Proiect de îmbunătăţire a calităţii

Perfecţionarea şi promovarea personalului didactic

Concurența și exigenţele epocii în care trăim pun tot mai multă presiune asupra

învăţământului, care are o responsabilitate din ce în ce mai mare faţă de educabili. Aceleași

exigențe au condus în ultimii ani la creşterea numărului de persoane incluse în învăţământ. În

consecință, școlile din toată lumea își propun să ofere educaţie de calitate unei populaţii

formate din indivizi diferiți din punct de vedere social, economic, cultural, etnic, moral şi

intelectual.

În Uniunea Europeană, în general, și în România, în particular, reforma prevăzută de

Procesul Bologna, Declaraţia de la Copenhaga, Cadrul Comun European de Asigurare a

Calităţii în educaţie și formare profesională (CQAF/EQARF), Reţeaua Europeană de

Asigurare a Calităţii în Educaţie și Formare Profesională vizează educația centrată pe individ,

pe formarea şi dezvoltarea unor competenţe pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi

(lifelong learning). Și cum unul dintre indicatorii calităţii educaţiei este reprezentat de

rezultatele educabililor, preocuparea pentru performanță devine esențială.

În România, preocuparea pentru managementul, asigurarea și controlul calităţii în

politicile educaţionale este de dată recentă și a apărut ca urmare a integrării în Uniunea

Europeană. Primii pași s-au făcut în învăţământul superior și în educaţia și formarea

profesională, unde s-au aplicat principiile și recomandările Procesului Bologna, respectiv, ale

Procesului Copenhaga.1

Calitatea învăţământului românesc a fost definită ca prioritate şi pentru învăţământul

preuniversitar prin Legea nr. 87/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea

calităţii, art. 11 şi 122. Subdomeniul ales pentru analiză este cel al resurselor umane din

Domeniul A: Capacitatea instituțională, iar unitatea de învățământ aleasă este Grupul

1 Șerban Iosifescu, 2007, Calitatea educației – concept, principii, metodologii, suport de curs, București.2 Art. 11. - (1) La nivelul fiecărei organizații furnizoare de educație din România se înființează Comisia pentru evaluarea și asigurarea calității. [...] Art. 12. - Atribuțiile comisiei pentru evaluarea și asigurarea calității sunt:a) coordonează aplicarea procedurilor și activităților de evaluare și asigurare a calității, aprobate de conducerea organizației furnizoare de educație, conform domeniilor și criteriilor prevăzute la art. 10;b) elaborează anual un raport de evaluare internă privind calitatea educației în organizația respectivă. Raportul este adus la cunoștință tuturor beneficiarilor prin afișare sau publicare;c) formulează propuneri de îmbunătățire a calității educației.

1

școlar „Radu Cernătescu” din Iaşi. Cadrele didactice cu o formare adecvată asigură

calitatea învăţământului preuniversitar. Iar în societatea actuală, şcoala ca instituţie a

cunoaşterii are un rol esențial.

Argumentul practic pentru care am ales acest domeniu și această organizație este

discrepanța dintre concluziile înregistrate în Raportul anual de evaluare internă a calităţii, an

şcolar 2010 – 2011 și rezultatele foarte slabe de la Bacalaureatul din anul următor 2012. În

documentul menționat se observă că Grupul școlar „Radu Cernătescu” din Iaşi a obținut

calificativele Foarte bine și Bine la toate domeniile de evaluare. Însă rezultatele din prima

sesiune a Bacalaureatului 2012 sunt în contradicție cu rezultatele obținute de unitate în

ansamblul ei. Din cei 143 de absolvenți de liceu înscriși la Bacalaureat, doar 14 au promovat.

129 dintre ei fie au fost respinși, fie nu s-au prezentat. Deși aceste rezultate nu sunt doar

apanajul cadrelor didactice, ci efectul unor premise conjugate (dezinteresul elevilor, lipsa grijii

părintești, sistemul de învățământ, lipsa resurselor etc.), profesorul are, în mintea noastră, cea

mai mare responsabilitate pentru educabil, căci el se află între elev și școala ca întreg.

Cadrele didactice sunt chintesența în dezvoltarea unei educaţii de calitate. Învăţarea

centrată pe elev, care presupune cunoaşterea îndeaproape a acestuia, a culturii, a capacităţilor

şi înclinaţiilor sale către anumite domenii reprezintă o metodă actuală care dă posibilitatea

profesorului să răspundă cerinţelor şi nevoilor sale de cultură, precum şi să-l evalueze corect.

În acest caz, corectitudinea evaluării depinde în mare măsură de imaginea pe care profesorul

şi-o creează despre elev. Profesorul trebuie să-şi formeze o nouă concepţie şi metodologie a

instruirii şi educării, să devină un model real de integrare socioprofesională şi educaţie

permanent pentru elevi, să se implice în deciziile educaţionale şi să asigure un învăţământ de

calitate.

Evaluarea la nivelul unităţii este primul pas pentru ca aceasta să îşi crească nivelul de

performanţă. De-a lungul timpului prin unitate au trecut foarte mulţi profesori, unii dintre ei

foarte bine pregătiţi în ceea ce privește nivelul performanțelor realizate de când sunt în sistem.

Evaluarea este în folosul unităţii şcolare și urmărește perfecționarea profesorilor care

în acest moment nu aduc un beneficiu şcolii. Unitatea şcoalară are nevoie de persoane

calificate, prin studii ulterioare, în mai multe domenii ale educaţiei; persoane perfecţionate

prin unul sau mai multe cursuri/stagii de profesionalizare ulterioară (continuă); personal

profesional calificat în disciplina efectiv predată și în domeniul educaţional.

2

Relaţiile dintre școală și autorităţile locale, dintre școală și alte organizaţii și persoane

din comunitate trebuie să fie strânse. Vorbim despre relaţii de cooperare, nonconflictuale şi

care să se organizeze în echipă deoarece pot ridica performanţele şcolii, căci acolo unde există

interes pentru performanţă se poate obține calitate în învăţare. Profesorii doresc să participe la

această schimbare. Mulți dintre ei sunt dezamagiți de faptul ca eforturile lor nu se conjugă cu

ale elevilor, acest lucru împiedicându-i să se dezvolte, generând o motivație scăzută pentru

obținerea unei noi performanțe. Profesorii doresc ca elevii din şcoală să participe la diferitele

concursuri școlare sau olimpiade. Dar atunci când promovabilitatea la bacalaureat este mai

mică de 10 procente, e dificil să vorbim despre performanțe precum premiile la olimpiade.

Segmentul populațional căruia i se adresează acest proiect este, în mod special, acela al

profesorilor care doresc și se implică în această unitate școlară pentru a demonstra că există

calitate.

Pentru a crește calitatea învăţământului trebuie să avem cadre didactice care participă

în mod regulat la formarea continuă. Datorită documentelor şcolare se constată că în unitate

există un număr de 38 de cadre didactice titulare. Pe lângă acestea sunt cadre didactice care

predau ca suplinitori sau detaşați. În ceea ce priveşte distribuţia pe grade didactice a

personalului majoritatea au gradul didactic I, dar există şi un cadru fără definitivat.

Nu e suficient ca profesorii să participe la cursuri de formare continuă ca să acumuleze

cele 100 de credite prevăzute pentru perioada de cinci ani. Achiziţiile dobândite la cursurile de

formare continuă sunt importante pentru evoluţia personală a profesorului. Creșterea calității

sale ca dascăl trebuie să fie o motivație în sine.

Pentru argumentarea teoretică a procesului de evaluare și de îmbunătățire a calității

la nivelul organizației de proveniență am ales Modelul european de excelenţă EFQM

(European Foundation for Quality Management). Un motiv al acestei alegeri este faptul că

modelul EFQM este „mai sensibil la dimensiunea culturală a calităţii, pune accent pe ceea

ce reprezintă «latura umană» a organizaţiei”3. Consider că o creștere a calității la nivelul

Grupului școlar „Radu Cernătescu” din Iaşi poate apărea din asumarea unei mentalități a

calității. Iar aceasta trebuie să se întâmple în primul rând în rândul profesorilor.

Voi dezvolta în continuare principiile modelului EFQM pe care ar trebui să și le

însușească unitatea de învățământ prin profesorii săi:

3 Șerban Iosifescu, 2007, Calitatea educației – concept, principii, metodologii, suport de curs, București, p. 56.

3

Orientarea pe rezultate – „rezultatele sunt cele care definesc, cel mai bine,

calitatea și excelenţa, calitatea proceselor și a intrărilor în sistem putând fi dedusă

din calitatea rezultatelor obţinute”4. După cum am arătat și mai sus, procentul de

promovabilitate a bacalaureatului indică faptul că evaluarea internă a unității de

învățământ nu este orientată pe rezultate.

Orientarea pe client – excelenţa se obţine dacă serviciul educațional creează

valoare durabilă pentru educabil. Or, în cazul de față nu putem vorbi despre

valoare durabilă atât timp cât educabilul se află în fața unor uși închise ca urmare

a nepromovării examenului de maturitate (deși se presupune că are o formare

tehnică, nu poate profesa pentru că nu are diploma care să ateste acest lucru; nu

își poate continua studiile în absența diplomei de bacalaureat; îi scade stima de

sine etc.).

Conducerea („leadership“) și constanţa intenţiilor și a scopurilor. Unitatea de

învățământ nu are o orientare strategică pe termen lung și o cultură

organizaţională.

Management prin procese și fapte. Raportul de evaluare internă a calității nu

denotă o orientare pro-activă, ci mai curând una pasivă. Redau mai jos descrierea

activităţilor de îmbunătăţire a calităţii realizate în subdomeniul ales de mine, cel

al resurselor umane5.

c) RESURSE UMANE

1.1. Managementul personalului didactic şi de conducere

Formarea continuă a întregului

personal didactic

Participarea a cel puţin

80% din cadrele

didactice la programe de

formare şi dezvoltare

profesională

Creşterea numărului de cadre

didactice participante la formare,

faţă de anul trecut

Participarea personalului de

conducere la programe de formare

managerială

4 Ibidem, p. 55.5 Grup școlar „Radu Cernătescu”, Iaşi – Raport anual de evaluare internă a calităţii, an şcolar 2010-2011.

4

Satisfacţia beneficiarilor faţă de

activitatea personalului didactic

Analizarea feedbackului

oferit prin aplicarea

instrumentelor de

măsurare a gradului de

satisfacţie – chestionare

Creşterea satisfacţiei beneficiarilor,

faţă de anul precedent

1.2. Managementul personalului didactic auxiliar şi personalului nedidactic

Satisfacţia beneficiarilor faţă de

activitatea personalului auxiliar şi

nedidactic

Analizarea feedbackului

oferit prin aplicarea

instrumentelor de

măsurare a gradului de

satisfacţie

Creşterea satisfacţiei beneficiarilor,

faţă de anul precedent.

Dezvoltarea și implicarea oamenilor (membrilor organizaţiei). Măsurile luate

pentru creșterea calității includ doar participarea personalului la programe de

formare și dezvoltare și nu prevăd aplicarea și evaluarea în clasă a cunoștințelor

și deprinderilor dobândite.

Învăţare, inovare și îmbunătăţire continue – nu se observă în Raportul de

evaluare internă a calității accentul pe învăţare și inovare. Activităţile de

îmbunătăţire a calităţii nu includ cercetarea.

Dezvoltarea parteneriatelor – activităţile de îmbunătăţire a calităţii nu includ

creșterea numărului de parteneriate cu institutele de cercetare ori cu organizațiile

de mediu (grupul școlar având trei clase cu profilul „Resurse naturale și protecția

mediului”).

Responsabilitatea socială a organizaţiei. Grupul școlar pare să fie închis în

cadrul normativ și își respectă atribuțiile scriptic (întocmește rapoarte de evaluare

a calității și proiecte de dezvoltare, dar acestea nu sunt evaluate în mod real, prin

suprapunerea cu rezultatele concrete obținute de educabili).

În concluzie, perfecţionarea şi promovarea personalului didactic, deși esențiale pentru

creșterea calității grupului școlar, nu sunt pro-active, orientate pe rezultate. Cadrele didactice

par să participe la activitățile de perfecționare doar pentru a obține numărul de credite necesar

rămânerii în sistem.

5

În continuarea argumentării mele, voi face apel la Comunicatul de la Bruges privind

intensificarea cooperării europene în domeniul educației și formării profesionale (EFP)

pe perioada 2011-2020. Acest document servește demonstrației mele din două motive. Primul

este acela că în România avem nevoie de unități de învățământ mediu care să formeze

tehnicieni (în opinia mea, filiera teoretică este supralicitată și produce o inflație de oameni cu

o calificare incertă sau „fără meserie”). Al doilea motiv este faptul că acest comunicat pune un

mare accent pe „tranziția către o economie ecologică” și pe competențele în tehnologia

informațiilor și a comunicațiilor (TIC), iar profilurile grupului școlar ales de mine ca obiect de

studiu sunt „Resurse naturale și protecția mediului” (cu specializările „tehnician ecolog și

protecția calității mediului”, „tehnician chimist de laborator” și „tehnician analize produse

alimentare”) și „Tehnic” (cu ambele specializări strâns legate de TIC, „tehnician mecatronist”

și „tehnician operator tehnică de calcul”).

„Tranziția către o economie ecologică este o tendință uriașă, care afectează necesarul

de competențe în ceea ce privește numeroase locuri de muncă și sectoare diferite. Multe dintre

competențele necesare pot fi găsite în profesii existente. În mod concret, piața forței de muncă

necesită un echilibru între dezvoltarea competențelor generice în materie de ecologie (de

exemplu, reducerea deșeurilor, îmbunătățirea eficienței energetice) și competențele specifice.

La fel cum competențele în ceea ce privește tehnologia informației și comunicațiilor sunt în

prezent esențiale pentru toate persoanele, competențele în materie de ecologie vor fi

importante pentru aproape fiecare loc de muncă în viitor.”6 Prin urmare, existența liceelor cu

profil tehnic este esențială în lumea actuală, iar calitatea educației oferită prin ele trebuie

îmbunățățită prin intermediul cadrelor didactice pregătite pentru valorile timpului în care

trăim. Profesorii trebuie să prețuiască mediul înconjurător ca să le poată insufla această

valoare și educabililor. Trebuie să se folosească de beneficiile tehnologiei informațiilor și

comunicațiilor pentru a-i atrage pe tineri spre învățare, dialog și creștere personală.

„Potențialul tehnologiei informației și comunicațiilor poate fi utilizat pentru stimularea

educației și formării în rândul adulților prin învățarea la distanță.”7 Personalul didactic trebuie

să participe la cursuri de folosire a noilor tehnologii, astfel încât, pe lângă orele de la seral să

6 Comunicatul de la Bruges privind intensificarea cooperării europene în domeniul educației și formării profesionale pe perioada 2011-2020, p. 2.7 Ibidem, p. 3.

6

poată preda la rândul lor noile tehnologii adulților care doresc să se adapteze vremurilor în

care trăim.

„Persoanele trebuie să aibă autonomia necesară adaptării la noile evoluții și pentru a

putea gestiona schimbarea. Aceasta înseamnă facilitarea dobândirii de către persoane a unor

cunoștințe, abilități și competențe care nu sunt pur profesionale. [...] Competențele în materie

de TIC și competențele de limbi străine, în special, vor deveni din ce în ce mai importante

pentru obținerea și păstrarea unui loc de muncă și pentru gestionarea vieții de zi cu zi.” 8

Profesorii de astăzi trebuie să știe limbi străine, să facă schimb de experiență cu profesorii din

alte țări, să fie capabili să predea în limbile străine cunoscute pentru a aduce plus-valoare la

nivelul întregii Europe, deschizând drumul mobilităților educaționale și profesionale.

Comunicatul de la Bruges privind intensificarea cooperării europene în domeniul

educației și formării profesionale pe perioada 2011-2020 rezervă un întreg subcapitol

promovării excelenței, calității și relevanței EFP și militează pentru asigurarea calității

deoarece „înalta calitate a serviciilor EFP este o condiție preliminară pentru atractivitatea

acestora. Pentru garantarea îmbunătățirii calității, sporirii transparenței, încrederii reciproce,

mobilității lucrătorilor și cursanților, precum și a învățării de-a lungul vieții, țările participante

ar trebui să instituie cadre de asigurare a calității”9.

Un alt aspect important care se constituie ca exemplu pentru orice plan de îmbunătățire

a calității este stabilirea unor obiective concrete. Comunicatul de la Bruges stabilește aceste

obiective. Printre ele se numără: „sprijinirea activităților care le permit tinerilor elevi din

cadrul ciclului de învățământ obligatoriu să cunoască diferite filiere profesionale și posibilități

de carieră; continuarea activității de creare a unor sisteme de monitorizare a tranziției de la

învățare la viața profesională” etc.

În continuarea Procesului de la Copenhaga, acest document european reiterează

importanța educației și a formării profesionale și subliniază importanța asigurării,

managementului și controlului calității în domeniu.

 

De aceea, este esențial să urmărim în ce măsură controlul calității și managementul

calității își ating obiectivul primordial: cel de a asigura o educație adecvată perioadei în care

trăim. După cum subliniam la începutul acestei argumentații, Grupul școlar „Radu 8 Ibidem, pp. 3-4.9 Ibidem, p. 8.

7

Cernătescu” din Iaşi a obținut calificativele Foarte bine și Bine la toate domeniile de

evaluare. Perfecţionarea şi promovarea personalului didactic sunt răsplătite cu aceleași

calificative, dar rezultatele examenului de bacalaureat și, la nivel național, creșterea numărului

de șomeri din rândul tinerilor ridică semne de întrebare asupra calității formării continue a

profesorilor.

Şcoala nu trebuie să reprezinte un transfer automatizat de cunoştinte cǎtre elevi, ci

trebuie sǎ fie spațiul în care educabilii primesc informaţii, însă sunt învățați și cum să se

formeze, să se integreze, să relaţioneze. Participarea la activități de perfecționare trebuie să

includă și evaluarea noilor achiziții în clasă, în fața elevilor. Evaluarea şi asigurarea calităţii

sunt necesare pentru a educa oameni pentru o societate mai bună. Un bun exemplu în acest

sens este reprezentat de demersurile întreprinse de Comisia pentru Evaluare şi Asigurare a

Calităţii a Liceului „Andrei Mureșanu” din Brașov. În Raportul anul de evaluare internă a

calității pe anul școlar 2010-2011, se observă că deja s-au realizat activități de îmbunătățire în

domeniul perfecționării resurselor umane. Am marcat cu caractere italice exemplele de bună

practică în privința îmbunătățirii reale a calității prin perfecționarea cadrelor didactice.

DOMENIUL A: Capacitatea instituţională

Criteriul C. Resurse umane

1.Managementul

personalului

1.1. Managementul

personalului didactic

și de conducere

– Sporirea participării

cadrelelor didactice la

programe de formare și

dezvoltare profesională cu

tematică legată de

programele de reformă în

curs.

– Aplicarea în practică a

rezultatelor participării

cadrelor didactice și de

conducere la activitățile

de formare și dezvoltare

profesională (realizarea

– Realizarea unor

opționale care valorifică

participarea cadrelor

didactice la cursuri de

perfecționare.

– Realizarea unor

activități care valorifică

cunoștințele dobândite la

aceste cursuri (de

exemplu: Ziua Porților

Deschise, campanii de

promovare a imaginii

școlii, pliante de

8

unor opționale care

valorifică participarea la

aceste cursuri).

promovare etc.).

De altfel, ca urmare a rezultatelor bune obținute pe baza acestor activități, Comisia

pentru Evaluare şi Asigurare a Calităţii de la Liceul „Andrei Mureșanu” din Brașov nu a mai

inclus în Planul de îmbunătăţire a calităţii educaţiei oferite pentru anul şcolar 2011-2012

sugestii pentru Resursele umane. Acest lucru nu înseamnă că perfecționarea cadrelor didactice

nu mai este necesară, ci că drumul trasat de ativitățile deja întreprinse a adus beneficii școlii și

educabililor și rămâne calea de urmat și în viitor.

Potrivit standardelor Comisiei pentru Evaluare şi Asigurare a Calităţii, luate în

considerare când a fost elaborat Raportul anual de evaluare internă a calităţii, an şcolar 2010-

2011, grupul școlar oferă servicii educaționale de calitate. Revenind însă la modelul european

de excelenţă EFQM (European Foundation for Quality Management) care vizează orientarea

către rezultate și orientarea către educabil, lucrurile nu par să fie la fel de optimiste precum

sunt prezentate în raport.

De aceea trebuie propus un plan de îmbunătăţire a calităţii educaţiei oferite pentru anul

şcolar următor. Planul trebuie să fie orientat pe rezultate și să includă criterii concrete de

evaluare a implementării sale.

Pe parcursul anului școlar 2012-2013, activitatea de dezvoltare profesională a

personalului didactic de la Grupul școlar „Radu Cernătescu” din Iaşi trebuie proiectată în

acord cu legislația existentă în România avându-se în vedere:

asigurarea condițiilor optime pentru desfășurarea activităților de formare continuă și

perfecționare;

elaborarea unor metode de evaluare și autoevaluare eficiente;

formarea de noi competențe în domeniul noilor tehnologii și folosirea acestor

competențe nu doar la clasă, ci și pentru propunerea și susținerea în grupul școlar a

unur cursuri pentru adulți.

9

Obiectivul final al acestor trasee este profesionalizarea carierei didactice. Aceasta

deoarece, în prezent, perfecționarea cadrelor didactice are încă mai multe carențe în privința

evaluării rezultatelor sale. Adesea, finalitatea activităților de perfecționare nu este atinsă, iar

competențele pe care cadrul didactic ar trebui să le dobândească nu sunt verificate.

Consider că aceste carențe pot fi reparate prin organizarea de cursuri pentru mentorat

și acreditarea programelor de formare, prin diversificarea ofertelor de formare, prin aprecierea

și recunoaşterea altor forme de dezvoltare profesională și prin controlul rezultatelor şi

impactului cursurilor de formare.  

Formarea profesională continuă a cadrelor didactice s-a impus ca un obiectiv prioritar

în cadrul politicilor educaţionale, ca instrument important al creşterii calităţii educaţiei. Cu

toate acestea, fenomenul formării profesorilor nu este lipsit de contradicţii, dificultăţi şi

tensiuni, cum în aceeaşi măsură prezintă şi un uriaş potenţial de dezvoltare şi inovare, conferit

în mare măsură tocmai de resursa cea mai importantă a întregului sistem educaţional: cadrele

didactice şi interesul acestora de a se perfecţiona în beneficiul unei educaţii mai bune pentru

elevi.

Cele mai importante concluzii ale anchetei privind formarea profesională a cadrelor

didactice, urmărind în acelaşi timp abordarea asumată a multiplelor perspective de analiză.

Rata de participare şi frecvenţa participării stabilite la 80% (nivel pe care îl putem

considera un benchmark) este mai ridicată la cadrele didactice titulare sau care deţin funcţii

manageriale, comparativ cu cele suplinitoare sau care nu au fost investite cu funcţii

manageriale.

Sectorul public oferă în general programe de formare obligatorii. Cei mai mulți

profesori participă adesea doar la aceste programele de perfecţionare obligatorii o dată la cinci

ani. Însă consider că acestea nu sunt suficiente pentru un învățământ de calitate.

Un alt aspect pe care l-am evidențiat pe parcursul acestui proiect este participarea

neimplicată la cursurile de formare, doar pentru a adăuga „la dosar” atestatele aferente. Într-un

program de îmbunătățire a calității trebuie pus accentul pe competențele dobândite și mai

puțin pe certificatele adăugate la dosarul cadrului didactic.

Principala motivaţie de participare la formarea profesională continuă ar trebui să fie

dobândirea de noi competenţe utile în activitatea la clasă și de dorinţa de dezvoltare personală.

Însă mulți profesori consideră ca un motiv important de participare la activităţi de formare

10

profesională îl reprezintă dezvoltarea unui portofoliu personal de formare şi obţinerea

numărului obligatoriu de credite.

Decizia de a participa la un curs anume este influenţată în principal de recomandarea

oferită de echipa de conducere a şcolii, în special a directorului sau a persoanei cu

responsabilităţi în promovarea politicilor instituţionale de formare şi mai puţin de

recomandările colegilor.

Implicarea şcolii într-un program de formare reprezintă o premisă importantă a

participării la formare. Gradul de satisfacţie al cadrelor didactice în raport cu sistemul actual

de formare este relativ ridicat, însă rezultatele școlare ale elevilor nu îl susțin. Ariile tematice

şi conţinuturile în formarea continuă a cadrelor didactice sunt cu precădere cele din lista

temelor abordate în modulele obligatorii de formare continuă: proiectarea, organizarea şi

evaluarea activităţii de predare-învăţare, cu accent în special pe elemente de didactică generală

şi de specialitate; management şi comunicare; utilizarea TIC în activitatea didactică.

Numeroși profesori sunt nemulțumiți pentru că ariile tematice ale cursurilor corespund

în mică măsură sau chiar deloc nevoilor lor de formare. Situaţiile critice din acest punct de

vedere fac referire la un anume dezechilibru al ofertei de formare, între domenii de conţinut

supralicitate (managementul clasei, didactică, consiliere şi orientare şcolară, utilizarea TIC) şi

altele insuficient dezvoltate (elaborarea documentelor şcolare, domenii conexe). Un domeniu

deficitar al programelor de formare continuă – sub aspectul cantităţii şi calităţii – este cel al

pregătirii de specialitate, în special pentru ştiinţele exacte: programe insuficiente comparativ

cu nevoile de formare a profesorilor care predau aceste discipline şcolare, lipsa de actualitate a

informaţiilor vehiculate, lipsa de aplicabilitate la clasă a conţinuturilor. De aceea, un program

viabil de perfecționare trebuie să fie adaptat zilelor noastre. De altfel, în Raport anual de

evaluare internă a calităţii, an şcolar 2010-2011, al grupului școlar ales, este prevăzută în

planul de îmbunătăţire a calităţii educaţiei oferite pentru anul şcolar următor o astfel de

adaptare în toate domeniile.

11

PDI – plan de dezvoltare instituțională

CA – Consiliu de Administrație

CEAC – Comisia pentru Evaluare şi Asigurare a Calităţii

12

Un alt exemplu de bună practică este cel oferit de planul operațional de creștere a

calității întocmit de Comisia pentru Evaluare şi Asigurare a Calităţii a Colegiului Național

„Garabet Ibrăileanu” din Iași. Voi cita mai jos câteva sugestii de activități care demonstrează

orientarea pro-activă a planului de creștere a calității în perfecționarea cadrelor didactice.

Acestea nu includ neapărat participarea la cursuri de formare, ci autoînvățarea, implicarea și

schimbarea mentalității profesorului la clasă.

Obiective

specifice

Activităţi Instrumente

/ resurse

Responsabil Termen Modalităţi

de evaluare

a

obiectivelor

Indicatori de

realizare

Îmbunătăţirea

calităţii

activităţii

didactice

Parcurgerea

integrală a

materiei,

conform

planificării

anuale şi

semestriale

Sondaje

frontale

Asistenţe la

ore Semnarea

zilnică a

registrului de

prezenţă a

cadrului

didactic

Monitorizarea

fişelor de

activitate a

clasei

Membrii

CEAC

Profesorii de

serviciu

Şefii de

catedre

Membrii

CEAC

Pe tot

parcursul

anului

şcolar

Parcurgerea

materiei in

proporţie de

100%

conform

planificării

Completarea

fişei de

observare a

lecţiei

≥ 60%

asistenţe la

ore ≥ 95%

profesori care

semnează în

registrul de

prezenţă

Asigurarea de

situaţii de

învăţare care

să favorizeze

gândirea

elevului şi să

formeze

deprinderi de

muncă

Realizarea

portofoliului

profesorului

Aplicarea de

metode

moderne de

învăţare la

clasă

Schiţe de plan

Fişe de lucru

Baterii de

teste

formative

Mape

tematice

Lecţii Ael

(unde este

Şefii de

catedre

Pe tot

parcursul

anului

şcolar

Verificarea

portofoliului

profesorului

Prezenţa a ≥

4 categorii de

materiale

didactice

(adaptate

conţinuturilor

predate la

oră) – FB; 3

categorii de

13

intelectuală,

respectând

programa

şcolară

cazul) materiale

didactice – B;

2 categorii de

materiale

didactice – S;

1 categorie de

materiale

didactice - I

Se observă în acest tabel nu doar orientarea spre rezultate a Comisiei pentru Evaluare

şi Asigurare a Calităţii a Colegiului Național „Garabet Ibrăileanu” din Iași, ci și criteriile clare

de evaluare a realizării activităților propuse.

Bibliografie

Colegiul Național „Garabet Ibrăileanu”, Iași, Plan operațional de creștere a calității, an

școlar 2011-2012.

Comunicatul de la Bruges privind intensificarea cooperării europene în domeniul

educației și formării profesionale pe perioada 2011-2020.

Grup școlar „Radu Cernătescu”, Iaşi – Raport anual de evaluare internă a calităţii, an

şcolar 2010-2011.

Iosifescu, Șerban 2007, Calitatea educației – concept, principii, metodologii, suport de

curs, București.

Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011.

Legea nr. 87/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii

Liceul „Andrei Mureșanu”, Brașov, Plan de îmbunătăţire a calităţii educaţiei, an şcolar

2011-2012

Metodologia formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar

(Ordinul MEN nr 3770/1998).

Ordinul MEC nr. 4796/2001 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de

perfecţionare periodică a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul

preuniversitar şi OMEC nr. 5655/22.12.2004 de modificare a OMEC nr. 4696/2001.

14