintirea pe careDomnul a lãsat-o, despre operele sale, în Euharistie este oprezenþã, o realitate, o participare a noastrã la acele lucrãri.Ceea ce Domnul a fãcut rãmâne pentru totdeauna, pentrucã rãmâne cu noi Cristos, care rezumã în el însuºi toatelucrãrile ºi manifestãrile lui Dumnezeu în istoria sacrã ºi înlume.

Împãrþirea: laudã solemnã: dreptatea lui dãinuie pentrutotdeauna (v. 1-3); imn închinat alianþei (v. 4-9); rugãciunesolemnã de încheiere: slava lui rãmâne pentru totdeauna(v. 10).

PSALMUL 111 (110) 419

PSALMUL 112 (111)

Roadele fricii de Dumnezeu

1 Aleluia!aFericit este omul care se teme de Domnul, Alef

care îºi aflã mare plãcere în poruncile lui! Bet2 Seminþia lui va fi puternicã pe pãmântb Ghimel

ºi urmaºii celor drepþi vor fi binecuvântaþi. Dalet3 În casa lui va fi belºug ºi bogãþie, He

dreptatea lui rãmâne pe vecie. Waw

4 El rãsare ca o luminã în întuneric pentru cei drepþi, Zainel este blând, îndurãtor ºi dreptc. Het

5 Fericit este omul care are milã ºi dã cu împrumut, Tetel îºi rânduieºte bunurile cu dreptated. Iod

6 El nu se clatinã niciodatã: Kafcel drept va fi amintit pentru totdeauna. Lamed

7 El nu se teme de zvonurile rele, Meminima lui e tare ºi se încrede în Domnul. Nun

a Ca ºi în psalmul precedent, aleluia este un adaos liturgic poste-rior. Numai Vg adaugã indicaþia: Pentru întoarcerea lui Aggeu ºi a luiZaharia.

b Puterea se referã atât la stabilitate, cât ºi la abundenþa descen-denþei în Þara Fãgãduitã.

c Dupã modul în care sunt folosite imaginile ºi atributele, subiec-tul, care nu este exprimat, nu poate fi decât Domnul, de aceea o partedin tradiþia greacã adaugã Domnul Dumnezeu la sfârºitul versetului.Alþii însã traduc: blând ºi îndurãtor este Cel Drept.

d El îºi rânduieºte bunurile cu dreptate, adicã administreazãbunurile sale echitabil, fãrã înºelãciune ºi fãrã interese ilicite, spredeosebire de cel nelegiuit (cf. Ps 37,21).

8 Inima lui este în siguranþã, nu are nici o teamã, Samek

pânã când va triumfa peste duºmanii sãi. Ain9 El este darnic faþã de cei sãraci, Pe

dreptatea lui rãmâne în vecii vecilor, Þadeiar fruntea lui se înalþã cu cinste. Qof

10 Cel nelegiuit va vedea ºi se va mânia, Reºva scrâºni din dinþi ºi se va topi. SinDorinþa pãcãtoºilor rãmâne neîmplinitã. Tau

La fel ca psalmul precedent, ºi psalmul 112 (111) este unacrostih alfabetic, cu o caracteristicã sapienþialã, prezen-tându-se ca o cântare pur didacticã. Prevalenþa figurii celuidrept este totalã. Dreptatea stãpâneºte prezentul ºi vii-torul, nelegiuirea naufragiazã în falimentul cel mai tragic.Teama de Dumnezeu desfiinþeazã orice altã teamã: ºi peaceea a nenorocirii, ºi pe aceea a duºmanilor, ºi pe aceea aoricãrui tip de rãu. Nelegiuitul este învãluit în mânie, înfaþa triumfului celui drept, ºi se consumã ca focul, devinenimic, fãrã a lãsa o singurã urmã dupã el. Atenþia citito-rilor acestui psalm cade, înainte de toate, asupra dimensi-unii sociale, cu o aplicaþie specialã la pomanã ºi la caritate,angajare exigentã, dar ºi izvor de binecuvântare. Prota-gonistul este cel drept ºi faptele sale. Toate versetele îl auca subiect pe cel drept sau antiteza lui, cel nelegiuit, jucândmereu pe binomurile fericire-nefericire, fecunditate-sterili-tate. Preocuparea psalmului 112 (111) este aceea de a pro-mova „fericirea” omului care se teme de Dumnezeu. Nueste o iubire egocentricã sau antropocentricã, pentru cã ease deschide spre Dumnezeu, spre aproapele ºi spre reali-tãþile vieþii. Culmea spre care tinde acest „proiect uman”este teama de Dumnezeu, adicã credinþa ºi adoraþia. Acestpsalm ne învaþã cã, trecând prin om, se ajunge la cântarealui Dumnezeu. A-l cunoaºte pe Dumnezeu ºi a-l iubi pefratele nu înseamnã numai a practica un cult, ci a-ºi asuma

PSALMUL 112 (111) 421

cauza celui nefericit ºi sãrac. Conform kerygmei profetice,dreptatea faþã de aproapele ne conduce la Dumnezeu, careeste dreptatea, mântuirea celui sãrac, participarea la mân-tuirea realizatã de Iahve în eliberarea exodului. Iubireafaþã de Dumnezeu ºi iubirea faþã de aproapele sunt douãcãi indisolubil încruciºate ºi adevãratul credincios nu poatesã recite numai gloria lui Dumnezeu (din psalmul111[110]) fãrã a trece ºi prin iubirea orizontalã a psalmu-lui nostru, porunca unicã a eticii creºtine.

Omul drept, ideal, prezent în psalmul nostru ºi propusdeja de legea cea veche, s-a revelat lumii în persoana luiCristos ºi în evanghelia sa. El a venit sã-i înveþe pe oameniteama filialã de Dumnezeu ºi iubirea reciprocã dintre fraþi.Dimensiunile iubirii faþã de aproapele, revelate de Cristos,sunt acestea: ea trebuie sã fie universalã ºi sã-ºi aibãrãdãcinile într-o inimã purificatã de patimi, trebuie sã fie odepãºire a dreptãþii ºi sã fie plãsmuitã dupã exempluliubirii Tatãlui ceresc. Cristos este primul care a practicat,faþã de discipolii sãi, ceea ce a învãþat. El a împlinit voinþaTatãlui pânã la moartea pe cruce. De aceea, a primit, de lael, viaþa ºi binecuvântarea. De la Cristos a venit o nouãgeneraþie de oameni drepþi, pe care el i-a reunit în Bisericã,familia cinstei ºi a bogãþiei supranaturale.

Dupã venirea Duhului Sfânt, descendenþa lui Cristos s-amultiplicat pe pãmânt ºi a înflorit o generaþie de oamenidrepþi. Sfinþii care se ridicã în Bisericã merg pe caleatrasatã de Cristos ºi idealul proclamat de psalmul 112 (111)s-a concretizat în cele mai variate moduri de viaþã creºtinãpe pãmânt.

Împãrþirea: fericirea celui care se teme de Dumnezeu, îndescendenþa ºi în casa lui (v. 1-3); omul milostiv care dã cuîmprumut (v. 4-5); dreptul nu se va clãtina în veci (v. 6);cine se încrede în Dumnezeu, nu se teme (v. 7-9); celnelegiuit ºi ruinarea lui (v. 10).

PSALMUL 112 (111)422

PSALMUL 113 (112) a

Dumnezeu cel preaînalt are grijã de cei umili

1 Aleluia.Lãudaþi, slujitori ai Domnuluib,

lãudaþi numele Domnului!2 Fie numele Domnului binecuvântat,

de acum ºi pânã în veac.3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui,

fie numele Domnului lãudat!4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunilec,

slava lui este mai presus de ceruri.5 Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru,

care locuieºte atât de sus,6 care îºi pleacã privirea sã vadã

ce se petrece în cer ºi pe pãmânt?d

7 El ridicã pe cel slab din þãrânã,înalþã din mizerie pe cel sãrac,

a Este primul dintre psalmii care formeazã Hallelul egiptean(Ps 113–118), folosiþi în cult cu ocazia sãrbãtorilor mari ale Isra-elului: Paºtele, Rusaliile, sãrbãtoarea Corturilor, sãrbãtoarea Dedi-cãrii templului, Luna nouã. Dupã Miºna, primii doi psalmi (113–114)erau recitaþi la sãrbãtoarea Paºtelui, înainte de cinã.

b În sens restrâns, este vorba de preoþi sau leviþi, ca în Ps 135,2,sau, mai generic, se referã la credincioºi (cf. Ps 19,12.14; 27,9; 31,17;34,23).

c Este subliniatã regalitatea ºi maiestatea divinã asupra oamenilorºi asupra întregii creaþii (cf. Ps 46,11; 92,2).

d Versetele 5-6 prezintã, în acelaºi timp, transcendenþa ºi condes-cendenþa lui Dumnezeu: el, a cãrui locuinþã se aflã în ceruri, dea-supra firmamentului (cf. Ps 8,2; 47,10; 57,6.12; 104,3), îºi pleacã

8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori,de conducãtorii poporului sãu.

9 El o aºazã pe cea sterilã în casã,ca pe o mamã ce se bucurã de copiie. Aleluia!f

Psalmul 113 (112), în liturgia ebraicã, este primul dinHallelul egiptean, folosit la marile sãrbãtori ale Paºtelui,Rusaliilor ºi Corturilor, precum ºi la sãrbãtoarea Dedicãriitemplului ºi la alte sãrbãtori importante. La Paºti, împre-unã cu psalmul 114 (113), era folosit înainte de cinã.Talmudul îºi imagina cã, în noaptea de Paºti, prin acope-riºurile caselor evreilor ieºea o respiraþie de laudã care,perforând cerul, ajungea pânã la Dumnezeu. Acest psalmlasã sã se întrevadã un dialog cultic între comunitate ºi„slujitorii lui Iahve”, expresie care se referea, pe vremeaaceea, la preoþi ºi leviþi. Auditoriul pe care psalmul îl pre-supune este însã mai vast decât cel al unei adunãri litur-gice. El se extinde pânã la sfârºitul timpurilor ºi se lãrgeºtepânã la marginile pãmântului, incluzând în sine toatã dias-pora ebraicã. Suntem în faþa unui imn de laudã, în care auintrat ºi elemente sapienþiale. Psalmul uneºte transcen-denþa cu prezenþa eficace a lui Dumnezeu, în istoria celorsãraci. Tonul este universalist ºi se transformã într-o lecþiede speranþã pentru comunitatea lui Israel rãspânditã pre-tutindeni.

O semnificaþie nouã a cãpãtat acest psalm o datã cuvenirea lui Isus Cristos care l-a recitat la Cina de pe urmã,când a substituit liturgia Vechiului Testament cu noualiturgie pascalã. Psalmul, de acum înainte, va purta în sine

privirile sã vadã în afara cerului ºi a pãmântului, ca sã iasã în întâm-pinarea omului. În NT, v. 6 este citat în Lc 1,48, iar v. 7 în Lc 1,52.

e Versetele 7-9 sunt o referinþã clarã la cântarea Anei (1Sam 2,1-10).Sterilitatea era consideratã în Israel un blestem al lui Dumnezeu(cf. Gen 16,4-5; 1Sam 1,5-6; 2,5; Os 9,14).

f LXX ºi Vg au Aleluia la începutul psalmului urmãtor.

PSALMUL 113 (112)424

vestirea marilor evenimente ale rãscumpãrãrii, realizate deCristos prin pãtimirea, moartea ºi învierea lui, care, prinEuharistie, se perpetueazã, în timp ºi în spaþiu, pânã lavenirea glorioasã a lui Isus Cristos. Începând de atunci,psalmul exprimã lauda ºi mulþumirea întregii omeniri rãs-cumpãrate, care este fãcutã pãrtaºã, în celebrarea euharis-ticã, în mod tainic, dar profund real ºi vital, la misterelepascale ale lui Cristos, care o introduc din timpul prezentîn veºnicia fericitã. Cântând acest psalm, în cadrul cineipascale, Cristos ne îndeamnã ºi ne învaþã sã-l lãudãm peTatãl.

Cântând acest psalm, Biserica iese în întâmpinarea rege-lui sãu pacific, la celebrarea Naºterii Domnului, ºi îi invitãpe credincioºi sã laude numele sãu preasfânt. Psalmul 113(112) ne oferã ºi posibilitatea de a cere de la Dumnezeuîmplinirea a ceea ce este proclamat în el, pentru ca, în ziuaDomnului, care nu cunoaºte apus, sã putem participa, înmod eficace, la învierea ºi la gloria lui Cristos.

Împãrþirea: lauda numelui lui Dumnezeu (v. 1-3); trans-cendenþa cosmicã a lui Iahve (v. 4-6); imanenþa istoricã alui Iahve (v. 7-9).

PSALMUL 113 (112) 425

PSALMUL 114 (113 A)

Faptele minunate din timpul exodului

1 Când a ieºit Israel din Egipt,casa lui Iacob din mijlocul unui popor barbara,

2 Iuda a devenit sanctuarul luiºi Israel stãpânirea sab.

3 Marea a vãzut ºi a fugit,Iordanul s-a întors înapoi;

4 munþii au sãltat ca berbeciiºi dealurile, ca mieii unei turmec.

5 Mare, ce ai tu de fugi,ºi tu, Iordanule, pentru ce te întorci înapoi?

6 Munþilor, pentru ce sãltaþi ca berbecii,ºi voi, dealurilor, ca mieii unei turme?

7 Cutremurã-ted, pãmântule, în faþa Domnului,în faþa Dumnezeului lui Iacob,

8 care preface stânca într-un lacºi piatra în izvoare de apã!

a Lit.: un popor bâlbâit, în sensul cã vorbeºte o limbã de neînþeles,strãinã (cf. Dt 28,49; Is 28,11; 33,19; Ier 5,15).

b Iuda ºi Israel reprezintã poporul ales în unitatea ºi totalitatea sa.Cele douã substantive: sanctuarul ºi stãpânirea, pot fi luate atât însens teritorial, cât ºi în sens spiritual.

c Psalmistul descrie cutremurul de pãmânt din teofania de pe Sinai(Ex 19) prin imaginea unei turme cuprinse, din senin, de spaimã.

d În limba ebraicã, verbul hwl (a se cutremura) se referã la zbuciu-mul femeii care naºte (cf. Ps 96,9; Hab 3,10).

Este o cântare a exodului ºi, în acelaºi timp, o cântarepascalã, folositã în liturgia sinagogalã în octava Paºtelui.Un poem muzical ritmic, armonic ºi aproape procesional,de aceea, se considerã cã s-a format în ambientul de viaþãdin tradiþia liturgicã. Din cauza aceasta, datele istoricesunt abia sesizabile. Pentru psalmist, exodul ºi Sionul coin-cid din punct de vedere teologic, trecerea Mãrii Roºii ºi ceaa Iordanului nu mai sunt distanþate de cei patruzeci de aniai generaþiei din pustiu. Acest ritm este specific memori-alului care unificã cele trei dimensiuni ale timpului, în acel„astãzi” al acþiunii „sacramentale” liturgice. Într-o relec-turã escatologicã, psalmistul vede în exodul istoric semnulultimului exod cãtre cerurile noi ºi pãmântul nou.

Noua interpretare creºtinã va transforma, încet-încet,psalmul 114 (113 A) ºi exodul într-un document unitarbaptismal. Textul pe care îl avem în faþã este din epoca post-exilicã ºi preamãreºte, sub schema primului exod, actu-alizarea prezentã în cel de-al doilea exod, din Babilon.Pentru armonia întâlnitã în psalm ºi pentru regularitatearitmicã a structurii dinamice, psalmul 114 (113 A) a fostconsiderat dintotdeauna o bijuterie literarã.

Experienþa pe care o face Israelul în relaþia cu Dum-nezeul mântuitor, viu ºi activ în istoria sa, este experienþafundamentalã care va însoþi pentru totdeauna poporul alesîn orice moment al vieþii. O astfel de experienþã va ajungela punctul culminant o datã cu întruparea Fiului lui Dum-nezeu; în acest moment, ºi Paºtele lui Israel îºi gãseºtedesãvârºirea în Paºtele lui Cristos. Calea cea nouã a mân-tuirii se deschide de acum înainte prin apele Botezului.Între învierea lui Cristos ºi întoarcerea lui finalã se gãseºteistoria Bisericii pelerine în lume; între Botez ºi trecerea laveºnicie se aflã existenþa creºtinului pe acest pãmânt, iarapa vieþii continuã sã þâºneascã din stâncã, pentru a potolisetea fiilor lui Dumnezeu, iar aceastã piatrã este Cristos(1Cor 10,4). Apa vie a Duhului Sfânt, izvorâtã din inima

PSALMUL 114 (113 A) 427

strãpunsã, a devenit, pentru noi, izvor de apã care þâºneºtespre viaþa cea veºnicã (cf. In 4,14). O purtãm în noi cuharul lui Dumnezeu ºi, încontinuu, avem posibilitatea sãsorbim din izvoarele Mântuitorului, în Euharistie ºi încelelalte sacramente, în timp ce suntem pelerini, ºi noi, dinaceastã lume spre Tatãl, urmându-l pe Cristos.

Împãrþirea: cântarea exodului ºi a Þãrii Promise (v. 1-2);cântarea mãrii, a Iordanului ºi a muntelui Sinai (v. 3-6);cântarea teofaniei ºi a experienþei din pustiu (v. 7-8).

PSALMUL 114 (113 A)428

PSALMUL 115 (113 B) a

Nimicnicia idolilor în faþa Dumnezeului celui viu

1 Nu nouã, Doamne, nu nouãb,ci numelui tãu dã mãrirec

pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta.2 De ce sã spunã pãgânii:

„Unde este Dumnezeul lor?”3 Dumnezeul nostru este în ceruri

ºi face tot ce voieºted.4 Idolii lor sunt argint ºi aur,

lucrarea mâinilor omului.5 Ei au gurã, dar nu vorbesc;

au ochi, dar nu pot sã vadã;6 au urechi, dar nu aud;

au nas, dar nu pot sã miroase;7 au mâini, dar nu pipãie;

au picioare, dar nu pot sã meargã;din gâtul lor nu iese nici un sunete.

8 Ca ei vor fi cei care i-au fãcutºi toþi cei care se încred într-înºii.

a În TM ºi în unele traduceri moderne, versetele acestui psalm dela 1 la 18 corespund numerelor de la 9 la 25 din LXX.

b Comunitatea Israelului nu cere direct dobândirea intereselorsale, ci pe acelea ale Domnului.

c Targumul adaugã: nu din cauza noastrã ºi nici a nedreptãþiinoastre.

d Psalmistul îºi mãrturiseºte credinþa în transcendenþa ºi atotputer-nicia lui Dumnezeu. Acesta este rãspunsul la provocarea pãgânilor.

e Polemica antiidolatricã din v. 4-7 este reluatã în 1Cor 10,19-20;12,2; Rom 1,23; Ap 9,20.

9 Casa lui Israel nãdãjduieºte în Domnul:el este ajutorul ºi scutul lor.

10 Casa lui Aronf nãdãjduieºte în Domnul:el este ajutorul ºi scutul lor.

11 Cei ce se tem de Domnul nãdãjduiesc în Domnul:el este ajutorul ºi scutul lor.

12 Domnul îºi aminteºte de noiºi ne binecuvânteazã;

va binecuvânta casa lui Israel,va binecuvânta casa lui Aron;

13 va binecuvânta pe toþi cei ce se tem de Domnul,pe cei mici ºi pe cei mari.

14 Domnul sã vã facã rodnicipe voi ºi pe fiii voºtri!g

15 Sã fiþi binecuvântaþi de Domnul,care a fãcut cerul ºi pãmântul.

16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului,pãmântul însã l-a dãruit fiilor oamenilor.

17 Nu morþii te vor lãuda pe tine, Doamne,nici toþi cei ce coboarã în împãrãþia tãcerii,

18 ci noi, cei vii, îl binecuvântãm pe Domnulde acum ºi pânã-n veac. Aleluia.

Este, cu siguranþã, un imn liturgic, dialogic, ironic ºipolemic faþã de idolatrie. Critica zeilor este continuã, puter-nicã ºi legatã de o solidã tradiþie biblicã. Antiidolatria esteo proclamare care, în Biblie, nu este numai teologicã, ci ºi

f Se referã la preoþi (cf. Num 3,10), care erau pãzitorii templului ºiresponsabilii cultului divin.

g Efectul binecuvântãrii se manifestã în rodnicie (cf. Gen 1,28;8,17; 9,1; Dt 1,11; 1Cr 21,3). Acest lucru este valabil, în special, încontextul istoric de dupã exil, dupã suferinþele îndurate ºi decimareapopulaþiei.

PSALMUL 115 (113 B)430

antropologicã, pentru cã este celebrarea libertãþii credinþeiîn faþa coºmarului magiei. Argumentarea decisivã a psal-mistului este denunþarea batjocoritoare a neputinþei radi-cale a idolilor, a faptului cã sunt morþi, ba, mai mult, suntmoarte, adicã sunt obiecte, ºi nu persoane. Credinþa în zei,în Sfânta Scripturã, este vãzutã ca o crimã religioasã ºimoralã, un refuz al Dumnezeului celui viu, din cauza suro-gatelor, fãcute dupã chipul ºi asemãnarea proprie. Amal-gamul care uneºte ºi face omogen psalmul 115 (113 B), înciuda multiplicitãþii culorilor ºi a genurilor literare, esteliturgia. Faptul cã acest psalm aparþine Hallelului egipteanpascal este o confirmare a acestui fapt. Psalmul, la niveltextual, este bine pãstrat ºi constituie o parte a liturgiei dinperioada postexilicã. Chiar dacã nu putem defini cu exacti-tate aplicarea concretã a poemului cultic, el are o funcþiecatehetico-apologeticã faþã de divinitatea lui Iahve, pusã încrizã de exil, ºi are, totodatã, o funcþie pareneticã pentruîndemnul cãlduros de trãire a credinþei ºi a fidelitãþii faþãde alianþã.

Acest psalm era recitat sau cântat, la sfârºitul cinei pas-cale ebraice, ca rugãciune de mulþumire. În aceastã cele-brare, era întãritã în israeliþi conºtiinþa chemãrii lor spe-ciale ºi a poziþiei privilegiate faþã de celelalte popoare.Chemaþi la credinþã ºi la slujirea unicului Dumnezeu ade-vãrat, prin celebrarea Paºtelui, ei reconfirmau în fiecare anvoinþa de a-l urma pe Domnul, în marºul pe care l-auînceput în Egipt, spre o libertate care trebuia nu numai sã-iemancipeze de jugul ºi de stãpânirea unui alt popor, ci, maiales, trebuia sã-i elibereze de aberaþiile acelora care „auînlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu imitaþia chipuluiomului pieritor, al pãsãrilor, al patrupedelor ºi al reptilelor”(Rom 1,23). În psalm este reflectatã aceastã semnificaþiemoralã ºi spiritualã a Paºtelui ebraic.

Dumnezeu a dat mãrire numelui sãu, trimiþându-l înlume pe Fiul, pentru ca acesta sã arate tuturor oamenilor

PSALMUL 115 (113 B) 431

fidelitatea ºi harul sãu ºi toþi sã-l poatã cunoaºte pe Dum-nezeul adevãrat ºi unic, revelat, în secolele precedente,poporului lui Israel.

Cristos va demasca idolii, descoperind lumii chipul uni-cului Dumnezeu adevãrat ºi descoperindu-le oamenilorchipul lor fãcut dupã imaginea lui Dumnezeu ºi a Fiuluisãu unul-nãscut.

Biserica colaboreazã acum cu Cristos pentru a demolaidolii care mai sunt în lume ºi care se ridicã mereu în inimaoamenilor. Se schimbã formele de adoraþie ºi modurile dereprezentare a idolilor, dar este mereu identic conþinutullor: idoli sunt trupul ºi sângele, banul ºi ambiþia, patimileumane ºi chiar lucrãrile ce ies din mâinile oamenilor.Satana, care se aflã în spatele acestor idoli, gãseºte mii deexpediente pentru a intra în inima umanã, pentru a oprovoca ºi a o seduce ºi pentru a o face, astfel, sclavã a pute-rii sale, îndepãrtând-o de Dumnezeu.

Împãrþirea: catehezã despre Dumnezeul adevãrat (v. 1-11):prezentarea pozitivã a Dumnezeului nostru (v. 1-3), criticadumnezeilor lor (v. 4-8), declaraþie de credinþã asupra fide-litãþii lui Iahve (v. 9-11); binecuvântare solemnã (v. 12-18):o introducere coralã (v. 12-13), binecuvântarea sacerdotalã,formula oficialã (v. 14-15), imn final ºi aprobarea comu-nitãþii (v. 16-18).

PSALMUL 115 (113 B)432

PSALMUL 116 (114-115) a

Încrederea ºi jertfa de laudã

1 Îl iubesc pe Domnulb,pentru cã ascultã glasul rugãciunii melec.

2 El îºi pleacã urechea spre mine,în ziua în care îl chem.

3 Mã strângeau lanþurile morþiiºi mã cuprindeau spaimele infernului,mã chinuiau tristeþea ºi neliniºtead.

4 Am invocat numele Domnului:„Doamne, salveazã-mi sufletul!”

5 Domnul este milostiv ºi drept,Dumnezeul nostru este plin de îndurare.

6 Domnul îi ocroteºte pe cei mici:am fost umilit ºi el m-a mântuit.

7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna tae,fiindcã Domnul þi-a fãcut bine.

a Ps 116,1-9 din TM apare în LXX ºi Vg ca Ps 114, iar Ps 116,10-19ca Ps 115.

b Este o formulã care se inspirã din Dt 6,5; 10,12; 11,1; 19,9 ºi esteo profesiune clarã a iubirii lui Dumnezeu.

c Este motivarea declaraþiei de iubire ºi, totodatã, o profesiune decredinþã.

d Moartea ºi infernul sunt personificate, vãzute ca niºte adversarifãrã scrupule, care îl strâng pe cel care se roagã, ca sã-l facã sã moarã(cf. Ps 18,4-7). Este vorba despre o moarte realã sau despre unamoralã, determinatã de necazurile ºi amãrãciunile vieþii (cf. Ps 13;31,11; 107,39; 119,28; Ier 28,18).

e Cel care se roagã dialogheazã cu el însuºi pentru a-ºi face curaj(cf. Ps 42,6.12; 103,1-5).

8 El mi-a salvat sufletul de la moarte,a ferit ochii mei de lacrimi,picioarele mele de la cãdere.

9 Voi umbla înaintea Domnuluipe pãmântul celor viif.

10 Eu mi-am pãstrat credinþachiar ºi atunci când spuneam:

„Sunt foarte nefericit”.11 Am spus în tulburarea mea:

„Tot omul este mincinos!”12 Ce-i voi da în schimb Domnului

pentru tot binele pe care mi l-a fãcut?13 Voi lua potirul mântuirii

ºi voi invoca numele Domnuluig.14 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului

de faþã cu tot poporul sãuh.15 Lucru de preþ este în faþa Domnului

moartea credincioºilor sãii.

f Scãpat de moarte, psalmistul poate sã stea printre cei vii, sã sebucure de viaþã, sã-l laude ºi sã-i mulþumeascã lui Dumnezeu, trãindîn lumina învãþãturilor sale. Este vorba de o înviere fizicã ºi spiri-tualã, ca aceea a deportaþilor care se întorc din robia babilonianã(cf. Ps 40,1-11).

g Cel care se roagã a gãsit modul de a-i arãta recunoºtinþa luiDumnezeu: îºi va arãta mulþumirea într-o celebrare publicã.

Potirul mântuirii este o expresie ce se gãseºte numai aici în SfântaScripturã. Poate fi o aluzie la un banchet ritual festiv de mulþumire(cf. Ps 16,5; 22,27), dar se poate referi la o libaþie ritualã de vin ºi deuntdelemn (cf. Ex 29,40-41; Lev 6,14).

h Aceastã împlinire a fãgãduinþelor avea loc printr-un sacrificiude mulþumire sau de laudã, conform normativelor detaliate dinLev 7,16-17; 22,17-25; Num 6; 15,1-10.

i Pornind de la experienþa trãitã, psalmistul dã mãrturie cãmoartea celor credincioºi nu-l poate lãsa pe Dumnezeu indiferent ºiinactiv.

PSALMUL 116 (114-115)434

16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu,eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale;

tu ai sfãrâmat lanþurile mele.17 Îþi voi aduce jertfã de laudã

ºi voi invoca numele Domnului.18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului

de faþã cu tot poporul sãu,19 în curþile casei Domnului,

în mijlocul tãu, Ierusalime! Aleluia.

Autorul psalmului este cuprins de o mare ºi seninãîncredere. Înainte de a aduce oferta sacrificalã pe care opromisese, atunci când viaþa îi era în pericol, psalmistul seprezintã înaintea comunitãþii pentru a-ºi formula mãrturi-sirea de gratitudine, care conþine concluzii generalizatoarealãturi de experienþele sale personale. Psalmul a fost labaza dezbaterii asupra meritului, asupra naturii, asuprapãcatului originar, asupra credinþei, asupra încrederii cadar al lui Dumnezeu, iar prin formularea din versetul 9:„Voi umbla înaintea Domnului pe pãmântul celor vii”, se vatransforma într-o cântare închinatã Ierusalimului ceresc,aºezãmânt veºnic al celor drepþi.

Liturgia euharisticã va prelua versetul 13: „Voi lua poti-rul mântuirii ºi voi invoca numele Domnului” ºi „potirulmântuirii” de aici va deveni „potirul binecuvântãrii” de lacina euharisticã (1Cor 10,16) sau „potirul noului legã-mânt” (1Cor 11,25; Lc 22,20) sau, pur ºi simplu, „potirulDomnului” (1Cor 11,27). Conform regulilor observate depsalmii de mulþumire, îmbinarea planurilor temporale nueste atât de riguroasã. Amestecul dintre lamentaþie,relatarea coºmarului din trecut, rugãciunea imploratoare,manifestarea încrederii, evocarea ajutorului eliberator estesarea ºi piperul acestui psalm cu miºcare ramificatã. Gãsimîn acest psalm candoare ºi sinceritate, pasiune ºi intensi-tate, realitãþi departe de o scriere simplã care intrã în cult.

PSALMUL 116 (114-115) 435

Este o cântare minunatã de mulþumire, cu trãsãturi origi-nale, pentru a nu spune unice. A vrea sã impui acestuipsalm, în mod forþat, o schemã clasicã a genului literar,reducându-l la un model standard, înseamnã a-i lua toatãsavoarea, savoarea unei pietãþi tinere ºi noi, în inima unorinstituþii care sunt pe cale sã îmbãtrâneascã.

Isus a cântat acest imn dupã ce a instituit Euharistia,noua celebrare pascalã, înainte de a pleca spre MunteleMãslinilor (Mt 26,30). În momentul acela, Isus îi mulþumeaTatãlui, pentru cã, în Euharistie, încredinþase oamenilormisterul rãscumpãrãrii lor. În Euharistie, Isus consumaseoferta de sine adusã Tatãlui pentru mântuirea tuturor ºi,în mod tainic, celebrase, mai înainte de pãtimire, „victoriaºi triumful asupra morþii” (SC 6).

Biserica poate, acum, cu mai mare dreptate decât popo-rul lui Israel, sã facã a sa aceastã mulþumire. Paºtele pecare ea îl celebreazã împreunã cu Cristos este adevãratulPaºte, pentru cã, acum, prefigurãrile din vechime au cedatlocul realitãþii.

Biserica bea încontinuu din acest potir, în celebrareasfintei Liturghii, oferind, prin Cristos, un sacrificiu de laudãlui Dumnezeu, adicã rodul buzelor care mãrturisesc nume-le lui, recunoscând prin aceasta tot ceea ce Cristos a fãcutpentru ea în iubirea lui nemãrginitã.

Împãrþirea: introducere tradiþionalã ºi, în acelaºi timp,originalã (v. 1-2); invocarea numelui lui Iahve (v. 3-13):coºmarul din trecut ºi eliberarea (v. 3-6), „Domnul a fãcutbine” (v. 7-13); mulþumirea în templu ºi în mijlocul comu-nitãþii (v. 14-19).

PSALMUL 116 (114-115)436

PSALMUL 117 (116)

Invitaþie la preamãrirea lui Dumnezeu

1 Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurilea,preamãriþi-l, toate popoarele.

2 Cãci mare este îndurarea lui asupra noastrãb

ºi adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. Aleluia.

Este cel mai scurt psalm. Însã scurtimea lui a fost con-sideratã ca un semn al armoniei ºi al esenþialitãþii. Chiarfãrã a recurge la alegoria tradiþiei rabinice, existã, înaceastã scurtã poezie, o totalitate stilisticã ºi tematicã.A. Chouraqui îºi imagina cã în acest psalm existã urmã-torul mesaj: „Sunt douã versete pentru cele douã pãrþi aleomenirii, pe care regele Mesia le va reuni în unitatea iubiriiºi a adevãrului: pe de o parte, Israelul, poporul preot ºimesager al lui Dumnezeu, pe de altã parte, naþiunilepãgâne, supuse celor ºapte porunci date de Noe. ªi, toþi, vorcânta, într-un singur cor, harul ºi adevãrul Domnului”.Adevãrata concizie trebuie cãutatã în cele patru cuvinteesenþiale ale poeziei: lauda, popoarele, îndurarea ºi adevãrul.

a Expresia toate neamurile indicã totalitatea popoarelor, toþioamenii, fãrã nici o excepþie, de nici un gen.

b Lit.: Pentru cã puternicã este iubirea lui asupra noastrã (cf. Ps103,11). Este folosit verbul ebraic gbr, care înseamnã: a fi puternic, afi robust, a fi valid, ºi care se foloseºte, de obicei, într-un context deluptã. Domnul însuºi este numit Dumnezeu puternic (Dt 10,17; Is 9,5;10,21; Ex 15,1-21). Expresia înseamnã cã Dumnezeu îºi aratã putereaasupra duºmanilor poporului, apãrându-l întotdeauna, depãºindchiar ºi învârtoºarea inimii ºi infidelitatea faþã de alianþã, rãmânândîntotdeauna fidel.

Între Dumnezeu ºi om se scurge firul laudei, este deschiscanalul binecuvântãrii. În mod natural, în perspectiva alege-rii, Israelul este ca o punte care permite tuturor popoarelorsã-l întâlneascã pe Dumnezeu.

Plasarea imnului într-un ambient liturgic este foarteprobabilã, datoritã structurii ºi tematicii, chiar dacã estemai greu de definit actul cultic precis în care s-a nãscutpsalmul ºi pentru care a fost destinat. Cu siguranþã, eraprezent în liturgia postexilicã, probabil într-un rit liturgiclegat de reînnoirea alianþei. Dumnezeu actualizeazã, înmod vizibil, milostivirea sa fidelã, în existenþa istoricã aunui popor, dar vrea ca aceastã milostivire sã fie iradiatã latoate popoarele, strãine sau duºmane odinioarã, dar acummartore ale acestei seminþe aruncate în solul istoriei. Estevorba despre un universalism temperat, mediat, cu sigu-ranþã, dar, în mod sigur, mai puþin reticent ºi obscur decâtcel din alte fragmente biblice din Vechiul Testament.Sfântul Paul a înglobat acest psalm în demonstraþia biblicãdupã care pãgânii împreunã cu Israelul sunt chemaþi laiubirea lui Dumnezeu ºi la lauda comunã.

Adresându-se tuturor popoarelor pãmântului, liturgiaBisericii reveleazã caracterul universal al misterului mân-tuirii, prin care toþi oamenii pãmântului sunt chemaþi sãformeze poporul lui Dumnezeu. Pus pe buzele Bisericii,psalmul 117 (116) îºi dezvãluie ºi caracterul misionar. Dinziua Rusaliilor, Biserica, trimisã de Cristos sã înveþe toatenaþiunile, pleacã misionarã în lume, adresând invitaþia dea-l lãuda pe Domnul, luatã din psalm, tuturor popoarelor.Aceastã misiune devine programul acþiunii apostolice ºi setraduce în predicarea evangheliei la orice fãpturã ºi în mãr-turia pe care martirii i-o aduc lui Cristos.

În liturgia creºtinã, însoþeºte adoraþia euharisticã pu-blicã – Laudate, Dominum, omnes gentes –, fiind sursã deinspiraþie pentru multe creaþii muzicale geniale.

Împãrþirea: invitaþie la laudã (v. 1); conþinutul laudei înformã de imn (v. 2).

PSALMUL 117 (116)438

PSALMUL 118 (117)

Primirea pelerinilor la templu

1 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun:veºnicã este îndurarea lui!

2 Sã spunã acum Israela cã este bun:veºnicã este îndurarea lui!

3 Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun:veºnicã este îndurarea lui!

4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnulb:veºnicã este îndurarea lui!

5 În strâmtorare, am strigat spre Domnul:Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg.

6 Domnul este de partea meaºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul?

7 Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor,iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei.

8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul,decât sã te încrezi în oameni.

9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul,decât sã te încrezi în cei puternicic.

10 Toate neamurile m-au înconjurat:în numele Domnului le-am nimicit.

a LXX are casa lui Israel (cf. Ps 115,9; 135,9).b În v. 2-4 este invitat la celebrare tot poporul: Israelul (israeliþii,

în general), casa lui Aron (preoþii ºi leviþii), cei care se tem deDomnul (grupul celor consacraþi în mod special ºi angajaþi în obser-varea legii).

c Textul de la Qumran adaugã: Mai bine este sã te încrezi înDomnul decât într-o mie de oameni.

11 M-au înconjurat, m-au împresurat:în numele Domnului le-am nimicitd.

12 M-au înconjurat ca roiurile de albine,s-au aprins ca un foc de spini:în numele Domnului le-am nimicit.

13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad,dar Domnul mi-a venit în ajutor.

14 Domnul este tãria ºi lauda meae:el este mântuirea mea.

15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþãse aud în corturile celor drepþi:

16 Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate,dreapta Domnului m-a înãlþatf,dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate.

17 Nu voi muri, ci voi trãiºi voi istorisi faptele Domnului.

18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit,dar nu m-a lãsat pradã morþiig.

19 Deschideþi-mi porþile dreptãþii,ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului.

20 Aceasta este poarta Domnului:cei drepþi vor intra printr-însa.

21 Te laud pentru cã m-ai ascultatºi ai fost salvarea mea.

22 Piatra pe care au aruncat-o zidariia ajuns în capul unghiuluih.

d TM la acest verset în loc de: le-am nimicit, are: le-am circumcis.e În TM lipseºte lauda mea. LXX are în loc: locul meu de refugiu.

În forma actualã, v. 14 este o combinaþie între cântarea lui Moise(Ex 15,2-14) ºi Is 12,2.

f LXX ºi varianta siriacã (Pešitta) au: m-a înãlþat, pe când TM are:s-a înãlþat.

g Este o aluzie la valoarea suferinþei omului, la rolul ei pedagogicºi purificator (cf. Ps 6,2; Prov 3,11-12; Ier 10,24; 31,18; Lam 3,31-33).

h În interpretarea individualã, cel care este identificat cu piatra cãre-ia i s-a schimbat destinaþia este cel care se roagã. Piatra unghiularã

PSALMUL 118 (117)440

23 Domnul a fãcut acest lucruºi este minunat în ochii noºtri.

24 Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul,sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa.

25 Doamne, mântuieºte-mã,Doamne, dã-mi biruinþã!i

26 Binecuvântat este cel care vineîn numele Domnului.

Vã binecuvântãm din casa Domnuluij.27 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazãk.

Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzitepânã la treptele altaruluil.

este piatra de rezistenþã pe care se sprijinã douã ziduri care se întâl-nesc în colþ (vezi ºi importanþa pietrei numitã cheie de boltã).

În interpretarea colectivã, piatra este Israelul care, aruncat maiîntâi de Domnul în pustiu, a fost reevaluat în timpul restaurãrii, pri-mind de la Dumnezeu rolul-cheie, locul unghiular, în comunitateapopoarelor (cf. Is 28,16; Ps 60,3.12-14), dar suportul acestei pietre(Israelul) este întotdeauna Domnul (cf. Esd 3,10-11).

Versetul 22 este citat ºi în NT de Lc 20,17; Mt 21,42 ºi Mc 12,10,care fac referinþã ºi la v. 23, dupã LXX. Acelaºi verset este citat înFap 4,11-12, aplicându-l lui Isus.

1Pt 2,6-7 citeazã v. 22 unit cu Is 28,16. În Ef 2,19-22 este folositãimaginea pietrei din capul unghiului în cheie ecleziologicã.

i Versetul 25 este reluat ca strigãt al mulþimii care îl aclamã peIsus la intrarea în Ierusalim ºi în templu (cf. Mt 21,9; Mc 11,9-11;Lc 19,18; In 12,13). În Mt 23,39 este citat ºi v. 26, atunci când Isusplânge asupra Ierusalimului.

j Preoþii, în templu, îl binecuvânteazã pe cel care se roagã ºi totgrupul de pelerini care îl însoþeºte.

k Este expresia bucuriei actualizãrii binecuvântãrii sacerdotaledin Num 6,24-25.

l Este citarea unei rubrici liturgice pentru organizarea procesiunii.Probabil este o referinþã la sãrbãtoarea Corturilor (cf. Lev 23,40;Neh 8,15; 2Mac 10,7).

Ramurile înverzite sunt semnul vitalitãþii. Treptele altarului sereferã la cele patru coarne ale altarului care sunt semnul puterii efi-cace a lui Dumnezeu.

PSALMUL 118 (117) 441

28 Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud;Dumnezeul meu, pe tine te preamãrescm.

29 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun:veºnicã este îndurarea lui!

Este ultimul psalm din Hallelul egiptean folosit la Paºtiºi a trezit un interes foarte viu printre studioºi, care l-ausupus la multiple interpretãri. Prima impresie pe care ooferã textul este savoarea unei atmosfere liturgice în carese întrepãtrund corul ºi soliºtii. Genul literar pare sã fieacela al unui imn de mulþumire, în care vocea personalã ºiinvocaþiile corale se suprapun. În desfãºurarea acþiunii,distingem trei clase de persoane: Israelul – comunitateateocraticã –, casa lui Aron – preoþimea – ºi cei care se temde Domnul – credincioºii autentici sau prozeliþii –, înfuncþie de cronologia acceptatã pentru apariþia psalmului.Dupã o declaraþie solemnã de încredere în Domnul, care neelibereazã de orice neliniºte ºi de orice persecuþie, rugã-ciunea redevine antifonalã: solistului, care evocã prindiferite simboluri oprimarea (albinele, focul ce mistuiespinii), poporul îi rãspunde, printr-o profesiune de cre-dinþã, „în numele Domnului”, care este victorie, ajutor,mântuire. Celebrarea pare sã continue într-o procesiunecãtre „porþile dreptãþii”, adicã spre templu. Avem untradiþional dialog între preoþi ºi credincioºi, în care suntenunþate condiþiile recerute pentru accesul la cult, la carepot participa numai cei drepþi. Semnificativ, la prima lec-turã, este simbolul „pietrei”, care poate face aluzie la tem-plu, la Domnul însuºi sau la sãracul aruncat de oameni ºirecuperat de Dumnezeu pentru proiectul sãu salvific.

Psalmul este simplu ºi complex în acelaºi timp: simplu,pentru muzicalitatea lui delicatã, care celebreazã iubirea

m Este o profesiune de credinþã ca în Ex 15,2.9.

PSALMUL 118 (117)442

milostivã a lui Dumnezeu, dupã modulãrile rugãciunii de mul-þumire; complex, datoritã concertului de voci care nu esteîntotdeauna omogen, datoritã riturilor la care se face aluzie(intrare, procesiune, templu, gesturi sacre), datoritã acþiu-nii liturgice vivace, datoritã solemnitãþii protagonistului,datoritã provocãrii comunitãþii, datoritã aluziilor naþiona-liste ºi datoritã contrapunctului dintre privat ºi public.

Era recitat în timp ce se umplea cea de-a patra cupã devin de la cina pascalã. Sesizãm în acest psalm ºi o anumitãtensiune escatologicã ce proiecteazã mântuirea istoricãspre o anumitã plinãtate a sa.

Isus a cântat acest psalm la sfârºitul cinei pascale.Liturgia de mulþumire a noii alianþe, inauguratã prinEuharistie, a gãsit în expresiile acestui psalm o concluzieminunatã. Cu aceste expresii în inimã, Isus a plecat pecalea dureroasã care avea sã-l introducã în sanctuarulceresc ºi în gloria zilei eterne. El a devenit piatra din capulunghiului a unei noi construcþii. El este poarta Domnuluiºi cu unele dintre cuvintele acestui psalm a fost primit ºiaclamat, atunci când a intrat, în mod triumfal, înIerusalim, înainte de pãtimirea sa.

Compus pentru liturgia ebraicã, psalmul 118 (117) adevenit un punct de referinþã pentru liturgia creºtinã caregãseºte în el misterele cele mai importante ale vieþii luiCristos. La Crãciun, în Duminica Pãtimirii, la Învierea luiCristos din morþi ºi în toatã octava Paºtelui, în fiecareduminicã ºi în fiecare zi, Biserica aclamã manifestarea luiCristos în adunarea creºtinilor, reuniþi pentru celebrareaeuharisticã.

Împãrþirea: invitatoriu solemn adresat Israelului, caseilui Aron ºi celor care se tem de Domnul (v. 1-4); primul imnde mulþumire, „în corturile celor drepþi”, în Ierusalim (v. 5-18);al doilea imn de mulþumire, „la porþile dreptãþii”, în templu(v. 19-29).

PSALMUL 118 (117) 443

PSALMUL 119 (118) a

Legea Domnului, izvor de bucurie ºi de pace

I (Alef)1 Fericiþi sunt cei neprihãniþi pe cale,

care umblã în legea Domnului.2 Fericiþi sunt cei care pãzesc poruncile lui

ºi-l cautã din toatã inima.3 Ei n-au sãvârºit fãrãdelege

ºi umblã pe cãile sale.4 Tu ai dat învãþãturile tale,

ca sã fie pãzite cu fidelitate.5 O, de ar fi cãile mele statornice

în a pãzi orânduirile tale!6 Atunci nu mã voi ruºina,

dacã voi fi ascultat toate hotãrârile tale.7 Te voi lãuda cu inimã curatã,

cunoscând judecãþile tale drepte.8 Vreau sã pãstrez orânduirile tale,

nu mã lãsa în pãrãsire!

II (Bet)9 Cum va putea un tânãr sã rãmânã curat pe cale?

Numai pãzind cuvintele tale.

a Psalmul este inspirat, în ceea ce priveºte conþinutul, din Deute-ronom iar în ceea ce priveºte caracterul interior ºi spiritual al Legii,vãzutã ca o expresie a alianþei, din Cartea lui Ieremia (cf. Ier 31,31-34;Ez 36,25-27). Psalmul este format din 22 de strofe de câte opt versete.

10 Te caut din toatã inima;nu lãsa sã mã abat de la hotãrârile tale.

11 Pãstrez în inimã cuvintele taleca sã nu pãcãtuiesc împotriva ta.

12 Binecuvântat eºti, Doamne,învaþã-mã orânduirile tale.

13 Vestesc cu buzele meletoate judecãþile tale.

14 Mã bucur pe calea învãþãturilor tale,mai mult decât de orice bogãþie.

15 Meditez la poruncile taleºi am sub ochi cãrãrile tale.

16 Orânduirile tale sunt desfãtarea meaºi nu voi uita cuvântul tãu.

III (Ghimel)17 Fã bine slujitorului tãu, ca sã rãmân în viaþã

ºi sã pãzesc cuvântul tãu.18 Deschide-mi ochii, ca sã vãd

minunãþiile legii tale!19 Eu sunt strãin pe pãmânt:

sã nu ascunzi de mine poruncile tale!20 Sufletul meu se consumã întruna

de dorul judecãþilor tale.21 Tu îi mustri pe cei mândri, pe cei blestemaþi,

care se abat de la hotãrârile tale.22 Ia de la mine ocara ºi defãimarea,

cãci am pãzit învãþãturile tale.23 Chiar dacã cei puternici se pun împotriva mea,

totuºi, slujitorul tãu se gândeºte la orânduirile tale.24 Învãþãturile tale sunt desfãtarea mea,

îndreptãrile tale sunt sfãtuitorii mei.

PSALMUL 119 (118) 445

IV (Dalet)25 S-a lipit de þãrânã sufletul meu:

fã-mã sã trãiesc dupã cuvântul tãu.26 Eu îþi fac cunoscute cãrãrile mele ºi tu mã asculþi:

învaþã-mã îndreptãrile tale.27 Fã-mã sã înþeleg calea învãþãturilor tale

ºi voi cugeta la lucrãrile tale minunate.28 Îmi plânge sufletul de supãrare:

ridicã-mã, dupã cuvântul tãu.29 Þine departe de mine calea minciunii

ºi dãruieºte-mi legea ta.30 Am ales calea adevãrului,

mi-am propus sã urmez hotãrârile tale.31 Am aderat la învãþãturile tale, Doamne,

sã nu mã faci de ruºine.32 Alerg pe calea poruncilor tale,

pentru cã ai lãrgit inima mea.

V (He)33 Aratã-mi, Doamne, calea orânduirilor tale

ºi o voi urma pânã la sfârºit.34 Dã-mi înþelepciune, ca sã urmez legea ta

ºi s-o împlinesc din toatã inima.35 Cãlãuzeºte-mã pe calea hotãrârilor tale,

cãci pe ea mi-am gãsit bucuria.36 Înclinã-mi inima spre învãþãturile tale,

ºi nu spre dorinþa de câºtig.37 Întoarce ochii mei,

ca sã nu priveascã la lucruri deºarte,ºi fã-mã sã trãiesc pe calea ta.

38 Împlineºte faþã de slujitorul tãu promisiunea ta,care este pentru cei ce se tem de tine.

39 Îndepãrteazã ocara care mã înspãimântã,pentru cã judecãþile tale sunt bune.

PSALMUL 119 (118)446

40 Iatã, eu doresc poruncile tale:fã-mã sã trãiesc în dreptatea ta.

VI (Waw)41 Sã coboare asupra mea bunãvoinþa ta, Doamne,

ºi mântuirea ta aºa cum ne-ai promis;42 atunci voi rãspunde celor care mã defãimeazã,

cãci mi-am pus încrederea în cuvântul tãu.43 Tu sã nu iei niciodatã din gura mea cuvântul adevãrului,

cãci mã încred în judecãþile tale.44 Voi pãzi de-a pururi legea ta,

totdeauna ºi pe vecie.45 Voi umbla fãrã grijã,

deoarece caut învãþãturile tale.46 Voi vorbi despre învãþãturile tale în faþa regilor

ºi nu mã voi ruºina.47 Bucuria mea sunt poruncile tale,

pe care le iubesc.48 Voi ridica mâinile mele cãtre hotãrârile tale,

pe care le iubesc,ºi voi cugeta la îndreptãrile tale.

VII (Zain)49 Adu-þi aminte de cuvântul dat slujitorului tãu,

prin care m-ai fãcut sã sper.50 Aceasta e mângâierea mea în necazuri:

cãci cuvântul tãu îmi dã viaþã.51 Niºte îngâmfaþi mã batjocoresc peste mãsurã,

dar eu nu mã abat de la legea ta.52 Mi-am adus aminte, Doamne,

de judecãþile tale cele din veacºi mi-am gãsit mângâierea.

53 Sunt cuprins de indignare din cauza pãcãtoºilorcare pãrãsesc legile tale.

PSALMUL 119 (118) 447

54 Cântãri sunt pentru mine îndreptãrile taleîn casa în care nu sunt decât un trecãtor.

55 Mi-am amintit noaptea de numele tãu, Doamne,ºi am pãzit legea ta.

56 Acesta e rostul meu:sã urmez învãþãturile tale.

VIII (Het)57 Am zis: partea mea, Doamne,

este sã pãzesc cuvintele tale.58 Am cãutat faþa ta din toatã inima,

aratã-þi îndurarea faþã de mine dupã cuvântul tãu.59 Am cercetat cãrãrile mele

ºi mi-am întors paºii dupã învãþãturile tale.60 Mã grãbesc ºi nu vreau sã întârzii

sã pãzesc poruncile tale.61 Laþurile celor rãi m-au înconjurat,

dar eu nu uit de legea ta.62 În miez de noapte mã scol ca sã te laud

pentru judecãþile tale drepte.63 Sunt prieten cu cei care se tem de tine

ºi cu cei care pãzesc învãþãturile tale.64 Plin este pãmântul, Doamne, de îndurarea ta,

învaþã-mã îndreptãrile tale!

IX (Tet)65 Ai fãcut bine slujitorului tãu, Doamne,

dupã cuvântul tãu.66 Învaþã-mã bunãtatea, prudenþa ºi ºtiinþa,

pentru cã am rãmas fidel în hotãrârile tale.67 Înainte de a fi fost umilit, umblam pe cãi greºite,

acum însã þin cuvântul tãu.68 Tu eºti bun ºi faci binele,

învaþã-mã îndreptãrile tale.

PSALMUL 119 (118)448

69 Cei mândri mã calomniazã,dar eu voi urma învãþãturile tale din toatã inima.

70 S-a întãrit ca seul inima lor,dar desfãtarea mea este legea ta.

71 Este bine pentru mine cã am fost umilit,ca sã învãþ poruncile tale.

72 Mai mult preþuieºte pentru mine legea gurii tale,decât mii de lucruri de aur ºi argint.

X (Iod)73 Mâinile tale m-au fãcut ºi m-au plãmãdit;

fã-mã sã înþeleg ºi voi învãþa poruncile tale.74 Cei ce se tem de tine

mã vor vedea ºi se vor bucura,cãci mi-am pus toatã speranþa în cuvintele tale.

75 ªtiu, Doamne, cã judecãþile tale sunt drepteºi întru adevãr m-ai umilit.

76 Sã-mi fie îndurarea ta spre mângâiere,dupã promisiunea fãcutã slujitorului tãu.

77 Sã vinã asupra mea îndurãrile tale ºi voi fi viu,cãci legea ta îmi este desfãtare.

78 Sã fie fãcuþi de ruºine cei mândri,cãci cu minciunã m-au asuprit,

iar eu voi cugeta la învãþãturile tale.79 Sã se întoarcã spre mine cei care se tem de tine

ºi cei care cunosc legile tale.80 Inima mea sã fie neprihãnitã în orânduirile tale,

ca sã nu fiu fãcut de ruºine.

XI (Kaf)81 Sufletul meu tânjeºte dupã mântuirea ta,

în cuvântul tãu mi-am pus toatã speranþa.82 Mi-au slãbit ochii în aºteptarea promisiunii tale

ºi spun: „Când mã vei mângâia?”

PSALMUL 119 (118) 449

83 Am ajuns ca un burduf aºezat la fum,dar nu am uitat de îndreptãrile tale.

84 Câte sunt zilele slujitorului tãu?Când vei judeca oare pe cei ce mã asupresc?

85 Cei mândri au sãpat groapã înaintea mea;ei nu sunt dupã legea ta.

86 Toate poruncile tale sunt adevãr;pe nedrept m-au prigonit: vino în ajutorul meu!

87 Puþin a lipsit de nu m-au ºters de pe pãmânt,dar nu am pãrãsit învãþãturile tale.

88 Dupã îndurarea ta, dã-mi viaþãºi voi pãzi poruncile gurii tale.

XII (Lamed)89 Cuvântul tãu, Doamne, rãmâne în veci,

neschimbat ca cerul.90 Fidelitatea ta dãinuie din neam în neam;

tu ai întemeiat pãmântul ºi el se menþine.91 Din porunca ta, totul dãinuie pânã astãzi,

cãci toate te slujesc pe tine.92 Dacã legea ta n-ar fi fost desfãtarea mea,

atunci poate cã aº fi pierit în mizeria mea.93 În veci nu voi uita învãþãturile tale,

cãci prin ele mi-ai dat viaþã,94 eu sunt al tãu, mântuieºte-mã,

cãci am cãutat învãþãturile tale.95 Cei nelegiuiþi mã aºteaptã ca sã mã distrugã,

dar eu meditez mereu la poruncile tale.96 Vãd cã tot ce-i desãvârºit are margini,

poruncile tale însã sunt nemãrginite.

XIII (Mem)97 Cât de mult iubesc legea ta, Doamne,

toatã ziua meditez la ea.

PSALMUL 119 (118)450

98 Poruncile tale mã fac mai înþelept decât duºmanii mei,pentru cã întotdeauna sunt cu mine.

99 Sunt mai înþelept decât toþi învãþãtorii mei,deoarece cuget la învãþãturile tale.

100 Am mai multã pricepere decât bãtrânii,pentru cã pãzesc îndrumãrile tale.

101 Îmi þin paºii departe de orice cale a rãului,pentru a pãzi cuvântul tãu.

102 Nu mã abat de la judecãþile tale,pentru cã tu însuþi mã înveþi.

103 Cât de plãcute sunt cuvintele talepentru cerul gurii mele!

Ele sunt mai dulci decât mierea pentru gura mea.104 Am cãpãtat înþelegere din învãþãturile tale,

de aceea, urãsc orice cale a minciunii.

XIV (Nun)105 Cuvântul tãu e fãclie pentru paºii mei

ºi luminã pentru cãrãrile mele.106 Am jurat ºi mã voi þine de jurãmânt:

sã pãzesc judecãþile tale cele drepte.107 Am fost umilit, Doamne, peste mãsurã,

dã-mi viaþã, dupã cuvântul tãu.108 Jertfa gurii mele sã-þi fie bineplãcutã, Doamne,

ºi învaþã-mã judecãþile tale.109 Sufletul meu este în mâinile mele totdeauna

ºi nu am uitat de legea ta.110 Mi-au întins nelegiuiþii cursã,

dar n-am rãtãcit de la învãþãturile tale.111 Poruncile tale sunt moºtenirea mea în veci,

ele sunt bucuria inimii mele.112 Îmi plec inima, ca sã împlineascã orânduirile tale:

aceasta este rãsplata mea pentru veºnicieb.

PSALMUL 119 (118) 451

b NVg are varianta: în veci, pânã la sfârºit.

XV (Samek)113 Urãsc oamenii cu douã feþe,

legea ta eu o iubesc.114 Tu eºti locul meu de refugiu ºi scutul meu,

mi-am pus toatã speranþa în cuvântul tãu.115 Îndepãrtaþi-vã de la mine, toþi cei rãi;

eu voi pãzi poruncile Dumnezeului meu.116 Fii ajutorul meu, dupã fãgãduinþa ta, ca sã trãiesc,

ºi nãdejdea mea nu o dezamãgi.117 Susþine-mã ºi voi fi mântuit,

ºi-mi voi gãsi neîncetat bucuria în orânduirile tale.118 Tu îi dispreþuieºti pe toþi cei care se îndepãrteazã

de la orânduirile tale,pentru cã planurile lor sunt doar minciunã.

119 Ca cenuºa sunt înaintea ta toþi pãcãtoºii pãmântului:de aceea, am iubit învãþãturile tale.

120 Îmi tremurã carnea de frica taºi mã tem de judecãþile tale.

XVI (Ain)121 Am fãcut judecatã ºi dreptate,

nu mã da pe mâna celor care mã calomniazã!122 Ia sub ocrotirea ta binele slujitorului tãu,

ca sã nu fiu asuprit de cei îngâmfaþi!123 S-au sfârºit ochii mei în aºteptarea mântuirii tale

ºi a promisiunii dreptãþii tale.124 Poartã-te cu slujitorul tãu dupã bunãtatea ta

ºi învaþã-mã orânduirile tale.125 Eu sunt slujitorul tãu, fã-mã sã înþeleg

ºi voi cunoaºte învãþãturile tale.126 E timpul, Doamne, ca sã intervii,

cãci au cãlcat legea ta.127 De aceea, eu iubesc poruncile tale

mai mult decât aurul, mai mult decât aurul curat.

PSALMUL 119 (118)452

128 De aceea, gãsesc drepte toate învãþãturile taleºi urãsc orice cale a minciunii.

XVII (Pe)129 Învãþãturile tale sunt minunate,

de aceea, sufletul meu le pãzeºte cu fidelitate.130 Explicarea cuvintelor tale dã luminã

ºi înþelegere celor neºtiutori.131 Îmi deschid gura, cãci ard de sete,

pentru cã sunt însetat de poruncile tale.132 Îndreaptã-þi faþa spre mine ºi îndurã-te,

aºa cum ai grijã de cei care iubesc numele tãu.133 Fã statornici paºii mei dupã cuvântul tãu

ºi nu lãsa sã mã stãpâneascã nici o nelegiuire.134 Scapã-mã de oprimarea omului

ºi voi pãzi învãþãturile tale.135 Aratã slujitorului tãu o faþã seninã

ºi învaþã-mã orânduirile tale!136 ªiroaie de lacrimi au vãrsat ochii mei,

pentru cã legea ta ei n-au pãzit-o.

XVIII (Þade)137 Tu eºti drept, Doamne,

ºi nepãrtinitoare este judecata ta.138 Cu dreptate ai poruncit rânduielile tale

ºi în tot adevãrul.139 Pe mine zelul mã consumã,

pentru cã duºmanii mei au uitat cuvintele tale.140 Cuvântul tãu este încercat în foc

ºi slujitorul tãu îl iubeºte.141 Sunt mic ºi dispreþuit,

dar nu uit învãþãturile tale.142 Dreptatea ta este dreptate în veac

ºi legea ta este adevãr.

PSALMUL 119 (118) 453

143 Necazul ºi strâmtorarea m-au gãsit,dar poruncile tale sunt desfãtarea mea.

144 Învãþãturile tale sunt veºnic drepte,fã-mã sã le înþeleg, ca sã trãiesc.

XIX (Qof)145 Am strigat din toatã inima mea

ascultã-mã, Doamne,ºi voi pãstra îndreptãrile tale.

146 Am strigat cãtre tine, mântuieºte-mãºi voi pãzi poruncile tale.

147 O datã cu ivirea zorilor am strigat,îmi pun încrederea în cuvintele tale.

148 Îmi deschid ochii înainte de strãjile de noapte,ca sã meditez la fãgãduinþele tale.

149 Ascultã-mi glasul, Doamne, dupã îndurarea ta,dã-mi viaþã dupã judecata ta!

150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie;se îndepãrteazã de legea ta.

151 Dar tu, Doamne, eºti aproapeºi toate poruncile tale sunt adevãr.

152 De mult timp am cunoscut îndrumãrile tale,cã le-ai statornicit pentru vecie.

XX (Reº)153 Vezi înjosirea mea ºi salveazã-mã,

pentru cã nu am uitat de legea ta.154 Apãrã-mi cauza ºi rãscumpãrã-mã,

dã-mi viaþã dupã promisiunea ta!155 Mântuirea e departe de cei pãcãtoºi,

pentru cã nu le pasã de orânduirile tale.156 Multe sunt îndurãrile tale, Doamne,

dã-mi viaþã dupã judecãþile tale!

PSALMUL 119 (118)454

157 Sunt mulþi cei care mã prigonesc ºi mã apasã,dar eu nu mã îndepãrtez de învãþãturile tale.

158 I-am vãzut pe cei fãrã de legeºi m-a cuprins dezgustul,

pentru cã nu pãzesc cuvântul tãu.159 Iatã, eu am iubit învãþãturile tale, Doamne,

dã-mi viaþã dupã îndurarea ta!160 Temelia cuvântului tãu este adevãrul,

toate hotãrârile tale sunt drepte ºi veºnice.

XXI (Sin)161 Fãrã temei mã prigonesc cei puternici,

dar inima mea se teme numai de cuvântul tãu.162 Eu tresalt de bucurie pentru fãgãduinþa ta,

ca acela care a gãsit o comoarã mare.163 Urãsc ºi nu pot suferi minciuna,

însã iubesc legea ta.164 De ºapte ori pe zi îþi aduc laudã

pentru judecãþile tale drepte.165 Cei care iubesc legea ta se bucurã de multã pace,

nici o piedicã nu le stã în cale.166 Aºtept mântuirea ta, Doamne,

ºi împlinesc poruncile tale.167 Sufletul meu pãzeºte învãþãturile tale

ºi le iubeºte nespus de mult.168 Pãzesc poruncile ºi învãþãturile tale

toate cãile mele stau sub privirea ta.

XXII (Tau)169 Sã ajungã strigarea mea, Doamne,

înaintea feþei tale,dã-mi înþelegere, potrivit cuvântului tãu!

170 Sã vinã rugãciunea mea în faþa ta,dupã fãgãduinþa ta elibereazã-mã!

PSALMUL 119 (118) 455

171 Buzele mele sã vesteascã lauda ta,cãci tu mã înveþi îndreptãrile tale.

172 Sã cânte limba mea cuvintele tale,cãci toate poruncile tale sunt drepte.

173 Mâna ta sã-mi vinã în ajutor,cãci am ales învãþãturile tale.

174 Suspin de dor, Doamne, dupã mântuirea taºi legea ta este desfãtarea mea.

175 Sã trãiascã sufletul meu ºi sã te laude,judecãþile tale îmi vor veni în ajutor.

176 Am rãtãcit ca o oaie care s-a pierdut,cautã-l pe slujitorul tãu, cãci nu am uitat poruncile tale.

Cu siguranþã, psalmul 119 (118) pare destul de greoi, dincauza lungimii ºi a monotoniei sale; dar, dacã îl luãm cu-vânt cu cuvânt, frazã cu frazã, cu multã rãbdare ºi culiniºte, descoperim cã aparentele repetiþii sunt, în realitate,aspecte noi ale uneia ºi aceleiaºi realitãþi: iubirea faþã decuvântul lui Dumnezeu. ªi cum aceastã iubire nu poateavea sfârºit, tot la fel, nu au sfârºit nici cuvintele care omãrturisesc. Ele ne pot însoþi în toatã viaþa noastrã ºi, însimplitatea lor, devin rugãciunea copilului, a omului matursau a celui bãtrân. Psalmul este cântarea cuvântului luiDumnezeu exprimat în Tora (Legea) în mod eminent. Estealfabetul rugãciunii ºi al adeziunii la Dumnezeu. Mono-tonia este de neînlãturat, dar ºi surpriza pentru o creºterecontinuã, conform unei geometrii inedite. Compoziþia lite-rarã este condiþionatã de artificiul acrostihului alfabetic.Totuºi, pentru autorul nostru, Legea este revelaþia pe careDumnezeu i-a fãcut-o omului, despre sine ºi despre voinþasa, prin profeþi ºi prin ceilalþi mesageri ai sãi. Meditareaacestui cuvânt este pentru psalmist izvor de bucurie ºi deenergie vitalã. Este vorba despre un dialog de credinþã ºi deiubire, demn de cea mai bunã tradiþie religioasã aIsraelului. Nu trebuie sã aplicãm acestui psalm canoanele

PSALMUL 119 (118)456

esteticii occidentale, de la care aceastã capodoperã orien-talã se sustrage; pe de altã parte, nu trebuie confundatãnobleþea temei – Legea - cuvântul lui Dumnezeu – cu rigidi-tatea necesarã unui astfel de exerciþiu de stil literar alfa-betic. Scopul acestui procedeu este acela de a conduce spreun ambient pedagogic ºi mnemotehnic, specific structuriipsiholingvistice orale, cu finalitate sapienþialã ºi culticã. Arputea fi vorba despre un joc poetic de naturã, mai degrabã,colectivã decât individualã. S-ar putea imagina un grup decredincioºi care exprimã, pe rând, iubirea lor comunã faþãde Lege. Fiecare îºi lasã inima sã vorbeascã liber sub formãde imn, de rugãciune, de aforisme, de mãrturisiri de credin-þã, de decizii personale. Singura regulã este de a începefraza cu o anumitã literã din alfabet. De fapt, dupã cumalfabetul are în sine toate posibilitãþile de a scrie ºi toatecuvintele, tot la fel, Tora condenseazã în sine toate cuvin-tele lui Dumnezeu ºi toate rãspunsurile pe care omul poatesã i le dea.

Tema centralã a psalmului este numai în aparenþã legeaiahvistã; în realitate, este întrepãtrunderea dintre celedouã libertãþi: aceea a darului cuvântului divin ºi aceea aadeziunii vitale umane.

Psalmul este format din 22 de strofe de câte 8 rânduri;fiecare rând, din fiecare strofã, începe cu aceeaºi literã dinalfabet. Sunt, în total, 176 de versete, cu 1064 de cuvinte.Legea divinã este indicatã prin 8 termeni diferiþi, mai multsau mai puþin sinonimi: lege, poruncã, învãþãturã, orân-duire, hotãrâre, cuvânt, judecatã, îndreptare, care suntreluaþi, parþial sau total, în fiecare strofã. Aceºti termeni,cu nuanþe diferite, vor sã exprime mereu aceeaºi realitatea Legii lui Dumnezeu, în sensul mai vast ºi religios de reve-laþie a voinþei divine în istoria sacrã, cu efect asupra vieþiifiecãruia. De-a lungul psalmului, autorul îºi revarsã experi-enþa lui spiritualã plinã de uimire ºi inefabilã, proclamândLegea Domnului ºi declarându-ºi iubirea ºi ataºamentul

PSALMUL 119 (118) 457

faþã de ea, în orice circumstanþã a vieþii, pentru cã în ea agãsit binele suprem, lumina, bucuria ºi mângâierea, întimp de persecuþii ºi de suferinþã. Într-o minunatã vari-etate de tonalitãþi, care trec de la imn la rugãciunea decerere, de la lamentaþie la mulþumire, autorul exprimã, înacest poem de tip sapienþial, sentimentele cele mai intimecare puteau fi provocate în inima unui credincios israelit demeditarea ºi iubirea faþã de Legea lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu s-a manifestat, în mijlocul oame-nilor, o datã cu întruparea sa în persoana lui Isus Cristos.El n-a venit sã desfiinþeze Legea ºi Profeþii, ci pentru a leda împlinirea. În vestirea evangheliei lui Cristos ºi în viaþasa, gãsim manifestarea perfectã a cuvântului ºi a voinþeiTatãlui.

Pãrinþii Bisericii au vãzut în acest psalm vestirea profe-ticã a vieþii evanghelice, a venirii împãrãþiei lui Dumnezeuîn suflete, ºi l-au considerat ca o introducere în viaþa feri-citã din ceruri, considerând versetele psalmului ca pe niºteraze luminoase ºi pline de cãldurã.

PSALMUL 119 (118)458

PSALMUL 120 (119)Dorinþa de pace a celui calomniat

1 Cântare a treptelor.

În strâmtorarea mea, am strigat cãtre Domnulºi el m-a ascultat.

2 Doamne, scapã sufletul meu de buze mincinoase,de limbã vicleanã!a

3 Ce þi se va da, ºi ce câºtig vei avea,limbã vicleanã?

4 Sãgeatã ascuþitã de rãzboinicºi cãrbuni aprinºi de ienupãrb.

5 Vai mie, cã sunt strãin în Meºek,cã locuiesc printre corturile din Kedar!c

6 Sufletul meu a locuit prea multprintre cei care urãsc pacead.

7 Eu sunt un om al pãcii,dar, de îndatã ce o spun, ei cautã rãzboiul.

a Sunt douã expresii sinonime prin care este descris duºmanul.Acesta este fals ºi mincinos ºi poate fi un idolatru.

b Este o întrebare retoricã ce însufleþeºte textul, cerând de la Dom-nul, conform legii talionului, sã intervinã printr-o pedeapsã faþã deduºmanii mincinoºi. Formula poate fi interpretatã ºi ca un jurãmântde imprecaþie.

c Meºek (Mosoch) – în Gen 10,2, se referã la numele fiului lui Iafetºi indicã popoarele din nord, dintre Marea Neagrã ºi Caucaz.

Kedar (Cedar) – (cf. Gen 25,13-14) este pus în legãturã cu numelecelui de-al doilea fiu al lui Ismael ºi se referã la triburile dinPeninsula Arabã sau din Pustiul Siriei (cf. Is 21,16-17; 42,11-13; 69,7;Ct 1,5).

d Se simte neliniºtea unui evreu din diaspora, care nu se simte bineîntr-o þarã strãinã, dorind sã se întoarcã în patrie cât mai repede.

Este primul dintr-o mini-colecþie de cincisprezece psalmicare poartã numele de Cântãrile ascensiunii sau Psalmiitreptelor. Erau cântaþi, probabil, de leviþi, în picioare, pecele cincisprezece trepte ale templului care duceau de lacurtea femeilor spre curtea bãrbaþilor. Alþii considerã cãaceºti psalmi au fost compuºi pentru a fi cântaþi de israeliþila întoarcerea din exilul babilonian. Dupã opinia cea maiprobabilã ºi comun acceptatã, este vorba despre rugãciunisau cântãri care erau recitate de pelerinii ce urcau sprecetatea sfântã cu ocazia marilor sãrbãtori ale Paºtelui,Rusaliilor ºi Corturilor.

Psalmul 120 (119) este o lamentaþie care doreºte dia-logul, un fel de lamentaþie responsorialã. Ajuns în Sion,credinciosul recapituleazã înaintea lui Dumnezeu rãulsuferit, cere o pedeapsã împotriva persecutorilor sãi ºi mãr-turiseºte bunãtatea eliberatoare a lui Iahve. Este o rugã-ciune de cerere cãlduroasã ºi spontanã, care, pornind de lamotive psalmice cunoscute ºi de la tema celui drept perse-cutat de buze mincinoase, devine protestul comunitãþii luiIsrael împotriva asalturilor ºi a maºinaþiunilor cãrora li sesimte victimã. Itinerariul spre Ierusalim ºi dificultãþilesunt citite, astfel, în cheie spiritualã. De la pãmânt strãin,din mijlocul ostilitãþii veninoase, din necesitatea pãcii setrece în mod ideal la pãmântul pãcii, care este Ierusalimul,cetate al cãrui cetãþean se simte fiecare evreu pios.

Ascensiunea cãtre Muntele Sion, muntele preferat deDumnezeu, pentru cã acolo este construitã cetatea sfântã ºitemplul, a fost ºi cãlãtoria evreilor care ajungeau aici dinEgipt ºi din pustiu sub conducerea lui Dumnezeu.

Tot ascensiune cãtre acelaºi loc sfânt a fost ºi întoarcereaevreilor din sclavia Babilonului.

Ascensiune era ºi pelerinajul pe care evreii din diaspora,din diferite naþiuni strãine, îl fãceau, de câteva ori pe an,urcând la Ierusalim, ca sã-l mãrturiseascã pe Dumnezeulcel viu ºi sã-i aducã sacrificii de laudã. Fiecare dintre aceste

PSALMUL 120 (119)460

cãlãtorii era mãrturia distanþãrii Israelului de practicileidolatriei, a deosebirii sale de popoarele pãgâne ºi a con-sacrãrii sale unicului Dumnezeu adevãrat.

Ca toþi israeliþii, ºi Isus a urcat, de mai multe ori, laIerusalim, cu ocazia marilor solemnitãþi, dar el a dus ladesãvârºire toate ascensiunile poporului ales, împlinindpentru toatã omenirea o minunatã înãlþare spre regiunilecereºti, care, mai înainte de el, erau inaccesibile.

Pe urmele sale, Biserica urcã acum cãtre cetatea cereascã,iar prin Bisericã se înalþã întreaga omenire. Psalmul 120(119) ne aratã cã prima condiþie pentru a începe aceastãcãlãtorie spiritualã este dezlipirea interioarã de lume ºi deobiceiurile ei depravate, este dezlipirea de noi înºine, ºiacest lucru poate sã-l facã numai cel care are conºtiinþa cãnu aparþine acestei lumi.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); declaraþie de încredere: trecutuleste rãdãcina speranþei pentru viitor (v. 1bc); coºmarul buze-lor mincinoase ºi aºteptarea intervenþiei divine (v. 2-4);coºmarul rãzboiului ºi aºteptarea pãcii (v. 5-7).

PSALMUL 120 (119) 461

PSALMUL 121 (120)

Domnul îl pãzeºte pe Israel

1 Cântare a treptelor.

Îmi ridic ochiia spre munþib ºi mã întreb:„De unde-mi va veni ajutorul?”

2 Ajutorul meu vine de la Domnul,care a fãcut cerul ºi pãmântul.

3 Nu va lãsa sã þi se clatine piciorulcºi nu va aþipi cel care te pãzeºte.

4 Iatã, nu aþipeºte, nu doarmecel care-l pãzeºte pe Israel.

5 Domnul este pãzitorul tãu,Domnuld este umbra ocrotitoare la dreapta ta.

6 Ziua soarele nu-þi va dãuna,nici luna în timpul nopþii.

7 Domnul te va pãzi de orice rãu,Domnul îþi va apãra sufletul.

8 Domnul te va pãzi la plecare ºi la venire,de acum ºi pânã în veac.

a Nu este vorba despre o privire obiºnuitã, ci este subliniatã ati-tudinea de rugãciune a psalmistului (cf. Ps 123,2).

b Este vorba despre munþii care înconjoarã Ierusalimul, însãexpresia este consideratã ca un plural al excelenþei, indicând astfelmuntele pe care este construit templul.

c Unele manuscrise au pluralul: picioarele tale.d Textul de la Qumran înlocuieºte a doua oarã cuvântul Domnul

cu expresia: în noapte. Totuºi, TM are aici un paralelism progresivpropriu imnurilor treptelor, care nu poate fi înlocuit.

Este o poezie liricã delicioasã, închinatã „santinelei”divine. Liturgia sinagogalã foloseºte acest psalm ºi astãzi,ca o rugãciune a celui care se aflã în cãlãtorie. Este evocatãtema cãlãtoriei tutelate de Dumnezeu. Probabil cã psalmula fost compus în mod expres pentru a fi cântat de peleriniicare urcau spre Ierusalim pentru solemnitãþile mari. Genulliterar este cel al încrederii: de la Iahve-creator, se trece,printr-o deducþie teologicã, la Iahve-protectorul lui Israel,iar de la Dumnezeul creaþiei se trece la Dumnezeul istoriei;ulterior, de la protectorul comunitãþii, prin altã deducþieteologicã, se trece la protectorul personal al celui care seroagã. Poemul pãstreazã, în interiorul sãu, un dialog litur-gic între cel credincios ºi preot, apoi devine o cântare alter-natã între douã coruri, un cor de pelerini ºi unul de leviþisau preoþi. Este posibil, în acelaºi timp, ca poetul, prinmeditaþie ºi încredere în Dumnezeu, sã-ºi rãspundã sieºiprintr-o dedublare psihologicã cu el însuºi, cu convingereacã rãspunsul de credinþã este întãrit de garanþia externã alui Dumnezeu care guverneazã lumea.

Biserica pelerinã pe pãmânt îºi ridicã privirea spre acestmunte al templului lui Dumnezeu, care s-a ridicat de pepãmânt pânã la ceruri, în Cristos cel înviat, care ºade de-adreapta Tatãlui. Deja, ea este întãritã de rugãciunea plinãde încredere a psalmului, dar la aceasta se adaugã confir-marea concretã a cuvântului lui Cristos, care s-a rugat ast-fel pentru Biserica sa lui Dumnezeu Tatãl: „Nu te rog casã-i iei din lume, ci ca sã-i pãzeºti de Cel Rãu” (In 17,15).

Cristos este mereu prezent în Biserica sa, în chip specialîn acþiunile liturgice. Prin prezenþa sa, el vegheazã asupraei ºi o protejeazã; prin Duhul sãu Sfânt, îi dã viaþã, iar printrupul ºi sângele sãu euharistic, pãzeºte membrele trupu-lui sãu mistic pentru viaþa veºnicã. Ceea ce proclamãpsalmul pentru noi s-a realizat, în mod concret, în Cristos.El hrãneºte ºi se îngrijeºte de Bisericã, pentru cã ea estetrupul sãu, Mireasa sa.

PSALMUL 121 (120) 463

Psalmul 121 (120) ne învaþã cã orice înãlþare spiritualã anoastrã este condiþionatã de o încredere nelimitatã în harºi în protecþia activã a lui Dumnezeu, în orice clipã a vieþiinoastre.

Cu acest psalm, Biserica se roagã pentru refugiaþi ºipentru exilaþi, în general, pentru pelerinii care strãbat dru-murile acestei lumi.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); proclamare printr-o întrebareretoricã ºi un rãspuns de credinþã (v. 1b-2); cântarea închi-natã „santinelei” divine (v. 3-8).

PSALMUL 121 (120)464

PSALMUL 122 (121)

Bucuria sosirii la porþile Ierusalimului

1 Cântare a treptelor. A lui David.

M-am bucurat când mi s-a spus:„Sã mergem în casa Domnului”a.

2 Iatã, picioarele noastre au ajunsla porþile tale, Ierusalime!b

3 Ierusalimul este ziditca o cetate bine întãritãc.

4 Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului,dupã legea lui Israel,ca sã laude numele Domnului.

5 Cãci acolo sunt scaunele de judecatã,tronurile casei lui Davidd.

6 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului:„Sã fie în siguranþã cei care te iubesc!

7 Pacea sã locuiascã între zidurile taleºi liniºtea în palatele tale”.

a Cu foarte mare probabilitate, expresia este o formulã fixã pentrua indica începutul oficial al pelerinajului (cf. Is 2,3).

b Picioarele indicã toatã persoana, în timp ce porþile se referã latoatã cetatea. Aici, porþile pot sã indice ºi centura de ziduri careînconjoarã cetatea.

c Este prima impresie a pelerinului cu privire la cetateaIerusalimului, pe care o vede de pe înãlþimile munþilor din jur.

d Exercitarea dreptãþii se fãcea, în mod obiºnuit, la poarta cetãþii(cf. Dt 17,8; Rut 4,1-12). În Ierusalim era tribunalul ultimei instanþe.Cetatea Ierusalimului era legatã în chip deosebit de David, pentru cãel a cucerit-o de la iebusei (2Sam 5,7) ºi pentru cã în Ierusalim a pri-mit de la Natan promisiunea stabilitãþii dinastiei sale (2Sam 7,16).

8 De dragul fraþilor ºi prietenilor meie,eu spun: „Pace þie!”

9 De dragul casei Domnului Dumnezeului nostru,mã rog pentru fericirea ta!

Este una dintre cele mai celebre ºi pasionale cântãri închi-nate Sionului ºi ascensiunii la Ierusalim. Însãºi menþio-narea surprinzãtoare a lui David, în titlul psalmului, este otentativã de a-i atribui un prestigiu în afara oricãrei dis-cuþii. Este folosit ºi astãzi de evrei ca rugãciune de dimi-neaþã ºi este o cântare a pelerinului a cãrui inimã ºi alecãrui pupile sunt fixate asupra Ierusalimului. Datoritãtonului sãu personal ºi tratãrii cu libertate a motivelorpoetice, psalmul 122 (121) este considerat una dintre celemai savuroase ºi profunde cântãri ale Ierusalimului ºiocupã un loc cu totul special printre Cântãrile Sionului.Este o creaþie completã, la nivel teologic, ºi vie, la nivel psi-hologic. Însã, dincolo de fascinaþia esteticã, mãreþia psal-mului este legatã de patru realitãþi istorico-teologice.Ierusalimul este, înainte de toate, centrul unitãþii celordouãsprezece triburi care, în jurul Sionului, devin poporulalianþei. În al doilea rând, este locul unic, legitim, pentrucult, dupã reforma deuteronomicã. În al treilea rând, tem-plul este locul prezenþei vii a lui Dumnezeu, în arca alianþeiºi în dinastia davidicã. De fapt, în afarã de „casa” materi-alã ºi spaþialã a templului, Dumnezeu îi oferã lui David oprezenþã în „casa” dinastiei sale, adicã în succesiunea vie aistoriei ºi a oamenilor. Dumnezeul nomad al istoriei conti-nuã sã fie pelerin împreunã cu poporul sãu de-a lungul isto-riei. În sfârºit, fiind capitalã politicã, Ierusalimul este ºilocul de judecatã. Dacã este adevãrat cã activitatea judiciarãse realiza, în ambientul comunitãþilor locale, la porþile cetãþii,Ierusalimul este tribunalul de apel ºi de decizie pentru

e Psalmistul este purtãtor de cuvânt ºi pentru fraþii ºi prieteniirãmaºi acasã.

PSALMUL 122 (121)466

problemele de drept sacru ºi regal. Psalmul se încheie cu odorinþã ritmatã pe salutul ebraic shalom, pace, într-un jocde cuvinte legat de etimologia popularã a Ierusalimului ca„cetate a pãcii”. Pacea este urarea cea mai completã, pen-tru cã înseamnã fericire, bunãstare, speranþã, prosperitate.Pacea este singurul lucru care poate fi dorit, pentru cetateacea mai iubitã ºi visatã deja ca locuinþa veºnicã a celoraleºi: cetatea poporului ales, cetatea cortului divin, cetateacultului, cetatea lui David, cetatea dreptãþii, cetatea pãcii,cetatea lui Emanuel. Ierusalimul este invocat de trei ori depoet, ca ºi cum ar vrea sã prelungeascã ecoul pãcii salepânã la saþietate.

La Ierusalim, se celebra cultul unicului Dumnezeu ade-vãrat ºi, de aceea, era considerat centrul spiritual al lumiiºi al universului. În el se revãrsa toatã bogãþia revelaþieidivine. Viziunea profeticã a noului Ierusalim ia, înevanghelie, forma concretã, într-o realitate a unui popornou, în care Dumnezeu îºi stabileºte locuinþa ca un templuºi ca o nouã cetate, construitã din pietre vii. Isus proclamãcã templul adevãrat al lui Dumnezeu, pentru întâlnirea luicu oamenii, este trupul sãu ºi în jurul acestui nou templus-a construit noul Ierusalim. În alianþa cea nouã, templul ºiIerusalimul sunt o singurã realitate: cetatea sfântã a luiDumnezeu, care este Biserica, este, în acelaºi timp, ºi templu.

Bisericile construite pe pãmânt, care celebreazã liturgiafolosindu-se ºi de psalmul 122 (121), deºi continuã prefigu-rarea vechii cetãþi sfinte, exprimã misterul noului Ieru-salim devenit templul lui Dumnezeu.

În timp ce cântãm imnuri Ierusalimului Bisericii, aicãrei cetãþeni suntem, se apropie ziua în care va fi manifes-tatã mãreþia ei tuturor oamenilor.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); dorinþa din trecut ajunge rea-litate: picioarele noastre au ajuns la porþile Ierusalimului(v. 1b-2); la Ierusalim urcã triburile, pentru cã acolo estecasa lui David (v. 3-5); rugãciune pentru pacea Ierusali-mului (v. 6-9).

PSALMUL 122 (121 467

PSALMUL 123 (122)

Ajutorul nostru este în numele Domnului

1 Cântare a treptelora.

Cãtre tine îmi ridic ochii,cãtre tine, care locuieºti în cerurib.

2 Iatã, ca ochii slujitorilorspre mâna stãpânilor,

ca ochii slujitoareispre mâna stãpânei salec,

aºa sunt ochii noºtri îndreptaþispre Domnul, Dumnezeul nostru,

pânã când ne va arãta îndurarea sa.3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi,

cãci suntem prea sãtui de ocarã.4 Prea sãtul ne este sufletul

de batjocurile celor care ne urãsc,de dispreþul celor îngâmfaþid.

a Versiunea siriacã ºi textul de la Qumran adaugã: a lui David.b Cãtre tine îmi ridic ochii este atitudinea normalã pentru rugã-

ciune în Biblie (cf. Ps 121,1). Care locuieºti în ceruri: cerurile sunt con-siderate ca locuinþa lui Dumnezeu, unde el îºi are tronul (cf. Ps 2,4;11,4; 1Rg 8,27.30).

c Multe traduceri introduc aici verbul îºi înalþã, dar nu este nece-sar, întrucât aceastã construcþie nominalã este frecventã în Biblie.

d Aceste persoane sunt fãrã scrupule ºi se simt liniºtite (cf. Am 6,1) ºise dovedesc indiferente înaintea lui Dumnezeu, pe care îl sfideazã prinaroganþã (cf. Is 5,19). Aceastã atitudine a lor îi umileºte pe cei sãrmaniºi pe cei drepþi, protejaþii speciali ai Domnului. Printre aceºti îngâmfaþipot fi enumeraþi duºmanii asupritori ai Israelului ºi popoarele care aucreat probleme pentru reconstruirea naþiunii în perioada de dupã exil.

Sfântul Augustin de Canterbury considera acest psalmca fiind cea de-a patra treaptã a ascensiunii spre Sionulceresc, ºi-l considera ca prevestirea perseverenþei în rugã-ciune, aºa cum slujitorul cel bun implorã în fiecare zi, de laDomnul, milostivirea sa. El reprezintã vocea Israeluluicare se aflã în suferinþã ºi este umilit de strãini. Este unpsalm miºcãtor, pentru sinceritatea ºi vivacitatea senti-mentelor care îl animã. Un sentiment de dependenþã abso-lutã, dar plinã de încredere filialã în Dumnezeu, un senti-ment de jenã din cauza dispreþului oamenilor ºi un senti-ment arzãtor de dorinþã de libertate. Fundamentul acestuipsalm este spiritualitatea sãracilor lui Iahve; protagonis-tul, un om pios, genuin ºi sincer, vorbeºte în numele comu-nitãþii care se simte þinta dispreþului oamenilor puternici,lipsiþi de credinþã ºi de iubire. Individualitatea ºi comuni-tatea se amestecã în aceastã rugãciune în mod perfect,fãcând-o „prima rugãciune care trebuia recitatã în cetateasfântã ca o implorare în favoarea Israelului umilit ºi batjo-corit de vecini ºi de complicii lor, atunci când lucrau pentrurestaurarea þãrii” (L. Jacquet). Atmosfera istoricã reflec-tatã în psalmi poate fi aceea a întoarcerii din exil, cândreconstrucþia lentã ºi obositoare a naþiunii ºi a Ierusa-limului era îngreunatã de tensiuni interne ºi de atentate ºiostilitate din partea popoarelor vecine. Unii cercetãtorirestrâng unghiul de vedere al psalmului în interiorul comu-nitãþii sioniste, cãreia i se face o radiografie, din carerezultã dezechilibre politice, economice ºi sociale ce facaproape insuportabile atitudinile aroganþilor prepotenþi.Aplicaþiile psalmului pot fi multiple ºi reînnoite fãrã între-rupere în istoria Israelului.

Interpretarea pe care o propune psalmul 123 (122) esteaceea a atitudinii corecte a omului faþã de Dumnezeu, com-binând în mod înþelept teama reverenþialã, care exclude ofamiliaritate deplasatã, total diferitã de teama servilã carenu se potriveºte fiilor, ºi iubirea plinã de încredere.

PSALMUL 123 (122) 469

Aceastã rugãciune, prin care Israelul, slujitorul luiDumnezeu, a implorat milã de la Domnul, în circum-stanþele cele mai triste ale istoriei sale, îºi gãseºte justifi-carea deplinã în gura lui Isus Cristos. Deja profetul Isaia îlprezentase pe Mesia ca pe slujitorul ideal al lui Dumnezeu.Matei vede aceste profeþii realizate în Cristos. Cu sufletulplin de amãrãciune, batjocorit, dispreþuit ºi respins deoameni, în zilele vieþii sale pãmânteºti, a înãlþat rugãciuniºi suspine, cu gemete ºi lacrimi, cãtre cel care putea sã-lelibereze de moarte ºi a fost ascultat datoritã evlaviei sale(cf. Evr 5,7). El a implorat ajutor ºi milostivire nu numaipentru sine, ci, mai ales, pentru întreaga omenire ºi, pen-tru toþi, a obþinut harul eliberãrii.

Biserica, la fel ca ºi Maria, este slujitoarea Domnului.Slujitori ai lui Dumnezeu ºi ai lui Isus Cristos se declarã ºiapostolii, în scrisorile adresate creºtinilor. Slujitori ai luiCristos sunt ºi creºtinii rãscumpãraþi de el cu un preþ mare.Dar Cristos i-a numit pe slujitorii sãi prieteni ºi i-a fãcut sãcunoascã tot ceea ce a auzit de la Tatãl.

Astfel, psalmul 123 (122) rãmâne în liturgie o adevãratãcântare de ascensiune, în timpul anului, în care creºtinii îºiîmplinesc exerciþiile lor spirituale comunitare. RugãciuneaBisericii este înãlþatã, înainte de toate, pentru obþinereaîndreptãrii de patimi ºi de rele.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); ochii îndreptaþi spre Domnul(v. 1b-2), pentru cã suntem prea sãtui de dispreþ (v. 3-4).

PSALMUL 123 (122)470

PSALMUL 124 (123)

Mulþumire adusã lui Dumnezeu care ocroteºte

1 Cântare a treptelor. A lui Davida.

De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã– s-o spunã Israel –,

2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã,când oameni s-au ridicat împotriva noastrãb,

3 atunci ne-ar fi înghiþit de viiîn focul mâniei lor;

4 atunci ne-ar fi înecat apele,ar fi trecut râurile peste sufletul nostru,

5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnicec.6 Binecuvântat sã fie Domnul

care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor!7 Sufletul nostru a scãpat ca o pasãre

din laþul vânãtorului:laþul s-a rupt ºi noi am scãpatd.

8 Ajutorul nostru este în numele Domnuluicare a fãcut cerul ºi pãmântul.

a A lui David. Aceastã specificare lipseºte din versiunea siriacã, dela sfântul Ieronim ºi din unele manuscrise greceºti.

b Este o exprimare genericã. Se intuieºte cã situaþia este deosebitde periculoasã, dar nu se ºtie nimic mai mult.

c Pentru imaginea apelor învolburate, cf. Ps 18,5.7.17.18. Se evi-denþiazã focul (v. 3) ºi apa (v. 4-5), simboluri ale pericolului moral.Prin foc este reprezentatã mânia furioasã a duºmanului, iar prin apã,aroganþa acestuia, fãrã limite.

d Este o imagine de vânãtoare (cf. Prov 6,5; Ps 11,1).

Liber de orice orgoliu sionist, psalmistul este convins cã,dacã Iahve nu s-ar fi dat de partea victimelor, dinþiimonºtrilor puterii i-ar fi strivit. Psalmul este o cântare demulþumire comunitarã, susþinut de o mare încãrcãturã decredinþã. Este sesizabilã în psalm o destinare liturgicã pre-cisã. Este vorba de un invitatoriu la cult. Poetul se com-place în descrierea coºmarurilor de care era apãsat Israelulºi din care Dumnezeu l-a salvat. Imaginile, deºi sunt vio-lente ºi dramatice, aparþin repertoriului de rugãciune ºi demulþumire. Este un psalm intens, încordat sub emoþiainimii, cu o intrare ex abrupto, cu o desfãºurare freneticã,cu o succesiune rapidã a imaginilor. Însã este ºi oarecum„personal”, pentru cã þesãtura poeticã se încredinþeazã înîntregime formulelor stereotipe ºi împrumutate. Tonulcald stimuleazã aplicarea coralã ºi derularea imaginilor,favorizeazã aplicarea imediatã ºi comunã; sentimentele,formulate în limbajul tradiþional, pot permite oricãrui omcare se roagã sã se recunoascã aici. Este o mulþumire adap-tatã pentru toate eliberãrile obþinute deja ºi pentru celecare vor fi obþinute. Acest fapt face dificilã atribuireapoemului unui moment sau altul din istorie. Atitudineageneralã este constantã ºi poate fi trãitã ori de câte oriîncepe pelerinajul spre templu. Astfel, psalmul devine nunumai un formular pentru mulþumire, în urma beneficiilorde care s-a bucurat naþiunea în diferitele momente istorice,ci ºi un apel la continua recunoaºtere a beneficiilor divine,la fidelitatea faþã de Dumnezeul care ne rãscumpãrã, lacredinþa constantã în cel care ne elibereazã. Unica miºcarea psalmului este aceea psihologicã, ce semnaleazã trecereade la coºmar la libertate.

Aceastã rugãciune divinã a trecut de pe buzele isra-eliþilor, conform tradiþiei patristice, pe buzele apostolilor ºiale martirilor ºi ale tuturor acelora care, datoritã credinþeiîn Cristos, au suferit persecuþii. Cântã acest psalm mem-brele lui Cristos, care au reuºit sã evadeze deja din aceastã

PSALMUL 124 (123)472

lume; îl cântãm ºi noi, uniþi cu ei în speranþã, în timp ce neîndreptãm ca pelerini spre patrie.

În orice moment al istoriei sale, Biserica poate face apella acest psalm, pentru cã, de n-ar fi fost Domnul de parteanoastrã, Satana ºi aliaþii lui, în ardoarea furiei lor, ne-ar fiînghiþit de vii.

Biserica repetã de multe ori în liturgie cã „ajutorul nos-tru este în numele Domnului” (v. 8a). Acest verset rezumãîn sine toate sentimentele de credinþã ºi de gratitudine.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); sintezã introductivã (v. 1b); apelcãtre comunitate (v. 1c); descrierea pericolului ºi a stãrii denecesitate (v. 2-5); laudã pentru lucrarea lui Dumnezeu(v. 6); reluarea pericolului (v. 7); exprimarea finalã a încre-derii (v. 8).

PSALMUL 124 (123) 473

PSALMUL 125 (124)

Încredere nezdruncinatã în Domnul

1 Cântare a treptelor.

Cei care se încred în Domnulsunt ca Muntele Sionuluia:

el nu se clatinã, ci rãmâne în veac.2 Munþii înconjoarã Ierusalimulb

ºi Domnul stã împrejurul poporului sãude acum ºi pânã-n veac.

3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmânec

peste moºteniread celor drepþi,ca nu cumva cei drepþi

sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire.4 Fã bine, Doamne, celor buni

ºi celor drepþi cu inima,5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe

Domnul îi va adunacu cei care sãvârºesc fãrãdelegea.

Pace peste Israel!e

a Se referã aici la Ierusalim (cf. Ps 87). Muntele este semnul sta-bilitãþii.

b Nu este nici o referinþã la zidurile care înconjoarã cetatea, ci estevorba de ºirul de munþi care înconjoarã vechea cetate a lui David depe colina Ofel, la sud de actuala piaþã a templului din Ierusalim.

c Lit.: nu se va odihni. Sceptrul este semnul puterii ºi al auto-ritãþii.

d Moºtenire. Se referã la teritoriul Iudeii ca ereditate de la Domnul(cf. Ps 37,3.9.18.22.29).

e În v. 4-5 avem, sub formã de rugãciune, exprimatã învãþãtura retri-buþiei pãmânteºti: rãsplatã pentru cei buni ºi pedeapsã pentru cei rãi

Prima impresie, dupã o lecturã globalã ºi superficialã,pare sã orienteze catalogarea acestui psalm spre o lamen-taþie comunitarã, în care se aude vocea unui Israel ame-ninþat din interior ºi din exterior, chinuit de nelegiuiþi ºi defãcãtorii de rele. Totuºi, sesizãm ºi nuanþe de poezie închi-natã Sionului; existã, apoi, o proclamare explicitã de încre-dere la nivel colectiv, încredere ce se bazeazã pe un oracolde mântuire, de conotaþie profeticã, care se deschide spre oconsiderare sapienþialã referitoare la retribuirea celor cre-dincioºi ºi a celor rãi. Se poate sesiza în psalm ºi o antifonãfinalã de tip liturgic. Contrastul dintre bine ºi rãu, dintreIsrael ºi duºmani, dintre cei drepþi ºi cei nelegiuiþi polari-zeazã acþiunea psalmului. Însãºi stilizarea liturgicã faceimposibilã o plasare precisã a textului. S-au gãsit douã soluþii:una presupune cã psalmul ar trebui vãzut ca apãrând înambianþa opoziþiilor externe, suferite de Israel în timpulrestaurãrii, ºi atestatã de cãrþile lui Esdra ºi Nehemia. Încazul acesta, drepþii din psalm sunt exilaþii din Babilon,repatriaþi ºi înflãcãraþi de sionism; alþii considerã cã ceicare se roagã în acest psalm ar trebui cãutaþi în perioadaelenistico-seleucidã, când Antioh al IV-lea încerca sã impu-nã modelul polis-ului grecesc în Ierusalim ºi în tot Israelul.Unii evrei credincioºi, drepþi, buni reacþioneazã nu cuarmele, ci cu rugãciunea. Poetul psalmului se încredinþeazãrugãciunii ºi intervenþiei escatologice a lui Dumnezeu.

Calea parcursã de Israel, pânã a ajunge la împlinireapromisiunilor divine, a fost obstaculatã ºi întârziatã, dincauza defecþiunilor ºi a credinþei slabe a fiilor sãi, mai multdecât de intervenþia duºmanilor ºi a strãinilor. Domnulspusese Israelului: „Dacã veþi þine cu grijã poruncile pecare eu vi le dau ºi le veþi pune în practicã, iubindu-l peDomnul Dumnezeul vostru, umblând pe toate cãile lui ºi

(cf. Ez 18). Expresia pace peste Israel este consideratã a fi un adaosliturgic (cf. Ps 128,6).

PSALMUL 125 (124) 475

rãmânând uniþi cu el, Domnul va îndepãrta din faþa voas-trã toate naþiunile” (cf. Dt 11,22-23).

ªi astãzi, pe drumul Bisericii, se face simþitã greutateaacelora care sunt mai atenþi la învãþãturile seducãtorilorperfizi, decât la cele ale lui Cristos, ºi se lasã cu uºurinþãtârâþi de exemplele perverse ale oamenilor rãi, decât deviaþa înþeleaptã a celor drepþi.

Ierusalimul este figura Bisericii, dar, în acelaºi timp, esteprefigurarea fiecãrui suflet care trãieºte în Bisericã, întru-cât sufletul este microcosmosul lumii mari, care este Bise-rica, ºi toate etapele depãºite de Bisericã, în pelerinajul sãu,se regãsesc în suflet, în vicisitudinile vieþii sale interioare.

Psalmul 125 (124) ne avertizeazã împotriva tentaþiilorcompromisurilor uºoare, între credinþã ºi circumstanþelediferite ale vieþii de fiecare zi, ne previne împotriva iluziilorunei fericiri false ºi a unei bunãstãri care poate sã derivedin aceste compromisuri.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); stabilitatea lui Iahve, a Sionuluiºi a celui credincios (v. 1b-2); drama oprimãrii (v. 3); inter-venþia divinã, eliberatoare ºi justiþiarã (v. 4-5).

PSALMUL 125 (124)476

PSALMUL 126 (125)

De la plâns la bucurie

1 Cântare a treptelor.

Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robiea,ni se pãrea cã visãmb.

2 Atunci, gura ni s-a umplut de strigãte de bucurieºi limba de cântãri de veselie.

Atunci se spunea printre neamuri:„Lucruri mari a fãcut Domnul pentru ei”c.

3 Lucruri mari a fãcut Domnul pentru noi,ºi suntem plini de bucurie.

4 Întoarce, Doamne, robii noºtri,ca pâraiele în Neghebd.

a Psalmistul se referã la cel de al doilea exod (Is 40–55) care a reali-zat profeþiile din Ier 30,18 ºi din Ez 36,16.

b Ni se pãrea cã visãm: mai mult decât descrierea efectului psiho-logic al unei eliberãri neprevãzute ºi neaºteptate, este accentuatã aiciactualizarea viziunilor profetice (cf. Il 3,1).

Expresia visului din v. 1 este preluatã în NT la descriereaeliberãrii lui Petru în Fap 12,9.

c Spre deosebire de întrebarea ironicã ºi blasfemã: Unde esteDumnezeul lor?, exprimatã altãdatã de popoare (cf. Ps 42,4.11;79,10), aici, naþiunile pãgâne recunosc în mod deschis lucrarea minu-natã a lui Dumnezeu în favoarea poporului sãu, care îl preamãreºtecu cântece de bucurie (cf. Ier 33,9; Ez 36,23-24; Is 35,10; 52,1).

Expresia Lucruri mari a fãcut Domnul... este preluatã în Lc 1,49.d Traducerea acestui verset este nesigurã. S-ar putea traduce ºi

astfel: Schimbã Domnul soarta noastrã...Ca pâraiele în Negheb: comparaþia este semnificativã; pâraiele din

Negheb (regiunea de sud a Palestinei) sunt seci din cauza lipsei deapã, dar în anotimpul ploios devin torente irezistibile, ducând cu gân-dul la apa dãtãtoare de viaþã (cf. Is 35,6-7).

5 Cei ce seamãnã cu lacrimivor secera cu bucuriee.

6 Plecând, mergeau ºi plângeauaruncând în pãmânt sãmânþaf;

venind, se întorceau cu veselie,adunându-ºi snopiig.

Lectura psalmului 126 (125), ca imn al repatriaþilor, este,cu siguranþã, una dintre cele mai imediate ºi sugestive.Aceastã scurtã compoziþie poeticã, de numai 48 de cuvinte(în limba ebraicã), ar putea fi sinteza în care se amestecã,în mod minunat, mulþumirea plinã de bucurie, pentrumarele dar al libertãþii ºi rugãciunea pentru un viitor ori-zont, care nu este cu totul lipsit de coºmaruri. Dupã cumitinerarul caravanelor din Babilon spre Ierusalim era vãzutsub schema unei procesiuni pe Via sacra, complet dreaptãºi netedã, la fel, fiecare pelerinaj spre Sion se transformaîntr-o comemorare a întoarcerii glorioase spre templu, sprelibertate ºi spre Dumnezeu. Þinând cont de schimbarea deton, din versetele 4-5, cercetãtorii susþin cã acest psalm nuvorbeºte, în mod explicit, numai despre întoarcerea pri-zonierilor din exilul babilonian, ci, pur ºi simplu, despre orestaurare a situaþiei Israelului. Chiar dacã psalmul seaplicã în mod perfect evenimentelor postexilice, poate sã seadapteze unor situaþii ºi ambianþe diferite ºi succesive din

e Probabil cã psalmistul citeazã un proverb ca expresie de speranþãîn împlinirea rugãciunii din v. 4. Iamaginea este luatã din lumea agri-colã. Pentru oboseala din timpul semãnatului, cf. Ps 30,6, iar pentrubucuria din timpul recoltatului, cf. Ps 4,8; Is 9,2; 61,3.

f Lit.: purtând sacul cu seminþe.g Lit.: purtând snopii.Imaginea agricolã a semãnatului ºi a recoltatului o gãsim des în

NT: cf. Mt 13,3-9.18-32.36-43; In 4,35-38; 12,24; Gal 6,7-10; 1Cor 9,11;15,36; 2Cor 9,6-7.10.

Schimbarea lacrimilor în bucurie din v. 5-6 o întâlnim în Mt 5,5;In 16,20; Ap 21,4.

PSALMUL 126 (125)478

istoria Israelului. Vorbind în sens strict, psalmul este ocântare generalã a restaurãrii Israelului, care are subfon-dul istoric ºi psihologic al repatrierii exilaþilor din Babilon.Mirarea, surâsul, bucuria, cântarea, care în timpul sclavieile erau imposibile (Ps 137), sunt reacþiile ºi emoþiile care auinundat inima evreilor eliberaþi. Sarcasmul cu care asupri-torul îl declarase pe Iahve neputincios, în faþa armatelor ºia puterilor politico-militare, lasã, acum, locul unei mãrtu-risiri de credinþã rostite cu entuziasm de Israel ºi reluatãchiar de adversari. Aºadar, psalmul este o privire întoarsãspre trecutul glorios al venirii din exil cu tot cortegiul desperanþe ºi de aºteptãri, ºi este, în acelaºi timp, o privirespre viitor, un viitor diferit de prezentul obositor al recon-strucþiei.

Subliniem cã, în ciuda simplitãþii ºi scurtimii sale, psal-mul este strãbãtut de o intensã respiraþie poeticã.

Cu siguranþã, se poate vedea, în aceastã restaurare aIsraelului, o referinþã la timpurile mesianice, la care toatãistoria Israelului aspira ca la deplina ei împlinire. Va mairãmâne mult de lucru dupã exil, pentru ca Israelul sãdesþeleneascã pãmântul inimilor ºi sã-l facã în stare sãprimeascã acea sãmânþã a cuvântului lui Dumnezeu, care,crescând, sã fi adus rodul rãscumpãrãrii ºi al mântuirii.

O datã cu venirea lui Cristos, a venit ºi timpul de aculege primele roade ale unei semãnãturi, care s-a prelun-git de-a lungul secolelor în Vechiul Testament. Din ziuaRusaliilor, munca de însãmânþare alterneazã cu cea arecoltei. Seamãnã apostolii, seamãnã martirii – sângele loreste sãmânþa creºtinilor –, seamãnã predicatorii evanghe-liei ºi misionarii ºi culeg, în acelaºi timp, roadele semãnã-turilor fãcute de cei dinainte. Speranþa, rãbdarea ºi colabo-rarea, în caritate, sunt virtuþile care ocupã primul loc înaceastã muncã pentru a se bucura împreunã ºi cel careseamãnã, ºi cel care culege, umplând astfel grânarul Bise-ricii.

PSALMUL 126 (125) 479

Este un psalm al speranþei ºi ne întãreºte în deziluziilepe care le putem întâlni, chiar dacã trãim cu fidelitate viaþanoastrã creºtinã. El ne sugereazã cã viaþa creºtinã pe pãmânteste un timp de semãnat.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); Iahve a restaurat soarta Sionu-lui (v. 1b-3); rugãciune adresatã lui Dumnezeu pentru resta-urarea viitoare (v. 4-6).

PSALMUL 126 (125)480

PSALMUL 127 (126)

Zadarnicã e truda fãrã Domnul

1 Cântare a treptelor. A lui Solomon.

Dacã Domnul n-ar zidi casaa,în zadar ar trudi cei care o zidesc.

Dacã Domnul n-ar pãzi cetatea,în zadar ar veghea cel care o pãzeºte.

2 În zadar vã sculaþi dis-de-dimineaþãºi vã culcaþi târziu,

mâncându-vã pâinea în obosealã,pe când Domnul o dã

preaiubiþilor sãi în timpul somnuluib.3 Iatã, moºtenire de la Domnul sunt fiii,

rodul sânului este rãsplatã de la el.

a Întotdeauna Israelul a dat mãrturie cã se aflã sub protecþia luiDumnezeu pe care îl numeºte Pãzitorul lui Israel (cf. Ps 121,4-5), celcare vegheazã asupra lui Israel (cf. Ier 1,11-12) ºi asupra celui caresperã în el (cf. Ps 130,5-7). Cuvântul bait înseamnã fie casã, fie fami-lie. În acest cerc, casã-familie, este condensatã întreaga viaþã în dimen-siunea ei familialã ºi socialã. Pe lângã casã ºi familie (cf. Gen 7,7-8),termenul este ºi o aluzie la templu, locuinþa lui Dumnezeu: fãrã prezen-þa Domnului, munca la construirea casei, generarea fiilor ºi adoraþiarãmân fapte goale ºi lipsite de eficacitate (cf. Ez 10,18-22; 11,22-23).Angajarea materialã, cea familialã ºi liturgicã, fãrã binecuvântarealui Dumnezeu, nu au nici un rezultat.

b TM are singularul. Psalmistul atrage atenþia cã, fãrã Dumnezeu,rezultatul muncii omului este negativ.

4 Ca sãgeþilec în mâna celui viteaz,aºa sunt fiii tinereþilor.

5 Fericit bãrbatul care-ºi umple tolba cu ei;nu se va face de ruºine

când va vorbi cu duºmanii sãi la poartã.

Psalmistul cautã, în interiorul imaginilor proprii vieþiicotidiene, o lecþie spiritualã. Dacã psalmul precedent sereferã la viaþa de la þarã, psalmul 127 (126) introduce uncadru de viaþã urbanã ºi socialã, fãcut din case, cetate, arhi-tecturã, porþile cetãþii, turn de pazã, fii, hranã, muncã,somn. Scopul ultim este preamãrirea lui Dumnezeu ca sin-gur izvor al binelui ºi al mântuirii. Totul este har pentrupoet, care construieºte un text de facturã sapienþialã, pen-tru a cânta fericirea comunitãþii (cetatea) ºi pe cea a fami-liei care se naºte din binecuvântarea divinã. Orizontulpsalmului este amplu, respiraþia este socialã, iar mesajulîmbracã nu numai experienþa individului, ci ºi experienþaºi existenþa tuturor. Psalmul închide în sine douã zicaleproverbiale, de origine distinctã. Versetele 1-2 declarã cã efor-tul uman este zadarnic dacã binecuvântarea divinã nu-lface rodnic. Cealaltã afirmaþie pune în luminã fericireacelui pe care Dumnezeu l-a binecuvântat cu numeroºi fii.Legãtura dintre cele douã teme ºi scene ale psalmului esteun dat intern pe care îl susþine poetica psalmului, în timpce prezenþa providenþialã a celui „fãrã de care nu puteþiface nimic” (In 15,5) unificã, din punct de vedere teologic,ceea ce este deja unit la nivel poetic ºi simbolic. Acest poemsapienþial are o origine extraliturgicã, prezentându-se ca ocântare religioasã plinã de bucurie, de folosit cu ocazianaºterii unui fiu, sau pentru binecuvântarea unui tânãrtatã cãruia Dumnezeu i-a dat un fiu.

c Imaginea este rãzboinicã. În întregul psalmului, aceastãmetaforã vrea sã spunã cã tatãl, împreunã cu fiii sãi, poate sãînfrunte viaþa ca un luptãtor.

PSALMUL 127 (126)482

Experienþa poporului evreu în Vechiul Testament a fost ocontinuã confirmare a afirmaþiei acestui psalm: ori de câteori poporul a încercat sã devinã autonom înaintea luiDumnezeu ºi a voit sã-ºi construiascã istoria proprie dupãplanurile sale ºi cu forþe proprii, a trebuit sã constate cã,dacã Domnul nu construieºte casa ºi nu pãzeºte cetatea, înzadar se trudesc constructorii ºi strãjerii. Dumnezeu a avutmilã de poporul sãu ºi l-a trimis, în Cristos, pe acela care tre-buia sã-l ajute sã-ºi construiascã o casã ºi sã-ºi pãzeascãcetatea: „În nimeni altul nu este mântuirea, pentru cã nueste nici un alt nume sub cer dat oamenilor, în care trebuiesã fim mântuiþi” (Fap 4,12). Pe ruinele vechiului Israel,Cristos a construit o nouã casã ºi o nouã cetate: Biserica esteaceastã casã (cf. Evr 3,6) ºi aceastã cetate. Totodatã, el aver-tizeazã: „Cel care rãmâne în mine ºi eu în el, acela aduce rodmult, pentru cã, fãrã mine, nu puteþi face nimic” (In 15,5).

Dumnezeu a binecuvântat casa construitã de Cristos ºi amângâiat-o cu numeroºi fii. Bucuria, coroana ºi tãriaBisericii sunt fiii care se nasc ºi cresc într-însa. Aceºtia oapãrã, atunci când duºmanii intenteazã procese ºi acuzeîmpotriva ei. Figura Bisericii este Fecioara Maria. În ea s-amanifestat, în mãsura cea mai înaltã ºi gratuitã, acþiunealui Dumnezeu. Ea este casa, pe care Domnul a construit-opentru Fiul sãu ºi cetatea pe care a întãrit-o ºi pãzit-o deorice atac al duºmanului.

Din acest psalm se desprind învãþãturi profunde pentruorânduirea temporalã a oamenilor, pentru viaþa individu-alã, familialã ºi socialã. Naþiuni, cetãþi ºi familii nu pot sãse menþinã fãrã Dumnezeu. Progresul civil ºi cuceririleºtiinþifice, fãrã Dumnezeu, sunt cuvinte goale, ºi ceea ce seexprimã prin ele devine, pentru om, o înºelãciune ºi o cap-canã.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); fãrã Dumnezeu, în zadar este con-struitã casa ºi cetatea, iar munca este sterilã (v. 1b-2); cu Dum-nezeu, fiii sunt numeroºi ºi poarta cetãþii apãratã (v. 3-5).

PSALMUL 127 (126) 483

PSALMUL 128 (127)

Binecuvântarea lui Dumnezeu asupra familiei celui drept

1 Cântare a treptelor.

Fericiþi toþi cei care se tem de Domnulaºi umblã pe cãile saleb.

2 Atunci te vei hrãni din munca mâinilor talec;vei fi fericit ºi toate îþi vor merge bine.

3 Soþia ta va fi ca o viþã roditoareînãuntrul casei tale;

copiii tãi vor fi ca vlãstarele mãslinuluiîmprejurul mesei taled.

4 Iatã, aºa va fi binecuvântat omulcare se teme de Domnul!

5 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion,ca sã vezi fericirea Ierusalimului

în toate zilele vieþii tale6 ºi sã vezi pe fiii fiilor tãi!e

Pace peste Israel!f

a TM are singularul: fericit este omul care se teme de Domnul,(cf. Ps 1,1;112,1; 119,1), dar versiunile greacã ºi latinã au pluralul.Teama de Domnul, ca rãspuns la alianþã, implicã iubirea plinã derespect ºi reverenþã înaintea lui (cf. Dt 10,12-13).

b Este o imagine simbolicã pentru a indica voinþa divinã (cf. Ps 112,1).c TM adaugã: cu siguranþã.d Viþa de vie ºi mãslinul sunt plante obiºnuite în agricultura pales-

tinianã ºi indicã fecunditatea ºi abundenþa roadelor intimitãþii fami-liale (cf. Ps 104,15; Ez 19,10; Sir 39,26).

e Expresia indicã longevitatea, întrucât nepoþii sunt coroanabãtrânilor (Prov 17,6).

f Pace peste Israel. Probabil este un adaos liturgic ce lãrgeºte ºi maimult orizontul binecuvântãrii: de la prosperitatea familialã ºi cea a

Avem în faþã un psalm scurt ºi strãlucitor, care, în numai45 de cuvinte (în limba ebraicã), ne pune în faþã o temãsapienþialã, într-o creaþie plinã de pace, de bucurie ºi deluminã, întrucât orizontul acestui psalm este certitudineaprezenþei lui Dumnezeu. Conform schemei optimiste a retri-buþiei, poemul cântã bucuria binecuvântãrii ºi a vecinãtãþiilui Dumnezeu pentru cel care se teme de Domnul. Este unpsalm viu ºi original, care îºi înfige rãdãcinile în realitateaumanã a iubirii, a vieþii, a muncii ºi a lumii, cãutând sãdescopere în acestea semnele iubirii divine ºi ale binecu-vântãrii. Ajuns în templu ºi întâlnindu-l pe Dumnezeu înliturgie, credinciosul primeºte binecuvântarea de la preot.Cu aceastã protecþie, poate sã se întoarcã pe cãile acesteilumi, în amestecul evenimentelor ºi al contradicþiilor defiecare zi, cu siguranþa cã îl are alãturi pe Domnul, apãrã-torul ºi mântuitorul sãu. Familia celui credincios va înfloriatunci ca o câmpie fertilã ºi totul va fi bucurie ºi pace.Protagonistul acestei creaþii poetice este, aºadar, omul„care se teme de Domnul”, un titlu sapienþial clasic.„Teama” de Domnul, departe de a fi doar o atitudine derespect ºi de fricã înaintea unui Dumnezeu îndepãrtat, puter-nic ºi implacabil, este, mai degrabã, indiciul unei atitudiniglobale, cu care trebuie sã-ºi trãiascã religia, adicã o con-ºtiinþã a dreptãþii lui Dumnezeu, dar ºi a paternitãþii sale.Aºadar, aceastã atitudine cuprinde ºi iubire, ºi dãruire.

Sfântul Toma de Aquino s-a folosit din plin de conþinu-tul acestui psalm, pentru imnul sãu Lauda Sion.

Sfântul Augustin îi îndemna pe credincioºii sãi sã asculteacest psalm ca pe o revelaþie a lui Cristos, în care, ca într-unsingur om, trãiesc cei care se tem de Domnul. Unirea nup-þialã a lui Cristos ºi a Bisericii rãmâne prototipul din care

Ierusalimului se trece la pacea (plinãtatea tuturor bucuriilor) între-gului Israel.

PSALMUL 128 (127) 485

derivã, aici pe pãmânt, orice unitate de viaþã ºi de iubire; dela aceastã unire îºi primesc demnitatea ºi consacrarea lor,cãtre dânsa sunt orientate, pentru cã în ea îºi gãseºteîmplinirea voitã de Dumnezeu. Scriptura numeºte aceastãomenire drept mireasa lui Cristos ºi trupul sãu. De aceea,sfântul Paul, în Scrisoarea cãtre Efeseni (5,21-33), face dinrelaþia dintre Cristos ºi Bisericã norma dupã care soþii tre-buie sã-ºi împlineascã relaþiile lor în familie. Relaþia dintreCristos ºi Bisericã nu constituie numai un model pentruviaþa moralã. Ea trebuie sã-i facã pe soþi sã înþeleagã cã eiînºiºi, într-un anumit mod, sunt orientaþi unul spre altul,precum Cristos ºi Biserica. În ciuda imperfecþiunilor care lesunt proprii, ei îi reprezintã pe Cristos ºi Biserica ºi suntchemaþi sã reproducã unirea aceasta. Uniþi în mod sacra-mental, în cãsãtorie, soþii participã cu adevãrat la perfecþi-unea ºi la binele unirii dintre Cristos ºi Bisericã.

Unirea dintre Cristos ºi Bisericã este fecundã, ºi aceastãfecunditate se manifestã în generarea fiilor lui Dumnezeu,care sunt, în realitate, fiii lui Cristos ºi ai sfintei MaiciBiserici.

Realitãþile cele mai profund umane, cum ar fi munca ºifamilia, consacrate ºi fãcute supranaturale în sângele luiCristos, pot sã devinã ajutorul cel mai valid pentru per-fecþionarea spiritualã a omului ºi a acelora cu care se aflãîmpreunã în existenþa temporalã.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); declaraþie introductivã (v. 1bc);binecuvântarea în muncã ºi în rodnicia fiilor (v. 2-3); feri-cirea celui care se teme de Domnul ºi binecuvântareaIerusalimului (v. 4-6).

PSALMUL 128 (127)486

PSALMUL 129 (128)

Poporul asuprit îºi regãseºte încrederea

1 Cântare a treptelor.

Încã din tinereþea, de multe ori, m-au prigonit,– sã spunã asta Israel –

2 încã din tinereþe, de multe ori, m-au prigonit,dar nu m-au biruit.

3 Cu plugul mi-au arat spinarea,au tras pe ea brazde lungib.

4 Dar Domnul este dreptc,a sfãrâmat jugul pãcãtoºilor.

5 Sã fie fãcuþi de ruºine ºi sã se întoarcã înapoitoþi cei care urãsc Sionul!d

6 Sã fie ca iarba de pe acoperiºuri,care se usucã înainte de a creºte,

7 cu care nu-ºi umple mâna cel care secerãºi nu-ºi umple poala cel care adunã snopii!e

a Este o aluzie la perioada exilului (cf. Os 2,17; Ier 2,2).b Lit.: au lungit brazdele lor. Simbolul agrar al aratului face aluzie

la biciuire ºi la devastarea provocatã de rãzboi (cf. Mih 3,12; Is 50,6;53,4-5).

c Drept – indicã aici fidelitatea lui faþã de alianþã, datoritã cãreiaIsraelul supravieþuieºte în ciuda tuturor strãmutãrilor ºi oprimãrilor.

d Expresia este echivalentã cu cei care îl urãsc pe Domnul ºipoporul sãu (cf. Is 4,3; 64,10; Mih 3,10.12; Ps 51,20). De fapt, Sionuleste locul prezenþei casei lui David ºi a templului Domnului, unde seadunã poporul pentru rugãciune.

e Imaginea din v. 6-7 se referã la iarba de pe acoperiºuri, care seusucã repede, pentru cã nu are rãdãcinã, ºi la grâul secerat, care nu

8 ªi nici un trecãtor sã nu poatã spune:„Binecuvântarea Domnului sã fie asupra voastrã!Vã binecuvântãm în numele Domnului!”

Poemul este un amestec de sentimente ºi de modalitãþide exprimare. Are în sine amãrãciunea unei rugãciuni decerere, prin reevocarea suferinþelor naþionale ºi implorarealui Dumnezeu, ca sã rãzbune atâta durere ºi sã împiedicereeditarea tragediilor asemãnãtoare. Totuºi, tonul domi-nant este cel al încrederii, întrucât Dumnezeu a triumfatasupra duºmanilor poporului sãu ºi Israelul a reuºit sãsupravieþuiascã în mod glorios. Lent, psalmul se îndreaptãspre mulþumire. În totalitatea lui, se prezintã ca fiind unpsalm al unui solist corporativ al lui Israel, în care poporuleste personificat, din punct de vedere poetic, într-un cân-tãreþ care vorbeºte în numele sãu. Personalitatea compo-ziþiei artistice este legatã de vivacitatea ºi originalitateasimbolurilor.

Aºadar, psalmul 129 (128) este o cântare naþionalã, carepriveºte, în spatele sãu, spre un orizont de coºmar.Suferinþa, ruinele, opresiunile, care au fost experimentate,nu sunt definibile dupã coordonate cronologice ºi istoriceprecise. Elegia pare sã se adapteze perioadei postexilice.Din trecutul dureros se ridicã fantasmele distrugerii ºi alemãcelului din anul 586, când Nabucodonosor a distrusIerusalimul. Imprecaþiile întâlnite în psalm aparþin mode-lului clasic al lamentaþiilor ºi trebuie recitite, în cheiecreºtinã, ca o denunþare severã ºi exigentã a nedreptãþii.

Pentru iudaism acest psalm a fost hranã pentru rugãciu-nile împotriva duºmanilor Israelului ºi un motiv de spe-ranþã pentru viitorul naþiunii sfinte.

foloseºte la nimic, întrucât boabele din spic nu au ajuns la maturi-tate. Amândouã comparaþiile descriu nimicirea rapidã a duºmanilorlui Dumnezeu ºi ai poporului sãu.

PSALMUL 129 (128)488

O anumitã tradiþie patristicã a considerat acest psalm cafiind rugãciunea lui Cristos adresatã Tatãlui, în timpulpãtimirii sale. El îºi gãseºte aplicarea, aproape literalã, înpersoana Mântuitorului. Persecutat încã de la naºtere,Cristos, în timpul pãtimirii sale, a fost prins ºi legat, apoitârât de la un tribunal la altul, a suferit loviturile biciuirii,care au sãpat brazde adânci în trupul sãu. Însã Tatãl nu apermis ca duºmanii sã devinã victorioºi asupra lui ºi a tãiatfuniile celor nelegiuiþi, înviindu-l din morþi. Cei care l-auurât au fost împrãºtiaþi de dreptatea lui Dumnezeu ºi s-auofilit ca iarba de pe acoperiºuri, au fost loviþi de con-damnare, pentru cã nu au produs roadele pe care Domnulle aºtepta de la ei.

Biserica suferã aceeaºi soartã a lui Cristos de-a lungulistoriei seculare. Dar, în ziua cea mare a recoltei finale, vaapãrea ºi mai evidentã zãdãrnicia tentativelor duºmanilorde a îndepãrta Biserica lui Dumnezeu. Acest psalm altreptelor, fãcându-ne sã meditãm persecuþiile dureroasesuferite de poporul lui Israel, de Cristos ºi de Bisericã ºiasupra sorþii nefericite a persecutorilor loviþi de dreptatealui Dumnezeu, ne îndreaptã la rãbdare ºi la încrederea înDomnul care îi mântuieºte pe credincioºii sãi oprimaþi ºipersecutaþi.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); trecutul Israelului oprimat; sim-bologia agricolã a aratului (v. 1b-3); speranþa Israelului:viitor de libertate; simbologia agricolã a recoltei (v. 4-8).

PSALMUL 129 (128) 489

PSALMUL 130 (129)

Dintru adâncuri

1 Cântare a treptelor.

Dintru adâncuria strig cãtre tine, Doamne,2 Doamne, ascultã glasul meu!

Pleacã-þi urechea tala glasul rugãciunii mele.

3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegib, Doamne,Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta?c

4 La tine însã este iertared,ºi ne temem de tine.

5 Eu nãdãjduiesc în Domnul;sufletul meu se încrede în cuvântul sãu.

6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnulmai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor.

a Expresia evoca abisul haotic al apelor înainte de creaþie (Gen 1,2)ºi împãrãþia celor morþi (1Pt 2,4) ºi face aluzie la mizeria omului ºi acunoaºterii sale.

b Psalmistul admite cã este vinovat ºi cã ar merita pedeapsa.c Lit.: cine ar mai putea sã stea în picioare. Presupunând cã ar fi

vorba de un proces în care Dumnezeu acuzã, autorul sacru afirmã cãnici un om nu ar putea sã se prezinte cu fruntea sus la judecata luiDumnezeu. Înaintea dreptãþii lui Dumnezeu, nici un om ºi nici ocunoºtinþã umanã nu ar putea sã reziste (cf. Ps 76,8; 102,27).

d Cunoºtinþei pãcatului i se adaugã imediat convingerea ºi credinþaîn mântuirea ºi iertarea lui Dumnezeu (cf. Ex 34,9). La tine..., lit.: înpreajma ta; în compania ta; cu tine. La fel ca dreptatea lui Dum-nezeu, iertarea personalizatã este vãzutã ca un membru al consiliu-lui lui Dumnezeu (cf. Os 13,12). Cuvântul ebraic slihah înseamnã

Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor,7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul,

cãci la Domnul este îndurareºi belºug de mântuiree.

8 El va mântui pe Israelde toate fãrãdelegile lui.

Aceastã rugãciune poeticã, inclusã printre Cântãrile ascen-siunii, se ancoreazã în simbolul primordial arhetipic ºi psi-hanalitic al profundului fiinþei ºi existenþei. Strigãtuluisfâºietor al psalmistului i se dã un rãspuns plin de încre-dere: da, Domnul ascultã. Din acest rãspuns ºi-a potolitsetea speranþa tradiþiei ebraice ºi creºtine. Tradiþia înde-lungatã ºi bogatã a interpretãrilor ºi reinterpretãrilor aces-tui psalm ne permite sã intuim bogãþia ascunsã în simpli-tatea ºi în scurtimea creaþiei poetice, consideratã a fi „celmai frumos strigãt de speranþã ieºit vreodatã din inimaomului” (M. Mannati), o cântare închinatã milostivirii,iertãrii ºi convertirii. Ne aflãm chiar la rãdãcina mesajuluibiblic. Posibilitatea plinã de bucurie a milostivirii divine, pecare o intuieºte cel care se roagã, eliminã angoasa pe carepãcatul o creeazã în inima cãitã. Adevãratul inamic al omu-lui nu mai este boala, sau persecuþia, sau duºmanul; pãca-tul este tragedia pe care numai iubirea plinã de milostivirea lui Dumnezeu poate sã o îndepãrteze din om. Psalmul130 (129) centreazã tensiunea poeziei pe milostivirea luiDumnezeu ºi pe iertarea lui. Inima dogmaticã a psalmuluio gãsim în gratuitatea iertãrii, înþeleasã aproape în ter-menii Noului Testament. Existã în psalm o singurã axã teo-logicã, aceea a conºtiinþei profunde a pãcatului, dar fãrãneliniºte. Pãcatul este mai mult presupus decât decla-rat, este mai mult admis decât mãrturisit cu claritate.

purificare, îndepãrtare, iertare (cf. Neh 9,17; Dan 9,9; Sir 5,5; Ps 86,5).Iertarea depãºeºte cu mult dreptatea (cf. Ex 20,5-6).

e TM are: la el.

PSALMUL 130 (129) 491

Posibilitatea iertãrii este vãzutã în bunãtatea ºi în milos-tivirea divinã, izvor al speranþei ºi al încrederii. Aºadar,particularitatea ºi mãreþia acestui psalm este rãscumpã-rarea. În aceastã perspectivã, Dumnezeu este iertare ºivieþuieºte iertând ºi, dacã n-ar fi fost aºa, oamenii ar încetasã mai existe, în primul rând Israelul. În întrepãtrundereaacþiunilor descrise în acest poem, Dumnezeu se reveleazã ºiomul este mântuit. Iertarea, milostivirea ºi rãscumpãrareasunt atitudinile de fond ale lui Dumnezeu, veºnice, inalte-rabile. Dar iertarea nu este automaticã. Rãscumpãrarea serealizeazã numai în dialogul dintre milostivire ºi rugãciune.

Psalmul, în el însuºi, este o minunatã ascensiune spiritu-alã: de la conºtiinþa vie a vinovãþiei la speranþa aºteptãrii,la certitudinea milostivirii divine, care de la psalmist seextinde la tot poporul; de la penumbra nesigurã a VechiuluiTestament la lumina lui Mesia, care vine sã mântuiascãpoporul sãu de pãcat.

Rãscumpãrarea, spre care tindea poporul ales al VechiuluiTestament, s-a manifestat, în mijlocul nostru, în persoanalui Cristos. El rãscumpãrã Israelul de toate pãcatele sale ºisperanþa acelora care cred în el nu este înºelatã. Glasul careadunã acum neliniºtile omenirii ºi, din profunzimile abisalesãpate de pãcat, strigã spre iubirea pe care Dumnezeu ne-amanifestat-o în Cristos, este cel al Bisericii. Acest glasculege, de-a lungul secolelor, suspinele ºi lacrimile fiilorrisipitori, care, dupã ce au atins fundul cãderii morale, auînþeles cã numai în iertarea lui Cristos pot sã revinã laluminã ºi sã regãseascã viaþa. În acest psalm, 130 (129),Duhul lui Dumnezeu ne-a lãsat o rugãciune în care orice omºi întreaga omenire pot sã se regãseascã pe ei înºiºi, înaintealui Dumnezeu, în sinceritate ºi adevãr.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); introducere solemnã (v. 1b-2); cor-pus-ul rugãciunii (v. 3-8): vinovãþie - iertare - teamã (v. 3-4),speranþã - aºteptare - cuvânt (v. 5-6), vinovãþie - har - rãs-cumpãrare (v. 7-8).

PSALMUL 130 (129)492

PSALMUL 131 (130)

Încredere de copil în Dumnezeu

1 Cântare a treptelor. A lui David.

Doamne, eu nu am o inimã îngâmfatã,nici nu privesc cu trufie;

nu mã îndeletnicesc cu lucruri prea mariºi prea înalte pentru mine.

2 Sufletul îmi este împãcat ºi liniºtit,ca un copil înþãrcata la sânul mamei sale.

Da, sufletul meu este în mine,ca un copil în braþele mamei sale.

3 Sã nãdãjduiascã Israel în Domnul,de acum ºi pânã-n veac!

Este un minunat psalm individual de încredere, delicat,de o religiozitate limpede. Este o bijuterie de o inegalabilãintimitate, discreþie ºi emoþie. Iese în evidenþã contrastuldintre orgoliu ºi simplitate, dintre îngâmfare ºi sãrãcia înspirit. Fascinaþia acestui psalm tandru este legatã de imag-inea elementarã a unei mame ºi a copilului adormit înbraþele ei. Se creeazã, astfel, o imagine purã a încrederiitotale ºi absolute. Este cântarea unei credinþe aproapeinstinctive, spontane, care conduce la pace ºi siguranþã, în

a Psalmistul subliniazã raportul cu mama, nu numai condiþionatde instinctul natural (alãptatul), ci este ºi un raport care presupuneo anumitã conºtiinþã (deja înþãrcat). Dupã practica veche înþãrcatulavea loc dupã doi ani. Atitudinea de copil înaintea lui Dumnezeu estesubliniatã ºi de Isus (Mt 18,3; Mc 10,15; Lc 18,17).

braþele mamei, exprimatã prin simbologia psihologicã ma-terno-filialã, secretul raportului dintre Dumnezeu ºi omulcredincios. Totul devine palid în faþa siguranþei unice pecare „sãracul lui Iahve” o are în interiorul lui: credinþa înDumnezeu, pacea conºtiinþei ºi adevãrata bucurie, pe carenumai Dumnezeu ºtie sã o dea. În efuziunea ºi deschidereaspre Dumnezeu, psalmul este expresia unei religiozitãþiprofund interpersonale. Este dilatarea neprevãzutã ºi deli-catã a inimii unui sãrman care ºi-a manifestat deja opþi-unea sa, în mijlocul tentaþiilor orgoliului ºi puterii. Esteefuziunea unui suflet împãcat, înaintea aceluia care esteizvorul profund al pãcii sale. Este iluminarea conºtiinþei,care îºi ancoreazã rãdãcinile seninãtãþii sale în comuni-unea cu Dumnezeu.

Ne aflãm în faþa unei experienþe profund individuale,chiar dacã este plasatã, aºa cum se întâmplã mereu înpietatea biblicã, pe fondul experienþei comunitare a luiIsrael ºi a alianþei dintre Dumnezeu ºi poporul sãu. Estemãrturia unei mari maturitãþi spirituale, întrucât credin-ciosul nu se îndreaptã spre Dumnezeu pentru a-i cerebunuri speciale sau aºteptând intervenþii extraordinare.Este mãrturia unui suflet înþãrcat, a unei religiozitãþi cutotul noi.

Tradiþia creºtinã a considerat acest psalm ca expresie aumilinþei trãite de sfânta Fecioarã Maria ºi de Bisericã.Gãsim în psalm spiritul copilãriei spirituale, care va fi indi-cat de Cristos ca fiind calea de a ajunge la împãrãþia luiDumnezeu. Îndemnul lui Cristos de a deveni asemeneacopiilor este sinonimul maturitãþii creºtine.

Unul dintre aspectele fundamentale ale spiritualitãþiiBisericii este atitudinea de umilinþã trasatã în acest psalmpe care Biserica îl recitã ca pe rugãciunea sa. Aceasta estecalea obiºnuitã spre sfinþenie, pe care Biserica o recomandãcredincioºilor ei. Isus ne-a invitat sã învãþãm de la el, careeste blând ºi smerit cu inima, i-a mulþumit Tatãlui, pentru

PSALMUL 131 (130)494

cã a þinut ascunse misterele împãrãþiei sale, de la cei înþe-lepþi ºi pricepuþi, ºi le-a descoperit celor mici (cf. Mt 11,25);astfel, psalmul 131 (130) se plaseazã la baza drumuluiascensiunii noastre spirituale. În el, gãsim chipul cel maiautentic ºi genuin al vieþii creºtine, fãcutã din lucruri miciºi obiºnuite, dar îndreptatã complet spre o dãruire filialã,în grija providenþei Tatãlui ceresc, în pacea seninã a inimii.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); ceea ce nu este încrederea înDumnezeu (v. 1b-e); ceea ce înseamnã încrederea în Dum-nezeu (v. 2); speranþa-încredere în Domnul a Israelului (v. 3).

PSALMUL PSALMUL 131 (130) 495

PSALMUL 132 (131)

Fidelitatea lui Dumnezeu faþã de casa lui David

1 Cântare a treptelor.

Aminteºte-þi, Doamne, de Davidºi de toate suferinþele sale!a

2 Cum a jurat Domnuluiºi a fãcut aceastã promisiune

cãtre Cel Atotputernic al lui Iacobb:3 „Nu voi intra sub acoperiºul casei mele,

nu voi urca în patul meu sã mã odihnesc,4 nu voi da somn ochilor mei,

nici odihnã pleoapelor mele,5 pânã când nu voi gãsi un loc pentru Domnul,

o locuinþã pentru Cel Atotputernic al lui Iacob”.6 Iatã, am aflat cã este în Efratac,

l-am gãsit în câmpiile Iaaruluid.

a Textul este corupt. O parte dintre traduceri, LXX ºi Vg au:îndurãrile sale; alte traduceri au: ostenelile, eforturile, cele înduratede el. Psalmistul încredinþeazã amintirii vii a Domnului toate difi-cultãþile interioare ºi exterioare ale lui David, inclusiv zelul sãu de aconstrui un lãcaº vrednic pentru arca alianþei.

b Nu avem nicãieri în Biblie menþionarea acestui jurãmânt.Probabil este vorba de o ficþiune literarã a psalmistului, pentru asublinia jurãmântul lui Dumnezeu faþã de David (cf. v. 11).

c Numele Efrata este tradus, în general, cu cea roditoare ºi esteidentificat, de obicei, cu zona Betleemului, oraºul natal al lui David(cf. Rut 4,11; Mih 5,1; 1Cr 2,50-51; 4,4).

d Câmpiile Iaarului. Lit.: câmpuri împãdurite, dar expresia facereferinþã la Iearim, localitate la 15 km vest de Ierusalim, unde a fost

7 Sã intrãm în locuinþa lui,sã ne aruncãm la pãmânt la picioarele sale.

8 Ridicã-te, Doamne, ºi vino în locul tãu de odihnã,tu ºi chivotul puterii tale!

9 Preoþii tãi sã se îmbrace în dreptateºi credincioºii tãi sã tresalte de bucuriee.

10 De dragul slujitorului tãu, David,nu-þi întoarce faþa de la unsul tãu!

11 Domnul i-a jurat lui David într-adevãrºi nu-ºi va retrage cuvântulf:

„Din rodul trupului tãuvoi pune pe tronul tãu.

12 Dacã fiii tãi vor pãzi legãmântul meuºi poruncile pe care le-am dat,atunci ºi fiii lor vor sta din neam în neam

pe tronul tãu”g.13 Pentru cã Domnul a ales Sionul

ºi a voit sã fie locuinþa luih:14 „Acesta este locul meu de odihnã pentru totdeauna,

aici voi locui, pentru cã lucrul acesta îl doresc”.

condusã arca de cãtre filisteni (1Sam 7,1-2), înainte de a fi fost trans-portatã de David la Ierusalim (2Sam 6,2-12; 1Cr 13,1-6).

e Este o aluzie la procesiunea sãrbãtoreascã formatã din cler ºipopor pentru transportarea arcei (2Sam 6,5). Hainele sacre ale pre-oþilor trebuie sã fie semne de purificare, de sfinþenie ºi de dreptate(cf. 1Cr 15,12-14).

f Lit.: adevãr care nu se va întoarce la el. Este subliniatã eficaci-tatea jurãmântului divin, continuitatea ºi ireversibilitatea lui.

g Jurãmântul divin este condiþionat de fidelitatea ºi împlinireaclauzelor legãmântului. Ca ºi în 1Cr 28,5-7, unde textul se referãdirect la Solomon, condiþia este exprimatã la modul pozitiv.

h Versetul pare sã fie comentariul unei voci din exterior care leagãv. 13-18 de prima parte a psalmului.

PSALMUL 132 (131) 497

15 Voi binecuvânta din plin roadele luiºi voi sãtura pe sãracii lui cu pâinei.

16 Voi îmbrãca pe preoþii lui cu mântuireºi credincioºii lui vor cânta de bucurie.

17 Acolo voi face sã odrãsleascã puterea lui David,voi pregãti o luminã pentru unsul meuj.

18 Îi voi acoperi cu ruºine pe duºmanii lui,dar peste el va strãluci coroana”k.

Psalmul 132 (131) constituie o patã de culoare în cadrulPsalmilor ascensiunii din cauza genului literar, a vocabu-larului, a temei ºi a extensiunii. Geneza lui poate fi plasatãîn timpul epocii monarhice, atât pentru raþiuni interne, câtºi pentru motive lexicale. Referinþa clarã la arca alianþei aresavoare realisticã ºi reflectã un ritual antic. Teologiadavidicã este aprofundatã cu pasiune, fãrã stilizãri. Lexiculeste arhaic. Citarea lui în Cartea a doua a Cronicilor (cap. 6)presupune cã psalmul era acceptat ºi canonizat deja. Acestpsalm se prezintã ca un curcubeu literar. Gãsim în el rugã-ciune de cerere, jurãmânt, relatare poeticã, un cor procesio-nal cu relatarea peripeþiilor arcei alianþei, un oracol divin ºiatmosfera generalã a unui „memorial”, datoritã cãruia

i Prezenþa arcei în Sion aduce bunãstare ºi binecuvântare. Aceastase revarsã de la Ierusalim ca un fluviu peste tot pãmântul Israelului,dând rodnicie ºi producând pâine pânã la sãturare, chiar ºi pentrusãraci.

j Termenul a odrãsli are în sine o referinþã puternicã la mesia-nism: în Ier 23,5 se vorbeºte despre o odraslã dreaptã cu aluziemesianicã evidentã (cf. Ier 33,15; Zah 3,8; 6,12), în timp ce în Is 11,1se vorbeºte despre un vlãstar, o mlãdiþã.

Puterea lui David. Lit.: cornul lui David (cf. Ps 18,3).Simbologia luminii indicã familia. Ea este simbolul descendenþei

(cf. 1Rg 11,36).k În contrast cu duºmanii care sunt acoperiþi de ruºine, va strãlu-

ci o coroanã regalã pe capul celui uns.

PSALMUL 132 (131)498

evenimentul trecut continuã sã fie prezent în „astãzi”-ulcelebrãrii liturgice, cu toatã potenþialitatea lui salvificã. Esteun imn regal-mesianic, o cântare a Sionului ºi o parte aliturgiei.

Din punct de vedere teologic, acest psalm se inspirã dinideologia davidicã, din 2Sam 7. Alegerea lui David ºialianþa lui cu Iahve era fundamentul promisiunii Dom-nului de a-i construi lui David o casã-dinastie. Templuluispaþial, în care trebuia sã fie circumscris Dumnezeu, i sepreferã templul temporal, istoria liniarã davidicã în care seva revela Domnul, depunând germenul mântuirii ºi al spe-ranþei mesianice. Promisiunea, chiar dacã din parteafidelitãþii lui Iahve este imposibil sã fie încãlcatã, pre-supune un rãspuns, o reacþie, o adeziune ºi o fidelitateumanã. De aceea, va putea sã cadã dinastia dar va rãmâneveºnicã lumina promisiunii divine. Originalitatea psalmu-lui 132 (131) faþã de oracolul din 2Sam 7 este introducereaarmonicã între motivul casei dinastice ºi cel al caseispaþiale, a templului, tipizat istoric în actul mutãrii arceialianþei în Sion, prin lucrarea lui David. Se obþine, astfel, oteologie unitarã a Sionului, ca sediu al prezenþei divine,istorice ºi spaþiale, temporale ºi cosmice, interioare ºi exte-rioare omului. La rãdãcina psalmului stau douã jurãminte:cel fãcut de David (v. 2) ºi convalidat de Iahve, de a alegelocul pentru arcã în Ierusalim, capitala cea nouã, ºijurãmântul fãcut de Iahve (v. 11) ºi primit de David, princare Domnul alege dinastia davidicã drept sediu al tainiceisale prezenþe divine. Cele douã jurãminte sunt integrate ºistructurate pe schema rugãciune - rãspuns // promisiune -recompensã. Deci, avem în psalm teme regale, davidice,tema templului, a Sionului, teme istorice, teme escatolo-gice ºi mesianice, teme cultuale ºi teologice, care se între-pãtrund în unitate, fãcând din acest psalm unul dintre tex-tele mari ale teologiei vetero-testamentare.

PSALMUL 132 (131) 499

Cel puþin în partea a doua, versetele 11-18, psalmul 132(131) are o clarã semnificaþie mesianicã ºi promisiuniledivine conþinute în el s-au împlinit în Cristos.

Arca cea nouã a alianþei este Biserica, devenitã templustabil, în care noi invocãm venirea Domnului. Descendenþaregalã a lui David, devenitã, în Cristos, forþã puternicã ºiluminã de nestins a vieþii, se multiplicã în ierarhia Bisericiiºi în membrele trupului mistic. Duºmanii acestei descen-denþe regale vor fi acoperiþi cu ruºine, în timp ce pe capullui Cristos va strãluci coroana gloriei eterne.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); jurãmântul lui David fãcut luiDumnezeu (v. 1b-2); jurãmântul explicitat în cort, casã, loc(v. 3-5); intrarea procesionalã în locuinþa arcei (v. 6-10);jurãmântul Domnului, fãcut lui David (v. 11-12); corul sacerdotal (v. 13-18).

PSALMUL 132 (131)500

PSALMUL 133 (132)

Dragostea frãþeascã

1 Cântare a treptelor. A lui David.

Iatã cât de bine ºi cât de plãcut esteca fraþiia sã locuiascã împreunã!

2 Este ca untdelemnul de preþb pe cap,care coboarã pe barbã, pe barba lui Aronc,care se prelinge pe marginea veºmintelor sale.

3 Este ca roua de pe Hermond,care coboarã pe Munþii Sionului;

pentru cã acolo Domnul a orânduit binecuvântarea,viaþa pentru totdeaunae.

a Fraþii pot fi fraþi de sânge sau membrii comunitãþii israelite.b Ca untdelemnul de preþ. LXX are: înmiresmat, plãcut mirositor.

Untdelemnul este indicat aici nu pentru funcþia sa nutritivã, ci pen-tru cea cosmeticã. Aici, probabil, este vorba despre untdelemnulungerii marelui preot, untdelemn care era îmbogãþit cu numeroaseesenþe parfumate (cf. Ex 30,22-33; 37,29).

c Barba lui Aron, repetatã de douã ori, redã în mod plastic imagi-nea scurgerii abundente ºi lente a untdelemnului consacrãrii.

d Ca roua de pe Hermon. Roua sugereazã prospeþimea ºi vitali-tatea. Cãderea ei este o binecuvântare (cf. 2Sam 1,21).

e Motivarea binecuvântãrii în acest psalm este o profesiune decredinþã în Dumnezeu. Adverbul acolo se referã ºi la v.1, unde estesubliniatã importanþa fraternitãþii, ºi la v. 3, când se referã la munþiiSionului, arãtând cã binecuvântarea lui Dumnezeu este ºi izvorulbucuriei frãþeºti ºi al prosperitãþii vieþii religioase ºi sociale din Sion.

Textul presupune o distribuire coralã, în însãºi structurasa literarã, în timp ce fascinaþia exoticã a metaforelor estereintegratã în valoarea lor originarã. Este un imn al bucu-riei fraterne ºi portretul optimist al unui Israel unit sau alunei comunitãþi de credinþã în care domneºte liniºtea,umilinþa, toleranþa, fuga de murmurãri ºi asiduitatea larugãciune. Psalmul a constituit un punct de referinþã cla-sic, în pietatea iudaicã ºi creºtinã. Iubit de iudaismulrabinic, ce vedea în acest psalm trãsãturile ideale aleadunãrii sfinte a Israelului, psalmul 133 (132) a devenittext de bazã pentru orice experienþã comunitarã, chiardacã aceastã comunitate, pe care o presupune psalmul, arehotarele extinse pânã la dimensiunile Bisericii. Carac-teristicile acestui psalm sunt cele ale cântãrilor treptelor.Tema centralã este relatarea atmosferei care anima proce-siunea pelerinilor care urcau spre templu din diferite regi-uni ºi localitãþi ale Palestinei ºi din diaspora. Atmosferaeste aceea a unei fraternitãþi profunde ºi de nedespãrþit.Atunci când sunt în templu, ºi vocile se acordã într-un sin-gur concert de rugãciune, iubirea frãþeascã e experimen-tatã aproape în mod palpabil. Rugãciunea de mulþumire,pentru acest dar al iubirii ºi al înþelegerii, înfloreºte spon-tan ºi entuziast.

Tema iubirii este comentatã printr-o simbologie dublã.Mai întâi, untdelemnul parfumat, care este simbolul con-sacrãrii, al puterii ºi al sfinþeniei lui Dumnezeu, se revarsãdin abundenþã asupra omului ºi este simbolul cordialitãþiiºi al ospitalitãþii. Al doilea simbol este evocat, probabil, încontrast cu munþii aspri cu care este înconjurat Ierusa-limul, munþi pietroºi ºi fãrã viaþã. În schimb, Hermonul,muntele din zona septentrionalã a Palestinei, cu vârful sãude 2814 m, era acoperit de zãpezi perene, în timp ce la poaleeste plin de vegetaþie verde, iar dimineaþa de rouã. Este oimagine de prospeþime într-o lume pârlitã de soare, o ima-gine de restaurare a panoramei imobile sub cãldurã, oimagine de saþietate într-un ambient însetat.

PSALMUL 133 (132)502

În mod cu totul deosebit, ne-a fost revelat de Dumnezeucât de bine ºi cât de plãcut este ca fraþii sã locuiascã împre-unã, în persoana lui Isus Cristos. Fiul lui Dumnezeu a aduspe pãmânt iubirea, care este în familia trinitarã divinã, ºi,prin Duhul Sfânt, a revãrsat-o în inimile oamenilor. Uncþi-unea sacrã a Botezului ºi a sfintei crisme ni-l comunicã peDuhul Sfânt ºi darul caritãþii. În felul acesta, caritatea luiDumnezeu se comunicã de la cap, care este Cristos, spremembrele sale, ca o uncþiune sacrã, care este ºi consacrarepentru slujirea iubirii. Misterul reunirii noastre fraterne înCristos se manifestã, în chip vizibil, în unirea credincioºilorîn jurul episcopului. Prin consacrarea episcopalã, are loc orevãrsare specialã a Duhului Sfânt asupra episcopului.Unitatea credincioºilor, în Cristos, este fãcutã posibilã ºiperenã prin consacrarea episcopalã. Aceastã unitate seexprimã, în mod cu totul special, în adunãrile liturgice.Cristos le consacrã, în diferite feluri, prin prezenþa sa;Duhul Sfânt le învãluie în parfumul lui de sfinþenie, le dãviaþã ºi le face rodnice prin roua harurilor sale cereºti.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); declaraþie tematicã: bucuria frater-nitãþii (v. 1bc); ilustrarea simbolicã centralã: untdelemnulparfumat ºi roua (v. 2-3a); declaraþie finalã: binecu-vântarea de viaþã asupra comunitãþii (v. 3b).

PSALMUL 133 (132) 503

PSALMUL 134 (133)

Rugãciune de searã

1 Cântare a treptelor.

Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnulvoi toþi, slujitorii Domnuluia;

voi, care staþib în timpul nopþiic în casa Domnului.2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar

ºi binecuvântaþi-l pe Domnuld.3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion,

el, care a fãcut cerul ºi pãmântul.

Este ultimul dintre psalmii graduali; o scurtã compo-ziþie, lipsitã de pretenþii poetice ºi de cãutãri erudite, dardevenitã popularã ca rugãciune de searã, în templu. O datãcãzutã seara, pelerinii se pregãtesc sã plece de la Ierusalim,la sfârºitul pelerinajului lor. Înainte de a pãrãsi templul,credincioºii cer preoþilor sã continue rugãciunea, în timpulnopþii, ca sã fie o laudã perenã ce se ridicã din Israel spreDumnezeu. Preoþii rãspund invitaþiei credincioºilor, împãr-þindu-le binecuvântarea. În casa Domnului, ei sunt descriºi

a Slujitorii Domnului sunt preoþii ºi leviþii care erau dedicaþi cul-tului divin. Ei vegheau ºi în timpul nopþii în templu, aºa încât laudadivinã nu se întrerupea niciodatã (cf. Ps 135,2; 1Cr 9,33).

b Staþi. Lit.: staþi drepþi, în atitudinea oficialã a cultului.c În timpul nopþii. În TM, aceastã frazã este trunchiatã ºi este

completatã de versiuni ºi traduceri în mod diferit. LXX ºi Vg o leagãde ceea ce urmeazã: În timpul nopþii, ridicaþi-vã mâinile.

d Binecuvântaþi-l pe Domnul. Textul de la Qumran are: binecuvân-taþi numele Domnului.

în atitudinea lor tipicã de rugãciune: îºi înalþã mâinilecãtre sfânta sfintelor, locul întâlnirii dintre Dumnezeu ºiIsrael. De fapt fiecare evreu în rugãciune, din orice punct aldiasporei, se orienta fizic, în timpul rugãciunii, cãtre inimaîntregului ebraism, Ierusalimul. Binecuvântarea celui carese roagã, ce se urcã de pe buzele credincioºilor ºi a preoþilor,ºi care este o celebrare a puterii creatoare a lui Dumnezeu,se transformã într-o binecuvântare, eficace ºi mântuitoare,ce coboarã de la Creator asupra omului, întãrindu-l ºisusþinându-l, în nopþile existenþei sale ºi în obscuritateadrumului vieþii. Ca fundal al acestui psalm se poate imagi-na o scurtã liturgie de binecuvântare, construitã pe schemadialogicã elementarã: chemare - cerere ºi rãspunsul tradi-þional.

Biserica recitã dintotdeauna acest psalm, dupã primelevespere ale duminicilor ºi solemnitãþilor. La sfârºitul zileiconsacrate Domnului, în rugãciune, în celebrarea Euharis-tiei, în har ºi în caritate, Biserica îi îndeamnã pe fiii ei sã con-tinue sã-l binecuvânteze pe Domnul, pentru ca, ºi atunci cândcade noaptea, sã nu înceteze slujirea de laudã ºi de adoraþiea lui Dumnezeu. Ea aminteºte cã Domnul sãu îºi petreceanopþile rugându-se lui Dumnezeu ºi îi invita pe ucenicii sãisã se roage mereu, fãrã sã oboseascã (cf. Lc 18,1), pentru anu intra în ispitã (Lc 22,40), ºi sã rãmânã veghind înaºteptarea Fiului Omului care ne va introduce în casa luicereascã, unde îl vom putea binecuvânta pentru totdeauna.

Prin rugãciunea ei neîntreruptã, Biserica îi însoþeºte nunumai pe creºtini, ci ºi întreaga omenire în pelerinajul spreDumnezeu, înarmându-i în lupta împotriva diavolului.

Rugãciunea Bisericii îi purificã pe oameni, îi pãzeºte derãu, îi ocroteºte de dreptatea divinã provocatã de nenu-mãratele pãcate, îi împacã cu Domnul pe cei pãcãtoºi, îiîntãreºte pe cei care se aflã în necazuri ºi pe suferinzi,înalþã lumea cãtre Dumnezeu. Cu mâinile înãlþate cãtreDumnezeu, asemenea lui Moise ºi asemenea lui Cristos pe

PSALMUL 134 (133) 505

cruce, prin rugãciune, Biserica lucreazã, zi ºi noapte, pen-tru mântuirea oamenilor.

Creºtinul, devenit el însuºi templu al Domnului, trãieºte,pretutindeni ºi întotdeauna, în prezenþa lui Dumnezeu;sufletul sãu este casã de rugãciune.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); apel cãtre slujitorii Domnuluipentru binecuvântare (v. 1b-2); rãspunsul, binecuvântareasacerdotalã (v. 3).

PSALMUL 134 (133)506

PSALMUL 135 (134)

Laudã Dumnezeului celui viu

1 Aleluia! Lãudaþi numele Domnului,lãudaþi-l, slujitori ai Domnului,

2 voi, care staþi în casa Domnuluia,în curþile casei Dumnezeului nostru!

3 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun,cântaþi imnuri numelui sãu,pentru cã este vrednic de laudã.

4 Cãci Domnul l-a ales pe Iacob,pe Israel, ca sã-i aparþinãb.

5 ªtiu cã Domnul este mare:Dumnezeul nostru este mai presus decât toþi zeiic.

6 Domnul face tot ce vreaîn cer ºi pe pãmânt,pe mare ºi în abisurid.

7 El ridicã norii de la marginile pãmântului,fulgere a fãcut pentru ploaieºi scoate vântul din vistieriile salee.

a Expresia care staþi în casa Domnului se referã, în principal, lapreoþi ºi la leviþi (cf. v. 19-20; Ps 134,1).

b Versetul este o motivaþie a invitaþiei la laudã, aceea a alegeriipoporului lui Israel dintre toate celelalte popoare (cf. Dt 7,6) ca pro-prietate a sa exclusivã (cf. Ex 19,5; Dt 14,2; 26,17-18).

c Avem în v. 5 o altã motivaþie a invitaþiei la laudã, sub forma uneiprofesiuni de credinþã.

d Este o exprimare a libertãþii complete a lui Dumnezeu ºi a efica-citãþii cuvintelor sale.

e Fenomenul furtunii (nori, fulgere, ploaie ºi vânturi) are, pentruun semit ce locuieºte într-un pãmânt însetat de apã, o importanþã

8 El i-a lovit pe întâii-nãscuþi ai Egiptului,de la om pânã la animalf.

9 A trimis semne ºi minuni în mijlocul tãu, Egiptule,împotriva lui faraon ºi a tuturor slujitorilor sãi.

10 A lovit naþiuni multeºi a ucis regi puternici:

11 pe Sihon, regele amoreilor,ºi pe Og, regele Basanului,

ºi toate domniile din Canaang,12 ºi pãmântul lor l-a dat moºtenire,

moºtenire lui Israel, poporul sãu.13 Doamne, numele tãu rãmâne pe vecie.

Doamne, amintirea tarãmâne din generaþie în generaþie.

14 Domnul va face dreptate poporului sãuºi se va îndura de slujitorii sãi.

15 Idolii neamurilor sunt argint ºi aur,lucrarea mâinilor omului:

16 au gurã, dar nu vorbesc,au ochi, dar nu pot sã vadã;

17 au urechi, dar nu aud,ºi nu este suflare în gura lor.

18 Ca ei vor fi cei care i-au fãcutºi toþi aceia care se încred în ei.

19 Voi, casa lui Israel, binecuvântaþi-l pe Domnul,voi, casa lui Aron, binecuvântaþi-l pe Domnul;

deosebitã (cf. Ier 10,13; 51,16-17). Prin aceasta, Dumnezeu îºi demon-streazã grija providenþialã faþã de popor.

f Psalmistul alege ca exemplu numai ultima plagã, cea mai gravã(cf. Ex 11,5; 12,29), pentru a arãta intervenþiile minunate ºi multipleale lui Dumnezeu (cf. Ps 78,43.51; 105,23-44; 136,10).

g Se face referinþã în mod simbolic la trei persoane pentru a indi-ca toþi duºmanii pe care Israelul a trebuit sã-i învingã înainte deintrarea în Þara Promisã (cf. Num 21,21-35; Dt 1,4; 3,1-13).

PSALMUL 135 (134)508

20 voi, casa lui Levi, binecuvântaþi-l pe Domnul;voi, cei care vã temeþi de Domnul,

binecuvântaþi-l pe Domnul!21 Binecuvântat sã fie Domnul din Sion,

cel care locuieºte în Ierusalim! Aleluia!

Psalmul de faþã se dovedeºte a fi un imn destinat uneiliturgii pascale, dacã þinem cont de prezenþa puternicã aexodului ºi a plãgilor din Egipt, a pustiului ºi a ÞãriiPromise. Oricum, psalmul este posterior, întrucât Iahveeste celebrat „din Sion”, un nume care i se dã dupã con-struirea primului templu. Textul psalmului este puternicancorat în evenimentele biblice ºi reflectã o practicã târzieºi postexilicã, ce recunoaºte textele anterioare drept cano-nice, voind sã exalte, mai ales, continuitatea ideologicã ºispiritualã între primul ºi al doilea templu, între Israelulpreexilic ºi cel din timpul restaurãrii postexilice. Subli-niem, totodatã, originalitatea punctului de vedere al aces-tei creaþii, „în mozaic”. Deºi reediteazã elemente dejacunoscute, autorul o face cu mare solemnitate. Tradiþiaiudaicã a completat aceastã lucrare, introducând corpulpsalmului, începând de la v. 4 cu tot psalmul care urmeazã,136 (135), în Marele hallel pascal. În cultul postexilic, seconfigureazã, din ce în ce mai riguros, crezul Israelului. Else fundamenteazã pe douã axe teoretice, cea a creaþiei ºicea a rãscumpãrãrii, pe cele douã dimensiuni, cosmicã ºiistoricã, unite printr-o declaraþie teologicã precisã cuprivire la personalitatea, unicitatea ºi realitatea divinã, înpolemicã ºi în formã antiidolatricã. Reluarea liturgicã aacestor elemente salvifice este îndreptatã, în mod natural,spre iluminarea evenimentelor prezente, adicã ale istoriei,care se reaºazã cu rãbdare. Mãrturisirea de credinþã întrecutul salvific, în interiorul „astãzi”-ului liturgic, faceacþiunea lui Dumnezeu din nou actualã, eficace, prezentã„în mod sacramental”. În interiorul acestei derulãri

PSALMUL 135 (134) 509

dogmatico-liturgice se aflã temele teologice majore aleVechiului Testament: alegerea Israelului ºi alianþa.

Iahve nu este un dumnezeu local, limitat în raza sa deintervenþie; el îmbrãþiºeazã tot universul ºi toatã fiinþa,pânã în zonele umbrei, pe care mitologia obiºnuieºte sã leîncredinþeze imperiului rãului. Pe acest motiv cosmic estealtoit cel al rãscumpãrãrii, care este semnul viu al domnieilui Dumnezeu asupra întregii istorii. Domnului, suveranasupra întregii fiinþe, i se opune vanitatea idolilor, operaunei creaturi, obiecte fãrã suflare, mai întâi infraumane,înainte de a fi infradivine. Idolatria este, de aceea, o ofensãadusã inteligenþei, credinþei, demnitãþii omului ºi a luiDumnezeu. Tema finalã este Sionul, locul prezenþei luiDumnezeu ºi al rãspunsului cultic al omului credincios. ÎnSion, sunt recapitulate toate temele psalmului: alegerea, ali-anþa, revelaþia cosmicã (templul), revelaþia istoricã (David),cultul pur împotriva idolatriei, comuniunea perfectã cuDumnezeu.

Interpretarea cea mai fidelã a acestui psalm o dã Scri-soarea cãtre Romani: „Aceºtia sunt israeliþi, ale lor suntînfierea ºi mãrirea, alianþele ºi Legea, cultul ºi promisiu-nile; ai lor sunt patriarhii ºi din ei vine, dupã trup, Cristos,care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat înveci” (9,4-5).

Tradiþia veche a vãzut, în acest psalm, o înãlþare aDumnezeului adevãrat deasupra tuturor divinitãþilorpãgâne ºi l-a considerat o invitaþie adresatã, de apostoli ºide Bisericã, oamenilor, ca sã-ºi abandoneze idolii proprii,pentru a aduce laudã numai lui Dumnezeu ºi lui Cristos,care ne elibereazã de nimicnicia unei false ºi inutile vieþipãgâne.

Împãrþirea: invitatoriu solemn (v. 1-4); profesiune decredinþã în Dumnezeu (v. 5-18): creatorul (v. 5-7), rãs-cumpãrãtorul (v. 8-14), Cel Viu (v. 15-18); binecuvântarea(v. 19-21).

PSALMUL 135 (134)510

PSALMUL 136 (135) a

Îndurarea Domnului este veºnicã

1 Lãudaþi-lb pe Domnul pentru cã este bun,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!c

2 Lãudaþi-l pe Dumnezeul dumnezeilor,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

3 Lãudaþi-l pe Domnuld domnilor,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

4 El singur face fapte minunatee,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

5 El a fãcut cerurile cu înþelepciune,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

a Este un imn cu caracter litanic, al cãrui refren se repetã de 26 de ori,ºi este un principiu unificator al întregii construcþii (cf. Dan 3,52-88).Acest refren se gãseºte în mod identic în Ps 106,1; 107,1; 118,1.29.Este un psalm folosit în context liturgic (cf. 2Cr 5,13; 7,3.6; Esd 3,11)ºi practica iudaicã îl foloseºte pentru sãrbãtorile Paºtelui, Corturilorºi Anului Nou. Se aseamãnã cu crezul istoric din Dt 26,5-9; Ios 24,2-13.

b LXX ºi Vg transferã la începutul acestui psalm invitaþia aleluia,care se aflã la finalul psalmului precedent.

c Conjuncþia pentru cã face legãtura dintre antifonã ºi imnul delaudã, dându-ne motivaþia radicalã a acestui imn, ºi fiecare articol alprofesiunii de credinþã, oferindu-ne motivaþia comunã, deºi în diver-sitate, a articolelor de credinþã mãrturisite.

Îndurarea (hesed) lui Dumnezeu, cu toate nuanþele sale seman-tice, este rãdãcina oricãrei laude, a oricãrei mulþumiri ºi a mântuirii.Primatul îndurãrii ºi al iubirii divine este cheia hermeneuticã a cos-mosului ºi a istoriei.

d În TM, cuvântul Domnul este vocalizat în mod greºit la plural.e Versetul 4 constituie exprimarea tezei care trebuie demonstratã

ºi expliciteazã motivaþia generalã a psalmului.

6 El a întãrit pãmântul peste ape,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

7 El a fãcut luminãtorii cei mari,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

8 Soarele, ca sã stãpâneascã ziua,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

9 Luna ºi stelele, ca sã stãpâneascã noaptea,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

10 El i-a lovit pe egipteni în întâii lor nãscuþi,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

11 ªi l-a scos pe Israel din mijlocul lor,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

12 Cu mânã tare ºi cu braþ puternicf,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

13 El a despãrþit în douã Marea Roºie,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

14 El a fãcut ca Israel sã treacã prin mijlocul ei,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

15 ªi l-a aruncat pe faraon cu oºtirea lui în Marea Roºie,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

16 El a cãlãuzit poporul sãu prin pustiu,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!g

17 El a lovit regi mari,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

18 El a dat la moarte regi puternici,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

f Aceastã formulã este caracteristicã eliberãrii în timpul exodului ºiexprimã stãpânirea lui Dumnezeu ºi puterea sa salvatoare (cf. Dt 4,34;5,15; 7,19; 26,8).

g Textele vechi latine adaugã între v. 16 ºi 17 quid eduxit aquamde petra, quoniam in aeternum misericordia eius (care a fãcut sãþâºneascã apa din stâncã...), probabil sub influenþa Ps 78,20 ºi105,41.

PSALMUL 136 (135)512

19 Pe Sihon, regele amoreilor,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

20 ªi pe Og, regele Basanului,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

21 El a dat þara lor ca moºtenire,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

22 Ca moºtenire slujitorului sãu Israel,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

23 ªi-a adus aminte de noi când eram înjosiþi,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

24 El ne-a mântuit de asupritorii noºtri,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

25 El dã hranã oricãrei fãpturi,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

26 Lãudaþi-l pe Dumnezeul ceruluih,pentru cã veºnicã este îndurarea lui!

Este un imn pentru solist ºi cor, ritmat de antifona „pen-tru cã veºnicã este îndurarea lui”. Din toatã fiinþa, din totcosmosul ºi din toatã istoria se ridicã un cor imens, carecelebreazã, în dimensiunile spaþiului ºi în ritmul timpului,iubirea lui Iahve (hesed). Termenul ebraic este deosebit decomplex ºi aparþine teologiei alianþei. El presupune fideli-tatea plinã de iubire a lui Dumnezeu faþã de acest angaja-ment pe care l-a stabilit cu omul. De aceea, harul, bunã-tatea, iubirea, tandreþea, fidelitatea, milostivirea, grija,statornicia intrã toate în acest concept care provoacã laudaºi bucuria psalmului. Psalmul 136 (135) este un imn litur-gic de laudã ºi de mulþumire, care se naºte dintr-o inimã

h Dumnezeul cerului este un titlu al lui Dumnezeu intrat târziu înteologia VT. Este caracteristic epocii persane (cf. Iona 1,9; Esd 1,2;5,11-12; Neh 1,4-5; 2,4; 2Cr 36,23; Dan 2,19.28.37; 4,34; 5,23).Exprimã transcendenþa sublimã a lui Dumnezeu.

PSALMUL 136 (135) 513

entuziastã ºi recunoscãtoare, este un text care poate sãînsoþeascã un sacrificiu solemn de mulþumire, este un imncare înfloreºte din bucuria celui ce se roagã. Textul esteîntreþesut din articolele de credinþã conþinute în crezulistoric al Israelului. Astfel, rugãciunea psalmului devine osintezã a istoriei salvifice ºi, deci, a întregii Biblii. Sunt treiarticole de credinþã menþionate în psalm: creaþia, v. 4-9,eliberarea, în exod ºi în trecerea prin pustiu, v. 10-20, ºidarul Þãrii Promise, v. 21-25. Natura ºi istoria sunt unifi-cate prin categoria istoricã a Dumnezeului alianþei, în carecreaþia devine primul articol de credinþã, prima manifes-tare istoricã a lui Dumnezeu. În aceastã lume, dincolo deorice mãsurã ºi de orice limitã, Dumnezeu este fãrã rivali,este Dumnezeul dumnezeilor ºi Domnul domnilor. Psal-mistul nu face apel la teorii filozofice despre creaþie ºi nicila motivaþii raþionale. Pentru el, unicitatea lui Dumnezeueste confirmatã de lucrãrile sale: numai Dumnezeu asãvârºit lucruri minunate: în creaþie ºi în istorie. Inexis-tenþa altor dumnezei se deduce din ineficienþa lor. Astfel,psalmul compune o mare frescã a lucrãrilor cosmice ºiistorice ale lui Dumnezeu, vãzute ca unica istorie a mân-tuirii. Repetarea antifonei face din acest psalm un fel delitanie. Prin repetiþia ei, creºte tensiunea, se întãreºtecoralitatea, se alimenteazã entuziasmul, se aprofundeazãreflecþia pe aceastã temã, se intrã într-o adeziune spontanãla rugãciune.

Israelul simþea cã istoria sa era învãluitã în iubirea luiDumnezeu. Dupã intrarea în Þara Promisã, istoria lui nu afost decât o reluare continuã a ceea ce Dumnezeu împliniseîn timpul exodului. Prin celebrarea Paºtelui, toatã istoriaebraicã nu face altceva decât sã se miºte pe urmele aceloracare, sub conducerea lui Dumnezeu, au strãbãtut, odinioarã,drumul din Egipt cãtre Þara Promisã, ºi aceeaºi iubire a luiDumnezeu, care s-a manifestat atunci, reconstruieºte încontinuare istoria prezentã, pânã la împlinirea ei.

PSALMUL 136 (135)514

ªi Isus Cristos a cântat acest psalm, în seara Joii Sfinte,dupã celebrarea Paºtelui euharistic. Istoria veche, cu nenu-mãratele manifestãri ale lui Dumnezeu, ajunsese la împli-nire; istoria Israelului, reprodusã într-un anumit mod înviaþa lui Cristos, se deschidea, acum, spre noi perspective:o eliberare definitivã ºi o moºtenire fãrã precedent era, deacum, intratã în legãmântul nou, pentru aceia care, par-ticipând la Paºtele Domnului ºi la exodul lui din aceastãlume, vor fi devenit copii ai lui Dumnezeu.

Opera creaþiei ºi toatã istoria mântuirii, de la început ºipânã la sfârºit, nu sunt decât o singurã ºi mare manifestarea iubirii lui Dumnezeu faþã de oameni.

Împãrþirea: invitatoriu la laudã (v. 1-3); crezul Israelului(v. 4-25): creaþia (v. 4-9), exodul (v. 10-20), Þara Promisã(v. 21-25); invitaþie la laudã (v. 26).

PSALMUL 136 (135) 515

PSALMUL 137 (136)

Nostalgia deportaþilor faþã de Sion

1 Pe malurile râurilor din Babilona

ºedeamb ºi plângeam,când ne aduceam aminte de Sion.

2 În sãlciile din þinutul acelane atârnasem harpelec.

3 Cãci acolo, cei care ne-au dus în robiene cereau cuvintele cântãrilor

ºi asupritorii noºtri ne cereau veselie:„Cântaþi-ne din cântãrile Sionului!”d

4 Cum sã cântãm noi cântãrile Domnuluipe un pãmânt strãin?

5 Dacã te voi uita, Ierusalime,sã mi se usuce mâna dreaptãe.

a Este vorba despre Tigru ºi Eufrat ºi de numeroasele canale deapã dintre ele. Eufratul este cel mai mare fluviu din Asia occidentalã(2600 km) din Munþii Armeniei, de unde izvorãºte, ºi pânã la revãr-sarea în Golful Persic. Tigrul este mai scurt (960 km) ºi, în vechime,se vãrsa, separat de Eufrat, în acelaºi golf.

b A ºedea pe pãmânt este semnul prãbuºirii fizice ºi morale(cf. Lam 2,10-11). În Ez 3,15 se spune cã deportaþii locuiau la canalulKebar.

c Harpele fac parte dintre instrumentele muzicale ale liturgieitemplului. Atârnarea lor în sãlcii înseamnã întreruperea cântului,deci a bucuriei, lucru care se întâmpla numai în momentele cele maidramatice ºi funebre ale naþiunii (cf. Lam 1,4).

d Cântãrile Sionului. Sunt cântãrile sacre, liturgice, dupã cumeste specificat în mod polemic de cãtre exilaþi în v. 4 (cf. Ps 46; 48; 76;87). Exilaþii înþeleg bine ironia ºi sarcasmul stãpânilor lor: cererea dea intona aceste cântãri este dispreþuitoare.

6 Sã mi se lipeascã limba de cerul guriidacã nu-mi voi aduce aminte de tine,

dacã nu voi face din Ierusalimculmea bucuriei mele.

7 Adu-þi aminte, Doamne, de fiii lui Edomf,care în ziua Ierusalimului ziceau:„Dãrâmaþi-l! Dãrâmaþi-l pânã la temelii!”

8 Fiicã a Babilonului devastator,fericit cel care îþi va întoarce rãul pe care l-ai fãcut!

9 Fericit cel care-þi va smulge prunciiºi-i va zdrobi de piatrã!g

Distrugerea Ierusalimului de cãtre armatele babilonieneale lui Nabucodonosor, în anul 586 î.C., este, cu siguranþã,evenimentul cel mai important care a zdruncinat conºti-inþele întregului popor. Solemnitatea prin care evreii come-moreazã aceastã datã tragicã (9 Av = iulie-august) este ºiastãzi o zi de doliu, de lamentaþie ºi de post. Psalmul 137(136) este memoria acestui eveniment tragic, devenit oemblemã pentru toate tragediile umane, personale ºi soci-ale. Punctul de plecare al generãrii poetice ºi umane, legatãde acest psalm, se referã la acest eveniment istoric, psalmulfiind lamentaþia oficialã a acestei perioade ºi sigiliul acestor

e În limba ebraicã avem un joc de cuvinte cu acelaºi verb: dacã tevoi uita... ºi dreapta mea sã mã uite. Multe traduceri au sensul: a seusca, a paraliza.

f Fiii lui Edom, rude cu fiii lui Israel, întrucât sunt descendenþi ailui Esau (cf. Ps 85,7) ºi vasali ai Israelului, au fost întotdeauna ostilievreilor.

g Sunt douã blesteme sub forma unui tragic macarism (v. 8-9).Aceste expresii crude ºi violente, interpretate aºa cum sunt, nu aunici o legitimare moralã. Probabil este un limbaj convenþional pentrua exprima mai incisiv ataºamentul faþã de Ierusalim (cf. 2Rg 8,12;Is 13,16; Os 14,1; Nah 3,10).

PSALMUL 137 (136) 517

ani stropiþi de sânge ºi de plâns. Dupã expresia lui A.Chouraqui, este, fãrã îndoialã, absolutul mesajului careexplicã de ce Ierusalimul, în toatã istoria, a fost, mereu,marele învins de peste veacuri. Roma, Atena, Constanti-nopolul, Alexandria au avut ceasul lor, dar, în realitate, Babi-lonul este monstruosul triumfãtor al istoriei. Babilonullegiunilor devastatoare, Babilonul asediator, Babilonul vio-lenþei, al asasinatului, Babilonul tuturor morþilor. La tri-umful Babilonului, Ierusalimul este prezent încãtuºat, orb,învins dar viu ºi prezent. În timpul întregii istorii,Ierusalimul este cetatea-martir, marea rãstignitã a tuturorimperiilor.

Evitând o lecturã nostalgicã ºi sentimentalã a psalmului137 (136), gãsim în el un popor care se ridicã împotrivaaltuia ºi, în acelaºi timp, un cult care protesteazã împotri-va altuia; este ciocnirea a douã naþionalisme, unul strãin decelãlalt, ancorat fiecare în propriul pãmânt ºi în propriareligie. Babilonul, pentru evreul deportat, este de douã oristrãin: pentru cã aparþine unui alt popor ºi pentru cãaparþine altei religii. El este, în acelaºi timp, strãin ºi nele-giuit ºi, de aceea, caracterul sãu anti-Palestina este, înacelaºi timp, anti-Israel, adicã anti-Iahve,. În felul acesta,psalmul 137 (136) devine un apel la a continua sã crezi ºisã speri, fãrã a vedea ºi fãrã a ceda ispitei de a te alinia cuBabilonul. În ciuda faptului cã acest psalm este cântareaparadoxalã a tãcerii, provoacã, prin natura sa, muzica,lamentaþia, elegia ºi urletul, melodie nostalgicã ºi imnmarþial. El uneºte durerea ºi mândria, melancolia tandrã ºipasiunea, iubirea intensã pentru Sion ºi imprecaþia litanicãîmpotriva duºmanilor, murmurul speranþei ºi marºulimplacabil, violent, sãlbatic. Psalmul nu este o rugãciunede cerere, o implorare a lui Dumnezeu, tonul este acela alunei elegii funebre despre moartea Sionului ºi a naþiunii.Acest poem se încheie cu un rafinat tip de blestem: estevorba despre o „fericire” pentru cei care luptã împotriva

PSALMUL 137 (136)518

duºmanului, cu urã, ºi rãzbunã Israelul. În spatele vãluluilamentaþiunii-blestem, de facturã profeticã, sesizãm cuclaritate un alt gen, cel al cântãrilor Sionului. Este o prea-mãrire a cetãþii sfinte, în ciuda ruinãrii ei, este mãrturi-sirea unei iubiri de nezdruncinat sub coºmarul durerii ºi înspatele lacrimilor care ºiroiesc din ochii autorului. Mai sub-liniem cã existã o legãturã profundã între psalmist ºi Sion,împreunã cu liturgia lui.

Þinuta literarã a textului, încãrcãtura puternicã a par-ticipãrii, coerenþa istoricã generalã a psalmului fac posibilãplasarea genezei sale în timpul exilului din Babilon, sau aperioadei imediat urmãtoare.

Dupã expresia sfântului Paul, „ceea ce s-a întâmplat (înexodul babilonic) este un exemplu pentru noi” (1Cor 10,6).Babilonul este personificarea puterilor multiforme ale rãu-lui, simbolul cetãþii pãmânteºti construite ºi crescute înopoziþie faþã de Dumnezeu ºi faþã de tot ce vine de la el,este rezultatul tuturor egoismelor ºi al poftelor umane,este cuibul tuturor duhurilor necurate.

Biserica, formatã din cei care cred în cuvântul luiCristos, este aºezatã pe malurile râurilor din Babilon, caresunt lumea aceasta înºelãtoare care trece. Provocatã ºioprimatã de persecutorii sãi, ea plânge în membrele salesfâºiate ºi suferinde. Însã, în inima ei, dorinþa dupãDumnezeu ºi dorul dupã cer sunt mai puternice decât oriceprovocare ºi insinuare a duºmanului.

Împãrþirea: pe malurile râurilor din Babilon (v. 1-4);amintirea Ierusalimului (v. 5-6); imprecaþie împotrivaEdomului ºi împotriva Babilonului (v. 7-9).

PSALMUL 137 (136) 519

PSALMUL 138 (137)

Domnul priveºte spre cel umil

1 Al lui David.

Te laud, Doamne, din toatã inima,pentru cã ai ascultat cuvintele gurii mele.Îþi cânt înaintea îngerilora.

2 Mã prostern spre templul tãu cel sfânt,laud numele tãu

pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta,cãci þi s-a mãrit faima

prin împlinirea fãgãduinþelor tale.3 În ziua în care te-am chemat, m-ai ascultat,

m-ai îmbãrbãtat ºi mi-ai întãrit sufletul.4 Toþi împãraþii pãmântului, Doamne, te vor lãuda,

când vor auzi cuvintele gurii tale.5 Ei vor cânta cãile Domnului,

cãci mare este slava Domnului.6 Oricât de sus ar fi Domnul,

el îl vede pe cel umilºi îl recunoaºte din depãrtare pe cel îngâmfatb.

a Înaintea îngerilor. Lit.: înaintea zeilor. Alte versiuni traduc:înaintea regilor (versiunea siriacã) sau înaintea judecãtorilor(Targumul). Varianta de faþã este sprijinitã de Ps 8,6; 29,1; 50,1; 82,1;86,6-9; Is 6,1-4.

b Imaginea este un antropomorfism. Privirea lui Dumnezeu indicãmântuirea (cf. Num 25,26). Întoarcerea privirii de la cineva înseam-nã ruinã ºi pierzare (cf. Is 2,10-19). Acest verset este reluat înMagnificat (Lc 1,48).

7 Chiar dacã trebuie sã trec printr-o mare strâmtorare,tu mã faci sã trãiesc,în ciuda mâniei duºmanilor mei;

tu îþi întinzi mânaºi dreapta ta mã mântuieºte.

8 Domnul va duce la bun sfârºitceea ce a început pentru mine.

Doamne, bunãtatea ta este veºnicã.Nu pãrãsi, Doamne, lucrarea mâinilor talec.

Psalmul 138 (137) este o cântare de mulþumire ºi a fostcalificat ca psalmul chemãrii universale sau psalmul celorbotezaþi, al acelora care au fost iluminaþi. În analizareapsalmului, dacã plecãm de la ideea unei creaþii literare pre-exilice, trebuie sã admitem cã a fost complet revizuit dupãexil, sau, dacã pornim de la ideea cã a apãrut în perioadapostexilicã, remarcãm un împrumut substanþial de formuleºi de termeni arhaici.

Cel care se roagã vorbeºte în mod solemn, implicând naþi-unile pãmântului ºi deschizând un orizont internaþional.Într-însul se poate identifica glasul unei personalitãþiînalte din stat, rege sau guvernator, care prezintã o sufe-rinþã politicã, un coºmar, creat de duºmani, dar acum înde-pãrtat deja. Pe buzele celui care se roagã, se naºte mulþu-mirea, plinã de bucurie, pentru intervenþia eliberatoare alui Dumnezeu. De altfel, acest poem este o cântare neîntre-ruptã de laudã, înãlþatã înaintea curþii cereºti, din parteacelui care crede ºi care este prosternat în aula sacrã a tem-plului. Cerul ºi templul sunt unite pe verticalã, întrucâtamândouã sunt locul lui Dumnezeu ºi locul întâlnirii cu el.Prin actul de mulþumire, credinciosul devine un martormisionar al darului obþinut în faþa tuturor regilor pãmân-tului, adicã în faþa tuturor oamenilor. El, ºi, împreunã cu

c Versetul 8 este citat în Fil 1,6.

PSALMUL 138 (137) 521

el, Israelul, vesteºte bucuria credinþei într-un Dumnezeucare rãspunde, atunci când este invocat. Motivele ce cau-zeazã intervenþia eliberatoare a lui Dumnezeu sunt trei.Înainte de toate, este fidelitatea lui plinã de milã. Domnulse simte legat de om, printr-un raport de intimitate ºi dealianþã, fapt pentru care, aproape instinctiv, vrea binelealiatului sãu. Pe de altã parte, este vorba despre alegerealui Dumnezeu, care priveºte cãtre cel umil ºi suferind ºi îldispreþuieºte pe cel arogant ºi puternic. În cele din urmã,cel care se roagã face apel la continuitatea constantã aintervenþiei providenþiale a lui Dumnezeu. Domnul nu-lcreeazã pe om pentru a-l abandona, pe un drum plin decoºmaruri, mizerii ºi contradicþii, ci îl conduce cu iubirepãrinteascã ºi plinã de grijã.

Pãrinþii Bisericii au interpretat psalmul ca fiind o rugã-ciune a lui Cristos adresatã Tatãlui, care ascultã întotdeau-na rugãciunile sale ºi care îºi împlineºte promisiunile.

Biserica îi aduce mulþumire lui Dumnezeu ºi lui Cristos,prin psalmul 138 (137), pentru milostivirea lor ºi pentrufidelitatea faþã de ea. Prezenþa îngerilor din acest psalm aoferit Bisericii oportunitatea de a introduce aceastã rugã-ciune în sãrbãtorile sfinþilor îngeri. Prin sfinþii sãi, Bisericaeste deja concitadinã cu îngerii, în Ierusalimul veºnic ºi însanctuarul ceresc. Îngeri ºi oameni sunt adunaþi într-o sin-gurã laudã ºi adoraþie, prin acelaºi Domn, Isus, care le-adat oamenilor harul de a se bucura de libertatea îngerilorlui Dumnezeu.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); mulþumirea credinciosului pen-tru numele ºi operele salvifice ale lui Dumnezeu (v. 1b-3);mulþumirea regilor pãmântului pentru cuvântul eficace ºigloria lui Dumnezeu (v. 4-6); viitoarea mulþumire pentrueliberarea de duºmani ºi de neliniºte (v. 7-8).

PSALMUL 138 (137)522

PSALMUL 139 (138)

Atotºtiinþa ºi atotputernicia lui Dumnezeu

1 Maestrului de cor. Al lui David. Psalm.

Doamne, tu mã observi de aproape ºi mã cunoºtia;2 ºtii când mã aºez ºi când mã scolb;

pãtrunzi de departe gândurile mele;3 fie cã umblu, fie cã stau culcat, nimic nu-þi scapã;

toate cãrãrile mele îþi sunt cunoscute.4 Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbã,

tu, Doamne, îl cunoºti deja.5 Tu mã învãlui din faþã ºi din spate

ºi mâna ta stã întinsã asupra meac.6 Minunatã este pentru mine cunoaºterea ta,

prea înaltã ca sã o pot înþelege.7 Unde aº putea merge departe de duhul tãud

ºi unde aº putea fugi dinaintea feþei tale?8 Dacã m-aº urca la cer, tu eºti acolo;

dacã m-aº coborî în împãrãþia morþilor,tu eºti de faþã.

9 Dacã aº lua aripile auroreiºi m-aº opri dincolo de mare,

a Lit.: mã scrutezi. Verbul hqr presupune o pãtrundere deosebitã aprivirii care coboarã în secretul propriei conºtiinþe.

b Sunt cuvinte aproape identice ca atunci când Domnul înfruntãaroganþa lui Senaherib (cf. Is 37,28-29).

c Este semnul protecþiei ºi al stãpânirii absolute a lui Dumnezeuasupra omului (cf. Ex 33,22-23; Is 8,11; Ez 1,3; 3,14).

d Fraza este o întrebare retoricã ce presupune un rãspuns negativ(cf. Cartea lui Iona).

10 ºi acolo mâna ta m-ar conduceºi dreapta ta m-ar þine.

11 Dacã aº spune: „Cel puþin întunericul sã mã acopereºi lumina sã devinã noapte în jurul meu”,

12 dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine,iar noaptea este luminoasã ca ziuaºi întunericul este ca luminae.

13 Pentru cã tu ai format rãrunchii meif,m-ai þesutg în sânul mamei mele.

14 Te laud pentru cã m-ai fãcuto fãpturã atât de minunatã!

Lucrãrile tale sunt admirabile!ªi sufletul meu cunoaºte bine aceasta!

15 Oasele mele nu erau ascunse pentru tinecând am fost plãmãdit în tainã,þesut în chip minunat în adâncimile pãmântuluih.

16 Ochii tãi m-au vãzut înainte de a mã naºteºi în cartea ta îmi erau scrise toate;zilele erau fixate, pe când nu era nici una dintre elei.

17 Cât de adânci sunt, pentru mine,gândurile tale, Dumnezeule,

de necuprins e numãrul lor!

e Versetul este, probabil, o glosã explicativã (cf Iob 34,21-22;Sir 23,18-19; Dan 2,22).

f În concepþia biblicã, rãrunchii sunt partea cea mai secretã a omu-lui, sediul conºtiinþei ºi al vieþii senzitive ºi afective.

g M-ai þesut. Imaginea indicã intervenþia creatoare a lui Dum-nezeu în crearea omului încã din starea de embrion.

h Adâncimile pãmântului. Varianta poeticã a sânului mamei dinv. 13. Pentru misterul creºterii fãtului în sânul matern, vezi Iob 10,10-11;2Mac 7,22-23; Înþ 7,1-2.

i Traducerea este nesigurã din cauza dificultãþilor textului ebraic.Prin aceste imagini, psalmistul subliniazã atotºtiinþa ºi atotputerni-cia divinã, chiar ºi în privinþa viitorului.

PSALMUL 139 (138)524

18 Dacã le-aº numãra, ar fi mai multe ca nisipul.Când mã trezesc, tot lângã tine suntj.

19 O Dumnezeule, dacã l-ai nimici pe cel nelegiuit!Depãrtaþi-vã de la mine,

oameni vãrsãtori de sânge!20 Ei vorbesc despre tine cu înºelãciune,

se ridicã împotriva ta cu viclenie.21 Oare nu-i urãsc eu, Doamne, pe cei ce te urãsc

ºi de cei ce se ridicã împotriva ta nu mi-e silã?22 Cu urã desãvârºitã îi urãsc,

ca ºi cum ar fi duºmanii meik.23 Priveºte-mã cu luare-aminte, Dumnezeule,

ºi vezi inima mea,încearcã ºi cunoaºte gândurile mele.

24 Vezi dacã nu merg pe o cale greºitãºi condu-mã pe calea veºniciei.

Psalmul 139 (138), la nivel simbolic ideologic, se sprijinãpe conceptul de transcendenþã activã, deci pe ideea de supe-rioritate, de distanþã, care poate sã înglobeze totul, dar dinînãlþime. Este unul dintre locurile clasice ale teologiei Ve-chiului ºi Noului Testament ºi al multor altor propunerireligioase. Atributele divine ale atotºtiinþei, ale atotpre-zenþei ºi ale atotputerniciei lui Dumnezeu nu sunt expri-mate de poet în termeni filozofici abstracþi, ci în termeniiunei relaþii personale eu-tu. În totalitatea sa, psalmul esteo expresie autenticã a adevãratei credinþe în Dumnezeu.Nu suntem în prezenþa unei speculaþii pure asupra divinitã-þii, a esenþei ºi a calitãþilor sale, nici nu suntem în faþa uneiechilibrãri a antitezei transcendenþã-imanenþã, în termeni

j În v. 17-18 avem noi expresii de uimire (cf. Sir 18,4-7; 43,27-28;Iob 11,7-18; Gen 22,17; 32,13).

k Sunt expresii de blestem ºi urã foarte puternice (v. 21-22).

PSALMUL 139 (138) 525

strict filozofici. Psalmul este, înainte de toate, o contem-plare, o meditare, în spirit sapienþial biblic, despre Dum-nezeu, aºa cum este experimentat în relaþia vie ºi operan-tã, paternalã ºi dominatoare, tandrã ºi dreaptã faþã de omºi de libertatea lui. Este un colocviu intim cu Domnul tutu-ror ºi a toate, este un act de adoraþie ºi de reflecþie în rugã-ciune, este admiraþia gloriei divine care se rãspândeºteasupra oricãrei fiinþe, în calitate de cauzã a fiinþei. Poetulexprimã uimirea omului, care descoperã cã pe toate cãilesale este introdus în relaþii care rãmân ascunse ochiuluinatural. El nu-ºi aparþine în întregime sieºi, nici nu trã-ieºte în mod exclusiv viaþa sa pentru sine, pentru cã pre-tutindeni descoperã legãturi invizibile, care îl leagã de reali-tatea lui Dumnezeu. Acest psalm este modelul exemplar alviziunii despre Dumnezeu. El pune în evidenþã penetrareareciprocã a credinþei ºi a cunoaºterii. Voinþa de cunoaºtereeste atât de dinamicã, încât, chiar în limitele care îi suntstabilite, ea este martorã a incapacitãþii de a-l pãtrunde peDumnezeu. Teama de Dumnezeu nu numai cã abiliteazãcunoaºterea, ci îi aminteºte cã ºi capacitatea de cunoaºterese îndreaptã spre o lume în care dominã misterul. Misterelelumii nu-ºi au o existenþã proprie: omul nu întâlneºte în eledecât misterul lui Dumnezeu. Aici este latura fascinantã acãutãrii vieþii: îndrãzneala de a fixa reguli, într-o lume încare trebuie sã calculezi, în fiecare clipã, cã se poate întâl-ni realitatea total incomensurabilã a lui Dumnezeu.

Psalmul dezvoltã trei teme. Prima este aceea cã omul,toatã istoria lui ºi toatã fiinþa sa sunt, în totalitate, pre-zente înaintea lui Dumnezeu. „A se aºeza” ºi „a se scula”sunt douã extreme care închid între ele întregul arc al vieþiiumane, în totalitate controlat de Dumnezeu. Celelalte aspec-te: a gândi, a umbla, a se odihni, cuvântul, dimensiunilespaþiale, toate sunt prezente în orizontul lui Dumnezeu. Oaltã traiectorie subliniazã cã prezenþa lui Dumnezeu în celepatru dimensiuni ale universului – înãlþimea, adâncimea,

PSALMUL 139 (138)526

rãsãritul ºi apusul – ºi cele douã alternanþe ciclice, ziua ºinoaptea, sunt strãbãtute pe deplin de privirea cercetãtoarea lui Dumnezeu. În iluzoria sa fugã de Dumnezeu, omuldescoperã imposibilitatea de a-i ºterge prezenþa. O a treiatraiectorie este semnatã de aclamarea mãririi de neajuns alui Dumnezeu; este dedicatã existenþei umane, în momen-tul îmbobocirii sale în sânul matern, care este asemeneasânului întunecat al pãmântului, în care omul va fi primitla sfârºitul vieþii. Existenþa, suspendatã între aceste douãsânuri, este cititã complet de Dumnezeu, ca ºi cum ar fi ocarte deschisã.

Finalitatea acestei cântãri este aceea a apropierii iubi-toare ºi eliberatoare a lui Dumnezeu, prezenþa sa ajutã-toare. Este, în cele din urmã, o mãrturie de credinþã înDumnezeu, a cãrui ascuþime perfectã în cunoaºtere ºtie sãvadã realitatea ºi fragilitatea noastrã. Un comentator evreudin secolul al XII-lea, Ibn Esdra, definea astfel psalmul 139(138): nici un psalm nu este asemãnãtor cu acesta, nici prinmãreþia sentimentelor, nici prin înãlþimea stilului, nici prinvarietatea figurilor, nici prin profunzimea sensului.

Pãrinþii Bisericii au considerat psalmul ca o meditaþie ºio rugãciune a lui Cristos ºi a Bisericii ce ne oferã o învãþã-turã preþioasã: existenþa noastrã, în cea mai micã miºcarea ei, este învãluitã de privirea ºi de prezenþa lui Dumnezeu.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); atotºtiinþa lui Dumnezeu (v. 1b-6);atotprezenþa lui Dumnezeu (v. 7-12); reluarea temei atot-ºtiinþei lui Dumnezeu (v. 13-16); problema personalã a cre-dinþei ºi a refuzãrii idolului (v. 17-22); invocarea lui Dum-nezeu pentru a scruta fiinþa celui care se roagã (v. 23-24).

PSALMUL 139 (138) 527

PSALMUL 140 (139)

Cei care cer ajutor împotriva duºmanilor

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.2 Scapã-mã, Doamne, de omul rãu,

ocroteºte-mã de omul violent,3 de cei care urzesc rele în inima lor

ºi toatã ziua pregãtesc rãzboaie.4 ªi-au ascuþit limbile precum ºarpele,

venin de viperã este pe buzele lora. Selah

5 Pãzeºte-mã, Doamne, de mâinile pãcãtosului,ocroteºte-mã de omul violent,de cei care cautã sã punã capcane paºilor mei!

6 Cei mândri mi-au pregãtit laþuri în ascunsºi mi-au întins funii ca o plasã,mi-au aºezat capcane pe cãrareb. Selah

7 I-am spus Domnului:„Tu eºti Dumnezeul meu;

ascultã, Doamne, glasul rugãciunii mele!”8 Doamne, Dumnezeul meu,

tu eºti puterea mântuirii mele,acoperã capul meu în ziua luptei.

9 Nu împlini, Doamne, dorinþele celui nelegiuit,nu-l lãsa sã-i reuºeascã planulc. Selah

a Simbologia este teriomorfã (ºarpe, viperã). Sunt evidenþiaterãutãþile limbii: defãimarea, înºelãciunea, calomnia (cf. Ps 58,5; 64,4-5).

b În v. 5-6 avem imagini de vânãtoare frecvente în psalmi (cf. Ps19; 31,5).

c Vg adaugã: ca sã nu se mândreascã.

10 Asupra capului celor ce mã înconjoarãsã cadã nelegiuirea buzelor lor!

11 Sã cadã peste ei cãrbuni aprinºi,aruncã-i în prãpastie, sã nu se mai ridice!

12 Sã nu rãmânã în þarã vreun om cu limbã rea;rãul sã-l urmeze pe omul violent pânã la ruina sa.

13 ªtiu cã Domnul va face dreptate celui umilºi va face dreptate celor sãrmanid.

14 Da, cei drepþi vor lãuda numele tãuºi cei neprihãniþi vor locui în faþa ta.

Este perceput de cercetãtori ca o adevãratã enigmã lite-rarã ºi istoricã. Tonalitatea generalã este clarã, o rugãciunede cerere. Unii presupun cã un individ îi expune lui Dum-nezeu situaþia sa dificilã ºi problemele pe care nu le poaterezolva. Este frecventa temã a dreptului persecutat, care îºidepune plângerea la curtea supremã de justiþie, aceea a luiDumnezeu. Unii considerã cã psalmistul ar fi chiar o vic-timã a practicilor magice. Alþi exegeþi au gãsit în psalm otensiune colectivã a întregului Israel, asediat din afarã saufracþionat de luptele interne. Nelegiuiþii (duºmani sautrãdãtori sau apostaþi) îºi revarsã rãutatea ºi proiectele lornedrepte asupra evreilor sau asupra drepþilor din comuni-tate. Cel care se roagã se lamenteazã, în mod vag ºi generic,de perfidia verbalã ºi, probabil, ºi de violenþã, de un modostil ºi pervers de a fi tratat, situaþie care îl zdrobeºte. Niciadversarul nu este prea bine precizat. Psalmul îl defineºteca pe un nelegiuit pervers, calomniator, violent ºi arogant.Destinul sãu, conform dorinþei victimei, ar trebui sã fieacela al unui vinovat învins în tribunal sau acela al unui

d Psalmistul dã mãrturie de încrederea sa neclintitã în Dumnezeulalianþei (v. 7), care intervine de-a lungul istoriei împotriva nedrep-tãþilor ºi în favoarea celor slabi.

PSALMUL 140 (139) 529

rãzboinic înfrânt ºi aruncat cu faþa în praf. Putem, deci,considera acest psalm ca rugãciunea anonimã a unui sim-plu fiu al lui Israel, care, în ambianþa încercãrilor suferitede naþiune, dupã exil, nu se mulþumeºte sã-ºi înscrie situ-aþia lui particularã în destinul comunitãþii, ci, luând peumerii sãi relele trecute, prezente ºi viitoare ale poporuluisãu, îºi sprijinã actul lui de mulþumire pe cel al tuturorcelor drepþi, menþinându-ºi privirea fixã asupra dreptãþiidepline pe care Iahve, într-o zi, o va face pentru toþi ai sãi.

Tradiþia patristicã ºi liturgia Bisericii ne îndeamnã sã nerugãm cu acest psalm ºi sã-l meditãm în lumina pãtimiriilui Cristos. El a vãzut nãpustindu-se asupra sa violenþarãului, care se aflã în gândul ºi în inima oamenilor, ºicunoaºte perfidia lucrãrilor lor. Cei care l-au torturat, înzilele vieþii sale pãmânteºti, ºi l-au dat la moarte exprimauîn ei înºiºi toatã omenirea, din toate veacurile care l-au pre-cedat ºi din cele care vor fi trebuit sã vinã; nelegiuirileoamenilor s-au revãrsat asupra acelora pe care Dumnezeuîi pusese în centrul istoriei pentru ispãºire ºi pentruiertare. Cel care dirija împotriva Domnului toatã rãutateaoamenilor, cu scopul de a-l distruge, era diavolul cu toateputerile infernului, care, încã de la început, a dus lumea laruinare. Cristos, fiind Fiul veºnic ºi atotputernic al luiDumnezeu, a intrat în aceastã luptã slab ºi muritor, dupãce a luat un trup asemenea aceluia al pãcatului, pentru acondamna în el pãcatul (Rom 8,3), dar a fost de nebiruit,pentru atotputernicia sa divinã, fapt pentru care infernuls-a gãsit în faþa unuia mai puternic decât el. Duºmanulîntinsese un laþ, ca sã-l facã pe Cristos sã cadã în groapamorþii. Isus s-a lãsat prins, dar a rupt laþul.

Textul acestui psalm poate sã ne inspire reflecþii mântu-itoare ºi o cãinþã eficientã, în timp ce ne atrage atenþiaasupra suferinþelor pe care le-am adus Mântuitorului nos-tru în gânduri, în cuvinte ºi în fapte. Pe de altã parte, acest

PSALMUL 140 (139)530

psalm ne apãrã împotriva atacurilor ºarpelui, care a sedus-ope Eva, pentru ca minþile noastre sã nu se lase corupte.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); rugãciune pentru a fi eliberaþide calomniatorii comparaþi cu ºarpele (v. 1b-4); duºmanii,comparaþi cu vânãtorii (v. 5-6); rugãciune de cerere cãtreDomnul (v. 7-9); blesteme împotriva celor nelegiuiþi (v. 10-12);mãrturisire de credinþã: Domnul îi va susþine pe cei drepþi(v. 13-14).

PSALMUL 140 (139) 531

PSALMUL 141 (140)

Rugãciune în timpul ispitei

1 Psalm. Al lui David.

Strig cãtre tine, Doamne,vino degrabã în ajutorul meu,

pleacã-þi urechea la glasul meu când te chem.2 Rugãciunea mea sã se înalþe spre tine

ca fumul de tãmâiea,ridicarea mâinilor mele sã fie în faþa ta

ca jertfa de searãb.3 Pune, Doamne, strajã gurii mele

ºi pãzeºte uºa buzelor melec.4 Sã nu mi se plece inima spre vreun lucru rãu,

spre uneltiri nelegiuite,împreunã cu fãcãtorii de reled;

sã nu mã înfrupt din bunãtãþile lor!e

a Versetul are un caracter liturgic. Rugãciunea de cerere este com-paratã cu fumul de tãmâie ºi sunt menþionate cele douã celebrãri desearã din templu: incensul ºi ritul numit minhah, cu sacrificareamielului pe altarul arderilor de tot.

b Ridicarea mâinilor este un gest ce antreneazã ºi trupul în rugã-ciune, dupã mentalitatea biblicã, dar simbolizeazã ºi o punte dintreom ºi Dumnezeu într-un gest de adoraþie aproape universalã. Acestgest este cunoscut ºi în Egipt, Ugarit ºi Mesopotamia.

c Cuvântul ebraic folosit aici (dal) apare o singurã datã în VT.Domnul este invitat sã pãzeascã gura celui care se roagã, ca sã nulase sã iasã blesteme, lamentãri, critici, imprecaþii.

d Evreul care se roagã îi atribuie lui Dumnezeu orice efect, lãsândla o parte cauzele secundare.

e Expresia apare numai aici în VT, dar se apropie de imaginea ban-chetului care este semnul comuniunii ºi al împãrtãºirii idealurilor ºi

5 Sã mã loveascã cel dreptºi cel credincios sã-mi facã reproºuri,

nu-mi voi mai turna niciodatã pe capuntdelemn înmiresmatf

ºi rugãciunea mea va fi continuãîmpotriva rãutãþilor lorg.

6 Judecãtorii lor sã fie aruncaþi de pe stânciatunci vor auzi cuvintele mele, cã sunt plãcute.

7 Cum se brãzdeazã ºi se spintecã pãmântul,aºa ne-au risipit oasele în gura locuinþei morþilor.

8 Doamne Dumnezeule,cãtre tine sunt îndreptaþi ochii mei,

la tine caut adãpost; fii apãrãtorul sufletului meuh.9 Pãzeºte-mã de laþul pe care mi l-au întins

ºi de cursa fãcãtorilor de rele!10 Sã cadã cei rãi în laþurile lor,

în timp ce eu sã trec neatins.

Din detaliile pe care le întâlnim în psalm, tradiþia l-aconsiderat drept o cântare a liturgiei de searã, proclamatãatunci când întunericul serii se fãcea prezent ºi seaprindeau luminile. Prin aceastã imagine, asistãm la o spi-ritualizare ºi la o aprofundare a conceptului de relaþie din-tre Dumnezeu ºi om sau la o perspectivã spre „sacrificiul delaudã” care era sugeratã de kerigma profeticã. Datoritã

a sentimentelor. Psalmistul îi cere Domnului sã-l elibereze chiar ºi defamiliaritatea cu cei care sãvârºesc nelegiuirea.

f Untdelemnul turnat pe cap este semnul consacrãrii ºi al ospita-litãþii (cf. Ps 23,5; 45,8; 92,11).

g Psalmistul se angajeazã sã nu se asocieze în actele de cult cu ceirãi.

h Lit.: fã sã nu slãbeascã sufletul meu. Este imaginea vieþii care sestinge încet (cf. Lev 17,11-14; 1Sam 1,15; Is 53,12). De fapt, versetuleste o nouã mãrturisire de credinþã în Domnul ca fiind singurul ºiadevãratul salvator.

PSALMUL 141 (140) 533

dificultãþilor de lecturã a v. 4b-7, unii au tras concluzia cãar fi vorba despre un text magic. Apelurile de la început ºiinvocaþiile finale pentru protejarea din faþa capcanelorcelor nelegiuiþi introduc acest psalm în categoria lamen-taþiunilor individuale. Coºmarul de a cãdea în capcanelemortale aparþine acestui gen de rugãciune de cerere ca unelement specific. Capcana de care se teme cel care se roagãse naºte din ispita care provine din succesul scandalos alcelor nelegiuiþi ºi care se rãsfrânge, în mod subtil, în inte-riorul conºtiinþei psalmistului. Pentru conþinutul sãu,acest psalm poate fi considerat ºi ca o reflecþie sapienþialã.Proba de la care autorul implorã eliberarea este mai puþincomunã în psaltire: adversarii, prin succesul lor, dar ºi prinînºelãciune, linguºealã ºi ameninþãri, încearcã sã-l atragãîn sfera lor de rãutate, iar credinciosul, nesigur pe forþeleproprii, simte fascinaþia bolnavã ºi atracþia pe care rãul oexercitã asupra lui.

Singur, ar putea sã cadã ºi sã se lase fascinat de savoareamâncãrurilor delicioase ale celor rãi. Masa este semnulcomuniunii de viaþã ºi de intenþii, iar cuvintele pãcãtosuluisunt ca niºte îmbucãturi gustoase. În faþa omului sunt pusedouã ospeþe: cel al nebuniei ºi cel al înþelepciunii, iar invi-taþia nebuniei poate sã fie mai interesantã. Aceastã invi-taþie este, în realitate, un laþ, o plasã întinsã pentru pradã.Imaginea psalmistului este aceea a nevinovatului prezen-tat ca o pradã înspãimântatã ºi fugarã, gata de a fi cap-turat. Plasa întinsã pentru cel drept însã îl va prinde pe celpãcãtos, întrucât dreptul este protejat de Domnul. Pentruaceastã victorie totalã asupra rãului interior, ispita, ºi exte-rior, capcanele celor perverºi, psalmul se transformã într-olaudã asemãnãtoare jertfei de tãmâie din liturgia de searã.Imaginea celui care se roagã cu mâinile înãlþate în atitu-dine de rugãciune, îndreptat spre templu, centrul univer-sului, pentru cã acolo este prezent Dumnezeu, pare ca ofrescã din catacombe.

PSALMUL 141 (140)534

Tradiþia de a recita psalmul acesta la vespere a ajuns ºiîn liturgia actualã. Vesperele sunt sacrificiul de laudã desearã, sacrificiul tãmâierii spirituale. Biserica îl oferãamintind sacrificiul euharistic, celebrat în seara din JoiaSfântã ºi sacrificiul de searã al lui Cristos, Mielul pascaljertfit pe cruce în seara Vinerii Sfinte.

În totalitatea sa, rugãciunea din psalmul 141 (140) esterezumatã de Isus în Tatãl nostru: „ªi nu ne duce pe noi înispitã, ci ne mântuieºte de Cel Rãu” (Mt 6,13).

Împãrþirea: titlu (v. 1a); psalmistul îl implorã pe Domnul(v. 1b-2); ispita de a lua parte la cuvintele ºi la faptele celorrãi (v. 3-4); rugãciunea de corectare a celor drepþi (v. 5-7);implorarea protecþiei, în mijlocul capcanelor celor pãcãtoºi(v. 8-10).

PSALMUL 141 (140) 535

PSALMUL 142 (141)

Rugãciune în timpul persecuþiei

1 Poem. Al lui David. Când era în peºterã. Rugãciune.2 Cu glasul meu strig cãtre Domnul,

cu glasul meu mã rog cãtre Domnul meua,3 înaintea lui îmi vãrs necazul,

înaintea lui îmi prezint strâmtorarea.4 ªi când slãbeºte în mine duhul meub,

tu cunoºti cãrãrile melec.

Pe calea pe care umblam,mi-au întins cursã.

5 Priveºte la dreapta mead ºi vezi,nu este nimeni care sã mã cunoascã.

Orice loc de scãpare s-a ascuns de mineºi nu este nimeni sã se îngrijeascã de sufletul meu.

6 Am strigat cãtre tine, Doamne,am zis: tu eºti scãparea mea,tu eºti partea mea pe pãmântul celor viie.

a Spre deosebire de rugãciunea obiºnuitã, murmuratã sau fãcutã întãcere (1Sam 1,13) aici, psalmistul cere ajutor cu strigãte puternice.

b Expresia se referã la versetele precedente, subliniindu-se gravi-tatea ºi urgenþa strigãtelor de ajutor.

c Cãrãrile mele - în sensul de „viaþa mea”, „comportãrile mele”.d La dreapta stã, în general, în limbajul biblic, apãrãtorul, martorul

apãrãrii (cf. Ps 110,5; 121,5) ºi garda de corp (cf. Is 63,12; 2Sam 11,3).Prin aceastã expresie originalã, psalmistul denunþã indiferenþa tuturor.

e Partea mea. Cuvântul ebraic heleq indica, la origine, o parte dinpãmântul Canaanului (cf. Ios 15,13; 19,9; Ez 45,7; 48,8.21; Zah 2,16),dar, cu timpul, a dobândit o semnificaþie metaforicã ºi spiritualã. Deaceea Domnul este partea leviþilor (cf. Num 18,20; Dt 10,9), a poporului

7 Ia aminte la strigarea mea,cãci sunt atât de slab.

Elibereazã-mã de cei care mã urmãresc,cãci sunt mai tari decât mine!

8 Elibereazã sufletul meu din închisoare,ca sã laud numele tãu;

drepþii se vor strânge în jurul meuatunci când mã vei rãsplãti.

Gãsim, în acest psalm, unul dintre apelurile cele maipatetice adresate lui Dumnezeu: un apel sfâºietor ºi multmai intens decât toate celelalte. Lipseºte din el strigãtul derãzbunare sau de urã; o religiozitate purã se desprinde dintext, o intensitate nemaiauzitã a singurãtãþii, a aban-donãrii care se încheie într-un dialog deschis ºi fervoros cuDumnezeu. Prin descrierea angoasei psalmistului, acestpoem este descrierea unui martiriu imens. Genul literardominant este evident, este vorba despre o rugãciune decerere personalã, cu unele trãsãturi de facturã sapienþialã.Pornind de la menþionarea închisorii, în v. 8, unii au con-siderat cã ar fi vorba despre un eveniment istoric, ºipsalmul ar trebui considerat ca lamentaþia unui încarcerat,putând fi vorba chiar despre întregul Israel, deportat înþarã strãinã. Probabil, poetul descrie, cu o intensitateaparte, încercarea prin care trece ºi persecuþia la care estesupus, dar el nu reclamã nimic precis, ci se roagã doar pen-tru a obþine de la Domnul un gest de eliberare faþã de el, ungest care sã-i întãreascã inima ºi sã-l readucã în comuni-unea celor drepþi. Folosirea expresiilor comune ºi în alþipsalmi de lamentaþie, chemarea, în final, a celor drepþi,

ales (cf. Dt 32,9). Psalmistul cautã posedarea Domnului, izvorul ºiplinãtatea vieþii, pe pãmântul celor vii, adicã pe acest pãmânt, pe teri-toriul Palestinei, în viaþa prezentã, în opoziþie cu pãmântul celormorþi, ºeolul.

PSALMUL 142 (141) 537

pentru a lua parte la laudã, însãºi stilizarea compoziþiei,pare sã ne indice o epocã mai târzie, cu siguranþã, postexi-licã. Deºi foloseºte imagini cunoscute ºi se miºcã dupãtemele clasice ale rugãciunilor, acest poem îºi are eleganþaºi vigoarea proprie. De pe treapta de jos a lamentaþiunii seridicã, imperceptibil, cãtre tonalitatea siguranþei ascultãrii,a speranþei, fundamentatã pe bunãtatea lui Dumnezeu, lacare se înalþã prin suportul încrederii.

Psalmistul geme, se roagã ºi plânge înaintea Dum-nezeului sãu, pentru cã ºtie cã, ºi atunci când este abãtut ºistrivit de încercãrile dure, Dumnezeu cunoaºte soarta lui.A putea sã se plângã înaintea lui Dumnezeu este deja omângâiere ºi o încurajare. Duºmanii au întins capcane pedrumul lui. Nu este cine sã-l apere sau, în orice caz, cinevacare sã aibã grijã de el. Orice cale de scãpare pare barica-datã. Nu-i mai rãmâne altã speranþã decât sã se refugiezeîn Dumnezeu.

O tradiþie patristicã mediteazã psalmul punând în evi-denþã, în special, misterul solitudinii lui Isus Cristos în tim-pul suferinþelor sale: „Priveºte la dreapta mea ºi vezi, nueste nimeni care sã mã cunoascã. Orice loc de scãpare s-aascuns de mine ºi nu este nimeni sã se îngrijeascã de sufle-tul meu” (v. 5). În timpul proceselor, la dreapta imputatuluise afla, de obicei, apãrãtorul. Cristos n-a avut apãrãtori, cinumai acuzatori ºi judecãtori, care sã-l condamne.

Singur în Ghetsemani, singur în faþa marelui preot ºi alui Pilat, singur ºi, ca ºi abandonat de Tatãl, pe cruce,Cristos a voit sã intre în acea solitudine oribilã ºi miste-rioasã, în care se autoexilase omul, plecând departe deDumnezeu: singurãtatea vinei, a pervertirii, a absurdului,a morþii, a golului, a nimicului. Din aceastã solitudine,Cristos, flancat ºi de slãbiciunea noastrã, ºi-a înãlþatlamentaþia sa ºi ºi-a prezentat, înaintea Tatãlui, angoasade moarte, adunând, în sufletul sãu, angoasa întregii ome-niri ºi, în glasul sãu, lamentaþia tuturor pãcãtoºilor.

PSALMUL 142 (141)538

Din solitudinea suferitã de Cristos s-a nãscut pentru omo nouã comuniune cu Dumnezeu ºi, în Dumnezeu, s-a reali-zat o nouã comuniune între oameni. El ne-a eliberat de soli-tudinea noastrã, trimiþându-ne, în Duhul Sfânt, un inter-locutor ºi mângâietor divin.

Cristos continuã rugãciunea sa, în Bisericã ºi în fiecareom care aspirã la libertatea adusã de el.

Împãrþirea: titlu (v. 1); introducere solemnã ºi invocarealui Dumnezeu (v. 2-4a); rugãciunea centralã (v. 4b-8a); con-cluzie solemnã cu rugãciune de mulþumire (v. 8b).

PSALMUL 142 (141) 539

PSALMUL 143 (142)

Nimeni nu e drept înaintea lui Dumnezeu

1 Psalm. Al lui David.

Doamne, ascultã rugãciunea mea,pleacã-þi urechea la cererea mea,rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta!

2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu,cãci nici unul dintre cei vii

nu va fi îndreptãþit înaintea taa.3 Duºmanul prigoneºte sufletul meub,

îmi calcã viaþa în picioare,m-a fãcut sã locuiesc în întuneric,

ca cei morþi pentru veciec.4 Se stinge în mine sufletul

ºi neliniºtitã este în mine inima mea.5 Îmi aduc aminte de zilele de demult,

mã gândesc la toate faptele taleºi meditez la lucrãrile mâinilor taled.

a Neavând merite de prezentat înaintea lui Dumnezeu, psalmistulinvocã numai îndurarea ºi fidelitatea Domnului. Adevãrul cã niciunul dintre cei vii nu este drept înaintea lui Dumnezeu apare demulte ori în Biblie (cf. Ps 14,3; 51; 103,3.10.14; 116,11;130,3).

b Cuvântul suflet, duh (nefeš) apare de 144 de ori în Psaltire, ºi decele mai multe ori (105) cu forma de nafši, al cãrui sens este de viaþamea sau eu ºi este un mod de a exprima pronumele personal, sublini-ind cã este vorba despre eu care sunt în viaþã (Ps 22; 42; 54; 56 etc).

c O parte din v. 3 este luatã din Lam 3,6.Ca cei morþi pentru vecie. Lit.: ca cei morþi de mult timp, imaginea se

referã la morþii din trecut, asupra cãrora moartea a pus un sigiliu veºnic.d Amintirea minunilor din istoria salvificã reaprinde speranþa

pentru cel nenorocit în prezent.

6 Întind spre tine mâinile mele,sufletul meu este înaintea ta

ca un pãmânt lipsit de apãe. Selah7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi,

cã se sfârºeºte duhul meu.Nu-þi ascunde faþa de la mine,

ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã.8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta,

cãci în tine mi-am pus încrederea!fFã-mã sã cunosc calea pe care voi merge,

cãci sufletul meu spre tine îl înalþ!9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne,

cãci la tine îmi aflu adãpost!10 Învaþã-mã sã fac voia ta,

cãci tu eºti Dumnezeul meu.Duhul tãu cel bun

mã va cãlãuzi cãtre pãmântul dreptg.11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã.

În dreptatea ta,vei scoate sufletul meu din strâmtorare!

12 În îndurarea ta, nimiceºte pe duºmanii meidistruge-i pe toþi cei care îmi asupresc sufletul,pentru cã eu sunt slujitorul tãu.

e Imaginea este deosebit de sugestivã pentru evreul care esteînconjurat de pãmânt ars de soare ºi de pustiu. În Biblie aparefrecvent setea de Dumnezeu (cf. Ps 42,3; 63,2).

f Ca soarele de dimineaþã, aºa este cuvântul lui Dumnezeu rostitdimineaþa de un preot sau de un profet în templu: dã îndurare(hesed), care înseamnã, pentru cel ce se roagã, încredere, speranþã,eliberare (cf. Ps 16; 17).

g Duhul tãu cel bun este Duhul Dumnezeului alianþei (Neh 9,20;Ps 51,13), care a condus Israelul pe drumul din deºert.

Pãmântul drept este pãmântul promis spre care se înainteazã fãrãobstacole (Is 40,3-4), pentru cã este fãrã denivelãri (cf. Ps 26,12;27,11; 31,9; Is 26,7).

PSALMUL 143 (142) 541

Este ultima rugãciune de cerere individualã ºi, în acelaºitimp, ultimul dintre psalmii penitenþiali. Psalmul presupu-ne un evreu care cunoaºte legea lui Dumnezeu ºi îºi cu-noaºte propriul pãcat, fiind expus ameninþãrii judecãþii luiDumnezeu. Privind, aºadar, propriile fapte, sãrmanul pãcã-tos ar trebui sã se cufunde în teamã ºi în disperare. Dar elcunoaºte, în acelaºi timp, faptele, milostivirea, bunãtatea,fidelitatea, capacitatea lui Dumnezeu de a iubi ºi de a da unnou duh slujitorului sãu. De aceea, trece la rugãciuneaumilã ºi confidentã ºi, în felul acesta, renaºte speranþa ºivoinþa de a continua sã slujeascã. Cadrul istoric al compozi-þiei acestui psalm ar putea fi lovitura de stat încercatã deAbsalom ºi fuga lui David din Ierusalim, sub ameninþareaarmatelor revoluþionare. Dar, în realitate, psalmul se prezin-tã numai ca o rugãciune pentru o situaþie disperatã, în carecel care se roagã este implicat ºi din punct de vedere juridic.El ºtie cã nu poate sã-l acuze pe Dumnezeu pentru încer-carea prin care trece, pentru cã are conºtiinþa cã nu estestrãin ºi imun de pãcat. Aceastã conºtiinþã a pãcãtoºenieiradicale a omului este indispensabilã, pentru a gãsi ati-tudinea corectã a rugãciunii ºi a relaþiei cu Dumnezeu.Ajutorul Domnului nu poate fi cerut ca un drept. El estedoar rodul iubirii, aºa cum subliniazã v. 5. Motivaþiile inter-venþiei divine sunt faptele sale, minunile sale, zilele dedemult, adicã gesturile salvifice ale trecutului, mãrturisiteîn crezul Israelului. Departe de a avea date istorice, dinarhivele trecutului, evenimentele salvifice oferite pãrin-þilor sunt promisiunea unei iubiri continue a lui Dumnezeufaþã de Israel, de care se simte legat printr-un raport de ne-zdruncinat, de alianþã. Credinciosul se prezintã înaintealui Dumnezeu ca „slujitorul”, adicã cel care este legat deDomnul sãu printr-un raport profund de iubire ºi de fideli-tate. Astfel, rugãciunea devine o aºteptare neliniºtitã a luiDumnezeu. Cel care se roagã este, înaintea lui Dumnezeu,„ca un pãmânt lipsit de apã” (v. 6). Domnul este apa cea

PSALMUL 143 (142)542

vie, care potoleºte setea ºi dã rodnicie. Dacã Domnul ºi-arascunde chipul, creatura ar rãmâne abandonatã destinuluiei, dar Domnul se întoarce dimineaþa, adicã la ceasulascultãrii din partea lui Dumnezeu, dupã noaptea petre-cutã de credincios în rugãciune. Domnul apare ºi-l conducepe credincios pe pãmântul întins al bucuriei. Este itine-rarul unei vieþi eliberate de neliniºte ºi de duºmani, cale pecare cel care se roagã îºi continuã paºii, cu siguranþã ºiîncredere.

Prin rugãciunea din acest psalm, Cristos se prezintãînaintea Tatãlui, în numele nostru, al tuturor. El, care avoit sã moarã pentru noi, vrea ºi sã se roage în noi, ºi sãexprime cu glasul sãu rugãciunile. Toþi credincioºii suntmembre ale Bisericii sale ºi formeazã, împreunã cu el, unsingur trup ºi, de aceea, una singurã este vocea pe care noio ascultãm în psalm: vocea lui Cristos, capul ºi membrele.Psalmul a fost punctul de pornire pentru argumentareamântuirii nu datoritã faptelor legii, ci prin credinþã, pe caresfântul Paul o dezvoltã în Scrisoarea cãtre Romani (3,19-23)ºi în Scrisoarea cãtre Galateni (2,16).

Biserica sugereazã fiilor sãi risipitori, doritori sã facãpocãinþã pentru pãcate ºi sã se întoarcã la Dumnezeu, sãfoloseascã acest psalm ca rugãciune care învaþã adevãratulspirit de pocãinþã.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); rugãciune pentru dreptatea di-vinã, înãlþatã de slujitorul care nu se simte drept (v. 1b-2);coºmarul morþii (v. 3-6); coºmarul ºeolului ºi speranþa într-unpãmânt drept ºi în duhul lui Dumnezeu (v. 7-10); un nouapel cãtre dreptate din partea slujitorului împotriva duº-manilor (v. 11-12).

PSALMUL 143 (142) 543

PSALMUL 144 (143)

Mulþumire pentru victorie ºi bunãstare

1 Al lui David.

Binecuvântat sã fie Domnul, stânca mea!El îmi deprinde mâinile la luptãºi degetele pentru bãtãlie.

2 El este aliatul meu fidela ºi tãria mea,turnul meu de apãrare ºi eliberatorul meu.

El este scutul meu, în care mã încred,el îmi dã în stãpânire poporul.

3 Doamne, ce este omul, cã te îngrijeºti de el,sau fiul omului, cã îl iei în seamã?

4 Omul este ca o suflare,zilele lui sunt ca umbra care treceb.

5 Doamne, apleacã cerurile tale ºi coboarã,atinge-te de munþi ºi vor fumega.

6 Sloboade fulgerele tale ºi împrãºtie-i;trimite sãgeþile tale ºi pune-i pe fugã!

7 Întinde mâinile tale din înãlþimi ºi elibereazã-mã,salveazã-mã de apele cele mari,din mâna fiilor celor strãini,

a Lit.: harul meu, fidelitatea mea. Din cauza contextului rãzboinic,traducãtorii preferã sensul acesta, militar.

b Întrebarea cu privire la identitatea omului este aceeaºi ca înPs 8,5, dar rãspunsul este diferit. Acolo, omul este lãudat ca rege ºistãpân al creaþiei, aici, se constatã mizeria ºi fragilitatea lui, la fel caîn Lamentaþiuni (cf. Ps 39,6-7.12).

8 cãci gurile lor spun minciunãºi, ridicând mâna dreaptã, jurã fals.

9 Dumnezeule, îþi voi cânta un cântec nou,pe harpa cu zece strune voi cânta pentru tine,

10 pentru tine, care îi mântuieºti pe regi,care îl eliberezi pe David, slujitorul tãu,

de sabia celui rãuc.11 Elibereazã-mã ºi mântuieºte-mã

din mâna fiilor celor strãini,cãci gurile lor spun minciunãºi, ridicând mâna dreaptã, jurã fals.

12 Fiii noºtri sã fie ca vlãstarele ce cresc în tinereþea lor;fiicele noastre, precum coloanele din unghiurid,sculptate, pentru templu.

13 Hambarele sã ne fie pline,încãrcate cu tot felul de provizii;

turmele noastre sã se înmulþeascã cu miilepe câmpiile noastre;

14 boii noºtri sã fie viguroºi.Sã nu fie gard surpat, nici spãrturã,

ºi nici þipãt în pieþele noastre.15 Fericit este poporul care are toate acestea,

fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul!

c Acest verset ne conduce la Ps 18,51. Este subliniatã motivaþia dublãa imnului de mulþumire: victorie pentru regii din dinastia davidicã ºipentru David, iniþiatorul acestei dinastii, numit slujitorul Domnului(cf. Ier 33,21; Ez 34,23-24; 37,24). Se face aluzie la promisiunea davidicãdin 2Sam 7; Ps 89 ºi 132, care depãºeºte monarhia propriu-zisã.

d Coloanele din unghiuri. Este o expresie ce ne aminteºte deCt 5,15; Ps 118,22. Aceastã metaforã a coloanei cu referinþe la fiiceexprimã soliditate, forþã, sprijin ºi se face aluzie ºi la capacitatea dea da naºtere pentru a umple casa (Prov 31,10-31), dar evocã ºi ideeade frumuseþe ºi de graþie femininã, þinând cont cã în antichitate eraumulte coloane ºi basoreliefuri sub formã de femei.

PSALMUL 144 (143) 545

Suntem în faþa unei poezii cu multe registre tematice,nuanþe, articulaþii care nu sunt perfect fãcute omogene,într-un text compact ºi, de aceea, la prima lecturã, psalmulse reveleazã ca un curcubeu literar ºi istoric. Este uºor desesizat cã prima parte a psalmului, v. 1-11, este aproapeparalelã cu psalmul 18 (17), iar partea a doua, v. 12-15, con-stituie o compoziþie originalã. Suntem, aºadar, în prezenþaa douã texte substanþial autonome, dar bine întreþesuteîntre ele. Redactarea finalã, unitarã, nu poate sã fie decâtpostexilicã, cu anumite indicii referitoare la revolta Maca-beilor. Elementul care a dus la amalgamarea acestui text afost, cu siguranþã, tensiunea mesianicã, întrepãtrunsã, deacum, cu perspective escatologice. Avem, aºadar, mãrturiaoriginalã, dar nu nouã, a tehnicii prin care se rãspândearugãciunea iudaicã, fãcând apel mereu la tezaurul rugãciu-nii biblice deja canonizate. Aspectul general al psalmului144 (143) este, dupã cum am vãzut, cel regal mesianic, darcu o orientare proprie, mutând tonul de mulþumire spre celde rugãciune de cerere. Aspectul rãzboinic este cufundatîntr-o opticã defensivã în faþa unui pericol de temut. Întâl-nim, de asemenea, accente de imn de laudã întreþesut cugenul literar al mulþumirii ºi cu reflecþii de tip sapienþial.„Cântecul nou”, din v. 9, explicitat în v. 12-15, ne trimitela dimensiunea escatologicã ce îmbrãþiºeazã, de altfel, totpsalmul. Nu se pot omite nici aluziile liturgice, chiar dacãe greu de sesizat contextul exact. Personalitatea celui carese roagã, deºi este la singular, este o personificare a întregiicomunitãþi care aºteaptã marea salvare mesianicã.

Prin acest psalm, Domnul învaþã Biserica ºi o întãreºte,pentru a o ajuta sã lupte împotriva duºmanilor spirituali.Împotriva lor, Biserica cere ajutor ºi invocã venirea Dom-nului, ºtiind cã omul, ale cãrui zile trec precum umbra, nupoate sã-ºi punã încrederea numai în forþele proprii ºi nupoate sã fundamenteze fericirea numai pe prosperitateabunurilor pãmântului, ci toate le poate în acela care-i dãtãria.

PSALMUL 144 (143)546

Biserica este poporul fericit al cãrui Dumnezeu esteDomnul. Fiii sãi, care trãiesc în har, sunt precum copaciiviguroºi ºi tineri, care aduc roade bune, iar fecioarele salesunt pline de frumuseþe. Depozitarã a sacramentelor ºi aoricãrui har supranatural, Biserica este ca un grânar bineaprovizionat. În ea, singurul staul al lui Dumnezeu, seadunã, din ce în ce mai numeroasã, din orice parte a pãmân-tului, turma Domnului. Biserica se prezintã ca o cetatebine apãratã ºi fortificatã ºi cei care trãiesc în ea suntcetãþeni ai cerului ºi pot sã se bucure de bucuria ºi de paceafiilor lui Dumnezeu. Victoria obþinutã de Cristos, prinînviere, face sã rãsune, în Bisericã, noul cântec, expresiaunei noi vieþi.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); cântare pentru victorie (v. 1b-11):binecuvântarea introductivã (v. 1b-2), profesiunea de umi-linþã a celui care se roagã (v. 3-4), teofania (v. 5-6), antifonã(v. 7-8), cântarea nouã a victoriei (v. 9-10), repetarea anti-fonei (v. 11); cântare pentru pace (v. 12-15): pacea mesianicã(v. 12-14), fericirea finalã (v. 15).

PSALMUL 144 (143) 547

PSALMUL 145 (144)

Laudã lui Dumnezeu pentru bunãtatea sa

1 Cântare de laudãa. A lui David.

O Dumnezeule, regele meu, vreau sã te preamãresc Alefºi sã binecuvântez numele tãuîn veac ºi în veacul veacului!

2 Te voi binecuvânta în toate zilele Betºi voi lãuda numele tãuîn veac ºi în veacul veacului.

3 Domnul este mare ºi vrednic de orice laudã, Ghimelmãreþia lui este fãrã marginib.

4 O generaþie va povesti altei generaþii lucrãrile tale Daletºi vor istorisi minunile tale.

5 Vor lãuda strãlucirea mãririi tale Heºi vor reaminti lucrãrile tale minunate.

6 Vor povesti puterea faptelor tale înfricoºãtoare Wawºi vor vorbi despre mãreþia ta;

7 vor rãspândi amintirea bunãtãþii tale fãrã margini Zainºi vor proclama dreptatea ta.

8 Domnul este îndurãtor ºi plin de milostivire, Hetel este îndelung rãbdãtor ºi plin de dragoste;

9 Domnul este bun faþã de toþi, Tetel îºi aratã bunãtatea faþã de orice fãpturã.

10 Sã te laude pe tine, Doamne, toate lucrãrile tale Iodºi sfinþii tãi sã te binecuvânteze;

a Este singura datã când apare acest titlu de psalm.b Motivarea imnului de laudã este mãreþia lui Dumnezeu, întrucât

este insondabilã. Acest verset are ºi rolul de tezã care va fi dezvoltatãde-a lungul psalmului.

11 sã vesteascã slava împãrãþiei tale Kafºi sã-þi facã cunoscutã puterea.

12 Sfinþii tãi sã descopere tuturor oamenilor Lamedmãreþiile tale

ºi gloria plinã de strãlucire a împãrãþiei tale.13 Împãrãþia ta este împãrãþia tuturor veacurilor Mem

ºi stãpânirea ta va dãinui din generaþie în generaþie.Domnul este fidel în toate cuvintele sale

ºi sfânt în toate lucrãrile salec.14 Domnul îi sprijinã pe toþi cei care se clatinã Samek

ºi îi ridicã pe toþi cei cãzuþi.15 Ochii tuturor sunt îndreptaþi spre tine în aºteptare, Ain

tu le dai hranã la vreme potrivitã.16 Tu deschizi mâinile tale Pe

ºi saturi cu dãrnicie orice fãpturã.17 Drept este Domnul pe toate cãile sale Þade

ºi sfânt în toate lucrãrile saled.18 Domnul este alãturi de toþi cei care-l cheamã, Qof

de toþi cei care-l cheamã în adevãr.19 El împlineºte dorinþele celor care se tem de el, Reº

le ascultã rugãciunea ºi îi salveazã;20 Domnul îi apãrã pe toþi cei care îl iubesc, Sin

ºi-i nimiceºte pe toþi cei rãi.21 Gura mea sã vesteascã lauda Domnului, Tau

toatã fãptura sã binecuvânteze numele sãu sfântîn veci ºi în vecii vecilor.

c În LXX, Vg ºi majoritatea traducerilor moderne, apare partea adoua a v. 13 (13b), care lipseºte din TM.

d Profesiunea de credinþã a psalmistului se referã la atributelefundamentale ale lui Dumnezeu: dreptatea ºi fidelitatea. Acesteatribute, izvorâte din teologia alianþei, sunt extinse la toate lucrãrilelui Dumnezeu ºi la toate proiectele sale.

PSALMUL 145 (144) 549

Bibliºtii sunt de pãrere cã acest imn alfabetic sigileazãcolecþia davidicã formatã din psalmii 138-145 ºi, în acelaºitimp, deschide orizontul spre marele ºi solemnul Hallelfinal, format din psalmii 146-150. Cântarea începe cu obinecuvântare, continuã, din binecuvântare în binecu-vântare, ºi se terminã cu binecuvântãrile veºnice (Rupertde Deutz).

Tradiþia rabinicã l-a folosit ca o cântare din dimineaþa desâmbãtã, afirmând cã cine recitã de trei ori pe zi acestpsalm poate fi sigur cã devine un fiu al lumii viitoare. Esteo mare litanie a atributelor salvifice ale lui Dumnezeu, ca opregãtire spiritualã pentru rugãciunea de peste zi. SfântulAugustin spune cã, în acest psalm, Dumnezeu se laudã pesine însuºi, pentru a-l învãþa pe om cum se cuvine sã-llaude, pentru a-l face capabil sã laude ºi pentru cã DuhulSfânt al lui Dumnezeu este cel care îl laudã pe Dumnezeu.În slujitorii sãi, este Dumnezeu însuºi cel care cântã, prinnoi, laudele sale.

Imnul este centrat pe Dumnezeu, ca rege ºi Domn alspaþiului ºi al timpului, ºi care ocupã toatã scena fiinþei.Regalitatea divinã se desfãºoarã într-o secvenþã inepui-zabilã de atribute, care exprimã infinita sa bunãtate ºimãreþie. Cu regalitatea sa, Domnul transcende evenimen-tul ºi ritul însuºi. Suveranitatea sa, care cuprinde creaþia ºiprovidenþa, se rãspândeºte asupra întregii fiinþe ºi este fãrãînceput ºi fãrã sfârºit, e veºnicã, cum este Dumnezeuînsuºi, ºi se revarsã în maiestate, dreptate ºi bunãtate,clemenþã ºi iubire, fidelitate, protecþie ºi tandreþe paternã.Este o împãrãþie care depãºeºte ºi înglobeazã timpul ºispaþiul ºi, pentru acest fapt, psalmul este escatologic ºi uni-versalist. Solistul dã voce întregii comunitãþi ºi o pune înstare sã laude ºi sã contemple, în permanenþã, acþiunea ºiprezenþa divinã. Chipul regal al lui Dumnezeu, schiþat înacest psalm, se aseamãnã mai mult cu acela al unui tatãplin de iubire decât cu acela al unui împãrat triumfãtor.

PSALMUL 145 (144)550

Duioºia ºi inima lui Dumnezeu deþin primatul asupraguvernãrii ºi judecãþii. În toate lucrãrile Domnului, esteposibil sã gãsim un cifru care vorbeºte despre el în termenide bunãtate, iubire, glorie care se revarsã. Rigoarea acrosti-hului alfabetic nu reuºeºte sã rãceascã spiritualitatea fier-binte ºi originalã a acestei poezii.

Noi am vãzut mãreþia lui Dumnezeu fãcându-se umilã înCristos. În misterul lui se întâmplã o rãsturnare a tuturorvalorilor familiare omului. Cu adevãrat, acest Dumnezeuumil rãstoarnã tot ceea ce omul, în orgoliul rebeliunii sale,pretinde sã construiascã de la sine. Acest mister poate sãtrezeascã în inima omului expresia cea mai profundã deuimire ºi de gratitudine, dar psalmul lasã sã se înþeleagã cãpot sã se ridice nelegiuiþi care, în faþa acestui mister, sã-ldispreþuiascã pe Dumnezeu.

Biserica celebreazã, cu psalmul 145 (144), regalitatea luiCristos ºi împãrãþia lui, care se extinde la toate generaþiileomenirii. În liturgia sa, Biserica ne-a descoperit semnifi-caþia creºtinã a formulelor conþinute în acest poem. Putem,astfel, sã alimentãm pietatea noastrã personalã faþã deCristos cu sentimentele de laudã, de recunoºtinþã, de iubire,de speranþã, care ne sunt sugerate în aceastã rugãciune.

Împãrþirea: titlu (v. 1a); invitatoriu (v. 1b-3); acþiunilesalvifice ale lui Dumnezeu (v. 4-7); atributele divine (v. 8-9);din nou, acþiunile salvifice ale lui Dumnezeu (v. 10); centrulpsalmului: regalitatea divinã (v. 11-13); din nou, acþiunilesalvifice ale lui Dumnezeu (v. 14-16); atributele divine(v. 17); acþiunile salvifice ale lui Dumnezeu (v. 18-20); invi-tatoriu la lauda-binecuvântare a numelui divin (v. 21).

PSALMUL 145 (144) 551

PSALMUL 146 (145)

Dumnezeu, speranþa celor oprimaþi

1 Aleluia! Laudã, suflete al meu, pe Domnul!2 Voi lãuda pe Domnul în toatã viaþa mea,

voi cânta Dumnezeului meu cât voi trãi.3 Nu vã puneþi încrederea în cei puternici,

în fiii oamenilora, care nu pot sã mântuiascã.4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în þãrânã

ºi în aceeaºi zi se destramã planurile lorb.5 Fericit este acela care îl are ca ajutor

pe Dumnezeul lui Iacobc;care-ºi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul sãu.

6 El a fãcut cerul ºi pãmântul,marea ºi toate câte se aflã în eled.

El este totdeauna credincios cuvântului sãu,7 el face dreptate celor asupriþi,

el dã pâine celor flãmânzi.

a Fiii oamenilor. Lit.: fiul omului. LXX foloseºte pluralul pentru aevita orice confuzie cu Fiul Omului escatologic din Dan 7,13-14. Uniiconsiderã cã v. 3 ar fi o criticã la adresa succesorilor lui Cirus pentrutergiversarea reconstruirii templului ºi a Ierusalimului (Esd 1,3;4,4-5.19-24).

b Versetele 3-4 îi îndeamnã pe participanþii la adunarea liturgicãsã nu-ºi punã încrederea în puterile pãmânteºti, militare, economicesau politice, oricare ar fi, lucru care a fost mereu o tentaþie pentruIsrael (cf. Is 30,1-18; 31,1-3).

c Dumnezeul lui Iacob este un termen arhaizant al lui Dumnezeu(cf. Ps 46,8) pentru a sublinia credinþa patriarhilor ºi fidelitatea luiDumnezeu faþã de promisiunile pe care le-a fãcut lor.

d Distincþia dintre cer, pãmânt ºi mare corespunde cosmologieibiblice.

Domnul îi elibereazã pe cei închiºie.8 Domnul îi lumineazã pe cei orbi,

Domnul îi ridicã pe cei împovãraþi,Domnul îi iubeºte pe cei drepþi,

9 Domnul are grijã de cei strãini,sprijinã pe vãduvã ºi pe orfan,dar nimiceºte calea celor rãi.

10 Domnul, Dumnezeul tãu, Sionule,stãpâneºte în veci, din neam în neamf. Aleluia!

Psalmul de faþã cântã, fãrã încetare ºi armonios, laudaînchinatã lui Dumnezeu creatorul, rãscumpãrãtorul, eli-beratorul, regele. Este portalul de intrare pentru Hallelulfinal (146-150). Fãcea parte din colecþia laudativã a imnu-rilor pentru liturgia de dimineaþã din sinagogã. Simplitateapoemului ºi dependenþa lui de alte texte din Psaltire ajutãca acest psalm sã fie uºor de învãþat pe de rost. Temainfailibilitãþii ºi universalitãþii iubirii divine fac acestpsalm aplicabil la orice necesitate. În totalitatea lui, psal-mul este un fel de laudã perenã, care strãbate toatã viaþacelui ce se roagã, întrucât toatã existenþa lui e sub semnulprotecþiei divine. Este vorba, aºadar, despre o cântate a„sãrmanilor lui Iahve” ºi a pioºilor (hasidim) postexilici, acãror singurã cetate de refugiu este Domnul. Spectrulamplu al posibilitãþilor de aplicare, sugerat de conþinutulimnului, nu atenteazã la originalitatea ºi la personalitateatonalitãþii generale a acestui psalm. Pe lângã structura deimn liturgic, mai pot fi semnalate, în psalm, caracteristiciale cântãrilor împãrãþiei lui Dumnezeu, ale fericirilor dematrice sapienþialã, dintre care cel mai evident este

e Este o aluzie la eliberarea din Egipt, dar ºi la aceea din sclaviababilonianã.

f Regalitatea veºnicã a lui Dumnezeu este garanþia acþiunilor salecreatoare ºi purtãtoare de grijã faþã de om.

PSALMUL 146 (145) 553

scepticismul faþã de inconsistenþa puterii umane ºi de inefi-cacitatea punctelor ei de sprijin.

Fãrã îndoialã, psalmul 146 (145) aparþine unei epocirecente, în ciuda dificultãþii unei datãri precise a textului careîºi aflã originea în liturgie. Punând neputinþa ºi inconsistenþaumanã înaintea atotputerniciei lui Dumnezeu, psalmul capãtãun ton de îndemn. Descrierea în detaliu a milostivirii lui Dum-nezeu faþã de cei nevoiaºi ºi pãrãsiþi face ca acest psalm sã fieconsiderat un psalm al Providenþei divine.

Scriptura este o continuã revelare a mizeriei omului ºi aincapacitãþii sale de a ajunge singur la mântuire ºi esteîncontinuu proclamarea milostivirii lui Dumnezeu care vineîn ajutor. Gloria lui Dumnezeu s-a revelat prin lauda sa: pecând noi eram incapabili sã gãsim mântuirea, Cuvântul luiDumnezeu s-a arãtat între noi, în trup, pentru a face drep-tate celor oprimaþi, pentru a da pâine celor flãmânzi, pen-tru a-i elibera pe prizonieri ºi a deschide ochii celor orbi.Aºadar, în Cristos gãsim odihnã pentru sufletele noastre.Aceasta este mântuirea pe care o aºteaptã Biserica ºi dupãcare suspinã.

Minunile sãvârºite de Cristos au dobândit, pentru ceicare le-au cerut, nu numai vindecarea trupurilor, ci ºi cea asufletelor, prin credinþã. Comemorate, acum, în Bisericã,minunile sãvârºite de Cristos îºi pãstreazã toatã actuali-tatea. Ele sunt descrierea ºi garanþia minunilor spirituale,pe care Domnul le sãvârºeºte în oameni, prin sacramente.Prin acestea, Dumnezeu nu numai cã ne dã o prelungire abunãstãrii, pentru viaþa temporalã, ci ne dã viaþa veºnicãpentru suflet ºi pentru trup.

Învãþãtura Bisericii ni se adreseazã, arãtându-ne cã nutrebuie sã ne punem încrederea în puternicii acestei lumi ºinici în oameni, ci numai în Dumnezeu. Este rodul expe-rienþei sale de veacuri.

Împãrþirea: invitatoriu aleluiatic (v. 1-2); încrederea înom (v. 3-4); fericirea încrederii în Dumnezeu ºi litania celordouãsprezece nume ale lui Dumnezeu (v. 5-10).

PSALMUL 146 (145)554

PSALMUL 147 (146-147) a

Dumnezeu cel atotºtiutor se îngrijeºte de poporul sãu

1 Lãudaþi-l pe Domnul,pentru cã frumos este

sã-l lãudãm pe Dumnezeul nostru;pentru cã plãcut este sã-l preamãrim pe el.

2 Domnul reclãdeºte Ierusalimul,îi adunã pe surghiuniþii lui Israel.

3 El vindecã pe cei cu inima zdrobitãb

ºi leagã rãnile lor.4 El socoteºte numãrul stelelor

ºi le dã nume la toatec.5 Mare este Domnul nostru ºi atotputernic,

înþelepciunea lui nu are margini.6 Domnul sprijinã pe cei sãrmani

ºi doboarã la pãmânt pe pãcãtoºid.7 Înãlþaþi Domnului cântare de mulþumire,

cântaþi imnuri Dumnezeului nostru, cu chitara!

a Ps 147,1-11 din TM apare în LXX ºi Vg ca Ps 146, iar Ps 147,12-20 ca Ps 147.

b Inima zdrobitã. Lit.: cei zdrobiþi cu inima. Sunt cei care au suferitmai mult decât alþii, în interior mai mult decât în exterior, din cauzatragediei exilului ºi a umilirilor. Pot fi identificaþi cu cei sãrmani din v. 6.

c Este o imagine poeticã pentru a indica regalitatea ºi suveranitatealui Dumnezeu. Stelele nu sunt divinitãþi, ci slujitoare ascultãtoare deDomnul (Is 40,26; Bar 6,59). Domnul le dã nume, adicã le cunoaºte,hotãrãºte destinul lor ºi le este stãpân (cf. Gen 2,19-20; 17,5).

d Un adevãr teologic constant în Biblie, reluat în Lc 1,52.

8 El acoperã cerul cu nori,pregãteºte pãmântului ploaie,

el face sã rãsarã iarbã în munþiºi verdeaþã spre trebuinþa oamenilor.

9 El dã hranã animalelorºi puilor de corb care strigã.

10 Nu se bucurã de puterea caluluiºi nici nu-ºi gãseºte plãcerea în iuþeala omului,

11 Domnului îi sunt plãcuþi cei care se tem de el,cei care îºi pun speranþa în milostivirea lui.

12 Laudã, Ierusalime, pe Domnul,preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu.

13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale,el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãue.

14 El dã pace þinutului tãuºi te saturã cu cel mai bun grâu.

15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt,cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare.

16 El face sã cadã zãpada ca lânaºi presarã chiciura ca cenuºa.

17 Azvârle grindina ca firimiturileºi gerul lui cine-l poate rãbda?

18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte,stârneºte vântul ºi vor curge apele.

19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu,lui Israel, legile ºi poruncile sale.

20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt poporºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale.

e Porþile indicã toatã cetatea. Zãvoarele ºi porþile sunt semnul sig-uranþei care vine de la Dumnezeu, cel care le întãreºte. Zãvoarele ºiporþile Ierusalimului sunt prezentate în detaliu în Neh 3,3.6.13-15.Binecuvântarea lui Dumnezeu (cf. Gen 1,28) este ca o forþã care dãroade, asigurând înmulþirea fiilor, darul pãcii ºi fertilitatea solului.Pentru repopularea Ierusalimului, vezi Neh 7,4-5; 11–12; Esd 10,3.15-17.

PSALMUL 147 (146-147)556

Psalmul 147 (146-147) este o poezie liricã unitarã, perso-nalã, limpede ºi elegantã, constituind una dintre cele maifrumoase creaþii din psaltire. Este un imn cu multe nuanþede mulþumire. Tema este reformulatã încontinuu de evo-luþia internã a poeziei ºi e importantã pentru teologia post-exilicã: Iahve este Dumnezeul naturii ºi al istoriei, al creaþieiºi al rãscumpãrãrii, al cosmosului ºi al timpului, al omeniriiºi al Israelului. Rãdãcina este unicã: iubirea plinã de îndu-rare a lui Dumnezeu, pentru care creaþia nu este nimic altce-va decât primul act al istoriei mântuirii. Aºadar, de-a lungulpsalmului, avem o singurã idee, aceea a prezenþei Domnului,rege ºi pãrinte, în realitatea umanã ºi cosmicã. Psalmul faceapel la întregul tezaur al Bibliei, pe care poetul îl cunoaºte ºiîl respirã. Pentru atmosfera din Deutero-Isaia, preocupareaeste aceasta: dacã Domnul este stãpânul universului, este,cu siguranþã, în stare sã ne redea libertatea ºi patria.Psalmul 147 (146-147) urmeazã traiectoria inversã, aceeacare de la istorie ajunge pânã la creaþie. Aceastã traiectoriea gândirii este destinatã sã valorizeze credinþa: rãscum-pãrarea, pe care noi o experimentãm, are dimensiuni cedepãºesc omul ºi cuprind cerul ºi pãmântul. Ceremonia demulþumire, cu ocazia sfinþirii zidurilor Ierusalimului,orchestra ºi instrumentele muzicale, corurile care se alter-neazã, referinþa la porþile cetãþii pun în luminã o bucuriesonorã, aproape comunicativã. Se evocã, astfel, un eveni-ment precis din trecut: nu este o cântare a întoarcerii imedi-ate din exil, ci este o compoziþie ceva mai târzie.

Psalmistul vede, în reconstruirea cetãþii ºi în întoarcereaprizonierilor, o probã a bunãtãþii lui Dumnezeu. Un sim-þãmânt de emoþie profundã îi cuprinde sufletul, la gândul cãDumnezeul cel atotputernic, creatorul universului, a avutgrijã de soarta poporului sãu, aºa încât s-a aplecat asupra luipentru a vindeca inimile zdrobite, pentru a bandaja rãnile ºia-i susþine pe oameni, umilindu-i pe cei nelegiuiþi ºi pe per-secutori.

PSALMUL 147 (146-147) 557

În Noul Testament, creaþia ºi rãscumpãrarea sunt orien-tate ºi unificate în persoana lui Cristos. El este Cuvântulprin care a fost creat totul. Întrupându-se, el rãscumpãrã ºimântuieºte tot ceea ce a creat. Este o lucrare de recon-strucþie universalã, rãscumpãrarea împlinitã de el este onouã creaþie.

Biserica vede ºi contemplã, în acest psalm, lucrãrile luiDumnezeu, pe care el le-a manifestat în Cristos, ºi invitãtoate popoarele sã-l laude pe Domnul care este mare ºiputernic.

Noul Ierusalim, pe care Cristos, apostolii ºi Duhul Sfântîl învaþã, în acest psalm, sã-l laude pe Dumnezeu pentrubinefacerile supranaturale, este Biserica. Reconstruireavechiului Ierusalim, dupã întoarcerea din Babilon, era oprefigurare a Ierusalimului spiritual al Bisericii, care a fostziditã pe ruinele cetãþii din vechea alianþã. Noua cetatesfântã, în care se adunã omenirea, dupã exilul pãcatului,este construitã de Cristos ca o fortãreaþã de nebiruit. Ceicare locuiesc într-însa sunt moºtenitorii binecuvântãrilordivine. Ei gãsesc în Cristos pacea cu Dumnezeu ºi paceaîntre ei.

Împãrþirea: invitatoriu aleluiatic (v. 1); Iahve, prezent înistorie ºi în cosmos (v. 2-6); alt invitatoriu aleluiatic (v. 7);puterea creatoare ºi providenþialã a lui Dumnezeu (v. 8-11);din nou, invitatoriu aleluiatic (v. 12); prezenþa atotcuprin-zãtoare a lui Dumnezeu, în istorie ºi în univers (v. 13-20).

PSALMUL 147 (146-147)558

PSALMUL 148 a

Toatã fãptura îl laudã pe Domnul

1 Aleluia! Lãudaþi-l pe Domnul din ceruri,lãudaþi-l întru cei de sus!

2 Lãudaþi-l, voi, toþi îngerii lui,lãudaþi-l, toate oºtirile sale!b

3 Lãudaþi-l, soare ºi lunã,lãudaþi-l, toate stelele strãlucitoare!

4 Lãudaþi-l, voi, cerurile cerurilor,ºi apele toate care sunt mai presus de ceruri!c

a Este o laudã solemnã adusã lui Dumnezeu, creatorul ºi Domnuluniversului, de cãtre toate creaturile, însufleþite sau nu, din cer saude pe pãmânt, mari sau mici, invitate sã facã împreunã un singur cor.Texte paralele Gen 1,1–2,4a; Iob 38–39; Sir 43.

b Îngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu (Ps 91,11; 103,20-21; 104,4).Credinþa în existenþa îngerilor a intrat târziu în teologia ebraicã. Dinpunct de vedere literar ºi istoric, Biblia este dependentã, cu privire lareprezentarea îngerilor, de concepþiile Orientului apropiat. Expresiaoºtirile sale se poate referi la înºiºi îngerii din prima parte a versetu-lui, însã destinaþi pentru o altã slujire, aceea a apãrãrii divinitãþii,aºa cum sunt heruvimii Babilonului (cf. Gen 3,24), având misiuneade a realiza judecata lui Dumnezeu (2Mac 3,24 º.a.), sau misiunea dea participa la liturgia cereascã (cf. Ps 29,1; 150,1; Tob 12,12-15).

În Gen 2,1 ºi Is 40,26, oºtirile Domnului sunt stelele (cf. Bar 3,34-35;Iob 38,7) care constituie armata lui Dumnezeu. Aici nu poate fi vorbade stele, pentru cã acestea sunt numite în mod expres în v. 3.Urmeazã o enumerare a elementelor cosmice, în ordine descendentã:soarele ºi luna, stelele, cerurile cerurilor, apele de deasupra...

c Cerurile cerurilor – expresia este un superlativ semitic. Indicãlocurile cele mai secrete ale boltei cereºti, spaþiul prezenþei divine.

Apele care sunt mai presus de ceruri sunt apele superioare, de dea-supra firmamentului, dupã cosmologia din Gen 6,8.

5 Sã laude numele Domnului,cãci el a poruncit ºi au fost create,

6 le-a statornicit în veci ºi în vecii vecilor,le-a rânduit o lege care nu va treced.

7 Lãudaþi-l pe Domnul, voi, cei de pe pãmânt,monºtrii mãrii ºi toate adâncurilee,

8 focul ºi grindina, zãpada ºi ceaþa,vântul furtunii, care împlineºte cuvântul luif,

9 munþii ºi toate dealurile,pomii roditori ºi toþi cedrii,

10 fiarele ºi toate animalele,reptilele ºi pãsãrile înaripate!

11 Regii pãmântului ºi toate popoarele,conducãtorii ºi toþi judecãtorii pãmântuluig,

12 tineri ºi fecioare, bãtrâni ºi copiih,13 sã laude numele Domnului,

pentru cã numai numele lui este vrednic de toatã lauda.

d Psalmistul subliniazã eficacitatea cuvântului lui Dumnezeu(Ps 33,6-9) ºi afirmã stabilitatea creaþiei. Dumnezeu, prin legilefixe ale cosmosului, susþine creaþia pentru a nu reveni în haos(cf. Gen 1,1–2,4a).

e Monºtrii mãrii (cf. Ps 74,13) sunt obiºnuiþi în mitologiile orien-tale. Adâncurile (abisurile) se referã aici la mare.

f Vântul este vãzut ca un mesager divin care ascultã de cuvântullui Dumnezeu. Pluteºte deasupra apelor în creaþie (Gen 1,2), împarteMarea Roºie în noaptea exodului (Ex 14,21), este instrumentul comu-nicãrii divine (Ps 104,4), este semnul prezenþei lui Dumnezeu pentruprofetul Ilie (1Rg 19,12-15).

g Autorul urmãreºte aici calea ierarhicã descendentã, pentru cãtoate cuvintele versetului sunt într-un fel sinonime pentru a indicaautoritãþile constituite, continuând în versetele urmãtoare cu tineriºi fecioare, cu bãtrâni ºi copii.

h Este reprezentatã toatã omenirea, fãrã diferenþã de sex ºi devârstã.

PSALMUL 148560

Mãreþia lui este mai presus de pãmânt ºi de ceruri.14 El a înãlþat puterea poporului sãui

spre lauda tuturor credincioºilor sãi,a fiilor lui Israel, poporul care îi stã aproapej. Aleluia!

Psalmul 148 este un imn „cosmic” ce convoacã toatefiinþele sã-l laude pe Domnul, în cer, v. 1-6, în adâncuri, v. 7,ºi pe pãmânt, v. 8-23. Într-o colosalã coregrafie cosmicã,defileazã, înaintea Creatorului, toate creaturile. Împreunã,intoneazã cântarea lor: Aleluia, care face din aceastã rugã-ciune Te Deum-ul Vechiului Testament. Se pare, aproape,cã se ascultã o simfonie, în care creaþia ºi istoria sunt invi-tate sã compunã o armonie unicã, de laudã închinatã Dom-nului, creatorul, suveranul ºi eliberatorul. Fundamentulconceptului de creaþie, din acest imn, este trasat de rela-tarea sacerdotalã a creaþiei, din Gen 1. Prin onomastica,clasificarea ºi catalogarea cea mai vastã posibilã a realitãþii,se cautã sã se pãtrundã esenþa. Prin enumerare, se orga-nizeazã, în câmpuri semantice, cauzalitatea ºi cosmici-tatea, într-un proiect superior. „Psalmistul, chemându-lepe nume, pune fiinþele în ordine: deasupra, cerul, doi aºtriîn funcþie de timp ºi, deoparte, stelele; de o parte, pomiifructiferi, de altã parte, cedrii; într-un anumit plan, rep-tilele ºi, pe un alt plan, pãsãrile; aici, principii ºi, dincolo,popoarele; pe douã rânduri, poate dându-ºi mâna, tineri ºitinere, pe care Dumnezeu i-a stabilit dându-le un loc ºi oanumitã funcþie; omul îi primeºte, dându-le loc în limbaj ºi,dispuºi în felul acesta, îi conduce la celebrarea liturgicã.Omul apare, astfel, ca pãstor al fiinþelor sau liturg al cre-aþiei. Limbajul se prezintã ca o casã a fiinþelor sau ca un

i Lit.: cornul poporului sãu, (cf. Ps 18,3; 75,11; 132,17). S-ar puteatraduce ºi cu: fruntea, capul pentru a menþine metafora.

j Multe traduceri au: pe care el îl iubeºte. Expresia care îi stãaproape se poate înþelege fie în sens subiectiv, fie în sens obiectiv.

PSALMUL 148 561

templu de laudã” (Louis Alonso Schökel). Omul este, înmod natural, culmea acestei ordini, ba chiar el este cel careo defineºte, descoperindu-i matricea divinã.

Originalitatea psalmului 148 constã în adresarea directãcãtre creaturile fãrã de viaþã sau iraþionale, pentru ca elesã-l laude pe Creator, rupând tãcerea. Din lumea însãºi seridicã o laudã, din ceea ce este creat emanã o mãrturie.Desigur, vocea omului este punctul culminant al psalmului.El însuºi laudã, ba chiar devine o laudã continuã, ºi el esteacela care expliciteazã lauda mutã a creaþiei. Cucerit demãreþia infinitã a lui Dumnezeu ºi de mãreþia realitãþilor,poetul vrea sã trezeascã, sã provoace ºi sã înflãcãrezelucrurile, pentru a-l lãuda pe Dumnezeu. În felul acesta,omul devine, în aceastã liturgie universalã, cântãreþul, pre-dicatorul ºi poetul.

Psalmul 148 a fost folosit de liturgia sinagogalã ºi de ceacreºtinã, aproape exclusiv, ca o rugãciune de laudã deduminicã. Aceastã orã matinalã aminteºte clipa minunatãîn care lumea a ieºit din haosul primar ºi întunecat ºi, lasuflarea vitalã a Duhului lui Dumnezeu ºi în lumina cu careel a pãtruns universul, lumea ºi-a descoperit chipul. În acestceas, creaþia se redeºteaptã, în fiecare zi, la o viaþã nouã. Unsimþãmânt de prospeþime, de vigoare ºi de simplitatecuprinde toatã realitatea. Într-un anumit fel, opera creaþieise reînnoieºte prin puterea lui Dumnezeu. Este ceasulbucuriei ºi al veseliei: viaþa reîncepe, plinã de speranþã ºi despontaneitate. Semnificaþia naturalã a ceasului de dimi-neaþã pentru laude este, pentru Bisericã, simbolul marilormistere sãvârºite de Dumnezeu pentru rãscumpãrareaumanã. Ora laudelor comemoreazã misterul cel mai mare almântuirii: învierea lui Cristos. În prima zi a sãptãmânii,dis-de-dimineaþã, Cristos a ieºit din mormânt, rãsturnândpiatra pãcatului ºi zdrobind stãpânirea Satanei asupralumii. Astfel, a avut loc începutul unei noi omeniri.

Împãrþirea: lauda Domnului din ceruri (v. 1-6); laudaDomnului pe pãmânt (v. 7-14a); încheiere (v. 14b).

PSALMUL 148562

PSALMUL 149

Recunoºtinþa poporului lui Dumnezeu

1 Aleluia! Cântaþi Domnului un cântec nou,lauda lui în adunarea credincioºilor sãia.

2 Sã se bucure Israel de creatorul sãub,sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor.

3 Sã laude numele lui în dansuri,sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera.

4 Cãci Domnul iubeºte poporul sãuºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuirec.

5 Sã tresalte de bucurie, în mãrire, credincioºii lui,sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lord.

a Cântecul este numit nou nu pentru cã ar fi mai recent, ci pentru cãeste cântecul escatologic al mântuirii definitive (cf. Ier 31,31; Ez 36,26;Idt 16,13).

Adunarea credincioºilor – sunt israeliþii pioºi, care i-au rãmasfideli lui Dumnezeu ºi tradiþiilor strãmoºilor ºi au luptat alãturi deIuda Macabeul (cf. 1Mac ºi 2Mac), dar în structura psalmului, expre-sia dobândeºte o valoare simbolicã universalã. Este vorba despre toþiaceia care au luptat pentru victoria binelui asupra rãului.

b Lit.: creatorii sãi; este vorba de un plural al excelenþei sau alintensitãþii.

c Expresia indicã mântuirea abundentã ºi completã pe care ceiumili o obþin de la Domnul, aºa încât sã poatã participa cu el lamãrirea regalã a victoriei (cf. Is 60,1.19-20; 61,10).

d Lit.: sã facã sãrbãtoare în aºternuturile lor. Expresia este inter-pretatã în mod variat. Foarte probabil, ar vrea sã fie o aluzie la bucu-ria ºi la lauda fãrã încetare a lui Dumnezeu cel biruitor asupra rãu-lui, care nu trebuie sã se diminueze nici mãcar în timpul nopþii(cf. Ps 63,7-8; Dt 6,7).

6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului;ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lore,

7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilorºi pedeapsã asupra popoarelorf;

8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuriºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier,

9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã;aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii luig.Aleluia!

Este un text limpede ºi dificil, în acelaºi timp. A fostdefinit, asemenea textului din Ez 21, ca „dansul sãbiilor”.Totuºi, psalmul 149, pe lângã coordonate istorice greu destabilit cu precizie, devine o grandioasã celebrare escato-logicã a luptei prezente ºi viitoare, dintre bine ºi rãu, luptãal cãrei sfârºit va fi triumful binelui ºi, deci, al împãrãþieilui Dumnezeu. În ansamblul sãu, psalmul este o cântare asperanþei ºi a bucuriei credincioºilor, care cunosc mizeriaascunsã a nedreptãþii ºi aºteaptã ca Domnul sã-i încoronezepe cei umili cu victorie. Fundalul devine, într-un anumit

e Este indicatã atitudinea pe care trebuie sã o aibã cei fideli: nunumai cã trebuie sã-l laude pe Domnul cu gura, ci ºi prin fapte,colaborând la aceastã bãtãlie împotriva nedreptãþii. Sabia cu douãtãiºuri era arma ofensivã cea mai ucigãtoare ºi periculoasã din tim-pul psalmistului (cf. Jud 3,16; Prov 5,4; Is 41,15).

f Cele douã expresii se referã la realizarea judecãþii lui Dumnezeuasupra naþiunilor care oprimã Israelul ºi luptã împotriva binelui.Aceastã judecatã, deja realizatã de Dumnezeu (cf. Is 34,8; 35,4; 61,2),este cerutã acum de la poporul adevãrat al lui Israel, grupul celorcredincioºi (cf. Zah 9,13-15).

g Credincioºii, acþionând împotriva oricãrei nedreptãþi, nu facaltceva decât sã împlineascã sentinþa deja scrisã împotriva duº-manilor lui Dumnezeu ºi ai poporului sãu.

Judecata care a fost scrisã se referã la oracolele profeticeîmpotriva pãgânilor (cf. Is 13,1–23,34; Ier 46–51; Ez 25,1–32,35;Am 1,3–2,15; Nah 1,4–3,19 ).

PSALMUL 149564

sens, mesianic sau cel al psalmilor împãrãþiei lui Dum-nezeu. În acest sens, poemul nu este numai un apel larãzboiul teocratic ºi un imn rãzboinic de victorie, ci se ali-menteazã din tradiþia luptei escatologice. Unele texte dinVechiul Testament asociazã Israelul la acþiunea de rãzbu-nare a lui Dumnezeu împotriva rãului, iar paradigmarãzboinicã este unul dintre simbolurile clasice ale judecãþiiistoriei, în literatura profeticã, precum ºi în cea apocalip-ticã. Cei drepþi vor colabora cu Dumnezeu la înfrângerearãului ºi la triumful dreptãþii, printr-o angajare militantã,putând, în acest fel, sã participe la însãºi suveranitatea luiDumnezeu. Istoria prezentã, cu luptele sale pentru drep-tate, pregãteºte ºi actualizeazã primele etape ale judecãþiilui Dumnezeu. Perspectiva este aceea a unei escatologiirealizate, în creºtere, în formare, la care drepþii (hasidim)sunt invitaþi sã participe.

Psalmul 149 este, în sintezã, imnul marþial ºi triumfãtoral drepþilor din epoca macabeilor, un imn deschis spre odimensiune escatologicã, pentru care luptele prezente suntvãzute ca parte din marele duel dintre bine ºi rãu, dintreIsrael ºi naþiunile pãgâne. Este probabil ca imnul sã fi fostcântat în contextul unei liturgii din ajunul unei bãtãliiîmpotriva naþiunilor.

Psalmul 149 este o invitaþie insistentã la a se alinia cuDumnezeu în lupta împotriva rãului ºi a nedreptãþilor; esteun apel la a se asocia la lauda ºi la angajarea pe care ceidrepþi o au ca unicã þintã, aceea de a participa la proiectulde pace ºi de iubire pe care Dumnezeu este gata sã-l reali-zeze în istorie.

Tradiþia creºtinã a vãzut în acest psalm, pe lângã îndem-nul adresat credincioºilor, de Cristos ºi de apostoli, sã cele-breze cu o cântare nouã mântuirea manifestatã în NoulTestament, ºi un anunþ al realitãþilor viitoare: odihna ºibucuria promise celor care suferã din cauza numelui sfânt allui Dumnezeu ºi puterea acordatã lor asupra persecutorilor.

PSALMUL 149 565

Acest psalm reveleazã un aspect dublu al misterului Bise-ricii ºi al creºtinilor care trãiesc în aceastã lume: „Gura sãle fie plinã de laudele Domnului; ºi sãbii cu douã tãiºuri sãfie în mâinile lor” (v. 6). Caracteristica Bisericii este aceeade a fi, în acelaºi timp, angajatã în acþiune ºi sârguincioasãîn contemplare, prezentã în lume ºi, totuºi, pelerinã. Deaceea, ne strãduim sã fim, în toate, plãcuþi Domnului:„Îmbrãcaþi-vã cu armura lui Dumnezeu, ca sã puteþi sta înpicioare în faþa înºelãtoriilor diavolului, cãci noi nu avem oluptã împotriva sângelui ºi a trupului, ci împotriva con-ducãtorilor acestei lumi, a întunericului, împotriva duhu-rilor rãului, care sunt în înãlþimi. De aceea, luaþi armuralui Dumnezeu, ca sã vã puteþi împotrivi în ziua cea rea ºi,dupã ce veþi fi învins toate, rãmâneþi în picioare” (Ef 6,11-13).

Împãrþirea: cântarea cea nouã a drepþilor (v. 1-4); acla-maþia rãzboinicã a celor drepþi (v. 5-9).

PSALMUL 149566

PSALMUL 150

Toatã fãptura sã-l laude pe Domnul

1 Aleluia! Lãudaþi-l pe Domnula în lãcaºul sãu sfântb,lãudaþi-l în firmamentul puterii sale.

2 Lãudaþi-l pentru faptele sale minunatec,lãudaþi-l pentru mãreþia sa nesfârºitã.

3 Lãudaþi-l cu sunete de trompetãd,lãudaþi-l cu chitarã ºi harpã.

4 Lãudaþi-l cu timpanee ºi dansuri,lãudaþi-l cu instrumente de suflat ºi coarde.

5 Lãudaþi-l cu cimbale plãcut sunãtoare,lãudaþi-l cu cimbale de veselie.

6 Sã-l laude pe Domnul toatã suflarea!f Aleluia!g

a Lit.: pe Dumnezeu. Dumnezeu este numit printr-un termencomun în întreg Orientul antic, El, ºi de aici se vede aspectul univer-salistic al psalmului. La sfârºitul imnului, Dumnezeu este identificatcu Domnul (Iahve) care s-a revelat Israelului.

b Se face aluzie la templul ceresc, de unde Dumnezeu guverneazãuniversul. În mod implicit, se face aluzie ºi la templul din Ierusalim,locuinþa lui Dumnezeu pe pãmânt.

c Sunt faptele creaþiei ºi ale istoriei mântuirii, amintite de maimulte ori în psalmi.

d Lit.: cu sunet de corn (šopar). Este instrumentul fãcut din coarnede caprã sau de berbec. La origine, era un instrument de chemare larãzboi, iar mai târziu, a devenit un instrument pentru vestirea pãciiºi era folosit ºi în cult.

e Instrumentul aduce aminte de tambur ºi era folosit, mai ales, defemei ºi acompania dansul ritual sau cel de dupã victorie.

f Expresia toatã fãptura este folositã numai pentru om ºiDumnezeu (cf. Gen 2,7; 1Sam 22,16). În Ios 11,11 se referã la om; întimp ce fiinþa umanã are în comun cu animalele duhul, suflarea de

Ultimul psalm din colecþie este o doxologie fastuoasã,solemnã ºi muzicalã, al cãrui „aleluia” pare sã nu se maiopreascã. Poarta de intrare a Psaltirii, psalmul 1, a fost olecþie sapienþialã asupra opþiunii morale fundamentalepentru a putea strãbate Cartea Psalmilor. Firul sonor alpoeziilor a fost mereu atins de lamentaþiuni, de suferinþe,de bucurii puþine ºi de multe lacrimi, de zbuciumul lumii ºichiar de strigãte de bãtãlie. Rugãciunea psalmicã devine,acum, în totalitate, laudã. Aceasta este lecþia despãrþirii dePsaltire. De acum înainte, rugãciunea trebuie sã fie numaiimn, laudã purã, celebrare a gloriei divine, mulþumireadusã lui Dumnezeu pentru faptul cã existã. Ultimulcuvânt al rugãciunii trebuie sã fie întotdeauna aleluia, lafel ca în liturgia cereascã din Apocalips.

Cântarea psalmului 150 nu putea sã nu strãbatã toatãliturgia, meditaþia, bucuria oamenilor Cãrþii, evrei ºicreºtini, pentru care prezenþa în liturgie a cântãrii ºi amuzicii a fost întotdeauna abundentã, somptuoasã ºi glo-rioasã. Cântãreþii ºi muzicienii cultului, dupã cum dã mãr-turie acest psalm, nu sunt concertiºti, ci slujitori ai cultu-lui. Muzica are forþa de a mãri intensitatea rugãciunii, de a

viaþã (ruah), numai omul ºi Dumnezeu au nišmah, semnul cel maistrâns al legãturii dintre ei (cf. Prov 20,27). În v. 6, termenul„suflare” se referã în mod clar la creatura umanã, întrucât Domnuleste obiectul laudei. Totuºi, prin extensiune, ºi lumea animalã(cf. Gen 7,22) este chematã sã-l laude pe Domnul în felul sãu.

Ps 150 este o mare doxologie finalã. Motivele de laudã pe care le-amgãsit în ceilalþi psalmi sunt reluate: puterea ºi mãrirea lui Dum-nezeu, revelate în creaþie ºi în istoria mântuirii. Avem impresia cã psal-mistul vrea sã adune toate vocile pe care le-am ascultat în ceilalþipsalmi: preoþii, care cântã din trâmbiþã (corn, trompetã) (cf. Num 10,8;2Cr 5,12); leviþii, care cântã din harpã ºi chitarã (cf. 2Cr 5,12);femeile ºi tinerele fete, care îºi acompaniazã dansul cu timpanul(cf. Ex 15,20; Jud 11,34); tot poporul, cu instrumente diferite, cu cim-bale plãcut sunãtoare, susþine cântecul. Întregul psalm este conside-rat ca ultimul acord forte al simfoniei psalmilor.

PSALMUL 150568

crea unanimitatea în comunitate, de a da culoare ºi solem-nitate actului de cult. De altfel, muzica, întrucât este cu-vânt ºi gândire, este un mijloc puternic de comunicare cucerul, cu oamenii ºi cu întreaga creaþie. Acþioneazã asupraspiritului oamenilor, asupra forþelor supranaturale, natu-rale ºi preternaturale: „Vorbiþi între voi în psalmi, înimnuri ºi în cântãri sfinte, cântând ºi intonând psalmi îninimile voastre pentru Domnul, aduceþi mulþumiri luiDumnezeu Tatãl întotdeauna ºi pentru toate în numeleDomnului nostru Isus Cristos” (Ef 5,19-20).

„Aleluia” este cântarea cerului prin excelenþã (cf. Ap 19,1-6).Cristos ne-a fãcut pãrtaºi la bucuria acestui cânt, deschi-zându-ne, prin învierea sa, porþile veºniciei.

g LXX pãstreazã un psalm, 151, care este un epilog, apocrif, alPsaltirii. Pentru informare, îl redãm în traducerea Pr. TertulianLanga:

1. Psalm scris anume pentru David, peste numãrul rânduit;când a luptat singur cu Goliat.

Eram cel mai micuþ dintre toþi fraþii mei,la tatãl meu, feciorul cel mai tânãr.Duceam sã pascã turma pe care-o avea tata.

2. Cu mâna mea mi-am fãurit un fluier,din degetele mele s-a înjghebat o harfã.

3. Prin cine va afla aceasta Domnul meu?Chiar Domnul meu e cel ce mã aude.

4. Pe vestitorul sãu, el l-a trimis la mine,m-a luat de lângã turma pe care-o avea tataºi ungere mi-a dat din untdelemnul sãu.

5. Frumoºi ºi mari erau toþi fraþii mei;Stãpânul, totuºi, nu i-a ales pe ei.

6. Purces-am sã-l înfrunt atunci pe filistean,ci el m-a blestemat prin toþi idolii lor.

7. Eu însã i-am smuls spada ºi l-am decapitat,spãlându-i de ocarã pe fiii lui Israel.

PSALMUL 150 569

Pãrinþii Bisericii au considerat exclamaþia aleluia casemnul sensibil al armoniei depline ºi perfecte dintre Bise-rica de pe pãmânt ºi cea din ceruri. Instrumentele muzicaledespre care aminteºte psalmul 150, au oferit pãrinþilorBisericii motivul ºi ocazia pentru înãlþãrile spirituale ºiconsideraþiile cele mai interesante. Dar instrumentul celmai important este omenitatea lui Cristos de la care derivãlauda perfectã adusã lui Dumnezeu. În aceastã perspectivãa interpretãrii, fiecare creºtin este un instrument din careDuhul lui Dumnezeu face sã iasã acorduri minunate.Sfântul Augustin spunea credincioºilor sãi: „Voi sunteþitrompeta, psalterionul, cetera, dansul, instrumentele cucoarde, flautul ºi cimbalul sunãtor, dacã sunteþi bine acor-daþi. Voi sunteþi toate acestea, nimic dezgustãtor, nimictrecãtor, nimic trivial sã nu pãtrundã în gândurile voas-tre”.

Împãrþirea: lauda lui Dumnezeu în univers ºi în istorie(v. 1-2); instrumentele muzicale ºi dansul (v. 3-5); antifonã(v. 6).

PSALMUL 150570

INDICE DE NOTE

Abaddon – 88, eadevãr – 100, cadunarea credincioºilor – 149, aAmalec – 83, damintire – 106, aAmon – 83, c.d.eannot (informaþie muzicalã) – 88, aapã – 124, c; 126, darcã – 78, j; 80, b; 91, a; 93, b; 99, a.d; 132, e.iAron – 110, f.i; 118, bAsaf – 50, aasin – 104, eAsiria – 83, eaºternut picioarelor – 110, d

Babilon – 74, e; 87, cbait (casã, familie) – 127, abanchet – 141, ebarzã – 104, fBasan – 22, fBeniamin – 80, c.fbinecuvântare – 63, a; 67, a; 106, h; 109, d; 115, g; 128, f; 133, eblestem – 109, a.d; 137, gbunãtate – 100, c

cadavru – 88, b; 106, dcâine – 22, gcâmpiile Iaarului – 132, dcântãrile Sionului – 137, dcântec nou – 96, a; 149, acedru – 29, dcerurile cerurilor – 148, ccort –27, c; 83, a; 84, bcrimã – 7, ecunoaºtere – 1, g; 76, a; 100, bcuvântul lui Dumnezeu – 107, c; 143, f

David – 110, h.i; 122, d; 132, adeºertãciune / idolatrie – 4, cdin sânul aurorei – 110, gdoxologie – 150, fdreapta ºi braþul lui cel sfânt – 98, adreptate – 98, b; 99, c; 129, c; 145, dDuhul lui Dumnezeu – 143, gDumnezeul cerului – 136, h

Edom – 83, c; 137, fEfrata – 132, cEgipt – 68, i; 74, e; 78, h; 87, ceu astãzi te-am nãscut – Ps 2, cEufrat – 137, a

faþã – 102, a; 138, bfidelitate – 145, dfiicã – 144, dfilistean – 83, d; 87, cfiul omului – 146, afoc – 97, b; 124, cfrica de Domnul – 111, dfurtunã – 135, e

Ghebal – 83, dgittit (informaþie muzicalã) – 8, agoyim (popoare, neamuri) – 9, c

Hallelul egiptean – 113, aHam – 78, hharpã – 137, cHermon – 42, d; 89, e

idolatrie / deºertãciune – 4, ciertare – 65, c; 130, dinfern – 86, einima zdrobitã – 147, binimã – 17, d; 90, c; 95, finsulã – 72, f; 97, aismaeliþi – 83, cIsrael – 85, a; 87, b; 118, biubire – 103, fIuda – 114, b

INDICE DE NOTE572

îndurare – 100, c; 136, cîngâmfat – 123, dîngeri – 148, bîntâiul-nãscut – 89, gînviere – 116, f

jertfe:hatta’ah (sacrificiu de ispãºire) – 40, bminhah (jertfã de laudã, ofrandã de produse vegetale sau de tãmâie) – 40, b; 96, d; 116, h; 141, a’olah (holocaust) – 40, bzebah (sacrificiu de animale) – 40, b

jertfe umane – 16, ejudecatã – 75, a.c; 76, d; 82, a.b; 94, a.f; 122, d; 130, c; 149, f

Kedar – 120, ckinnôr (instrument cu coarde) – 33, akythara (instrument cu coarde) – 33, a

la dreapta – 110, b; 142, dlegãmânt – 89, a; 110, hlege – 78, c; 81, blimbi înºelãtoare – 5, dlucrãrile lui Dumnezeu – 78, e; 92, b; 96, b; 103, e; 105, f; 135, f;

139, g; 150, c

m-ai scos în larg – 4, bmahalat (informaþie muzicalã) – 53, amare – 104, g; 107, dmaskil (a învãþa) – 32, amaºal (învãþãturã) – 78, amãrturie – 78, cmãslin – 128, dmâna lui Dumnezeu – 139, cmântuieºte-mã de sânge – 51, gmântuire – 67, c; 76, d; 87, d; 96, a; 97, a; 98, b; 149, cMelchisedec – 110, jMesia – 110, gMeºek – 120, cmictam (informaþie muzicalã) – 16, aminune – 71, aMisar – 42, d

INDICE DE NOTE 573

Moab – 83, c.dmoarte – 116, d.f.iMoise – 106, c.e.fmonºtrii mãrii – 148, e

Behemot – 74, e; 89, cLeviatan – 74, e; 89, c; 104, gRahab – 87, c; 89, cTanin – 89, c

moºtenire – 16, f; 74, b; 79, a; 125, d

nebel (psalterion) – 33, anebunie – 69, dnor – 104, b

odihnã – 23, cOfir – 45, gOreb – 83, h

partea mea – 142, epãcat – 19, c; 106, bpãmânt – 104, dpãstor – 80, apâine – 105, dpedeapsã – 89, h; 103, a; 106, bpiatrã unghiularã – 118, hPinhas – 106, eplante:

aloe – 45, fcasia – 45, fiarbã – 129, eisop – 51, emir – 45, fsmirnã – 45, f

popor – 102, d.e; 117, aporþile cetãþii – 147, eporþile dimineþii ºi ale serii – 65, dpotirul mântuirii – 116, gpreot – 110, i.j; 115, f; 118, jprivirea lui Dumnezeu – 138, b; 139, apsalterion – 33, aputere – 112, b; 117, b

INDICE DE NOTE574

rãrunchi – 139, fregalitate – 96, e; 99, a; 110, c.e.lregatul lui Israel – 72, dretribuþie – 125, erouã – 133, drugãciune – 1, b; 88, f; 95, a; 104, h; 105, a; 106, b.c; 123, b;

135, b; 141, b.d; 142, a

Saba – 72, fSalem – 76, bsanctuar / sfânta – 46, dsãbii cu douã tãiºuri – 149, esãgeatã – 91, bsceptru – 110, fselah (pauzã) – 3, asetea de Dumnezeu – 143, esfânta / sanctuar – 46, dsfinþii ºi cei puternici – 16, dSihem – 60, cSion – 42, d; 46, c; 76, b; 87, b; 99, d; 110, e; 129, dslujitori ai Domnului – 113, b; 134, a; 144, csorþi – 16, gstea – 147, csterilitate – 113, estrigãt – 5, aSucot – 60, csuflet – 143, b

ºeol – 88, c.e; 94, g; 103, b; 107, b; 116, d; 142, e

Tabor – 89, eTarºiº – 48, a; 72, ftemplu – 27, b; 46, c.d; 69, h; 74, c.d; 78, i; 79, b; 84, e; 85, c;

91, a; 93, b; 95, a; 99, d; 110, e; 118, i; 150, bTigru – 137, atoatã fãptura – 150, fTora – 1, atradiþie – 78, btreptele altarului – 118, l

Þalmuna – 83, hþarã – 105, i

INDICE DE NOTE 575

untdelemn – 92, d; 133, b; 141, fureche – 40, c

Valea Plângerii – 84, evânt – 148, fviþã de vie – 128, d

Yedutun – 39, ayonat elem rehoquim (informaþie muzicalã) – 56, a

Zebah – 83, hZeb – 83, hZif – 54, a

INDICE DE NOTE576

PROPUNERI DE FOLOSIRE A PSALMILOR ÎN RUGÃCIUNE

Pentru a-l lãuda pe DumnezeuPsalmii 8, 9, 19, 26, 29, 30, 33, 34, 35, 40, 44, 45, 47, 48, 50, 54,57, 63, 65, 66, 67, 68, 69, 71, 73, 74, 76, 89, 92, 95, 96, 98, 99, 100,101, 103, 104, 105, 108, 111, 113, 115, 117, 118, 134, 135, 136,139, 141, 145, 146, 148, 149, 150.

Pentru a-i mulþumi lui DumnezeuPsalmii 4, 9, 18, 22, 23, 26, 28, 30, 34, 40, 52, 54, 56, 66, 69, 75,86, 100, 103, 107, 111, 115, 116, 118, 124, 136, 138.

Pentru a cere ajutorul lui DumnezeuPsalmii 3, 5, 6, 7, 9, 12, 13, 18, 22, 26, 27, 28, 31, 35, 39, 40, 41,44, 52, 54, 55, 56, 59, 60, 62, 64, 66, 69, 70, 71, 74, 77, 79, 80, 85,86, 88, 102, 120, 123, 137, 140, 141, 142, 143, 144.

Pentru a-i cere iertare lui DumnezeuPsalmii 25, 32, 38, 39, 40, 41, 51, 65, 69, 79, 85, 90, 106, 130, 143.

Pentru a exprima încrederea în DumnezeuPsalmii 3, 4, 5, 6, 7, 9, 11, 12, 13, 14, 17, 18, 20, 23, 26, 27, 28, 31,32, 33, 37, 38, 39, 44, 46, 52, 53, 54, 56, 59, 60, 61, 62, 71, 79, 80,84, 88, 91, 94, 108, 112, 115, 116, 118, 121, 123, 124, 125, 126,127, 131, 139, 140, 141, 142, 143, 144.

În momente de boalãPsalmii 6, 22, 38, 39, 41, 88, 102, 115.

Pentru rãposaþiPsalmii 13, 16, 130.

Rugãciune de dimineaþãPsalmii 5, 53, 57, 92.

Rugãciune de searãPsalmii 4, 16, 31, 86, 88, 91, 130, 134, 143.

Pentru timpul AdventuluiPsalmii 24, 25, 80.

Pentru sãrbãtoarea CrãciunuluiPsalmii 2, 15, 24, 72, 85, 89, 98, 132.

Psalmii „penitenþiali”Psalmii 6, 32, 38, 51, 102, 130, 143.

PROPUNERI DE FOLOSIRE A PSALMILOR ÎN RUGÃCIUNE578

INDICE DE PSALMI

1 Fericit omul care nu umblã dupã sfatul celor rãi2 Pentru ce se frãmântã neamurile3 Doamne, cât de mulþi sunt vrãjmaºii mei!4 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi,5 Pleacã-þi urechea la cuvintele mele, Doamne!6 Doamne, în mânia ta nu mã mustra7 Doamne, Dumnezeul meu, în tine mi-am pus speranþa8 Doamne, Dumnezeul nostru

cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul!9 (9 A) Te voi lãuda, Doamne, din toatã inima

10 (9 B) Pentru ce, Doamne, stai departe11 (10) În Domnul îmi gãsesc refugiul12 (11) Mântuieºte-mã, Doamne, cãci nu mai este nici un drept13 (12) Pânã când, Doamne, mã vei uita cu totul?14 (13) A spus nebunul în inima sa: „Nu este Dumnezeu!”15 (14) Doamne, cine va locui în cortul tãu?16 (15) Pãzeºte-mã, Dumnezeule, pentru cã mã încred în tine17 (16) Ascultã, Doamne, dreptatea mea18 (17) Te iubesc, Doamne, tãria mea19 (18) Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu20 (19) Sã te asculte Domnul în ziua necazului21 (20) Doamne, regele se veseleºte de puterea ta22 (21) Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit?23 (22) Domnul este pãstorul meu24 (23) Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el25 (24) Cãtre tine, Doamne, înalþ sufletul meu26 (25) Fã-mi dreptate, Doamne27 (26) Domnul este lumina ºi mântuirea mea28 (27) Cãtre tine strig, Doamne29 (28) Aduceþi Domnului, fii ai lui Dumnezeu30 (29) Te preamãresc, Doamne, pentru cã m-ai eliberat31 (30) Doamne, în tine mã încred, sã nu fiu dat nicicând de ruºine32 (31) Fericit este omul cãruia i s-a iertat fãrãdelegea33 (32) Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul34 (33) Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp35 (34) Judecã-i tu, Doamne, pe cei care mã judecã36 (35) În adâncul inimii celui nelegiuit ºuºoteºte pãcatul37 (36) Nu-i invidia pe cei care fac rãul

38 (37) Doamne, sã nu mã mustri în mânia ta39 (38) Mi-am zis: „Voi veghea asupra cãilor mele”40 (39) Cu dor l-am aºteptat pe Domnul41 (40) Fericit este acela care se îngrijeºte de cel sãrman42 (41) Cum doreºte cerbul izvoarele de apã43 (42) Judecã-mã, Dumnezeule, ºi apãrã-mi cauza44 (43) Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit45 (44) Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase46 (45) Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu ºi putere47 (46) Toate popoarele, bateþi din palme48 (47) Mare este Domnul ºi vrednic de toatã lauda49 (48) Ascultaþi aceasta, voi toate popoarele50 (49) Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, vorbeºte51 (50) Ai milã de mine, Dumnezeule52 (51) De ce te lauzi cu rãutatea53 (52) A spus nebunul în inima sa: „Nu este Dumnezeu!”54 (53) Dumnezeule, pentru numele tãu, mântuieºte-mã55 (54) Pleacã-þi urechea, Dumnezeule, la rugãciunea mea56 (55) Ai milã de mine, Dumnezeule,

cãci m-a cãlcat în picioare omul57 (56) Ai milã de mine, Dumnezeule, ai milã de mine58 (57) Oare cu adevãrat proclamaþi dreptatea59 (58) Dumnezeul meu, elibereazã-mã de duºmanii mei60 (59) Ne-ai alungat, Dumnezeule, ne-ai împrãºtiat61 (60) Ascultã, Dumnezeule, strigarea mea62 (61) Numai în Dumnezeu îºi aflã odihna sufletul meu63 (62) Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu64 (63) Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele65 (64) Þie þi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion66 (65) Înãlþaþi lui Dumnezeu cântãri de bucurie67 (66) Dumnezeu sã aibã milã de noi ºi sã ne binecuvânteze68 (67) Dumnezeu se ridicã, vrãjmaºii lui se risipesc69 (68) Mântuieºte-mã, Dumnezeule, cãci apele mi-au ajuns pânã la gât!70 (69) Dumnezeule, vino în ajutorul meu71 (70) În tine, Doamne, îmi gãsesc scãparea72 (71) Dumnezeule, dãruieºte regelui judecãþile tale73 (72) Cât de bun este Dumnezeu cu Israel74 (73) De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna?75 (74) Îþi mulþumim, Dumnezeule76 (75) Dumnezeu este cunoscut în Iuda77 (76) Îmi îndrept glasul spre Domnul ºi strig

INDICE DE PSALMI580

78 (77) Ia aminte, poporul meu, la învãþãtura mea79 (78) Dumnezeule, popoarele pãgâne au nãvãlit în moºtenirea ta80 (79) Pãstor al lui Israel, ascultã81 (80) Tresãltaþi de bucurie în Dumnezeu, ajutorul nostru82 (81) Dumnezeu s-a ridicat în dumnezeiasca adunare83 (82) Dumnezeule, sã nu taci, sã nu rãmâi mut ºi nemiºcat84 (83) Cât de plãcute sunt lãcaºurile tale, Domnul oºtirilor!85 (84) Doamne, tu ai fost binevoitor cu þara ta86 (85) Pleacã-þi, Doamne, urechea ºi rãspunde-mi87 (86) Întrucât temeliile sale sunt pe munþii cei sfinþi88 (87) Doamne, Dumnezeul mântuirii mele89 (88) Îndurãrile Domnului în veci le voi cânta90 (89) Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu91 (90) Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt92 (91) Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul93 (92) Domnul stãpâneºte îmbrãcat în maiestate94 (93) Dumnezeule, care faci dreptate, Doamne95 (94) Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului96 (95) Cântaþi Domnului un cântec nou, cântaþi 97 (96) Domnul stãpâneºte, sã se bucure pãmântul98 (97) Cântaþi Domnului un cântec nou, pentru cã99 (98) Domnul stãpâneºte: sã tremure popoarele100 (99) Strigaþi de bucurie cãtre Domnul,101 (100) Voi cânta bunãtatea ºi dreptatea102 (101) Doamne, ascultã rugãciunea mea103 (102) Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul104 (103) Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul105 (104) Lãudaþi-l pe Domnul, preamãriþi numele lui106 (105) Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun107 (106) Preamãriþi-l pe Domnul pentru cã este bun108 (107) Gata e inima mea, Dumnezeule109 (108) Dumnezeul laudei mele, sã nu taci110 (109) Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu111 (110) Îl voi preamãri pe Domnul din toatã inima112 (111) Fericit este omul care se teme de Domnul113 (112) Lãudaþi, slujitori ai Domnului114 (113 A) Când a ieºit Israel din Egipt115 (113 B) Nu nouã, Doamne, nu nouã116 (114-115) Îl iubesc pe Domnul,

pentru cã ascultã glasul rugãciunii mele117 (116) Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile

INDICE DE PSALMI 581

118 (117) Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun119 (118) Fericiþi sunt cei neprihãniþi pe cale120 (119) În strâmtorarea mea am strigat cãtre Domnul121 (120) Îmi ridic ochii spre munþi ºi mã întreb122 (121) M-am bucurat când mi s-a spus123 (122) Cãtre tine îmi ridic ochii124 (123) De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã125 (124) Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului126 (125) Când Domnul i-a întors pe locuitorii Sionului din robie127 (126) Dacã Domnul n-ar zidi casa128 (127) Fericiþi toþi cei care se tem de Domnul129 (128) Încã din tinereþe, de multe ori, m-au prigonit130 (129) Dintru adâncuri131 (130) Doamne, eu nu am o inimã îngâmfatã132 (131) Aminteºte-þi, Doamne, de David133 (132) Iatã cât de bine ºi cât de plãcut este134 (133) Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul135 (134) Lãudaþi numele Domnului136 (135) Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun137 (136) Pe malurile râurilor din Babilon138 (137) Te laud, Doamne, din toatã inima139 (138) Doamne, tu mã observi de aproape ºi mã cunoºti140 (139) Scapã-mã, Doamne, de omul rãu141 (140) Strig cãtre tine, Doamne142 (141) Cu glasul meu strig cãtre Domnul143 (142) Doamne, ascultã rugãciunea mea144 (143) Binecuvântat sã fie Domnul, stânca mea145 (144) O Dumnezeule, regele meu, vreau sã te preamãresc146 (145) Laudã, suflete al meu, pe Domnul!147 (146-147) Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã frumos este148 Lãudaþi-l pe Domnul din ceruri149 Cântaþi Domnului un cântec nou150 Lãudaþi-l pe Domnul în lãcaºul sãu sfânt

INDICE DE PSALMI582

PRESCURTÃRI

LXX – SeptuagintaTM – Textul masoreticVg – VulgataNVg – Nova VulgataSC – Sacrosanctum concilium

PSALMUL584

PSALMUL 585

PSALMUL586

PSALMUL 587

PSALMUL588

PSALMUL 589

PSALMUL590

PSALMUL 591

PSALMUL592

PSALMUL 593

PSALMUL594

PSALMUL 595

PSALMUL596

PSALMUL 597