Articolul 1. Noţiuni principale

 În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:    angajator – orice persoană fizică sau juridică care este titularul unui raport de muncă cu lucrătorul şi care poartă răspundere pentru unitatea respectivă;     echipament de lucru – orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită la locul de muncă;     echipament individual de protecţie – orice echipament destinat să fie purtat sau ţinut de lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri ce ar putea să-i pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat în acest scop;    loc de muncă – loc destinat să adăpostească posturi de lucru în clădirea unităţii şi orice alt loc din interiorul unităţii la care lucrătorul are acces în timpul executării sarcinilor sale de lucru;     lucrător – orice persoană încadrată în muncă, în condiţiile legii, de către un angajator, inclusiv stagiarii şi ucenicii;    lucrător desemnat – orice lucrător desemnat de angajator pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi prevenire a riscurilor profesionale din unitate;    mediu de lucru – totalitatea condiţiilor fizice, chimice, biologice şi psihosociale în care lucrătorul îşi desfăşoară activitatea;    mijloace de producţie – totalitatea clădirilor şi altor construcţii, echipamentelor de lucru, echipamentelor individuale de protecţie, materiei prime, produselor intermediare etc., utilizate în procesul de producere a bunurilor materiale;     pericol de accidentare sau de îmbolnăvire profesională – sursă a unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii lucrătorului la locul de muncă;    prevenire – ansamblu de dispoziţii sau măsuri, adoptate ori planificate la toate etapele de lucru din unitate, pentru a preveni sau a reduce riscurile profesionale;    reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă – orice persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători pentru a-i reprezenta în problemele referitoare la securitatea şi sănătatea lor la locul de muncă, denumită  în continuare  reprezentant al lucrătorilor;    risc profesional (risc de accidentare sau de îmbolnăvire profesională) – combinaţie între probabilitatea şi gravitatea unei posibile leziuni sau afectări a sănătăţii într-o situaţie periculoasă;    securitate şi sănătate în muncă – ansamblu de activităţi avînd ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de lucru, apărarea vieţii, sănătăţii, integrităţii fizice şi psihice a lucrătorilor;    serviciu extern de protecţie şi prevenire – orice unitate care prestează altor unităţi, în bază de contract, servicii de protecţie şi de prevenire a riscurilor profesionale

1. Politica statului in domeniul securitatii si sanitariei in munca SSM

Legea 186 cap. II

Articolul 4. Elaborarea politicii statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.  Politica statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă se elaborează şi se reexaminează cu consultarea patronatelor şi a sindicatelor, ţinînd cont de evoluţia reglementărilor internaţionale în acest domeniu şi de progresul tehnic.

Articolul 5. Sferele de acţiune ale politicii statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă      Politica statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă include următoarele sfere de acţiune, în măsura în care ele afectează securitatea şi sănătatea lucrătorilor, mediul de lucru:    a) conceperea, încercarea, alegerea, înlocuirea, instalarea, amenajarea, utilizarea şi întreţinerea componentelor materiale ale muncii (locurile de muncă, mediul de lucru, uneltele, maşinile şi materialele, substanţele şi agenţii chimici, fizici şi biologici, procedeele de lucru);    b) legăturile care există între componentele materiale ale muncii şi persoanele care execută sau supervizează munca, precum şi adaptarea maşinilor, materialelor, timpului de muncă, organizării muncii şi procedeelor de lucru la capacităţile fizice şi mintale ale lucrătorilor;      c) instruirea, inclusiv instruirea periodică, calificarea şi motivaţia lucrătorilor care participă, cu un titlu sau altul, la atingerea nivelurilor suficiente de securitate şi sănătate în muncă;    d) comunicarea şi cooperarea în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la toate nivelurile, de la nivelul grupului de lucru, nivelul unităţii şi pînă la nivelul naţional.

Articolul 6. Aprobarea actelor normative privind securitatea şi sănătatea în muncă    Actele normative privind securitatea şi sănătatea în muncă se aprobă de Guvern.    [Art.6 în redacţia LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]  

Articolul 7. Coordonarea securităţii şi sănătăţii în muncă    (1) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei este organul central de specialitate al administraţiei publice care coordonează securitatea şi sănătatea în muncă.    [Art.7 al.(1) modificat prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]    (2) Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei are următoarele atribuţii principale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă:     [Art.7 al.(2) modificat prin LP254 din 09.12.11, MO25-28/03.02.12 art.79]    a) organizează elaborarea proiectelor de acte normative privind securitatea şi sănătatea în muncă şi, după consultarea patronatelor şi sindicatelor, le înaintează Guvernului spre aprobare;     b) asigură monitorizarea aplicării legislaţiei privind securitatea şi sănătatea în muncă;    c) organizează elaborarea instrucţiunilor-cadru de securitate şi sănătate în muncă pentru anumite ocupaţii sau pentru desfăşurarea unor lucrări complexe;    d) avizează proiectele de instrucţiuni-cadru de securitate şi sănătate în muncă;    e) asigură publicarea anuală a informaţiei privind măsurile luate în realizarea politicii statului în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, privind accidentele de muncă şi bolile profesionale;    f) asigură întreţinerea de legături cu reţeaua internaţională de informare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

    g) reprezintă statul în relaţiile internaţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.   Articolul 8. Controlul aplicării prezentei legi şi a altor  acte normative de securitate şi sănătate în muncă .    (1) Controlul aplicării de către angajatori a prezentei legi şi a altor acte normative de securitate şi sănătate în muncă este exercitat de Inspectoratul de Stat al Muncii.    (2) Activităţile de control se desfăşoară cu respectarea dispoziţiilor Legii nr.140-XV din 10 mai 2001 privind Inspectoratul de Stat al Muncii.     [Art.8 modificat prin LP139 din 14.06.13, MO152-158/19.07.13 art.477]

2. Securitatea si sanatatea in munca a tineretului pina la 18 ani, codul muncii.

Conform legii cu privire la tineret (nr.

279 din 11.11.1999), noțiunea de

tînăr descrie toate persoanele cu

vîrsta de 16-30 ani, iar în Codul

Muncii (nr. 154 din 28.03.2003, Art.

46) este stipulat că persoanele pot

munci începînd cu vîrsta de 16 ani

(de la 15 cu acordul părinților).

O investiție în tineri este o investiție în societate atît pe termen scurt, dar cu și mai multe avantaje pe termen lung. Beneficiarii acestei politici publice sînt:

tinerii absolvenți ai celor trei forme de învățămînt (școli profesionale, colegii și universități)

care vor cîștiga imediat ce politica publică este implementată, iar pe termen lung vor căpăta o

experiență de muncă mai mare;

agenții economici care vor cîștiga pe termen scurt cînd vor obține facilitățile și își vor minimiza costurile de angajare a unor lucrători, iar pe termen lung își vor asigura o forță de muncă mai calitativă;

populația adultă de astăzi va beneficia pe termen lung, atunci cînd tinerii angajați vor face

contribuții substanțiale în bugetul public național;

ANOFM, fiind agenția care va implementa programul, va deveni mai cunoscută printre tineri,

aceștia informîndu-se și eventual apelînd și la alte servicii ale agenției;

economia țării și statul în general vor avea de cîștigat în urma faptului că tot mai mulți tineri

talentați vor alege să lucreze în țară, iar ”exodul de creieri” s-ar putea diminua.

Articolul 253. Examenele medicale ale salariaţilor  în vîrstă de pînă la 18 ani.    (1) Salariaţii în vîrstă de pînă la 18 ani sînt angajaţi numai după ce au fost supuşi unui examen medical preventiv. Ulterior, pînă la atingerea vîrstei de 18 ani, aceştia vor fi supuşi examenului medical obligatoriu în fiecare an.    (2) Cheltuielile pentru examenele medicale vor fi suportate de angajator.     

Articolul 254. Norma de muncă a salariaţilor în vîrstă de pînă la 18 ani.    (1) Pentru salariaţii în vîrstă de pînă la 18 ani norma de muncă se stabileşte, pornindu-se de la normele generale de muncă, proporţional cu timpul de muncă redus stabilit pentru salariaţii respectivi.    (2) Salariaţilor în vîrstă de pînă la 18 ani angajaţi după absolvirea gimnaziilor, liceelor, a şcolilor medii de cultură generală, a şcolilor profesionale polivalente şi a şcolilor de meserii, angajatorul le stabileşte norme de muncă reduse, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu convenţiile colective şi cu contractul colectiv de muncă. 

Articolul 255. Lucrările la care este interzisă utilizarea muncii persoanelor în vîrstă de 18 ani.    (1) Este interzisă utilizarea muncii persoanelor în vîrstă de pînă la 18 ani la lucrările cu condiţii de muncă grele, vătămătoare şi/sau periculoase, la lucrări subterane, precum şi la lucrări care pot să aducă prejudicii sănătăţii sau integrităţii morale a minorilor (jocurile de noroc, lucrul în localurile de noapte, producerea, transportarea şi comercializarea băuturilor alcoolice, a articolelor din tutun, a preparatelor narcotice şi toxice). Nu se admite ridicarea şi transportarea manuală de către minori a greutăţilor care depăşesc normele maxime stabilite pentru ei.     (2) Nomenclatorul lucrărilor cu condiţii de muncă grele, vătămătoare şi/sau periculoase la care este interzisă aplicarea muncii persoanelor în vîrstă de pînă la 18 ani, precum şi normele de solicitare maximă admise pentru persoanele în vîrstă de pînă la 18 ani la ridicarea şi transportarea manuală a greutăţilor, se aprobă de Guvern după consultarea patronatelor şi sindicatelor. 

   Articolul 256. Interzicerea trimiterii în deplasare a salariaţilor în vîrstă de pînă la 18 ani     Se interzice trimiterea în deplasare a salariaţilor în vîrstă de pînă la 18 ani, cu excepţia salariaţilor din instituţiile audiovizualului, din teatre, circuri, organizaţii cinematografice, teatrale şi concertistice, precum şi din cele ale sportivilor profesionişti.   

 Articolul 257. Garanţii suplimentare la concedierea    salariaţilor în vîrstă de pînă la 18 ani    Concedierea salariaţilor în vîrstă de pînă la 18 ani, cu excepţia cazului de lichidare a unităţii, se permite numai cu acordul scris al agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă, respectîndu-se condiţiile generale de concediere prevăzute de prezentul cod.    [Art.257 modificat prin LP8-XVI din 09.02.06, MO83-86/02.06.06 art.362]

3.Iluminatul natural : proprietatile, avantajele, dezavantajele, normarea si calcularea lui.

Iluminatul natural se normează după dimensiune a obiectului studiat. Iluminatul artificial senormează după: dimensiunea obiectului studiat, caracteristica fondului şi contrastul între obiect şi fond.

Iluminatul natural: avantajele – este cel mai favorabil pentru organele vizuale, dezavantajele - nu putem folosi pe parcursul a 24h.

Calcularea iluminatului natural constă în determinarea suprafeţelor golurilor de lumină după formulele:

a) iluminatul lateral . S f

S i

×100 %=enC r ηf

τ 0r1

Ccl

b) iluminatul de sus . S t

S i

× 100 %=encr ηt

τ0× r2 cT

Ccl

unde Sf, St, Sî – suprafaţa ferestrelor, tabacherelor şi a încăperii ;

en – coeficientul iluminatului natural normat ;

cr – coeficientul de rezervă ;

ηf, ηt - coeficientul ce apreciază caracteristica de lumină a ferestrelor şi tabacherelor ;

τ0 – coeficientul general de penetrare a luminii ;

r1, r2 – apreciază majorarea iluminării la ferestre şi tabachere

Ccl – apreciază reducerea iluminatului lateral de către clădirile vecine

Ct – tipul tabacherei

Toţi coeficienţii se apreciază după СНиП II – 4 – 79 8.3

Tipurile şi funcţiile luminii :

Laterală (uni sau bi- laterală)

Naturalăde sus

Combinată

De lucru: generală (uniformă şi localizată), locală şi combinată

Artificială

de siguranţă (de avarie) serveşte pentru a ilumina termina unele lucrăr

pentru a dirija unele procese şi se asigură din surse autonome de gardă (de pază) este instalată pe perimetrul şi în interiorul unităţii

de evacuare - se prevede pentru încăperi cu numărul angajaţilor peste 50 şi

este asigurată de sursa autonomă

Mixtă: naturală+ artificială

Funcţiile luminii

1. Informativă - 80-90% din informaţie noi obţinem vizual datorită luminii

2. Morfologică - 10-380 nanometri (ultraviolete) asigură provitamina D; 380-770 cele 7 culori ale

curcubeului - asigură adaptarea sistemului nervos şi a ochilor la insuficienţă de lumină; 770-340

000 nanom - infra roşii - asigură confort tehnic , poate fi supraîncălzirea organismului sau şoc

termic. 15

3. Relativă-fotosinteza. Schimbă culorile şi proprietăţile mecanice ale unor obiecte., sporeşte

securitatea muncii.

Radiatiile luminoase sunt radiatii cu lungimea de unda cuprinsa între 0,76-0,40 micrometri.

Surse de lumina sunt;

1. Surse natural

2. Surse artificial

3. Mixte

Lumina naturala poate fi:

laterala, unilaterala, bilaterala;

de sus;

combinata.

Surse naturale

Soarele reprezinta cea mai puternica si fiziologica sursa.

Lumina naturala este un complex policromatic, fiind alcatuita din combinarea din sapte culori monocromatice , cu lungimea de unda descrescinda de la rosu, portocaliu, galben, verde, albastru , indigo si violet.

Cantitativ, compozitia culorilor este diferita , fiind maxima pentru galben, ochiul uman avind si sensebilitate maxima pentru aceasta culoare. Din combinatia celor sapte culori rezulta lumina ,,alba’’ de zi.

Iluminatul natural se poate realize prin lumina solara directa, lumina difuzata de bolta cereasca si lumina reflectata de suprafata solului, constructii ,diferite suprafete etc.

Unitatae de masura pentru iluminat este luxul (lx).

Indici de apriecere gradului de iluminare din încaperi

Pentru aprecierea gradului de iluminare din încaperi se pot folosi si o serie de indici, calcula si pe baza determinarilor prin metoda luxmetriei:

Coeficientul de iluminare naturala (CIN)

Este raportul procentual din trei luminatul în interiorul încaperii si iluminatul din exterior, exprimat în lucsi. Normele sanitare prevad ca acest coeficient sa fie de:- minim 1% în încaperi de locuit;- minim 2% în sali de clasa;- minim 0,5% în anexe;- pâna la 10 % în încaperi unde se efectueaza munci de mare precizie.

Iluminatul natural se normează după dimensiune a obiectului studiat. Iluminatul artificial se normează după: dimensiunea obiectului studiat, caracteristica fondului şi contrastul între obiect şi fond.

Iluminatul natural: avantajele – este cel mai favorabil pentru organele vizuale, dezavantajele - nu putem folosi pe parcursul 24h.

4. Electricitatea static, proprietatile, conditiile de aparitie, conditiile de ea.

Electricitatea statica este produsa de sarcini imobile. Prin frecarea a doua obiecte se produc transfer de electroni de pe unul pe celalalt , unul din obiecte se incarca pozitiv iar celalalt negativ. Aici in exemplul anterior intalnim electricitate statica. Daca unul din cele doua obiecte este electro izolant , toata sarcina electrica se acumuleaza pe suprafata sa. Cel mai bun exemplu este cand freci un stilou sau liniar de plastic de cap si vezi cum acesta atrage hartia pentru ca hartia este incarcata cu sarcina pozitiva in timp ce stiloul este incarcat cu sarcina negativa.

Electricitatea statică prezintă un proces compus de redistribuire a ionilor sau electronilor la contactarea a 2 suprafețe. Nemijlocit pentru organism electricitatea statică nu prezintă pericol. Pericolul consta in posibile incendii la prezența materialelor inflamabile în zona de apariție a electricității statice. În tehnică electr. Statică apare la funcționarea multor aparate electrice, la fărâmițarea fina a unor produse, la uscarea zahărului și altor produse, la transportarea materialelor solide pe transportare cu bandă, la transportarea substanțelor lichide la electric (benzină, spirt).

 

Electricitatea statică este un fenomen des întâlnit în practică. Ea poate să fie partea unui proces tehnologic cum este de exemplu vopsirea în câmp electrostatic, tipărirea,sortarea materialelor în câmp electrostatic, ....

De cele mai multe ori, însă, electricitatea statică poate să apară ca un fenomen nedorit, întâmplător care poate constitui un risc(incendii şi explozii, detonarea intempestivă a capselor detonante electrice, acţionarea intempestivă a aparaturii sensibile de comanda şi control, şoc electric la persoane) saupoate produce deranjamente în procese de prelucrare a materialelor, de exemplu, datorită lipirii foliilor.

De asemenea, electricitatea statică poate duce la deteriorarea dispozitivelor electronice pe durata fabricării, manipulării sau utilizarării lor . Problemele ce decurg din electricitatea statică sunt cauzate în general de materialele neconductoare/electroizolante care se pot electriza cu uşurinţă , pot acumulaşi reţine sarcinile pe o perioadă îndelungată şi apoi pot descărca aceste sarcini cu o energie suficient de mare ca să cauzeze un risc. 

Descărcările părţilor conductive încărcate, izolate, pot duce la scântei 

incendive, dar acestea pot fi prevenite cu uşurinţă prin legare la pământ.

 Între riscurile care pot să fie generate de electricitatea statică, acela de iniţiere a

unei atmosfere explozive sau a explozivilor propriu-zişi ocupă un rol important înrucât exploziile pot duce la imense pagube materiale şi la pierderi de vieţi omeneşti.

Mecanisme de electrizare:

electrizarea prin contact ;

prin influenţă (inducţie)

Constructia zonei protejate

 

Principala masura pe care trebuie sa o luam in cazul crearii unei zone protejate, este aceea referitoare la legarea la pamant a bancurilor de lucru, dar mai ales a personalului care manipuleaza dispozitive sensibile la descarcarile electrostatice.

 

In zona protejata se recomanda sa avem un sistem propriu de legare la pamant, la care sunt conectate covorul suprafetei de lucru, covorul de pe podea si bratarile legate la mana personalului.

 

Sistemul de legare la pamant nu trebuie sa fie comun cu alte sisteme utilizate in alte scopuri (priza de pamant a instalatiei electrice).

 

Tot personalul din firma care lucreaza cu echipamente sensibile, trebuie sa primeasca avizul ESD prin formare profesionala.

 

Formarea profesionala trebuie facuta cel putin o data pe an si trebuie sa includa dovezi ca personalul si-a insusit informatiile legate de protectia ESD. Pregatirea personalului trebuie sa includa proceduri de baza privind manipularea si lucrul cu echipamentele sensibile. La manipularea si transportul in afara zonei protejata echipamentele trebuie sa fie introduse in ambalaje care au proprietati de protectie ESD.

 

Măsurile de protecție:

1. Legarea dublă la pământ a instalațiilor electrice inclusiv și a cisternelor pentru păstrarea substanțelor de electrice.

2. Umezirea aerului în încăperile de producție (mai mare 75 %).

3. Reducerea vitezei de transportare prin țevi a substanțelor electrice până la 3-5 m/s.

4. Ventilația încăperilor, tratarea aerului din încăperi cu substanțe anti statice.

Problema 1.4

În încaperea de producer cu suprafata A×B m2, se efectueaza lucrari vizuale de categoria a. Încaperea este iluminata de n lampi cu puterea P,W, suspendate la inaltimea H,m2, de la podea, înalțimea locului de muncă de la podea este h,m2.Determinăm prin metoda coeficientului puterii specifice dacă este asigurată iluminarea normată a încăperii.Datele care lipsesc sunt apreciate de student.

Se dă:

Sî = A×B, m2 = 30×18 = 540m2;

a = IV g ;

n = 19;

Pl = 80 w;

H = 5,8;

h = 1,0.

Rezolvare:

1. Calculăm puterea reală de iluminare (Pr) .

Pr = P × n = 80 × 19 = 1520w.

2. Calculăm puterea necesară (Pn).

Pn = Psp × Sî ;

Psp - se apreciaza din tabel conform suprafetii incaperii Sî, m2; hs- înălțimea de suspendare a surselor.

3. Calculam suprafata incaperii (Sî).

Sî = A×B, m2 = 30×18 = 540m2;

4. Calculam înălțimea de suspendare a surselor hs.

hs = H – h = 5,8 – 1,0 = 4,8 m.

5. Calculam volumul incaperii Vî, m3.

Vî = A × B × H = 540 × 5,8 = 3132m3

Categoria lucrării:aIVg; E = 200 lx; Tipul lampei- il apreciem – LДOR;

Psp = 11,2w/m2;

Pn = Psp × Sî = 11,2 × 540 = 6048 w ;

Concluzie: În rezultatul calculelor iluminatul normat al incaperii nu este asigurat, deoarece puterea reală de iluminare este Pr = 1520w dar este necesar de Pn = 6048 w.