UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRASOV FACULTATEA DE LITERE

ELEMENTE GOTICE IN "CASTELUL DIN OTRANTO"

Profesor : Student:Conf. Dr. Ruxandra Ivancescu Roman Iuliana

1

Romanul gotic, numit si romanul ororilor sau romanul negru este un

tip de roman caracteristic scriitorilor englezi in a doua jumatate a secolului

XVIII si inceputul secolului XIX.

"Castelul din Otranto" (1764) este considerat a fi primul roman gotic

din istoria literaturii si este semnat de Horace Walpole, considerat

initiatorul genului. Genul are origini in romantism – placerea indusa de

scrierile romantice a fost inlocuita de cea produsa de groaza (gotic

sugerand cam tot ceea ce are legatura cu groaza si intunericul). Genul s-a

dezvoltat ca o reactie impotriva rationalismului iluminist. Caracteristica

acestui stil este atmosfera apasatoare, sugerata de prezenta obsesiva a

ruinelor, a castelelor bantuite, a peisajelor stranii si inspaimantatoare, a

elementelor magice. E un gen de sensibilitate preromantica, marcata de

predilectia pentru straniu, pentru mister, supranatural, morbid. Elemente

precum sunete ciudate, usi deschise fara ca cineva sa le atinga au

contribuit din plin la succesul de care s-a bucurat romanul la timpul

respectiv.

Acest roman este piatra de hotar intre genul romanului gotic si a celui

istoric, in genul celor scrise de Walter Scott. Romanul e criticat adesea

pentru senzational, pentru calitatile melodramatice si pentru accentul pus

pe supranatural. Primul maestru, cel care-şi construise, de asemenea, un

astfel de castel, Horace Walpole; a fost cel care, pentru europeni, a deschis

gustul pentru naraţiunea zisă gotică.

Aceasta scriere este considerata de unii un soi de nuvelă (însă

termenii încă nu şi-au găsit proprietatea, pentru că la fel de bine, naraţiunea

putea fi numită: roman, romanţ, nuvelă sau, pur şi simplu, povestire), piatră

de hotar a două genuri: a romanului gotic şi a celui istoric de tipul celor

scrise de Walter Scott.

In acest roman se gasesc valorificate elemente constitutive si ale

2

tragediei iacobiene sau ale poeziei cimitirului din secolul al XVIII lea. La a

doua editie a cartii, Walpole a folosit subtitlul "O povestire gotica",

intentionand sa spuna "medievala". Exemplul sau a fost urmat de alti

autori, iar incepand de atunci, aproape orice roman ce continea elemente

supranaturale sau medievale a fost denumit ca fiind roman gotic.

Romanul gotic cultivă o atmosferă apăsătoare şi morbidă, definită

de prezenţa ruinelor, a castelelor bântuite de stafii şi a peisajelor

înspăimântătoare şi stranii. Nu lipsesc elementele de magie şi de

supranatural, acest tip de literatura fiind introdus de Walpole. Acest roman

este unul ce duce imaginatia la extreme si pregateste scena lumii pentru

romantism.

Ca un mic rezumat al acestei carti, voi incepe prin a spune ca acţiunea

centrală se concentrează asupra prinţului de Otranto (tiranul Manfred) şi a

familiei sale, pornind de la un incident misterios de la începutul povestirii:

moartea lui Conrad, fiul şi moştenitorul lui Manfred, zdrobit de un gigantic

coif cu pene. Acest fenomen supranatural declanşează o serie de

evenimente care duc la reinstalarea moştenitorului de drept la Otranto.

Mare parte din întâmplări au loc în castelul familiei, plin de bolţi şi de

pasaje secrete, care devine scena, dar şi locul în care prind viaţă morţii şi

fantomele misterioase. Predominant fantezie medievală cavalerească,

romanul e traversat de emoţii violente şi îşi plasează personajele în situaţii

psihologice extreme. Cruzime, tiranie, erotism, uzurpare - toate au devenit,

alături de ambianţă, locuri comune în naraţiunile gotice.

Walpole a susţinut că povestea i-a apărut prima oară în vis şi că în

perioada scrierii a fost „sufocat de viziuni şi pasiuni”. Preocupat de modul

în care va fi primită lucrarea sa, nu numai că a publicat-o sub pseudonim,

dar a şi pretins că ar fi traducerea unui manuscris italian din secolul XVI.

In proza gotica, anumite trasaturi de baza furnizeaza intruchiparile si

evocarile principale ale nelinistilor culturale. Naratiuni incurcate si

fragmentate ce relateaza incidente misterioase, imagini oribile si amenintari

3

cu moartea predomina in secolul al XVIII lea. Fantome, monstri, demoni,

cadavre, schelete, calugari si calugarite populeaza peisajele gotice ca

imagini sugestive ale unor amenintari reale sau inchipuite. Peisajele gotice

sunt pustii, izolate si pline de pericole.

Ca si in "Castelul din Otranto", asa cum reiese din titlu, scena

principala a subiectului este castelul, acest element predominand proza

gotica timpurie. Ruinat si plin de coridoare intunecate, castelul s-a alaturat

altor edificii medievale care, in stare de ruina, amintesc de un trecut feudal

asociat superstitiilor si spaimei. In ceea ce priveste goticul, imaginatia

depaseste ratiunea. Pasiunea, simtul si emotia depasesc conventiile

sociale si legile morale. Aceste romane gotice par sa sustina o imagine

nostalgica pentru o era pierduta care, desi necivilizata, era, din perspectiva

secolului al XVIII lea, oranduita.

4