Provocarile agribusiness-ului in RomaniaVioleta Niculae, Innovation Manager, KWS Seminte

In sens larg, agribusiness-ul cuprinde activitatile care confera agriculturii resursele necesare situate in amonte de agricultura (input-urile), cat si activitatile din aval, adica prelucrarea/procesarea, distributia si comercializarea produselor agroalimentare.Suprafata agricola a Romaniei insumeaza in prezent 13,3 milioane de hectare, din care teren arabil 9,4 milioane de hectare. Ca o particularitate interesanta, Romania se afla in topul tarilor europene, cu peste 700.000 de hectare vandute investitorilor straini, cele mai mari terenuri fiind detinute de investitorii italieni (24,29% din totalul terenurile cumparate).

In ultimii ani, datorita expansiunii sistemelor mari de management (concerne, holding-uri etc), practic, intre sistemul agroalimentar propriu-zis (agricultura- industrie alimentara) si agribusiness nu se mai pot face delimitari precise. Au aparut mari concerne care opereaza atat in aval si amonte de agricultura, cat si in sistemul agroalimentar. In tarile cu economie agroalimentara dezvoltata si spatiu rural evoluat, structurile si functiunea complexului agroalimentar (productie agroalimentara si agribusiness) sunt bine conturate. In tarile de tranzitie si tarile in curs de dezvoltare, aceste structuri se afla inca in faza de tatonare, structurare si consolidare.Costurile resurselor materiale pot ajunge pana la jumatate sau chiar mai mult din valoarea productiei agricole, in timp ce diferite activitati situate in aval reprezinta cea mai mare parte din valoarea majoritatii produselor alimentare pana cand acestea ajung la consumator. Eficienta agribusiness-ului reprezinta, de aceea, un element vital in cadrul intregului sistem alimentar, atunci cand consumatorilor le sunt oferite alimentele in cantitati suficiente, intr-o varietate corespunzatoare si la preturi rezonabile. In economiile agroalimentare evoluate, produsele vegetale propriu-zise (graul, porumbul, sfecla, cartoful, rosiile etc.), pe langa produsele animale (laptele, carnea etc), reprezinta de fapt materii prime pentru un lung proces de pregatire prelucrare in vederea comerializarii pe piata agricola. In Romania, multa vreme s-a acreditat ideea ca produsul agricol dupa recoltare devine automat marfa pentru piata agroalimentara. Desigur ca, intr-o piata agricola nedezvoltata, aceasta practica este destul de frecventa. In schimb, in pietele evoluate, produsul agricol propriu-zis, pana ajunge sa fie oferit pe piata este supus unei multitudini de operatiuni de pregatire precum: stocare, sortare, ambalare, prelucrare, transport, distributie.Miscarea rapida a produselor agricole de la producatorul agricol, pe lantul agroalimentar si de aici la consumatorul de alimente este posibila intr-un sistem de piata in care agribusiness-ul detine un rol foarte important.

Filierele agroalimentare

Fermierul apare in general ca furnizor de materii prime pentru industria agroalimentara. El este obligat sa produca tot mai mult si nu-si mai prelucreaza singur produsele, livrandu-le in stare bruta. Consumatorul solicita alimente din ce in ce mai elaborate, care includ in pret mai multe transformari si conditionari. Industria alimentara joaca tot mai mult rolul de motor in dezvoltarea agriculturii. Ea a stiut sa dea produsului alimentar mai multa atractivitate, incorporand in aceasta inovatii, publicitate, deci valoare adaugata. Pentru a ajunge la consumatorul final, produsul agroalimentar parcurge mai multe verigi distincte care, reunite, alcatuiesc filiera agroalimentara. Filiera agroalimentara este perceputa ca o inlantuire de activitati care ajung sa puna la dispozitia consumatorului final un bun situat la extremitatea procesului. Analiza unei filiere trebuie sa urmareasca itinerariul unui produs agroalimentar de la producerea materiilor prime agricole care servesc la fabricarea lui, pana la utilizarea finala a acestui produs, de la exploatatia agricola pana la farfuria consumatorului. Analiza implica o abordare dinamica ce integreaza atat spatiul ce se refera la productie, piete determinate, consum, cat si timpul care se deruleaza pana la aparitia pe piata a produsului final. O filiera agroalimentara include sectorul agroindustrial care furnizeaza materii prime (produse agricole sau elemente ale acestora) si sectorul agroalimentar in care se obtin produsele alimentare. Factori de risc in agribusinessul romanesc

Una dintre cele mai mari provocari ale agribusiness-ului romanesc este reprezentata de conditiile meteorologice nefavorabile (inclusiv cele care vor rezulta din viitoarele schimbari climatice) ce pot afecta in mod negativ disponibilitatea, calitatea si pretul produselor agricole de baza.Companiile din agribusiness au de infruntat o alta provocare majora: fluctuatiile in stocurile de produse agricole. Aceste fluctuatii pot fi cauzate de factori externi asupra carora nu au niciun control si care ar putea afecta serios profitul operational : volatilitatea preturilor, deciziile de plantare ale fermierilor, politicile agricole ale Guvernului, nivelul stocurilor globale, cererea pentru biocombustibili, potentialele produse substituente.O provocare cu adevarat dificila este infrastructura inadecvata, prin aceasta intelegand sistemul rutier deficitar care afecteaza transporturile, sistemele de irigatie foarte slab dezvoltate, probleme de depozitare.O provocare complexa in zona de agribusiness o reprezinta vulnerabilitatea la efectul dezechilibrelor dintre cerere si oferta in industriile conexe. Mai precis, piata pentru anumite produse agricole si ingrasaminte a fost ciclica: perioadele de cerere ridicata si cresterea capacitatii de utilizare a stimulat investitiile in noi unitati de productie si adaugarea de capacitati in plus de productie sau procesare de catre participantii din industrie, pentru a satisface cererea crescuta. In timp, insa, aceasta conduce la un excedent de oferta pe piata, care, pana la restaurarea echilibrului dintre cerere si oferta, are impact negativ asupra preturilor produselor precum si asupra rezultatului operational.Riscurile legate de anularea subventiilor agricole oferite direct de UE reprezinta o alta provocare pentru mediul de afaceri in agribusinessul romanesc.De asemena, fluctuatiile preturilor la energie ar putea afecta in mod negativ rezultatele operationale ale companiilor. Mai precis: Costurile de operare si preturile de vanzare ale unor produse sunt sensibile la modificari ale preturilor la energie Pentru procesarea industriala, in agribusiness se utilizeaza cantitati semnificative de energie, gaze naturale sau carbune Pentru transport, operaiunile sunt dependente de motorina si alte produse pe baza de petrol Biocarburantii sunt strans legati de produse petroliere, astfel ca preturile lor sunt afectate de preturile de vanzare la motorina si benzinaProbleme politice precum: grevele, perioadele de instabilitate politica semnificativa, interventii ale Guvernului, inclusiv prin exproprieri, reglementari economice sau ale resurselor naturale, restrictii de proprietate straina asupra terenurilor sau altor bunuri pot avea un impact negativ semnificativ asupra agribusiness-ului.Una dintre provocarile cu impact ridicat in agribusiness este reprezentata de riscurile specifice industriei alimentare, cum ar fi: rebutarea, contaminarea, retragerea produselor de pe piata, reglementarile guvernamentale precum cele cu privire la produsele alimentare si a hranei pentru animale, a organismelor modificate genetic, schimbari in preferintele consumatorilor, posibile reclamatii repetate ale produselor alimentare.Mai mult decat atat, anumite produse agricole sunt folosite ca atare, sau ca ingrediente in nutreturile pentru animale si pasari, prin urmare pot face obiectul riscurilor legate de calitatea produselor in sine sau a celor legate de izbucnirea bolilor precum gripa aviara sau porcina.O analiza interesanta realizata de directorul Agricover Credit IFN, Robert Rekkers si prezentata de Agrointel, arata care sunt investitiile cele mai rentabile, dar si cele mai riscante in agribusiness-ul romanesc, dupa cum urmeaza:

Investitii agricole cu risc mic si rentabilitate mare sunt: achizitiile in terenuri agricole, pomicultura si legumicultura, serviciile agricole si zootehnia, mai precis fermele de porci si de vaci.Investitii agricole cu risc mare si rentabilitate scazuta sunt cele in morarit si panificatie, dar si comertul cu cereale.Investitii agricole cu risc mare si rentabilitate ridicata sunt cele in energie, silozuri de cereale pentru nevoi proprii si distributia de inputuri.Investitii agricole cu risc mic si rentabilitate scazuta sunt cele in comert (retelele de magazine locale, fitofarmacii) si in FNC (fabrici de nutreturi combinate).

(Surse: M.Constantin, Marketingul produciei agroalimentare, M.Tracy, Produsele agroalimentare si agricultura in economia de piata, agrointel.ro)