Vasile AlexandraClasa a XI-a Filo

Proza filosofic a luiSeneca

Stoicismul este o școală filosofică fondată în Atena de Zenon din Citium (Kition) în jurul anului 300 a.Chr., în perioada elenistică a istoriei antice. Numele derivă de la un portic cu coloane, stoa poikile (gr.: portic zugrăvit), decorat de pictorul Polygnotos cu aspecte de la distrugerea Troiei, luptele Atenienilor cu Amazoanele și bătălia de la Marathon. Aici își ținea lecțiile Zenon și aveau loc discuțiile cu discipolii săi.

Ce este stoicismul?

Ce este stoicismul?

Stoicismul s-a dezvoltat ca o reacție împotriva epicurismului (doctrina morala bazata pe fericirea desavarsita), având originea în filosofia cinică fondată de Antisthene, un discipol al lui Socrate. Învățătura centrală a stoicismului este morala derivată din însăși legile naturii. Acceptarea acestei evidențe compensează durerea și nefericirea, împacă binele cu răul, viața cu moartea. O altă trăsătură constă în recomandarea iubirii față de oricare alte ființe.

În logică sunt cuprinse gramatica, retorica și dialectica, urmând în esență principiile logicei lui Aristotel, la care se adaugă o teorie asupra originii cunoașterii și criteriilor adevărului. În concepția stoicilor, orice cunoaștere ajunge la nivelul conștiinței (spiritului) prin mijlocirea simțurilor.

FILOZOFIA STOICA - Logica

Teza fundamentală rezidă în afirmația profund materialistă, după care „nu există nimic imaterial”, afirmație derivată din teoria stoică asupra cunoașterii pe baze sensoriale. Lumea este una singură, nu se mai admite dualismul materie-spirit din filosofia lui Platon, lumea n-ar fi posibilă dacă n-ar fi alcătuită din aceeași substanță. Corpul și spiritul, Dumnezeu și lumea, reprezintă perechi, în care fiecare acționează unul asupra altuia.

FILOZOFIA STOICA – Fizica

Etica dezvoltată de Stoa derivă din principiile proprii ale fizicei: universul este guvernat de legi absolute care nu admit excepții, iar esențialul naturii umane este rațiunea. Aceste principii se sumează în celebra maximă: „Trăiește în acord cu natura!”. Din această formulă derivă noțiunea de virtute, cu cele patru aspecte cardinale: înțelepciunea, curajul, dreptatea și temperanța.

FILOZOFIA STOICA – Etica

Seneca sau Seneca cel Tânăr a fost filosof stoic roman, preceptor al împăratului Nero, a ocupat și funcții în administrația Imperiului.

Seneca a fost adus la Roma din fragedă copilarie, sub îngrijirea devotată a unei admirabile mătuși, soția unui viitor guvernator al Egiptului. Ca tânăr discipol, Seneca va admira mai mulți dascăli greci și latini. Cel mai prețuit dintre acești "directori de conștiință" va fi stoicul Attalus. Arta cuvântului și talentul pedagogic ale lui Attalus vor fi recunoscute chiar și de severul conservator Seneca tatăl, care nu-i iubea pe filosofi și acorda atenție mai ales retoricii.

Lucius Annaeus Seneca4 î.Hr. – d. 65 d.Hr.

Datorita izgonirii lui Attalus, va lua decizia de a părăsi Capitala Imperiului. A plecat în Egipt, unde putea să fie apărat de mătușa sa, sora Helviei, și de soțul ei, guvernator al Egiptului. Va rămâne acolo, la Alexandria, până în anul 31 d.Hr.

Din voluminoasa sa operă este de reținut morala sa apropiată de cea a stoicilor, dezvoltată în Questiones naturales. Se opune lui Cicero, pentru care viața socială și datoria de cetățean se aflau pe primul loc. Înțelepciunea consta în a-și cultiva voința de a-și găsi fericirea în virtute, și nu în hazardul bogăției materiale. Originalitatea lui Seneca stă în pătrunderea cu care a surprins viciile și relele contemporanilor săi, stă în locul acordat milei și omeniei față de sclavi, de gladiatori.

Lucius Annaeus Seneca

Ideile sale au făcut ca el să fie consultat nu numai de filosofi, ci și de Părinții Bisericii și de moraliștii creștini.

Seneca avea acelasi punct de vedere ca si Panaetius. Seneca considera credinta poporului in zei ca fiind o alegorie. De aceea el distinge doi Jupiteri, unul al credintei populare, care este cinstit pe Capitoliu, si altul care este identic cu Ratiunea lumii. Dealtfel, pentru Seneca, in afara de cel mai mare zeu, el mai crede ca si planetele sunt zei.

Atat Seneca cat si Marc Aureliu au transformat credinta religioasa a poporului intr-o conceptie filozofica superioara. Pentru acestia spiritele bune nu-si duc existenta in afara omului, ci in interiorul acestuia.

Lucius Annaeus Seneca

Seneca zice : "In noi se afla un spirit, care nu poate sa fie neluat in seama, observatorul faptelor noastre bune si rele, pazitorul nostru. Asa cum il tratam noi pe acesta, asa ne trateaza si el pe noi". Acesta este eul nostru mai bun, eul ideal.

A avut o carieră agitată, care a inclus și exilul în Corsica pentru adulter cu Iulia Livilla, nepoata împăratului Claudius. Întorcându-se din exil, a fost preceptorul lui Nero. Acesta, devenind împărat, l-a implicat în conjurația lui Pison și i-a poruncit să-și ia viața. Seneca și-a tăiat venele fără nici o tresărire. Sinuciderea către care a fost împins a oferit un model celebru de stoicism în acțiune.

Lucius Annaeus Seneca

Opera lui Seneca cuprinde dialoguri, 124 scrisori şi 9 tragedii. Stoa a fost cel mai influent curent în filosofie în timpul imperiului roman, înainte ca învataura creştina sa devina religie de stat. În filosofia stoica, etica ocupa locul preponderent, în slujba careia se afla logica şi fizica. Consolatiile (Consolationes) reprezint un gen literar aparte, care se adreseaza atât publicului, cât şi destinatarului propriu, pe care filosoful se starduieşte sa-l consoleze aducându-i argumente care l-ar putea convinge ca moartea nu este de temut sau ca fora spiritului trebuie pastrat în toate împrejurarile pe care nile impune destinul.

Proza lui Seneca si stoicismul

Aşadar, Seneca a fost un mare scriitor, nu trebuie să-l considerăm ca fiind un filosof care a scris şi poezie, ci dimpotrivă un mare poet şi filosof. În opera sa abundă alegoriile caredezvăluie tulburările sufleteşti, paradoxuri etc. Interesant e că Seneca interacţionează oarecum cu cititorul, unii dintre cititori având nevoie de pedagogia lui, alţiifiind dezorientaţi, perturbaţi de la modul lor obişnuit de viaţă, fiindcă autorul impunea ostrategie de viaţă care preconiza fericirea chiar şi în cele mai dificile momente.

Cel mai adesea recurge la lexicul filosofiei stoice. Precum Cicero, Seneca foloseştecalculul lingvistic, dar acesta din urmă încearcă să se apropie pe cât posibil de înţelesul grecesc al cuvintelor.În concluzie putem afirma că Seneca se depărtează de stilul clasic, deşi vocabularul nueste atât de modern, ba mai mult, sunt folosite chiar şi arhaisme.

Proza lui Seneca si stoicismul

• www.wikipedia.ro • www.crestinortodox.ro

Sursa