UNIVERSITATEA ’’LUCIAN BLAGA’’ SIBIUFACULTATEA DE DREPT ’’SIMION BARNUTIU’’SPECIALIZAREA: DREPTANUL DE STUDIU 3 SEM 2CENTRUL TUTORIAL: BACAU

DISCIPLINA: Protectia CopiluluiTEMA: Adoptia - comparatie intre legislatia romana si un alt stat

CADRUL DIDACTIC: Lect. Univ. Dr. Adrian Circa

NUMELE STUDENTULUI :

1

Analiza comparativa a institutiei adoptiei prin prisma legislatiilor altor state

Legislatia tuturor statelor membre ale Consiliului Europei si Organizatiei Natiunilor Unite reglementeaza institutia adoptiei, insa abordarea asupra principiilor care ar trebui sa guverneze adoptia, procedura de incuviintare si efectele juridice ale adoptiei, ridica anumite disensiuni. Legislatiile altor state in domeniu de resort, califica diferit adoptia ca institutie juridica. Astfel, in unele state ca: Germania, Austria, Spania, Franta, Portugalia etc., adoptia este calificata ca o institutie a dreptului substantial, fie a dreptului civil, ca act de stare civila, fie a dreptului familiei iar in state ca: Anglia, Suedia, Italia etc., adoptia este calificata ca o institutie in care prevaleaza aspectele de drept procesual civil, fiind in esenta un act de autoritate.

Analiza comparativa al legislatiei europene, reflecta coexistenta a doua sisteme privind procedura adoptiei: adoptia judiciara (Republica Moldova, Germania, Anglia, Olanda, Franta, Elvetia, Italia, Portugalia) care debuteaza printr-o cerere a adoptatorului adresata instantei competente. Hotararea prin care se incuviinteaza adoptia este mentionata intr-un registru de stare civila si adoptia contractuala (Austria, Spania, Belgia) in baza careia adoptia este considerata un contract stabilit intre doua parti (adaptator si adoptat sau reprezentantul legal al acestuia din urma daca este minor). Efectele acestui contract sunt stabilite imperativ de lege. Odata semnat, partile nu pot sa rezilieze contractul unilateral. In Spania, desi adoptia este considerata un act de natura contractuala, procedura presupune o etapa notariala, in care se intocmeste actul de adoptie.

Legislatia islamica nu recunoaste conceptul de adoptie prin care se secretizeaza parintii naturali si relatiile de sange ale copilului. Copii fara familie pot trai prin forme permanente de plasament familial, de tip kafalab, conform carora in cele mai multe state islamice este posibila sa nu ia numele si sa nu aiba dreptul de mostenire in familia primitoare. In unele state ca: Bangladesh etc., adoptiile exprima ingrijorare realizandu-se de catre agentii misionare straine, in scopul convertirii copilului, de asemenea in statul Madagascar etc., incheierea adoptiilor au ca scop obtinerea avantajelor materiale si prestigiu.

In dreptul suedez, potrivit Legii federale din 30 iunie 1972, intrata in vigoare la 1 aprilie 1973, instanta suedeza in principiu, este competenta sa pronunte adoptia daca cel care o solicita are cetatenia sau domiciliul in Suedia sau daca Consiliul Kegal a aprobat in acest sens. Cererea de adoptie va fi solutionata potrivit legii suedeze.In dreptul englez (common law) fundamentala este stabilirea competentei jurisdictionale a instantei engleze, care in lumina propriilor sale norme de competenta se declara competenta si va aplica dreptul englez, indiferent de cetatenia celui care adopta sau a celui adoptat. Totodata, de remarcat este faptul ca aceste sisteme de drept iau totusi in considerare legea nationala a copilului, atunci cand apreciaza daca adoptia este in interesul copilului, privit prin prisma recunoasterii hotararii judecatoresti in statul de origine al copilului.

Sistemele de drept care au la baza adoptiei un acord de vointe leaga si efectele adoptiei de momentul perfectarii acestui acord. Astfel, fie hotararea de incuviintare a

2

adoptiei produce efecte retroactive, incepand cu data realizarii acordului de vointe (Codul civil austriac si Legea federala din 17 februarie 1960), fie faza judiciara precede pe cea notariala si atunci adoptia se perfecteaza prin acordul de vointe (Codul civil spaniol). Or, in dreptul roman efectele adoptiei se produc numai de la data hotararii irevocabile de incuviintare a adoptiei, iar declaratiile de consimtamant ale persoanelor prevazute de lege reprezinta doar o etapa – este adevarat, esentiala – in construirea treptata a operatiunii juridice a adoptiei.348

Franta este o tara care a ratificat Conventia de la Haga asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, in anul 1998. In Franta coexista adoptia de tip partial si adoptia totala. Structurile responsabile privind domeniul adoptiei sunt: la nivel local departamentele sau autoritatea locala si organizatii private, la nivel central Misiunea de adoptii internationale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe din Franta si la nivel judiciar Tribunalul suprem.

In Franta pot fi adoptati copii pana la varsta de 18 ani, pentru care familia biologica sau consiliul de familie numit de tribunal si-a dat consimtamantul la adoptie, pentru care parintii sunt necunoscuti, disparuti, sau decedati, cand parintii biologici si-au pierdut/au fost decazuti din drepturile parintesti, copii declarati abandonati de catre tribunal si cand copiii sunt in grija institutiei publice. Ca o conditie pentru adoptia unui copil, consimtamantul parintilor biologici trebuie dat liber, scris si in deplinatatea facultatilor in fata autoritatilor locale. In situatia in care copilul are 13 ani sau este mai mare, el/ea trebuie audiat si isi va da consimtamantul la adoptie. Adoptia este declansata direct pentru copii mai mici de 15 ani dar care au fost in grija si ingrijirea familiei adoptive pentru o perioada de cel putin 6 luni. In acest caz, adoptia poate fi aprobata pana in 6 luni dupa verificarea calitatii de familiei adoptiva a respectivei familii de catre tribunalul de instanta.

Important de retinut este ca in cazul adoptiei totale, copilul trebuie sa fie mai mic de 15 ani, in timp ce pentru adoptia simpla copilul trebuie sa aiba cel putin 15 ani impliniti si sa fi fost plasat de cel putin 6 luni la familia/ persoana solicitanta.Pot adopta atat persoane singure cat si cuplurile casatorite, care au varsta de peste 28 de ani. In cazul cuplurilor casatorite, o conditie este ca familia sa fi fost casatorita de peste 2 ani si sa nu fi fost separati in toata aceasta perioada. Nu exista varsta maxima precizata. Diferenta de varsta intre adoptat si adoptator trebuie sa fie de 15 ani. In cazul in care sotul adopta copilul celuilalt sot, diferenta poate sa fie de 10 ani. In conditii exceptionale si perfect justificate, se poate incuviinta adoptia chiar daca diferenta este mai mica decat cea oficiala. Legea specifica ca in Franta nu pot adopta un copil cuplurile de acelasi sex. Persoanele sau familiile care doresc sa adopte sunt atestate in urma unei anchete realizate de catre autoritatile publice competente. Evaluarea familiei este focalizata pe istoricul persoanei sau familiei, conditiile de viata, starea psihologica si de sanatate a tuturor membrilor familiei, relatia de cuplu, motivatia pentru a adopta, experienta parentala si asteptarile in legatura cu viitorul copil. Nu exista prevederi legale specifice legate de siguranta materiala (venitul familiei), religia sau rasa persoanei sau familiei care doreste sa adopte. Vor avea loc intalniri cu profesionistii serviciului de adoptie prin asistent social si psiholog pentru finalizarea evaluarii. In plus, candidatii participa o data pe luna la sesiuni de informare referitoare la procedura de atestare in adoptia nationala sau/si internationala. In urma finalizarii evaluarii se elaboreaza raportul de ancheta care va fi examinat de Directorul Directiei de Solidaritate si Actiune Sociala si care va lua decizia

3

finala. Atestatul precizeaza numarul copiilor care urmeaza sa fie adoptati si este valabil cinci ani dar trebuie reinnoit anual. Plasamentul in vederea adoptiei se realizeaza prin incredintarea efectiva la viitorii adoptatori a copilului pentru care consimtamantul la adoptie este valabil si definitiv, sau a unui copil aflat in grija statului sau a unui copil declarat prin hotarare judecatoreasca abandonat. In cazul copilului nascut din parinti necunoscuti, incredintarea in vederea adoptiei se poate dispune dupa numai doua luni de la data plasamentului la familia respectiva. Plasamentul in vederea adoptiei intrerupe orice posibilitate de reintoarcere a copilului in familia de origine si inceteaza orice filiatie cu familia biologica. Daca din anumite motive, plasamentul in vederea adoptiei inceteaza sau tribunalul nu a incuviintat adoptia, efectele acestui plasament sunt anulate retroactiv. Daca adoptatorul moare dupa ce a solicitat plasamentul in vederea adoptiei, sotul supravietuitor sau unul dintre descendentii sai pot continua adoptia.

Incuviintarea adoptiei in Franta se realizeaza de catre Tribunalul Suprem, prin hotarare judecatoreasca, la cererea persoanei sau familiei adoptatoare. Durata incuviintarii adoptiei se poate intinde pana la maximum 6 luni timp in care tribunalul verifica daca sunt indeplinite toate conditiile legale, daca adoptia se face in interesul superior al copilului si daca adoptia nu va produce modificari negative in viata de familie atunci cand adoptatorul are descendenti.In Franta, serviciile post-adoptie sunt oferite atat de autoritati publice cat si de organisme private care in majoritatea cazurilor sunt organizatii de voluntari sau asociatii de parinti adoptivi. Legea nu precizeaza exact durata minima pana la care trebuie oferite serviciile post-adoptie. In cazul adoptiei nationale, durata serviciilor post-adoptie este considerata de la momentul plasamentului in vederea adoptiei pana la finalizarea adoptiei, cam sase luni. In cazul adoptiei internationale, serviciile post-adoptie incep de la data sosirii copilului in familie pana la transcrierea sentintei, dar poate sa fie prelungita daca persoana sau familia adoptatoare cer asta.

De asemenea, adoptatorul va semna un angajament pe care si-l va lua fata de tara de origine a copilului in care se stabilesc durata si modalitatea de monitorizare post-adoptie. Asociatiile de parinti sau organizatiile care au instrumentat cazurile de adoptie internationala organizeaza periodic evenimente, festivaluri pe teme culturale si excursii in tara de origine, pentru pastrarea continuitatii culturale. Serviciile specializate de post-adoptie pot fi oferite de asistenti sociali si psihologi cu experienta in domeniu care lucreaza fie in institutia publica fie in regim de libera practica.Revocarea adoptiei poate fi determinata doar de cauze foarte grave. Revocarea poate fi facuta la cererea adoptatului, in situatia in care are peste 15 ani sau a persoanei sau familiei adoptive. Daca copilul adoptat este mai mic de 15 ani, cererea de revocare poate fi facuta fie de catre familia biologica sau in lipsa lor, sau de un alt membru al familiei largite, cand sunt motive intemeiate. Odata revocarea acceptata de catre tribunal, efectele adoptiei inceteaza. De asemenea, nu exista limita de timp pentru pastrarea documentelor. Documentele se pastreaza pentru o perioada rezonabila fie la departamentul local, organizatiile autorizate sau Consiliul National dupa care sunt arhivate in arhivele locale.349

Portugalia este o tara care a ratificat Conventia de la Haga asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale relativ recent, in anul 2004. Legislatia in domeniu nu face diferenta in ceea ce priveste adoptia unor copii cu nevoi speciale de alti copii, precum si stabileste doua tipuri de adoptii: adoptia simpla si adoptia

4

totala. Structurile responsabile privind domeniul adoptiei sunt: la nivel local organismele de securitate sociala si organizatii private, la nivel central Departamentul General pentru Solidaritate si Securitate din cadrul Ministerului Muncii si Solidaritatii din Portugalia si la nivel judiciar Tribunalul pentru familie si minori.

In Portugalia, pot fi adoptati numai copiii pana la varsta de 15 ani, varsta care este luata in calcul la momentul deschiderii procedurii de adoptie, cand a fost declarat anterior adoptabil de catre Tribunalul pentru familie si minori, cand este practic imposibila reintegrarea in familia biologica si este dovedit acest lucru, cand copilul este abandonat de familia biologica si este la risc de institutionalizare, tribunalul poate decide ca masura de protectie in mod normal adoptia totala.Important de retinut ca, in Portugalia pot fi adoptati copiii mai mari de 15 ani si pana la varsta de 18 ani, in situatia cand se adopta copilul/ii celuilalt partener sau daca au fost in grija persoanei sau familiei adoptive dinainte de a fi implinit varsta de 15 ani. Pot adopta atat persoane singure cat si cupluri casatorite. In cazul cand este vorba despre o persoana singura, aceasta trebuie sa aiba cel putin 30 de ani. In cazul cuplurilor casatorite, ambii soti trebuie sa aiba cel putin 25 de ani. In plus, durata casatorii trebuie obligatoriu sa depaseasca 4 ani si in toata aceasta perioada sa nu fi fost separati niciodata. In oricare situatie, fie ca este vorba despre persoane singure sau cupluri, varsta maxima a adoptatorului nu trebuie sa depaseasca 60 de ani la momentul deschiderii procedurii iar diferenta de varsta intre adoptat si adoptator nu poate sa depaseasca 50 de ani. Legislatia specifica ca in Portugalia nu pot adopta copil persoanele sau cuplurile de homosexuali.Serviciile de informare si instruire a potentialilor parinti adoptivi sunt oferite doar de catre serviciile publice. Cu toate acestea, exista posibilitatea ca in situatia adoptiilor internationale, statul sa poate autoriza organisme private care sa fie abilitate sa ofere informatii si suport aplicatilor in procesul adoptiei. Persoana sau familia care doreste sa adopte un copil, depune o cerere la Serviciul public social la care este arondat, in functie de domiciliul acestora. In urma depunerii cererii, serviciul social specializat face evaluarea initiala in urma careia vor putea recomanda sau nu plasamentului in vederea adoptie. In acest sens, serviciul public realizeaza o ancheta sociala si o evaluare psihologica a candidatilor, prin efectuarea a trei interviuri din care unul obligatoriu la domiciliul persoanei sau familiei care doreste sa adopte. Perioada derularii evaluarii nu trebuie sa depaseasca sase luni de la momentul depunerii cereri.O data terminata evaluarea, dosarul se supune aprobarii conducerii serviciului social iar candidatii sunt anuntati oficial asupra deciziei adoptate. In situatia in care cererea a fost aprobata favorabil, familia adoptatoare este inscrisa pe o lista de asteptare in vederea referirii unui copil, copil pentru care s-a stabilit ca nu este posibil sa fie reintegrat in familia biologica si a carui plan este adoptia. In procesul de potrivire se tine cont si de profilul si caracteristicile viitorului copil adoptiv, mentionate de catre familia adoptatoare ca acceptabile. In situatia in care raspunsul conducerii serviciului social este negativ, candidatii pot contesta decizia. De indata ce s-a facut potrivirea unui copil eligibil pentru adoptie cu o persoana sau familie adoptatoare, iar aceasta si-a dat acceptul in vederea adoptarii respectivului copil, se va incepe pregatirea integrarii acestui copil in familia adoptiva. Pregatirea va dura atat timp cat este necesar integrarii copilului, deci perioada variaza de la caz la caz, fara a exista o limita maxima de timp. Durata plasamentului se considera de la momentul plasarii efective a copilului in familia adoptiva si va dura pana la maximum 6 luni, dupa cum prevede legea in domeniu. In momentul in care

5

profesionistii considera ca sunt indeplinite conditiile legale dar si cand, in urma evaluarii, constata ca adaptarea copilului in noua familie este completa, va elabora raportul final in baza caruia familia adoptiva poate cere Tribunalului pentru Familie si Minori, finalizarea adoptiei.

Institutiile responsabile abilitate asigura asistenta necesara pregatirii cererii si dosarului de adoptie ca si indeplinirea tuturor cerintelor legale necesare finalizarii adoptiei. Institutiile deservesc zone teritoriale clar delimitate iar familiile adoptive se pot adresa acelei institutii la care sunt arondati in functie de domiciliul de resedinta. Tribunalul pentru Familie si Minori va examina cererea si dosarul si va lua decizia finalizarii adoptiei.

Dupa cum s-a mentionat, in Portugalia co-exista doua tipuri de adoptii: adoptia partiala si adoptia totala. In adoptia partiala, copilul adoptat nu isi pierde total relatia cu familia de origine atat din punct de vedere legal dar si emotional, dar unele limitari si restrictii pot fi clar stabilite de Tribunalul Familiei si Minorului. In acest caz, copilul adoptat isi poate pastra numele de origine. In adoptia totala, legaturile cu familia biologica se rup iar relatiile de familie intre copilul adoptat si familia adoptatoare sunt complete si totale, copilul adoptat avand aceleasi drepturi si responsabilitati ca a unui copil biologic. Este posibila schimbarea numelui.

In Portugalia, serviciile post-adoptie sunt oferite ocazional, cand situatia o impune si la cererea familiei adoptive. In aceste conditii, tribunalul va decide ce fel de servicii sunt necesare si cine le va oferi. Legislatia portugheza nu face referire la serviciile post-adoptie, interventia serviciilor publice sau private, daca este cazul, in general se termina dupa pronuntarea adoptiei. Nu exista diferente in ceea ce privesc serviciile post-adoptie vis-a–vis de adoptia nationala sau internationala. In cazul adoptiilor internationale, legislatia nu face trimiteri la rapoartele post-adoptie, cerute de anumite state de origine a copilului. Cu toate acestea, legea este suficient de flexibila ca atunci cand, aceste rapoarte se impun a fi elaborate si trimise autoritatilor competente din tarile de origine a copilului adoptat, tribunalul va decide dupa caz cine va fi responsabil pentru elaborarea acestor rapoarte.

Desi exista diferente clare privind efectele legale ale adoptiei simple si totale, cele doua forme de adoptie care co-exista in Portugalia si care ne-ar putea conduce la ideea ca revocarea este posibila macar la forma simpla, cu toate acestea, in Portugalia este practic imposibil sa desfaci adoptia fie ea si simpla. Portugalia se numara printre putinele tari in care adoptia simpla nu poate fi revocata.350Finlanda este o tara care a ratificat Conventia de la Haga asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale relativ recent, in anul 1997. Legislatia in domeniu nu face diferenta in ceea ce priveste adoptia unor copii cu nevoi speciale de alti copii. Structurile responsabile privind domeniul adoptiei sunt: la nivel local institutii sociale publice municipale si organizatii private (agentii de adoptie licentiate), la nivel central Ministerul Sanatatii si Bunastarii din Finlanda/Consiliul Finlandez pentru Adoptii Internationale si la nivel judiciar instanta judecatoreasca.

Pot fi adoptati atat copii cat si adulti. In cazul copiilor, o conditie obligatorie pentru adoptie este consimtamantul scris si in deplinatatea facultatilor a parintilor biologici. In situatia in care este vorba despre o femeie care abia a nascut, consimtamantul nu este considerat valid daca femeia nu a avut timp suficient sa se refaca dupa nastere si in nici un caz nu poate fi exprimat mai devreme de 8 saptamani de la

6

nastere. Este obligatoriu ca in prealabil exprimarii consimtamantului, reprezentantii autoritatilor locale sau ai agentiei de adoptie sa informeze si sa consilieze parintii biologici asupra consecintelor legale si familiale ce apar in urma adoptiei. Se vorbeste si despre adoptia unui adult in situatia in care in perioada copilariei a fost crescut si ingrijit de catre persoana sau familia care doreste sa adopte si nu a fost posibil sa fie adoptat cat inca a fost minor sau daca exista alte elemente care sa sustina adoptia acestuia ca adult. In situatia in care copilul are 12 ani sau mai mare, el/ea trebuie audiat in vederea obtinerii consimtamantului la adoptie. In situatia in care copilul nu isi da consimtamantul, adoptia nu poate fi realizata impotriva vointei copilului care a implinit 12 ani si care refuza sa isi dea acordul. Legea precizeaza de asemenea ca daca un copil este mai mic de 12 ani dar este suficient de matur ca parerea lui sa fie luata in consideratie, autoritatile trebuie sa tina cont de parerea copilului. In situatia in care desi a implinit 12 ani, nu are discernamant, consimtamantul nu va fi luat in considerare.

Pot adopta atat persoane singure cat si cuplurile casatorite, care au varsta de peste 25 de ani. In cazul cuplurilor casatorite este suficient ca unul dintre parteneri sa aiba varsta de 25 de ani. Se poate face exceptie de la aceasta regula in trei situatii, cu conditia ca persoana care adopta sa aiba impliniti 18 ani, daca copilul in cauza este copilul sotului/sotiei si daca este vorba despre copilul biologic dar care a fost anterior adoptat de alta persoana si sunt argumente solide care sa sustina aceasta adoptie. In cazul persoanelor singure, legea considera ca sunt eligibili pentru adoptie si homosexualii, desi nu exista precizat in lege acest lucru in mod expres. Legea finlandeza face mentiuni clare legate de faptul ca nu pot adopta simultan un copil doua persoane necasatorite. In cazul adoptiei internationale, o conditie obligatorie este ca persoana/familia adoptiva sa obtina permisiunea de a adopta de la Consiliul Finlandez al Adoptiei, subordonat Misterului Sanatatii si Bunastarii si care este autoritatea centrala de expertiza si de cooperare cu alte state in materie de adoptie.

Persoanele care doresc sa adopte un copil trebuie sa solicite consilierea in vederea adoptiei de la autoritatile locale sau organizatiile atestate. Consilierea se realizeaza tinand cont de interesul superior al copilului si implica atat pe cel adoptat, cei care adopta cat si parintii naturali. Consilierea in vederea adoptiei este facuta fie de catre personalul serviciilor sociale municipale sau de catre cei ai organizatiilor care lucreaza in adoptie si care sunt licentiate de catre Ministerul Sanatatii si Bunastarii. Daca consilierea este facuta de catre organizatia licentiata, acestea trebuie sa botina de la serviciile sociale municipale toate datele necesare legate de situatia copilului si/sau a persoanei/familiei potential adoptive pentru cunoasterea si particularizarea interventiei.O conditie obligatorie pentru parintii adoptivi implicati in adoptia nationala si internationala o constituie obtinerea unui certificat care sa ateste ca au beneficiat de consiliere in vederea adoptiei din partea autoritatilor locale sau a organizatilor abilitate. Acest certificat este valabil un an.

In cazul unei adoptii internationale, in plus persoana/ familia adoptiva trebuie sa obtina autorizarea de a adopta de la Consiliul Finlandez al Adoptiei, institutie subordonata Ministerului Sanatatii si Bunastarii si care este autoritatea centrala pentru adoptii internationale si de cooperare cu alte state in materie de adoptie. Autorizatia este valabila doi ani dar poate fi prelungita pentru inca doi ani daca conditiile o impun. Autorizatia se suspenda cand este plasat un copil in familie. De asemenea, Ministerul Justitiei are responsabilitatea de a stabili si aproba formularele tipizate necesare in ceea

7

ce priveste: consimtamantul la adoptie al parintilor biologici, certificatul de consiliere, cererea de aprobare a adoptiei adresata tribunalului, certificatul care atesta ca adoptia a fost facuta in concordanta cu Conventia de la Haga, precum si daca este necesar elaboreaza si aproba metodologia de implementare a legilor in vigoare. Planificarea generala, supervizarea si controlul procesului de consiliere in adoptie, atat nationala cat si internationala este in responsabilitatea autoritatii centrale. Instanta care decide adoptia trebuie sa fie arondata domiciliului persoanei sau persoanelor care doresc sa adopte. Instantei i se inainteaza o petitie semnata de persoana sau persoanele care doresc sa adopte. In documentele depuse trebuie sa existe dovada ca actul adoptiei se realizeaza in interesul superior al copilului. In cazul adoptiei nationale, instanta de la domiciliul aplicatilor va colecta si examina toate documentele necesare si daca este necesar va consulta partile sau alte persoane pentru decizia finala. In cazul adoptiei internationale, in plus parintii adoptivi trebuie ca o conditie obligatorie sa obtina autorizatia de a adopta de la Autoritatea Centrala pentru Adoptii Internationale (Consiliul Finlandez al Adoptiilor). Adoptia nu se aproba in cazul in care este conditionata de foloase materiale pentru oricare dintre cei implicati. Orice intelegere intre parti cu privire la foloase materiale atrage dupa sine anularea sau respingerea adoptiei.

In Finlanda, cand vorbim de adoptie se intelege adoptia totala in care in urma incuviintarii adoptiei de catre instanta judiciara, se rup legaturile dintre copil si familia lui biologica, iar copilul si familia adoptiva au drepturile si obligatiile legale si totale rezultate din statutul de drept in familie. Astfel, copilul adoptat are aceleasi drepturi ca si ceilalti urmasi ai adoptatorului iar daca a fost adoptat de partenerul parintelui natural, iar acesta din urma moare, este considerat in continuare urmasul ambilor parinti.Serviciile post-adoptie sunt oferite atat de autoritatile publice cat si de organisme private autorizate, fara a exista diferente semnificative in ceea ce priveste felul sau perioada serviciilor oferite intre adoptia nationala si internationala. Serviciile post-adoptie sunt definite ca serviciile sau interventia profesionala oferita copilului si familiei adoptive odata ce adoptia a fost finalizata. In general, serviciile de post-adoptie sunt oferite de asistenti sociali si psihologi cu experienta in domeniu si doar la nevoie de juristi.Revocarea adoptiei nu este acceptata. Sunt totusi facute mentiuni despre revocare in ceea ce priveste adoptia internationala. Revocarea unei adoptii incheiata in alt stat poate sa fie recunoscuta in Finlanda numai daca la momentul revocarii, copilul adoptat si parintii adoptivi domiciliau sau erau cetateni ai statului respectiv. De asemenea, revocarea facuta in alt stat trebuie obligatoriu validata in Finlanda. Revocarea este facuta de catre Curtea de Apel Helsinki, dar care poate sa refuze revocarea adoptiei daca aceasta contravine politicilor publice finlandeze. Accesul la informatii privind originea biologica este clar stipulat in lege. Autoritatile locale si/ sau asociatiile atestate trebuie sa pastreze dosarele legate de consilierea in vederea adoptiei incluzand informatii legate de copil, familia biologica si familia adoptiva pentru o perioada de o suta de ani. In tot acest timp, secretul documentelor primite precum si confidentialitatea informatiilor administrate de catre personalul implicat in adoptie este guvernat de catre legislatia in vigoare privind secretul documentelor si a confidentialitatii informatiilor in materie de servicii sociale.

8

Bibliografie:

1.         Legislatia internationala privind reglementarea institutiei adoptiei.

[on-line]: http://eur-lex.europa.eu/ro/index.htm

lex.europa.eu/ro/index.htm.

2.         Conventia internationala cu privire la drepturile copilului, adoptata la

New York la 20 noiembrie 1989. [on-line]: http://conventions.cote.in.

3.         Conventia privind asistenta juridica si raporturile juridice in

procesele civile, familiale si penale semnata la Minsk la 22 ianuarie 1993.

In: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, seria „Tratate internationale”,

vol. XVI, Chisinau: Metrompas, 1999, p. 266.

4.         Conventia Consiliului Europei privind adoptia din 1967. [on-

line]:http://conventions.coe.int.

9