UNIVERSITATEA TEHNICA “GHEORGHE ASCHI” IASI FACULTATEA DE TEXTILE PIELARIE SI MANAGEMENT INDUSTRIAL

PROIECT

“IMPOZITUL PE PROFIT”

STUDENTI:

MARCU SIMONA MADALINA

CHIRICA CRISTINA

TANASA ANDREI LAURENTIU

2011-2012

Cuprins

Capitolul I – Notiuni teoretice I.1 IntroducereI.2 Continutul si rolul impozitelorI.3 Elementele impozitului I.4 Impozitul pe profitul persoanelor fiziceI.5 Impozitul pe venitul individualI.6 Impozitul pe societati (corporatii)I.7 Impozitul pe cifra de afaceriCapitolul II - Studiu de caz – Impozitul pe profit in Romania si alte state ale UEII.1 Comparatia sistemului fiscal romanesc cu sistemele fiscale din UEII.2 Romania paradisul birocratiei fiscale – “Explore the Carpathian garden”Bibliografie

Capitolul I

I.1 Introducere

Impozitul – este o prelevare obligatorie si gratuita efectuata de catre stat asupra resurselor sau bunurilor individuale sau ale colectivitatii si platita in bani. El constituie o sursa a finantarii cheltuielilor de interes general al statului si al administratiei locale, fiind un instrument al politicii economice, prin care se redistribuie o parte a veniturilor, putand fi stimulate investitiile si inviorarea conjuncturii economice. Impozitul reprezinta izvorul principal al formarii veniturilor bugetului de stat si al finantarii cheltuielilor publice. El este o functie crescatoare a venitului: la o rata de impunere fiscala data , el sporeste cand venitul creste.

Din punct de vedere economic , impozitul imbraca diferite forme: direct, indirect; pe consum si pe venit; pe capital, pe dobanda etc. Nu este posibil si nici echitabil sa se practice un impozit unic. Aceasta deoarece elementele impozabile – venitul, averea, produsele ce fac obiectul schimbului, serviciile etc. – pot fi mai bine diferentiate si impuse prin aplicarea mai multor forme de impozite.

Impozitul pe profit este un impozit personal iar în cadrul reformei fiscale din România , impozitul pe profit ocupă un rol imortant atât în prisma contribuţiei sale la formarea veniturilor bugetare cât şi prin influenţarea activităţilor generatoare de profit.

Impozitul pe profit se calculează de către contribuabil prin aplicarea cotelor de impozit stabilite legal , asupra profitului impozabil determinat pe baza cotelor înscrise lunar în contabilitate.

I.2 Continutul si rolul impozitelor

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit.

Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege.

Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social, cel mai important fiind rolul impozitelor care se manifesta pe plan fi-nancar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resur-selor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Pe plan so-cial, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca prin intermediul lor, stat-ul procedeaza la redistrubuirea unei parti importante din produsul intern brut intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice.

I.3 Elementele impozitului

Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare, economice si sociale urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale, cat si de contribuabili.

Printre elementele impozitului se numara: subiectul (platitorul), suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta, termenele de plata, etc.

Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia.

Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul. Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. La impozitele directe, obiect al

impunerii poate fi venitul sau averea.Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul.Unitatea de impunere se foloseste pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil.

Drept unitate de impunere putem intalni: unitatea monetara, metrul patrat de suprafata utila, hectarul de teren, bucata, kilogramul, litrul, etc

Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere.

Asieta (modul de asezare al impozitului) reprezinta totalitatea masurilor care se iau de organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii materiei imozabile si determinarea impozitului datorat statului.

Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului.

I.4 Impozitele pe profitul persoanelor fizice

La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domi-ciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente, care re-alizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege. De la plata impozitului pe venit se acorda unele scutiri, astfel in mod frecvent sunt scutiti de plata impozitului pe venit suveranii si familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respectiva (cu conditia reciprocitatii), uneori militarii, institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozabil.

In practica fiscala se intalnesc doua sisteme de asezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice.

Sistemul impunerii separate poate fi intalnit fie sub forma unui impozit unic pe venit, care permite o impunere diferentiata pentru fiecare ca-tegorie de venit in functie de natura acestuia, fie prin instituirea mai multor impozite, care vizeaza fiecare in parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa.

Sistemul impunerii globale este cel mai frecvent intalnit si presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica, indiferent de sursa de provenienta, si supunerea venitului cumulat unui singur impozit.

Din compararea celor doua sisteme de impunere, rezulta ca impunerea separata permite tratarea diferentiata a veniturilor, in ceea ce priveste modul de asezare si nivelul cotelor de impozit, deoarece acestea din urma difera in functie de sursa de provenienta a veniturilor.

Persoanele care realizeaza venituri dn mai multe surse sunt avantajate, deoarece nu mai sunt afectate de consecintele progresivitatii impunerii, care se fac simtite prin cumularea veniturilor practicata in sistemul impunerii globale.

Pentru calcularea impozitului pe veniturile persoanelor fizice pot fi utilizate cote proportionale sau progresive. In unele tari, venitul impozabil este supus mai intai impunerii la

cote proportionale si apoi impunerii in cote progresive. Cea mai frecvent utilizata este impunerea in cote progresive pe transe de venit.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste, de regula, anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de subiectul impozitului. Dupa stabilirea impozitului datorat statului, acesta se inregistreaza in debitul contribuabilului in registrul de rol. Incasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobanzi, rente, etc. se realizeaza, de cele mai multe ori, prin stopaj la sursa, iar impozitul asupra celorlalte venituri se incaseaza direct de la contribuabili.

I.5 Impozitul pe venitul individual

Una dintre principalele parghii ce contribuie la realizarea functiunilor sistemului fiscal in economia de piata este impozitul pe venitul personal. Acest tip de impozit functioneaza in diferite variante in tarile cu economie de piata, fiind o rezultanta a cel putin patru variabile si anume: - evolutia si diferentierea veniturilor persoanelor fizice; - raportul dintre venituri si puterea de cumparare ; - politica sociala; - politica economica a statului respective.

Impozitul pe venit a fost introdus pentru prima data in Marea Britanie la sfarsitul secolului al XVIII-lea; dupa o scurta perioada de existenta,acest impozit a fost abolit pentru a fi reintrodus in anul 1842. In ajunul,sau in timpul primului razboi mondial, acest tip de impozit a fost introdus si in Statele Unite, Japonia, Germania, Olanda, Franta, Belgia.

Intr-o prima faza, impozitul pe venit era stabilit in cote extreme dev reduse si sev percepea la un numar restrans de persone. Cu vremea insa, cotele impozitelor au suferit majorari repetate, iar numarul celor impusi a crescut in mod sistematic. De exemplu, in Statele Unite, persoanele impuse la plata impozitului pe venit reprezentau in 1925 numai 2,2% din totalul populatiei, iar impozitul reprezenta, in medie, 176 dolari pe persoana. In 1975 ponderea celor impusi in totalul populatiei ajunsese la 28,9%, iar impozitul mediu la 1519 dolari.

Impozitul pe venitul individual este datorat de persoanele fiozice care au domiciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente, care realizeaza venituri din surse situate pe teritoriul acestui stat, cu unele exceptii prevazute de lege. De la plata impozitului pe venit sunt exceptati, de regula, diplomatii acreditati in statul considerat, cu conditia reciprocitatii; persoanele care realizeaza venituri ce nu depasesc un anumit plafon – minimul neimpozabil;uneori,militarii, suveranii si familiile regale.

Impozitul pe venitul individual se aplica asupra venitului total al individului, indifferent daca acesta este economist . Unii au sustinut faptul ca,impozitul pe venit este nedrept pentru aceia care economisesc din cauza faptului ca, impozitul se aplica atat asupra venitului care da nastere la economisire, cat si asupra venitului produs de catre economisire. Dar, aproape toti economistii nu sunt de accord cu faptul ca pe motive de echitate aceasta dubla impunere nu are prea multe calitati. In orice perioada de timp, o persoana are optiunea de a lua o noua decizie de a cheltui o parte din venitul pe care il are dupa plata impozitului. Daca decizia este de a economisi, atunci nu este necesar un nou impozit.

I.6 Impozitul pe societati (corporatii)

Existenta impozitului pe societati (corporatii) sev explica prin urmatoarele:societatile datoreaza statului drepturile si puterile lor(durata de viata , obligatii de plata limitate ale actionarilor, lichidrea proprietatii prin negocierea actiunilor de bursa).

Impozitul pe societati este un instrument complicat deoarece trebuie aplicat la o varietate larga de organizatii care realizeaza afaceri in forma asociativa sau intr-o forma asemanatoare acesteia, impozitul respectiv prezentand particularitati semnificative de la o tara la alta.

Codul General al Impozitului din Franta stabileste ca impozitul societatii se aseaza pe beneficiile societatilor de capital si al persoanelor publice care le sunt assimilate din punct de vedere fiscal, in timp ce in Marea Britanie se supun impozitului pe societati veniturile si castigurile impozabile obtinute din orice sursa, de catre o societete rezidenta, precum si profiturile obtinute dintr-o activitate comerciala realizata in Marea Britanie de catre o societate rezidenta, prin intermediul unei filiale sau a unei agentii. Potrivit Codului francez al impozitelor, sunt pasibile de impozite pe societati, oricare ar fi obiectul lor de activitate, urmatoarele categorii:

- societat anonime;- societatti in comandida pe actiuni;- societati cu raspundere limitata(SRL);- societati cooperative si uniunile lor.Stabilirea impozitului pe societatiSocietatile sunt obligate sa intocmeasca in fiecare an declaratiile necesare pentru asezarea

impozitului pe venit, acestea fiind adresate serviciului de impozitare a locului de impozitare.Declaratia rezultatelor insotite de documentele anexe trebuie intocmita, in principiu, in trei

luni de la incheierea fievarui exercitiu, sau daca in cursul anului nu se incheie nici un exercitiu.Inafara declaratiei anuale a rezultatelor, societatea supusa impozitului pe societati mai are

urmatoarele obligatii:- declararea existentei sau modificarii contractului social si a conditiilor de exercitare a

profesiei;- obligatii de ordin contabil:- sa tina o contabilitate completa si regulate;- sa intocmeasca, in anexa la contabilitatea lor o lista a avantajelor in natura;

Plata impozitului pe societatiSpre deosebire de impozitul pe venit, impozitul pe societati trebuie calculat de catre

societati si varsat spontan de catre acestea perceptorului, fara ca acesta sa emita in prealabil o instiintare catre societate.

In Franta, explicarea acestui principiu presupune:- varsarea initiala a avansurilor trimestriale;- la sfarsitul exercitiului, lichidarea impozitului real datorate si varsarea soldului

corespunzator.Daca lichidarea impozitului determina aparitia unui excedent de varsaminte, acesta este

rambursat societatii in termen de 30 de zile de la depunerea avizului-borderou.In sistemul fiscal britanic, termenul de plata a impozitului pe societati este de 9 luni de la

incheierea perioadei de calcul al impozitului.

In SUA societatile isi platesc impozitul in patru rate anuale in care urmeaza anul fiscal.

I.7 Impozitul pe cifra de afaceri

Cifra de afaceri insumeaza incasarile totale ale unui agent economic indifferent de activitatea care le-a generat, servind la cuantificarea volumului si evolutiei activitatii acestuia.

Acest tip de impozit se manifesta ca un impozit unic sau monofazic, incasandu-se o singura data, indifferent de numarul verigilor prin care trece o marfa. Cand se incaseaza in momentul vanzarii de catre producator se numeste taxa de productie, iar daca se incaseaza in sfera comertului cu ridicata sau amanuntul, se numeste impozit pe circulatie, prima varianta fiind mai usor de administrat intrucat sunt mai putini platitori.

In prima varianta are un grad de cumul , asupra materiilor,materialelor si aproduselor care sunt deje impozitate.

In celalalte variante,scapa de sub influenta anumite faze ale productiei,circulatiei si a desfacerii.Aceasta vizeaza cifra de afaceri bruta sin u neta,ca in cazul taxei pe valoare adaugata intre aceste doua instrumente fiscale(TVA si impozitul pe cifra de afaceri) va fi o optiune politica a unui govern dintr-o tara sau alta dintr-o anumita perioada de timp.

Alegerea intre doua insrtumente fiscale(TVA si impozitul pe cifra de afaceri) va fi o optiune politica a unui govern dintr-o tara sau alta dintr-o anumita perioada de timp.

Capitolul II

II.1 Comparatia sistemului fiscal romanesc cu sistemele fiscale din UE

Specificul României fata de tarile UE consta în structura veniturilor încasate la bugetul de stat. În România, veniturile fiscale si bugetare sunt dependente de veniturile din taxele si impozitele indirecte (TVA, accize, taxe vamale etc.), în timp ce, în Uniunea Europeana, contributiile celor trei mari categorii de impozite si taxe (impozit directe, indirecte si contributiile sociale) la formarea veniturilor sunt relativ apropiate.

Romania, tara in „curs de dezvoltare” comparativ cu alte state ale UE are una dintr cotele relativ reduse de impozit pe profit dupa Cipru si Bulgaria unde vedem un procent de 10% , Irlanda cu 12.5% si Letonia si Lituania cu 15%. Cu o rata de impozitare de 16%, Romania are in schimb una din cele mai ridicate cote de TVA dupa Ungaria unde vedem un 27% si Danemarca cu Suedia la un procent de 25%, in schimb vedem in aceste tari o rata de impozitare mai mare Ungaria avand cote intre 18% si 36%, Danemarca 38% si 59%, fiind tara cu cea mai mare rata de impozitare din UE, urmata de Suedia cu 30%-55%.

În ceea ce priveste impozitul pe profitul companiilor, România are printre cele mai scazute cote dintre tarile din UE27. Pentru persoanele fizice, rata de impozitare a dividendelor este de 16%, astfel ca profiturile unei societati comerciale sunt impozitate cu 29,44%, în cazul actionarilor persoane fizice si cu 24,4%, în cazul persoanelor juridice. Bulgaria impune o cota de impozitare pe profitul companiilor de 10%, Ungaria 16% iar Estonia 22% (trebuie mentionat ca Bulgaria si Estonia nu impoziteaza veniturile din dividende).

Modificari asupra impozitelor si a TVA in Romania din 2009TVA:

- majorarea incepand cu iulie 2010 a cotei standard de TVA de la 19% la 24%- aplicarea incepand cu 31 mai 2011 a taxarii inverse pentru comertul cu cereal- limitarea incepand cu mai 2009 a dreptului de deducere a TVA la achizitia de masini si

combustibil – eliminata partial (50%) in 2012Impozit pe profit:

- mentinerea cotei unice de impozit pe profit (16%)- reintroducerea din 2011 a impozitului pe venitul microintreprinderilor- introducerea in mai 2009 a impozitului minim, eliminat ulterior in 2010- limitarea incepand cu mai 2009 a dreptului de deducere a cheltuielilor cu combustibil –

eliminata partial (50%) in 2012Impozit pe venit si contributii sociale:

- mentinerea cotei unice de impozit pe venit (16%)- introducerea reglementarilor privind asigurarile sociale in Codul Fiscal in 2011 si noile

modificari din 2012- introducerea incepand cu 2012 a taxarii nerezidentilor pe venitul global incepand cu 1

ianuare a anului- urmator celui in care se indeplinesc conditiile de rezidenta

Administrare fiscala:- unificarea declaratiilor, i.e. declaratia unica privind contributiile sociale (112)- anularea penalitatilor si majorarilor de intarziere aferente obligatiilor fiscale restante in

2011 in anumite conditiiCa si tendinte privind masuri in administratia fiscal la nivelul tarilor din UE vedem o

inplicarea a autoritatilor intr-o colectare mai eficienta a taxelor, intensificarea inspectiilor fiscal, audituri incrucisate intre statele member, masuri cu privire la combaterea evaziunii fiscale, semnarea de acorduri de schimb de informatii, adoptarea la nivelul UE a Directivei privind cooperarea administrative in domeniul fiscal.

Modernizarea si cresterea capacitatii sistemului informatic al administratiei fiscale va conduce la imbunatatirea conformarii voluntare si reducerea substantiala a evaziunii fiscale si implicit la creşterea colectării veniturilor bugetare.

II.2 Romania paradisul birocratiei fiscale – “Explore the Carpathian garden”

In Romania multe sisteme deficitare cum ar fi contributiile sociale ridicate datorita neplafonarii contributiei la fondul de sanatate, care se comporta ca un impozit suplimentar peste cota unica de 16%. Vedem si administrarea fiscala care prin birocratie, multitudinea de declaratii, relatia cu functionarii publici, lipsa accesului de informatii on-line si a altor sisteme dezastros construite si cu o functionare precara per ansamblu duce la abuzuri fiscale de catre autoritati si populatie.

În România, există în prezent 558 de impozite și taxe instituite prin 185 de acte normative. Din aceasta multitudine de taxe si impozite combinate cu un sistemul fiscal deficitar nu poate rezulta decat o instabilitate si o coruptie de amploare rar intalnita in statele membre ale UE. Toate acestea fiind ajutate si de o instabilitate legislativa, cu taxe si impozite schimbate peste noapte creeaza probleme oamenilor de afaceri romani si nu numai, planurile de afaceri si investiile pe termen lung sunt afectate in mod constant de modificari care duc la retragerea multor investitori straini de pe piata romaneasca, care duce la o incoerenta in strategiile de afaceri si la instabilitatea bugetului. Pentru o investitie serioasa, trebuie si un plan de afaceri pe masura care este gandit pe o perioada cat mai lunga, deoarece o investite de amploare nu poate si amortizata in minim 5 ani si asta fiind un “5” foarte optimist, dar din cauza schimbarii constante impuse de Ministerul Finantelor Publice si statul roman aceste lucruri sunt greu de realizat deoarece o afacere poate deveni deficitara doar prin aceste schimbari ale taxelor si impozitelor, contributiilor, tarife, comisioane. Si cand avem o competitive acerba de atragere a investitorilor stranini pe fostul bloc comunist, estul Europei a devenit un “camp de lupta” Romania pierde din ce in ce mai multe lupte in favoarea Cehiei, Ungariei si chiar a Bulgariei, pe firme care debea si-au deschis orizontul inpre aceasta parte a Europei dar si catre firme care aveau sedii in Romania care s-au relocate in alte tari doar din cauza acestor instabilitati.

Micsorarea darilor catre stat sau alte organe ale statului nu este neaparat o solutie, trebuie micsorata numarul acestora nu valoarea acestora. Putem invata de la alti la polul opus noua se afla Danemarca care stă cel mai bine la capitolul încasări de taxe şi impozite, urmat de Suedia şi Belgia. Cu un procent de 49,1 % (2009) din Produsul Intern Brut, statul danez se află pe primul loc la procentul de colectări de impozite la bugetul de stat. Cand vedem in Romania un nivel de incasari de 28.6% din PIB ne intrebam unde gresim si poate sa corectam, dar statul roman intr-un mod mai deosebit Fiscul fuge dupa firme fantoma si incercarea sa “acopere gauri” din legislatia romana dar nu spre mare noastra mirare “sapa” altele. Un cel mai bun exemplu ar fi Ordinul MFP nr. 1984/2011, care ar trebui sa puna un stop mare la evaziunea fiscala, lucru care nu se intampla "Daca cineva va dori sa faca evaziune, ii va fi foarte usor sa ocoleasca prevederile ordinului, schimband conditiile in care societatea a primit inregistrarea (mutare sediului, schimbarea asociatilor, schimbarea administratorilor, schimbarea obiectului de activitate) ", Gabriel Biris, avocat de business.

Un motto al MFP in 2011 a fost “simplificarea alaturi de predictibilitate si de stabilitate sunt principalele obiective ale politicii fiscale din acest moment”, adevarat poate doar in acte si declaratii de presa dar complet uitat in actiunile lor. “Inasprirea conditiilor privind inregistrarea unei firme ca platitoare de TVA va complica procedurile si va conduce la intarzieri de pana la o luna in derularea afacerilor” (Nexia International), cam dispare simplitatea.

“Evaziunea fiscală, concurenţa neloială, gradul prea redus de specializare, birocraţia fiscală, protecţia intelectuală, sunt doar câteva dintre problemele cu care se confruntă IMM-urile din România. Acestea au nevoie de un mediu de afaceri dinamic şi competitiv, nu de umilinţă. Cei care gonesc după profit, adică patronii, gonesc şi după prosperitatea noastră. Cu cât avem

taxe şi impozite mai mici şi mai simple cu atât mai bine.”, citat Andreea Paul-Vass. Acest citat este din data de 15 martie 2012 nu este nici o luna de atunci acelasi vorbe ca si cele de la MFP in 2011, simplicitate fiind cuvantul cheie in dezvoltarea Romaniei pe un cadru competitiv.

Dar o rezolvare de durata nu va veni in viitorul apropiat Guvernul anuntand ca impozitele și taxele locale ar putea crește cu 16,05%, începând cu 1 ianuarie 2013. Nu neaparat diferenta baneasca o sa afecteze mult, dar ca si character psihologic are un impact major in randul oamenilor de afaceri aratand incompetenta statului roman.

Bibliografie

1. www.mfinante.ro 2. Morariu A., si colectiv Contabilitate si fiscalitate in dezvoltarea firmei, Editura ExPonto,

Constanta, 2005;3. Ioan Condor- “Impozitele, taxele si contributiile datorate de persoanele juridice”- Editura

Tribuna Economica-Bucuresti,19984. Angela Rosca – “Unde se afla Romania in contextual fiscal actual al Europei?”5. Mircea Cristian - http://www.romanialiberala.ro/RL/necesitatea-unui-sistem-stabil-de-

taxe-si-impozite/6. http://www.danemarca.dk/index.php?c=4435