Proiectul studiului de caz privind RSC ce utilizează ... · (de exemplu, sequoia, zahăr, diamante...

17
1 Dfait-capitolul IV-Kinross Paracatu-2010.doc Proiectul studiului de caz privind RSC ce utilizează perspectivele multiple şi colaborarea Studiul de caz privind Brazilia: Rio Paracatu Mineração/Kinross Paracatu Raport de situaţie Gustavo de Oliveira Departamentul de Geografie Universitatea din Guelph Supervizat de Ben Bradshaw, Profesor asociat Departamentul de Geografie Universitatea din Guelph Aprilie 12, 2010

Transcript of Proiectul studiului de caz privind RSC ce utilizează ... · (de exemplu, sequoia, zahăr, diamante...

1

Dfait-capitolul IV-Kinross Paracatu-2010.doc

Proiectul studiului de caz privind RSC ce utilizează perspectivele multiple şi colaborarea

Studiul de caz privind Brazilia: Rio Paracatu Mineração/Kinross Paracatu

Raport de situaţie

Gustavo de Oliveira

Departamentul de Geografie

Universitatea din Guelph

Supervizat de Ben Bradshaw, Profesor asociat

Departamentul de Geografie

Universitatea din Guelph

Aprilie 12, 2010

2

1 Concepţia studiului de caz Kinross Paracatu, planul de cercetare şi situaţia actuală

În 25 mai 2009, în timpul unei reuniuni a membrilorechiper proiectului studiului de caz privind

RSC ce utilizează perspectivele multiple şi colaborarea, Dr. Ben Bradshaw de la Universitatea din Guelph

a propus să contribuie cu o evaluare a unui studiu de caz a exploatării miniere realizate de Kiross Gold la

Paracatu, Brazilia şi să înlocuiască astfel un studiu de caz planificat în Indonezia care, pentru motive

independente de voinţa cercetătorilor părea din ce in ce mai mult să nu se realizeze în intervalul de timp

prevăzut. Cercetările de terne la Paracatu pentru un exerciţiu de cercetare conex (pentru a răspunde

nevoilor unei teze pregătite de masterandul Gustavo de Oliveira) erau prevăzute pentru mai-august

2009 şi deci oferta era fezabilă şi binevenită, în mod particular având în vedere că finanţarea necesară,

în forma sa originală, era deja asigurată printr-o iniţiativă diferită1.

Ca şi în celelalte studii de caz, evaluarea exploatării Kinross Paracatu îşi propune să exploreze

răspunsurile la şase întrebări cheie de cercetare :

- cum răspund companiile miniere canadiene provocărilor de mediu, sociale şi economice (MSE) cu care se confruntă în cadrul exploatărilor lor din afara țării? - care sunt provocările de natură juridică întâlnite de companiile miniere canadiene ce operează în străinătate și cum fac față aceste companii constrângerilor legale? - ce norme voluntare, instrumente sau inițiative privind RSC sunt utilizate de către companii și cu ce efect? - ce lecții pot fi învățate din răspunsurile companiilor miniere la provocările de mediu, sociale şi economice întâlnite? - cum cresc sau cum diminuează companiile miniere valorile economice, de mediu şi sociale în comunitățile în care își desfășoară activitatea? - cum funcționează metodologia perspectivelor multiple și a colaborării? Şi, ca şi în cazul celorlalte studii de caz, cercetarea este ghidată de o echipă fondată pe principiile perspectivelor multiple şi a colaborării care, în acest caz, se compune din următorii:

Gustavo de Oliveira, cercetător brazilian de teren şi masterand, Departamentul de Geografie,

Universitatea din Guelph, Canada;

Dr. Ben Bradshaw, Supervizor-şef al cercetării şi Profesor asociat, Departamentul de

Geografie, Universitatea din Guelph, Canada;

Dr. Kernaghan Webb, Supervizor-şef al întregii cercetări şi Profesor asociat, Departamentul de

drept şi afaceri, Universitatea Ryerson, Canada;

Dr. Fred Bird, Profesor, Ştiinţe politice, Universitatea Waterloo, Canada;

Dr. Hevina Dashwood, Profesor asociat, Ştiinţe politice, Universitatea Brock, Canada;

Jim Cooney, Directeur, Jim Cooney and Associates, Vancouver, Canada;

1 Suportul financiar a fost obţinut prin intermediul unei propuneri făcute Reţelei Kinross Canada-Brazilia pentru cercetare şi educaţie avansată managementul resureselor naturale (vezi:

www.uoguelph.ca/news/2008/01/post_90.html)

3

Dr. Lise-Aurore Lapalme, Consilier superior pe politici de RSC, Resurse Naturale Canada, Ottawa,

Canada;

Ms Joy Kennedy, Coordinator, Programul de justiţie ecologică al United Church of Canada,

Toronto, Canada;

Dr. Marcello Veiga, Profesor asociat, Şcoala de inginerie minieră, Universitatea British Columbia,

Canada;

Mr. Rinaldo Mancin, Director de mediu, IBRAM (Asociaţia minieră braziliană), Brazilia;

Mr. Mauricio Boratto Viana, Directeur, Associação Mineira de Defesa do Ambiente (Asociaţia de

protecţie a mediului a minei Gerais), Brazilia; şi

Mr. Edson Farias Mello, Ministerul federal al minelor şi energiei, Brazilia.

Această echip a ghidat nu doar planul de studiu, ci a fost în egală măsură activă în ce priveşte

examinarea primelor rezultate pentru a se asigura că raportul este echilibrat, precis şi nuanţat.

Culegerea informaţiilor pentru studiul de caz a fost realizată plecând de la o varietate de metode. În

Canada, a fost realizată examinarea documentelor şi interviuri cu cadre superioare în birorurile Kinross

Gold din Toronto în scopul de a identifica politicle globale ale companiei în privinţa RSC şi anumite

practici de RSC care sunt specifice pentru Kinross Paracatu. Pentru a nu dubla eforturile, interviurile din

Toronto ale acestei etape au fost realizate de un coleg din proiect, Kernaghan Webb, în sprijinul

studiului de caz Kinross Marcunga. După cum s-a indicat în raportul acestui studiu de caz, Kinross Gold a

consimţit să participe în ambele studii. Este important de menţionat că acest consimţământ a fost eferit

fără condiţii în afara celor impuse tuturor participanţilor la studiu – de a avea ocazia să examineze şi să

corecteze declaraţiile oferite în cursul cercetării. În Brazilia, o primă campanie de teren a fost realizată în

şi în jurul Paracatu de Gustavo de Oliveira între 5 iulie 2009 şi 7 septembrie 2009. Interviuri structurate

au fost luate celor 21 informatori cheie reprezentând comunitatea (n=9), societatea civilă (n=5),

guvernul (n=4) şi compania Kinross Paracatu (n=3). Perspectivele comunităţii au fost în egală măsură

capturate prin intermediul unei atelier de grup de discuţie cu reprezentanţii a şase « asociaţii de

cartier » din Paracatu din jurul minei. În plus, în scopul de a surprrinde istoria opiniei colexctivităţii sau

cel puţin evenimetele miniere importante pentru comunitate, toate articolele dintr-un ziar local (la acest

moment publicat de două ori pe săptămână) legate de mină pe o perioadă de 20 de ani au fost

consultate. În final, trăind la Paracatu pentru o perioadă de două luni şi având contacte deschise şi

regulate cu oamenii din oraş, cercetătorul a profitat considerabil ca observator participant.

În conformitate cu metodologia proiectului studiului de caz RSC ce utilizează perspectivele multiple

şi colaborarea, o primă versiune completă a raportului studiului de caz a fost finalizată în engleză şi

portugheză şi distrubuită examinatorilor începând cu 26 februarie 2010. Până în prezent, versiuni

revizuite au fost obţinute de la o jumătate din numărul acestor persoane. Observaţiile primite indică o

nevoie de a mai lucra la proiect în scopul, între altele :

• de a augmenta acoperirea contextului juridic şi a istoriei exploatării miniere la Paracatu;

• de a documenta mai mult iniţiativele de angajament comunitar ale Kinross Paracatu, şi

4

• de a obţine alte opinii şi perspective la nivelul comunităţilor în scopul de a permite o mai largă

perspectivă triunghiulară a rezultatelor.

Aceste sugestii au fost primite cu interes şi sunt acum abordate prin intermediul unei cercetări

de documente şi a unei a doua sesiuni de teren prevăzute pentru iunie/iulie 2010. Această muncă de

tern va fi realizată de un doctorand în inginerie minieră la UBC, Andre Xavier.

Restul acestui raport de situaţie reproduce secţiunile care nu sunt problematice în ce priveşte

echilibrul, precizia şi nuanţa şi acre constituie versiunea preliminară a raportului studiului de caz Kinross

Paracatu care încă are nevoie să fie pus la punct şi extins în conformitatea cu sugestiile comentatorilor.

Acele secţiuni care nu corespund la acest moment condiţiilor necesrae nu sunt incluse aici. În

conformitatea cu metodologia proiectului studiului de caz al perspectivelor multiple şi al colaborării (şi al

obligaţiilor etice faţă de participanţii la studiu), raportul final va fi publicat după finaliozarea muncii de

teren suplimentare şi a revizuirii versiunii preliminare adusă la zi. Aceasta este prevăzută pentru august

2010.

2 Contextul istoric: investiţiile directe străine în sectorul minier din Brazilia

Extragerea de resurse este, de mult timp, un element cheie al istoriei Braziliei. În fapt, venire

portughezilor în Brazilia în 1500 a fost motivată în special de căutarea de aur şi de alte bogăţii naturale

(de exemplu, sequoia, zahăr, diamante etc.) destinate să fie utilizate în Europa. Deşi în aceste momente

de început nu s-a găsit prea mult aur, descoperiri importante au fost făcute două secole mai târziu, în

particular în statul Minas Gerais (Minele generale) de astăzi unde şi Kinross Paracatu este situată.

Importanţa exploatării miniere a aurului pentrru creşterea ţării este evidenţiată de Machado şi Figueiroa

(2001) care consideră că e mijlocul care permite cel de-al patrulea val economic major în Brazilia2.

Capitalurile străine au avut o prezenţă de durată în sectorul minier al Braziliei, companiile olandeze şi

britanice jucând un rol cheie la finele anilor 1700. În particular, succesul minei sub finanţare şi

proprietate britanică, St. John Del Rey Mining Company, a atras atenţia străină asupra posibilităţilor

privind mineralele din Brazilia (Machado et Figueirao 2001).

Mai recent, investiţiile străine directe (ISD) au crescut sensibil în Brazilia, după punerea în operă

a politicilor economice neoliberale. În fapt, de la finele anilor 1990, Brazilia este a doua beneficiară de

ISD-uri în rândul ţărilor în curs de dezvoltare (Borini, 2004)3. După Shapiro şi alţii (2007), nivelele ridicate

ale ISD-urilor în sectorul exploatărilor de resurse pot fi explicate prin dorinţa unei ţări gazdă de a depăşi

limitele naţionale de capital, de competenţe şi tehnologie. Deşi o realitate din totdeauna a Braziliei,

situaţia în acest moment este într-o oarecare măsură schimbată. În fapt, Brazilia este casa unui gigant

mondial, Vale, care a achiziţionat societatera canadiană INCO în 2006 şi a evoluat până la a deveni a

doua companie minieră în lume. Astfel, în timp ce întreprinderile miniere joacă un rol important în

2 Celelalte trei au fost cocentrate în jurul lemnului roşu (sau « pau-brasil » - originea numelui « Brésil », a trestiei de

zahăr şi a bovinelor. 3 Pentru toată America latină ISD-urile au crescut de la $18 miliarde în 1990 la $108 miliarde în 1999 (Casanova

2004).

5

sectorul minier brazilian, Brazilia joacă un rol important la scală internaţională prin activităţile companiei

Vale.

ISD-urile în ţări în curs de dezvoltare oferă atât avantaje cât şi dezavantaje. În plan pozitiv, ţările

gazdă beneficiază de locuri de muncă, redevenţe asupra resurselor şi alte impozite asupra activităţii

companiilor, de transfer de informaţie, de tehnologie şi tehnici de gestiune. În plan negativ, companiile

transnaţionale pot influenţa excesiv condiţiile pieţei interioare şi suscita preocupări cu privire la

suveranitatea naţională, condiţiile de muncă, deposesiunea de terenuri, calitatea mediului şi epuizarea

resurselor (Borini, 2004; Bebbington, 2009). Brazilia nu este la adăpost de aceste probleme generice, de

fapt, a fost demonstrat că întreprinderile transnaţionale se clasează în josul clasamentului tuturor

instituţiilor din Brazilia în ceea ce priveşte încrederea populaţiei (Borini, 2004). Acest fapt pune o

presiune considerabilă asupra companiilor miniere străine precum Kinross Gold, la fel ca şi asupra

sistemelor publice vizând a le reglementa activitatea.

3. Contextul legislativ: sistemul de reglementare cu privire la exploatarea minieră în Brazilia

Structura politică e guvernare în Brazilia la nivel federal şi provincial (inclusiv la Districtul federal)

este divizată în trei entităţi cu puteri egale: legislativul, executivul şi puterea judecătorească. La nivel

municipal, doar legislativul şi executivul sunt reprezentate (Brayilia, 2007). Conform Constituţiei federale

braziliene din 1988 (art. 23, punctul XI), Uniunea (nivelul federal), Statele, Districtul federal şi

municipalităţile au o responsabilitate egală pentru a înregistra, urmări şi aplica permisele de

prospecţiune şi de exploatare a resurselor minerale şi de apă în teritorii (DNPM 2009a). Articolul 225,

titlurile IV şi V cere ca evaluarea de impact asupra mediului (EIM) să fie efectuată şi dată publicităţii cu

privire la orice activitate sau proiect minier care ar putea avea impact negativ asupra mediului (Brazilia,

2007). Aproape toate EIM-urile din sectorul minier sunt examinate la nivel de State. Statul Minas Gerais

unde se află Paracatu are propria constituţie şi propriile reglementări cu privire la activităţile care

afecteayă mediul. O asemenea legislaţie este descrisă în articolele 214, 215 şi 216 din Constituţia

statului Minas Gerais (GGLA, 2009). Cu toate acestea, recent, statul Minas Gerais a regionalizat procesul

de licenţiere, creând 8 birouri regionale şi un birou central, delegând controlul, supravegherea şi

aprobările către birourile regionale. Aceste organisme locale sunt numite SUPRAM (supraveghere

regională asupra mediului).

Studii recente de EIM în Mina Gerais, efectuate de Viana (2007), au arătat că procesul de

autorizare, cel puţin până la momentul autorizării, este exemplar în materie de transparenţă, calitate şi

participare a publicului, la nivel de detaliu. În fapt, Viana (2007), priveşte statul Mina Gerais ca pe un

lider în reglementarea aplicării eficace a licenţelor în Brazilia, în ciuda dependenţei sale economice de

exploatarea mineralieră. Viana (2007) se dovedeşte mai puţin favorabil în ceea ce priveşte

supravegherea reglementară în faza post-permis.

În ceea ce priveşte redevenţele provenind din resurse, procedurile în Brazilia sunt net diferite de

cele din Canada. Extracţia aurului de exemplu este supusă impozitului CFPRM (compensaţii financiare

pentru prospectarea resurselor minerale), care este fixat la 1% din venitul total (fie 1% din valoarea

totală a aurului vândut pe piaţă). Fondurile acumulate sunt repartizate după cum urmează: 12% pentru

6

Uniune, repartizate între DNPM - Departamentul naţional al producţiei de minerale şi IBMRR – Institutul

brazilian de mediu şi resurse care se reinnoiect; 23% pentru Ministerul ştiinţei şi tehnologiei; 65% pentru

municipalitatea de origine. Cu alte cuvinte majoritatea veniturilor provenind din sectorul extracţiei

miniere este capturată de municipalitate. Acest lucru creeayă, cel puţin în principiu, posibilităţi

importante pentru municipalităţi de a beneficia direct de pe urma exploatării miniere. Un studiu recent

al lui Enriquez (2007), pentru evaluarea adevărului acestui principiu, oferă răspunsuri împărţite. Deşi

taxele sunt un instrument economic important, municipalităţile, cu o guvernare şi o gestiune slabe, sunt

susceptibile de o proastă repartizare a fondurilor şi/sau de o susţinere insuficientă pentru diversificarea

economică dincolo de operaţiunile miniere.

4. Kinross Gold şi abordarea cu privire la RSC

Deşi compania Kinross Gold are cartierul său general la Toronto, exploatările sale miniere cheie

sunt situare în totalitate în afara Canadei, cuprinzând 5.500 angajaţi în lumea întreagă şi generând

venituri anuale în jurul a $ 1,617 milioane (Kinross Gold 2008). Societatea a fost creată în 1993 prin

fuziunea CMP Resources şi 1021105 Ontario Limited. În continuare au avut loc mai multe achiziţii şi

fuziuni (de exemplu, Amax Gold, 1998; La Teka Ressources, 1999; LT Acquisition, 2000; TVX Gold şi Echo

Bay Resources, 2003; Crown Resources, 2006, Bema Gold, 2007). Astăzi, exploatările miniere principale

ale Kinross Gold sunt situate în Statele Unite, Federaţia Rusă, Brazilia şi Cile. Aceste ultime două ţări

reprezintă în jur de 42% din producţia globală a companiei şi cuprind trei exploatări principale: Paracatu

în Brazilia; Maricunga în Cile şi La Coipa în Cile. Societatea are de asemenea alte exploatări în Cile (Lobo-

Marte şi Cerro Casale) şi în Ecuador (Fruta del Norte).

Cu exploatări în mai multe ţări larg răspândite în lumea întreagă, societatea a dezvoltat o

structură de vocaţie regională, cu vice-preşedinţi regionali şi cadre superioare la faţa locului în fiecare

ţară, în Brazilia, în Cile, în Ecuador, în Statele Unite şi în Federaţia Rusă. În toamna anului 2009,

compania a adoptat un nou model de gestiune maticeală prin care funcţiile de la nivel regional

(incluzând mediul, relaţiile comunitare, relaţiile guvernamentale, licenţele şi alte funcţii) sunt codirijate

de către directori executivi de la nivelul companiei. Nivelul superior al companiei este însărcinat să

stabilească oerientarea generală a societăţii, în timp ce regiunile şi siturile miniere sunt însărcinate cu

executarea în ce priveşte operaţiunile locale specifice (de exemplu, securitatea, obiectivele de

producţie, prezenţa părţilor implicate etc.).

Elementele cheie ale concepţiei Kinross Gold privind RSC sunt expuse în trei documente. În primul

dintre ele, Trăind valorile noastre: calea Kinross Gold, care a fost adoptat în 2007, identifică patru valori

care reprezintă obiectivul principal al companiei (Kinross Gold 2009a): prioritatea oamenilor; o cetăţenie

corporatistă excepţională; o cultură a înaltei performanţe; şi o disciplină financiară riguroasă. Aceste

valori se manifestă în Cele zece principii directoare pentru responsabilitatea companiei publicate tot în

2007. În introducerea la acest document, sunt descrise angajamentul companiei şi motivele pentru RSC

(Kinross Gold 2009b):

Noi credem că avem deopotrivă un imperativ moral şi comercial de a fi un bun vecin peste tot

unde activăm ... şi noi înţelegem că menţinerea permisului nostru social de exploatare reprezintă

7

menţinerea relaţiilor solide şi mutual benefice cu comunităţile şi părţile implicate peste tot unde

trăim şi muncim.

Recunoscând că responsabilitatea socială este „mai mult un voiaj decât o destinaţie”, principiile

sunt descrise ca şi „solide, linii directoare non-negociabile” care vor servi ca bază pentru politicile

detaliate privind un evantai larg de probleme (Kinross Gold 2009b). Cele zece principii angajează

compania în asigurarea securităţii, conformităţii cu legea, a unui dialog permanent cu părţile implicate,

protecţia mediului, respectul drepturilor omului, furnizarea unei munci satisfăcătoare, maximizarea

posibilităţilor comunităţilor locale, furnizarea de avantaje durabile comunităţilor şi dialogul cu

reprezentanţii mondiali în materie de RSC.

Un al treilea document cheie ce descrie abordarea Kinross Gold privind RSC este Codul Kinross Gold

de conduită şi deontologie care a fost aprobat în februarie 2004 şi modificat cu aprobarea Consiliului de

administraţie în aprilie 2007. Codul se aplică administratorilor Kinross Gold, cadrelor de conducere şi

angajaţilor. Acesta priveşte politicile din mediul de muncă (de exemplu, pentru asigurarea unui mediu

fără discriminare sau hărţuire la locul de muncă), problemele de sănătate şi securitate a muncii, relaţiile

cu terţii, conformitatea cu legea, confidenţialitatea informaţiilor legate de Kinross Gold şi utilizarea

activelor Kinross Gold. Codul interzice de asemenea corupţia, inclusiv participare la luare de mită,

comisii oculte, aranjamente de partajare a beneficiilor, gratificaţii ilegale, stimulări nelegale sau orice

plăţi către orice funcţionar public. Toţi angajaţii sunt ţinuţi să citească, să înţeleagă şi să respecte codul

în fiecare an, respectarea codului fiind supravegheată de Comitetul de guvernanţă a companiei. În plus,

în 2008, Kinross Gold a lansat Politica de denunţare la scala companiei cât şi o linie de internet şi de

asistenţă telefonică fără costuri, în mai multe limbi, prin intermediul serviciilor unui prestatar terţ pentru

a primi plângeri şi rapoarte. Un mecanism de denunţare similar a fost dezvoltat pentru nesalariaţi.

În 2008, societatea a publicat primul său Raport de responsabilitate a companiei care descrie

angajamentele companiei în materie de RSC şi activităţile sale la nivel mondial subliniind iniţiativele

specifice pentru diversele exploatări (Kinross Gold 2008). În pregătirea acestui raport, societatea a

constituit un Consiliu consultativ privind responsabilitatea companiei (CCRC) şi a numit coordonatori de

situri privind responsabilitatea companiei „în locuir cheie pentru companie”. Raportul a fost pregătit

utilizând ca structură liniile directoare ale Iniţiativei Gobale de Raportare şi datele raportului au fost

examinate în mod independent. Acest efort de a adopta standardele în evoluţie continuă ale industriei

în materie de RSC se traduce în mod egal într-un anumit număr de alte iniţiative. De exemplu, în Canada,

Kinross Gold este membra sociaţiei miniere a Canadei (AMC) şi semnatara principiilor directoare „Către

o exploatare minieră durabilă”. Societatea este de asemenea semnatara Codului internaţional al

gestiunii cianurii pentru fabricarea, transportul şi utilizarea cianurii în producerea de aur membra

Afacerilor pentru responsabilitatea socială din Statele Unite, Afacerilor canadiene pentru

responsabilitatea socială şi una dintre societăţile respondente la Proiectul de dezvăluire a carbonului.

Un nou model operaţional pentru companie a fost lansat în toamna 2009, model care recunoaşte

importanţa strategică a responsabilităţii companiilor în realizarea obiectivelor societăţii. Acesta a stabilit

un nou grup de Relaţii exterioare/Responsabilitatea companiilor (RE/RC) ca unul dintre cele patru grupe

strategice de exploatare ale Kinross Gold. Grupul RE/RC se găseşte sub direcţia unui vice-preşedinte

8

executiv care răspunde în faţa preşedintelui şi a managerului general. Grupul RE/RC cuprinde Mediul

care făcea parte anterior din organizarea exploatărilor miniere, cât şi Proiectele de licenţe care

recunoaşte astfel legătura între responsabilitatea companiilor şi capacitatea de a promova noi proiecte

de succes.

Un nou post de vice-preşedinte, în grupul RE/RC a fost totodată stabilit ca parte a acestei noi

structuri recunoscând importanţa de a avea un responsabil superior dedicat funcţiei responsabilităţii

companiilor la nivel de companie. Reflectând aceste schimbări organizaţionale, sunt acum în studiu

modificări privind gerarea companiei şi structura comitetelor Consiliului, inclusiv un Comitet privind

responsabilitatea socială a companiei ce înglobează şi înlocuieşte Comitetul Consiliului EH & S actual şi o

nou Cartă care va îngloba un mandat lărgit privind responsabilitatea socială a companiei pentru acest

comitet; o decizie prind acest lucru este aşteptată la începutul anului 2010. O altă dezvoltare importantă

a fost crearea unui grup de lucru privind responsabilitatea socială a companiei.

Aceste eforturi în materie de RSC au fost din ce în ce mai bine primite de organismele terţe care

evaluează performanţele în materie de RSC şi care, la rândul lor, generează o primire pozitivă a societăţii

de către guverne. În iulie 2005, Kinross Gold a fost selecţionată ca şi participantă la indicele social Jantzi,

un indice canadian principal al companiilor „social responsabile”. În primăvara 2007, într-o evaluare a

societăţilor miniere canadiene, o iniţiativă de cercetare comună Globe & Mail / Jantzi, Kinross Gold a

obţinut o notaţie "C-", cu observaţia că societatea „are un dosar de conformitate relativ bun privind

mediul, sănătatea, problemele de securitate a muncii în timp ce sistemele de gestiune conexe sunt

medii. Compania relevă puţine informaţii în aceste domenii” (2007). Totuşi, în noiembrie 2007, o

anchetă Jantzi pentru revista de informare canadiană Maclean a acordat Kinross Gold nota "A-" (o notă

rezervată pentru cei mai buni printre societăţile miniere canadiene) susţinută de adoptarea unui

ansamblu detaliat de linii directoare şi principii în materie de RSC şi prin participarea sa la elaborarea

unui cod internaţional de utilizare a cianurii de către societăţile miniere de aur (Maclean 2007). În 2009,

Kinross Gold a fost una dintre singurele două socităţi miniere incluse în „50 cele mai responsabile social

companii" realizat de Jantzi-Maclean.

Interviurile şi cercetările efectuate pentru acest studiu de caz sugerează înţelegerea, din partea

Kinross Gold, a faptului că activităţile de RSC se găsesc în cadrul unei „curbe de învăţare”, în maturare,

trecând de la principii, angajamente şi de la prima generaţie de raporturi conduse de directorii executivi

ai Kinross Gold la alte iniţiative pe plan operaţional şi la elaborarea de indicatori de performanţă mai

robuşti şi mai compleţi. Acestea fiind spuse, este în aceeaşi măsură evident că un mare număr de

exploatări Kinross Gold, inclusiv Kinross Paracatu, a întreprins, de ceva timp deja, activităţi importante în

materie de RSC. Multe dintre acestea sunt identificate în secţiunea următoare.

5. Kinross Paracatu: zona de studiu şi exploatarea minieră

Oraşul Paractu şi municipalitatea mai largă, cu acelaşi nume, din care face parte, sunt situate în

nord-vestul statului brazilian Minas Gerais, într-o regiune dominată de cerrado, savana tropicală (vezi

9

figura 1). Numele Paractu semnifică, în tupi-guarani, una dintre numeroasele limbi indigene din Brazilia,

„râul bun”; se referă, bineânţeles, la râul Paracatu care este un curs de apă de importanţă locală şi care

era altădată bogat în minerale şi în plante şi peşti. Municipalitatea ocupă în prezent o suprafaţă de 8 232

km² şi, în 2007, populaţia oraşului era de 79 739.

Economia sa este tributară extzracţiei miniere, mai ales aurului şi zincului, cât şi agriculturii, în

particular produselor din lapte (IBGE 2009). În 2008, PIB-ul municipalităţii a fost de $ 405 milioane CAD

sau $ 4 800 CAD per locuitor.

Figura nr. 1: Localizarea Kinross Paracatu (Sursa: Kinross 2010)

Extracţia de au în statul Minas Gerais datează de la finele celui de-al şaisprezecele secol. Graţie amplasamentului său relativ îndepărtat în regiunea interioară a statului, exploatarea auriferă la Paracatu nu a început decât în 1722 ca rezultat al eforturilor pionierilor Felisberto Caldeira Brant şi José Rodrigues Frois (Paracatu 2009). Atrasă de abundenţa de au aluvionar şi de bogăţiile minerale ale regiunii, populaţia a crescut rapid în continuare; la începutul anilor 1800, oraşul Paracatu avea o populaţie de aproximativ 19 000 persoane , incluzând 4 420 sclavi şi o infrastructură relativ avansată (Gonzaga 1910). Ca şi alte oraşe care au prosperat rapid, această creştere a fost întreruptă de declinul aurului aluvionar facil accesibil. Către 1910, exploatarea minieră aluvială era încheiată; şi deşi aurul era încă abundent, erau necesare tehnologii moderne pentru a-l extrage în mod rentabil. Astfel de investiţii nu erau să vină fiind dată lipsa infrastructurilor moderne în regiune, mai ales a căilor ferate. În 1910, municipalitatea Paracatu avea în jur de 60 000 de locuitori, în timp ce oraşul propriu-zis era locuit de 6192 persoane (Gonzaga 1910). Totuşi, odată cu stabilirea noii capitale federale în împrejurimile Brasiliei în 1960, Paracatu a început să facă dovada unei renaşteri lente (IBGE 2009, Paracatu 2009). Această creştere s-a accelerat odată cu stabilirea minei de aur de cer deschis Morro do Ouro (Muntele de aur) în 1987. Proiectul iniţial, cunoscut sub numele Rio Paracatu Mineração (RPM), a aparţinut şi a fost dezvoltat

10

deopotrivă de Autram Mineração Participações (ulterior TVX Gold Inc.) şi de Rio Tinto, aceasta din urmă asumându-şi deplina responsabilitate a operaţiunilor. Kinross Gold a cumpărat proprietatea, în parte, în 2003, şi, în totalitate, la sfârşitul anului 2004.

Producţia minei de aur în 2008 era de 188 156 uncii la un cost mediu de $ 450 pe uncie. În 2009,

rezervele dovedite şi probabile se ridicau la 17,5 milioane uncii. În 2006, Kinross a început o expansiune a instalaţţilor uzinei care ar fi trebuit să tripleze debitul la 61 milioane de tone pe an şi să prelungească durata de exploatare minieră până în 2040. Kinross are în acest moment 1165 angajaţi. Dincolo de angajaţii direct, mina generează o bogăţie considerabilă pentru mediul de afaceri brazilian şi pentru diversele paliere ale guvernului prin intermediul plăţii impozitelor, investiţiilor sociale şi cumpărării de bunuri şi servicii. De exemplu, din ianuarie până în iulie 2009, operaţiunile miniere au generat în mod direct 91,3 milioane CAD pe piaţa internaţională, 249,6 milioanae CAD în Brazilia (cu excepţia contribuţiilor statului şi municipalităţilor), 5,5 milioane CAD în statul Minas Gerais (exceptând municipalitatea Paracatu) şi 44,5 milioane CAD în sânul Paracartul (2009). Aceste cifre ar trebui să crească când proiectul de expansiune în curs va fi terminat la finele 2010.

Exploatările Kinross paracatu sunt certificate de Organizaţia internaţională de standarde –

standardele ISO 14001, standardele 8000 ale Responsabilităţii sociale internaţionale, standardele OHSAS 18001 ale Serviciului consultativ pentru sănătate şi securitate şi respectă Codul internaţional pentru managementul cianurii (Kinross 2009b). Printre alte premii şi nominalizări, RPM / Kinross Paracatu a fost clasată ca una dintre cele mai bune companii în care se poate munci în Brazilia în 2004, 2006, 2007 şi 2008, de Institutul Great Place to Work (IGPW 2009) 6 Identificarea problematicii de RSC În prezent, în curs de a fi rescrisă 7 Perspective În prezent, în curs de a fi rescrisă 8 Rezumat

Relaţiile companie-comunitate la Kinross Paracatu sunt în general bune ca urmare a

angajamentului comunitar proactiv şi serios a exploatatorilor minieri de-a lungul exploatării minei şi a

contextului istoric şi instituţional favorabil. Deşi anumite probleme privind comunitatea, mediul şi bună-

starea muncitorilor există, aceste sunt modeste, mai ales raportat la aproblemele care există în alte

mine aparţinând străinilor în America latină.

11

Referinţe

TITLE (1991, February). O Movimento, 4.

TITLE (1991, April). O Movimento, 3.

TITLE (1993, 16-31 March). O Movimento, 4.

TITLE (1999, 18-26 February). O Movimento, 1,3.

TITLE (2000, 16-31 March). O Movimento, 1,3.

TITLE (2000, 6-30 November). O Movimento, 4.

TITLE (2001, June). O Movimento, 3.

TITLE (2002, May). O Movimento, 3.

TITLE (2002, 1-15 July). O Movimento, 7.

TITLE (2004, 1-20 May). O Movimento, 3.

TITLE (2007, August). O Movimento, 4.

TITLE (2008, 1-15 September). O Movimento, 8.

TITLE (2008, November). O Movimento, 6.

ALMG – Assembléia Lesiglativa do Estado de Minas Gerais (2008). Constituição do Estado de Minas

Gerais. Retrieved 23 October 2008 from www.almg.gov.br/downloads/ConstituicaoEstadual.pdf.

Altrichter, H., Posch, P. & Somekh, B. (1996) Teachers investigate their work: An introduction to the

methods of action research (London: Routledge).

Babbie, E. (2001). The Practice of Social Research (Belmont, CA: Wadsworth/Thompson).

12

Bebbington, A. (2009). Latin America: Contesting extraction, producing geographies. Singapore Journal

of Tropical Geography, 30, 7-12.

Becker, H.S. (1996). The Epistemology of Qualitative Research, in Jessor, R. & Schweder, R., Ethnography

and Human Development: Context and Meaning in Social Inquiry (Chicago: University of Chicago

Press).

Borini, F. (2004, 10-11 August). A responsabilidade social das corporações multinacionais estrangeiras no

Brasil. Presented at the VII SemeAd (Seminários em Administração), University of São Paulo,

USP, São Paulo, SP, Brazil. Retrieved 2 December 2009 from

http://www.ead.fea.usp.br/semead/7semead/paginas/artigos%20recebidos/Socioambiental/SA

26_responsab_social_corporacoes_multinaciona.PDF

Borregaard, N., and Dufey, A. (2002). Environmental effects of foreign investment versus domestic

investment in the mining sector in Latin America. Paris: OECD. Retrieved 31 October 2008 from

http://www.oecd.org/dataoecd/45/21/1819617.pdf.

Bowen, F., Newenham-Kahindi, A., and Herremans, I. (2008). Engaging the Community: An Executive

Briefing. London, Ontario: Research Network for Business Sustainability. Retrieved 1 November

2008 from http://www.sustainabilityresearch.org/Docs/Engaging_Executive.pdf.

Bradshaw, B. (2010). Community Engagement Best Practice: What’s being recommended and does it

work? Paper presentation to the Canadian Institute of Mining, Metallurgy and Petroleum

annual conference, May 9-12, Vancouver, BC.

Brasil, Governo do (2007). Portal do Governo Brasileiro - Estrutura da União (Government of Brazil's

Portal - Structure of the Union). Retrieved 23 October 2008 from

http://www.brasil.gov.br/pais/estrutura_uniao/apresentacao/.

British Safety Council (2009). Sword of Honour. Retrieved 5 December 2009 from

http://www.britsafe.org/events/sword-of-honour.aspx.

13

Caramello, W. (2009, February 9). Rio Paracatu Mineração S/A – Mina Morro do Ouro. Presented at

RPM-Kinross, Paracatu, Brazil.

Casanova, L. (2004). East Asian, European and North American multinational firm strategies in Latin

America. Business and Politics, 6(1): article 6.

Clark, T. (2003). Canadian mining companies in Latin America: Community rights and corporate

responsibility. CELARC Colloquia Paper. Toronto: York University. Retrieved 31 October 2008

from http://www.yorku.ca/cerlac/documents/Mining-report.pdf.

Cohen, L., & L. Manion (1986). Research methods in education (London: Croom Helm).

Denzin, N. (1978) Sociological Methods: A Sourcebook (New York: McGraw Hill, 2nd ed.)

DNPM - National Department of Mineral Production (2008a). Legislação: Informações da Legislação

(Legislation: Legislative Information). Retrieved 23 October 2008 from

http://www.dnpm.gov.br/conteudo.asp?IDSecao=67&IDPagina=84&IDLegislacao=380.

DNPM - National Department of Mineral Production (2008b). Sobre a CFEM (About the CFEM). Retrieved

23 October 2008 from http://www.dnpm.gov.br/conteudo.

asp?IDSecao=60.

Enríquez, M. (2007). Maldição ou Dádiva? Os dilemas do desenvolvimento sustentável a partir de uma

base mineira. Doctoral dissertation, University of Brasília, Brasília, DF. Retrieved 2 December

2009 from http://bdtd.bce.unb.br/tedesimplificado/tde_busca/arquivo.php?codArquivo=2836

Esteves, A. (2008). Mining and social development: Refocusing community investment and using multi-

criteria decision analysis. Resources Policy, 33: 39-47.

14

Evans, G., Goodman, J., and Lansbury, N. (2002). Globalisation: Threats and opportunities. In G. Evans, J.

Goodman and N. Lansbury (Eds.). Moving Mountains: Communities Confront Mining and

Globalisation (xi-xxiii). London: Zed Books.

Feagin, J., Orum, A., and Sjoberg, G. (1991). A case for the case study (Chapel Hill, NC: University of

North Carolina Press).

Forbes. (2008, February 4). Special Report: The global 2000. Retrieved 2 December 2009 from

http://www.forbes.com/lists/2008/18/biz_2000global08_The-Global-2000_Rank.html

Globe & Mail (2007) ‘CSR: Mining’ Report on Business Magazine, Feb. 22.

Gonzaga, O. (1910). Memória Histórica de Paracatu. Uberaba: XXX.

GPWI – Great Place to Work Institute. (2009). Retrieved 5 December 2009 from

http://www.greatplacetowork.com/

IBGE – Instituto Brasileiro de Geografia e Estatística (2009). Base de dados de estatísticas municipais.

Retrieved 19 March 2009 from http://www.ibge.gov.br/cidadesat.

ICMM (2005). Community development toolkit. Retrieved 2 February 2009 from

http://www.icmm.com/page/629/community-development-toolkit-.

Jenkins, H. (2004). Corporate social responsibility and the mining industry: Conflicts and constructs.

Corporate Social Responsibility and Environmental Management, 11: 23-34.

Jenkins, H., and Yakovleva, N. (2006). Corporate social responsibility in the mining industry: Exploring

trends in social and environmental disclosure. Journal of Cleaner Production, 14: 271-284.

15

Kapelus, P. (2002). Mining, corporate social responsibility and the “community”: The case of Rio Tinto,

Richards Bay Minerals and the Mbonambi. Journal of Business Ethics, 39: 275-296.

Kemp D. 2009. Mining and community development: problems and possibilities of local-level practice.

Community Development Journal. Advanced Access February 24, 2009

Kinross Gold (2008) Taking Responsibility: Kinross Gold 2007 Corporate Responsibility Report

[http://www.kinross.com/cr/pdf/07-cr-report.pdf ; accessed 2 July 2009].

Kinross Gold Corporation (2009a), “Kinross Values,” (www.kinross.com/corporate/values.html),

accessed August 10, 2009.

Kinross Gold Corporation (2009b), Ten Guiding Principles for Corporate Responsibility

(www.kinross.com/cr/index.html), accessed August 10, 2009.

Kinross Gold Corporation (2009c). Operações. Retreived 19 March 2009 from

http://www.rioparacatumineracao.com.br/operacoes.php?id_category=2

Kinross Gold Corporation (2009d). A Kinross no Brasil. Retreived 5 December 2009 from

http://www.rioparacatumineracao.com.br/quem_somos.php?id_category=16

MacDonald, A., and Gibson, G. (2006). The rise of sustainability: Changing public concerns and

governance approaches toward exploration. Society of Economic Geologists, 12: 1-22.

Machado, I., and Figueiroa, S. (2001). 500 years of mining in Brazil: A brief review. Resources Policy, 27,

9-24.

Macleans (2007). “Doing business the right way: Corporate Social Responsibility Report,” Nov. 30.

16

MiningWatch Canada (2003). Major gold project implodes in Peru: Community succeeds in opposing

controversial gold mine. Retrieved 2 February 2009 from

http://www.miningwatch.ca/index.php?/Peru/Major_Gold_Project_I.

Paracatu, Prefeitura Municipal (2009). História de Paracatu. Retrieved 19 March 2009 from

http://www.paracatu.mg.gov.br/index.php?m=layout_

paginas_4.php&paginas_id=1

Porter, M., and Kramer, M. (2006). Strategy and society: The link between competitive advantage and

corporate social responsibility. Harvard Business Review, December 2006, article ID R0612D.

Shapiro, D., Russell, B., and Pitt, L. (2007). Strategic heterogeneity in the global mining industry.

Transnational Corporations, 16(3), 1-34.

Stake, R. (1995) The art of case research (Thousand Oaks, CA: Sage Publications).

Taveira, A., and Coelho, M. (2009). Relatório de Monitoramentos Ambientais e Contribuições à

Economia, Período: Junho de 2009. Presented at the Sustainable Development Committee

Meeting (Reunião do Comitê de Desenvolvimento Sustentável), 13 July 2009. Paracatu, Brazil:

Kinross Paracatu.

Viana, M. (2007). Licenciamento ambiental de minerações em Minas Gerais: Novas abordagens de

gestão. Master’s dissertation, University of Brasília, Brasília, DF. Retrieved 2 December 2009

from http://bdtd.bce.unb.br/tedesimplificado/tde_busca/arquivo.php?codArquivo=2846

Waddock, S., Bodwell, C., and Graves, S. (2002). Responsibility: The new business imperative. Academy

of Management Executive, 16(2): 132-148.

White, Allen L. 2005. ‘Fade, Integrate or Transform? The Future of CSR’ Business for Social Responsibility

(www.bsr.org).

17

World Resources Institute (2007). Development without conflict: The business case for community

consent. Retrieved 2 February 2009 from http://www.wri.org/publication/development-

without-conflict.