Proiectarea pedagogica a activitatilor de instruire şi educaţie.

Obiective:

Parcurgind acest curs, studentii vor fi în măsură:

să definească conceptele: proiectare pedagogică, formă de organizare a activităţii

didactice, lecţia,tipuri şi variante de lecţie;

să argumenteze importanţa proiectării pedagogice;

să analizeze comparativ modelul tradiţional şi cel curricular de proiectare pedagogică;

să identifice operaţiile corespunzătoare fiecarei etape a proiectării didactice;

să elaboreze documente de proiectare (proiectul unei unitati de învăţare, proiectul unei

lecţii) respectând cerinţele şi algoritmul proiectării didactice;

să analizeze sistemul de organizaţie şi deşfăşurare a activităţii didactice pe clase şi pe

lecţii, prin prisma caracteristicilor, avantajelor şi limitelor acestuia;

să prezinte alternative la sistemul de învaţământ pe clase şi lecţii;

să identifice limitele şi avantajele lecţiei ca principala forma de organizare a procesului de

învăţământ;

să precizeze tipurile fundamentale de lecţii, variantele şi structura orientativă a fiecărui tip;

să anlizeze instrumentele de evaluare a lecţiei, prezentate în material;

să-şi autoevalueze prestaţia didactică în cadrul unei lecţii, utilizând reperele oferite;

să prezinte forme ale activităţii şcolare/extraşcolare complementare lecţiei.

Conţinut:

1. Conceptul de proiectare pedagogică. Funcţiile proiectării pedagogice

2. Etapele proiectării pedagogice

3. Metodele şi niveluri ale proiectării pedagogice. Finalizarea proiectarii pedagogice

1 Conceptul de proiectare pedagogică. Funcţiile proiectării pedagogice

Eficienţa şi calitatea actului didactic sunt condiţionate de pregătirea şi proiectarea

desfăşurării activităţii didactice.

M.Ionescu (2000) defineşte proiectarea activităţii instructive-educaţionale, ca ansamblul

de procese şi operaţii deliberate de anticipare a acesteia, de fixare a paşilor ce vor fi parcurşi în

realizarea instruirii şi educaţiei, la nivel macroeducaţional (la nivel general al procesului de

învăţământ) şi microeducaţionale (la nivelul specific / intermediar al capitolelor, temelor şi

operational al activitatilor didactice concrete).

În literatura de specialitare pentrut proiectarea didactică, se mai utilizează sintagma “design

instrucţional”, care desemneaza demersul anticipativ ce permite realizarea activităţii didactice.

Procesul de învaţământ reuneşte demersuri de proiectare, realizare şi evaluare a activităţilor

didactice.

Proiectarea vizeaza pregătirea anticipată a activităţii didactice care se finalizeaza de

obicei cu un document (proiect de lectie, plan tematic, proiect al unităţii de învăţare, etc.). După

proiectare, în mod firesc urmează realizarea sau desfăşurarea activităţilor didactice (prin lecţii,

cursuri, excursii, vizite, etc.) şi apoi evaluarea, care presupune o analiză a modului de proiectare şi

de realizare a activităţilor didactice, precum şi demersuri de reglare a acesteia.

Importanţa proiectării pedagogice pentru buna desfăşurare a procesului de învăţământ

decurge din funcţiile din care aceasta le îndeplineşte.

Funcţiile se refera la:

anticiparea desfăşurării activităţii didactice, prin elaborarea scenariului didactic a

acesteia;

orientarea demersului didactic, prin delimitarea acţiunilor instructiv-educative concrete

prin succesiune logică a etapelor şi momentelor ce urmează a fi parcurse în realizarea

instruirii;

organizarea situaţiilor de predare, învăţare şi evaluare;

dirijarea învăţării în vederea atingerii obiectivlor propuse;

reglarea procesului didactic ca urmare a feedbackului obţinut în urma procesului de

evaluare (se are în vedere înlăturarea erorilor, confuziilor dificultăţilor, etc.);

decizia privind modalităţile de optimizare a activităţii didactice (prin menţinerea

strategiilor de predare, dacă s-au dovedit eficiente, prin înlocuirea acestora, dacă aeste

cazul, prin modificari în stilul de predare sau relaţiile cu elevii, etc.)

Funcţiile enumerate acrediteaza ideea ca proiectarea pedagogică constitiue o condiţie

necesara în vederea realizarii unui proces instructiv-educativ de calitate, presupunând un drum mai

mult sau mai puţin anevoios de la obiective la rezultate.

2. Etapele proiectarii pedagogice

Fiind o activitate complexa proiectarea pedagogică necesită parcurgerea mai multor etape.

I. Jinga şi I. Negreţ (1982) propun o sistematizare a etapelor proiectării pedagogice pornind de la 4

întrebari pe care le vedem în continuare. Vom analiza aceste etape, ca şi operaţiile pe care le

presupun. Spere exemplu, în cazul proiectării unei activităţi didactice, etapele care trebuie parcurse

sunt:

1. Ce voi face? 1. Precizarea obiectivelor instructiv-

educative ale activităţii didactice.

2. Cu ce voi face? 2. Analiza resurselor educaţionale

3. Cum voi face? 3. Elaborarea strategiei educaţionale

4. Cum voi ştii ca s-a

realizat ce trebuia?

4. Stabilirea unui sistem de evaluare

Figura 1 Etapele proiectarii pedagogice (pupa I.Jinga, I.Negret, 1982)

1.Precizarea obiectivelor instructiv-educative ale activităţii didactice presupune realizarea de

către pofesor a unor operaţii ca:

stabilirea scopului lecţiei (obiectivul fundamental), care evidenţiază sensul în care va fi

valorificat conţinutul ideatic al lecţiei (transmitere, fixare, recapitulare, evaluare, etc.);

formularea obiectivelor operaţionale, prin care se stabileşte ce trebuie să ştie sau să facă elevii

la sfarşitul activităţii didactice (transmitere, fixare, recapitulare, evaluare, etc.);

Formularea clară a obiectivelor este condiţia fundamentală a unei proiectării corecte a

activităţiilor didactice. În precizarea obiectivelor profesorul porneşte de la prevederile programei

şcolare la disciplina în cauză. Se recomandă să se verifice dacă obectivele stabilite sunt realizabile

în timplu disponibil.

2. Analiza resurselor educaţionale are în vedre:

selectarea, structurarea logică, esenţializarea şi accesibilizarea conţinutului instruirii

(cunoştinţe, deprinderi, capacităţi, atitudini, etc.);

analiza caracteristicilor elevilor (nivel de pregătire, experienţă congnitivă anterioară, capacităţi

de învăţare, motivaţia pentru studii, etc.)

analiza resurselor materiale (materiale didactice, mijloace de învăţământ), de spaţiu (loc de

desfăşurare: sala de clasă, laborator, etc.) şi de timp disponibil.

3. Elaborarea strategiei didactice presupune:

alegerea celor mai potrivite metode de învăţământ (în acord cu obiectivele preconizate, cu

conţinutul instruirii, cu particularităţile elevilor, etc.);

îmbătrânirea metodelor de învăţământ cu mijloace şi materiale disponibile, etc.), ca şi a

modurilor de organizare şi desfăşurare a activităţii didactice (frontal, individual, pe

grupe,mixt).

4. Evaluarea se refera la:

prelungirea formelor , metodelor şi instrumentelor prin care profesorul va putea constata dacă

ceea ce şi-a propus s-a realizat şi în ce masură.

Precizarea corectă a obiectivelor oferă un reper esenţial în realizarea evaluării rezultatelor ,

dar şi a activităţii profesorului. Totodată evaluarea furnizează informaţii necesare pentru procesul

de învăţământ şi optimizarea functionalităţii sale.

Etapele şi operaţiile prezentate, în unitatea şi succesiunea lor coerentă, constituie

algoritmul proiectării pedagogice. Aceasta nu înseamnă că proiectarea pedagogică se reduce la

aplicarea unei scheme prestabilite la un conţinut anume. Etapele menţionate sunt însa importante

pentru imaginarea scenariului didactic, care împiedică reflecţii prealabile asupra ceea ce urmează

să se întample. Parcurgerea etapelor proiectării didactice asigură logică, rigoare şi coerenţă în

trecerea de la proiect la realitate, scutind totodată profesorul de improvizaţii în activitatea

didactică. Algoritmul proiectării pedagogice are o utilitare practică incontestabilă, fără să

împiedice gândirea originală, creativă a fiecarui profesor. Dovada stă în faptul că una şi aceeaşi

lecţie poate fi proiectata în moduri diferite de către diferiţi profesori.

.3. Modele şi niveluri ale proiectarii pedagogice. Finalizarea proiectarii pedagogice

În literatura de specialitate s-au proiectat mai multe modele de proiectare pedagogică. S.

Cristea (1996) distinge două astfel de modele: modelul tradiţional sau didacticist şi modelul

modern sau curricular de proiectare pedagogică (vezi figurile 12.2 şi 12.3). Iniţialele din modele au

urmatoarea semnificaţie: o-obiectiv; c:- conţinut m-metodologie; e-evaluare; f.f.-formarea

formatorilor.

este centrat pe conţinuturi şi

pe predare;

este centrat pe obiective şi

pe raporturile dintre predare-

învăţare-evaluare;

conţinuturile îşi

subordonează obiectivele,

metodele şi evaluarea;

obiectivele consituie punctul

de plecare în proiectare;

relaţiile dintre aceste

elemente sunt disparate,

întâmpătoare;

între obiective, conţinut,

metode şi evaluare se

stabilesc raporturi de

interdependenţă;

întreţine dezechilibre în

formarea formatorilor între

asigură echilibrul între

pregătirea de specialitate a

?

?

evaluare

metodeobiective

?

f.f.c.

c m

e

f.f.c.

Fig. 12.2 Modelul tradiţional al proiectării pedagogice (Cristea, S., 1996)

Fig. 12.3 Modelul curricular al proiectării pedagogice (Cristea, S., 1996)

pregătirea de specialitate

(dominantă) şi cea

psihopedagogică.

formatorilor şi cea

psihopedagogică

În funcţie de orizontul de timp luat ca referinţă se disting două tipuri de proiectare pedagogică:

proiectarea globală, care are drept referinţă perioada unui ciclu şcolar sau an de studiu; se

concentrează în elaborarea planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare;

proiectarea eşalonată, care are ca referinţă perioade mai mici de timp, de la anul şi semestrul

şcolar până la nivelui unei singure activităţi didactice; se concretizează în proiectarea activităţii

anuale şi semestriale, în proiectarea unităţilor de învăţământ sau a unei activităţi didactice la o

anumita disciplină de studiu.

Dacă de proiectarea globală se ocupă Ministerul Educaţiei si Cercetării, proiectarea

eşalonată revine profesorilor, ceea ce presupune implicarea acestora în anticiparea etapelor şi

acţiunilor concrete de realizare a predării, învăţării şi evaluării. Astfel, proiectarea demersului

didactic presupune: lectura personalizată a programelor şcolare, elaborarea planificării

calendaristice, proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare şi proiectarea lecţiilor.

Lectura personalizată a programelor şcolare

În contextul noului curriculum, conceptul central al proiectării pedagogice este demersul

didactic personalizat, care exprimă dreptul profesorului de a lua decizii asupra modalităţilor pe

care le consideră optime în creşterea calşităţii procesului de învăţământ. În acest sens, programele

şcolare centrate pe obiective, nu mai sunt o îngrădire pentru profesor, deoarece nu mai asociază

conţinuturilor o alocare temporală şi o succesiune obligatorie la nivel centralizat. Programele

rămân însă documentele reglatoare, în sensul că stabilesc obiectivele ce urmează a fi atinse în

contextul activităţii didactice.

Programele prevăd obiectivele-cadru, fiecărui obiectiv cadru corspunzându-i mai multe

obiective de referinţă. Atingerea acestora se realizează cu ajutorul conţinuturilor care se regăsesc

în ultima parte a programei. Programele mai cuprind activităţi de învăţare (pentru care profesorul

poate opta sau poate propune altele în acord cu condiţiile concrete din clasă) şi standarde de

performanţă, pe baza cărora se poate constata în ce măsura sunt atinse obiectibvele de referinţă de

câtre elevi. În principiu, structura programelor este următoarea:

În aceste cindiţii, se poate aprecia că rolul şi responsabilitatea profesorului în proiectarea

activităţii didactice sporeşte considerabil.

Demersurile de proiecatare pedagogică întreprinse de către profesori se finalizează

(obiectivează) în elaborarea unor documente de lucru utile în activitatea didactică, cum ar fi:

planificarea calendaristică (anuală, semestrială), proiecte ale unităţilor de învăţare, proiecte de

activitate didactică/lecţie. Prezentăm în continuare câteva modele orientative ale acstor documente

de lucru ale profesorului.

Elaborarea planificării calendaristice

Planificarea calendaristică este documentul care asociază elemente ale programei

(obiective-cadru, obiective de referinţă şi conţinuturi) cu alocarea de timp considerată optimă de

către profesor pe parcursul unui an şcolar.

Elementul generator al planificării calendaristice este unitatea de învăţare, care este o temă

majoră, în jurul căreia se organizează conţinuturile instruirii. O unitate de învăţare reprezintă o

structură didactică deschisă şi flexibilă, cu următoarele caracteristici:

determină formarea la elevi a unui comportament specific, generat prin integrarea unor

obiective de referinţă;

este unitară, din punct de vedere tematic;

se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o perioadă de timp;

se finalizează prin evaluare (Ghid metodologic, 2002).

Conform sursei citate, în elaborarea planificărilor se recomandă parcurgerea următoarelor

etape:

asocierea dintre obiectivele de referinţă şi conţinuturi;

împărţirea în unităţi de învăţare şi stabilirea ordinii de parcurgere a acestora;

alocarea timpului estimat ca necesar pentru fiecare unitate de învăţare.

Obiective cadruObiective de referinţăConţinuturiActivităţi de învăţareStandarde de performanţă

Planificările se poat întocmi pornind de la următoarea rubricatură:

Şcoala………….. Profesor…………

Disciplina……… Clasa/Nr. Ore pe săpt./anul……..

Planificare calendaristică

Unităţi de

învăţare

Obiective

de referinţă

Conţinuturi Nr. de

ore

Săptămâna Observaţii

Pentru comlpetarea acestui tabel, sunt utile câteva precizări, după cum urmează:

unităţile de învăţare se indică prin titluri (teme) stabilite de profesor;

obiectivele de referinţă se marchează prin numerele corespunzătoare din programa

şcolară;

conţinuturile selectate sunt cele extrase din lista de conţinuturi a programei;

numărul de ore se alocă de către profesor, în funcţie de estimările pe care le face;

în rubrica observaţii, profesorul consemnează eventualele modificări survenite pe

parcursul aplicării efective la clasa planificării (Ghid metodologic, 2002).

Deasemenea, trebuie precizat că planificarea trebuie să reflecte integral programa şcolară la

nivel de obiective de referinţă şi conţinuturi.

Proiectarea unei unităţi de învăţare

Pentru ca profesorul să aibă o perspectivă de ansamblu asupra întregului curriculum alocat

unui an şcolar, s-a optat pentru identificarea unor teme majore şi organizarea conţinuturilor în jurul

acestora, ceea ce a generat organizarea procesului de învăţământ în unităţi de învăţare. Proiectul

unităţii de învăţare reflectă într-o manieră sintetică elementele principale ale demersului didactic.

Stabilirea unităţilor de învăţare se bazează pe identificarea temelor majore ce trebuie parcurse,

pornind de la lectura programei.

Pentru a proiecta o unitate de învăţare se poate folosi următoarea structură (Ghid

metodologic, 2002):

Şcoală………….. Clasa/nr. ore sapt. ………….

Disciplina………. Săptămâna/Anul……………

Unitatea de învăţare……… Nr. de ore ………………….

Proiectul unităţii de învăţare

Conţinuturi

(detalieri)

Obiective de

referinţă

Activităţi de

învăţare

Resurse Evaluare

În completarea acestui tabel:

conţinuturile sunt redate prin detalieri necesare;

obiectivele de referinţă se indică prin numerele corespunzătoare din programa şcolară;

activităţile de învăţare pot fi recomandate, sugerate de programa şcolară sau propuse de

profesor;

resursele reflectă specificări de timp, de loc, materiale didactice, forme de organizare a clasei;

evaluarea indică instrumentele aplicate la clasă în acest scop.

În raport cu proiectarea tradiţională, centrată pe lecţie, proiectarea unităţii de învăţare are mai

multe avantaje:

Prefigureaza un mediu de invatare coerent in care asteptarile elevilor devin clare pe termen

mediu si lung;

Implica elevii in “proiecte de invatare personale” pe termen mediu si lung(rezolvare de

probleme complexe,luare de decizii), cu accent pe explorare si reflectie;

Implica profesorul intr-un proiesct didactic pe termen mediu si lung, cu accent pe ritmurile

de invatare ale elevilor;

Da perspective lectiilor,conferind acestora o structura specifica, in functie de secventa

unitatii de invatare in care se afla(Ghid metodologic, 2002).

Proiectul unei unitati de invatare contine elemente care ofera o imagine asupra fiecarei

ore.In tabelul elaborat pentru proiectarea unitatii de invatare se delimiteaza prin linii orizontale

puncatate spatiile corespunzatoare unei lectii. Din aceasta perspectiva lectia apare ca o

componenta operationala pe termen scurt a unitatii de invatare.Unitatea de invatare devine o

entitate supraordonata lectiei si cadrul de derivare al acesteia.

Proiectarea unei activitati didactice( lectii)

Proiectarea unei lectii consta in identificarea secventelor instructionale care se deruleaza pe

parcursul unei ore.Acesrea alcatuiesc ceea ce numim scenariul didactic, care se regaseste in

proiectul de lectie. Proiectul de lectie este documentul care oglindeste modul in care se va

desfasura activitatea didactica,astfel incat obiectivele propuse sa fie indeplinite. Ratiunea elaborarii

acestuia este de a pregati trecerea de la intentii la actiune si de a evita hazardul din activtatea

didactica concreta. Cu cat actiunea este mai bine pregatita anterior, cu atat se contureaza o solutie

eficienta la situatiile ad-hoc ivite in clasa. Un proiect de lectie cuprinde:

Partea introductive- in care se precizeaza coordonatele principale ale lectiei, obiective

operationale, metode si mijloace de invatamant,bibliografie;

Partea descriptiva – vizeaza desfasurarea propriu-zisa a lectiei. Iata cateva modele orientative

( capete de tabel ) pentru partea a doua a proiectului de lectie:

a)

Etapele

lectiei

Timp Obiective

operationale

Esalonarea

continutului

Metode si

procedee

didactice

Mijloace

de

invatamant

b)

Etapele

lectiei

Obiective

operationale

Continutul

esential

Strategiile

instruirii

c)

Etapele

lectiei

Obiective

operationale

(O1…On )

Continutul informational Metode

si

mijloace

Evaluare

Activitatea

profesorului

Activitatea

elevilor

Proiectarea unitatilor de invatare nu anuleaza demersul de proiectare a lectiei, finalizat prin

proiectul de lectie. Cel putin in

perioada formarii initiale si a stagiului

Proiect de lectie

Obiectul: … … … … ..

Clasa: … … … … … ..

Data: … … … … … ..

Tema (subiectul lectiei):… … … … … … … …

Scopul lectiei: … … … … . … … …. … …

Obiectivele operationale:

O1:… … … … … … … … … … … … … …

O2:… … … … … … … … … … … … … …

On (n<6): … … … … …. … … … … … … ..

Metode si procedee: … … … … ... … … … … .

Mijloace de invatamant: … ... … … … … … ….

Bibliografie: … … … … … … … … … … … ...

in invatamant, elaborarea proiectului de lectie este o activitate necesara daca avem in vedere ca

studentul sau profesorul stagier nu are o perspective globala asupra materiei ce urmeaza a fi

predata. De asemenea, demersul de operationalizare a obiectivelor educationale se deprinde in

contextual proiectarii unei singure activitati didactice. Succesul unei lectii depinde inmare masura

de o buna pregatire a acesteia.

Pentru a fi eficient, un proiect de lectie trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

Sa ofere o perspectiva de ansamblu asupra activitatii ce urmeaza a se desfasura (obiective,

etape, timp, utilizarea metodelorsi mijloacelor de invatamant, etc);

Sa fie realist si operational( posibil de convertit in realitate);

Sa fie flexibil, pentru a putea permite reconsiderari ale demersului anticipat, atunci cand situatii

neprevazute fac necesara schimbarea.

Elaborarea proiectului de lectie este un act de creatie didactica, in masura in care nu se

cade in capcana unor formalisme si rigori excessive. Proiectul de lectie, si in general

demersurile de proiectare pedagogica, reprezinta expresia pregatirii responsabile a profesorului

pentru activitatea instructiv-educativa.