Proteze – curs 3

Etape

1. Amprenta preliminară2. Model preliminar: redă doar zona acoperită de mucoasa fixă, palatul și crestele edentate3. Portamprenta individuală4. Amprenta funcțională5. Model final

Portamprenta individualaSe trasează limitele campului protetic de catre medic in cavitatea orala sau pe model.La maxilar se are in vedere:

- limita internă a marginilor vestibulare ale amprentei, - șanturile perituberozitare, - linia din zona Ah.

La mandibula, - se marchează marginea liberă linguală;- se marchează limita în zona fundului de sac vestibular- se conturează treimea anterioară a tuberculilor piriformi

Materiale: acrilat(duracrol), placa baza, material compozit (fotopolimerizabil).Materiale necesare: monomer, polimer, godeu din ceramică, lacuri alginice care se

pensulează pe model, placuță din lemn sau sticlă pe care vom depune masa de acrilat, spatule, motor de prelucrare.

Tehnica: Modelul trebuie deretentivizat și izolat înainte de realizarea port-amprentei

individuale.Înainte se deretentivizează modelul cu ceara: se aplică ceară în zona șanțului

vestibular în zonele foarte retentive (pt a favoriza îndepărtarea lingurii individuale și a evita deteriorarea modelului). Izolarea se face cu o solutie speciala (izodent sau peptizol???).

Pentru portamprentele din rășini acrilice : - se amesteca polimerul (pulbere) cu monomerul (lichid cu miros înțepător, în

flacoane închise la culoare). - după amestecare trece prin faza de sedimentare, tras în fire, cocă.- se începe modelarea numai când nu mai este aderentă de spatulă și se poate

îndepărta din godeul în care a fost preparată într-o singură cantitate.- în faza de cocă se depune pe suport și se întinde pt a avea o grosime

constantă de 2 mm. - se excizează excesul cu spatula.

Prelucrarea se face cu freze de acrilat cu striuri mari, la rotatii reduse. Portamprenta din placa baza(termoplastic). Materiale necesare: plăci bază pt maxilar/mandibulă, bec bunsec, foarfecă, spatulă

de ceară, micromotor cu freze și pietre.Plăcile bază diferă pt maxilar și pt mandibulă: la mandibulă formă de potcoavă, la

maxilar formă de trapez.

1

Proteze – curs 3

Se indică pt câmpurile maxilare când forțele se distribuie pe o suprafață mai mare.

Se ramolește la becul bunsen. Placa bază se plastifiază, se așeaza pe câmpul protetic; se secționează surplusul /prelucrarea.

Accesorii: - întărituri (fire de sârmă depuse pe creasta mandibulară sau înaintea liniei ah), - mânerul se utilizează pt susținerea amprentei (are forma incisivilor pt a nu jena

orbicularul).- Pt lingurile inferioare se fac butoni de presiune, in zonele laterale mandibulare, de

lungime 1 cm, latime 6 mm, se depun in zona cea mai decliva a arcadei.!!!!cele inferioare din duracrol!!!!

Amprenta functionala Definiție: Este o imagine negativă a câmpului protetic, care redă zona de sprijin și zonele de menținere și stabilizare adică periferia câmpului protetic. Scopul este de a obtine un model functional, final, de lucru.

1. Adaptarea portamprentei individuale: Trebuie să fie intim adaptată cu excepția zonelor unde se dorește distanțarea sa (ex

torus, rafeu median, apofizele genii). Aceste distanțări se fac doar în limite rezonabile altfel se intervine chirurgical.

Adaptări marginale ale lingurii individuale: cu ceară care se ramolește pe baie marină.

Plasarea corecta a marginilor protezei: până în zona de mucoasă pasiv mobilă. Dacă e mai scurtă lingura, mucoasa pasiv mobilă nu va fi amprentată și nu vom obține succiune. Daca e mai lungă mucoasa va fi tensionată și proteza va fi mereu mobilizată.

• În zona I= margini prea scurte așa că se termină pe mucoasa fixă și nu realizează închiderea marginală;

• În zona II= exact la trecerea dintre mucoasa fixă și cea mobilă: zona de mucoasă pasiv-mobilă/neutră

• În zona III= margini prea lungi: în zona mucoasei mobile- duc la desprinderea protezei la orice mișcări funcționale ale formațiunilor mobile, apar leziuni de decubit, ulcerații, inflamații

2. Alegerea materialului de amprenta funcțională: • materiale rigide si semirigide : gips, rășini acrilice, paste

ZOE (zinc-oxid eugenol) pt câmpuri cu reziliență mică (pe altfel de câmpuri deformează câmpul).

• materiale rigide reversibile : compound-uri Stents, gutapercă, materiale bucoplastice pt zone foarte dure.

2

Proteze – curs 3

• materiale elastice: elastomeri de sinteza (siliconi de adiție, de condensare sau polieteri) care au vâscozitate scăzută. Sunt folosite cel mai des.

3. Amprentarea funcționala propriu zisă : Cea mai simplă:

- Amprenta muco-statică- Amprenta muco-dinamică

a. Amprenta muco-statică • se inseră materialul iar pacientul nu execută mișcări funcționale (nu este o amprentă

dinamică); nu se apară pe lingură ci doar se susține pt a nu modifica câmpul protetic.• înregistrarea periferiei câmpului protetic se face prin mișcări executate de medic – prin

tracțiunea obrajilor, buzelor, comisurilor bucale.• nu se exercită presiune pe câmp• se folosesc portamprente cu margini scurte, distanțate de câmpul protetic.b. Amprenta muco-dinamică • Cea mai folosită în practică. E mai corectă decât cea muco-statică.• Folosește o port-amprentă individuală foarte bine adaptată marginal;• Se funcționalizează amprentă.• Cel mai des se utilizeaza 2 materiale:

- Unul consistent pentru modelaj marginal;- Unul fluid pentru toată suprafața câmpului protetic.

• Tehnic: - se încarcă portamprenta, se centrează și îi cerem pacientului să execute anumite

mișcări.- Modelarea marginilor:

dacă apare exces de material înseamnă că marginile au fost prea groase și trebuie reluată.

Poate să apară o cantitate de material prea mică însemnând modelare insuficientă cu margini prea subțiri;

Lipsa materialului, se vede marginea lingurii individuale: lingura e prea lungă și necesită adaptări.

• Miscarile de funcționalizare la mandibulă pacientul deschide larg gura tensionând ligamentul pterigomandibular, trebuie să facă protracția limbii (dacă frenul are inserție normală), pt zonele paralinguale (să-și umezească comisurile orale), pt zonele vestibulare frontale (fluierat si zambit). Pt maxilar pacientul deschide larg gura pt zonele vestibulare laterale, se

penseaza narinele, valul palatin se va mișca si va imprima linia Ah în amprenta.

• Se verifică amprenta să nu aibă incluziuni, să nu fie desprins materialul. • Etape: prepararea materialului, încărcarea lingurii.

4. Verificarea amprentei

Alte clasificari ale amprentelor funcționale:

3

Proteze – curs 3

• amprente cu gura deschisă (cele de sus), • amprente cu gura închisă (amprente fonetice în care se pune și bordura de ocluzie,

pacientul trebuie sa funcționalizeze prin citire). sau

- compresive pentru câmpuri protetice dure- decompresive pentru câmpuri protetice moi.

Modelul finalDin gips extradur. Redă detaliile din zona de sprijin și din zona de succiune. Realizat pe baza amprentei funcționale.Necesită pregatirea amprentei cand se toarna modelul (daca amprenta a fost luata

cu gips sau ZOE) prin cofrare sau îndiguire.Materiale necesare: bandă de ceara, și ceara de mm, gips, apă. Îndiguirea: etapă în care amprenta e înconjurată cu o bandeletă de ceară de 3 4 mm

lățime, situată perpendicular ->scopul : va crea o bordură de gips care protejeaza fundul de șant și astfel se redau pe model dimensiunile reale ale fundurilor de sac vestibulare și linguale.

Cofrarea are rolul de a crea un soclu drept. Pt mandibula se completeaza și zona centrală.

Izolarea amprentei: prin spălare sub jet de apă.Turnarea ghipsuluiDemularea amprentei

Sabloane de ocluzieEtapă de laborator, în care se realizează din ceară sau placă bază, un suport care va

ajuta la determinarea relațiilor intermaxilare, forma și poziția arcadelor dentare artificiale și la montarea în articulator.

Elemente: • baza • bordura de ocluzie (o formă de ceară care prefigureaza forma arcadei).

Valul de ocluzie poate fi realizat în laborator sau prefabricat si are următoarele dimensiuni:

• zona frontală: înălțimea dintilor frontali 10 mm si latime 6 mm, • în zona laterala lățime de 8 mm si înălțime 6 mm.

Bordura de ocluzie se opreste cu 1 cm anterior de tuberozitate/tubercul deoarece aici oricum nu se monteaza dinti.

Materiale necesare:Pt bază se poate utiliza

- placă bază - placă de ceară roz (grosime de 2 mm).

Pentru bordurile de ocluzie:

4

Proteze – curs 3

- prefabricate;- realizate în conformator special;- din plăci de ceară roz prin formarea unui rulou

Rol: clinic, tehnic. - Clinic:

1. Determinarea curburii vestibulare2. Determinarea direcției și nivelului planului de orientare ocluzală în zona

frontală.3. Determinarea direcției și nivelului planului de orientare ocluzală în zona

laterală.4. Stabilirea dimensiunii verticale a etajului inferior (DVR-DVO)5. Determinarea relației centrice6. Trasarea unor repere în vederea montării dinților

- Tehnic: 1. după stabilirea relațiilor intermaxilare, montarea în ocluzor sau

articulator 2. montarea arcadelor artificiale.

Determinarea relatiilor intermaxilareEtapă clinică.RIM la un dentat se obțin prin contactele stabilite între arcade în poziția de

intercuspidare maximă (PIM), cu condilii mandibulari aflați în relație centrică la nivelul cavității glenoide.

RIM la un edentat, în absența oricăror contacte dentare, se obține prin: poziționarea condililor în RC (relație centrică) deoarece relația centrica e o poz osoasa de baza a mandibulei, față de baza craniului, în care condilii au poziția cea mai posterioară și superioară, neforțată. E o pozitie reproductibilă. Este singura poziție cranio-mandibulară independentă de prezența dinților, se menține la edentatul total, constantă de-a lungul vieții. Se obține o poziție de echilibru muscular al mușchilor mobilizatori ai mandibulei.

Etape în determinarea RIM1. Determinarea curburii vestibulare a bordurilor de ocluzie : la maxilar se pune șablonul

superior astfel încât să se refacă profilul drept,să nu existe șanțuri periorale adâncite. E imp pt montarea dintilor frontali. La mandibula nu se face nimic

- Are ca scop să indice tehnicianului dentar locul unde să plaseze fețele vestibulare ale dinților frontali superiori.

- Primează aspectul estetic și fonetic - Prima etapă se realizează doar cu șablonul maxilar pe câmpul protetic.- Se urmărește:

• Să existe un profil corect al buzei superioare astfel că se face analiza estetică din profil și se adaugă/răzuiește ceară;

• Marginea liberă a șablonului maxilar să fie la 1-2 mm sub marginea buzei superioare

• Să refacă profilul inferior al feței- Șablonul mandibular se va adapta în funcție de cel maxilar, se urmărește ca:

5

Proteze – curs 3

- Înălțimea: marginea liberă a bordurii de ocluzie să fie la nivelul marginii buzei inferioare

- Curbura vestibulară sa ofere un raport corect al buzelor;2. Determinarea directiei si nivelului orientarii planului de orientare ocluzală în zona

frontală: Direcția: paralelă cu planul bipupilar;Nivelul: cu 1-2 mm sub planul buzei superioare deoarece la majoritatea dentaților în poziția de repaus, dinții frontali superiori apar vizibili 1-2 mm. In zona laterala:): de obicei se ia din sablon la maxilar, distal, lateral. Nivelul: la jumatatea distantei dintre crestele edentate maxilara si mandibulara.

3. Direcția și nivelul planului de orientare ocluzală în zona laterală: Direcția: paralelă cu planul lui camper (unește tragus cu subnazale);Nivelul: la jumătatea distanței dintre crestele edentate maxilară și mandibulară. În cazul crestelor resorbite, mai aproape de acestea.

4. Determinarea DV a etajului inferior: Etajul inferior al feței= distanța dintre 2 puncte antropometrice: Nasion- Gnation.Teste de determinare:

• Antropometrice: - Egalitatea între etajul mijlociu și cel inferior al figurii;- se determină cu ajutorul unui ocluzometru Willis: cu surub, scală gradata. - Pacientul trebuie să fie relaxat.- Aceasta distanță variază în funcție de ce face pacientul, adică în funcție de

poziția mandibulei. - DVO= dimensiunea verticală de ocluzie = dimensiunea etajului înferior cu

arcadele în poziție de intercuspiadre maximă. DVR= dimensiunea verticală de repaus= dimensiunea etajului inferior cu mandibula în poziție de repaus. DVR - DVO e spatiul de inocluzie fiziologica(3-4mm).

- Obținerea poziției de relaxare pentru determinarea DVR: • Deglutiție: se bazează pe relaxarea musculaturii în urma unui act reflex

repetat;• Relaxare: se bazează pe obținerea unui confort fizic și psihic asociat cu

obosirea musculaturii masticatorii;• Metoda fonetică: prin care se masoara distanta intre arcade cand

pronunta anumite foneme cum ar fi M, S și astfel se determină spațiul minim de vorbire.

- Determinarea DVO: • teste antropometrice: cel mai des utilizate;• determinarea spațiului de inocluzie fiziologică; • teste estetice: urmăresc realizarea unei armonii faciale, plenitudinea

părților moi și relaxarea musculară;• teste fonetice: prin pronunțarea consoanelor S,M se obține spațiul

minim de vorbire; se măsoară dimensiunea etajului inferior în această poziția apoi se scad 2-3 mm;

6

Proteze – curs 3

• teste electromiografice: utilizate mai mult în cercetare:• metode combinate: cele mai des utilizate.

5. Determinarea Relației Centrice Relația centrică: este un raport mandibulo-cranian, în care condilii mandibulari

sunt situați în poziția cea mai înaltă (superioară), posterioară și neforțată în cavitatea glenoidă, cu discul articular interpus între cele 2 suprafețe articulare. Este reproductibilă și constantă de-a lungul vieții (nu depinde de prezența sau absența dinților).

Determinare: deglutiție, ghidare uni sau bimanuală, oboseala musculară, homotropia linguo mandibulară (pe șablonul superior in zona mediana posterioară se pune o bilă de ceară și pacientul trebuie să o atinga cu limba), reflexul molar , hiperextensia extremității cefalice.

După determinarea RIM se solidarizează șabloanele, cu agrafe metalice.

7