proiect diamante

14
Universitatea Transilvania din Brasov Facultatea de Stiinţe Economice si Administrarea Afacerilor Specializarea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor DIAMANTUL

description

proiect despre diamante la merceologie nealimentara facultatea transilvania brasov

Transcript of proiect diamante

Page 1: proiect diamante

Universitatea Transilvania din Brasov

Facultatea de Stiinţe Economice si Administrarea Afacerilor

Specializarea Economia Comerțului, Turismului și Serviciilor

DIAMANTUL

Student: Buhoci Cătălina

Bărbat Cristina

BRAȘOV 2013

Page 2: proiect diamante

2

Page 3: proiect diamante

CUPRINS

1. Capitolul 1 …………………………………………………………………….. 4

1.1 Scurt istoric ………………………………………………………….. 4

1.2 Clasificare …………………………………………………………… 4

1.3 Metode de obținere …………………………………………………... 5

2. Capitolul 2 ……………………………………………………………………... 6

2.1 Caracteristici de calitate ……………………………………………… 6

2.2 Defecte ………………………………………………………………... 6

2.3 Proprietăți …………………………………………………………….. 7

3. Capitolul 3 ……………………………………………………………………… 7

3.1 Piața diamantelor ……………………………………………………… 7

3.2 Structura pieței ………………………………………………………… 7

3.3 Piața diamantelor din România ……………………………………….. 8

4. Capitolul 4 ……………………………………………………………………… 8

4.1 Concluzii ………………………………………………………………. 8

4.2 Propruneri ……………………………………………………………… 9

3

Page 4: proiect diamante

Capitolul 1

1.1 Scurt Istoric

Isoria diamantului variază foarte mult în funcție de sursa de documentare, din moment ce istoria diamantului este bogată în mituri și folclor precum și întâmplări reale și imaginare. Istoria diamantului este una bogată în povești mitice, cum ar fi una dintre ele unde șerpii păzeau un teren plin de diamante. Istoria a fascinat oamenii cu dragoste și frumusețe ce înconjurau cele mai prețioane pietre, diamantele.

Cu aproximativ 3000 de ani în urmă, în India a fost înregistrată prima istorie despre diamant, care era folosit ca un talisman pentru a se îngriji de spiritele rele și pentru a oferi protecție în timpul luptelor și erau prețuite datorită capacității lor de a reflecta lumina.

Mai târziu, în Evul Mediu, istoria ne spune despre diamant, că a fost folosit în scopuri medicinale. A fost scrisă o anecdotă pentru vindecare rănilor și a bolilor, în care bolnavii erau instruiți să țină un diamant în mână și sa facă semnul crucii.

Istoria diamantelor începe să se răspândească în estul Australiei pe la mijlocul secolului XIX. La sfârșitul anilor 1970, Australia a fost recunoscută ca producător de diamante. În aceiași perioadă mina Arygle a fost descoperită de geologi și de atunci a devenit cel mai mare producător de diamante din toată lumea și produce peste o treime din volumul de diamante extras în fiecare an.1

1.2 Clasificare

Diamantul este un mineral nativ și în același timp o piatră prețioasă. Din punct de vedere chimic este una din formele de existență ale carbonului pur. Diamantul cristalizează în sistemul cubic și poate atinge duritatea maxima (10) pe scara Mohs, duritatea poate varia însă în funcție de gradul de puritate a cristalului. Din cauza durității ridicate, cristalele de diamant pot fi șlefuite numai cu pulbere de diamant.

Diamantele sunt clasificate în două tipuri și mai multe subtipuri, în funcție de natura impurităților prezente și modul în care aceste impurități afectează absorbția luminii:

Tipul I – diamantele au atomii de azot ca impurități principale, de obicei având o concentrație de 0,1%. În cazul în care atomii de azot sunt în perechi aceștia nu afectează culoare diamantului, fiind de subtipul IAA. În cazul în care atomii de azot sunt în agregate mari, aceștia le conferă un galben cu tentă maro, fiind de subtipul IAB.

Tipul II – diamantele cu particule de azot ce nu pot fi măsurabile. Aceste diamante, au de asemnea diferite caracteristici de fluorescent, dar nu sunt perceptibile de ochiul uman. Diamantele de tip II pot fi colorate roz, roșu, maro.

1 https://bijuterii-info.ro

4

Page 5: proiect diamante

1.3 Metode de obținere

Diamantele iau naștere la adâncimi mari (150 km), unde sunt temperaturi (1200-1400° C) și presiuni ridicate. Rocile mamă a diamantului sunt Peridotit și Eklogit sau în vulcani, sunt roci bogate în gaze Kimberlite și Lamproite; acestea transportă la erupția vulcanului și diamant topit sau fragmente din mantaua scoarței pământului.

Diamantele veritabile au un proces de formare foarte îndelungat, sunt formate în scoarța terestră la temperaturi foarte ridicate; din această cauza următoarea metodă prezentată este cea de obținere a diamantelor în laborator.

Diamantele obținute în laborator îi uimesc până și pe sceptici. De mult timp se obțin diamante brute, pentru uz industrial, nefinisate și care nu strălucesc, dar arată ca pietrele prețioase.

Se începe de la un laser, controlat de un robot. Acesta taie felii subțiri dintr-un diamant veritabil. Acestea au 5 mm lățime și 0,25 mm grosime, cât un fir de păr. Laserul înegrește diamantul. Acesta este așezat pe un bloc și apoi lustruit. Pe marginea diamantului se pune rășina epoxidică, ca acesta să nu alunece. Pe rășină se aplică cu pensula un produs de activare. În urma reacției chimice, rășina se întărește în câteva secunde și fixează felia de diamant pe bloc.

Blocul e fixat pe o tijă feliată, atașată la un braț metalic. Se coboară blocul pe un disc cu fragmente de diamante industriale și se aplică o greutate peste el pentru a-l presa. Discul se învârte și lustruiește diamnatul. După lustruire, acesta a căpătat culoarea cristalului și este pregătit sa crească.

Un tehnician așează mai multe felii pe un piedestal metalic special, folosind o unealtă cu absorbție și le așează uniform ca să aibă loc să se dilate. Aceste felii de diamant vor deveni mari. Tehnicianul coboară o cameră metalică pe piedestal. Pompele introduc hidrogen și metan, iar mașina le încălzește la mii de grade,în condiții adecvate de presiune. Gazele formează plasma, care înconjoară diamantele și le face să crească.

După două săptămâni, feliile de diamant devin pietre de 10 ori mai mari, dar aceste diamante brute trebuie prelucrate pentru a străluci.

Se aplică rășina epoxidică pe o tijă de oțel cu vârf și se așează diamantul obținut în laborator pe acest vârf. Se introduce într-o cabină cu laser, unde tija e apucată de un braț robotic. Se rotește, iar laserul prelucrează diamantul pe toate părțile. Un tehnician verifică diamantul obținut în laborator cu lupa de bijuterii și îl așează pe un alt disc de lustruit similar cu cel cu care au fost lustruite feliile de diamant veritabil.

Acest disc prelucrează suprafețele și dă pietrei forma clasică a diamantului. În urma operației, piatra capată fațete strălucitoare. Întregul proces durează 2 săptămâni și are un avantaj : diamantele de cultură sunt cu 15% mai ieftine decât cele veritabile.2

Capitolul 22 https://wikipedia.org

5

Page 6: proiect diamante

2.1 Caracteristici de calitate

Caracteristicile de calitate ale diamantului sunt date de cei 4C și anume :

Carate Claritate Culoare Tăietură (cut)

Carate – măsura pentru greutate folosită pentru pietrele prețioase, are simbolul CT (1 CT = 0,20 grame).

Claritate – clariatea sau puritatea unui diamant este determinată de numărul, mărimea, tipul și localizarea caracteristicelor interne și externe, transparența și structura. Acestea se numesc incluziuni.

Culoare – culoarea este cel de-al doilea criteriu important, după greutate, în stabilirea prețului. Aprecierea diamantului după culoare constă în măsurarea gradului în care un diamant se aproprie de a fi incolor. Un diamant este cu atât mai valoros cu cât este mai curat și reflectă mai bine lumina.

Tăietură – tăietura este cea mai importantă, dar și cea mai provocatoare calitate. Totuși nu trebuie confundată tăietura diamantului cu forma acestuia. Când un expert spune tăietura diamantului, se referă la proprietațile lui reflective și la caliltatea șlefuirii, nu la forma lui. Unghiurile și finisajul diamantului sunt cele care oferă acestuia acea strălucire specifică, ce pare că vine chiar din cetrul lui.3

2.2 Defectele care ar putea fi întâlnite la diamant

Incluziunile și petele reprezintă principalele defecte care pot afecta claritatea unui diamant. Incluziunile se referă la defectele de interior ( bule de aer sau alte gaze, fisuri);

 Impuritățile chimice și defectele structurale din rețeaua cristalină pot afecta culoarea diamantului;

Zgârieturi ; Crăpături ;

2.3 Proprietăți

Proprietăți chimice - fiecare atom de carbon dezvoltă 4 valențe identice, dirijate uniform în spațiu după schema tetraedrică. Unghiul dinte 2 valențe este de 109° 28’. Prin cele 4 valențe ale sale, fiecare atom de carbon este legat covalent de alți 4 atomi C, formând astfel o rețea tridimensională infinită. Întreg cristalul constituie de fapt o singură moleculă.

Proprietăți termice (fizice) – temperatura înaltă de topire a diamantelor este de 3550 grade Celsius.

3 Ziarul Evenimentul

6

Page 7: proiect diamante

Proprietăți optice (fizice) – transparența totală față de lumina vizibilă și ultravioletă dovedește că electronii legăturilor C-C din diamant nu pot fi excitați de frecvențele radiațiilor electromagnetice. Luciul, de asemena este o proprietate optică, diamantul având un luciu diamantin.

Proprietăți estetice - tăietura indică modul cum este tăiat diamantul și îi conferă acestuia strălucire.

Proprietăți mecanice – duritatea diamantului este de 10, în alte cuvinte, diamantul este o rocă indestructibilă.

Capitolul 3

3.1 Piața diamantelor

Piaţa diamantelor ocupă dimensiuni considerabile pe plan mondial. Ea s-a extins atât în ţările avansate din punct de vedere economic, cât şi în cele cu un nivel scăzut de dezvoltare, chiar dacă diamantele reprezintă bunuri de lux şi, la pima vedere, ar părea că trebuie să se asocieze neapărat cu niveluri înalte de venit ale celor care le cumpără. Conform estimărilor specialiștilor, în prezent această piaţă se află pe traiectorie sigură de creştere şi prezintă o bună oportunitate pentru investiţii.4

Cu toate că cele mai mari rezerve naturale se consideră cele din Republica Africa de Sud, conform celor mai recente date (2005), în ceea ce priveste volumul producției, liderul de piață a fost Rusia cu 22%, urmată de Australia cu 19%, de Republica Democratică Congo tot cu 19%, de Botswana cu 18% și de Africa de Sud cu 9%. 

Alrosa deține monopolul în domeniul mineritului de diamante, deținând 25% din piața globală și 97% din cea locală. În prima jumatate a anului 2012, profitul său a scăzut cu 38%, pană la 539,7 milioane de dolari. Venitul net a crescut cu 16%, până la 2,55 miliarde de dolari, în aceeași perioadă.

După o clasificare făcută după valoarea producţiei, cel mai mare producator de diamante, pe plan mondial, a fost Botswana, cu o cotă de piață de 25%, urmat de Rusia cu 22%, Canada cu 12%, Africa de Sud cu 11% și de Angola cu 9%. La nivel de companii producătoare, liderul pieţii încă mai este fostul cartel sud-african De Beers, care a deţinut de mult timp acestă poziţie dar începe să-şi piardă poziţia din cauza creşterii uimitoare a rivalului sau, israelianul Lev Leviev.5

3.2 Structura pieței

De cele mai dese ori diamantele prelucrate sunt procurate când îmbracă forma bjuteriilor. Din acest motiv între aceste două pieţi există o legătură foarte puternică, sau chiar putem spune că există o suprapunere a lor şi o condiţionare reciprocă. Acest fapt este menţionat şi de presedintele Patronatului Bijutierilor din România (PBR), Heinz Karl, potrivit căruia, atunci cand se vorbeste de comert al briliantelor, se vorbeste de briliante în bijuterii.4 http://biblioteca.regielive.ro5 http://www.ziare.com/articole/piata+diamante

7

Page 8: proiect diamante

Abia în această etapă a circulaţiei diamantelor, ele vor ajunge la consumatorul final – cumpărătorii de bijuterii cu diamante. Anumite date statistice ne pot ajuta să determinăm o imagine aproximativă a clientului de pe piaţa dată.

De exemplu, în România, ca sortimente, pe primul loc sunt comercializate, în proporție de 60 la sută, inelele de damă, urmate de pandantive, lănțișoare și cercei, cu 20 la sută, brățări, 10 la sută, în timp ce bijuteriile pentru bărbați ocupă ultimul loc, cu o pondere pe piață situată sub 10 la sută.

Dacă s-ar pune pe balanţă cantitatea de bijuterii cu diamante procurate în zona urbană şi rurală, cea urbană ar prevala cu certitudine, cauza fiind atât nivelul veniturilor, dar şi parţial cauza de predispunere ridicată faţă de tendinţele modei a populaţiei din oraşe, comparativ din mediu rural.

3.3 Piața diamantelor din România

Anual, în Romania sunt cumpărate circa 600 de kilograme de bijuterii cu diamante, volum extrem de mic comparativ cu alte țări din Europa. 

"Putem spune ca țara noastră ocupă locurile din urmă în ceea ce privește vânzarea de bijuterii cu diamante. După parerea mea, acest lucru se intamplă din cauza culturii de purtare a bijuteriilor, care în cazul românilor este deficitară, așa cum este și situația financiară a românului", a declarat Heinz Karl, președintele Patronatului Bijutierilor din România. În România, se vând lunar 50 de kg de diamante, considerate briliante, dupa șlefuire. 

"Din volumul pieței, care este foarte greu de estimat din cauza existenței pieței subterane, vânzările bijuteriilor în România se ridică la peste o tonă, lunar. Păstrându-se proporțiile, vânzările briliantelor reprezintă cinci la suta din acest total", a declarat, pentru Rompres, Heinz Karl.

În România se pot gasi la vanzare podoabe cu diamante, prețurile variind de la 1.000 de euro un inel cu un diamant încrustat, până la 20.000 de euro, un colier cu 40 de diamante de 0,60 carate. În opinia bijutierilor, ritmul de creștere anual al vânzărilor se situează între 10 si 20 la sută. 

Capitolul 4

4.1 Concluzii

Ca o concluzie a celor prezentate mai sus, putem spune ca diamantul este o piatră prețioasă, care indeplinește 3 condiții: frumusețe, raritate și durabilitate.

Diamnatele sunt clasificate în două tipuri și mai multe subtipuri, în funcție de natura impurităților prezente și modul în care acestea afectează absorbția luminii:

a) Tipul I cu subtipurile IAA și IAB;b) Tipul II

8

Page 9: proiect diamante

Aceste pietre prețioase iau naștere la adâncimi mari(150 km), unde temperaturile sunt foarte ridicate, între 1200-1400 grade Celsius. Diamantul se poate exploata din rocile însoțitoare de minerit.

Caracteristicile de calitate ale diamantului sunt reprezentate de cei 4C:a) Claritateb) Culoarec) Carated) Tăietura(cut)

Defectele întâlnite la diamant pot fi:a) Incluziuni și peteb) Impurități chimicec) Zgârieturi,crăpături

Anual, în Romania sunt cumpărate circa 600 de kilograme de bijuterii cu diamante, volum extrem de mic comparativ cu alte țări din Europa. 

4.2 Propuneri

În urma studiului de caz prezentat, vă propunem ca atunci când doriți să achiziționați un diamant să țineți cont de claritate, culoare, tăietură și carate. Acest diamant trebuie neapărat să fie însoțit de certificatul de calitate.

Pentru a vedea daca acesta prezintă sau nu defecte este important să folosiți o lupă.

Bibliografie

9

Page 10: proiect diamante

1. https://bijuterii-info.ro 2. https://wikipedia.org 3. Ziarul Evenimentul4. http://biblioteca.regielive.ro 5. http://www.ziare.com/articole/piata+diamante

Pe baza literelor pe care le aveți la dispoziție, trebuie sa completați casuțele astfel încat sa formați 6 cuvinte. Aceste cuvinte au fost întâlnite în cadrul studiului de caz prezentat, iar o parte dintre ele se referă la caracteristicile de calitate ale diamantului.

10

Page 11: proiect diamante

A E I O U C D L M N P R S T

1.

2.

3.

4.

5.

3.

11