PAULA FIRTH

Inima binep`zit`

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

MIHNEA COLUMBEANU.

ALCRIS

Capitolul 1

Pe cerul senin al toamnei australe, uria[ul avion cureac]ie plutea peste Alpii Noii Zeelande, ale c`rorz`pezi ve[nice str`luceau ca un far chemând cel pu]ino anumit` pasager`.

Alannah Finderne se \ntoarse spre fermec`toareav`duv` de lâng` ea, spunându-i emo]ionat`:

– Unul dintre piscurile acelea este Vârful Cook,probabil, cel mai \nalt munte din Noua Zeeland`, darnu v` pot spune care anume e! Toat` via]a i-am v`zutla orizont, \ns` de-aici arat` cu totul altfel!

– Sunt minuna]i, r`spunse \ncet doamna Hamel. Ei, aiajuns acas`, iubito. Te-a[teapt` la aeroport mama [i sora ta?

– A[a sper. Trina e \nc` la [coal`, desigur – ba nu...nu, nu mai este. A terminat la sfâr[itul anului trecut.Acum e la universitate, face un an de preg`tire, iar laanul va \ncepe medicina.

5

Doamna Hamel zâmbi, privind cu simpatietr`s`turile neregulate ale fetei care \i intuise nervozi-tatea [i \[i \nvinsese rezervele pe care le avea fa]` de alega conversa]ii cu necunoscu]ii.

– Pari atât de convins`, spuse ea. |n State cursurilese desf`[oar` altfel.

– A, Trina e foarte inteligent`, spuse Alannah pe unton firesc, f`r` urm` de invidie. Nu va avea nici o pro-blem`. Are o real` voca]ie. Dintotdeauna am [tiut c` vastudia medicina.

– Serios?Din cine [tie ce motiv, obrajii palizi, cu luciu mat,

ai lui Alannah se \nro[ir`.– O, [i eu vreau s` m` \nscriu la Universitate, spuse

ea, preocupat`. M` pasioneaz` computerele.– Probabil c` p`rin]ii dumitale sunt mândri c` au

dou` fete atât de de[tepte. Alte rude mai ave]i?Ochii alba[tri ai lui Alannah privir` un moment,

gânditori, mâinile nervoase ale femeii mai vârstnice deal`turi.

– Nu, spuse ea dup` câteva clipe. Suntem numaiTrina, mama [i cu mine. Tata a murit acum [ase luni.

Mi[carea mâinilor \ncet`.– |mi pare r`u, spuse cu compasiune doamna

Hamel. Ai fost... Parc` spuneai c` e[ti plecat` de unan...?

6

– Da. Am f`cut ultimul an de liceu la o [coal` dinElve]ia, r`spunse Alannah zâmbind jenat`. M`mica eraatât de hot`rât`, \ncât am acceptat. Oricum, eram maiavansat` cu un an, a[a c` n-am pierdut nimic. T`ticu' amurit \n timp ce eram acolo.

– S`r`cu]a de tine! murmur` \nduio[at` doamnaHamel, uitând de orice nelini[te. Atât de departe decas`...

– Da, r`spunse repede Alannah, c`ci amintirea \nc`o mai durea. Desigur, am vrut s` vin acas`, dar Rose –mama mea – m-a convins c` ar fi fost absurd s` m`\ntorc. Iar sora lui t`ticu' a venit de la Londra [i a statcu mine dou` s`pt`mâni. S-au purtat foarte frumos cumine, la St. Antoine's.

– Vorbe[ti despre m`tu[a la care ai locuit laLondra?

Alannah \ntoarse privirea spre mozaicul câmpiilordin Canterbury care se \ntindeau dedesubt, \n nuan]ebrune [i aurii. Inima \ncepu s`-i bat` mai repede.

– Da... m`tu[a Ria. E o scump` [i \i datorez dou`luni de vis dar o, cât m` bucur c` m` \ntorc acas`! Mi-afost atât de dor!

Emo]ia f`cea ca vocea ei limpede [i tinereasc` s`sune straniu de matur`. Cam \ncurcat`, Alannah\ntoarse capul astfel \ncât nu i se mai v`zu decât pro-filul, obrazul \mbujorat fiindu-i ascuns de o cascad` de

7

p`r ro[cat-\nchis, des [i ondulat. Ca m`tasea, cumspusese David odat`, \nl`turându-i cu degetele luilungi o [uvi]` de pe frunte.

Inima i se strânse, accelerându-[i ritmul b`t`ilor.Poate c` [i David avea s-o a[tepte la aeroport. Trinaspusese c` era foarte ocupat cu cursurile [i cercet`rilede la Universitate, dar poate c` norocul era de partea ei,f`cându-l s` aib` o zi mai liber`... Trecuse un an [i maibine de când nu se mai v`zuser`, iar ve[tile din scriso-rile Trinei fuseser` insuficiente pentru a-i alina dorul...

Iar acum, peste câteva minute, poate avea s`-lrevad`, iar via]a ei urma s` se re\ntregeasc` din nou.

Doamna Hamel \i urm`rea cu ochi aten]i [i destulde tri[ti jocul emo]iilor din privire.

– Ei, draga mea, spuse ea cu blânde]e, sper s` aiparte numai de bine. {i s`... Doamne sfinte!

Tocmai \ncepuse obi[nuitul t`r`boi al ateriz`rii, cuturboreactoarele huruind asurzitor [i hurduc`turaro]ilor \n contact cu pista.

– Ia te uit`! exclam` femeia. Nici nu observasem c`am [i ajuns. |]i mul]umesc, iubito.

|[i luar` r`mas bun \n holul oficiului vamal, [i nupeste mult Alannah se cufund` \n \mbr`]i[`rile parfu-mate [i m`t`soase ale mamei [i surorii sale. Plânser`toate trei pu]intel, amintindu-[i de al patrulea mem-bru al familiei, pierdut pentru totdeauna.

8

Totu[i, [ase luni fuseser` de ajuns pentru cadurerea s` fi trecut \n mare parte [i, cu toate c` inimalui Alannah tres`ri la vederea unui b`rbat \nalt [iblond, \[i d`du seama aproape imediat c` David nuvenise. Consolându-se cu convingerea c` foartecurând avea s`-i revad` chipul drag, se \nveseli pe dat`[i toate trei, râzând, pornir` spre cas` cu un taxi,urmate de un al doilea care transporta bagajele.

– M`tu[a Ria e de vin`! se ap`r` Alannah de Trina,care o tot tachina. Se d` \n vânt dup` hainele elegante[i a fost absurd de generoas` cu mine. O tot rugam s`se astâmpere, dar ea râdea [i continua s` cumpere,sco]ând banii ca dintr-un sac f`r` fund.

– Norocoaso! zâmbi Trina. M` \ntreb dac` la fel vaface [i cu mine, când am s` ajung \n sfâr[it la Londra.

– Sigur c` da, r`spunse Alannah, privindu-[i cudrag sora. Va fi \ncântat` s` \mbrace o lungan` fru-moas` ca tine. Tot spunea ce p`cat e c` sunt atât descund`...

Mama lor oft`.– Nu-ncepe iar, iubito! |i mo[tene[ti pe cei din

familia mea, asta-i tot. Sunt destul b`rba]i c`rora leplac femeile scunde, le dau un sentiment protec-tor...

|[i privi fiicele, nemul]umit` de chicotelile lordezl`n]uite, dar treptat \ncepu s` se amuze [i ea.

9

– Bine, a[teapt` numai [i-ai s` vezi! Acum, c` ai maisl`bit, ai exact greutatea potrivit` pentru statura ta.Ar`]i... mai matur`, mai sofisticat`...

– Sper [i eu!Sub privirea p`trunz`toare a mamei sale, Alannah

se sim]ea cam ca o insect` str`puns` cu un ac, dareduca]ia primit` la St. Antoine \[i f`cea efectul. Nu sefoi, nici nu se ar`t` jenat`.

– Anul petrecut \n str`in`tate ar fi fost o pierderede timp dac` nu m` \ntorceam lustruit` ca... ca o mas`de sufragerie!

– M` rog, ai fost cea mai nelustruit` elev` pe caream avut nenorocul s-o suport, oft` Rose, amintindu-[ide vechea Alannah, acum disp`rut` pentru totdeauna,slav` Domnului; apoi se \nveseli din nou. M` bucur s`v`d c` ai sc`pat [i de expresia aia posomorât` careparc` spunea "nu m` atinge]i". Era a[a de tulbur`toare,parc` mi te-ar fi schimbat cineva la na[tere!

Alannah strâmb` din nas spre mama ei, \mpingân-du-[i de pe frunte o [uvi]` de p`r.

– Las`, Rose, c` ]i-ai scos destul pârleala cu Trina!– Mai scute[te-m`, Allie! se burzului sora ei, cu o

voce groas`.Mai serioas`, mama lor spuse:– Iubito, trebuie s` la[i nasul mai jos. N-ai nici un

motiv s-o invidiezi pe...

10

– N-o invidiez pe Trina! zâmbi Alannah, de[iochii \i r`m`seser` complet serio[i. Niciodat` n-aminvidiat-o, crede-m`! Cum a[ fi putut? E o scump`. Da,Trina, a[a e[ti, nu mai face mutra asta dezgustat`! {tiuprea bine c` sunt \nc`p`]ânat` [i irascibil` [i c` nu uitprea u[or vechile râci, dar cum a[ putea-o \nvinui peTrina pentru c` e mai dulce [i mai dr`gu]` decât mine?\ncheie ea, zâmbindu-i surorii sale, care devenise ciu-dat de t`cut`. |n fond, pe tine te mo[tene[te, mam`.

|ncântat` de compliment, mai ales când era expri-mat cu atâta afec]iune [i sinceritate, Rose Findernec`ut` totu[i s` schimbe subiectul:

– Mai bine spune-mi, ce rochie nou` ai de gând s`por]i la petrecere?

– La petrecere...?– Iubito, vine ziua ta! Sau ai uitat c` ai aproape

nou`sprezece ani?Alannah cl`tin` din cap.– Nu, cum s` uit, dar putem s`...?Se \ntrerupse, dându-[i seama c` [oferul auzea tot

ce spuneau.– |n fine, e extraordinar, conchise ea conve]ional,

cu un accent oxfordian exagerat, care o f`cu pe Trinas` chicoteasc` din nou.

Dar, imediat ce intrar` \n eleganta cas` alb` dinCashmere Hills, Alannah \ntreb f`r s mai stea pe gânduri:

11

– Ne putem permite s` d`m o petrecere? Credeamc` dup` ce t`ticul... dup` ce tata a murit, s-ar putea s`fim cam strâmtorate...

Rose \[i turn` o a doua cea[c` de ceai, cu u[oara eistrâmb`tur` care \nso]ea \ntotdeauna discu]iile desprebani. R`spunse pe tonul cel mai nep`s`tor:

– Nu-]i face griji, iubito. |]i dau cuvântul meu c`toate sunt sub control.

– E[ti sigur`? \ntreb` Alannah, \ncruntându-se.– Categoric! replic` Rose, cu nea[teptat` convin-

gere. Nimic nu te \mpiedic` s` te distrezi de minune.Toat` lumea [tie c` te-ai \ntors [i deja ai fost invitat` laatâtea petreceri c` le-am [i pierdut [irul.

– Ca s` nu mai vorbim de David, interveni Trina, peun ton cam sec, \ntorcând capul spre fereastr`, prin carese z`rea frontonul casei din vecini, unde locuia David.

Rose p`ru cam tulburat`, dar se \nsenin` aproapeimediat, atent` s` nu fac` riduri.

– Nu-i b`ga lui Alannah \n cap cine [tie ce idei, odojeni ea. Aia a fost doar o idil` copil`reasc`, fer-mec`toare dar f`r` nici o baz`. David e un scump, \ns`acum Alannah va descoperi, probabil, c` au foartepu]ine \n comun.

|n seara aceea, \ns`, când s-au re\ntâlnit, n-a fostdeloc a[a. Nu se \ndep`rtaser` deloc unul de altul, a[a

12

cum se temuse \n tain` Alannah. |n schimb, se repezi\n bra]ele lui, iar capul cu p`r blond al lui David seaplec` spre gura ei [i schimbar` primul lor s`rut de\ndr`gosti]i adul]i, dup` \mbr`]i[area disperat` de ladesp`r]ire, \n urm` cu un an.

– Iubito, \i [opti David, cu glasul \ngro[at deemo]ie. Iubita mea Alannah, ce dor mi-a fost de tine!

Alannah \[i frec` fa]a se adâncitura cald` a gâtuluilui.

– M` bucur atât de mult c` m-am \ntors, spuse ea,cu vocea crispat` de emo]ie. A fost ca un purgatoriu.

– |ntr-adev`r.Nu mai era nimic altceva de spus.Pe parcursul copil`riei petrecute \mpreun`, David

fiind doar cu trei ani mai mare decât ea, \ntre ei exis-tase \ntotdeauna o afinitate clar`, pân` câmd, la[aisprezece ani, Alannah \[i d`duse seama c` prietenia[i afec]iunea se transformaser` \n altceva. Gândul lacamaraderia pierdut` o chinuise câteva luni, pân`când David o s`rutase pentru prima oar` – blând,parc` temându-se s` n-o sperie, dar r`spunsul ei can-did [i generos \l luase prin surprindere, f`cându-l s`devin` mai \nchis \n sine, mai serios, mai matur, \ntimp ce-i explicase c` era mai bine pentru amândoi s`nu se lase ademeni]i \ntr-o rela]ie prea strâns`.

13

Amândoi erau foarte ocupa]i, el la universitate, ea\nc` la liceu, a[a c` nu le fusese prea greu s` r`mân`doar rieteni. Pân` când decizia lui Rose de a o trimitepe Alannah \n Elve]ia \i \mpinsese din nou unul \nbra]ele celuilalt, iar atunci numai voin]a lui David\mpiedicase tocmai lucrul de care se temuse Rose \nprimul rând.

A[a c` urmase o perioad` de \ncercare, un an dedesp`r]ire, iar acum cu siguran]`, pân` [i Rose puteas` vad` c` erau sorti]i unul altuia.

De[i \n zilele urm`toare Rose nu protest` \n niciun fel, atitudinea ei o nelini[tea profund peAlannah. Evita s`-i r`spund` ce obiec]ii avea fa]` derela]ia lor; \n cele din urm`, Alannah se mul]umi s`pun` totul pe seama ne\ncrederii lui Rose \nc`s`toriile prea timpurii. Putea cita destule cupluricare se desp`r]iser` numai fiindc` parteneriifuseser` prea tineri pentru o asemenea responsa-bilitate.

A[a c` Alannah, care nu avea inten]ia s` se m`rite\nc` un an cel pu]in, pân` când David \[i lua doctora-tul, renun]` pe moment la orice \ncercare de a o \ndu-pleca pe Rose [i se d`rui pl`cerii de a-l redescoperi peDavid, printre petreceri, formalit`]ile \nscrierii launiversitate [i alte activit`]i.

14

Chiar \nainte de sosirea primului invitat la ziua ei,Alannah ap`ru pe splendida scar` interioar`,coborând gra]ios, cu fa]a luminat` de o fericirener`bd`toare.

– Iubito, ar`]i superb, o felicit` cu drag Rose. Cen-a[ da s` fie aici [i tata ca s` te vad`!

Mama [i fiica \[i atinser` mâinile, cu aceea[i expre-sie gânditoare. De[i prima perioad` dureroas` tre-cuse, familia continua s` simt` acut lipsa lui HoltFinderne.

– Poate c` m` vede, spuse \ncet Alannah [i porniprin holul spa]ios, zvelt` [i imaterial`, f`când pirueteelegante \n rochia vaporoas` de [ifon roz pe carenumai iscusin]a lui Rose o f`cuse s` nu contrastezenepl`cut cu ro[ea]a vie a pletelor. {i m` va vedea tottimpul, [i când voi merge la universitate [i voi ajungeexpert` \n computere.

– {i, \n cele din urm`, când vei deveni doamnaDavid Opie, ad`ug` sec vocea surorii sale, de pe scar`.

Nu era cel mai oportun moment pentru a abordaacest subiect. Pielea fin` [i palid` a lui Alannah se\nro[i ca focul.

– R`mâne de v`zut, r`spunse ea diplomatic.– Iubito, sunte]i mult prea tineri – amândoi! Acum

câteva zile vorbeam cu Renee Opie, care-mi spunea ce

15

planuri mari de viitor \[i face David, se gr`bi Rose s`intervin`. Dac` te gândeai s` te m`ri]i cu un b`rbatmai \n vârst` ar fi fost altceva. Maturitatea e atât deimportant` \ntr-o c`snicie! Oricât de drag mi-e David,trebuie s` recunoa[tem c` e \nc` aproape un copil.Voi, tinerii, ave]i atâtea posibilit`]i, atât de multe c`i v`sunt deschise, [i totu[i mul]i dintre voi v` lega]i demâini [i de picioare mult prea repede. Trina, ce splen-did ar`]i! Amândou` ar`ta]i minunat!

Cele dou` surori zâmbir`, obi[nuite cu rapideleschimb`ri de subiect ale mamei lor. |ntr-adev`r, con-trastau magnific. Alannah, mai scund` cu jum`tate decap decât statuara ei sor`, avea tr`s`turi delicate [imobile, iar bog`]ia p`rului ro[cat \i scotea \n evi-den]` ochii mari, alba[tri, [i gura senzual`,exprimând voin]` [i patim`. P`rul Trinei era casta-niu, mai pu]in rebel decât buclele surorii sale, iar fru-muse]ea ei clasic`, la fel ca a mamei sale, se distingeaprin ochii de o culoare stranie, \ntre verde [i auriu.|n seara aceea, \ntrucât purta o rochie aurie, [i ochii\i str`luceau tot ca aurul, lumina]i de emo]ie, lucruneobi[nuit pentru Trina, cea mai sobr` dintre celedou` surori.

|n timp ce privea \n jur, la salonul plin cu flori,antchit`]i [i covoare persane, contrastând accentuat

16

cu pere]ii [i tavanul alb, Alannah sim]i cum \i cre[teainima. Anul petrecut departe fusese fascinant, dar ochinuise dorul de cas`, iar la moartea lui HoltFinderne plânsese \n telefon, rugând s` i se permit` s`se \ntoarc`.

La antipozi, Rose plânsese [i ea, dar nu cedase. A[ac` Alannah tr`ise un an \n exil, iar acum \[i primear`splata. |n sfâr[it din nou acas`, de ast` dat` pentrutotdeauna, a[teptându-[i din clip` \n clip` prietenii. {ipe David.

Numai lipsa tat`lui ei \i \ntuneca str`lucirea privirii,dar Alannah era tân`r` [i atât de \ndr`gostit`, \ncâtreu[ea s` nu ia \n seam` t`cuta durere.

{i, nu peste mult, casa se umplu de muzic` [irâsete. Cu mâna \ntr-a lui David, Alannah scânteia ca ozân` de Cr`ciun, plin` de via]` [i voie bun`, uitând deorice triste]e.

– Mi-ai lipsit atât de mult, [opti David, \n timp cedansau.

– Mmmm...Era fericit`, atât de fericit` \ncât, dac` ar fi murit \n

acel moment, ar fi f`cut-o cu sufletul \mp`cat.– Asta-i tot ce po]i spune?David p`rea indignat, dar Alannah \l cuno[tea de

prea mult timp ca s` se lase p`c`lit`.

17

– {i ce vrei s` spun? replic` ea, aruncându-i oprivire cochet-piezi[`, pe sub gene.

Obrajii lui David se \nro[ir`.– Nu... gemu el, sl`bind dintr-o dat` strânsoarea.

Dac` ]i-a[ spune, ai muri de groaz`! Dumnezeule, amcrezut c` nu se mai termina anul `sta! Am \n]elesmotivele mamei tale, când ne-a cerut s` nu ne scriem,ca s` ne punem sentimentele la \ncercare – dar, iubi-ta mea, a fost un adev`rat infern!

Alannah se foi \n bra]ele lui, stânjenit` de intensi-tatea cu care \i vorbea. |ncercând incon[tient s` des-tind` atmosfera, r`spunse:

– {tiu, David. Dar sunt sigur` c` ai fost prea ocupatca s` oftezi dup` mine. Trina mi-a scris cât de multlucrai.

– Tot timpul te-am avut \n inim`, murmur` el, dinnou st`pânit, cu un zâmbet tandru. Tot timpul. {i totce-am f`cut a fost numai pentru tine... pentru noi.

Ajunsese la un pas de a o cere \n c`s`torie. Sufocat`de fericire, Alannah ridic` ochii spre el. Se privir`lung, cu pasiune, comunicându-[i tot ceea ce nufusese exprimat \n cuvinte. Apoi privirea lui David seab`tu \n alt` direc]ie, iar expresia i se schimb`.

– Ce este? \ntreb` Alannah.David ezit`, \nainte de a r`spunde \ncet:

18

– Tocmai a intrat cineva. Se uita cam lung la noi,dar acum a \ncetat. St` de vorb` cu mama ta.

– Cine e?|ncruntat, David spuse:– Nu [tiu, dar mi se pare cunoscut de undeva.Apoi o r`suci \n loc.– Poftim, uit`-te [i tu.Alannah \l recunoscu dintr-o privire.Nici o clip`, \n ultimii trei ani, nu uitase chipul

acela frumos [i rece, cu piele bronzat` [i ochi de unverde atât de \nghe]at [i p`trunz`tor \ncât amintirealor o \nfiora [i acum. Inspir` adând, \ntret`iat, gre[ipasul de dans [i-[i \ntoarse fa]a, albit` de emo]ie, din-spre b`rbatul care conversa cu mama ei.

– Iubito, cine e? Alannah...?– Nicholas Challoner.– Nicholas...David se opri brusc.– Challoner? Cel care...?– Da. Unul [i acela[i Nicholas Challoner cu cel

c`ruia i-am omorât so]ia când am \mplinit [aisprezeceani.

19

Capitolul 2

David r`mase t`cut. Doar picioarele i se maimi[cau, automat, \n ritmul muzicii. Tremurând,\n]epenit` de [oc, Alannah se sim]ea complet singur`,desprins` chiar [i de c`ldura \mbr`]i[`rii lui David,pierdut` \ntr-o \nchisoare rece [i uitat` unde singurarealitate era sentin]a \nghe]at` din ochii verzi ai luiNicholas Challoner.

– Ce naiba caut` aici? se auzi ca de foarte departeglasul indignat al lui David. Mama ta l-a invitat, sau alui a fost ideea s` apar` ca un strigoi \nsângerat labanchet?

Trebuia s`-i r`spund`. Vorbind \ncet, cu buzeleamor]ite, Alannah \ng`im`:

– Rose nu mi-a spus nimic...– Nu pare surprins` s`-l vad`, continu` David,

cu o privire t`ioas` spre cei doi. Vino, hai s` bem

20

ceva. {i nu limonad` din-asta de care-ai sorbit toat`seara. Ai avut un [oc [i ai nevoie de ceva mai tare.

|i oferi un pahar mic de brandy [i o \nso]i pe teras`,stând lâng` ea \n timp ce sorbea di pahar, cu privireaspre panorama ora[ului Christchurch \ntins sub ei,numai lumini]e [i lic`riri, ca o lume a zânelor, pecâmpia dintre mun]i [i mare.

– Nu te l`sa intimidat` de prezen]a lui, \i spuse el\ncet. Ceea ce s-a \ntâmplat atunci a fost un accident.

– Dac` nu-mi pierdeam direc]ia pe skateboard [inu ajungeam \n fa]a ei, n-ar fi c`zut peste marginea[oselei, spuse Alannah cu lipsa de intona]ie a cuivacare repet` o lec]ie \nv`]at` pe de rost.

– Ancheta a dovedit c` n-a fost vina ta, insist`David. N-a fost decât un accident hidos, a[a cum se\ntâmpl` de-atâtea ori, \n care ambele p`r]i sunt vino-vate. Dumnezeule, credeam c` ai reu[it s` treci pesteasta! Ce naiba a apucat-o pe Rose?

Alannah se \nfior`.– Era gravid` \n luna a [asea. Au murit [i ea, [i copilul.

M-am dus... m-am dus cu t`ticul la el, ca s`-i spun cât der`u \mi p`rea, iar el... el s-a purtat \ngrozitor cu mine.

– Avusese un [oc. De-atunci, trebuie s`-i fi trecut.David vorbea pe un ton lini[titor, dar Alannah abia

dac`-i distingea cuvintele, pierdut` \i amintiri pe carenu reu[ea s` [i le reprime.

21

– Avea fa]a ca o masc`, numai ochii-i mai erau plinide via]`. {i erau reci ca ghea]a, atât de reci \ncât m`ardeau. Am... am vrut s`-i spun cât de r`u \mi p`reapentru ceea ce f`cusem, dar n-am... n-am putut decâts`... t`ticul i-a spus. {i m-a ]inut de mân` tot timpul.Nicholas Challoner n-a spus aproape nimic, dar se uitala mine ca [i cum nici m`car dispre]ul lui nu l-a[ fimeritat. Când am ie[it din camera aia oribil` de hoteleram atât de stresat` \ncât m-a apucat un chicotit ner-vos. Nu m` mai puteam st`pâni.

David o strânse la piept, \ngropându-[i fa]a \n p`rul ei.– Iubito, nu! Probabil a venit doar ca s`... s` spun`

c`-i pare r`u, sau c` totul a trecut sau... a[a ceva.|ncercarea lui stângace de a o consola nu avu nici un efect.– Ar`ta ca [i cum i-ar fi trecut? \ntreb` Alannah, cu

voce \ntret`iat`. Parc-ar fi fost o statuie – rece, lucios,frumos [i crud.

David oft`, zguduind-o u[urel de umeri.– Hai c` \ncepi cu istericalele. |nceteaz`, Alannah!

N-are ce r`u s`-]i fac`. A fost o experien]` zdro-bitoare, care ]i-a l`sat urme de ne[ters, pentru c` e[tiatât de sensibil`, dar n-o po]i l`sa s`-]i umbreasc`toat` via]a. Ceea ce s-a \ntâmplat a fost o lovitur`crud` a sor]ii. Nici tu [i nici doamna Challoner n-a]ifost complet vinovate. Camionul care urca pantaduduind te-a \mpiedicat s-o auzi, iar ea nu te-a putut

22

vedea din cauza tufi[ului. A f`cut o mi[care instinc-tiv` ca s` te evite [i a murit din cauza unui ghinion\ngrozitor. Pân` [i poli]ia a confirmat c` for]asemotorul pe pant` [i conducea prea repede. {i-acum,ai de gând s`-]i vii \n fire, sau m` obligi s` te trimit laculcare?

Readus` la realitate de tonul lui aspru, Alannahf`cu un efort imens de a-[i reg`si controlul.

– Mi-am revenit, spuse ea peste câteva clipe.– Bravo, feti]o!David o s`rut` pe gur`, blând, lini[titor.Mâinile lui Alannah i se \ncle[tar` pe bra]e; dar,

pentru prima oar`, nu mai sim]i voluptatea\mb`t`toare pe care i-o provoca de obicei atingerealui. Apari]ia nea[teptat` a lui Nicholas Challoner \irisipise toat` capacitatea de a reac]iona. S`rutul luiDavid era dulce, dar Alannah se sim]ea \nghe]at` pedin`untru.

David \i murmur` numele, dar \n aceea[i clip` glasul\i fu acoperit de un altul, mai profund, mai aspru.

– Alannah, regret c` tulbur aceast` idil`fermec`toare, \ns` te cheam` mama ta. Cred c` e ceva\n leg`tur` cu tortul...

Un moment Alannah r`mase \mpietrit`, cu toatefunc]iile biologice oprite \n suspensie. Apoi se \nsu-fle]i din nou [i se \ntoarse.

23

– Foarte bine, \i spuse ea, cu o polite]e des`vâr[it`,lui Nicholas Challoner.

F`r` s` [tie cum, o lu` din loc, ajungând din nou \ncamera plin` de oaspe]i veseli, urmat` \ndeaproape deDavid. |ntreaga fiin]` \i era absorbit` de b`rbatul carep`[ea pe lâng` ea cu o gra]ie ml`dioas`, aproapefelin`. Rose zâmbea, având o expresie atât de fireasc`\ncât, pe nesim]ite, Alannah se destinse. Dar când\ncepu s` taie tortul, râzând [i mul]umindu-le musafi-rilor pentru ur`ri, r`mase con[tient` de prezen]a\ntunecat` care continua s-o domine ca o umbr`amenin]`toare.

Iar dup` mas`, când forma]ia re\ncepu s`cânte, Alannah \i accept` invita]ia la dansaproape cu u[urare. |n sfâr[it, avea s` afle cec`uta acolo.

Nicholas Challoner o cuprinse \n bra]e cu un aerconven]ional, \ns` Alannah nu reu[ea s` scape de sen-timentul c` era strâns` \ntr-o pereche de c`tu[e. Când\i auzi glasul se crisp`, cu to]i mu[chii \ncordându-i-seca ni[te arcuri.

– Trei ani de zile [i-au f`cut efectul, spuse el, cu ocruzime deliberat` \n glas.

Alannah se albi la fa]`.– De-asta ai venit? Ca s` vezi cum m-am schimbat?|n ochii lui Challoner se citi un amuzament rece.

24

– Par]ial, spuse el, studiindu-i cu o curiozitate inso-lent` fa]a. Dar, \n primul rând, fiindc` m-a invitat Rose.

Dac ar fi lovit-o \n cap, Alannah ar fi fost mai pu]in n`ucit .– Rose? Dar de ce...?– De ce nu? |n ultimele câteva luni, \ntre Rose [i

mine s-a legat o prietenie destul de strâns`. Iar \naintede asta, m` vedeam destul de frecvent cu tat`l t`u.

Cum Alannah nu-[i putu ascunde uimirea,Challoner zâmbi f`r` pic de bun`tate.

– Nu ]i-au spus, Alannah? M` rog, poate fiindc`le-am ordonat eu s` nu-]i spun`.

– Le-ai ordonat? repet` ea, cu gâtlejul \ncordataproape dureros.

– A[a am spus, "ordonat". Am gre[it, evident.Nu ea adev`rat. Ochii mari [i speria]i ai lui Alannah

r`m`seser` a]inti]i asupra acelor tr`s`turi aspre [ichipe[e, iar ceea ce distingea acolo \i f`cu mu[chiigâtului s` palpite spasmodic, când \ncerc` s` \nghit`\n sec.

|n aceea[i clip`, privirea lui Challoner cobor\ spregâtul ei neted [i palid. Pofta care se citea \n aceaexpresie senzual` o f`cu pe Alannah s` se \nro[easc` [imai tare, dorindu-[i pentru prima oar` s` nu fi ales orochie atât de decoltat`. Nicholas Challoner o priveaca [i cum ar fi dezbr`cat-o de fa]` cu toat` lumea, pen-tru propria lui pl`cere.

25

– }i-a pl`cut anul \n str`in`tate?|ntrebarea o ajut` s`-[i recapete cât de cât calmul.

Mutându-[i privirea, r`spunse:– Da. A fost... distractiv. {i interesant.– Cred c` sora ta a ales alt` cale. Urmeaz` ni[te

studii costisitoare, medicina. Mama ta va trebui s-ofinan]eze destul de mult.

– |ntr-adev`r, spuse Alannah, str`duindu-se s`-[ip`streze demnitatea. Era clar c` Nicholas Challoner\ncepuse un joc c`ruia ea nu-i cuno[tea regulile. Privipeste um`r, \n c`utarea unui ajutor, dar David dansacu Trina, iar Rose vorbea \nsufle]it` cu dou` prietene.

– E foarte con[tient` de voca]ia ei, din câte amauzit de la mama ta.

– Da...Glasul lui profund [i onctuos deveni mai sc`zut, mai intim.– {i tu ce planuri ai, acum c` te-ai \ntors acas`?Alannah sim]i un val de furie.– Nu [tii? \ntreb` ea suav, zâmbind spre Rose, al

c`rei zâmbet de r`spuns aproape ascunse \ntrebareanelini[tit` din ochii ei p`trunz`tori.

– Ba da, \ntâmpl`tor [tiu, replic` NicholasChalloner. M` \ndoiesc, \ns`, c` [tii [i tu, Alannah.

|n ultimele lui cuvinte se sim]ea un triumf rece, ohot`râre implacabil`. Trupul lui Alannah zvâcnirevoltat; \n aceea[i clip`, bra]ele lui o cuprinser` mai strâns.

26

Apoi muzica se opri, iar Nicholas Challoner o con-duse spre locul unde a[tepta Rose. Trina [i David li seal`turar`, iar Alannah fu nevoit` s` priveasc`, ascun-zându-[i dezn`dejdea, cu cât` m`iestrie le câ[tig`Nicholas Challoner, pe dat`, simpatia. Se p`rea c`numai ea putea s`-i disting` expresia posesiv`, defiecare dat` când o privea.

– |]i dai seama, spuse David mai târziu, \n timpce dansau din nou, e clar c` te-a iertat. Am dedus,din ceva ce-a zis Rose, c` el [i tat`l t`u avuseser`anumite rela]ii de afaceri. Probabil s-au \mpriete-nit, dar au preferat s` nu-]i spun`, ca s` nu te tul-bure.

P`rea logic. Atâta numai c` Alannah [tia c` nu erachiar atât de simplu.

– Mi-e fric`, spuse ea printre din]i.David, \ns`, ridic` din umeri cu nep`sare.– E[ti naiv`, iubito. |n via]a mea n-am v`zut un tip

mai charismatic. De fapt, n-a lipsit mult s` fiu gelos!B`rba]ii ca ei fac harcea-parcea inimile femeilor!

Era clar c` dorea s-o \nveseleasc`, iar Alannah zâmbi,dar cu mult mai pu]in` convingere decât de obicei.

– Rose ar fi trebuit s`-]i spun`, continu` David, peun ton decis. A fost o cruzime s`-l aduc` aici a[a, f`r`s` te anun]e. Totu[i, acum a trecut. |]i po]i continuavia]a f`r` ca umbra lui s` te mai terorizeze.

27

Cum putea fi atât de obtuz? |i venea s` ]ipe la el, s`-iia la palme chipul cu tr`s`turi pl`cute [i regulate, orice,numai s`-l oblige s` \n]eleag` ceea ce se \ntâmpla chiarsub ochii lui. Nicholas Challoner nu era o umbr`, eracât se putea de material, [i se \n`l]a \n preajma eialungând lumina, izolând-o de restul omenirii.

– Iubito, pari obosit`, \i spuse tandru David. Credc` e efectul tardiv al decalajului orar, s`r`cu]a de tine.Mâine s` dormi cât mai mult.

– Cu siguran]`...Care siguran]`? Unde disp`ruse toat` \nsufle]irea

din vocea ei?Petrecerea se sfâr[i pe la ora trei [i, dup` ce \nchise

u[a \n urma ultimului musafir, Alannah porni s`-[icaute mama. |n schimb, \[i g`si numai sora, care toc-mai ie[ea din dormitorul mare. Când o v`zu, Trinaduse un deget la buze.

– O doare capul, [opti ea.Alannah \ncuviin]` cu un gest istovit. Pentru Rose,

orice petrecere se termina cu o migren`. Pân` a doua ziavea s`-i treac`, mama ei urmând s` fie din nou vesel` [iplin` de via]`. Iar pân` atunci \i era imposibil s`-i cear`explica]ii despre apari]ia lui Nicholas Challoner.

Dup` ce-i ur` noapte bun` surorii sale, Alannahurc` \n camera ei, se dezbr`c`, se demachie [i c`zu \npat, adormind ca lovit`-n cap.

28

Conform a[tept`rilor, a doua zi diminea]a Rose eravesel` ca de obicei. |i r`spunse lui Alannah la toate\ntreb`rile, cu o sinceritate r`bd`toare.

– Da, imediat ce te-am v`zut mi-am dat seama c` ar fitrebuit s`-]i spun c`-l invitasem, dar la momentul respectivmi s-a p`rut cea mai \n]eleapt` decizie, draga mea. M-amgândit c` te-ar fi nelini[tit, stricându-]i petrecerea.

Alannah \[i mas` fruntea, \ncercând s`-[i destind`mu[chii \ncorda]i.

– Dar de ce l-ai invitat? Cât de bine \l cuno[ti?– A, destul de bine, r`spunse mama ei, sorbind din

cafea. Dup` accident, am p`strat leg`tura. {i aveainterese de afaceri \n acelea[i domenii cu tat`l t`u. Decând a murit Holt, s-a purtat foarte frumos cu mine.

Se l`s` t`cerea. Degetul \ngust al lui Rose, cu unghiaperfect l`cuit`, urm`rea modelul de pe por]elan.

– Cât de frumos? \ntreb` Alannah.– Foarte frumos, repet` Rose, cu o privire scurt`

spre ea. {tiu c` pare cam... dur, dar e un om foarte bun.– Bun?Alannah se gândi la cele trei dansuri pe care tre-

buise s` le \ndure \n bra]ele lui, la u[urin]adispre]uitoare cu care conversase Nicholas Challonernimicuri dup` primul dans, [i nu-[i mai putu st`pâninota ne\ncrez`toare din voce.

29

– Bun...?– Da, bun, repet` ferm mama ei, punându-[i

cea[ca de cafea la loc pe farfurioar`. {i-acum, hais` facem ordine, da? Casa asta miroase ca otavern`!

Nu era adev`rat, desigur. Cei de la firma deaprovizionare strânseser` totul, l`sând locuin]aimaculat`, dar Rose, cu pedanteria ei maniacal`, nu fumul]umit` decât dup` prânz, când totul ajunse s`arate a[a cum voia ea.

Trina plec` s`-[i petreac` restul dup`-amiezii la oprieten`, iar Rose se retrase s` se odihneasc`, l`sând-ope Alannah, agitat` [i \nc` \ncordat`, s` se plimbe pringr`din`, dorindu-[i din tot sufletul ca David s` nu fitrebuit s`-[i \nso]easc` profesorul la \ntâlnirea cu undemnitar venit \n ora[.

Era o zi senin` [i cald`, iar \n lumina soareluitemerile din noaptea trecut` p`reau fanteziile uneimin]i \nfierbântate. Desigur, Nicholas Challoner nureprezenta nici un pericol! Ar fi fost imposibil s` fievreodat` prieteni, dar probabil c` Alannah suferea\ntr-adev`r efectele \ntârziate ale decalajului orar, pen-tru a-[i imagina c` erau du[mani de moarte.

Tocmai ajunsese la aceast` concluzie lini[titoare,când se opri, descoperind cople[it` c` pa[ii o pur-taser` pân` \n locul unde se repezise \n fa]a lui Ngaire

30

Challoner, cu trei ani \n urm`. Enormul rododendroncare o ascunsese atât de bine era tot acolo. Alannahp`[i orbit` pe carosabil, apoi scoase un ]ip`t, s`rind\napoi \ntre ramuri, când la câ]iva centimetri de eafrân` brusc o ma[in` cât toate zilele.

|njurând, [oferul deschise portiera, se repezi la ea[i o apuc` de bra]e, \ncepând s-o zgâl]âie pân` cândAlannah se mole[i complet, abia reu[ind s`-[i acoperegura pentru a nu mai ]ipa.

– |ncerci a doua oar` aceea[i figur`? \ntreb` elfurios. Ghinion, Alannah, eu n-am inima atât de slab`\ncât s` m-arunc \n pr`pastie numai din mil` pentru ofeti[can` smintit`! {i termin` naibii cu scandalul `sta!

Un moment, Alannah crezu c` avea s` le[ine.Lumea se [terse dinaintea ochilor ei, \nghi]it` debezn`, iar \n urechi i se porni un ]iuit \ngrozitor. Unnou strig`t o f`cu s` tremure de groaz`, dup` care opereche de bra]e puternice o ridicar`, aruncând-o cutotul \n ma[in`, iar aceasta porni din loc.

31

Capitolul 3

Cu ochii strâns \nchi[i, Alannah f`cu un efortenorm de voin]` pentru a-[i st`pâni tremurul ce-izguduia tot trupul. R`mase inert` pe scaun, \n timp cama[ina ocolea proprietatea, pentru a ajunge subcopertina de la intrare.

– Coboar`, \i ordon` el.Alannah se supuse. Obi[nuitul ei spirit de inde-

penden]` se risipise complet, sub efectul apari]iei lui.Dar Nicholas n-o conduse \n cas`; strângând-o cu

putere de bra], o \mpinse spre un mic pavilion devar`.

Pân` ajunser` acolo, Alannah \[i mai rec`p`t`\ntrucâtva calmul. |[i smuci bra]ul, \ncercând s` seelibereze. Dar degetele lui o strânser` cu cruzime, \ntimp ce Challoner o a[eza cu for]a pe bancheta \ngust`de lâng` perete.

32

– }ii cu tot dinadinsul s` te sinucizi chiar \n locul`la? o \ntreb` el brutal.

Alannah tres`ri, dominat` de chipul lui pe care nuse citea nici o emo]ie.

– O, Doamne, ce tare m-ai speriat! [opti ea cu voce r gu[it .– Se vede. Unde-i maic`-ta?– Doarme.Ochii lui verzi [i \nghe]a]i \i cutreierar` fa]a.– N-ar strica s` te odihne[ti [i tu, dup` cum ar`]i.

Ai stat pân` târziu cu prietenul t`u?|n ochii lui Alannah sc`p`rar` dou` lumini]e

sfid`toare.– Nu te prive[te, replic` ea \ncet, provocator.Pe buzele lui Nicholas ap`ru un zâmbet plin de ur`.– Nu z`u...? Mda, poate c` ai dreptate. Ia spune-mi,

Alannah Finderne, cât de mult ]ii la mama ta?Alannah r`mase mut` de uimire. Se holb` la el, cu

gura \ntredeschis`.– Ce-ai spus...?– Ce-ai auzit. Când ne-am \ntâlnit prima dat`, am

avut impresia c` erai o fat` de bani gata. Totu[i, dup`ce te-am v`zut asear`, am \nceput s` m` \ntreb dac`aceast` prim` impresie n-o fi cumva cam simplist`. |]iiube[ti mult mama, cred.

Alannah \nghi]i \n sec, ne\n]elegând inimic.R`spunse aproape pe negândite:

33

– Sigur c` da... Vreau s` zic... Sigur c-o iubesc!– Las` c` nimic nu-i "sigur" când e vorba de a[a

ceva! replic` Nicholas cu un cinism atât de profund,\ncât Alannah tres`ri. Iubirea filial` nu cre[te chiar pemarginea drumurilor. Dar Trina? Pentru ea ce senti-mente ai? M` a[tept la o anumit` rivalitate, ca \ntresurori; la urma urmei, \nc` de pe-acum arat` mai binedecât tine [i promite s` devin` o mare frumuse]e. E[tiinvidioas` pe ea? Geloas`, poate?

– Ai \nnebunit! declar` Alannah cu atâta convin-gere, \ncât Nicholas \ncepu s` râd` \ncet, sinceramuzat.

Apoi, amuzamentul i se [terse de pe chip. |n ochiilui verzi se aprinse o lumin` atât de intens`, \ncâtAlannah \[i ]inu respira]ia, tulburat`.

– N-am \nnebunit deloc... murmur` el, vorbindparc` de unul singur, dup` care continu`: Alannah, iaspune-mi, ce ai fi \n stare s` faci pentru mama [i sorata?

– De ce m` \ntrebi asta?Nicholas o apuc` de bra]. Sub degetele lui puter-

nice, pielea lui Alannah se \ncre]i [i o lâncezeal`stranie \i \ngreun` membrele. Se smulse [i f`cu un pas\napoi, refuzând s`-l mai priveasc`, dar atât decon[tient` de prezen]a lui \ncât o sim]ea pân`-nm`duva oaselor.

34

– Din câte mi-a spus mama ta, ai fost surprins` c` aputut da o petrecere atât de mare, spuse el, pe un ton\nfrico[`tor de calm [i inexpresiv.

|n ciuda hot`rârii ei de a nu-l mai privi, aceast`nepl`cut` aluzie la o tot atât de deranjant` intimitate\ntre el [i Rose f`cu ochii lui Alannah s` s`geteze \n sus.|ntâlnindu-i privirea enigmatice, \l \ntreb` cu asprime:

– {i cu ce te prive[te asta pe dumneata? Ce vrei dela mine, domnule Challoner? De ce m` chinuie[ti a[a?

– Te chinuiesc?Alannah refuz` s` mai vorbeasc`, a[teptându-l s`

continue. Iar Nicholas nu \ntârzie s-o fac`, lini[tit [icursiv ca [i cum ar fi comentat vremea.

– |mi stârne[ti curiozitatea, spuse el. Am venit s`v`d dac` adolescenta \mbufnat` pe care mi-oaminteam s-a schimbat \n vreun fel.

– {i?– {i nu s-a schimbat prea mult. Anii te-au transfor-

mat \ntr-o tân`r` dezirabil`. Pari s` ai mai multe despus. {i continui s` sari \n fa]a ma[inilor.

Iritat`, Alannah s`ri \n picioare, ridicând o mân`.Nicholas nu spuse nimic, dar pe chipul lui ap`ru oexpresie care o zgudui [i o intimid`, dezmeticind-o.

|n clipa aceea, din cas` se auzi vocea lui Rose.Alannah o lu` la fug` \ntr-acolo ca [i cum ar fi chemat-o\ngerul p`zitor.

35

Rose o trimise s` pun` ceaiul la fiert. Nu pestemult Nicholas Challoner plec` [i, \n curând, sosi David.

– Am o veste extraordinar`! anun]` el expansiv,imediat ce intr` pe u[`.

– S-auzim! se bucur` Alannah, \nsufle]it` deprezen]a lui.

– Ei bine, vipul `sta pe care l-am cunoscut azi are\n buzunar o burs`! I s-a cerut s` recomande un tân`rpentru un loc din America [i, dup` ce a discutat cudoctorul James, m-a ales pe mine!

Alannah se repezi s`-l \mbr`]i[eze.– E minunat! O meri]i cu prisosin]`! Unde vei pleca?– La Los Angeles. Voi face un stagiu de cursuri la

universitatea de-acolo, dar \mi voi petrece cea maimare parte a timpului \ntr-un laborator de cea maibun` calitate!

De[i era fericit` pentru el, Alannah sim]i un fior denelini[te. Nu-l lu` \n seam`, \ntrebând \n schimb:

– {i cât vei lipsi?– Doi ani.Un moment, emo]ia lui David se risipi, \n timp ce-i

privea expresia st`pânit`.– Alannah... \ncepu el, dar \l \ntrerupse vocea

entuziast` a lui Rose:– Doi ani trec cât ai clipi! Dragul meu David, bursa

asta ]i se cuvine, de când te [tiu ai muncit ca un sclav!

36

|n privirea ei ferm` se citea un avertisment clar. De[i\i venea s` se revolte, Alannah [tia c` mama ei avea drep-tate. Nu trebuia s` strice bucuria acelui noroc nea[teptat.

O cuprinse un val de afec]iune. F`r` s`-i mai pesede prezen]a mamei sale, \l s`rut` pe David pe obraz,apoi \[i continuar` conversa]ia.

Când sosi acas` [i afl` vestea, Trina izbucni \nlacrimi, spre surprinderea tuturor. Numai David avuatâta prezen]` de spirit \ncât s-o \mbr`]i[eze, mur-murându-i cuvinte de consolare.

– Sunt o pr-pr-proast`! suspin` Trina, [tergându-sela ochi cu batista lui. Când s-a \ntors Alannah, am crezutc` totul v-va fi la fel ca \-\-\nainte, dar acum pleac` [iDavid [i ni-nimic n-o s` mai fie cum a fo-fo-fost!

To]i \ncepur` s-o \mbr`]i[eze [i s-o s`rute, apoiDavid [i Rose plecar` s` aduc` o sticl` de [ampanier`mas` din seara trecut`, \n timp ce Alannah continuas-o consoleze.

– Nu m` lua \n seam`, spuse Trina, tr`gându-[inasul. Dac` m` mai comp`timi]i mult, iar am s`-ncep s`bâzâi. Cum po]i fi atât de calm`, când [tii c` n-ai s`-l maivezi timp de doi ani?

– |nc` nu [i-a f`cut efectul, \i m`rturisi Alannah.Numai s` nu fii surprins` dac` la noapte vei auzi unplâns cu sughi]uri!

|nghi]ind un nod, Trina spuse:

37

– Cât te mai iubesc, Ally!{i o \mbr`]i[` strâns, \n timp ce Rose [i David

reveaneau victorio[i cu [ampania.

David plec` o s`pt`mân` mai târziu, f`g`duind s`scrie, dar f`r` a face nici un efort de a oficializa acor-dul lor \nc` neexprimat. Alannah \l conduse la aero-port, palid` dar f`r` s` plâng`, dup` care p`rin]ii lui [iRose o duser` la un restaurant din ora[.

|n timpul mesei, Alannah \[i d`du seama c` oprivea cineva. La \nceput nu-l recunoscu, dar cândrespectivul ridic` paharul, \ntr-un gest ironic de salut,sim]i c` i se scurgea tot sângele din obraji.

Ce c`uta Nicholas Challoner acolo? Sediul lui seafla la Auckland, pe North Island. Ce-l putuse re]ineatâta timp \n Christchurch?

|n timp ce prin minte i se succedau toate aceste\ntreb`ri, Alannah se str`dui s` m`nânce, participândcoerent la conversa]ie. Dar numai cu un succes par]ial,c`ci nu peste mult Nicholas se ridic` de la mas` [istr`b`tu salonul spre masa lor.

Rose \l observ` prima [i \l salut` cu c`ldur`:– Nick, dragul meu! |i cuno[ti, desigur, pe domnul

[i doamna Opie, p`rin]ii lui David. Tocmai a plecat \nAmerica, l-am condus la aeroport.

38

Nicholas r`spunse politicos, cu un farmec care-iimpresion` pe so]ii Opie. Alannah st`tea pe scaun\n]epat`, jucându-se cu cea[ca de cafea, \ncercând s`nu atrag` aten]ia. |n cele din urm`, \ns`, ochii aceiaverzi se \ntoarser` [i spre fa]a ei cu tr`s`turi delicate.

– Pari deprimat`, Alannah, observ` el. N-ai vrea s` m`\nso]e[ti \n dup`-amiaza asta? Merg \n vizit` la ni[te prieteni.

– Excelent` idee! se repezi Rose, cu o bun`voin]`ostentativ`. Iubito, du-te cu Nick. Altfel, ai s`-]i rumegiamarul toat` ziua.

Alannah ridic` genele. |[i d`dea seama c` eramanipulat` – \ncet, inexorabil. Instinctul \i spunea c`degeaba ar fi a[teptat ajutorul mamei sale.

– Foarte bine, r`spunse ea cu voce slab` [i inexpresiv`.

Prietenii lui Nicholas erau agreabili, proprietariiunei cresc`torii de oi pe Bank's Peninsula, acea protu-beran]` uria[` format` de vulcani \n preistorie, con-trastând izbitor cu câmpiile \ntinse dintre ea [i AlpiiSudici. |n mod normal, Alannah s-ar fi sim]it bine \ncompania lor. Se vedea clar c` ]ineau la NickChalloner, dar erau [i impresiona]i de el, iar când le-oprezent` amândoi recunoscur` numele, de[i nu f`cur`nici un comentrariu.

Alannah [i Nick r`maser` la ei timp de dou` ore. Seara,Nick o aduse cu ma[ina acas` [i o \nso]i pân` \n`untru.

39

– Rose nu-i aici, spuse \ncet Alannah.– {tiu, r`spunse el, cu un zâmbet rece. A spus ceva

de o parad` a modei. Nu te intereseaz` moda,Alannah?

– Azi nu.– Preferi s` plângi dup` prietenul t`u?Alannah \[i mu[c` buzele, \n timp ce-l conducea \n

salon.– Nu vrei s` iei loc? S` te servesc cu ceva de b`ut...?– Atât de curând dup` acel incredibil ceai de dup`-

amiaz`?Nick o a[tept` s` se a[eze [i ea, \nainte de a se insta-

la chiar \n fa]a ei.– Ce dore[ti? \ntreb` Alannah, r`spicat.– Pe tine.|n mod surprinz`tor, acest r`spuns scurt nu o uimi,

dar unghiile i se \nfipser` dureros \n palme.– |n ce sens? \ntreb` ea, cu voce surd`.– De so]ie.De ast` dat`, ochii i se repezir` spre chipul lui.

Expresia nu i se schimbase. Tr`s`turile acelea armo-nioase [i aspre p`reau sculptate \n granit. Involuntar,Alannah se cutremur`.

– |n locul celei pe care am ucis-o?– Exact.Cum ea nu r`spunse nimic, Nick continu`:

40

– {i mai vreau s`-mi d`ruie[ti [i un copil \n loculcelui pe care l-ai omorât.

Cu mult` grij`, Alannah \[i descle[t` degetele.Unghiile \i l`saser` \n palme mici semiluni palide, care\ncepur` s` se umple de sânge sub ochii ei.

Pe consol , ceasul tic ia lini[tit, cu sunetul acela familiar pecare-l cuno[tea din copil rie. Era o proast s se lase paralizata[a de team . Doar n-o putea lua \n c`s torie cu de-a sila!

I-o [i spuse.Trecu un moment pân` când Nick \i r`spunse:– Ba pot, Alannah. Chiar crezi c`-]i a[teptam acor-

dul? Mi-a fost de ajuns s` v`d cum te uitai la David Opie[i m-am l`murit. Numai c`, vezi tu, eu nu cred \n e[ecuri.

– {i l-ai \nl`turat.Nick d`du din cap, privind-o pe sub pleoapele

grele, pe jum`tate coborâte.– M` \ntrebam peste cât timp aveai s`-]i dai seama.Groaza o \nh`]` de gât cu gheare reci ca ghea]a.

Instinctiv, Alannah ridic` mâna, ca pentru a se elibera.– {i mama mea?– Rose? zâmbi Nick, cu o expresie deloc pl`cut`.

Când a murit tat`l t`u, investi]iile lui ajunseser` \ntr-ositua]ie foarte periculoas`. Mama ta mi-a fostrecunosc`toare pentru sfaturile... [i ajutoarele pe carei le-am dat. Iar dac` acele ajutoare ar fi retrase...

Nu mai continu`. Nici nu era nevoie.

41

– De ce?Când Nick nu r`spunse, Alannah continu` \n [oapt`:– De ce tocmai eu? Doar am... am venit s`-]i spun

c`-mi p`rea r`u... fusese un accident...– {i ]i-a[ fi acceptat scuzele, oricât de

conven]ionale erau, dac` nu te auzeam izbucnind \nrâs imediat ce ai ie[it pe u[`.

Unda de furie feroce din glasul lui aspru o f`cu s`ridice capul, dar Nick se mi[c` mai repede, cu iu]ealaunui animal de prad`. |nainte ca Alannah s` se poat`ap`ra, mâna lui o \n[f`c` de ceaf`, tr`gându-i capul pespate pentru a-i dezv`lui fa]a [i curba delicat` a gâtu-lui.

– A fost un râs nervos, bâigui ea, umezindu-[ibuzele. Obi[nuiam s`... chicotesc... ori de câte ori...

– Gura!Degetele lui Nick se strânser` s`lbatic sub [uvi]ele

de p`r, f`când s` i se umple ochii de lacrimi.– Mi-am iubit so]ia, continu` el, palid. Iar tu ai

omorât-o, pe ea [i copilul pe care-l purta \n trup. |mie[ti datoare, Alannah, [i pentru prima oar` \n via]a tavei pl`ti. Nu-]i va fi prea greu. N-am nevoie deafec]iune sau prietenie. Nu doresc decât s`-]i folosesctrupul, [i am s-o fac.

Ca [i cum atingerea ei l-ar fi contaminat cu o boal`,Nick \[i smulse mâna din p`rul m`t`sos, frecându-[i-o

42

cu cealalt`. Un mu[chi \i palpita pe obrazul \nro[it. Oprivea ca pe cea mai josnic` jivin` de pe P`mânt, cu undispre] \nghe]at.

Dar Alannah se ridicase [i ea \n picioare, uitând deorice spaim`, prad` unui torent de furie.

– Porc \ngâmfat ce e[ti! scuip` ea. G`se[te-]i alt`iap` de pr`sil` ca s`-]i poarte copiii! A dracului s` fiudac` am s-accept! E obscen!

– Poate.Nick p`rea din nou st`pân pe sine. Vorbea

t`r`g`nat, respirând mai rar.– Obscenitatea e numai \n ochiul celui care

prive[te. Eu te g`sesc demn` de amor, Alannah, [ipu]in \mi pas` dac`-]i convine sau nu s`-mi concepicopiii. Vei concepe de-atâtea ori de câte ori vreau eu.Cât despre povestea cu dracul – ei bine, fii sigur` c`dracu' o s` te ia dac` n-o faci. {i nu numai pe tine,dr`gu]`, ci [i pe Rose cea naiv`, [i pe Trina. Ca s` numai pomenim de iubi]elu'.

Alannah \i \ntorsese spatele, c`utând s`-[ireg`seasc` autocontrolul, dar ultimele lui cuvinte, ros-tite pe cel mai amenin]`tor ton cu putin]`, o f`cur` s`se r`suceasc` \n loc, cu o expresie dezn`d`jduit`.

– Ce... ce vrei s` spui...?– Toat` ideea cu bursa a fost ca s`-l dau la o parte

din drum. Dac` nu e cazul, atunci nu v`d nici un motiv

43

de a-mi cheltui banii pentru a-i oferi ceea ce-[i dore[te.– Pe mine m` dore[te! replic` Alannah cu

aprindere, f`când un pas spre el.– Ba mai mult \[i dore[te bursa. Putea s` se \nsoare

cu tine [i s` te ia cu el. De ce n-a f`cut-o?Alannah se repezi la Nick, cu degetele \ncârligate,

hot`rât` s`-i scoat` ochii. I se urcase sângele la cap;când o prinse de \ncheieturi, \ncepu s` se zbat` orbe[te,reu[ind s`-i \nfig` o unghie \n obraz. Dar mâinile luierau necru]`toare, zgâl]âind-o pân` se mole[i complet,cu ochii chinui]i \ndrepta]i spre chipul lui.

– N-am s` te iert niciodat`, [opti ea, pe tonul unuijur`mânt solemn. Niciodat` n-am s` te iert, câte zile oi avea!

La auzul acestor cuvinte, Nick \[i dezgoli din]ii.– Niciodat` e cam multi[or, pisic` s`lbatic` ce

e[ti...Un sunet \l f`cu s` \ntoarc` spre u[` capul.– Asta trebuie s` fie Rose. Remarcabil` femeie,

mama ta – de o punctualitate f`r` gre[. Sper s` ai [i tuacelea[i calit`]i.

Sensul cuvintelor lui o f`cu pe Alannah s` se\nro[easc`. |i sugera c` o dispre]uia pe Rose la fel demult pe cât \i ura fiica [i c` amândou` meritau cu vârf[i \ndesat tot ce putea fi mai r`u \n via]`.

– {i dac` nu m` m`rit cu tine ce-ai s` faci? \ntreb`ea \n [oapt`, pe când ma[ina mamei sale intra \n garaj.

44

– Am s` v` arunc pe to]i \n mizerie. Gata cu facul-tatea de medicin` pentru Trina, la munc` – unde-oavea norocul s-o primeasc`! Tot ce-ave]i se va duce peplata datoriilor.

Privirea lui rece cutreier` camera, cu colec]ia deantichit`]i dragi.

– Nu v` vor r`mâne destui bani ca s` v` cump`ra]io cas`, oricât de mic`, nici \n cel mai s`r`c`cios carti-er al ora[ului.

|n timp ce pa[ii u[ori ai lui Rose se apropiau peculoar, Alannah spuse cu voce stins`:

– Prea bine, atunci. Ai toate atuurile.– {tiam.Expresia ei distrus` \l f`cu s` zâmbeasc`. O lu` de

umeri, tr`gând-o inexorabil spre el.– Deci, hai s` pecetluim \nvoiala a[a cum se

obi[nuie[te, bine?Astfel c` Rose, intrând \n camer`, \i v`zu strâns

\mbr`]i[a]i, cu gura lui Nick lipit` de a fiicei sale. Dac`observ` c` Alannah nu reac]iona \n nici un fel, nuspuse nimic – nici atunci [i nici mai târziu.

– {tiam eu c` n-ai s` regre]i! r`spunse ea \n aceea[isear`, când Alannah \i aduse la cuno[tin]` hot`râreape care o luase. E un gentleman des`vâr[it [i, de[isun` cam materialist, va fi exact genul de c`s`torie pecare ]i-o doream. Va avea grij` de tine toat` via]a,

45

niciodat` nu-]i vei face probleme cu banii. {i, apropo,Alannah, s` [tii c` el ]i-a pl`tit [coala din Elve]ia!

Alannah nu era surprins`. Tot ceea ce aflase \n ziuaaceea o convinsese c` Nicholas Challoner urzea de anide zile o plas` \n jurul familiei Finderne – de cândmurise so]ia lui.

– {i cred c` tot el va finan]a [i studiile de medicin`ale Trinei.

– P`i, da... {i taxele de la St Hilda's... continu`Rose, cam \ncurcat`. S-a oferit s` ne ajute, iar Trina arfi fost atât de nefericit` dac` o retr`geam din [coal`...Se descurca de minune acolo.

Trina, \ns`, fu aceea care puse degetul pe punctulcel mai dureros. Seara, la culcare, o urm` pe Alannah\n camera ei pentru a o \ntreba f`r` nici un pream-bul:

– {i David?Alannah \[i scoase rochia peste cap, f`r` s`-[i

priveasc` sora.– Ce-i cu el?Privind-o grav, Trina se a[ez` pe pat.– Nu face pe proasta, Alannah! David crede c` te

vei m`rita cu el, nu cu Nick Challoner!– N-am spus nimic, n-am hot`rât nimic, replic`

scurt Alannah, studiindu-[i cu aten]ie fa]a \noglind`.

46

– Parc` era nevoie s` spune]i ceva? i-o \ntoarseTrina. |l iube[ti, te iube[te [i el. Nu-ncerca s` m`min]i, Alannah, v-am v`zut la petrecere – s`rea \n ochi!Pentru bani o faci, Ally?

– Nu.Trina, \ns`, cl`tin` din cap.– Las` c` [tiu eu... Nici m`car nu-l cuno[ti pe dom-

nul Challoner. {tii, Ally... nu trebuie neap`rat s`urmez medicina...

O durea s`-[i mint` sora, s`-i vad` dispre]ul dinprivire, \n timp ce \ncerca s-o conving` c` NicholasChalloner era ceea ce-[i dorea ea de la via]`.

– Dac` nu pentru noi, atunci pentru tine \]i dore[tibanii, conchise Trina, când Alannah termin` cu expli-ca]iile. E putred de bogat, nu?

– A[a se pare.Trina d`du din cap.– {i David? Lui ce-ai s`-i spui?– Am s`-i scriu mâine.– Va fi distrus.Alannah \[i mi[c` mecanic buzele, \ncercând s`

imite un zâmbet.– Ba nu, va fi atât de fericit c` s-a ivit [ansa asta,

\ncât... \ncât va trece curând peste starea de [oc.|ncruntat`, Trina t`cu un moment, apoi relu`,

insistent:

47

– Ally, David te iube[te. Dintotdeauna te-a iubit!Tot anul trecut nu s-a \ntâlnit cu nici o fat` [i... Ally...

– |i pledezi atât de conving`tor cauza, \ncât oricinear crede c` tu ai fi iubita lui, nu eu! o \ntrerupse cuasprime Alannah.

Ro[ind \ncurcat`, Trina \i sus]inu privirea.– |l iubesc de când eram mic`, recunoscu ea. Dar asta

n-are nici o importan]`. Ally, nu te m`rita cu Nick Challonernumai pentru c` e bogat! M` sperie – e atât de rece [i \nchis\n sine! Chiar [i când zâmbe[te, ochii \i r`mân de ghea]`.

– Pocne[te de sex-appeal, replic` Alannah indife-rent`. Nu-]i face griji pentru mine, Trina. De ce nu tegânde[ti mai bine la David? }i-l pasez ]ie dac` vrei, cucele mai sincere ur`ri de bine. Cel mai bine e ca totuls` r`mân` \n familie, nu? Frumos, decent, civilizat...

{i, ridicând din umeri, \i \ntoarse spateletor]ionarei sale, cu o privire mat`, stins`.

– Sunt frânt` de oboseal`, Trina. Am avut o zi atâtde agitat`...

– Nici nu m` mir! ripost` sora ei. Nu oricând ]i se\ntâmpl` s`-i dai papucii iubitului [i-n aceea[i zi s` telogode[ti cu altul! Noapte bun`!

Dup` plecarea ei, Alannah r`mase mult timp cuprivirea spre u[`, \ncercând s` \n]eleag` ceva din toatecele \ntâmplate. |ns` n-avea nici un rost. Cu mi[c`riamor]ite, se culc` [i z`cu treaz` ore \n [ir, privind \n gol.

48

Capitolul 4

S-au c`s`torit peste zece zile. O nunt` foarte dis-cret`, la oficiul st`rii civile, \n prezen]a lui Rose, aTrinei [i a so]ilor Richmond, cei doi la care fuseser` \nvizit`.

|ntre timp, Alannah \l v`zuse foarte pu]in peNicholas. Acesta fusese \n nord, probabil ca s` fac`preg`tiri pentru sosirea ei \n cas`, \ntorcându-se laChristchurch doar cu dou` zile \nainte de cununie.

Alannah se \ntreba dac` Nicholas avea s` schi]ezem`car un gest conven]ional ca proasp`t so], dar cuexcep]ia cinei oferite nunta[ilor la un restaurant foartescump Nick nu f`cu nici un efort \n acest sens. Nicim`car nu \ncerc` s` r`mân` câteva minute singur cuea. Mai rar o asemenea lips` total` de interes...!

Dar era mai bine a[a. Alannah nu v`rsase nici olacrim` dup` toate speran]ele ei spulberate. Fata plin`

49

de via]` dinainte disp`ruse, zidit` \ntr-o temni]` deghea]`. Nu-i trecea prin minte c` se afla \ntr-o stare de[oc, nici c` Nicholas [tia acest lucru. Nu-[i d`deaseama nici m`car c` o asemenea atitudine nu putea s`dureze. Numai când Nick \i puse pe deget un splendidinel cu safir sim]i ceva – o tres`rire.

|n timpul nun]ii fu palid` dar calm`, iar când sosimomentul s` plece, dup` mica s`rb`torire de-acas`,l`s` jos paharul de [ampanie neatins [i se \ntoarsespre mama ei, care o \mbr`]i[` \nl`crimat`. La fel caatâtea alte persoane egoiste, Rose era extrem de senti-mental`.

Trina o privi lung, \nainte de a-i [opti:– S` fii fericit`, Ally.{i o s`rut` pe obraz.– Alannah.Auzind chemarea calm` a so]ului ei, Alannah mai

atinse o ultim` dat` mâna surorii sale, cu un degettremur`tor, \nainte de a-[i lua r`mas bun de la so]iiRichmond.

Ma[ina lui Nicholas \i a[tepta afar`. Alannah maiprivi o singur` dat` fa]ada elegant` a casei, apoistrânse buzele [i a[tept` ca Nick s` \nchid` portiera.Când ma[ina plec`, nu mai arunc` nici o privire \nurm`.

|n timp ce treceau prin ora[, Nicholas spuse:

50

– Avionul decoleaz` peste o jum`tate de or`. N-ainevoie de nimic?

– Nu, mul]umesc.– Nu e[ti curioas` s` [tii unde mergem?– Deloc, r`spunse ea rece, \nchizând ochii, cu

capul rezemat de tetier`.|n avion, Nicholas deschise o serviet`, \ncepând s`

lucreze la ni[te hârtii. Alannah \ncerc` s` adoarm`.Nop]ile din ultima s`pt`mân` nu fuseser` tocmaiprielnice pentru odihn`. Nu peste mult, murmurulturboreactoarelor \ncepu s-o calmeze [i se cufund` totmai adânc \n fotoliu...

Se trezi dup` un timp nedefinit, tres`rind, subatingerea mâinilor lui.

– Ce...?– Centura, r`spunse laconic Nicholas, \ncheindu-i-o.A[a cum se a[teptase, destina]ia lor era Aeroportul

Mangere din Auckland. Dup` ce li se luar` bagajele,Nicholas o conduse \n parcare, unde a[tepta unenorm Mercedes-Benz.

|n noaptea aceea urma s` devin` so]ia lui NickChalloner, silit` s` \ndure intimit`]i pe care \n bra]elelui David [i le imaginase numai. Coborând ochii spremâinile de pe volan, [i le imagin` pe pielea ei, crude[i persistente, [i se cutremur`, mu[cându-[i buzelepentru a le opri tremurul nervos.

51

Farurile luminau copaci [i râpe ro[cate, pe serpen-tinele unei [osele \n pant`. Dup` un timp, terenulredeveni orizontal, [oseaua trecând printre ocoluripentru cai [i vite, pân` când ma[ina ajunse \ntr-o curteenorm`, \nconjurat` cu ziduri de c`r`mid`. Nicholasap`s` pe un buton, pentru a ridica u[a garajului.

– Bine ai venit la Puhinui, \i ur` el cu o insolen]`rece, aplecându-se s`-i deschid` portiera.

Alannah sim]i un fior pe [ira spin`rii. A[tept` s` seaprind` luminile de-afar`, apoi cobor\ din ma[in`.

|l g`si pe Nicholas, plictisit [i totu[i ner`bd tor, \n fa]a uneiu[i. La vederea ei, d`du s-o ia \n bra]e, cu un zâmbet rece.

– S` respect`m tradi]ia...– Nu te deranja! se r`sti Alannah, ferindu-se.Nicholas ridic` din umeri [i \i deschise u[a s` intre.– Presupun c` vrei s` te speli. Pe-aici.Casa era modern`, cu pere]i albi [i pardoseli de

c`r`mid`, foarte sofisticat` [i \n acela[i timp primi-toare. Oare era opera lui Ngaire Challoner?

Dormitorul imens era dominat de un pat uria[ cubaldachin [i perdele roz, din acela[i material cutapetul [i draperiile. Un covor \ntr-o nuan]` mai\nchis` mângâie picioarele [ov`ielnice ale noii-sosite.

– Baia e dincolo de u[a din mijloc, ar`t` Nicholasspre trei u[i ascusne par]ial \n spatele unui paravan cu\ncrusta]ii delicate. Vrei s` faci un du[?

52

– Da, mul]umesc, \[i auzi Alannah propria vocer`spunzând, sub]iat` [i lipsit` de emo]ie. Dac` puigeanta aia undeva... \]i mul]umesc.

Nicholas o privi cum \[i scotea, la nimereal`,primul articol de \mbr`c`minte cu care s` se schimbepentru cas`. |n`l]` sprâncenele, sarcastic.

– Nimic provocator? \ntreb` el. Vom fi absolut sin-guri, s` [tii.

Alannah se opri.– A[a ceva vrei s` port? Cred c` mama mea mi-a

cump`rat vreo dou`... Dac` sunt necesare ca s`-]istimuleze poftele, atunci m` voi conforma, desigur.

Nicholas râse \ncet, f`r` haz.– Nu, scumpa mea so]ie, n-am nevoie de asemenea

provoc`ri ostentative. Mi-e de ajuns felul cum ar`]i.Dar, da, mi-ar face pl`cere s` por]i ceva cu un aspectmai nup]ial.

Dup` o scurt` c`utare, Alannah descoperi halatulapetisant, cu c`ma[` de noapte, pe care i-l cump`rasemama ei – numai m`tase [i dantele de un alb pur,feciorelnic. Sim]i privirea lui Nicholas, dur` ca dia-mantul, lipsit` de cea mai mic` afec]iune.

Spre surprinderea ei, o l`s` s` fac` du[ \n lini[te.Când se \ntoarse, \l g`si lâng` fereastr`, uitându-se afar`\n noapte. Nicholas o m`sur` cu privirea lung, insolent,apoi spuse cu o asprime surprinz`toare \n glas.

53

– Acum voi face [i eu du[. U[a al`turat` e de lacamera ta de toalet`.

Dup` ce-[i f`cu du[ul, Nicholas ap`ru \mbr`cat\ntr-o c`ma[` de m`tase neagr` [i pantaloni strâm]i,de aceea[i culoare. Alannah se \ntreb` dac`inten]ionat alesese culoarea mor]ii [i a doliului.

Cu glas foarte sc`zut, o chem`:– Vino aici.Grea]a care o amenin]ase toat` ziua i se ridic` \n gât,

dar Alannah porni spre el, l`sându-l s` ridice o mân` [i s-oprind` de b`rbie. Nicholas p`rea obosit, cu oasele struc-turate aristocratic reliefându-i-se pe sub pielea oache[`.

– Nu e nevoie s` se \ntâmple a[a, spuse el dintr-odat`, pe nea[teptate.

Cu toat` r`ceala de care era \n stare, Alannahr`spunse:

– Ba da, e mai bine. Nu-]i face griji, n-am s` m`\mpotrivesc nici n-am s` ]ip sau s` fac alte prostii. Aipl`tit pentru mine [i [tiu cât de scump a fost pre]ul.Voi fi o so]ie supus`. Dar nimic mai mult.

|[i \n`l]` genele, dezv`luindu-[i v`paia de ur` dinochii alba[tri, iar Nicholas râse cu o expresie demo-nic`, r`spunzând cu glas \ngro[at.

– A[a s` fie, frumoasa mea. Hai s` vedem dac`pre]ul a meritat, bine?

{i o trase brutal spre el.

54

Alannah nu dormise nici o clip`. Z`cea \n pat, atâtde nemi[cat` \ncât o durea tot trupul, \n]epenit, \ntimp ce prin minte i se \nvolburau crâmpeie de gân-duri hidoase. Nu se auzea decât respira]ia lui Nicholas,al`turi, regulat` [i lini[tit`. Alannah se strâmba, customacul \ntorcându-i-se pe dos.

|n cele din urm` nu se mai putu st`pâni [i cobor\\ncet din pat. Abia reu[i s` ajung` pân` la baie.

Dup` un acces de vom` sfâ[ietoare, se rezem`vl`guit` de perete, a[teptând s` i se calmeze respira]ia.Apoi se sp`l` pe din]i [i pe fa]`. |n timp ce-[i s`puneatrupul maltratat, relaxându-se sub jeturile fierbin]i aledu[ului, \[i spuse cu fatalism: Ei bine, asta a fost.Niciodat` nu va mai fi la fel de r`u.

{i, nu peste mult: Poate c` sunt gravid` deja [i nuva mai fi nevoie – niciodat`...

Ceea ce i se \ntâmplase nu se putea numi dragoste.Nicholas o posedase numai cu dorin]a propriei luisatisfac]ii, folosind-o brutal [i abil, ca un maestrudes`vâr[it \n arta seduc]iei. C`ci fusese, \ntr-adev`r, unfel de seduc]ie. Violen]a lui p`tima[`, \n locul indife-ren]ei la care se a[teptase, o surprinsese total.

Conform promisiunii, Alannah nu se opusese, darpasivitatea ei dispre]uitoare \l f`cuse s` murmurefurios:

55

– Pân` acum, Alannah, m` co[ti peste m`sur` descump. Va fi interesant s` vedem dac` po]i r`mânemult timp a[a.

Disperat`, era nevoit` s` recunoasc` faptul c` din-colo de ura instinctiv` la adresa lui se sim]eau alteinstincte, mai profunde [i mai puternice. Nu-l primise\n inima ei, dar Nicholas avea toate cheile reac]iilorfizice ale trupului.

{i o [tia [i el. Alannah se a[teptase la o atitudine tri-umfal`, dar Nicholas r`m`sese surprinz`tor de blând,\n tot timpul cât o mângâia, o explora [i o descoperea.

O, Doamne, ajut`-m` s` fi r`mas \ns`rcinat`! serug` ea, revenind \n dormitor.

Dar, de \ndat` ce se culc` la loc, \ncremeni, c`ciNicholas se \ntoarse spre ea, murmurând ceva \nsomn, [i o cuprinse cu un bra], tr`gând-o la piept.Alannah r`mase nemi[cat`, a[teptându-l s`-[i schimbepozi]ia, dar respira]ia care-i adia prin p`r redevenicurând regulat`, f`când-o [i pe ea s` se relaxeze.

Când se trezi era singur`. Câteva minute r`maseprivind cu ochi nedumeri]i modelele roz [i albe alebaldachinului, pân`-[i aminti unde se afla.

Era trecut de ora nou`, iar cineva tr`sese draperiilede la o fereastr`, dezv`luind o u[` glisant` cu geam.

56

Alannah se ridic`, \ncercând s` vad` cum era vremea,apoi str`lucirea soarelui de afar` o atrase spre u[aculisant`.

V`zu o teras` mic`, pavat` cu c`r`mizi [i n`p`dit`de plante ag`]`toare \nflorite. Dincolo de balustrad`scânteiau apele albastre ale unui estuar. Construit` \nvârful unui mic promontoriu, casa domina o colin`verde, cu pante abrupte. O briz` capricioas` frem`taprin coroanele copacilor care \nconjurau capul,b`trâni [i noduro[i, gesticulând maiestuos cu ramurilegroase spre ape [i cer.

– V`d c` \n diminea]a asta e[ti mai bine dis-pus`.

Glasul lui Nicholas o \ntrerupse din contemplareaacelei lumi noi pe care i-o d`ruise. Alannah \ncremeni,apoi \ntoarse capul, spre a-l vedea ie[ind din dormitorcu o tav` \nc`rcat`.

– E splendid, spuse ea simplu, \n timp ce sângele ise scurgea din obraji, l`sând-o palid` [i \ncordat`.

– Este.Nicholas puse tava pe o mas` alb` de fier forjat, sub

o umbrel`, [i trase un scaun cu pern` alb` cu albastru.– Stai jos [i hai s` ne lu`m micul dejun.La vederea lui \i pierise toat` pofta de mâncare.– Nu... mi-e...– Alannah.

57

O singur` privire fu suficient` pentru a o face s`-[icoboare genele, a[ezându-se pe perna moale ascaunului, cu ochii spre tav`.

|i era greu s` \nghit` când sim]ea c` Nicholas seuita la ea, dar dup` un timp Alannah descoperi c`-i era\ntr-adev`r foame.

– O cafea?Când ea scutur` repede din cap, Nicholas \i ceru:– Atunci toarn`-mi mie una, te rog.Dup` ce i-o oferi, Nicholas apuc` mâna care-i \ntin-

dea cea[ca [i \i privi degetele sub]iri [i palide.Pe Alannah o str`b`tu un val de sil`. Abia reu[i s`

nu-[i smulg` mâna, zgâriindu-l, pentru a-[i l`sa pentrutotdeauna amprenta de ne[ters a urii pe fa]a lui.

Gura lui Nicholas se \n`spri.– |n regul`, deci m` dete[ti. Nici nu m` a[teptam la

altceva. Dar nu te oblig` nimeni, Alannah. Ai puteaalege o via]` mult mai pl`cut`.

Alannah \n`l]` sprâncenele.– Cu tine aici?– Da, cu mine aici, r`spunse el rezemându-se de

sp`tar, cu o expresie crunt-batjocoritoare. Cu minenu vei duce niciodat` lips` de bani [i e clar c`-]i placecasa asta. Iar dac`-]i acorzi m`car o mic` [ans`, s-arputea s` m` placi [i pe mine. Nu imediat, preciz` el,v`zând-o gata s`-l contrazic`, nu, sunt preg`tit s`

58

a[tept câteva s`pt`mâni pân`-]i trec toanele. Darnoaptea asta a dovedit dou` lucruri. Unu, c` \nc` maierai fecioar`.

T`cu, \ns` când Alannah nu schi]` nici o inten]ie dea-l \ntreba care era al doilea lucru, privindu-l doar cuochi mari [i ostili, continu`:

– Iar cel`lalt e c` nu-]i sunt indiferent.– Am auzit adesea c` atrac]ia fizic` n-are de

multe ori nici o leg`tur` cu simpatia sau respectul,replic` ea, cu aceea[i polite]e. Acum o cred. {i suntsigur` c` ceea ce ai primit de la mine – singurullucru pe care-l vei primi vreodat` de la mine – nu ecu nimic mai presus de lucrul pe care m-ar puteaface s`-l simt cu oricare alt b`rbat tân`r, prezentabil[i cu experien]`.

– Cum ar fi prietenul t`u, de pild`?Alannah ridic` din umeri, de[i aluzia o lovise drept

\n inim`.– Dup` cum ai descoperit, eram \nc` virgin`. David

[i cu mine stabiliser`m s` a[tept`m.– Norocul t`u, replic` el zâmbind antipatic. Deci,

e[ti hot`rât` s` r`mâi necooperant`?– }i-am spus \nc` de asear` ce sunt dispus` s`

fac. Nu v`d nici un motiv de a-]i u[ura situa]ia,numai ca s`-]i alung posibilele sentimente devinov`]ie.

59

Nicholas se rezem` \n scaun, contemplându-itr`s`turile palide cu ochii lui verzi ca ghea]a.

– M` cuno[ti foarte pu]in dac`-]i \nchipui c`suf`r de complexe de vinov`]ie, o inform` el onc-tuos. Dimpotriv`: trufia ta e o adev`rat` provo-care pentru mine. |mi face o pl`cere nespus` s` teating [tiind c` m` ur`[ti pe mine, dar iube[ti atin-gerea.

Cu groaz`, Alannah observ` o ner`bdare calculat`crispându-i chipul, \n timp ce se ridica [i venea lâng`ea, pentru a-i trece un deget peste pielea ginga[` abra]ului. Sub u[oara atingere, pulsul ei tres`ri, iarNicholas râse, \ntinzându-i mâna.

– Vino, o chem` el \ncet. Ai dormit, ai mâncat, aif`cut du[. Restul acestei zile \mi apar]ine, dulcea measo]ie – la fel ca tot restul vie]ii tale.

60

Capitolul 5

Când se termin`, Alannah r`mase cu ochii \nchi[i,respira]ia sacadat` [i inima plin` de ur`. Citise undevac` cea mai mare parte a sexualit`]ii subzista \n creier.Atâta vreme cât \l ura pe Nicholas, acesta nu-i puteasmulge reac]ia suprem`. O luase de lâng` iubitul ei, \ir`pise virginitatea, \i siluise trupul, dar cât timp \l ura,mai mult de-atât nu-i putea face.

– Uit`-te la mine, \i porunci el [i, când deschiseochii, Alannah \l v`zu râzând, cu un amuzament sar-donic pe tr`s`turile fe]ei sale chipe[e. Ce nevestic`\nc`p`]ânat`, coment` \ncet, repezindu-[i dintr-o dat`buzele, cu poft`, spre sânul ei.

Epuizat`, Alannah nu spuse nimic, privindu-i doarcu du[m`nie tem`toare capul brunet. Din nou...? N-arfi putut – \n nici un caz!

61

Se p`rea c` nu voia decât s-o chinuiasc`. Dup`câteva clipe, gura lui \ntrerupse tortura, cu un oftat.

– Sunt obosit, spuse Nicholas parc` surprins [i,spre furia ei ne\ncrez`toare, adormi, cu fa]a rezemat`peste formele ei moi [i trupul pr`bu[it deasupr`-i,inert. Greutatea lui era o povar` ciudat de suportabil`.

Cât timp z`cu astfel, comparând nuan]eletrupurilor lor, Alannah nu [tia. Ultimul ei gândcon[tient \nainte de a o fura [i pe ea somnul fu acelac`, de[i foarte bronzat`, pielea lui Nicholas era extremde fin` [i neted`.

– Ridic`-te, \i ordon` el.Buimac`, Alannah se s`lt` \ntr-un cot. |i era frig,

pentru c` Nicholas plecase de lâng` ea. Tocmai \[itr`gea pe el pantalonii.

– E trecut de amiaz` [i nu ]i-ar strica o plimbare, s`-]imai risipeasc` pânzele de p`ianjeni din cap.

Alannah cl`tin` din cap.– Nu m` obliga s` te dau jos din pat cu for]a, o pre-

veni el \ncet.– Nu vreau s` merg nic`ieri.Drept r`spuns, Nicholas se aplec` [i o s`rut` pe gura

sfid`toare, deschizându-i-o cu for]a. Apoi \i cuprinsefa]a revoltat` \ntre mâini. Privirile li se ciocnir`.

Alannah plec` ochii cea dintâi.

62

– A[a, spuse el, dând din cap. F` ce spun eu [i nevom \n]elege foarte bine.

– Pe dracu'!O, cât \[i mai dorea s`-i imite convingerea rece din

cuvinte! O \nnebunea gândul c` \n propria ei voce nuse sim]ea decât sfidare.

Pe chipul lui se ivi cunoscuta expresie batjocori-toare care-i strâmba gura \ntr-un rânjet.

– Punem pariu? Peste cinci ani vei zâmbi ru[inat` laamintirea acestei risipe de energie.

– Chiar crezi? |nseamn` c` nu m` prea cuno[ti.Sau, poate, principala ta calitate e \nfumurarea?

Preg`tit` s`-i \nfrunte mânia, Alannah fu surprins`[i iritat` de hohotul de râs care-i \ntâmpin` cuvintele.

– Vei avea pl`cerea de a descoperi singur`, spuseNicholas, dându-i drumul. Hai, \mbrac`-te. Sau vrei s`vin iar la tine?

Ner`bdarea cu care Alannah s`ri din nesuferitul patera cel pu]in comic`, dac` nu chiar umilitoare, darsingura reac]ie a lui Nicholas fu un zâmbet ironic.

De pe teras`, o scar` de piatr` cobora printreplante tropicale luxuriante spre o paji[te str`b`tut` deo c`rare care ajungea pe plaj`. Lung` [i arcuit`, cunisip bej-trandafiriu, aceasta era m`rginit` de copacipohutukawa, dincolo de care pornea o pant` neted` [i

63

abrupt` spre culmea colinelor. Apa scânteia juc`u[ \nsoare, v`lurindu-se m`runt \n estuar, sub v`zduhulatât de \ncremenit \ncât se putea auzi ]iuitul metalic alunei drujbe, undeva departe.

Pe nesim]ite, Alannah \ncepu s` se \nveseleasc`.Acas`, \n Christchurch, \[i luase r`mas-bun de lavar`, dar aici era destul de cald ca s` fac` baie \nmare.

– Ai \n fa]` Golful Hauraki, \i spuse so]ul ei. |nperioada vacan]elor, ai impresia c` fiecare locuitor dinAuckland are câte un iaht.

– Ai [i tu unul?Nicholas cl`tin` din cap.– |mi place s` navighez, dar n-am timp s`-mi con-

struiesc un iaht serios.Cuvintele lui p`reau promi]`toare. Probabil c`

expresia fe]ei o d`du de gol, c`ci Nicholas ad`ug`tran[ant:

– Totu[i, am de gând s` mai deleg din respon-sabilit`]i, acum când am o familie c`reia s`-i pot acor-da toat` aten]ia necesar`.

{i, luându-i mâna care atârna relaxat` pe lâng`trup, \i s`rut` vârfurile degetelor, cu un sarcasm rece\n ochi.

|ncepur` s` se plimbe t`cu]i pe plaj`. Devii preacon[tient` de b`rbatul din el, \[i spuse Alannah cu

64

severitate. Nu-i da aten]ie. Bucur`-te de plaj`, depeisaj, de mirosul s`rat din aer, de ]ipetelepesc`ru[ilor...

Un plesc`it nea[teptat o f`cu s` tresar`.– Un pe[te, o inform` laconic Nicholas. Sar din ap`

destul de des pe-aici.Bine\n]eles, ce altceva ar fi putut s` fie?– Cine \ngrije[te de cas`? \ntreb` Alannah.– Menajera noastr` se nume[te Ellen Thurkettle.

Locuie[te cu so]ul ei, \ntr-un apartament din spatelecasei. Administratorul fermei st` \n c`su]a de lâng`grajd – se vede de-aici... ad`ug` el, \ntorcându-se s`-iarate. Acolo e.

Era o cas` ar`toas`, umbrit` de copaci, cu flori rozatârnând de pe un umbrar, deasupra terasei spa]ioase.

– Cu Ellen nu te po]i \n]elege prea u[or, relu` el,dar e o femeie integr`.

– Calitate care st`pânului ei \i lipse[te, replic`Alannah cu mali]iozitate.

Nicholas zâmbi, de[i glasul \i r`mase rece.– Poate, fu el de acord. De ce anume te plângi?

}i-am dat de ales.– O alegere imposibil`! {tiai perfect c` eram

nevoit` s`-]i accept preten]iile.– Din câte-mi amintesc, a fost mai degrab` un pe]it

decât o preten]ie.

65

– A[ fi preferat a doua variant`. Ai profitat deputerea ta ca s`-l \mpingi pe tata \ntr-o situa]ie pe carenu putea s-o evite. Când a murit, i-ai câ[tigat mameimele \ncrederea [i ai strâmtorat-o [i mai r`u. Ai furat [iai de gând s` furi \n continuare. Mi-ai furat fecioria,inten]ionezi s`-mi furi trupul, pentru a-]i na[te copii...via]a mi-ai furat-o!

Buclele ro[cate \i lucir` \n soare când \[i arunc`\napoi capul, sus]inându-i privirea cu ochi tulbura]i [idispre]uitori.

– Dar nu-mi vei fura niciodat` inima, nici mintea.Sunt ale mele [i sunt bine p`zite. {i nu po]i facenimic.

– Nici nu ]in s` fac mare lucru, replic` insolentNicholas, luând-o de mân` pentru a o trage la pieptullui. Crezi c` m` intereseaz` inima sau mintea ta?Mintea nu prezint` alt interes pentru mine decât canivel de inteligen]`, pentru a le fi o mam` potrivit`acelor copii despre care vorbe[ti atât de caustic. Câtdespre inim`...

Se \ntrerupse, desf`cându-[i palma peste sânul eisub care inima \i b`tea rapid, dureros.

– ~sta-i singurul lucru care m` intereseaz` lainima ta, continu`, zâmbind la vederea expresiei eifrustrate. Faptul c` bate de dou` ori mai repede cândte ating.

66

– De fric`!– Aiurea. N-o recuno[ti din mândrie, dar m`

dore[ti. Te prefaci eroic, dar te d` de goltrupul, prostu]` mic`. Crezi c` azi-noapte ar fimers atât de nedureros, dac` nu erai gata s` m`prime[ti?

– Te ur`sc!– {tiu.Nicholas porni din nou, ]inând-o de mân` cu

aparent` afec]iune.– Ur`[te-m` cât vrei, Alannah. Mai bine asta,

decât indiferen]a pe care te chinuie[ti atâta s-oexprimi. Singur` \]i faci r`u prin \nc`p`]ânarea astade a nu capitula. Mie chiar \mi place s` v`d cum testr`duie[ti s` pari pasiv`, când tot trupul \]i tremur`de dorin]` [i m` \ntâmpin` cu o grab` aproape inde-cent`.

– Termin`!– Atunci, nu m` provoca, replic` el t`ios, eliberân-

du-i mâna. Pu]in \mi pas` dac` zaci ca un lemn \nbra]ele mele, dar n-am de gând s`-]i acord privilegiinumai fiindc` facem amor \mpreun` sau pentru c` \mie[ti so]ie. Dac` vrei considera]ie din partea mea, tre-buie s-o meri]i.

|ntre timp, Alannah \[i mai reg`sise cât de cât auto-controlul.

67

– La fel ca Ngaire?– Pe Ngaire am iubit-o! ripost` el brutal. {i cu asta,

am \ncheiat orice discu]ie. S` nu te mai aud niciodat`rostind numele ei. Ai \n]eles?

Ferocitatea dezgolit` din expresia [i glasul lui o\nsp`imânt`. Alannah se \ntoarse \n alt` parte, dânddin cap, f`r` a-[i putea \nvinge la[itatea. Ar`ta ca undiavol, cu o arogan]` atât de aspr` \ncât, un moment,Alannah se temuse c` avea s` devin` violent.

– Nu e nevoie s`-]i faci griji, spuse el cu dispre],n-am lovit niciodat` o femeie [i \n nici un caz nu credc` va fi nevoie s` folosesc for]a.

– }i-am spus c` nu vei avea motive, replic` ea inex-presiv. Ai doi ostatici – chiar trei, dac`-l punem lasocoteal` [i pe David.

– Alt nume pe care nu vreau s`-l mai aud.Alannah \ncepuse s` tremure, scârbit` [i \nfuriat`

de propria ei umilin]`.– Mai sunt [i altele? \ntreb` ea, cu o polite]e distant`.|n acel moment, un uliu plan` peste nisip, c`utân-

du-[i prada cu ochii s`i aprigi, \n timp ce lunecaaproape poetic pe aripile vântului. Alannah se \nfior`.

– A[ dori s` ne \ntoarcem.– Desigur.Privindu-i trupul zvelt, Nicholas ad`ug`, cu glas lip-

sit de emo]ie:

68

– De[i aici e mai cald decât la Christchurch, ar fibine s`-]i iei cu tine o jachet`, oriunde ai merge. Etoamn`.

Alannah d`du din cap. O cuprinsese dintr-o dat` oimens` oboseal`.

Când ajunser` \n cas`, Nicholas o privi lung, cuacea expresie rece [i insolent` care o f`cea s` se simt`m`runt`, nepriceput` [i inferioar`.

– {tii s` g`te[ti?Uimit` de banalitatea \ntreb`ri, Alannah replic`:– Da.Dup` un moment, ad`ug`:– Chiar foarte bine, dar am un repertoriu limitat

pân` acum.– Atunci po]i preg`ti cina, din moment ce pe Ellen

am l`sat-o liber` \n weekendul `sta.

A doua zi diminea]a, Alannah se trezi din nou sin-gur` \n pat. |l visase pe tat`l ei [i zâmbea – dar \n clipaurm`toare amintirile \i umbrir` fa]a. Surâsul i se [tersede pe buze \n timp ce-[i acoperea ochii cu bra]ul, ca s`nu mai vad` camera.

De la cap`tul patului se auzi glasul aspru al luiNicholas:

– De[teptarea, dac` nu vrei s` vin la tine.

69

– Nici o [ans`, replic` Alannah, \nfuriat` de faptulc` nu mai avea nici un dram de intimitate. Da-r-arDomnul s` nu pot face copii!

Un moment, pe chipul lui se z`ri o expresiehidoas`. O ascunse imediat masca opac` pe care [i-oputea pune oricând dorea.

– Dac` a[a stau lucrurile, iubito, am s` divor]ez detine [i m` voi c`s`tori cu o femeie care [i-a doveditdeja fertilitatea.

O s`rut` ap`sat, [optindu-i apoi la ureche:– Dar te voi p`stra [i pe tine, ca amant`, \nchis`

\ntr-o temni]` de lux, numai pentru pl`cerea mea.Ochii lui Alannah se dilatar` de groaz`.– N-ai... n-ai fi \n stare! se bâlbâi ea, strâmbându-se

când Nicholas o mu[c` de lobul urechii.– A[a crezi? replic` el, retr`gându-se pentru a o privi

cu un zâmbet [i mai \nfrico[`tor. Roag`-te numai ca pro-genitura mea s` dea cât mai curând primele semne devia]`. N-am nici o [ans` s` \ntineresc. {i-acum, scoal`-te.|n curând o s` vin` Ellen [i va trebui s-o cuno[ti.

Ellen Thurkettle era o femeie slab`, mai \nalt` cucâteva degete decât Alannah [i cu cea mai sever` fa]`din câte se pot vedea. Alannah sim]i c` o cânt`risedintr-o singur` privire, g`sind c` l`sa mult de dorit.Nici m`car nu-i zâmbi când \i strânse mâna, privindu-lpe Nicholas cu o expresie de nemul]umire f`]i[`.

70

– Ai fi putut s` m` anun]i, spuse ea scurt.Nicholas ridic` din umeri.– De ce? Casa e tot timpul \n perfect` stare, dac`

asta te \ngrijoreaz`.– {tii bine c` nu e asta, r`spunse ea, \ntorcându-[i

din nou privirea t`ioas` spre Alannah. M` rog, nu [tiuce ai de gând, Nick, a[a c` sper ca m`car tu s` [tii.

– Sigur c` [tiu, o asigur` el, pe cel mai sec ton.Ochii p`trunz`tori ai menajerei revenir` spre so]ia

st`pânului ei.– Dup` micul dejun am s` v` ar`t casa, doamn`

Challoner.– Nume[te-o Alannah, \i spuse Nicholas.– Numai ea are privilegiul de a-mi permite asta.Privirea lui Nicholas st`rui asupra buzelor pline [i

ro[ii ale so]iei sale.– Iubito...? \ntreb` el t`r`g`nat.– Te rog, \i spuse Alannah femeii, privind-o \n ochi cu

toat` nep`sarea de care era \n stare. Dac`... \ntrucât...vom locui \n aceea[i cas`... ne va fi mai u[or a[a.

– V` numesc cu pl`cere doamna Challoner, dac`prefera]i, insist` inflexibil` servitoarea.

Nicholas oft`.– Nu fi proast`, Ellen. Lui Ngaire i te-ai adresat pe

numele mic f`r` s` te code[ti, po]i face la fel [i cuAlannah. {i-acum, ce-avem la micul dejun?

71

Dup` ce mâncar`, \ntr-o t`cere aproapedes`vâr[it`, Nicholas se retrase \n cabinetul lui,iar b`]oasa doamn` Thurkettle o conduse peAlannah prin cas` cu un formalism rigid care la\nceput o amuz`, pentru ca dup` un timp s-oirite atât de mult \ncât deveni [i ea mult mairezervat`.

Când doamna Thurkettle se \ntoarse labuc`t`rie, Alannah ie[i s` exploreze gr`dinile,descoperind o piscin` \nc`lzit` [i un teren detenis, lâng` ni[te garduri de plas` acoperite cuvi]`-de-vie. |n apropiere cre[teau diverse soiuri del`mâi [i meri. Când mu[c` dintr-un fruct mare [iauriu, Alannah constat` c` miezul acestuia era atâtde acid \ncât zâmbi, imaginându-[i c`-i explodaudin]ii.

Livada era pe cât de \ntins`, pe-atât de bine\ntre]inut`, iar dincolo de ea Alannah g`si o gr`din`de zarzavaturi. Printre straturile de conopid` lucra unb`rbat \nalt, slab [i ridat, care o privi surprins \n timpce se apropia de el.

|i r`spunse la salut scurt, dând din cap:– 'Nea]a.– Eu sunt Alannah... Challoner, se prezent` ea,

\ntinzându-i mâna, cu speran]a c` omul nu-i observaseu[oara ezitare.

72

– Hugh Thurkettle, r`spunse gr`dinarul privindu-iezitant mâna, apoi i-o strânse. Numai fericire v`doresc, ad`ug` el, ro[ind u[or.

Alannah sim]i c` se \mbujora [i ea. R`spunsecrispat`:

– Mul]umesc. Pornisem \n explorare. Ce gr`din`superb`! Singur o \ngrije[ti?

– Da, r`spunse Hugh Thurkettle, continuând s`pr`[easc`.

– {i gr`dina din jurul casei?– {i pe-aia. Nick e un om care [tie ce vrea. Eu i-o

fac.Alannah se aplec` s` smulg` o mic` buruian`. Când

se ridic`, un brusc acces de ame]eal` o f`cu s` clatinedin cap.

– Vai de mine, m-am ridicat prea brusc. DomnuleThurkettle, acelea de la cap`tul gr`dinii sunt guava?

– Da. Galbene [i ro[ii. |nc` nu s-au copt – pestevreo dou` luni...

Alannah d`du din cap.– E minunat aici, nu-i a[a? Atâta lini[te [i fru-

muse]e...– A[a a[a, \ncuviin]` Thurkettle, ad`ugând apoi: o

s` v` plac` aici.Considerând, pesemne, c` fusese peste m`sur` de

comunicativ, \n continuare nu-i mai d`du decât

73

r`spunsuri monosilabice. Dup` un timp, Alannahrenun]` [i se \ntoarse spre cas`, pe o c`rare m`rginit`de flori \nmiresmate.

Se a[ez` \ntr-un [ezlong de lâng` piscin`.So]ii Thurkettle erau acri [i deloc comunicativi,

dar Ellen r`spundea clar [i precis la orice \ntrebare.Astfel, Alannah afl` c` Ngaire mobilase ea \ns`[i dor-mitorul, iar pentru restul casei fusese angajat undecorator.

Oftând, \[i scufund` degetele \n apa piscinei. Spresurprinderea ei, era destul de cald` ca s` poat` facebaie.

– Panouri solare, se auzi glasul lui Nicholas dinspatele ei, pe un ton ironic care o f`cu s` \n]epe-neasc`.

– Aha... \n]eleg...Instinctiv, Alannah ridic` ochii spre acoperi[, \n

c`utarea dreptunghiurilor argintii pe care le v`zuse peatâtea alte case.

– Sunt orientate spre nord, spuse el, \ntinzându-imâna. Ai fost la debarcader?

– Nu.|n timp ce se ridica \n picioare, Alannah \i evit`

mâna \ntins`, dar Nicholas zâmbi [i o cuprinse detalie.

– Atunci, hai s` coborâm, propuse el binevoitor.

74

Debarcaderul se afla la poala falezei, constânddintr-o construc]ie solid` de unde pornea un ponton,peste stânci, spre larg. Pere]ii verzi ad`posteau o[alup` mic`, o ambarca]iune pneumatic` [i dou`canoe, precum [i diverse echipamente specifice: plasepentru raci, n`voade mirositoare, suli]e lungi [inenum`rate undi]e [i cârlige.

– D` o impresie de pustietate...Vocea lui Alannah r`suna ciudat \n spa]iul vast al

cl`dirii.Nicholas care verifica o plas` pentru raci,

r`spunse:– A fost construit pe vremea când b`rcile erau

]inute \n`untru, de-asta e atât de mare.Apoi porni spre ponton [i privi \n lungul acestuia,

cu mâinile \n buzunare.– Dup`-amiaz` vom trece pe partea cealalt`.– N-ar trebui s` lucrezi? se interes` Alannah.– |]i faci griji pentru câ[tigurile mele?Ironia o f`cu s` devin` rigid`, dar Nicholas con-

tinu` f`r` nici o pauz`:– Stai lini[tit`, madam nevast`, iau eu m`suri s`

n-ai nici o problem` cu banii. N-o s` dau falimentnumai fiindc` sunt \n luna de miere. Am angaja]i de\ncredere, a[a c` s`pt`mâna asta \]i stau cu totul ladispozi]ie.

75

– Ai grij` s` nu te \neci, \l preveni ea accetuându-[icaustic cuvintele.

Auzind-o, Nicholas râse [i se apropie din nou.– Ai fi cea mai vesel` dintre toate v`duvele vesele,

nu-i a[a? glumi el \ncet, apucând-o de umeri. Regret,iubito, n-am de gând s` mor a[a, când \]i vine ]ie lasocoteal`. Va trebui s`-mi supor]i dezgust`toareaautoritate asupra vie]ii tale \nc` mul]i ani de-acum\nainte.

{i, parc` pentru a fi sigur c` se f`cuse bine \n]eles,o s`rut`, folosindu-[i deliberat for]a pentru a-[i accen-tua amenin]area nu tocmai subtil` din cuvintele ros-tite.

Ziua aceea stabili programul tuturor zilelor careurmar`. Nu erau chiar atât de nepl`cute. Nop]ile o\ngrozeau mai mult, c`ci de fiecare dat` \i era tot maigreu s` r`mân` inert` \n bra]ele lui.

Dup` ce luna de miere prescurtat` la o s`pt`mân`trecu, Nicholas \ncepu s` plece \n fiecare diminea]` laAuckland. Se \napoia pe sear`, iar dup` cin` seretr`gea adesea \n birou, venind la culcare târziu dup`ce Alannah adormise.

Dar nu trecea nici o sear` f`r` s-o trezeasc` dinsomn.

76

Capitolul 6

|ntr-o sear`, Alannah nu mai putu s` bea cafeaua dedup` cin`. Aroma ei savuroas` \i provoc` pe nea[tep-tate un acces de grea]`. St`tu câteva momente privind\n cea[c`, \n timp ce-[i d`dea seama cum alte câtevaincidente \ncepeau s` se lege.

Nicholas st`tea \n fa]a ei, pe canapea, ascultândrelaxat Das Lied von der Erde de Mahler, \n inter-pretarea lui Janet Barker [i James King. Era unul din-tre pu]inii oameni pe care Alannah \i v`zuse cuadev`rat concentra]i \n timp de ascultau muzic`, iardup` aceea comenta cu ea piesele audiate. O dat` saude dou` ori, constatase c` aceste dialoguri \i f`ceaupl`cere. Dar nu [i \n seara asta.

O s`pt`mân` mai târziu, Alannah ie[i din cabinetulmedical, cu b`nuielile adeverite.

77

|n trupul ei tr`ia o f`ptur` str`in`, un parazit care-iconsuma resursele vitale, a c`rui prezen]` \i provocagre]urile aproape constante.

{i totu[i, era recunosc`toare. |ntrucât \[i atinsesescopul, Nicholas urma s-o lase \n pace.

|i v`zu ma[ina \n garaj, dar nu porni s`-l caute. Abiareu[i s` ajung` la timp \n baie. |nc` mai st`tea a[ezat`pe marginea c`zii când \i auzi pa[ii \n dormitor.

– Alannah?Nu apuc` s`-i r`spund`. Nicholas ap`ru \n u[`, cu

o expresie ciudat` când o v`zu cum st`tea pe margine,palid` [i ame]it`.

– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` el.Alannah se ridic` \n picioare.– Sunt gravid`, \i r`spunse, dintr-o dat` dominat`

de o furie s`lbatic`. Singurele ei visuri maternefuseser` asociate cu David; \i venea s`-l loveasc` peNicholas la fel de crud cum o lovise [i el pe ea, s`-icalce \n picioare visurile tot atât de brutal pe câtfuseser` terfelite [i ale ei.

– |n]eleg, spuse el \ncet, cu expresia devenindu-ide nep`truns.

– {i nu m` simt bine, se r`sti Alannah. Vrei s` m`la[i singur`, te rog?

Zâmbind, Nicholas se apropie de ea, cu mâna\ntins`.

78

– Vino, scorpie mic , ar fi cazul s te culci. Ar ]i ca o moart .Refuzul lui de a-i r`spunde la provocare o f`cu s`

nu se mai poat` st`pâni. Când Nicholas vru s` ocuprind` de mijloc, \l lovi peste mân`.

Pe sub culoarea bronzat` a fe]ei, Nicholas se albi cuo furie atât de palpabil` \ncât, un moment, Alannahezit`. |nainte de a-[i pierde firea cu totul, se repezi s`vorbeasc`:

– Sunt \ns`rcinat`, n-ai auzit? }i s-a realizat scopulpentru care m-ai luat de nevast`, a[a c` nu mai sunt obli-gat` s`-]i suport atingerea. Cel pu]in, pân` te vei hot`r\ s`mai faci un copil cu mine. Mi se \ncre]e[te carnea pe trupnumai când m` atingi. {i-acum, las`-m`-n pace! Teur`sc!

Un moment, avu impresia c` mersese prea departe.Nicholas o privea cu o intensitate atât de s`lbatic`,\ncât mâinile lui Alannah se albir` \ncle[tate pe mar-ginea c`zii. Apoi, \ncet, so]ul ei reu[i s`-[i st`pâneasc`valul de furie, de[i când \i vorbi glasul \i r`sun` scurt[i ustur`tor ca o lovitur` de bici.

– |]i place s` te ating, ipocrit` mic` ce e[ti, [i nu\ncerca s-o negi. Când vin la tine, e[ti gata s` m`prime[ti. Presupun c` Stewart nu ]i-a recomandat s`\ntrerupi contactele sexuale...

Un moment, Alannah se sim]i tentat` s` mint`, darmândria o \mpiedic`.

79

– Nu, r`spunse ea rece.– Atunci, am s` m` culc cu tine ori de câte ori am

chef. Se pare c` \nc` n-ai \nv`]at s` accep]i realitatea,Alannah, continu` el, cu o r`ceal` batjocoritoare. Depild`, realitatea c`-]i face pl`cere s` te posed.

– Maimu]oi \ngâmfat, rosti ea rar [i limpede. Nu-]isuport mâinile [i gura decât \nchizând ochii [iimaginându-mi-l pe David \n locul t`u. De-asta am...

Nu-i v`zu mâna. Abia peste câteva momente, cufa]a cuprins` \n palme, \[i d`du seama c` o lovisepeste obraz atât de tare \ncât numai faptul c` se ]ineade cad` o oprise s` se pr`bu[easc` \n`untrul aces-teia.

Prin ]iuitul din urechi \l auzi pe Nicholas \njurând,un [ir ne\ntrerupt de blesteme care p`reau s`-i ias` pegur` f`r` voia lui. Apoi, dou` bra]e puternice oridicar`, \n timp ce printre gene \ncepeau s`-i curg`lacrimile, [i fu c`rat` pe sus \n dormitor, unde se sim]iaruncat` pe pat.

– Stai aici, se r`sti el \ncet, cu glas gros, c` de nu,va trebui s`-mi supor]i iar mâinile \n timp ce smulghainele de pe tine.

Din cine [tie ce motiv, aceste cuvinte o f`cur` s`tresar`, dar r`mase cu ochii \nchi[i pân` auzi u[atrântindu-se. Atunci, cu mi[c`ri greoaie, b`trâne[ti, sed`du jos din pat, \[i lu` c`ma[a de noapte [i se sp`l`

80

pe fa]`. Pân` a doua zi vân`taia avea s` devin` foartevizibil`, dovad` c` era un sadic, cu nimic mai presusde mitocanii care-[i b`teau nevestele.

O trezi din somn zgomotul slab al unor ro]i. EllenThurkettle \mpingea \n camer` un c`rucior pentruservit, cu o expresie posomorât`.

– }i-am adus cina, spuse ea f`r` nici o introducere,ad`ugând: [i nu ]i-a spus nimeni c` cine caut` necazulcu lumânarea \l [i g`se[te?

– Ba bine c nu, confirm Alannah, sim]ind c \ntr-adev`r\i era foame. M \ntreb dac lui Nick i-a spus-o cineva.

|n mod nea[teptat, expresia lui Ellen se \mblânzi.– |nva]` [i el, n-am nici o \ndoial`, spuse ea.

|nd`r`tnic` mai e[ti...– Mi s-a mai spus. Eu prefer s` m` consider

hot`rât`.– Nici nu m` mir.|i aranj` pernele la spate, continuând:– Dac` ai un dram de minte, m`car, ai face bine s`

termini odat` cu r`fuiala asta prosteasc`. Ce-i f`cut ebun f`cut [i vreun an de-acum \ncolo n-o s` mai ainevoie de certuri [i tulbur`ri. Unii zic c` pe copil \linfluen]eaz` starea \n care e mama cât \l poart` \n pân-tecele ei. Eu n-a[ merge pân` acolo, da' nu-]i folose[tela nimic s` te por]i ca o neghioab`.

81

– Dar nici nu sunt altceva, replic` Alannah cuostilitate. Dac` Nicholas \[i dorea o so]ie iubitoare,[i-ar fi ales o femeie gata s` se \ndr`gosteasc` de el.

Cu buza tremurându-i, \ncheie \ntr-o izbucnirep`tima[`:

– {i cum [i-a permis s`-]i spun` \-\nainte de a vreaeu s` te anun]!

Ellen se ridic`, privind-o cu dispre].– Crezi, pesemne, c` gândesc cu picioarele, dac`

nu [tiu s` recunosc ce se vede cu ochiul liber! Nick numi-a spus nimic, proast` mic`. {i-acum, m`nânc` [i-ais` te sim]i mai bine.

– Nu pot.Pufnind ostentativ, Ellen replic`– Ba po]i. {tiu cum te sim]i, crede-m`, [i e \ngrozi-

tor atâta cât dureaz`, da' o s`-]i treac`. {i-acum, punemâna [i m`nânc` pân` nu m` sup`r.

– Credeam c` ajunge s` m` vezi ca s`-]i piar` tot cheful.– Nu z`u?|n timp ce-i punea tava cu mâncare pe genunchi,

servitoarea mai spuse:– Ei, afl` c` nu-i prea \nghit pe cei care-[i plâng sin-

guri de mil`. {i trebuie s` recuno[ti c`, de când e[tiaici, altceva n-ai prea f`cut.

– |mi plâng singur` de mil`? ripost` Alannah, indig-nat`. {i n-am motive?

82

– Oi fi având, nu se l`s` Ellen. Da' dac` ai ni]ic`t`rie de caracter, acuma la[i toat` povestea asta \nurm`. Cel mai important e copilul.

– Nu pot s`-l suf`r pe copilul `sta! replic` furioas`Alannah.

– |mi pare r`u s-aud. Sunt sigur` c` nu vrea s` aib`o mam` a[a de necugetat` \ncât s`-i fac` r`u numai dinciud`. L-ai putea face pe Nick s`-]i m`nânce din palm`,dac` ]i-ai juca bine cartea, da' m` \ntreb dac` [tii cum.Sau poate preferi s` le acre[ti via]a tuturor celor dinjur, numai ca s` ar`]i c` tu ai dreptate?

Alannah o privi uluit`.– Nick m` ur`[te la fel de mult cum \l ur`sc [i eu pe el.– Gogo[i! Copilu' `la de unde-a ap`rut, mm?!Obrajii delica]i ai lui Alannah se \nro[ir` ca focul.– {tii la fel de bine ca [i mine, fu ea nevoit` s`

r`spund`, c` dragostea sau... sau iubirea... n-are nici oleg`tur` cu asta.

Observând stânjeneala cauzat` de franche]ea ei,Ellen zâmbi f`r` chef.

– Credeam c` tineretul din ziua de azi e mai eman-cipat când e vorba de sex. Uit`-te la tine, te-ai \mbujo-rat la fa]` ca o [col`ri]`. Sigur c` [tiu cum e via]a, dar\l cunosc [i pe Nick. Nu [tiu ce motiv ]i-o fi spus, da-]igarantez c` dac` nu voia s` se culce cu tine, nu te-ar fidus nici \n fa]a altarului!

83

– {i cred c` ar trebui s` m` simt onorat` de... depoftele lui! se r`sti Alannah, \nfuriat` pentru c`, f`r` s`observe, terminase supa de pui, iar Ellen g`sea replicila toate argumentele ei.

– Cele mai multe a[a ar face, replic` nep`s`toarefemeia. La urma urmei, e un compliment s` tedoreasc` un b`rbat. {i mai e [i o baz` pe care po]icl`di.

Nu f`r` compasiune, privi capul ro[covan aplecatdeasupra farfuriei.

– Nick nu-mi vorbe[te despre via]a lui personal`,nici mie [i nici altora, [i nici eu nu-s a[a de \nd`r`tnic`\ncât s` nu-mi schimb p`rerea despre cineva. Da' tre-buie s` te mi[ti [i tu cât de cât.

Alannah ridic` o privire chinuit`.– |n cât timp \[i revine omul dup` ce i-a murit cineva?– |ntr-un an.– Ei bine, atunci eu mai am zece luni. Nick mi-a

omorât toate speran]ele [i visurile, când m-a silit s`-liau de b`rbat. Dar nu-]i port pic`, ad`ug`, dându-[iseama c` Ellen, \n felul ei ciudat, ]inea la ea.

– Foarte frumos, pufni Ellen, deloc \mbunat` deaceast` remarc` \mp`ciuitoare. Nu eu-s aia cu care tre-buie s` tr`ie[ti.

– Cum [i-a a[ternut, a[a o s` doarm`, insist`Alannah, cu satisfac]ie vizibil`.

84

– {i chiar crezi c` ai s` reu[e[ti? \ntreb` Ellen,ne\ncrez`toare. Ei bine, feti]o, afl` c` l-am mai v`zutpe Nick doborând oameni [i nu-i un spectacol preapl`cut. E \ntru totul atât de necru]`tor pe cât pare. Maibine fii cuminte.

– {i s` m` las c`lcat` \n picioare? \ntreb` cuaprindere Alannah, mâncând cu mi[c`ri dezgust`torde gr`bite.

– Se pare c` a [i f`cut-o. Numai s` nu te-a[tep]i castarea \n care te afli s`-l \nduplece cu ceva, o mai preveniEllen, privindu-i un moment pata ro[ie de pe obraz.De[i, dup` cum v`d, ai [i descoperit asta, nu-i a[a?

– |ntr-adev`r, r`spunse Alannah, \ntorcând capul.Un moment, servitoarea r`mase nemi[cat`, apoi

ie[i \nchizând u[a dup` ea.De pe buzele lui Alannah se desprinse un oftat pre-

lung, tremur`tor. Puse pe c`rucior mâncarea r`mas` [ise \ntoarse pe o parte, acoperindu-[i fa]a cu bra]ul.

Nu peste mult adormi.

Nicholas se trezi brusc, dintr-o singur` mi[care,deschizând ochii f`r` buim`ceala obi[nuit` \n primelecâteva clipe. |ntoarse \ncet capul s-o priveasc`. Dup`câteva momente atât de tensionate \ncât Alannahcrezu c` avea s` urle, c`sc` [i \i ur` bun` diminea]a cuun glas complet lipsit de expresie.

85

|i r`spunse [i ea la fel de rece, iar dup` un momentNicholas o \ntreb` calm:

– Cum te sim]i?– R`u.Tonul sec pe care \i vorbise \l f`cu s` se \ncrunte.– Stai aici, \i spuse el. |]i aduc ni[te biscui]i [i un

ceai.|i st`tea pe limb` s`-i r`spund` s` nu se deranjeze,

dar observa]ia caustic` a lui Ellen, cum c` prefera s`-[ifac` singur` r`u numai din ciud`, o determin` s` tac`.

Nicholas reveni peste câteva minute cu o tav` [i oprivi posomorât \n timp ce-[i mânca biscui]ii [i-[i beaceaiul.

Apoi o \ntreb` rece:– Ce-]i mai face obrazul?Incredibil: uitase! |nro[indu-se la fa]`, \i r`spunse

cu o sinceritate rigid`:– Nu simt nimic, deci cred c` mi-e mai bine.|n privirea lui implacabil` se z`ri o lic`rire.– |mi pare r`u c` te-am lovit, dar nu era nevoie s`

strigi \n gura mare. N-am s` te mai ating. Nici atuncin-a[ fi dat \n tine, dar m-ai insultat intolerabil de grav.

– Eu?! strig` Alannah, \nfuriat` ca \ntotdeauna c`nu reu[ea s`-i str`pung` armura mul]umirii de sine.Tu m-ai insultat! M-ai luat de nevast` purtându-te cumine ca [i cum a[ fi fost o p`pu[`, f`r` creier, f`r` per-

86

sonalitate, f`r` sentimente sau nevoi! Asta-i cea maimare insult`! Nu s` ai al`turi pe cineva care te \n[al`cu gândul, ci s` te sim]i considerat un android – lucrupe care niciodat`, niciodat` n-am s` ]i-l iert!

Primele ei cuvinte \l f`cuser` s` p`leasc`. La sfâr[itultiradei, \ns`, Nicholas se f`cuse aproape vân`t.

Surprins` [i \ncurajat` de satisfac]ia crunt` pe careo sim]ea, Alannah se gr`bi s` continue:

– Cât despre strigatul \n gura mare – ei bine, e clarc` Ellen [tie ce caut aici. Nici nu m` mir c` mariajulnostru a ajuns subiect de conversa]ie.

– Ei, la dracu'! izbucni Nicholas.Sângele \i fugise din obraji l`sându-l din nou palid,

cu o expresie ciudat`, mai blând` parc`, f`când-o peAlannah s` \nchid` ochii pentru a n-o mai vedea.

– N-am discutat niciodat` cu Ellen despre tine –sau despre mariajul nostru, spuse Nicholas, \ncordat.M` ascul]i, Alannah?

– Da, murmur` ea aproape neauzit.– Ellen e foarte perspicace.– Este, confirm` Alannah, ad`ugând sfid`tor: nici

n-a fost nevoie s`-i spun c` m` lovise[i. A v`zut cuochii ei urma.

– Ai perfect` dreptate.De ast` dat`, \n glasul lui Nicholas se sim]i un râs

amar, iar Alannah deschise din nou ochii, pentru a

87

vedea c` privirea lui se a]intise spre sânii care i se ridi-cau [i coborau rapid. Luându-i mâna, Nicholas \idepuse un s`rut \n palm`, observând satisf`cut cumatingerea senzual` \i f`cea degetele s` se contracte.

|nnebunit`, Alannah izbucni:– Ai spus c` nu m` mai atingi!Un moment, gura lui Nicholas se strânse cu furie,

apoi spuse calm, f`când eforturi vizibile de a sest`pâni:

– Draga mea, chiar nu putem ajunge la o\n]elegere? Nu te-am luat de so]ie cu inten]ia de a teface atât de nefericit` pe cât se vede clar c` e[ti. Suntconvins c` exist` destule [anse s` avem o c`snicierezonabil de reu[it`.

Cu voce st`pânit`, Alannah r`spunse:– Refuz s` te accept altfel decât ca pe un propri-

etar. Ai folosit intrigile [i for]a pentru a m` r`pi delâng` oamenii pe care-i iubeam. La momentul respec-tiv, p`reai convins c` merit` efortul. Dac` ]i-ai schim-bat p`rerea, nu pot spune c`-mi pare r`u, dar nu tea[tepta s` reac]ionez ca la carte, \ndr`gostindu-m` der`pitorul meu.

Când o privi din nou, Nicholas avea ochii duri cadou` cioburi de cuar] \n mijlocul unui chip \nghe]at.

– Foarte bine, r`spunse el rece [i, ridicându-se depe pat, plec` f`r` s` mai adauge nimic.

88

|n seara aceea \i telefon` lui Ellen c` nu se \ntorceaacas`. |[i petrecu noaptea \ntr-o mansard` pe care oavea \ntr-o cl`dire administrativ` din Auckland.

|n timp ce iarna prindea râul \n c`tu[ele ei,Alannah se sim]ea tot mai singur`. Nicholas lipsea dince \n ce mai des [i adesea pleca \n str`in`tate. |[i petre-cea multe nop]i \n mansarda din ora[, iar când veneaacas` nu se mai purta ca un so] cinic [i detestabil.Curtenitor dar distant, o trata cu o considera]ie atent`.Dormeau \n acela[i pat, dar n-o mai atingea. La\nceput, Alannah fu surprins`, apoi \[i spuse c`probabil avea o amant`, \ncercând s` se conving` c`acest gând \i f`cea pl`cere.

O singur` dat` Nicholas se mai pierdu cu firea,când Alannah se \mpiedic` de marginea unei draperiialbe, ie[ind pe teras`. Noroc c` Nicholas era lâng` ea.Se r`suci [i o prinse, reflexul lui prompt \mpiedicând-os` cad`.

Zguduit`, Alannah se desprinse din bra]ele lui [i se l`s`pe un scaun de fier forjat, lovindu-[i cotul de feronerie.Se strâmb` de durere, cu ochii plini de lacrimi.

Auzi din spatele ei glasul lui Nicholas, amuzat [ibiciuitor:

– Hai, de ce nu \njuri? Asta-i reac]ia ta obi[nuit` ladurere, nu?

89

– |ncerc s` m` dezv`], replic` Alannah, aruncând oprivire plin` de ur` spre fâ[ia nevinovat` de m`tase.Dr`cia dracului!

– Scap` de ea.– Poftim? \ntreb` ea surprins`, privindu-i peste

um`r silueta profilat` pe albastrul viu al cerului. De[iiarn`, soarele era destul de cald, iar umerii luiNicholas se conturau la]i [i musculo[i \n tricoulsub]ire de bumbac.

– Am spus s` scapi de ea, repet` el [i, v`zând c`\nc` \l mai privea nedumerit`, se \ncrunt` nervos.Redecoreaz` toat` casa, dac` ]ii neap`rat. Mai pu]inbiroul meu, desigur. Dar dormitorul, \n orice caz. {tiuc`-]i displace.

"Nu z`u?" replic` ea \n gând, ridicând din umeri.Niciodat` nu-[i exprimase vreo opinie despre casa lui.

– Nu m` deranjeaz`, \l min]i, cu fals` nep`sare.Glasul lui Nicholas se auzi mai aproape, iritat.– S` [tii c` dac` schimbi perdelele nu \nseamn` c`

abdici de la nepre]uita ta independen]`. Oricum,pu]in \mi pas` ce sim]i pentru mine, a[a c` bosum-flarea asta prelungit` n-o s` rezolve nimic.

V`zând-o c` era gata s`-l contrazic`, zâmbir`ut`cios, ad`ugând:

– S` [tii c` nu prea sunt [anse ca b`iatul s` te fiiubit, altfel se \nsura cu tine f`r` s` mai a[tepte. |n

90

contractul de burs` nu se stipula nimic referitor lastarea civil`, iar suma era destul de mare pentru ca dinea s` poat` tr`i doi oameni, f`când doar economiimoderate. Sunt sigur c` [tia asta.

– S` nu-ndr`zne[ti s`-mi plângi de mil`! scrâ[niAlannah, gata s` se repead` la el.

Iute ca fulgerul, Nicholas o apuc` de \ncheieturilemâinilor, ]inând-o cu de-a sila pe scaun. Vl`guit`, abiamai reu[i s` repete, cu voce tot mai slab`:

– S` nu-ndr`zne[ti... s` nu \ndr`zne[ti...! Prin vâjâitul din urechi, \l mai auzi \ntrebând ceva,

surprins, \nainte de a le[ina.

Când \[i veni \n fire, primul pe care-l distinse fuglasul lui Nicholas. Nu \n]elegea ce spunea, dar p`reas` se justifice, ceea ce era atât de surprinz`tor \ncâtAlannah deschise ochii.

– ...trebuie s` se termine odat`!Aceasta era vocea lui Ellen, furioas`, poruncitoare.– Uit`-te la ea, pentru numele lui Dumnezeu! N-are

nici o bucurie [i nici nu suport` sarcina la fel de u[orca altele. Dac` v` tot lua]i la har]`, numai de pierdut os-ave]i, amândoi. E la fel de n`zuroas` ca tine [i, cândo ataci, imediat d` [i ea.

Apoi, vocea aspr` a femeii se mai \mblânzi.

91

– Doamne sfinte, Nick, ce te-a apucat? Am ajuns eus` te d`sc`lesc cum s` te por]i cu femeile?

|ntr-adev`r – ce se \ntâmpla? Alannah \ncerc` s` sesalte \ntr-un cot. Mi[carea \i f`cu capul s` se\nvârteasc` [i c`zu la loc pe pern`, cu un geam`t.

Cei doi se \ntoarser` imediat spre ea.– }ine capu' jos, proasto! \i ordon` imediat Ellen,

apropiindu-se de pat.Pentru prima oar`, Alannah \i zâmbi f`r` rezerve.– Vorbe[ti de parc-ai fi tata.– Iar el vorbe[te de parc-ar fi un om cu scaun la cap,

replic` Ellen, potrivindu-i plapuma. Acum ]i-e mai bine?– Da, mul]umesc... Pu]in cam sete...Nicholas le privea t`cut din apropiere. Dup` ce

Ellen se duse \n baie s` aduc` un pahar cu ap`, venilâng` pat, spunând \ncet [i f`r` nici o urm` de emo]ie:

– |mi pare r`u.Alannah, frânt` de oboseal`, sim]ea c` toat` furia i

se risipise.– Chiar a[a? Dar ai vorbit serios, nu?Un moment, privirea lui ezit`. Apoi, \ns`, r`spunse

cu aceea[i fermitate:– Da, nu retractez nimic. Ceea ce nu \nseamn` c`

trebuia s` ]i-o spun. Am f`cut-o anume ca s` te lovesc.– {i de când regre]i c` m` love[ti? replic` ea, prad`

unui impuls \nver[unat.

92

– Cam de-acum.Când Ellen reveni cu apa, Nicholas plec`, dar acest

incident marc` \nc` un punct de r`scruce \n rela]ia lor.Nu atitudinea lui se schimbase; era la fel de curtenitor,de atent [i... de absent. Alannah era cea c`reia i semodificaser` perspectivele.

– Ajunge doar s`-i spui c` vrei s` fie acas`, [i-o s`vin`, o pisa la nesfâr[it Ellen.

Alannah ridica sfid`tor b`rbia, replicând ca de obi-cei:

– Nu eu \l alung.– Nu? Nici un b`rbat nu se-nvârte prin preajm`

când e clar c` prezen]a lui e nedorit`.– Las` c` [tie el ce face... se \nc`p`]âna Alannah s`

insiste; discu]iile despre el \i f`ceau o pl`cere stranie,\nver[unat`.

– Of, pentru numele \nduratului Dumnezeu,amândoi sunte]i la fel de breji! S`-l fereasc` Domnulpe bietul copil, cu ni[te p`rin]i a[a de \nd`r`tnici! Da'm`car cu dormitorul `sta ai putea s` faci ceva!

93

Capitolul 7

|n timpul lucr`rilor de redecorare interioar`,Nicholas \[i petrecu nop]ile când st`tea acas` \ntr-undormitor pentru musafiri, separat de al lui Alannah.Dac` se sim]ea singur` \n pat, n-o recuno[tea nicim`car \n sinea ei.

Când camera fu gata, reveni lâng` ea, felicitând-odoar de form` dup` ce arunc` o privire \n jur.Alannah avu senza]ia unui du[ cu ap` rece.Dojenindu-se aspru \n sinea ei pentru prostia pe careo f`cuse, \[i spuse cu curaj c`-i pl`cea camera,desf`tându-[i ochii cu verdele de jad al pere]ilor,urnele chineze[ti elegante care puneau pete deculoare, [i cuvertura de pe patul jos [i \ntins, dinm`tase oriental` \n aceea[i nuan]` de verde,\nveselit` cu un model floral. Podeaua era acoperit`

94

cu o mochet` alb`, mobila la fel de alb` aveaunghiuri drepte, \n ton atât cu stilul oriental alcamerei cât [i cu restul casei, iar contrastele erauaccentuate de un superb birou Queen Anne de lacro[u, cu chinez`rii aurii ce luceau ca nestematele \nelegan]a discret` a decorului. Costase atât de scump,\ncât Alannah voise s` renun]e la el.

– Domnul Challoner a spus c` dac` \l dori]i, \l ve]iavea, insistase neclintit decoratorul.

De-a lungul lunilor, atitudinea lui Ellen se \nc`lziseapreciabil, dar Alannah continua s` aib` senza]ia c`era p`zit` ca la [coal`, de o directoare cu limbaascu]it` care nu ierta nimic. |n consecin]`, o trata cu opolite]e rezervat` [i nu se destindea decât \n compa-nia lui Hugh.

Dar Hugh plecase s`-l ia de la aeroport pe Nicholas,care revenea dintr-o c`l`torie de afaceri la SanFrancisco, iar Alannah se sim]ea tot mai \ncordat`. Dincine [tie ce motiv, nu mai avea nici un chef s` i se\mpotriveasc`. Pe m`sur` ce avansa, sarcina p`rea s-o\ngreuneze, nu numai pe plan fizic ci [i emo]ional.Nicholas devenise [i el mult mai calm, dar din partealui motivele erau destul de clare. Doar nu dorea caurma[ul lui s` vin` pe lume cu o mam` fierbând defurie \ncontinuu!

Sunetul insistent al telefonului \i tulbur` gândurile.R`spunse Ellen [i, dup` un moment, veni s-o anun]e:

95

– Nick era.– Da...?Poate c` \nc` nu venea acas`. O emo]ie nedefinit`

\i \ngro[` vocea când \ntreb`:– Ce-a spus?– Aduce doi musafiri, Ralph [i Caroline Sterling.

Tat` [i fiic`.Clipind din ochi mirat`, Alannah se ridic` [i o urm`

pe Ellen \ntr-un dormitor de oaspe]i. Nicholas nu maiinvitase niciodat` pe nimeni \n cas`.

– {i la fel ca to]i b`rba]ii, continu` Ellen nervoas`,tr`gând perdelele, se-a[teapt` ca totul s` fie gata caprin miracol. Bine m`car c` m-a anun]at. Nu! o opri eape Alannah, v`zând-o c` pornea spre baie. O fac eu!Tu du-te [i culege florile.

– Poftim, coment` Alannah spre propria-i burt`proeminent`, peste câteva minute, \n timp ce t`ia oramur` \nflorit`, uite ce-ai f`cut din mine, copile: obiat` culeg`toare de flori!

Dar creanga cu boboci ar`ta supreb \n camera pecare i-o repartizase Carolinei Sterling. Pentru tat`lacesteia preg`tise un aranjament floral mai masculin,de gladiole [i frunze.

– Ai fler, coment` Ellen.Obrajii lui Alannah se \mpurpurar`. Ellen era atât

de zgârcit` cu complimentele, \ncât fiecare p`rea oadev`rat` comoar`. |i d`du curaj s-o \ntrebe:

96

– Sterlingii au mai fost aici?– A, da. De multe ori.– Cum sunt ca oameni?Ellen ridic` din umeri, aruncându-i o privire scurt`,

[ireat`.– Destul de simpatici. Domnul Sterling face afaceri

cu Nick. Carolinei i-ar fi pl`cut s` ajung` a douadoamn` Challoner.

– Aha...Un moment, Alannah se lupt` cu un nou [i straniu

complex de emo]ii, dându-[i seama \ngrozit` c` ceamai puternic` era indignarea! O speria faptul de adescoperi c`, de[i nu-[i putea iubi so]ul, deveniseoarecum posesiv` fa]` de el.

– Cred c` e o frumuse]e r`pitoare, spuse ea poso-morât`, \ncercând s`-[i p`streze demnitatea.

Ellen zâmbi sarcastic.– Da, este...– Nici nu m` mir.– Ce vrei s` servesc la micul dejun, mâine-

diminea]`?Deci, schimbul de confiden]e se terminase.

Alannah discut` câteva minute despre mânc`ruri,verific` pentru ultima oar` toate camerele, apoi se\ntoarse \n dormitor.

Privindu-se \n oglind`, hot`r\ s` se spele pecap, iar peste un sfert de or`, \n timp ce st`tea

97

a[ezat` pe marginea patului, \n halat, uscându-[ip`rul cu foenul, sim]i pe um`r mâna so]ului ei.

– O! exclam` ea, \n timp ce vâjâitul usc`torului sestingea treptat. Te-ai \ntors mai devreme!

Nicholas ridic` din umeri.– Cu vreo jum`tate de or`. |mi pare r`u dac` ]i-am

dat planurile peste cap.Tonul lui rece [i indiferent o irit`, dar \ntre timp se

\nv`]ase s` nu reac]ioneze.– Scuz`-m` c` n-am fost gata ca s`-]i \ntâmpin

musafirii, spuse ea, gemând când copilul d`du o lovi-tur` viguroas` cu picioarele. {tii, uneori cred c`-sprima femeie din lume care va na[te o caracati]`!

Nicholas zâmbi, dar f`r` veselie. Ridicând u[or dinumeri, Alannah se duse s` se \mbrace. |n fond, eahot`râse s`-l trateze ca pe un str`in [i era mul]umit`de absen]ele [i atitudinile lui distante.

– E[ti gata?Glasul lui Nicholas o f`cu s` se \ntoarc` spre u[`.– Da.O studie câteva momente, dup` care spuse:– Rochia asta \]i st` bine. Ai nevoie de... A[teapt` un

moment.Avea nevoie de cercei, [i erau dou` smaralde

\nchise la culoare, t`iate oval, cu un aspect aproapegotic. Alannah privi uimit` cerceii, apoi ridic` ochiispre el.

98

– Sunt foarte frumo[i. De unde... Ai cui sunt?Buzele lui Nicholas se strânser` cu furie.– Ai t`i, r`spunse el scurt.Când Alannah nu schi]` nici un gest de a-i lua,

ad`ug` brutal:– N-au fost ai lui Ngaire, dac` asta te preocup`. Ei

\i pl`ceau safirele [i perlele; ar fi g`sit barbaresmaraldele astea.

Alannah aproape c` tres`ri. Cu degetetremur`toare, \[i prinse nestematele la urechi.Nicholas nu-i mai d`duse nici o alt` explica]ie, darinstinctul o avertiza s` nu-l mai \ntrebe nimic, fiindclar c` so]ul ei abia reu[ea s`-[i p`streze calmul.

"De ce?" se \ntreb` Alannah.Dar nu putea g`si nici un r`spuns.

Caroline Sterling era peste m`sur` de frumoas`.P`rea absolut nedrept ca o femeie s` aib` atâteacalit`]i fizice, \[i spuse Alannah nep`s`toare, \n timpce-[i saluta vizitatoarea cu amabilit`]ile obi[nuite.|nalt`, dar nu atât de mult \ncât s` nu trezeasc`instinctele protectoare ale b`rba]ilor, cu un trup preaplanturos pentru modeling \ns` nici atât de plin \ncâts`-i descurajeze pe b`rba]ii care preferau suple]ea, cuo piele ca m`tasea, de un auriu palid scos \n eviden]`de p`rul blond-argintiu – probabil vopsit, dar \ntr-onuan]` atât de natural` \ncât nu putea fi sigur`.

99

Superba structur` osoas` a fe]ei era accentuat` deochii mari c`prui [i o gur` senzual` care f`cea cafiecare cuvânt rostit s` par` \nc`rcat de erotism. Era lafel de frumoas` \n felul ei ca Nicholas \ntr-al lui, amân-doi având vitalitatea unei s`n`t`]i perfecte.

Alannah se sim]ea b`trân`, sleit` [i searb`d`, chiar[i dup` ce ochii Carolinei st`ruiser` asupra smaralde-lor cu o invidie vizibil`.

Acel sentiment de inferioritate era detestabil – [icomplet nou pentru ea. Toat` via]a [tiuse c` Trina eramai dr`gu]` [i c` existau destule fete cu adev`rat fru-moase, dar niciodat` nu se mai sim]ise ca acum.Numai Nicholas era de vin`, pentru c` o silise s`-ipoarte copilul, astfel \ncât nici toate cosmeticalele dinlume nu-i mai puteau reface str`lucirea s`n`toas` apielii.

Involuntar, \[i atinse pântecul, unde copilul selini[tise.

Caroline Sterling \ntreb` suav:– Când urmeaz` s` na[te]i, doamn` Challoner?– Nume[te-m` Alannah, r`spunse ea automat, \n

acela[i timp \n care Nicholas spuse pe un ton trufa[:– La var`.Caroline arcui sprâncenele.– Atât de curând? |n zilele noastre nu se mai prea

obi[nuie[te ca un cuplu s` fac` urma[i imediat dup`nunt`, nu crede]i?

100

– Am treizeci de ani, r`spunse calm Nicholas, zâm-bind spre Alannah.

– Dar Alannah e atât de tân`r`! protest` Caroline,cu un surâs ce nu i se citea [i \n ochii aurii, la fel dereci ca ai lui Nicholas, \n timp ce o m`surau pe femeiadin fa]a ei. "Tân`r`", ad`ugau ei cu dispre], "[i totalne\nsemnat`".

Domnul se foi \n loc, cam stânjenit.– Draga mea... \ncepu el, dar \n aceea[i clip`

Alannah replic` dulce:– Cred c` nou`sprezece ani ]i se pare pu]in, dar

mama mea m-a n`scut la optsprezece [i a fost foartedistractiv s` am \n chip de mam` o sor` mai mare.

Fizionomia de o frumuse]e des`vâr[it` a Carolineise crisp` un moment, dup` care se destinse \ntr-unzâmbet de-a dreptul siropos.

– Ei, cred c` tu ai hot`rât, murmur` ea, dândjuc`u[ din gene spre Nicholas. De[i, dac`-l cunoscbine pe so]ul t`u, pariez c` a lui a fost decizia. E unmare manipulator – nu-i a[a, Nick? Puternic [i st`pânpeste toate, ca un prin] r`zboinic!

Ridicând o sprâncean`, Nicholas r`spunse cu unamestec de ironie [i afec]iune:

– Cu alte cuvinte, m` faci dictator. {i \ntrucâtAlannah tocmai a \nceput s` parcurg` indexul alfabe-tic, \ncepând cu "ambi]ios", "arogant" [i "autocratic",cred c` n-are nevoie de ajutorul t`u, Caroline.

101

– Serios...? murmur` Caroline cam descump`nit` [idestul de surprins`.

– Nu te l`sa am`git` de fa]a asta dr`g`la[`, o pre-veni Nicholas, privindu-[i un moment so]ia. Alannahare un caracter pe m`sura superbului ei p`r – seaprinde ca un foc \n fânea]`. Peste zece ani, dup` ce va\nv`]a s` se [i controleze, \i va face s` tremure pe ceimai puternici b`rba]i!

Obrajii lui Alannah se \nro[ir`. |l privi piezi[, pesub gene, spunând pe un ton ironic:

– Nick, sunt sigur` c` pe domnul Sterling [iCaroline nu-i intereseaz` conflictele noastre – oricâtde interesante le-am g`si noi.

Domnul Sterling r`spunse jovial, chicotind:– Am impresia c` ]i-ai g`sit na[ul, Nick. Parc-a]i fi

Katharina [i Petrucchio din "|mblânzirea scorpiei",hmm?

– Slabe speran]e, replic` dispre]uitor Caroline.Doar dac` nu cumva Nick pl`nuie[te s` fac` dinAlannah o fiin]` \ngenuncheat` [i c`lcat` \n picioare,cum ajunge biata Katharina la sfâr[itul piesei. A[a este,Nick? \ntreb` ea, privindu-l cu o expresie complice.Te-ai hot`rât s`-]i \ncerci [i tu mâna la \mblânzireaunei scorpii?

Alannah sim]i un fior nepl`cut, dar nu spuse nimic,lucirea prevenitoare din ochii lui Nick avertizând-o c`era mai bine s` fie prudent`. |n fond, totul pornise de

102

la men]ionarea vârstei lui Alannah. Din primelemomente se v`zuse clar c` sofisticata Caroline Sterlingnu venise preg`tit` s-o simpatizeze pe so]ia luiNicholas, dar n-ar fi trebuit s`-[i lase ostilitatea per-sonal` s-o \mping` la comentarii r`ut`cioase.

Luând-o de mân`, pe care spre surprinderea ei i-os`rut` cu o gra]ie pe care nu i-o mai v`zuse, Nicholasreplic` nep`s`tor:

– {i s` m` plictisesc de moarte cu o so]ie supus` [iascult`toare? Credeam c` m` cuno[ti mai bine, Caro.

|n glasul lui se sim]ea o und` clar` de avertisment.Caroline o percepu [i zâmbi pentru a-[i ascundeemo]ia.

– Fire[te, nu pare tipic pentru tine, coment` eaindiferent`, p`rând dintr-o dat` mult mai\ncrez`toare.

C`utând s` schimbe subiectul, cobor\ privirea spremagnificul covor persan de pe jos, se uit` la [irurile dec`r]i [i \n sfâr[it se opri asupra unui arz`tor de t`mâiechinezesc, din bronz, \n form` de cerb.

– E din perioada dinastiei Sung, spuse ea dintr-odat`.

Alannah d`du din cap, cu p`rul lucindu-i ca om`tase \nsufle]it` \n lumina focului.

– Da, [tiu.– Nick mi-a spus c` \l reprezint` pe cerbul pitic

care a tr`it \n gr`dinile miniaturale ale \mp`ratului.

103

Era clar c` o provoca. Alannah se instal` mai bine\n fotoliul de piele moale, coborând genele pentrua-[i ascunde expresia ochilor.

– Fascinant, r`spunse ea politicos.Caroline \i arunc` o privire condescendent`.– Fire[te, Nick are ni[te gusturi superbe. A vrut ca

Ngaire s` mobileze [i s` decoreze casa, dar pe ea n-oducea mintea decât la cretoane [i perdele cu vol`na[e,a[a c` a adus un decorator [i i-a spus ce anume voia.{i, fiind vorba de Nick, ce-a vrut el, aia s-a f`cut. Ngairen-a avut nimic de spus – pentru ea, cuvântul lui Nickera lege.

Neg`sind nici un r`spuns mai potrivit, Alannah semul]umi s` spun`, pe un ton cuviincios, doar atât:

– Da.{i propuse s` deschid` televizorul. Se s`turase

s` tot aud` confiden]e despre femeia c`reia \icauzase moartea. Bine m`car c`, din câte se p`rea,cei doi vizitatori nu [tiau nimic despre acel inci-dent.

– Nu, refuz` Caroline, nu m` intereseaz` progra-mul. {tii, Ngaire era veri[oara mea.

– A...! exclam` Alannah, surprins`. Nu [tiam...– Da, observ. Tata [i cu mine ne vedem des cu

Nick. Noi doi avem multe \n comun. |i era devotat luiNgaire, fire[te, dar \ntotdeauna am considerat c`numai pentru c` ea \l adora cu des`vâr[ire. B`rba]ii

104

tind s` iubeasc` femeile care-i ador`, nu-i a[a, iarNgaire era o blond` fermec`toare [i dr`g`la[ de nea-jutorat`.

Dup` o scurt` pauz`, \n timpul c`reia probabila[teptase un comentariu, continu` cu mali]iozitate:

– De-asta m` surprinzi atât de mult. Nu pari delocneajutorat` [i sunt sigur` c` e[ti prea ra]ional` ca s` tedai \n vânt dup` frumuse]e.

– Ai perfect` dreptate, murmur` Alannah, cu oadmira]ie cu atât mai sardonic`, cu cât Caroline se\n[ela amarnic. |n fa]a unei ne\nduplec`ri ca aceeaa lui Nicholas, Alannah se sim]ea complet neputin-cioas`. {i, din cine [tie ce motiv, \n acel moment arfi dat orice ca s` fie cea mai seduc`toare fru-muse]e.

– Unde l-ai cunoscut pe Nick? \ntreb` Caroline \ncontinuare.

Alannah se foi nervoas`, dar r`spunse cu cel maiperfect calm:

– El [i tat`l meu erau parteneri \n unele afaceri.– |n]eleg...|n vocea limpede a Carolinei se sim]ea un dispre]

fin.– {i cine e tat`l t`u?– Holman Finderne, r`spunse Alannah, cu o scân-

teie lic`rindu-i \n adâncurile albastre ale ochilor. Ceimai mul]i \l cuno[teau ca Holt.

105

– A, numele mi-e cunoscut, fire[te. Nu e patronulfirmei din Christchurch pe care a preluat-o Nick?

Alannah d`du din cap:– Era. Tata a murit anul trecut.– Deci, a fost o fuziune din mai multe puncte de

vedere. Cred c` ]i-e dor de familia ta.– Mi-este, r`spunse simplu Alannah, con[tient` cât

de mult \i lipseau Trina cea \nalt` [i solemn`,dr`g`la[a [i prostu]a de Rose, [i David – o, David!strig` inima ei \ndurerat`.

– Dorul de cas` e infernal, nu-i a[a?Caroline, \ns`, nu p`rea deloc comp`timitoare,

privind-o cu o expresie t`ioas`.– Totu[i, statutul de so]ie a lui Nick trebuie s`

aib` [i unele compensa]ii. Pe lâng` farmecul lui mas-culin, care e de-a dreptul mortal, mai are [i casa astafabuloas`, [i toat` averea. Mare p`cat c` nu te sim]idestul de bine ca s` dai petreceri, dar astea cred c`pot a[tepta pân` dup` ce se va na[te copilul. Cândera \ns`rcinat`, Ngaire plesnea de s`n`tate, s`r`cu]ade ea.

"Bravo ei", \[i spuse Alannah \n sinea sa.– Variaz` de la caz la caz. Ellen mi-a spus c` o

sarcin` grea duce adesea la o na[tere u[oar` [i uncopil s`n`tos, coment` ea. Sper s` aib` dreptate.

– M` rog, e [i normal s` [tie, a f`cut vreojum`tate de duzin` de copii, cred, r`spunse

106

Caroline, pe care era clar c` n-o interesau pronosti-curile lui Ellen. Cât timp crezi c-au s` te mai ]in` gre]urile?

Alannah ridic` din umeri, plictisit` [i iritat`.– A[ vrea [i eu s` [tiu.– Mda, m` rog, cred c` oricum nu te-ar tenta s` vii

la un bal, indiferent cum te-ai sim]i, continu`Caroline, privindu-i ostentativ talia. N-ai putea s`dansezi [i te-ai plictisi stând toat` seara pe margine.

– Aproape sigur, replic` Alannah pe cel mai secton, de[i \n ochi i se ivise dintr-o dat` interesul.Despre ce bal e vorba?

– A, e un bal de caritate, favoritul lui Nick. Neducem \ntotdeauna \n grup, iar Nick, fiind pre[edin-tele, trebuie s` fie prezent, fire[te. Are loc peste treis`pt`mâni, la Auckland. O petrecere fabuloas`.

Se aplec` \nainte, dezv`luindu-[i relieful voluptuosal sânilor [i o por]iune de um`r bronzat.

– E evenimentul monden al anului. Mai \ntâi lu`mcina, apoi continu`m cu balul [i, de obicei, diminea]a neprinde prin vreun alt restaurant, la micul dejun. Magnific!

– A[a [i pare, zâmbi Alannah, spunându-[i c` aceaCaroline Sterling era atât de lustruit`, \ncât ar`ta maimult ca fantezia unui b`rbat decât ca o femeie \n carne[i oase.

Parc` mul]umit` de reac]ia pe care o provocase,Caroline se rezem` la loc, \nfumurat`, vorbind cuochii pe jum`tate \nchi[i.

107

– Nu conteaz`, spuse ea dulceag, se va ]ine unul [ila anul. Doar dac` nu cumva vei fi \ns`rcinat` din nou,fire[te. E clar c` Nick \[i scoate pârleala, nu? Uneori\mi d` impresia c` mai mult a suferit dup` copil, bietulmicu]. {tii, el [i Ngaire \ncercaser` trei ani \n [ir. |nce-pea s`-i ajung` disperarea.

Râse ascu]it, cu mali]iozitate.– Dar acum [tim cine l`sa de dorit, nu-i a[a? |n nici

un caz Nick!– |ntr-adev`r.St`pânindu-[i fiorul stârnit de invidia febril`,

avid`, din privirea celeilalte femei, Alannah sim]i c` ise cam f`cea grea]`. Deci, de-asta se \nfuriaseNicholas a[a de tare când \i luase ea \n derâderevirilitatea. Biata Ngaire, s` a[tepte atât de mult timp [iapoi s` moar`! Doamne, oare niciodat` n-avea s`poat` sc`pa de remu[c`ri, de chinul care continuas-o ]in` captiv`? Nicholas crezuse c` o \nrobise cuamenin]`rile lui, dar acum Alannah [tia c` dincolo deacele cuvinte se profila fantoma mustr`toare a luiNgaire; de aceea ajunsese aici, \n compania acesteifemei r`ut`cioase, suportându-i \ncerc`rile de a-i\nvenina c`snicia.

Numai de-ar fi [tiut!– Ia spune-mi, te sim]i bine? \ntreb` Caroline, cam

nemul]umit`. Ai o culoare ciudat`. Nu vrei s` beipu]in` ap`, sau ceva...? Un brandy?

108

Neputându-[i reprima un fior, c`ci pe lâng` cafeanu putea s` suporte nici alcoolul, Alannah cl`tin` din cap.

– Nu, o s`-mi treac`.– Ei, cred c` ar trebui s` te duci la culcare. Pari gata

s` le[ini. S` te-ajut? Sau s-o chem pe Ellen?Ultimul lucru pe care-l dorea era ajutorul

Carolinei.– Nu, spuse ea cu voce stins`, m` descurc eu...– Bine. L-a[ chema pe Nick, dar discut` afaceri cu

tata.V`zând-o c` ezita, Caroline ad`ug`:– Ascult`, nu e nevoie s` fii o gazd` politicoas`.

Ellen va face cafelele pentru b`rba]i, eu \i voi servi,apoi am s` m` duc s` m` culc. |i cunosc bine, vor stade vorb` toat` noaptea.

Se p`rea c` [i Caroline \[i \nv`]ase bine lec]ia.Afacerile b`rba]ilor erau sacrosancte. |n timp cemergea pe coridor, o nea[teptat` r`zvr`tire sfid`toareo f`cu pe Alannah s` cioc`neasc` la u[a cabinetului.

Auzi glasul lui Nicholas r`spunzând [i intr`.So]ul ei, elegant [i calm ca \ntotdeauna, st`tea reze-

mat de marginea biroului, cu o hârtie \n mân`. Spredeosebire de el, \n ciuda costumului excelent croit,Ralph Sterling ar`ta greoi [i voluminos, dominând custatura lui [emineul. |ntr-o mân` ]inea un trabuc, iar \ncealalt` un pahar cu b`utur`. Amândoi erau \ncrunta]i.

La vederea ei, Nicholas se \ncrunt` [i mai tare.

109

– Alannah? \ntreb` el repede, pornind spre ea.Alannah d`du din cap, apoi \i zâmbi cu c`ldur`

celuilalt.– M` scuza]i c` v` \ntrerup, dar trebuie s` m` duc

la culcare, spuse ea \ncet. Caroline a spus c` va fi ama-bil` s` v` aduc` imediat cafelele. |mi pare foarte r`u,domnule Sterling.

Tr`s`turile l`t`re]e ale lui Ralph se destinser`.– Nu-]i face griji, draga mea. Când era \ns`rci-

nat`, so]ia mea obi[nuia s` se culce \n fiecare sear`la opt!

Alannah zâmbi cuviincios, \ntorcându-se spreNicholas, care tocmai o cuprinsese cu un bra] demijloc.

– A[teapt`-m` cinci minute, Ralph, \i spuse el,peste um`r.

– Desigur. Noapte bun`, Alannah.– Noapte bun`, domnule Sterling.Dup` ce ie[ir` pe culoar, Alannah protest` \ncet:– Pot ajunge acolo [i singur`, s` [tii!– Da, chiar [i de-ar trebui s` te târ`[ti pe jos, replic`

Nicholas cu glas aspru, dar continuând s-o ]in` detalie. {i [tiu prea bine c` ai prefera s` te târ`[ti decâts` accep]i ajutorul meu.

Alannah ridic` din umeri, \ncercând s` se ]in` câtmai dreapt`.

– Sunt obosit`, atâta tot.

110

– Nu fi idioat`, i-o \ntoarse el obosit. Ajunge s` tev`d, ca s`-mi dau seama cât te epuizeaz` situa]ia asta.Nu te mai for]a atâta.

– E[ti \ngrijorat pentru copil?Degetele lui \i strânser` un moment talia, crud,

apoi se destinser`.– Altfel, cum? Totu[i, Stewart m-a asigurat c`, de[i

ar`]i ca moartea \nc`lzit`, de fapt e[ti \n cea mai bun`form`.

– {i, desigur, copilul nu va avea nici o problem`,ad`ug` ea cu cinism dulce. Cre[te [i \nflore[te – caorice parazit.

Nicholas \i deschise u[a camerei, cu o plec`ciunebatjocoritoare.

– A[a \l consideri?Tenta]ia de a min]i era aproape cople[itoare, dar

Alannah \[i jurase s` nu-l mint` niciodat`.– Nu, recunoscu ea \ncet. Mai ales de când a

\nceput s` se mi[te.– Intinctul le \ntrece pe toate, coment` Nicholas pe

un ton r`ut`cios care o f`cu s` ridice brusc capul. Unmoment, \i cercet` chipul din priviri, v`zându-i expre-sia rece [i \nchis` \n sine, apoi oft`.

– |ntr-adev`r. Noapte bun`.

111

Capitolul 8

Caroline Sterling [i tat`l ei au mai stat o zi [i onoapte, plecând abia \n a treia zi, spre prânz. Alannahse bucur` s`-[i ia adio de la ei. Caroline \[i petrecuseo mare parte din timp f`când numeroase aluziim`runte din care reie[ea clar cât de strânse fuseser`rela]iile dintre ea [i Nick.

{i \nc` mai puteau fi, din câte [tia Alannah.Chinuit` de noul [i incomodul sentiment de propri-etate insinuat pe nesim]ite, Alannah constata c` ima-ginea lui Nick \n patul frumoasei Caroline o \nfuria.

Bine m`car c` Nicholas nu r`spundea laprovoc`rile deschise ale Carolinei. O trata cu ocurtoazie simpl` care ar fi putut ascunde orice.

Dup` acel weekend, ritmul vie]ii p`ru s`\ncetineasc`. Alannah se deplasa tot mai greu. F`cea

112

adesea baie \n piscin`, cu un costum de baie pe care i-lprocurase Ellen, iar gre]urile \i treceau treptat.Nicholas \[i petrecea o parte din timp acas`, dar era lafel de distant [i \nchis \n sine.

|ntr-un weekend, \ns`, când \i spuse c` avea s`r`mân` la Auckland, Alannah se enerv` surprinz`torde tare.

– Din cauza balului?Nicholas \n`l]` sprâncenele.– |ntâmpl`tor, da. De unde...? A, da, sigur: de la

Caroline.– Bine\n]eles.Of, de ce nu se putea st`pâni? Acum avea s-o sâcâie

cu gelozia, iar Alannah nu era geloas`. Poate doarinvidioas`. Nu se mai distrase de atâta vreme...

Dar Nicholas nu f`cea decât s-o priveasc` lung, f`r`nici un comentariu r`ut`cios.

|n schimb, spuse calm:– Sunt obligat s` fiu prezent acolo, team` mi-e.– Bine\n]eles, repet` Alannah.De ast` dat`, iritarea din tonul ei fu atât de

clar` \ncât se a[tept` la o ripost` imediat`. |nschimb, Nicholas nu f`cu decât s-o priveasc` lung,cu o expresie imens de obosit`. Un moment, peAlannah o cuprinse o emo]ie ciudat`, pe careniciodat` n-o mai sim]ise. Era dureroas` [i o silis`-l \ntrebe:

113

– Ai cumva probleme?Când Nicholas o privi surprins, murmur` cam

\ncurcat`:– Pari obosit.– Serios?Observa]ia ei p`rea s`-l amuze.– Deci tot te mai ui]i la mine, din când \n când.– N-am \ncotro.– Ai vrea s` r`mân aici \n weekend?Alannah era atât de dezn`d`jduit` din cauza pro-

priilor ei sl`biciuni, \ncât r`spunse r`stit:– Nu! N-am nimic \mpotriv` s`-]i petreci la

Auckland toate weekendurile!– M` tem c` asta ar da na[tere la comentarii, replic`

el calm. Prietenii mei sunt convin[i c`-s a[a de gelospe tine, \ncât nu-]i permit s` ie[i din cas`.

– Vor fi dezam`gi]i când au s` m` cunoasc`, ripost`Alannah, ad`ugând cu o ging`[ie acr` care o cost` unefort considerabil: nu m` \ndoiesc, Caroline \[i d`toat` silin]a s`-i conving` pe to]i c` bârfele sunt com-plet deplasate.

– |ntr-adev`r, r`spunse el, vizibil plictisit. Numaic`, oricât ar fi de frumoas` [i sexy, pe Caroline n-o d`de[tept`ciunea afar` din cas`. E uluit` c`, dup` ce oascult` descriindu-te, toate cuno[tin]ele noastrer`mân cu convingerea c` eu ador p`mântul pe care-lcalci. Altfel, de ce m-a[ fi \nsurat cu tine?

114

– |n nici un caz pentru felul cum ar`t! replic`Alannah. {i nici pentru personalitatea mea. Dar, maidevreme sau mai târziu, cineva tot o s` afle de ce aif`cut-o, Nick. {i-atunci ce-ai s` faci? Sunt sigur c` nu vafi deloc \n avantajul imaginii tale. Majoritateaoamenilor, chiar [i a afaceri[tilor lipsi]i de scrupule,vor g`si planul t`u cam prea nemilos.

Se \ntoarse spre el, cu un orbitor zâmbet fals.– Oamenii normali nu se c`s`toresc cu persoane

pe care le detest`, numai ca s` se r`zbune. Nu te temic` prietenii t`i vor \ncepe s` te priveasc` piezi[?

– Câtu[i de pu]in, r`spunse el netulburat. Dac`...mai bine zis, atunci când se va afla c` ai cauzat moartealui Ngaire, voi da de \n]eles c`, v`zându-te cu acelprilej, am fost atât de impresionat \ncât am p`stratleg`tura cu tine.

Zâmbi, cu tr`s`turile \n`sprite \ntr-o masc` deghea]`.

– Dup` ce te-ai \ntors din str`in`tate, când ne-amre\ntâlnit, ne-am \ndr`gostit la nebunie. O povestioar`romantic`, nu g`se[ti? Cu avantajul de a fi aproapeadev`rat`.

– Sunt sigur` c` nimeni nu va crede o asemenea... oasemenea gr`mad` de gogo[i, arunc` Alannah cu dispre].

– Serios? Dar oamenii se las` p`c`li]i extrem deu[or. Uit`-te la mama ta, de pild`. E absolut convins`c` ne suntem totalmente devota]i unul altuia.

115

Sarcasmul rece din expresia lui o f`cu pe Alannahs` \ntoarc` privirea, repro[ându-[i amarnic faptul c`deschisese o asemenea discu]ie.

Nicholas \ns` continu`, sardonic:– Mi-e greu s` te \n]eleg. Din scrisorile pe care le

duc la po[t` \n fiecare s`pt`mân` reiese c` ai iertat-ope Rose pentru rolul jucat \n c`s`toria noastr`, \nschimb pe mine continui s` m` du[m`ne[ti la fel dene\mp`cat ca la \nceput.

– Nu \n]elegi nimic. Rose e...Se \ntrerupse brusc.– Rose e o proast`, \ncheie Nicholas \n locul ei. O

femeie proast`, interesat` [i dispus` s`-[i vând` fata cape o sclav` pentru ca ea [i cealalt` fiic`, favorita ei, s`-[ipoat` continua via]a \n luxul la care consider` c` aretot dreptul.

Alannah tres`ri, c`ci Nicholas spunea adev`rul, fie[i doar \n parte.

– Nu \n]elegi, repet` ea cu voce lemnoas`.– Ba \n]eleg foarte bine.Dispre]ul din cuvintele lui o f`cu s` ro[easc`.– Cred c` tu e[ti cea care nu \n]elege. Rose [tia

prea bine ce se \ntâmpla. N-am \ncercat s`-i ascundnimic din motiva]iile [i interesele mele.

– {tiu...Alannah se a[ez` \ncruntat`, \ncercând totu[i s`-i

explice adev`rul despre mama ei.

116

– Rose a fost r`sf`]at` [i ocrotit` toat` via]a. Tata...tata o tachina uneori pentru cât de pu]in o interesauproblemele financiare, dar n-a \ncercat niciodat` s-oschimbe. |ntotdeauna a fost convins` c`, dac`-]ip`strezi optimismul [i prive[ti partea bun` alucrurilor, toate se vor rezolva de la sine.

Când ridic` privirea [i-i v`zu zâmbetul dispre]uitor,continu` cu aprindere:

– U[or ]i-e ]ie s` vorbe[ti, tu nu [tii cum e s` fiipre]uit numai pentru felul cum ar`]i [i talentele talede gazd` \n \nalta societate! Pe Rose n-a \ncurajat-onimeni s`-[i foloseasc` uneori [i creierul. S-a m`ritatcu tata pentru c` era un om bun, iar p`rin]ii i-au spusc` avea s` fie [i un so] la fel de bun. Era sigur` c`acela[i lucru urma s` mi se \ntâmple [i mie.

– Chiar dac` erai \ndr`gostit` pân` peste cap deb`iatul din vecini?

Sarcasmul t`ios din tonul lui o f`cu s` tresar`, dar\i r`spunse la fel de calm`:

– Credea c` nu era decât o sl`biciune copil`reasc`.– {i de fapt...?|ntrebarea str`punse aerul ca o s`geat` cu vârful

otr`vit, nimerind drept la ]int`, \n punctul cel mai sen-sibil. Alannah sim]i c` i se usca gura.

– {tii prea bine r`spunsul.– O, Doamne, da! râse gros Nicholas [i porni spre

ea, oprindu-se atât de aproape \ncât Alannah \i sim]i \n

117

n`ri aroma slab`, s`rat`. Iubire ve[nic`, spuse elironic, apucând-o de b`rbie pentru a o sili s`-i \nfrunteprivirea. G`se[ti o pl`cere secret` \n a face pe martira,Alannah? Te consoleaz \n momentele când plângi pe-ascuns la gândul c` fericirea lor se datoreaz` sacrificiu-lui t`u? Ei bine, nu te voi lipsi de aceste pl`ceri legi-time, dar s` nu ui]i niciodat` c`, atunci când zaci \nbra]ele mele gemând, n-o faci pentru c` te gânde[ti labinele mamei sau al surorii tale, nici la singura ta iubireadev`rat`. Reac]ia asta \mi apar]ine mie [i numai mie.

{i o s`rut`, explorându-i gura cu o pl`cere senzual`[i crud`, pân` când Alannah \ncepu s` tremure defurie [i de... da, [i de dorin]`...

Sâmb`t` diminea]a, Alannah se trezi cu dureri de[ale – dureri care nu-i trecur` nici dup` plimbare, nicidup` o or` petrecut` \n piscin`.

– Nu-]i face griji, nu \nseamn` nimic, o lini[ti Ellen,ajutând-o s` se rezeme pe dou` perne. Dar cred c` arfi mai bine s` te odihne[ti.

Nervoas` [i agitat`, Alannah \ncerc` s` se destind`,r`sfoind ni[te c`r]i pe care Ellen i le adusese dinbibliotec`. Nici una nu-i prea capta interesul, a[a c`,auzind c` suna telefonul, r`spunse imediat, mul]umit`de diversiune.

Bucuria \i pieri, \ns`, când recunoscu vocea de lacel`lalt cap`t al firului.

118

– Bun`, Caroline, r`spunse ea.– Alannah, ce faci? Nick mi-a spus c`-]i cre[te burta

v`zând cu ochii.– |ntr-adev`r! confirm` ironic Alannah– M` bucur pentru tine! Po]i s`-l chemi pe Nick, te

rog? |mi pare r`u c` te deranjez, dar au ap`rut ni[te\ncurc`turi cu preg`tirile pentru balul de disear` [itrebuie s`-l anun], fiindc` ne-am \n]eles s` mergem\mpreun`.

Alannah \[i mu[c` buzele, dar reu[i s` par` indife-rent` \n continuare.

– Regret, nu-i acas`, Caroline. St` \n apartamentuldin Auckland.

– A...Caroline f`cu o scurt` pauz`, apoi relu`, pe acela[i

ton onctuos [i insinuant:– |n ultima vreme pare s`-[i petreac` tot mai mult

timpul acolo. |l preseaz` afacerile, cred, de[i \nainte seducea acas` \n fiecare weekend. Bine, atunci am s`trec pe la el. Mul]umesc, Alannah.

|n timp ce \nchidea telefonul, Alannah sim]i cum o\nv`luia un val ro[u de furie. P`rea tot mai clar c`Nicholas [i Caroline \nc` mai erau aman]i, dar aceafemeie nu avea nici un drept s` se comporte atât deprovocator. Fierbând de ciud` c` sarcina o \mpiedicas-o pun` la punct pe Caroline Sterling, Alannah \[iduse o mân` la [ale, cu o strâmb`tur`.

119

– Gata, pân-aici! declar` Ellen din u[`. |l sun pedoctorul Stewart, trebuie s`-l consul]i.

Medicul ap`ru \n mai pu]in de-o or`, o examin` [ispuse pe un ton lini[titor:

– Cred c` nu e nici un motiv de \ngrijorare, dar arfi mai bine s` stai \n pat vreo dou` zile. Odihne[te-te[i nu face eforturi. Unde e so]ul t`u?

– La Auckland, r`spunse scurt Alannah.– A pornit \ncoace, interveni Ellen.V`zând privirea uimit` a lui Alannah, ad`ug`:– Mi-ar fi pus pielea pe b`] dac` nu-l anun]am!De[i era gata s` protesteze energic, Alannah se

gândi mai bine [i-[i ]inu gura.Nicholas o g`si \n pat, palid` [i sl`bit`, privind pe

fereastr` peluza \nsorit` de-afar`. Numai Alannah [tiac` paloarea nu era cauzat` de greut`]ile sarcinii.

– Te sim]i bine? \ntreb` el gr`bit, apropiindu-se de pat.Alannah d`du din cap, cu un sentiment de

vinov`]ie.– Nu [tiu de ce se agit` toat` lumea atâta. Nu-i

decât un junghi prin [ale.Nicholas, care \l consultase [i el pe medic \ntre

timp, se a[ez` pe un scaun de lâng` pat, spunândcalm:

– Junghiurile prin [ale pot fi semne ale pericoluluiunei pierderi de sarcin`. Stewart nu crede c` exist` unasemenea risc, dar e mai bine s` fim pruden]i.

120

– Nu era nevoie s` vii acas`.Dac` p`rea ingrat`, n-avea \ncotro. Era genul de

replic` pe care ar fi a[teptat-o Nicholas de la ea.|n`l]ând o sprâncean`, so]ul ei \i lu` o mân` [i o

s`rut`, cu ironie vizibil`.– {i s-o [ochez pe Ellen?– Ai fi putut?Nicholas zâmbi plictisit.– A, da, foarte u[or. |ncepe s` spere c` putem realiza

cu ajutorul companiei ceea ce n-am putut prin sex – [ianume, s` avem o c`snicie cât de cât fericit`. Amândoine juc`m excelent rolurile \n fa]a ei, dar [tie al naibiide bine ce \nseamn` pentru mine copilul `sta.

– De ce?Ridicând din umeri, Nicholas \i eliber` mâna.– Din motivul obi[nuit. Atavismul, cred, dorin]a

ancestral` de a-mi vedea genele reproduse. {i-acum,plec. Dac` ai nevoie de ceva, sun`.

Alannah \l a[tept` s` ajung` aproape de u[`, \naintede a-l \ntreba cu fals` nep`sare:

– Apropo, Caroline te-a g`sit?Nicholas, care se oprise la auzul vocii ei, o privi

peste um`r, f`r` nici o expresie.– Da, spuse el, dup` un moment de \ncordare. Era

la mine când a sunat Ellen. De ce?– Te c`utase aici, [i i-am spus unde erai.– Serios?

121

Dup` o nou` pauz` la fel de scurt` [i ciudat`,Nicholas continu` netulburat:

– |]i mul]umesc. Probabil uitase c` stabilisem s`-mipetrec weekendul \n ora[.

Uitase pe dracu'! replic` Alannah \n sinea ei. Voia s`aflu c` va fi partenera ta la bal, [i o [tii foarte bine, por-cule!

Fir-ar el s` fie, ce-i p`sa ei dac` avea chef s` se culcecu Caroline Sterling? Când \ncepuser` absen]ele lui,ideea unei amante o bucurase – dar nu o femeie pecare o cuno[tea! Nicholas nu avusese nici un drept s-oaduc` \n cas`!

{i totu[i, \n seara aceea n-avea s`-l mai \nso]easc` labal. De[i Nicholas sus]inea c` venise acas` din cauzalui Ellen, Alannah g`sea o satisfac]ie r`ut`cioas` lagândul c`-i putea controla ac]iunile, fie [i doarrecurgând la trucuri.

Categoric, durerile de spate n-aveau s`-i treac` pân`a doua zi. Poate c` data viitoare Caroline urma s` segândeasc` mai bine \nainte de a-[i \mpr`[tia veninul.

Când Alannah se trezi din somn, ploaia b`tea \ngeam, \mpins` de vântul dinspre r`s`rit. Nicholasstinsese veioza de pe noptier`, l`sând aprins` doarlampa de pe biroul Queen Anne. |n cursul zilei,Alannah \i scrisese lui Rose, iar plicul era pe birou,

122

lipit [i timbrat. Nicholas, cu cordonul halatului legatlarg, st`tea \n picioare, privind plicul [i \nvârtindu-l\ncet cu degetul.

Ceva nedefinit din atitudinea lui o f`cu pe Alannahs` r`mân` t`cut`, nemi[cat`; avea senza]ia c`-i vedea olatur` pe care pân` atunci [i-o ]inuse ascuns`.

Apoi, Nicholas ridic` \ncet capul, cu o expresie atâtde chinuit` \ncât Alannah sim]i un val nea[teptat [in`valnic de compasiune. Oare se gândea la Ngaire, pecare o iubise [i care acum \i lipsea atât de mult...?

Peste ani de zile, Alannah avea s` descopere c` \nacel moment se maturizase enorm. |ntr-un fel, \n]ele-sese c` un om care iubea atât de profund ca Nicholasputea s` mint`, s` \n[ele [i s` se r`zbune pe fiin]a care-icauzase acea dezn`dejde, complet necru]`tor. Numaio iubire imens` putuse provoca o reac]ie atât deferoce.

Orice dorin]` de a-l mai lovi se mistuise. Alannah\nchise din nou ochii, stând nemi[cat`, \n timp ceNicholas venea [i se strecura \n a[ternut.

|nc` o piatr` de hotar \n via]a lor \mpreun`. Dup`aceea, Alannah a \nceput s`-l observe \ncontinuu,\ncercând s`-i descopere cele mai ascunse secrete.Uneori, Nicholas o prindea, dar nu reac]iona altfeldecât sus]inându-i privirea pân` când Alannah \[ipleca ochii, jenat`.

123

Capitolul 9

Vara se apropia, copilul din pântecul lui Alannahcre[tea, numai distan]a dintre p`rin]ii lui r`mâneaneschimbat`. |ntr-o zi, Nicholas veni acas` obosit,\not` o or`, apoi anun]` cu glas aspru, ca [i cum ar fitrecut s`pt`mâni \ntregi de când nu-[i mai vorbiser`:

– Trebuie s` plec \n Australia.– |n Australia?– Da. La Melbourne, mai exact.Alannah d`du din cap, sim]indu-se ciudat de

ab`tut`. Nicholas mai plecase de-acas` pentruperioade lungi, dar acum na[terea era prea aproape.

– Când pleci? \ntreb` ea.– Poimâine, spuse el, aruncându-[i prosopul cu

care se [tersese. Voi lipsi trei sau patru zile, depinde.Poate c` ceva din emo]iile ei era prea evident, c`ci

Nicholas ad`ug`:

124

– E doar la patru ore distan]`, Alannah. Iar Stewartm-a asigurat c` nu e nici un pericol s` na[ti \nurm`toarea s`pt`mân`.

Se apropie de ea [i o ajut` s` se ridice din [ezlong.– Trebuie neap`rat s` m` duc, \i spuse el, ]inându-i

mâinile pe umeri.– Desigur, r`spunse Alannah, cu aceea[i polite]e

dintotdeauna. Nu-]i face griji, Nick, Ellen m` p`ze[teca o santinel` neclintit`.

Degetele lui se crispar` un moment.– {tiu, spuse \ncet. Te rog s` m` crezi c` n-a[ pleca,

dac` n-ar fi strict necesar. Foarte mul]i oameni depindde mine, iar problema asta e foarte important`.

– Sigur c` este.Alannah se \ntoarse, l`sându-i mâinile s` cad` de

pe umerii ei. Un moment Nicholas p`ru r`nit, aproapevulnerabil, ceea ce o f`cu s` remarce cu r`ceal`:

– Pentru numele lui Dumnezeu, parc-ai fi Ellen! Nue decât un copil, \n fond, chiar dac` va fi mo[tenitorulaverii tale. Zilnic trec prin asta mii de femei, f`r` nicio problem`. Distrac]ie pl`cut` la Melbourne!

– E o c`l`torie de afaceri, declar` el r`spicat, cu unformalism care ar`ta cât era de furios.

La desp`r]ire, când o s`rut`, atingerea indiferent` abuzelor lui fu lipsit` de orice c`ldur`. Nici Alannah nur`mase s`-i fac` cu mâna pân` când ma[ina nu se maiv`zu.

125

|n timp ce mânca o piersic` timpurie dulce,plimbându-se prin livad` spre gr`dina de zarzava-turi, Alannah auzi glasurile so]ilor Thurkettle.Vocea lui Ellen, revoltat` [i \n acela[i timp uimit`, of`cu s` se opreasc` dup` un gard viu de feijoa,ascultând.

– ...nu-n]eleg ce-are de gând! S-o ia cu el penesuferita aia de Caroline Sterling, [i mai multe nu!

– {i pe taic`-s`u, \i aminti Hugh.Ellen pufni dispre]uitor.– De parc` prezen]a lui ar conta! A mai venit cu ea

[i de alte d`]i, [i [tii bine ce se \ntâmpla de cele maimulte ori. Dac` vrei s`-]i spun p`rerea mea, mo[Sterling se face c` nu vede fiindc` are nevoie de Nick\n afaceri!

Hugh morm`i ceva. Peste b`t`ile bubuitoare alepropriei inimi, Alannah auzi vocea mai limpede a luiEllen, \n timp ce se rezema de ramurile unui tufi[ defeijoa.

– Nici nu mai [tiu ce s` cred! Toate mergeau a[a debine! Se calmase [i ea, nu mai f`cea crize, el se purtacumsecade – [i-acum, poftim de vezi! E[ti sigur c` seducea [i aia la Melbourne, nu venise doar s`-l conduc`la aeroport?

Din r`spunsul lui Hugh nu se distinse decât unmorm`it, oricât de tare \[i ciulise urechile Alannah.Ellen fu cea care confirm` totul.

126

– Da, e destul de clar, spuse ea. Of, ce l-o fi apucatiar pe Nick...?

Continu` s` vorbeasc`, dar Alannah se \ntoarse [ise \ndep`rt`, pe furi[, ca o hoa]`, prin iarba \nmires-mat` a livezii. Se mi[ca instinctiv, c`ci pe dinainteaochilor \i pluteau imagini cu Caroline Sterling \nbra]ele lui Nicholas.

R`d`cina noduroas` a unui pohutukawa forma unsc`unel natural. Gâfâind, cu inima frânt`, Alannah sea[ez`, ap`sându-[i pântecul unde palpita copilul luiNicholas.

{i, pentru prima oar` de când se m`ritase, opodidir` lacrimile, fierbin]i, dureroase, sfâ[iindu-i inimapân` când alunec` la p`mânt, chinuit`, l`sându-[i-le s`se preling` printre degetele cu care-[i acoperise fa]a.

Copilul se mi[c`; toat` ziua st`tuse lini[tit.Zbaterea din pântecul ei o f`cu s` se ridice \n picioare.Abia reu[i s` ajung` \n dormitor. Ultimul lucru pecare-l dorea era ca privirea perspicace a lui Ellen s`-idescopere fa]a \nro[it` [i umflat` de plâns.

F`cu repede un du[, dorindu-[i s` se poat` sp`la lafel de u[or [i de am`r`ciunea din suflet. Patul nuar`tase niciodat` mai \mbietor, dar trecu un timp pân`s` adoarm`.

Iar junghiul care o trezi, \n continuarea durerilorintermitente care de o bun` bucat` de timp cre[teau\n intensitate, o f`cu s` \n]eleag`.

127

Copilul lui Nicholas alesese tocmai acel momentpentru a veni pe lume.

La scurt timp dup` ivirea zorilor, Alannah priveachipul indignat al fiului ei, mirat` s` observe ni[tetr`s`turi atât de asem`n`toare cu ale lui Nicholas\ntip`rite pe fa]a aceea mic`: sprâncenele cu capetel`]ite, b`rbia ferm`, nasul care urma s` devin` la fel dedrept [i precis definit ca al tat`lui s`u.

Apoi, b`ie]elul deschise ochii [i un spasm musculard`du impresia c`-i zâmbea.

Alannah trase aer \n piept, dureros. Incon[tient,bra]ele i se strânser` [i, aplecându-se, s`rut` frunteafin` [i zbârcit`. Imediat, micul chip se \ntoarse sprepieptul mamei sale.

– |i e foame, spuse sora. Ce-ar fi s`-l al`ptezi?Dup` aceea Alannah dormi pân` spre sear`, trezin-

du-se numai când i se aducea mâncarea. Era singur`cu fiul ei când u[a se deschise [i intr` Nicholas.

Purta un costum \nchis [i ar`ta obosit dar la fel deimpresionant, cu ochii a]inti]i spre fa]a ei uimit`.

– Cum te sim]i? o \ntreb` el scurt.Alannah \nghi]i \n sec.– Bine. Ce... ce-i cu tine aici?Sprâncenele lui Nicholas se arcuir` cu o ironie rece.– Am venit s`-mi v`d fiul, ce altceva?– Nici m`car nu te-ai uitat la el.

128

Nicholas se oprise la un pas distan]` de pat.Acum f`cu [i acel ultim pas, privind-o pe Alannahatât de atent \ncât o f`cu s` se \nro[easc`, plecân-du-[i ochii.

– A fost greu? o \ntreb` el.Blânde]ea lui o dobora. Mai presus de orice

dorea s`-i simt` bra]ele, s`-[i rezeme capul peum`rul lui [i s`-i simt`, recunosc`toare, puterea [ifor]a.

– Nu, spuse ea cu voce r`gu[it`, n-a fost greudeloc. Doctorul Stewart a spus c`... c` va trebui s` fimaten]i cu urm`torul, \ntrucât `sta s-a n`scut atât derapid. Se pare c`, \n continuare, se nasc din ce \n cemai repede.

– Dac` va mai fi altul...Nicholas \i d`du drumul [i se \ntoarse spre patul

copilului, l`sând-o complet nedumerit`.Cu siguran]`, toat` acea... acea fars` conjugal` nu

avea alt scop decât cel de a-i d`rui mo[tenitori, nu?Doar dac` nu cumva Nicholas tr`sese concluzia c` ses`turase de ea, iar Caroline \i era de ajuns. Din cine [tiece motiv, pe Alannah o cuprinse o furie cum de luni dezile nu mai sim]ise... Mânia, teama, disperarea, toate seluau la \ntrecere; rezemându-se de perne, \nchise ochiipentru ca Nicholas s` nu-i poat` citi gândurile [i senti-mentele.

– Te sim]i bine?

129

– Da, r`spunse ea, deschizând iar ochii pentru a-i\nfrunta privirea. Ei, cum ]i se pare? Seam`n` cu tine\ndeajuns pentru a satisface exigen]ele dinastieiChalloner?

Nicholas ridic` din umeri, privind \ncruntat copilulcare dormea.

– A, categoric. Spune-mi, mereu scoate sunetul `staciudat?

Toate instinctele materne i se activar`, f`când-o s`se aplece spre leag`n.

– O, Doamne! exclam` ea, vinovat`. Of, fir-ar s` fie!O lic`rire de amuzament \mblânzi privirea lui

Nicholas.– Ce s-a \ntâmplat?– |[i suge degetul. {i m` tem c` de la mine a

mo[tenit n`ravul `sta!Nicholas zâmbi, ar`tând dintr-o dat` mult mai

tân`r.– Ei bine, cred c` am s` te iert. Spune-mi, ce

culoare au ochii lui?Uimirea ei \l f`cu s` surâd` din nou.– Ellen a-ntrebat.– Dar... nu [tiu... Mi se pare c` e un fel de albastru

l`ptos...– Ca la to]i bebelu[ii, interveni vioi sora, intrând \n

camer` cu o tav`. Dar vor fi la fel de alba[tri ca ai dum-neavoastr`, domnule Challoner.

130

Puse tava pe genunchii lui Alannah, cu un zâmbetcald, [i-i l`s` din nou singuri.

– Când pleci \napoi? \ntreb` Alannah, f`r` s` ating`capacele de pe farfurii. Presupun c` domnul Sterlingare grij` de toate, \n lipsa ta, nu?

Privirea lui Nicholas deveni mai t`ioas`, str`b`tândcamera ca o lance.

– Nu. Trebuie s` m` \ntorc cu avionul de disear`.Cine ]i-a spus c` Ralph ar fi venit cu mine?

– A, am auzit o conversa]ie \ntre Ellen [i Hugh,r`spunse Alannah cu fals` nep`sare. Caroline se dis-treaz` bine?

Expresia aspr` a lui Nicholas se intensific`.– Se distreaz` foarte bine, r`spunse el, accentuând

acid cuvintele.Dup` o pauz` scurt` dar \ncordat`, Alannah lu`

capacul de pe o farfurie cu sup`.Nicholas se mi[c atât de silen]ios, \ncât mâna lui,

\mpiedicând-o s apuce lingura, o lu complet prin surprindere.– N-ai nimic de spus? o \ntreb`.– N-nu...Era un r`spuns la[ – dar [i singurul posibil.

Alannah cuno[tea bine acea amenin]are controlat`.– Bine, atunci eu te las.Mâna i se ridic`, pentru a-i cuprinde sânul.– La revedere, iubita mea so]ie, mai [opti el,

aplecându-se s`-i s`rute buzele inerte.

131

Când se retrase, avea obrajii \nro[i]i, iar Alannah sepr`bu[i cu spatele pe perne. I se p`rea c` printrepleoapele lui \ngreunate se z`rea o lucire de ur`.

Repede, nea[teptând s` se gândeasc` mai bine, \l\ntreb`:

– Te \ntorci chiar acum?– Da.– N-ai s` fii obosit?Nicholas ridic` din umeri, cu buzele r`sfrânte \ntr-un

rânjet sardonic:– Când te-a \ngrijorat pe tine oboseala sau odihna

mea?{i plec`, l`sând-o nedumerit` [i epuizat`.

Se \ntoarse a doua zi, a[teptând o or` la aeroportpentru a le lua [i pe Rose [i Trina. Alannah le auzirâsetele pe culoar, urmate de un cioc`nit sfios \n u[`.

Prima intr` mama ei, urmat` de Trina, care ar`taincomparabil mai maturizat`. Alannah le privi cu ochimari, apoi, spre propria ei oroare, izbucni \n plâns.

– Iubito! exclam` Rose, gr`bindu-se s-o\mbr`]i[eze.

Trina se a[ez` pe marginea patului [i-[i lipi obrazulde al lui Alannah pân` când suspinele \ncepur` s`sl`beasc`.

– Of, ce proast` sunt...! Ce-o]i fi crezând despremine?

132

– Nevricale post-natale, coment` Rose pe un totatoate[tiutor. Mi-amintesc cât am plâns când te-amadus acas` de la maternitate. Tat`l t`u, s`racul, acrezut c` se pomenise cu-o nebun` pe cap!

– Acum mi-am revenit, spuse Alannah, rezemându-sede perne. A]i v`zut copilul?

– Abia am intrat! zâmbi Rose. Ce nume o s`-i dai?– |nc` nu [tiu...Dintr-o dat`, i se p`ru o adev`rat` tragedie c` n-avea

idee cum urma s` se numeasc` fiul ei [i continu`gr`bit`:

– Va avea numele lui tata, dar Nicholas \nc` nu s-ahot`rât care va fi primul nume.

Ca la un semnal, chiar atunci intr` Nicholas.– Va avea ochi alba[tri! exclam` Rose. Exact ca ai

tat`lui s`u! Ce frumos! Dar ia spune-mi, Nick, cumo s`-l cheme? Alannah, prostu]a de ea, zice c` habarn-are!

– Andrew Hilman. Dup` amândoi bunicii.Ochii lui Rose se umplur` imediat de lacrimi.– |]i mul]umesc, spuse ea emo]ionat`. Scumpul

meu Holt ar fi fost atât de mândru s`-[i vad` primulnepot. Dar pe feti]` s` nu-ndr`zni]i s-o boteza]i Rose!Niciodat` nu mi-am putut suferi numele [i nici n-amsuportat gândul s` i-l bag pe gât [i altcuiva!

Alannah sim]i c` se \nro[ea la fa]`. P`rul ei \nc`nu-[i rec`p`tase luciul, continua s` p`streze pe fa]` [i

133

piele toate urmele procesului istovitor al sarcinii [ina[terii, iar Rose vorbea deja despre \nc` un copil!

– ...cât mai apropia]i ca vârste, ca s` poat` fi pri-eteni, cum a]i fost tu [i Trina, \ncheie Rose \ncântat`.

Cel care r`spunse fu Nicholas:– Alannah a avut o sarcin` destul de grea, a[a c` vom

a[tepta un timp pân` s-o supunem din nou la a[a ceva.– A, dar de obicei a doua oar` e mult mai u[or...!

declar` Rose, dar ceva din expresia lui Nicholas o f`cus` amu]easc`.

Mai târziu, \n timpul primei ei nop]i la spital,Alannah se \ntreb` ce \nsemnaser` cuvintele luiNicholas. C` nu se a[tepta s` mai fac` dragoste cu eapân` g`sea de cuviin]` s` mai aib` un copil? |ncet, peobraji \ncepur` s`-i curg` lacrimi fierbn]i, \n timp ceasculta zgomotul traficului de-afar` [i sunetele slabe,discordante, din spital.

|n drum spre cas`, Alannah privi tot timpul chipulcopilului adormit, contemplându-i osatura puternic`de sub pielea fin`, \nceputurile arogan]ei mo[tenitede la tat`l lui.

– E[ti obosit`?Cl`tin` din cap.– Nu.– Las-o balt`.

134

Când \i v`zu privirea surprins`, Nicholas zâmbi sever.– Stewart m-a prevenit c` s-ar putea s` treci prin câteva

s`pt`mâni de depresie [i va fi nevoie s` fii tratat` cu grij`.– {i m` vei... trata cu grij`?Nicholas t`cu timp suficient pentru a o face s` se

\ntrebe de ce-l tot z`d`ra, apoi r`spunse cu glas obosit.– Nu inten]ionez s` te tratez nicicum, dac` de-asta-]i

f`ceai griji. }i-ai exprimat cât se poate de limpededorin]ele \n acest sens.

Strângea atât de tare volanul \n mâini, \ncâtdegetele i se albiser`.

– Probabil m` crezi un fel de monstru, continu` elpe un ton acid. Abia ai sc`pat de un calvar care a duratnou` luni. Chiar te-a[tep]i s` te silesc din nou s`\nduri a[a ceva, f`r` a-]i l`sa pu]in timp s`-]i revii?

Alannah \i v`zu mâinile destinzându-se [i spuse cuo voce [ov`itoare:

– Nici tu nu te-ai str`duit prea mult s`... s`-micâ[tigi \ncrederea.

– |ntr-adev`r, confirm` el, cu un zâmbet\nver[unat. Numai a[a ceva n-aveam de gând. Voiam s`te \ngenunchez complet, s` te frâng. Numai c` tu airefuzat s` cedezi, nu-i a[a? De fiecare dat` când \ncer-cam, ripostai, aruncai s`ge]i din ochi, scuipai numaivenin. De ce nu te temi de mine, Alannah?

Privind pe fereastr`, f`r` a vedea peisajul de-afar`,Alannah r`spunse:

135

– Nu [tiu. Uneori m` temeam. Dar [tiam c`,orice-ai fi f`cut, nu m` puteai lovi dac` eu nu te l`sam.

Ridic` din umeri.– Ai comis o eroare de judecat`. Dac` ai fi dorit

\ntr-adev`r s` m` r`ne[ti, trebuia s` m` faci s` m`\ndr`gostesc de tine, [i abia pe urm` s`-]i \ncepinum`rul de Rege al Demonilor.

– Asta a [i fost inten]ia mea, la \nceput, replic` elcalm, \n timp ce cotea pe aleea din fa]a casei.

Capul lui Alannah se r`suci scurt spre el. Dar nuv`zu decât un profil nep`s`tor, numai cu o und` deironie tres`rindu-i \n col]ul gurii.

– Apoi, am descoperit c` aveai un prieten, continu`Nicholas. Prin urmare, a trebuit s` folosesc for]a.

|i arunc` o privire scurt`, \nainte de a se concentraasupra aleii care urca \n serpentine. Alannah \[i privimâinile \ncle[tate \n poal`, stânjenit`. De ce era atâtde... atât de deschis cu ea?

Dar Nicholas nu mai spuse nimic [i \n curândajunser` \n fa]a casei. Momentul trecuse.

136

Capitolul 10

Andrew era un copil cuminte. Pân` [i Ellen spuneaa[a, iar ea vorbea \n cuno[tin]` de cauz`. Dormeadup` un program regulat, \n timpul zilei se trezea camdin patru \n patru ore, cre[tea [i privea lumea din jurcu ochi mari [i mira]i.

Rose nu-[i mai \nc`pea \n piele de fericire. Dup` cese asigurase de impecabila pozi]ie social` a propri-etarilor de iahturi, proces care implica explorareaam`nun]it` a arborilor genealogici [i descoperirea c`o veri[oar` de gradul doi se m`ritase cu finul cine [tiecui, Rose se dedic` \ngrijirii nepotului ei. |n mod sur-prinz`tor, Ellen \i accept` ajutorul. Ocazional,Alannah observa un amuzament sec \n privirea mena-jerei când aceasta se uita la Rose, dar rela]iile dintreele r`mâneau amicale.

Disperarea care o cuprinsese pe Alannah la\ntoarcerea acas` se risipise, \nlocuit` de o melancolie

137

calm` pe care o accepta cu resemnare. Dup` ce-[iref`cu for]ele [i silueta, refuz` s` se mai lase cocolo[it`de mama ei.

Nicholas se retr`sese undeva, \ntr-un turn inacce-sibil. Sarcasmul \i revenise, dar era mai atenuat, ca [icum Alannah nu l-ar mai fi interesat atât de mult\ncât s` vrea s-o r`neasc`. |ncepuse s-o prezinteoamenilor din zon`, \ncepând cu o regat` care avu-sese loc \ntr-un golf din apropiere. Primeau invita]ii,iar Nicholas le accepta, asigurând-o pe Alannah c`Andrew avea s` fie la fel de binevenit la petreceri cap`rin]ii lui.

Se p`rea c` motivele de a o ]ine prizonier` \n cas`nu mai existau. Alannah se mira, privindu-l cu oexpresie controlat` cum râdea când o tachina peTrina, cu cât respect era tratat de vecini, ce admira]iestârnea \n ochii femeilor cu statura lui \nalt` [iatr`g`toare. {i nu [tia de ce se tot uita la el.

Apoi, \ntr-o zi, plec` la Auckland cu ma[ina, pentrua reveni peste câteva ore \nso]it de cineva.

– Ai [tiut? [uier` Alannah spre Ellen, \n timp ce-[itr`gea o rochie de var` peste costumul bikini.

– Da, am [tiut, r`spunse inexpresiv Ellen.– ~sta cât o s` stea la noi?– Nick nu mi-a spus.Alannah \ncerc` s`-[i aranjeze p`rul r`v`[it [i umed

dup` o partid` de \not \n piscin`.– Lua-l-ar dracu', ar putea s`...

138

Vocea i se frânse, când ochii ei ne\ncrez`tori \lrecunoscur` pe tân`rul \nalt [i zvelt de lâng` Nick.

– David! exclam` ea sufocat`.Numai mâna cu care Ellen o apucase brusc de bra] o

\mpiedic` s-o ia la fug` pentru a se arunca \n bra]ele lui.Din fericire, se aflau destul de departe pentru ca

Alannah s`-[i recapete cât de cât calmul, dar privireascurt` pe care i-o arunc` so]ului ei era plin` de repro[\nghe]at.

David ar`ta la fel, atr`g`tor, binevoitor [i, \n com-para]ie cu Nick, nespus de tân`r. Alannah ridic` b`rbia[i \i \ntinse mâna, salutându-l calm:

– Dragul meu David, ce bine-mi pare c` te v`d!Fostul ei iubit \i lu` mâna \ntr-a lui, dar numai dup`

o scurt` ezitare care o umplu de furie. David nu voias`-l nemul]umeasc` pe Nicholas!

– Ar`]i... minunat, spuse el, accentuând lini[tit cuvân-tul. Am auzit de la... de la so]ul t`u c` acum e[ti mam`.

Alannah refuz` s` se uite la Nicholas, neavânddestul` \ncredere \n sine, de[i \i sim]ea clar prezen]a,\ntunecat` [i autoritar`.

– |ntr-adev`r! r`spunse, cu fals` voio[ie. Andreware o lun` [i ceva!

– Felicit`ri!Apoi David privi \n jur, \ncercând s`-[i ascund`

jena.– Ave]i o cas` foarte frumoas` aici.– Mul]umesc.

139

|n sfâr[it, Alannah \ntoarse capul spre Nicholas,pentru a-i vedea pe chip o indiferen]` atât de plictisit`\ncât avu impresia c` o p`lmuise.

– Cred c` e[ti obosit [i \ncins. Azi ai aterizat? Vreis` bei ceva, \nainte de a te conduce \n camer`?

– Mai bine fac un du[, r`spunse David, cu ofranche]e tipic tinereasc`. Dup` paisprezece ore \navion, sunt anchilozat [i leoarc` de transpira]ie.

– |mi dau seama.Nicholas interveni calm:– Te conduc eu \n camer`. Pe urm` vino pe teras`,

ca s` bem ceva \mpreun`.Dup` plecarea lor, Alannah se pr`bu[i pe un scaun,

alb` la fa]`. Cum \ndr`znise! De parc` nu i-ar fi f`cutdestule! A[teptase s`-[i reg`sesasc` o stabilitate pre-car`, cât de cât, dup` care, inten]ionat, i-l adusese peDavid! Cum fusese \n stare?!

– Foarte u[or, spuse simplu Ellen. De-acum, ar tre-bui s`-l cuno[ti destul de bine pe omul cu care te-aim`ritat ca s` [tii c` e \n stare de orice.

N-avea nici un rost s` se ascund` de Ellen.– Dar de ce? [opti Alannah cu voce stins`, ridicând

privirea spre femeia mai vârstnic`. Trebuie c` enebun!

– N-a[ b`ga mâna-n foc. Nick are un creier ca ocurs` – rece, abil [i nemilos. O s`-]i spun` el ce-are degând, când o sosi momentul.

– Dumnezeule mare, \mi vine s`-l omor!

140

– Nu-i prima oar`, [i n-ai f`cut-o nici de celelalted`]i. Din partea mea, cred c` Nick cam for]eaz`. Credc` s-a s`turat s` tot a[tepte.

– Ce s` a[tepte? Ce mai vrea de la mine? \ntreb`Alannah, \nchizând o clip` ochii. A c`p`tat tot ce [i-a dorit.

– Oare?|n unele momente, lui Ellen \i pl`cea s` fac` pe

misterioasa. Pe Alannah o irita [i mai mult faptul c`tocmai acum g`sea de cuviin]` s-o fac`.

– N-ar fi cazul s` faci ceva cu p`rul `sta? continu`menajera. Dup` cum arat`, pare gata s-o ia razna peorbit`!

Alannah murmur` un comentariu nem`gulitordespre p`rul ei, [i despre lume \n general, dar pornitotu[i spre dormitor, cu pa[i grei. Trina [i Rose erauplecate cu iahtul \ns` aveau s` se \ntoarc` \n curând.Iar Nicholas urma s` fie la fel ca \ntotdeauna, suav,sofisticat [i calm, pân` când turbulen]a iscat` de el sepotolea de la sine. Dar de ce? Era un diavol, un diavolcrud, iar Alannah \l ura mai mult ca oricând.

Pentru \ntâlnirea cu David, alese o ]inut` cu caremama ei nu fusese de acord, declarând-o prea juvenil`.Rose se \n[ela, \ns`, \[i spuse Alannah, studiindu-se \noglind`. Bluza larg` de in, alb` cu dungi albastre, eramai decoltat` decât i s-ar fi \ng`duit unei eleve. Pedeasupra \[i puse un bolero \n dungi sub]iri, apoi lu`o fust` de bumbac cu modele florale discrete, \ntonuri albe, gri [i albastre. |n timp ce-[i aplica Magie

141

Noire, se \ncrunt`. Era parfumul ei favorit, o combi-na]ie sofisticat` de trandafiri bulg`re[ti [i arome demirodenii, pe care n-o mai folosise de veacuri. Maist`tu un moment la oglind`, cu durerea [i \ngrijo-rarea \ntip`rite pe fa]`, apoi \[i \ndrept` hot`rât`umerii [i ie[i din camer`.

|n seara aceea, Nicholas a fost cum nu se putea maicivilizat. B`nuitoare, Alannah \l urm`rea \ncontinuucu privirea. Mai scund cu vreo trei centimetri decâtDavid, elegan]a lui ml`dioas` \l f`cea pe tân`rul deal`turi s` par` dizgra]ios de \nalt, aproape de[irat [istângaci. Totu[i, dup` câteva minute de tensiune,când se \ntâlni cu Rose [i Trina, David se destinse.

Lui Alannah \i era imposibil s` se relaxeze. |ncor-dat`, cu to]i nervii \ntin[i la limit`, bea ap` mineral`Perrier cu l`mâie, ascultând clinchetul cuburilor deghea]` din pahare, \n timp ce Nicholas discuta cu Daviddespre munca lui. Nu era deloc surprins` de respectulcare se sim]ea din glasul lui David. Evident, Nicholasputea discuta despre computere cu el la fel de compe-tent cum critica operele literare sau muzicale, ori con-versa pe teme agricole cu vecinii. Creierul s`u rece [it`ios nu era \nc`rcat de emo]iile care tindeau s` tulbu-re limpezimea de judecat` a oamenilor inferiori.

Dup` cin`, târziu, când \n sfâr[it ajunser` \n dor-mitor, Alannah se \ntoarse spre el aruncând fl`c`ri dinochi. Dar, \nainte de a apuca s` deschid` gura,Nicholas ridic` o mân`:

142

– Treze[ti copilul.Buzele ei se sub]iar`, \ns` nu-[i putu st`pâni o

privire scurt` spre leag`n. |n sfâr[it, spuse \ncet, cuvocea vibrând de o emo]ie pe care nu [i-o \n]elegea.

– {tii al naibii de bine c` doarme ne-ntors. De cedracu' l-ai adus pe David aici?

– Nu cred c`-mi place s` te-aud \njurând.Mâna lui se repezi spre ea, o apuc` de b`rbie [i \i

\ntoarse fa]a spre el.– S` nu mai faci niciodat` asta. Cât despre

iubi]el.... ei bine, \n ultima vreme ai fost destul decumin]ic`. M-am gândit s` te r`spl`tesc.

Speriat` de r`ceala mali]ioas` din tonul lui,Alannah ridic` privirea, dar pe chipul \ntunecat al luiNicholas nu se distingea nici o expresie.

– |mi vine s` te omor, [opti ea cu voce tremur`toare.Din]ii lui Nicholas lucir` \n \ntuneric.– |mi place unda asta de violen]` care r`bufne[te

din când \n când. Contrasteaz` atât de interesant cufa]a [i trupul t`u. Ur`[te-m` cât vrei, Alannah. Celpu]in, e o emo]ie mai viguroas` decât afec]iuneamole[it` pe care o sim]i pentru b`iatul de dincolo.

– |l iubesc.– Z`u? replic` el indiferent, continuând s-o ]in` de

b`rbie. {tii, iubito, m` cam \ndoiesc.– }i-ar pl`cea s` m` \ndr`gostesc de tine, nu-i a[a?

ripost` furioas` Alannah. Atunci chiar te-ai sim]ir`zbunat pentru moartea lui Ngaire!

143

– Nu te acuz de moartea ei, spuse Nicholas f`r` nicio expresie, desprinzându-[i mâna de b`rbia ei.

Alannah se a[ez` brusc pe pat.– Nu m`... ce-ai spus??? Nicholas \ncepu s`-[i pun` pe noptier` lucrurile

din buzunare, ca \n fiecare sear`.– Niciodat` nu te-am \nvinuit, continu` el. A, poate

doar câteva s`pt`mâni, pân` s-a terminat ancheta, darera destul de clar ce se \ntâmplase. Amândou`fuseser`]i vinovate.

Ap`sându-[i tâmplele cu mâinile pentru a-[i potolitumultul din ]east`, Alannah \ntreb` cu voce slab`:

– Dar... dar ai spus... ai spus c` de-asta trebuia s`m` m`rit cu tine. Ai spus c` era vina mea...

– {tiu.O privi scurt, peste pat, cu o expresie de

nep`truns.– {i din acela[i motiv cu cel pentru care David Opie

se afl` acum aici.Alannah nu mai \n]elegea nimic.– N-are nici un sens... murmur` ea cu voce

slab`.– {tiu c` nu \n]elegi. Poate c`, dac` nu te-ai mai

preocupa doar de cusururile tale [i ai privi pu]in \njur, m`car câteva minute pe zi, ai \n]elege.

Aceste cuvinte, rostite pe cel mai plictisit ton, o iri-tar` din nou.

– N-am motive s`...?

144

– Ai de gând s` taci?Acum nu mai p`rea atât de plictisit. Porni spre u[`,

iar când ajunse \n prag ad`ug`, cu un dispre]cople[itor:

– Culc`-te. Eu am treab`.Alannah r`mase treaz` câteva ore, dar Nicholas nu

mai ap`ru \nainte ca ea s` adoarm`. |l z`ri doar multmai târziu, când Andrew o trezi s`-i dea de mâncare.Conturul \ntunecat al capului [i umerilor lui, pepern`, nu se clintea.

Zorii zilei o g`sir` la fel de nedumerit`. Lu` pe eaun costum bikini [i o tunic` de prosop [i porni pec`rarea spre golf.

Apa era rece [i \nvior`toare, iar estuarul mai frumosca oricând. Dup` ce \not` un timp, Alannah ie[i pe nisip,storcându-[i pletele, cu tot trupul ud str`lucind \n soare.

– Bun` diminea]a, o salut` nesigur David, de pe potec`.– A...!Se sim]ea ridicol de jenat`. David o v`zuse de

nenum`rate ori \n costum de baie. Totu[i, \[i lu` tuni-ca pe ea, strângându-[i-o cu cordonul.

David st`tea rezemat de copacul pohutukawa, cumâinile \n buzunarele pantalonilor, zâmbindu-i \ncurcat.

– Iart`-m`, n-am vrut s` te sperii.– Nu m-ai speriat, am tres`rit doar. Nu m` a[tep-

tasem s` vin` cineva.– Domnul... so]ul t`u nu se scoal` devreme?Alannah \[i sim]i pielea \ncre]indu-se \ntr-un fior.

145

– De obicei da, \ns` azi-noapte a lucrat pân` târziu.– E foarte inteligent.Era o laud` binemeritat`. Alannah d`du din cap

afirmativ.– Când ]i-am primit scrisoarea am... \n fine, am fost

foarte nec`jit [i \ndurerat. Crezusem... sperasem c`dup` cei doi ani ai mei \n America ne-am fi pututc`s`tori.

Ridic` ochii, observându-i expresia.– N-ar fi fost o a[teptare atât de lung`, continu` el

pe un ton defensiv. {i erai atât de tân`r`...– Da, desigur...Cum \i putea r`spunde atât de lini[tit`, când sim]ea

c` i se frângea inima?– Dar, \n ultima vreme, am reu[it s` privesc lucrurile

[i din punctul t`u de vedere. {i, cunoscându-l... ei bine,mi-am dat seama cum de te-a putut cuceri. Le are petoate, nu-i a[a?

|ntr-adev`r: \n expresia lui se distingea o und` clar`de admira]ie.

– Le are, ba bine c` nu, confirm` Alannah, f`r` nicio intona]ie.

David d`du din cap, cu p`rul blond [i des lucindu-iunduitor \n soare.

– Deci, pân` la urm`, a ie[it cum e mai bine pentrutoat` lumea, nu-i a[a? Ieri, pe drum \ncoace, mi-a spusc`-mi va permanentiza bursa. Are o firm` care tocmaia elaborat ni[te componente noi, foarte interesante.

146

Cu inima zdrobit`, Alannah porni \n sus, pe lâng`el. A[adar, Nicholas avansase posibilitatea unui postatr`g`tor pentru David, iar tân`rul pricepuse imediataluzia. Crâmpeiele de amintiri o loveau ca o rafal` degloan]e.

Nicholas avusese dreptate. Alannah nurecunoscuse niciodat` oportunismul care fisura carac-terul lui David, pe dedesubtul blânde]ii [i al umoruluis`u. Nicholas \l depistase [i-l folosise pentru a-[irealiza propriile scopuri, la fel cum [i de aceast` dat`\l adusese pe David la Puhinui cu un anumit scop.

Când ajunser` pe culmea falezei, David spuse vesel:– M` bucur c` e[ti fericit`, Alannah. Ar fi [i absurd

s` te plângi, cu o locuin]` atât de magnific`, ad`ug` el,privind \n jur cu admira]ie [i nu pu]in` invidie.

Alannah se \ntreba dac` ar fi fost chiar atât deabsurd.

– {i te-ai maturizat, continu` el. E[ti mai lini[tit`.Pentru c` ai devenit mam`, cred. Se pare c` asta af`cut minuni ca s` te \mblânzeasc`.

Dac` David i-ar fi putut citi gândurile, [i-ar fi datseama cât de amarnic se \n[ela. Nu avea nici un sens.Nimic nu mai avea sens. |l iubise de când se [tia, mai\ntâi ca pe un frate, apoi ca pe un b`rbat, iar acum...deloc.

|[i lu` r`mas-bun de la el, zâmbindu-i.David \i zâmbi la rândul s`u – [i nu se \ntâmpl`

nimic. Nici un fior, nici o und` de emo]ie.

147

|n dormitor, Alannah se apropie de leag`n.Andrew se trezise [i-[i studia cu interes o mân` ca ostea de mare. Zâmbind, Alannah ridic` privirea sprepatul gol. |l ura. Ura camera aceea [i casa splendid`din care f`cea parte, [i cel mai mult \l ura pe so]ul ei,pentru c` acum [tia de ce \l adusese acolo pe David.

– A fost interesant` conversa]ia?La auzul glasului s`u ironic, Alannah se r`suci \n

loc, cu toat` durerea [i uimirea atingând punctul cul-minant. Nicholas tocmai se b`rbierise [i avea pe chipexpresia mul]umit` a unui om care tocmai [i-a \mpli-nit cele mai ambi]ioase planuri.

– Destul de interesant`, r`spunse ea cu o voce\mpietrit`. De ce l-ai adus aici, Nick?

Ochii lui se \ngustar`, \n timp ce-i contemplau fa]a.– Cred c` [tii de ce, spuse, cu insolen]` calm`.– E[ti foarte abil, replic` Alannah, \nver[unat`. Ei

bine, ]i-a reu[it. Mi-ai distrus ultima mic` amintireromantic`. Sper c` e[ti mul]umit. Meri]i – te-aistr`duit destul ca s` ajungi la rezultatul `sta. Credc`-n via]a mea n-am dispre]uit pe cineva mai multdecât te dispre]uitesc pe tine!

Printre genele lui se z`ri o lic`rire t`ioas`, dar nuspuse nimic. Dup` un moment se r`suci pe c`lcâie [iplec`, l`sând-o singur` \n dormitorul spa]ios, undefiul lor \[i agita inocent mâinile prin fa]a ochilor.

148

Capitolul 11

Era o zi canicular`, mai fierbinte decât toate cele-lalte din acel an. Soarele se reflecta din apele estuaru-lui ca dintr-o folie neted` de metal. Pân` [i brizar`coroas` care f`cea ca dimine]ile [i serile s` fie atât depl`cute \ncetase.

Alannah z`cea pe pat, cu fiul ei \n bra]e. Avea pe eadoar costumul de baie [i un jupon sub]ire de bumbac.C`scând, \[i lipi obrazul de al lui Andrew, care sestrâmb` comic. Amândoi se reflectau \n oglinda de peperetele opus – o imagine modern` a mamei cu copilul.

O umbr` trecând prin dreptul ferestrei o f`cu peAlannah s` \ntoarc` smucit capul. Când Nicholas intr`,buzele ei se strânser` amenin]`tor.

– Stai lini[tit`, spuse el \ncet. L-am dus pe David laavion. |]i trimite salut`ri [i alte polite]uri.

Numai la a[a ceva nu se a[teptase!

149

– A plecat [i Trina cu el, continu` Nicholas, venindpân` lâng` pat. Va locui la p`rin]ii lui, pân` se \ntoarceacas` mama ta.

Alannah \i privi chipul ca o masc` nep`s`toare,c`utând zadarnic vreun semn, o sugestie de expresie...Dup` o lung` pauz`, Nicholas relu`:

– Dac` vrei, po]i pleca [i tu \napoi, cu Rose.Un moment, lui Alannah nu-i veni s` cread` ce

auzise. Inima \i palpit` cu putere \n piept, apoi \ncepus` bat` rar, \nfundat.

– Pentru... pentru cât timp? \ntreb` ea cu vocer`gu[it`.

– Pentru cât timp vrei. Pentru totdeauna, dac` a[adore[ti.

Glasul lui suna ca un dang`t de clopot funebru.– {tii c` nu m` pot desp`r]i de Andrew, [opti

Alannah, strângând [i mai tare copilul la piept.Cu acela[i glas lipsit de intona]ie, Nicholas replic`:– |l po]i lua [i pe el cu tine.Un timp, lumea p`ru s` se fi oprit \n loc. Ochii lui

Alannah se dilataser` dureros de tare, dar pe chipul luiNicholas nu se citea nici acum nimic. Gâtul ei con-tractat refuza s` emit` cel mai slab sunet.

– Un singur lucru \]i cer, continu` sec Nicholas. S`-mipermi]i accesul la el – [i, de câteva ori pe an, s`-l aduciaici, pentru ca... pentru ca s` m` cunoasc` \n timp cecre[te.

150

– De ce?Umerii lui la]i se ridicar` scurt, o dat`. Cu glas

foarte rece, r`spunse:– Se pare c` e singurul copil pe care-l voi avea vre-

odat`. Nu vreau s` r`mân` un str`in pentru mine.– De ce? repet` Alannah, \n [oapt`. De ce m` la[i s`

plec?Nicholas \[i \nfund` mâinile \n buzunare, cu umerii

c`zându-i u[or.– Fiindc` nu doresc s` fii atât de nefericit`,

spuse el calm. De mai multe ori mi-ai spus c` sunt\ngâmfat – [i s-ar putea s` fiu. Poate c` banii corup[i \n feluri mai pu]in vizibile decât cele citate de obi-cei. Niciodat` nu mi-a fost greu s` ob]in oricefemeie a[ fi dorit. Am presupus c`, dup` primeleproteste indignate, [i cu tine avea s` se \ntâmple lafel. Nu m-am a[teptat s` am de-a face cu o voin]` lafel de puternic` precum a mea. Prin urmare, aicâ[tigat. Po]i s` pleci.

Apoi ad`ug`, batjocoritor:– Dar eu \n locul t`u l-a[ l`sa \n pace pe Opie. E un

b`iat bun, dar prea superficial pentru tine. {i o va iubipe Trina, când [i ea se va hot`r\ s`-l accepte.

Alannah se ridic` \n capul oaselor, cu obrajii\nro[i]i de indignare.

– Diavol f`r` suflet ce e[ti! scuip` ea veninos.|n ochii verzi ai lui Nicholas sc`p`r` ceva.

151

– Nu, murmur` el cu un zâmbet strâmb, e clar c`nu ]i-ar fi f`cut fa]`. Poftim...

Scoase din buzunar un colier scânteietor [i i-larunc` drept \n poal`.

– ...ia-l pe `sta ca amintire. Sper s`-]i compensezeanul nefericit prin care ai trecut.

Alannah \l privi cu furie [i nedumerire, apoi cobor\ochii spre colier [i, \n sfâr[it, c`tre chipul adormit alfiului ei. Colierul rece \i ap`sa greu coapsele goale. |nmijloc avea o piatr` verde mare, \nconjurat` de dia-mante, iar lan]ul de aur era b`tut \n alte diamante.Piatra era sculptat` \n forma unei m`[ti barbare.Primitiv` dar totu[i de o stranie sofisticare, amintea \nchip sinistru de culturile sud-americane arhaice.

|ncet, atinse bijuteria cu un deget, apoi o \mpinse\ntr-o parte [i se d`du jos din pat. Dup` ce-l ad`postipe Andrew sub plasa contra ]ân]arilor, se \ntoarse [ilu` colierul. Nicholas o privea pe sub pleoapele l`sate,cu gura strâns`.

– Pune-mi-l, \i ceru ea cu voce r`gu[it` [i se\ntoarse cu spatele, ridicându-[i p`rul pentru a-[i dez-goli curba vulnerabil` a cefei.

Degetele lui Nicholas abia \i atinser` pielea, dartotu[i Alannah se \nfior`. Se \ntoarse din nou spre el.

– Cum \mi st`?|n jurul gurii lui Nicholas ap`ruse o paloare care

o avertiza c` for]a nota pân` aproape de limit`.

152

Ochii \i sc`p`rau de furie. Nici nu se uit` la colier. O]intuia cu privirea ca [i cum ar fi fost gata s-o loveasc`.

Alannah cunoscu un moment de fric`, \nainte caNicholas s` r`spund` \ncet, cu glas \ngro[at:

– |]i vine perfect. Inspir` frumuse]e, independen]`,nici o concesie.

Un moment, Alannah avu o senza]ie de triumf care-ilumin` ochii [i-i arcui gura \ntr-un u[or surâs. |n clipaurm`toare, mâinile i se repezir` la fa]` [i izbucni \nlacrimi, \n suspine care-i zguduiau tot trupul zvelt, cao serie de lovituri.

Un moment, Nicholas o l`s` s` plâng`. Apoi ocuprinse \ntr-o \mbr`]i[are dureros de strâns`.

– Nu plânge, iubita mea, \i [opti el, r`scolit. O,Doamne, nu plânge. Acum e[ti liber` s` pleci, cândvrei tu. Te rog... nu plânge.

Dar tensiunea acumulat` luni de-a rândul aveanevoie de timp ca s` se risipeasc` [i, când \n sfâr[itizvorul lacrimilor \i sec`, Alannah r`mase rezemat` deel, epuizat`, cu fa]a la pieptul lui, ascultându-i ca prinvis b`t`ile \nfundate ale inimii.

– }i-e mai bine? o \ntreb` el.Alannah d`du din cap, cu un u[or sughi], iar

Nicholas o a[ez` pe marginea patului [i intr` \n baie,de unde reveni cu un prosop.

– Cred c` ar`t \ngrozitor, murmur` ea, luând curecuno[tin]` prosopul.

153

– Mmmm... }i s-au cam umflat ochii.Nicholas vorbea pe obi[nuitul s`u ton controlat,

u[or sardonic, dar când \l privi, Alannah \i v`zu \n ochiincredibilul adev`r. |i sorbeau fa]a cu un fel de poft`dezgolit`, care-o f`cu s` se \nro[easc`.

– {i-acum ce facem? \ntreb` Nicholas. Pot \ndr`znis` sper c` nu exul]i de triumf, a[a cum meri]i?

Alannah oft`. |n sfâr[it, \n]elegea atât de multelucruri...

– Nu sunt foarte diferit` de celelalte femei pe carele-ai curtat [i le-ai cucerit, spuse ea. Singurul lucru pecare ]i-l pot garanta e c` banii nu joac` nici un rol.

Un deget \i ridic` b`rbia.– E[ti sigur`, Alannah? Fiindc` nu m` mai pot

mul]umi numai cu trupul t`u. Te doresc toat`. Cutrup, suflet [i inim`, a mea, pentru totdeauna.

– Of, iart`-m`, murmur` ea cu voce \necat`. De cecrezi c` ]i-am rezistat cu atâta \nver[unare? Fiindc`[tiam c`, dac` cedam doar pu]in, m-ai fi cucerit complet.Am luptat pentru independen]a mea, iar când mi-aid`ruit-o am \n]eles c` singura libertate pe care mi-odoresc e aceea de a m` elibera de inima ta.

Degetul lui Nicholas \i urm`ri conturul gurii,coborând spre linia supl` a gâtului [i um`rului.

– Niciodat` nu accep]i jum`t`]ile de m`sur`, a[a-i?[opti el. Când ur`[ti, ur`[ti cu toat` fiin]a. M` \ntrebdac` la fel se \ntâmpl` [i când iube[ti, Alannah.

154

– Ce-ar fi s` \ncerci? \l invit` ea, \ncurajat` de vrajamilenar` care se dep`na \ntre ei.

Nicholas cl`tin` din cap, ascunzându-[i gânduriledup` cortina genelor dese.

– Nu e vorba numai de sex, de[i trupul t`u \miofer` delicii nesfâr[ite. Dar nu-mi mai este deajuns.

– Un \nceput promi]`tor, [opti Alannah, luându-imâna pentru a [i-o lipi de sânul cald.

– Te joci cu focul, mârâi gros Nicholas, \n timp ceAlannah \ncepea s`-[i plimbe mâinile peste umerii lui,savurându-i senzual c`ldura pielii \ntinse pestemu[chii \ncorda]i.

Alannah râse \ncet, din gâtlej, privindu-l printregene.

– Un anumit gen de foc aveam [i eu \n minte.– Putem s`...?– Doctorul Stewart a spus c` ne putem relua

rela]iile conjugale.– Deci, asta facem? râse Nicholas cu ironie tandr`,

strângând-o cu putere la piept.Tremurul nea[teptat care o str`b`tu \l f`cu s` zâm-

beasc`. Aplecând capul, o mu[c` u[urel de gât,trimi]ându-i prin tot trupul fiori de pl`cere.

– M` seduci? \l \ntreb` ea.– A[a cred... de[i nu se prea obi[nuie[te ca un

b`rbat s`-[i seduc` nevasta dup` aproape un an.

155

|n adâncul ochilor lui verzi se aprindeau fl`c`riaurii, fierbin]i, la fel de devoratoare ca gura care-igusta fragilitatea zvelt` a gâtului.

– Spune-mi c` m` iube[ti, \i ceru el, trecând dea-supra, cu buzele la un centimetru de ale ei.

– Te iubesc... te iubesc cu toat fiin]a mea... Nick... te rog...– {i c` m` dore[ti.Era necru]`tor, cu o expresie atât de feroce contro-

lat` \ncât un moment pe Alannah o cuprinse teama.– {tii...– Spune-mi!– O, Doamne, te doresc...!Ochii \i luceau de lacrimi. Era hipnotizat` de pro-

pria ei senzualitate.– Te iubesc atât de mult \ncât a[ putea s` [i mor

pentru tine, gemu ea.– S` mori, dar foarte pu]in, r`spunse calm

Nicholas.|n clipa urm`toare respira]ia \i deveni n`prasnic`,

\n timp ce l`sa \n urm` [i ultimele rezerve. |ncepu s`murmure dezmierd`ri senzuale, cuvinte p`tima[e cumAlannah nici nu visase m`car, f`când-o s` gâfâie \ntimp ce trupurile li se contopeau \ntr-o explozie deextaz atât de intens` \ncât, la sfâr[it, r`maser` epuiza]iunul \n bra]ele celuilalt, \n timp ce, afar`, soarelecobora spre apus [i estuarul se trezea din nou la via]`,dup` toropeala din timpul zilei.

156

Alannah vorbi cea dintâi, cu uimire, ridicând capulde pe pieptul lui.

– Dac` b`nuiam, m`car, c` poate fi a[a, nu cred c`a[ fi avut putere s`-]i rezist atât de mult` vreme.

– Vorbe[te senzualitatea din tine, glumi Nicholas,cu ghea]a din ochi topit` pentru totdeauna, \n timpce-i privea cu drag fa]a \nro[it`. De ce crezi c` m`\nnebuneai atât de mult? {tiam eu c` mai ascunzi [ialte v`p`i, nu numai pe cele din p`r.

– De-asta te-ai hot`rât s` nu te mai culci cu minedup`... dup` ultima oar`?

– Mmm, par]ial...O s`rut` prelung, st`ruitor, zâmbind când v`zu cât

de dulce se l`sa \n voia lui.– {i din cauza mustr`rilor de con[tiin]`. {i a dez-

gustului de mine \nsumi.– {i...? \l \ncuraj` Alannah, plimbându-[i cu tan-

dre]e degetul peste oasele robuste ale fe]ei lui.Buzele lui Nicholas tres`rir`.– Sperasem s`-]i fie dor de aten]iile mele. {i-acum,

hai, f`-m` iar \ngâmfat!Alannah r`spunse cu un zâmbet neinhibat. Se aplec`

s` s`rute locurile pe unde trecuse degetul ei, \ntrebând:– Cât de bine o cuno[ti pe Caroline Sterling? Nu e

nevoie s`-mi r`spunzi, dac` nu vrei.– N-am nimic \mpotriv`, replic` simplu Nicholas,

\ncadrându-i fa]a \ntre mâini. |nainte de a m` c`s`tori

157

cu tine, am invitat-o \n ora[ de câteva ori. Am s`rutat-o– o dat`, maximum de dou`... Iar când a venit cu mine laMelbourne, a f`cut-o din proprie ini]iativ`. Ai fost geloas`?

– Bestie, [tii prea bine c` am turbat de gelozie!recunoscu Alannah, zâmbind, acum când \[i d`deaseama cât de naiv` fusese.

– A[a c` ai avut grij` s` se duc` la bal singur`.– Ei, numai \n parte, recunoscu ea, vag ru[inat`.

M` dureau \ntr-adev`r [alele, dar aproape \mi trecuse.Te-ai fi putut duce.

Nicholas râse, \ncepând s-o s`rute.– Viclean` mai e[ti! Am avut eu b`nuielile mele, [i

cât m-am mai rugat s` am dreptate! Era aproape primulsemn promi]`tor pe care mi-l d`deai! Când ]i-ai datseama c` m` iubeai, dragostea inimii mele?

– Când eram \ns`rcinat` cu Andrew te doream – o,te doream atât de mult! Sim]eam c`, dac` erai cumine, nu s-ar fi putut \ntâmpla nimic r`u. Dar numi-am dat seama c` te iubesc pân` \n dup`-amiazaasta, când mi-ai spus c` pot s`-l iau pe Andrew [i s`plec. Abia atunci am \n]eles c` [i tu m` iube[ti. {i, \nloc de triumf, n-am sim]it decât c`-mi venea s` plâng.

– Sfid`toare pân` la cap`t! Dac` m` doreai \n tim-pul sarcinii, de ce dup` ce te-ai \ntors acas` ai conti-nuat s` visezi la David Opie?

– Cred c` era o renun]are. Subcon[tientul \mispunea ceea ce eu refuzasem s` accept.

158

– Mi s-a frânt inima, spuse serios Nicholas,rezemându-i capul pe um`rul lui. Atunci mi-am datseama c` trebuia s` v` pun fa]`-n fa]`. Aveai dreptul s`alegi. Dar, Dumnezeule, ce fric` mi-era c` aveai s`-lpreferi pe el! Perspectiva unei vie]i f`r` tine m`umplea de groaz`.

– Groaz`?Uimit`, Alannah \n`l]` capul, pentru a vedea con-

firmarea pe chipul lui \ncordat.– O, iubitule! [opti ea, cuprinzându-l din nou \n

bra]e, din r`sputeri. Numai pe tine te iubesc, con-tinu`, cu glas fierbinte. Pe tine, dragul meu, iubitulmeu, adoratul meu...

|ncle[ta]i \ntr-un nou val de pasiune, se s`rutar` iar[i iar. Urmau s` cunoasc` multe momente de fericirepur` \n via]a lor, dar nici unul nu avea s` fie atât decurat [i proasp`t ca acesta, când \n sfâr[it inima eip`zit` \[i deschisese por]ile \n fa]a lui. Era tot ceeace-[i dorise vreodat`.

Sfâr[it

159