PROZA SIMBOLISTĂ

Tuș Sorina

Grupa 10,Seria II,An II

Romȃnă-Franceză

BIBLIOGRAFIE

1. Adrian Marino, Opera lui Alexandru Macedonski, Buc., E.P.L., 1967

2. Beşteliu, Marin, Al. Macedonski şi complexul modernităţii, Craiova, Editura Scrisul

Românesc, 1984

3. Emil Manu, Ion Minulescu şi conştiinţa simbolismului românesc, ediţia a doua,

Buc., Curtea Veche, 2001

4. Alexandru Melian,Traian Demetrescu,Craiova,Scrisul Românesc,1983

5. C.D.Papastate,Traian Demetrescu,Buc.,E.P.L.,1967

Proza simbolistă a avut o receptare mult mai proastă ca poezia. Împotriva prozei s-au

unit grupul Convorbirilor literare şi cel al Vieţii româneşti. Orice fel de literatură care nu punea

probleme morale era respinsă. Proza simbolistă iese din cadrele socialului şi ruralului ,foloseşte

un limbaj urban. Aceasta nu se îndepărtează de faptul divers, nu s-a desprins suficient de

gazetărie, ca imaginaţie şi discurs.

Printre poeţii simbolişti care au scris şi proza îi putem enumera pe Alexandru

Macedonski, Ion Minulescu, Traian Demetrescu. În proza acestora se regăseşte o temă comună, şi

anume iubirea. Proza se caracterizează prin polaritate, având aceeaşi structură sentimentala şi

lirică ca şi poezia.

Macedonski are o structură romantică. Proza lui este poetică, descriptivă, de esență

subiectivă și memorialistă. În tinereţea sa scrie două tipuri de proză, care sunt aparent

contradictorii: proza memorialistică (inspirată din literatura paşoptistă şi postpaşoptistă) şi

poemul în proză (proză lirică de scurtă dimensiune,cu fraze construite pe principii poematice).

Autorul preluase formula poemului în proză de la simboliştii francezi contemporani. În proza

memorialistică, în mijlocul relatării, firul relatării se întrerupe brusc pentru a se intercala

istorisirea romantică. În proza de maturitate introduce tehnica impresiei coloristice globale şi a

peisajului dinamic.

În structura sa, Minulescu nu este un prozator. La el limbajul e golit de semnele

neobiectivităţii. Abordează tematica individului inadaptat într-un oraş de provincie. Autorul

scoate relaţia sat-oraş din cadrele antagoniste în care o pusese sămănătorismul.

Vizionară, proza lui Traian Demetrescu reprezintă un exerciţiu de atitudine umanitară.

Schiţând contrastul izbitor dintre bogăţie şi mizerie, scriitorul îşi exprimă compasiunea pentru

suferinţa oamenilor care se luptă cu viaţa. Contrastele realităţii îl revoltă şi îl îngrozesc. Cu

aceeaşi pasiune cu care apără cauza celor umili împotriva nedreptăţilor sociale dezaprobă

discriminările rasiale. Tonul este detaşat, puţin autoironic, stilul indirect liber, dialogul vioi şi

caracterizant. Propria biografie devine obiectul predilect de reprezentare. Povestind viaţa eroilor

săi, Demetrescu surprinde aspecte ale unei lumi în plină transformare, aşa cum era cea din ţara

noastră în a doua jumătate a secolului trecut.

Macedonski este autorul primului poem în proză propriu-zisă din literatura română:

Cei doi îngeri (1873). În nuvela lirică (Între coteţe, Zi de august, O noapte în Sulina) proza

simbolistă se îmbină cu filonul autohton. Peisajul metaforic şi dinamic reprezintă prima constantă

a tehnicii macedonskiene. Pentru prima dată descripţia de natură relevă mişcarea.

În Cartea de aur, peisajul se încarcă cu intensă viaţă interioară. Ornamentul preţios este a doua

componentă a artei macedonskiene. Elementul verbal este foarte important în descrierile

simboliste. Metonimia ia aspect muzical: obiectele din Casa cu numarul 10 se grupează în

virtutea aceluiaşi principiu al alăturării fortuite. Ideea de muzeu se insinuează încă din titlu (casa

identificată doar prin număr,ca eticheta de pe un exponat).

Volumul Casa cu geamurile portocalii al lui Minulescu cuprinde naraţini agreabile, cu

teme enigmatice. Locuinţa e tipic simbolistă în naraţiunea care dă şi titlul volumului. Personajele

sunt de asemenea simboliste. Misterul ce domnea între zidurile acelei clădiri intriga toată

mahalaua,dar dispare când oamenii află că stăpânul e nepotul reginei Angliei, şi astfel toţi devin

mândri de această vecinătate princiară. Finalul e neaşteptat:stăpânii enigmatici dau foc casei şi o

părăsesc. Istoria e povestită de o bătrână, totul fiind un joc epic, un joc de impresii obsesiv

cromatice. Absenţa cromaticului nu ne lasă să conturăm personaje, ci numai medii epice

simboliste. Portretul prinţului B. din naraţiunea Spovedania unui om putredeste livresc, aşa cum

sunt de obicei portretele în proza simbolistă. În Viaţa românească volumul e considerat un

produs hibrid, poetul fiind acuzat de excentricitate ca şi în pozie.

Volumul Măşti de bronz şi lampioane de porţelan ilustrează, prin caracterul său de jurnal livresc,

trecerea de la pozie la proză, de la notaţia poetică prozaizată la însemnarea narativ-lirică.

Călinescu consideră nuvelele din volumul Cetiţi-le noaptea nişte mistificaţii,pline mai mult de

enormităţi decât de mister, iar titlul volumului îi pare tenebros. În acest volum scriitorul

descoperă ca sursă a prozei sale fantasticul. Fantasticul minulescian nu cultivă fantasticul morbid,

ci doar un fel de straniu, ipostază plasată între gotic şi ironic.

Biografia interioară reprezintă o sursă de inspiraţie pentru Demetrescu. Un exemplu

ilustrativ îl reprezintă jurnalul de vacanţă Intim (1892). Este scris într-un colţ de natură liniştit,

departe de lume, unde omul încearcă să se regăsească. Jurnalul cuprinde perioada cuprinsă între 5

mai şi 5 iulie, însumează 19 episoade, corespunzătoare unui număr identic de zile. Se observă

atitudinea de izolare a scriitorului pentru că în acea perioadă era bolnav. Elementul intim domină.

Se remarcă analiza psihologică, autorul analizându-şi stările sufleteşti, punându-şi întrebări şi

căutând răspunsuri. Conţinutul însemnărilor este determinat de impresiile acumulate, de lecturile

făcute, de evenimentele petrecute sau de stările afective, dar nu este un jurnal de însemnări

zilnice. Întâmplările, tablourile se combină cu mărturisiri, meditaţii şi portrete.

Nuvelele sunt dominate de lirismul confesiv-meditativ. Pădurea din Solca este o

meditaţie poematică pe tema ecourilor interioare generate de farmecul pădurii. În proza obiectivă

personajele se definesc prin limbaj, acţiune şi concepţie, aşa cum se întâmplă în Artă şi

artă,Fluture, Rugăciunea. Nuvela postumă La răsăritul lunii este una dintre cele mai apreciată,

de unde reiese abilitatea compoziţională a autorului, autenticitatea introspecţiei psihologice,

echilibrul şi concizia. În Rugăciunea surprinde cu autenticitate psihologia lumii rurale.

Pentru romanul Thalassa, Macedonski se inspiră din proza simbolistă franceză. Cu acest

roman, autorul deschide un nou orizont prozei, fiind un amestec de poem simbolic și roman liric.

A fost conceput în limba română în l890 dar reluată în limba franceză si publicată la Paris în

1906 sub titlul Le Calvaire de feu. Thalassa trăieste izolat - pe insula serpilor, într-un teritoriu al

naturii primare aventura iubirii totale pentru Caliope. Eroul este obsedat de ideal, de absolutul

erotic.Acesta ȋși creează o lume numai a lui. Ȋși sugrumă iubita ȋntr-un moment de furie, din

oroare de a-și fi sfărȃmat idealul. Cu ajutorul luminii insula dobândeşte calitatea de spaţiu

simbolic prin rafinarea imaginilor şi acutizarea senzaţiilor. Insula este de asemenea şi un spaţiu

mitic. Iubirea dintre Thalassa şi Caliope se revendică din ideea vechiului mit al androginului, iar

retragerea cuplului pe insulă se identifică parţial cu mitul vârstei de aur. Insulei Şerpilor cuprinde

trei locuri cu funcţie simbolică: farul (ghid, lumină călăuzitoare a navelor pe ape), casa paznicului

de far (refugiu pentru Thalassa), peştera a cărei intrare se deschide şi la sfârşit se închide

miraculos. Eroii sunt ei înşişi simboluri: Thalassa al setei de absolut, Caliope al atractiei

pământesti.

Primul roman publicat de Ion Minulescu se numeşte Roşu, galben şi albastru. Romanul

se deosebeşte de proza sa de început prin faptul că se apropie de actualitatea vremii sale. Ca

tematică este o carte de război. Mircea Băleanu reuşeşte în urma intervenţiilor să fie mobilizat la

cenzura militară, pentru a scăpa de front. Înainte de ocuparea Bucureştiului obţine detaşarea la

Iaşi. Eroul are numai aventuri comune cu femei banale şi prozaice. Cinic şi sentimental se

împarte între cucerirea unui eroism fals şi cucerirea inimii femeilor.

Corigent la limba română este cel mai închegat roman al scriitorului. Romanul este

autobiografic, cuprinzând adolescenţa elevului Minulescu, mediul piteştean unde a studiat,

amintirile din Slatina, perioada pariziană, întoarcerea în ţară, debutul în cafeneaua Kubler,

plecarea ca funcționar la Constanţa, în 1906. Personajele nu sunt bine conturate, nu au

individualitate de personaje epice. Singurul personaj este Minulescu, romanul reprezentând un

autoportet psihologic. Acţiunea din roman precede din punct de vedere biografic materia epică a

primului roman. Corigent la limba română este o sursă documentară privind adolescenţa

scriitorului şi formaţia sa pariziană. Romanul e o satiră socială îndreptată împotriva moravurilor

interbelice din domeniul culturilor şi al artelor.

Ultimul roman publicat Trei şi cu Rezeda patru e o carte experimentală. Autorul

compară experimentele a două şcoli literare: proza simbolistă franceză şi teatrul expresionist

german. Rezeda este o femeie frumoasă şi libertină care nefericeşte patru bărbaţi, dintre care trei

mor în accidente. Substanţa narativă a romanului constă în spovedaniile Rezedei. Autorul a

intenţionat să creeze patru tipuri de eroi moderni: femeia, amantul, gelosul, îndrăgostitul.

Primul roman, Iubita apare în 1895 şi este mai mult o povestire autobiografică decât un

roman, care narează un episod erotic din viaţa eroului. Personajul central este Emil Codrescu, un

tânăr sărac, inadaptat, cu o viziune sceptică asupra lumii, date care definesc personalitatea

autorului. Iubita are o compoziţie liniară, universul uman fiind sărac, atât numeric, cât şi calitativ.

Pas cu pas se poate urmări desfăşurarea vieţii autorului. Emil Codrescu, îndrăgostit de Maria

suferă,învins de prejudecăţile societăţii în care trăieşte. Este specific epocii ca iubirea sinceră a

lui Codrescu să fie sacrificată pentru o căsătorie convenţională, judecat de tatăl Mariei în funcţie

de ceea ce reprezintă în ierarhia socială.

În romanul postum Cum iubim este reprezentată viaţa burgheză, iar sentimentul de

iubire este confundat cu setea de ideal şi de absolut. Romanul e structurat de asemenea în jurul în

jurul motivului erotic,punând problema atitudinii faţă de dragoste. Nestor Aldea se află în

căutarea unei iubiri ideale, dar totul se sfârşeşte cu un eşec. Când îşi dă seama că Irena reprezintă

doar aparent întruparea idealului său feminin, eroul renunţă la iubirea acesteia, deşi ea părea

sinceră. Aldea aşteaptă din partea femeii iubite gestul sublim al Norei din piesa lui Ibsen. Soţia

milionarului nu mai este însă tânăra rătăcită ân pădure, care îi mărturisise că ar putea deveni o

Noră. Deşi îl iubeşte pe Aldea, nu este capabilă să renunţe la poziţia socială dobândită.

Sensibilitatea lui Nestor, firea lui de artist, înclinaţia spre reverie şi fantezie, lipsa de atracţie către

viaţa mondenă, setea de absolut se află în contrast cu înclinaţia Irenei spre viaţa mondenă, spre

strălucire şi bogăţie. Ca şi Emil Codrescu, Nestor Aldea e un sentimental cu multiple înclinaţii

artistice. Nu este un personaj viu, real, ci mai degrabă umbra sufletului autorului.

Erotica joacă un rol esenţial ȋn proza simbolistă, e o temă aleasă pentru a ieşi din cadrele

înguste ale prozei de la 1900. Proza de factura simbolistă propune un început de analiza

psihologică, în comparaţie cu proza de la 1900 care surprindea numai aspecte din realitate.

Determinarea exterioară devine interioară, iar personajul îşi conduce singur destinul.