proiect contabilitate autofinantare

7/23/2019 proiect contabilitate autofinantare

1/14

AUTOFINANTAREA

Politica de autofinantare

Nevoile de fonduri ale ntreprinderilor sunt variate,de la trebuinte de lunga durata si deo valoare ridicata, cum este cazul activelor imobilizate, materiale, pna la trebuinte de scurta

durata, al caror nivel variaza frecvent n cursul anului n functie de factorii interni sau externi,cum este cazul activelor circulante.

Finantarea, adica acoperirea financiara a acestor nevoi se face, evident tinnd cont de

caracterul permanent sau temporar al trebuintelor.

Finantarea pe termen lung a ntrepriderilor presupune nevoi de fonduri, cu caracterpermanent sau pentru perioade mari de timp, operatiune care se poate realiza n diverse

forme, functie de conditiile concrete ale ntreprinderii respectiv gestiunea pe termen lung.

Autofinantarea este cel mai raspndit principiu de finantare si presupune cantreprinderea si asigura dezvoltarea cu forte proprii, folosind drept surse de finatare o partea profitului obtinut n exercitiul expirat si fondul de amortizare acoperind atat nevoile de

nlocuire a activelor imobilizate, ct si cresterea activului economic.

Din punct de vedere al apartenentei fondurilor, distingem finantari din fonduri proprii

si finantari prin angajamente la termen. Privite din punctul de vedere al efortului depus pentruobtinerea lor, sursele de finantare pe termen lung pot fi grupate n doua parti: finantari interne

(autofinantarea) si finantari externe (cresteri de capital si mprumuturi diverse).

Locul nsemnat pe care l ocupa autofinantarea printre celelalte cai de finantare decurge

din faptul ca creeaza avantaje att pentru actionari, ct si pentru societatea comerciala capersoana juridica. Actionarii sunt avantajati ntruct, capitaliznd o parte a profitului, creste

valoarea bursiera a ntreprinderii, creste cursul actiunilor detinute de ei, prin urmare, creste

avutia lor. In afara de aceasta, profitul reinvestit este exonerat de la plata impozitului pe profit

sau se aplica reduceri substantiale de impozit, ceea ce creeaza posibilitati mai mari dereinvestire. ntreprinderea ca persoana juridica, este avantajata ntruct nu mai este nevoita sa

apeleze nici la actionari, nici la piata financiara pentru a obtine fondurile de care are nevoie

pentru dezvoltare. Totodata creste autonomia financiara a ntrepriderii fata de banci.

Politica de autofinantare a unei ntreprinderi este sinteza cailor de productie,

comerciale si financiare, care orienteza activitatea sa. Fluxul surselor de autofinantare rezultadin performantele economice si financiare, fiind grupate nsa n functie de posibilitatile

repartizarii beneficiilor, amortizarii si de politica de ndatorare. Previziunile de finantare

joaca rolul principal n politica financiara a ntreprinderii.Desi autofinantarea este o politica financiara sanatoasa si de dorit, nu este oportun sa se

exagereze n aceasta directie pentru ca ntreprinderea sa nu fie rupta de piata financiara si

pentru o mobilitate mai mare a capitalului. Acoperindu-si integral nevoile de crestere

economica din surse interne, se poate usor scapa din vedere costul capitalului propriucomparativ cu costul capitalului de mprumut, crendu-se o aparenta nselatoare ca primul ar

fi oarecum gratuit. Realitatea economica si financiara arata nsa ca, indiferent de provenienta,


2/14

costul capitalurilor se egalizeaza, n multe cazuri costul capitalului propriu fiind chiar mai

ridicat decat celui mprumutat.

Nu se poate vorbi depre un optim general al politicii de autofinantare. Pe plan mondial,pna la deceniul al 6-lea, o buna structura financiara se caracterizeaza printr-un nivel scazut

al ndatoririi, punndu-se accentul pe autofinatare si alte surse proprii, respectiv pe autonomiaeconomico-financiara a ntreprinderilor. n deceniul al 8-lea, o buna structura financiara se

caracteriza printr-un nivel "normal" al ndatorarii, adica nu excesiv comparativ cu capitalulpropriu, dar punandu-se accentul pe efectivul pozitiv de ndatorare. n anii '80 o buna

structura financiara se caracterizeaza prin diminuarea progresiva a ndatorarii, cresterea

autonomiei financiare si cresterea rentabilitatii pe aceasta baza.

Factorii de incidenta asupra autofinantarii

Autofinantarea, respectiv nivelul sau poate fi apreciata dect n func 929e45j ie de politicafinanciara globala a ntreprinderii. n acest sens, n anumite mprejurari devine mai avantajos

pentru ntreprindere de a proceda la o finantare externa n locul autofinantarii. n acelasi timp

trebuie spus ca daca marja bruta sau marja comerciala este importanta pentru a proceda la

autofinantare, ntruct formeaza baza de plecare a excedentului brut de exploatare, totusi nu

se poate spune ca exista o legatura directa, determinata ntre ea si nivelul autofinantarii: omarja comerciala mare poate fi nsotita de o autofinantare mica si invers, o autofinantare

slaba nu nseamna totdeauna o marja comerciala nendestulatoare.

Decizia de autofinatare si nivelul acesteia sunt adesea influentate de factori externi,cum ar fi: fiscalitatea, diverse constrngeri, privind accesul pe piata financiara sau

constrngeri juridice diverse.

Sub aspectul fiscalitatii se poate vorbii despre o relatie de tipul: fiscalitate mare -

autofinantare ridicata si invers, n sensul ca o politica de impozite apasatoare incitaintreprinderea sa procedeze la capitalizarea unei parti din profit, ct mai mare cu putinta

gasind n aceasta destinatie conditii mai lejere de impunere (facilitati fiscale). n schimb, alte

reglementari, cum sunt acelea referitoare la reducerea bazei impozabile cu anumite cheltuieli

(de amortizare, rambursari de credite, plati de dobnzi) pot influenta n sensul cresteri

distribuirii de dividende mai curnd dect al cresteri resurselor de autofinantare. n alta ordinede idei investitorii (actionarii) care sunt puternic impozitati pe veniturile obtinute din

dividende vor vota n adunarea generala a actionarilor pentru distribuirea unui dividend mai

redus, n favoarea profitului reinvestit, deci a maximizarii valori intrepriderii, si apatrimonului fiecarui actionar.

- Constrngeri privind pe piata financiara. n cazul societatilor comerciale necotate la

bursa, procurarea fondurilor necesare cresterii economice nu se poate realiza prin apel la piata

de capital ramnnd, n consecinta, alternativa creditului bancar, autofinantarii sau a cresteriide capital prin fonduri proprii externe. Cresterile de capital prin noi aporturi de numerar sau

n natura sunt operatiuni care dureaza n timp, sunt operatiuni dificile si costisitoare ceea ceface n comparatie, autofinantarea sa apara preferabila.


3/14

- Constrngeri juridice diverse. Profitul unei societati comerciale pe actiuni are doua

mari destinatii: distribuirii de dividende si reinvestire (autofinantare).Decizia adunarii generale de a distribuii dividende reduce suma destinata

autofinantarii, dar se obtin alte rezultate notabile: satisfacerea exigentelor actionarilor,

fidelitatea lor fata de societate manifestata n detinerea durabila a actiunilor, fara intentia de ale vinde pe piata, ceea ce duce la cresterea cursului lor, deci a valorii de piata a ntreprinderiinsesi. Dimpotriva, decizia adunarii generale a actionarilor de a reinvestii profitul majoreaza

resursele de autofinantare, dar poate provoca nemultumirea unei parti a actionarilor, care vor

avea tendinta de a vinde actiunile detinute, ceea ce, prin jocul cererii si al ofertei, poate duce

la scaderea cusului actiunilor si prin urmare a capitalizarii bursiere a ntreprinderii.Distribuirea de dividende cu regularitate si in sume consistente reprezinta, desigur, un

semn favorabil asupra perspectivelor de dezvoltare ale unei societati, nsa dorinta de

autonomie influenteaza catre o autofinantare mai pronuntata. n anumite tari, legile n vigoare

impun ntreprinderilor o autofinantare minimala, ceea ce restrnge marimeadividendelor.Acelasi lucru se observa, dar cu caracter generalizat, n domeniul politicii

bancilor de creditare a agentilor economici numai n masura n care prezinta capacitatea de

ndatorare, adica dispun de fonduri propii ntr-un anumit cuantum.

Costul beneficiilor reinvestiteOrice politica de autofinantare trebuie analizata n funtie de rentabilitatea pe care o

degaja profitul reinvestit. Daca rentabilitatea noilor proiecte acoperite prin autofinantare este

egala curentabilitatea reclamata de actionari, politica de autofinantare este neutra pentru

ntreprindere. Numai atunci cnd rentabilitatea investirilor acoprite prin autofinantare estemai mare dect remuneratia ceruta de actionari, autofinatarea are un efect pozitiv pentru

ntrepridere n sensul ca creste valoare financiara a acesteia. Astfel, autofinantarea contribuie

la cresterea mijloacelor financiare ale ntreprinderii, dar nu permite cresterea beneficiilorpentru reinvestire dect daca creste rata rentabilitatii noilor proiecte peste pretentiile de

remuneratie ale actionarilor.

n principiu, costul autofinantarii este egal cu costul fondurilor proprii externe n sensul

ca actionarii asteapta aceeasi rentabilitate de la beneficiile reinvestite, ca si de la aporturile denumerar realizate de ei cu prilejul cresterilor de capital. Cu alte cuvinte autofinatarea apare,

ca si fondurile proprii externe, un mijloc de finantare costisitor. Faptul ca societateacomerciala dispune liber de sumele obtinute prin autofinantare, ca nu varsa remuneratia catre

actionari (fluxuri financiare negative) nu nseamna ca sumele respective sunt gratuite.Pe o piata financiara perfecta, n care toate informatiile sunt disponibile, sumele din

profit trecute n foduri de rezerva (autofinantare) sau distribuite ca dividende fac politica de

finantare sa fie neutra: ndatorarea, autofinantarea, distrubuirea profiturilor n-au nicio

importanta din punctul de vedere al bogatiei actionarilor.Pentru a determina costul real al beneficiilor reinvestite de societatea comerciala,

respectiv rentabilitatea beneficiilor reinvestite de actionari, trebuie sa tinem seama de

incidenta fiscala, adica de faptul ca societatea este impozitata pentru profitul reinvestit, iar, pede alta parte, actionarii sunt impozitati pentru veniturile din dividende.


4/14

Prin urmare, n cazul distribuirii de dividende, actionarii vor suporta impozitul pe

venituri din dividende astfel ncat lor le ramne un veni net mai mic pentru a-l utiliza, spreexemplu, n vederea achizitionarii de noi actiuni.

Daca societatea comerciala nu distribuie dividende sau distribuie ntr-un volum mai

redus, ea va putea reinvesti ntreg profitul sau o parte a acestuia, formnd o baza pentruvenituri viitoare sporite.

Este necesar nsa ca randament net pentru actionari,sa ramna acelasi,fie ca se

distribuie dividende, fie ca profitul se reinvesteste.Cu alte cuvinte, situatia trebuie sa fie

aceeasi din punctul de vedere al patrimonului actionarului.

Capacitatea de autofinantareSursele destinate autofinantarii se formeaza n cadrul ntreprinderii, reprezentnd, deci,

surse interne. n principal aceste surse provin din excedentul monetar creat din operatiuni

economice si financiare adica din diferenta dintre fluxurile financiare pozitive si negative,respectiv dintre ncasari si plati. Excedentul brut de exploatare se compune din rezultatele

pozitive ale procesului economic, precum si din fondul de amortizare creat. De altfel,

excedentul brut de exploatare poate fi calculat n doua feluri: fie ca diferenta dintre totalul

ncasarilor din activitatea economico-finaciara si totalul cheltuielor efectuate, tinnd cont caamortizarea este o cheltuiala cuprinsa n costuri, nu ocazioneaza fluxuri de iesire fie ca suma

a unor elemente diferite, cum ar fi salarii, impozite, dobnzi platite, fond de amortizare anual,

dividende, beneficii nerepartizate.

Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus monetar care se obtine ca rezultat al

tuturor operatiunilor de ncasari si plati efectuate de ntreprindere, ntr-o perioada de timp,avnd n vedere si incidenta fiscala.

Pentru determinarea capacitatii de autofinantare, trebuie avute n vedere att variabile

economice, ct si financiare. Variabilele economice pornesc de la previziunile de vnzari(cantitati x preturi) si previziunile asupra costurilor (materii prime, materiale, combustibili,

salarii etc.), n timp ce variabilele financiare au in vedere politica de mprumut, promovata de

ntreprindere, care ocazioneaza cheltuieli financiare, politica de amortizare care poate ncarca

diferit costurile pentru anumiti ani si politica de repartizare a profiturilor care dimensioneazavolumul dividendelor distribuite actionarilor, al participatiilor la beneficii sau al majorarii

fondurilor de rezerva.De regula, autofinantarea efectiva este mai mica dect capacitatea de autofinatare. Nu

totalitatea capacitatii de autofinantare ramne la dispozitia ntrepriderii pentru necesitati definantare interna, ci mai putin beneficiile distribuite actionarilor sub forma de dividende si

participatiile la beneficii ale salariatilor.

Capacitatea de autofinantare este un indicator de mare expresivitate economica,

reflectnd forta financiara a unei societati comerciale, garantia securitatii si independentaacesteia. ntreprinderile cu o buna capacitate de autofinantare si micsoreaza riscul financiar,

fiind n masura sa surmonteze greutatile n perioadele de criza economica, cnd accesul la

credite este dificil din cauza dobnzilor nalte.


5/14

Totodata capacitatea de autofinantare este si un indicator de lichiditate financiara si de

solvabilitate, care ridica gradul de bonitate al firmei, mareste ncrederea partenerilor deafaceri, crend conditii mai bune de negociere a contractelor economice. Putem adauga, de

asemenea, ca o capacitate de autofinatare buna exprima si o capacitate de ndatorare buna,

respectiv posibilitatea de a garanta mai bine creditele bancare la care face apel ntreprinderea.Aspectele pozitive incontestabile ale autofinantarii nu exclud nsa anumite

inconveniente ale acestei metode de finantare, n sensul ca autofinantarea constituie un

obstacol n calea mobilitatii capitalului si ca sursele aferente comporta un cost relativ ridicat.

Corelatii dintre autofinantare, mprumut, amortizare si repartizareaprofiturilor

Procesul de finantare interna (autofinantare) nu tine neaparat de vointa ntreprinderii, a

actionarilor ci si de anumite conditii interne si externe: de fiscalitate si de alte reglementari

juridice, de politica adusa de banci fata de creditarea agentilor economici, de costul creditelorsi desigur de gradul de rentabilitate ce se obtine si intentiile de crestere economica ale

ntreprinderii.

Corelatia dintre autofinantare si imprumut

Obligatiile societatilor decurgnd din politica lor de indatorare se traduc n plati

regulate de dobnzi care, mpreuna cu rambusarile anuale, constituie cheltuieli financiare. Cu

ct structura financiara este mai indatorata cu att cheltuielile financiare anuale sunt mai

mari, reducnd beneficiul si, prin urmare, posibilitatile de autofinantare.

Sub aspect financiar legatura ntre autofinatare si ndatorare este mai complexa.Autofinantarea este aproape ntotdeauna o conditie necesara n vederea obtinerii unui

mprumut ea constituie, n acelasi timp, o garantie si un mijloc de rambursare. Pentru a

aproba creditele solicitate, bancile cer ntreprinderilor ncadrarea n anumite limite dendatorare.

Cu cat creste capacitatea de autofinantare, creste si posibilitatea apelarii la credite.

Intreprinderile care folosesc credite spera sa obtina efecte de indatorare pozitive, astfel incat

sa permita nu numai plati de principal si dobanda , dar sa ramana si un profit care sa poata fiutilizat, eventual, pentru finantarea unor noi proiecte, deci pentru sporirea posibilitatilor de

autofinantare. O asemenea perspectiva este realizata in cazul in care rata rentabilitatiieconomice este mai mare decat rata dobanzii. Sub acest aspect imprumutul apare ca o

autofinantare anticipata.

Corelatia dintre autofinantare si amortizareCheltuielile ocazionate de amortizarea activelor imobilizate maresc costurile,

micsoreaza beneficial si, prin urmare, impozitul pe profit datorat statului. Tinand seama ca

cheltuielile cu amortizarea nu genereaza fluxuri financiare negative, rezulta ca fondurile deamortizare obtinute prin recuperarea acestor cheltuieli poate fi utilizat pentru reinvestire si,

alaturi de economia de impozit pe profit ca urmare a micsorari bazei impozabile, sa mareasca

gradul de autofinantare.


6/14

In realitate, amortizarea are o influenta neutra asupra autofinantarii: marind costurile cuamortizarea, se micsoreaza profitul si invers, asa incat nu se poate conta pe un alt cuantum al

resurselor de autofinantare decat acela pe care-l poate genera exploatarea.

In schimb, politica de amortizare poate permite modularea fluxurilor de autofinantare,

crescator sau descrescator, in functie de scopurile urmarite de intreprindere. Aplicareadiverselor metode de amortizare, ca si posibilitatea intreruperii sau incetinirii ritmului de

amortizare creeaza posibilitatea constituirii anuale a unui fond de amortizare mai mare sau

mai mic.In cazul cresterii fondului de amortizare, scad fluxurile negative reprezentand

impozit pe profit si, prin urmare, cresc fluxurile de autofinantare.Spre exemplu, aplicarea metodei de amortizare regresive conduce la descresterea de la

un an la altul a cheltuielilor cu amortizarea ca atare, in primii ani fluxurile de autofinantare

vor fi mai mari - intemeiat atat de volumul fondului de amortizare, cat si de economia de

impozit pe profit - in timp ce, catre sfarsitul duratei de functionare a activelor imobilizate,

fluxurile de autofinantare vor fi mai mici, ca urmare a scaderii fondului anual de amortizaresi, totodata, a cresterilor varsamintelor in contul impozitului pe profit.

Corelatia dintre autofinantare si repartizarea profituluiIntre politica de autofinantare si politica de repartizare a profitului exista o stransa

legatura. Acordarea de dividende mai mari sau mai mici influenteaza nemijlocit asupra

marimii fondului de rezerva si, prin urmare, asupra autofinantarii. Acordarea de dividende

mari actionarilor are drept efect pozitiv pastrarea increderii si fidelitatii lor fata de societate,insa micsoreaza posibilitatile de autofinantare.

Beneficiul unei societati comerciale pe actiuni, fie ca se distribuie sub forma dedividende, fie ca se constituie fond de rezerva (posibilitati de autofinantare) este proprietatea

actionarilor. De aceea, politica fata de repartizarea profiturilor este, in ultima instanta, opolitica de lichiditate: daca se constituie fond de rezerva, cresc lichiditatile intreprinderii si

deci posibilitatile de autofinantare repartizari de dividende mai mari conduc la micsorarea

lichiditatilor si deci a posibilitatilor de autofinantare.

Din punct de vedere al repartizarii profiturilor sub forma dividendelor, se contureazadoua curente: actionari care prefera dividendele sporite pentru consum imediat si care,

practic, sunt in dezacord cu politica conducerii societatii comerciale de autofinantare ca

mijloc de crestere economica in speranta unor profituri viitoare consistente, fara a pierde,totodata, posibilitatea obtinerii unor lichiditati imediate, putand vinde la bursa actiunile pecare le detin.

In situatia nerepartizarii de dividende, intr-un an sau altul, pot aparea nemultumiri in

masa actionarilor si care se pot concretiza in tendinta de vanzari la bursa a actionarilor. Daca

procesul de vanzare capata amploare sau se generalizeaza, consecinta este scaderea cursuluiactiunilor la bursa. In aceasta situatie se creeaza doua aspecte neplacute:

a) imposibilitatea pentru societatea comerciala de a efectua cresteri de capital prin

emisiune de noi actiuni din cauza cursului bursier scazut. Cum pretul de emisiuni al actiunilor

trebuie sa se situeaze intre valoarea nominala si cursul zilei, un curs scazut ar determina si unpret de emisiune scazut, ceea ce ar fi neconvenabil pentru societate. Cu cat un curs este mai


7/14


8/14

Leasingul este de doua feluri: financiar si operational. Procedural, este vorba deacelasi lucru, nsa exista aspecte care diferentiaza cele doua tipuri de operatii, si anume:

n cazul leasingului financiar, bunul

finantat este evidentiat n contabilitateautilizatorului (beneficiarul finantarii).Utilizatorul va nregistra amortizarea

aferenta mijlocului fix intrat n

patrimoniu, amortizare care este

deductibila din punct de vedere fiscal,potrivit legislatiei n vigoare.

n cazul leasingului financiar, redeventa

lunara este compusa din cota parte din

valoarea de intrare a mijlocului fix si dindobnda de leasing. Dobnda de leasing

este o cheltuiala deductibila din punct de

vedere fiscal pentru utilizator.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

n cazul leasingului operational,

redeventa este compusa din cota deamortizare calculata conform

prevederilor legale plus un beneficiu.

Pentru utilizator, ntreaga redeventa

lunara este considerata cheltuiala

deductibila din punct de vedere fiscal.n cazul leasingului operational, bunul

ramne evidentiat n contabilitatea

societatii finantatoare

n leasingul financiar, bunul finantat este evidentiat n contabilitatea utilizatorului(beneficiarul finantarii). Utilizatorul va nregistra amortizarea aferenta mijlocului fixintrat n patrimoniu, amortizare care este deductibila din punct de vedere fiscal,potrivit legislatiei n vigoare.

Redeventa lunara este compusa din cota parte din valoarea de intrare a mijlocului fix

si din dobnda de leasing. Dobnda de leasing este o cheltuiala deductibila din punct devedere fiscal pentru utilizator.

Leasing-ul financiarConform IAS 17, "Leasingul financiar este operatiunea de leasing care transfera,

n mare masura, toate riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate asuprabunului. Titlul de proprietate poate fi, sau nu, transferat, n cele din urma". IASfurnizeaza unele exemple de indicatii care pot sugera clasificarea unui leasing ca fiind leasing

financiar.

De exemplu, un vehicul are o durata de exploatare determinata de numarul dekilometrii parcursi. Valoarea justa a vehiculului este de 40.000 milioane lei. El parcurge, n

mod obisnuit, 100.000 km nainte de a fi casat. Se ia n considerare un anumit aspect al

contractului, si anume cumulul de km pentru care vehiculul a fost nchiriat de locatar, care

este:1. 30.000 km.

2. 50.000 km.

3. 75.000 km.


9/14

La punctele a) si b) se poate spune ca nu au fost transferate n mod substantial

beneficiile. n cazul c), acest lucru este mai putin evident, dar se poate argumenta ca

procentul de 75% poate fi considerat substantial.

Contractul mai prevede, de asemenea, ca n cazul a) avem un leasing financiar, iar n

cazul c) un leasing operational. Aceste declaratii sunt nerelevante deoarece au doar formalegala si nu substanta economica.

Ambele contracte de la cazurile a) si b) au optiuni de cumparare exercitabile de catre

locatar. Acest lucru pare sa satisfaca problema transferarii riscurilor si beneficiilor. Cazul a)stabileste un pret de 20.000 milioane lei, iar cazul b) un pret de 30 milioane lei. Este foarte

probabil ca n cazul a) societatea sa achizitioneze activul la sfrsitul termenului de leasing,

probabilitate neexistenta n cazul b). Cazul a) poate fi considerat un leasing financiar.

n fine, n cazul c), locatorul accepta sa repare, sa ntretina si sa furnizeze un altvehicul n cazul n care cel existent se va defecta. Locatorul are, de asemenea, dreptul ca n

orice moment sa nlocuiasca activul cu unul similar, daca ofera indicatii stricte ca va faceacest lucru. Acest lucru face mai putin probabila clasificarea cazului c) n categoria

leasing-ului financiar.Concluzia exemplului de mai sus este aceea ca toti termenii unui contract de leasing

trebuie luati n considerare mpreuna. Este, prin urmare, o problema de rationament

profesional att pentru administratorii locatarului, ct si pentru cei ai locatorului. Trebuie

retinut ca este posibila contabilizarea operatiunii de leasing drept leasing operational decatre una din partile contractante, respectiv drept leasing financiar de cealalta partecontractanta.

Paleta definitiilor pe care le putem ntlni este foarte larga. Chiar si cartile despecialitate accesibile n mod curent definesc leasingul unilateral sau chiar gresit, fara asurprinde n fapt esenta fenomenului. Exista pareri ca leasingul este o operatiune de finantare,

altii o asimileaza cu o vnzare n rate sau cu un contract de locatie pura. Ei bine, leasingul nu

este nici una dintre aceste operatiuni, dar poate avea forme foarte apropiate de oricare dintre

ele.Definitia corecta a leasingului este urmatoarea:

Leasingul este operatiunea prin care o parte, denumita locator, transmiteceleilalte parti denumita utilizator, contra unei plati periodice, denumita rata de

leasing, dreptul de posesie si folosinta al unui bun al carui proprietar este, pentru operioada determinata de timp.Elementele cele mai importante care decurg din aceasta definitie si care delimiteaza

leasingul de alte operatiuni nrudite, sunt urmatoarele:

1. Locatorul ramne proprietarul bunului ce constituie obiectul contractului de leasing, petoata perioada de derulare a contractului aceasta implica si faptul ca, n cazul neachitarii

ratelor de leasing locatorul are dreptul de a-si retrage bunul.

2. Utilizatorul are dreptul sa beneficieze, pe perioada contractului, de toate avantajele

folosirii bunului, asumndu-si n acelasi timp si riscurile exploatarii acestuia.

Pornind de la aceste principii generale, mentionam o alta caracteristica importanta aleasingului, si anume flexibilitatea. n general, contractele care se ncheie sunt croite pe


10/14

obiectul de leasing si pe utilizator. Perioada de derulare a contractului, cadenta ratelor,

valoarea reziduala pot fi liber negociate de cele doua parti, astfel nct termenii contractului

sa corespunda cel mai bine intereselor si mai ales posibilitatilor acestora. Prezentam n

continuare cteva situatii mai des ntlnite.

Exista forme de leasing n care, la sfrsitul perioadei, utilizatorul are dreptul dea opta fie pentru achizitionarea bunului la o valoare reziduala, fie pentru prelungireacontractului, fie pentru renuntarea la bunul respectiv. Aceste forme de leasing fac partedin categoria operatiunilor de leasing financiar.

Probabil ca aceste forme de leasing sunt cele mai populare. n esenta, locatorul apare

ca finantator al utilizatorului, datorita faptului ca este foarte probabil - nca de la nceputul

contractului - ca utilizatorul va opta pentru achizitionarea definitiva a obiectului de leasing. n

aceasta situatie, locatorul nu are interesul ca la sfrsitul contractului sa ramna n posesiabunului si ne putem astepta ca si ratele de leasing sa reflecte acest lucru. Locatorul si va

acoperi n timpul perioadei de leasing toate cheltuielile generate de operatiune, iar valoareareziduala va fi mult mai mica dect valoarea de piata a bunului la sfrsitul contractului.

Exista si situatii n care existenta unei piete second-hand sau faptul ca locatorul estespecializat pe leasingul anumitor categorii de bunuri, va putea determina o diminuare a

ratelor si o crestere a valorii reziduale, deci un risc suplimentar asumat de locator.

n oricare dintre situatii, locatorul va trebui sa analizeze foarte bine afacerea si clientul

cu care opereaza.Un alt factor important n derularea operatiunii de leasing este furnizorul. n general,

si acesta si asuma responsabilitati legate de derularea contractului, mai ales n ceea ce

priveste exploatarea (asistenta tehnica, instruirea personalului etc., contract de buy-back).Contractul devine astfel tripartit, dar subliniem faptul ca este posibil ca furnizorul sa-si asumesi rolul de locator. Aceasta situatie poate fi interesanta pentru producatorii sau distribuitorii

care pot sa-si asigure ei nsisi finantarea, facilitndu-si astfel desfacerea produselor.

Exemple n acest sens, chiar pe piata romneasca, sunt distribuitorii de autoturisme

sau de utilaje si echipamente specializate - pornind de la computere pna la tractoare. nprincipiu, aceasta forma de leasing este cea mai ieftina pentru utilizator, ntruct producatorul

sau distribuitorul sunt cei care cunosc cel mai bine produsul si piata de desfacere, ceea ce

diminueaza n mare masura riscurile asumate de locator. Nu este exclus ca n viitorul foarte

apropiat, sub presiunea pietei, si producatorii sau distribuitorii romni de instalatii sauechipamente pentru industria alimentara sa-si desfaca produsele sub forma de leasing.

Avantajele si impactul economic al leasingulul

Din punctul de vedere al locatorului, este esential faptul ca contractul de leasing i

protejeaza dreptul de proprietate si deci poate actiona direct asupra bunului n cazul n careutilizatorul nu se achita de obligatiile contractuale. De asemenea, obiectul finantarii fiind

legat direct de contract si fiind personalizat, exista posibilitatea urmaririi afacerii n

intimitatea ei si este mult mai usor de luat o decizie n caz de insolvabilitate temporara a

utilizatorului.


11/14

Efectele cele mai importante din punct de vedere economic se regasesc la utilizator.

Acesta poate sa plateasca dreptul de folosinta si, n cele din urma, sa achizitioneze un bun

investitional pe masura ce produce. Ratele pot fi astfel dimensionate si cadentate nct sapermita plata ratelor si chiar obtinerea unui profit fara a supune utilizatorul la sarcini

mpovaratoare. De exemplu, pentru activitati sezoniere - cum ar fi industria zaharului - ratelepot fi orientate spre sfrsitul perioadei de productie, cnd veniturile nregistrate din vnzarea

produselor vor permite achitarea obligatiilor de plata. n aceste cazuri, ratele sunt de cele maimulte ori anuale sau semestriale dimpotriva, pentru activitati unde ncasarile sunt ritmice si

se ntind pe tot parcursul anului - cum ar fi panificatia, industria laptelui - ratele pot fi lunare.

Contractul de leasing se ncheie pe o perioada de cel putin un an. Nu exista o cerinta

expresa ca contractul sa fie ncheiat n forma scrisa, dar Ordonanta nr. 51 reglementeazaclauzele obligatorii ntr-un contract de leasing, astfel ca forma scrisa trebuie subnteleasa.

Contractul de leasing constituie titlu executoriu (adica poate fi pus n executare contra

utilizatorului fara nevoia parcurgerii vreunei proceduri judiciare) daca utilizatorul refuza sanapoieze bunul, n urmatoarele situatii: la sfrsitul perioadei de leasing, daca acesta nu a formulat optiunea cumpararii bunului

sau a prelungirii contractului

n cazul rezilierii contractului din vina exclusiva a utilizatorului.

Contractele de leasing referitoare la bunuri mobile sunt supuse nregistrarii n ArhivaElectronica de Garantii Reale Mobiliare, n conditiile Legii nr. 99/1999, pentru opozabilitate

fata de terti, dar interesul unei astfel de nregistrari este al locatorului, iar nu al utilizatorului

(ca n cazul leasing-ului imobiliar).

Achizitionarea de mijloace fixe (ntre care se includ echipamentele TI) prin leasingfinanciar intra sub incidenta legislatiei referitoare la amortizare (n principal, Legea nr.

15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat n active corporale si necorporale, astfel

cum a fost modificata si republicata), astfel nct deductibilitatea ratelor de leasing va fi

tratata diferentiat. Astfel, o parte a ratei este deductibila ca dobnda, o alta parte ca prima de

asigurare si o alta parte ca pretul de achizitionare a bunului, acesta din urma fiind determinatconform legislatiei referitoare la amortizare.

Ordonanta nr. 51 contine si unele reguli speciale privind taxele vamale. Astfel,

bunurile care sunt introduse n tara de catre utilizatori, persoane fizice sau juridice romne, n

baza unor contracte de leasing ncheiate cu societati de leasing, persoane juridice straine, saude societati de leasing persoane juridice romne, n baza unor contracte de leasing ncheiate

cu utilizatori, persoane fizice sau juridice romne, bunul se ncadreaza n regimul vamal de

admitere temporara, pe toata durata contractului de leasing, cu exonerarea totala de la

obligatia de plata a sumelor aferente drepturilor de import. Daca utilizatorul opteaza pentrucumpararea bunului la sfrsitul perioadei de leasing, el va fi obligat sa achite taxa vamala

calculata la valoarea reziduala a bunului din momentul ncheierii contractului de

vnzare-cumparare, care nu poate fi mai mica de 20% din valoarea de intrare a bunului

(pretul platit de locator furnizorului). Cu toate acestea, din punctul de vedere al

regulamentelor vamale, utilizatorul trebuie sa cumpere bunul ntr-o perioada de 7 ani de ladata ncheierii contractului.


12/14

Breviar contabila) nregistrarea n contabilitate a imobilizarilor corporale primite conform contractului de

leasing, inclusiv a dobnzilor aferente:

212 "Mijloace fixe" = 167"Alte mprumuturi si datorii asimilate"471 "Cheltuieli nregistrate n avans" = 687 "Dobnzi aferente altor

mprumuturi si datorii asimilate" Debit cont 8036 "Redevente, locatii de gestiune, chirii si alte datorii asimilate" cu

valoarea imobilizarilor corporale conform documentelor.

b) Amortizarea imobilizarilor corporale achizitionate n sistem de leasing se face conformduratelor normale de functionare legale n vigoare.n cazul leasing-ului financiar - amortizarea se nregistreaza astfel:

681 "Cheltuieli de exploatare privind = 281"Amortizari privind imobilizarile

amortizarile si provizioanele" corporale"c) nregistrarea obligatiei de plata a ratelor facturate de proprietarul bunurilor:% = 404 "Furnizori"

167 "Alte mprumuturi si datorii asimilate"

1687 " Dobnzi aferente altor mprumuturi si datorii asimilate"

4426 "TVA deductibila"si concomitent

666 "Cheltuieli privind dobnzile" = 471 "Cheltuieli nregistrate n avans"

Reglementarile n vigoare cu privire la operatiunile de leasing

:

Ordonanta nr. 51/28.08.1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing

Legea nr. 90/28.04.1998 pentru aprobarea OG nr. 51/1997 privind operatiunile de

leasing si societatile de leasing Modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/1997 privind

operatiunile de leasing si societatile de leasing

Norme privind nregistrarea n contabilitate a operatiunilor de leasing

Propunere de ordonanta de modificare a Legii nr. 99/1999 privind activitatile deleasing si societatile de leasing

Ordonanta nr. 51/1997 republicata privind operatiunile de leasing si societatile de

leasing.

Legea nr. 414/26.06.2002 privind impozitul pe profit (M.O. 456/27.06.2002) HG nr. 859/16.08.2002 pentru aprobarea instructiunilor privind metodologia de calcul

a impozitului pe profit (MO 640/29.08.2002)

OMFP 1784/2002 pentru aprobarea precizarilor privind unele masuri referitoare la

nchiderea exercitiului financiar pe anul 2002 la persoanele juridice care, potrivit prevederilorLegii contabilitatii nr. 82/1991, republicata, au obligatia sa ntocmeasca situatii financiare

anuale (M.O. 21/16.01.2003)


13/14

HG 22/16.01.2003 privind unele modificari si completari ale metodologiilor contabile

si fiscale (M.O. 44/24.01.2003)

OG 36/30.01.2003 privind corelarea unor dispozitii din legislatia financiar - fiscala(M.O. 68/02.02.2003).

Etapele procedurii de leasingn general, n derularea unui contract de leasing, sunt implicate, n diverse etape ale

procesului de finantare, cel putin cinci parti: societatea de leasing, clientul sau utilizatorulfinal, furnizorul bunului achizitionat, banca finantatoare si, nu n ultimul rnd, societate de

asigurare.

Alegerea bunului si a furnizorului

n functie de necesitatile clientului, acesta decide att asupra caracteristicilor bunuluicat si asupra furnizorului.

Toate detaliile legate de natura bunului (pret, caracteristici tehnice, amanunte privind

livrarea, conditii de instalare si punere n functiune, n cazul echipamentelor) vor fi negociatede utilizator direct cu furnizorul ales, urmnd a respecta n contractul de vnzare cumparare sin contractul de leasing, toate aspectele negociate.

Obtinerea ofertei si solicitarea de leasing

Pe baza preturilor negociate cu furnizorul ntocmeste o oferta generala de finantare, n

care vor fi calculate, avansul, rata de leasing, valoarea asigurarii, etc. n urma transmiteriisolicitarii de leasing, oferta transmisa initial poate suferi modificari n functie de clasa de risc

n care se va ncadra clientul. Analiza riscului are la baza att documentele financiare puse la

dispozitie de catre client (bilant, balanta, cont de profit si pierderi) ct si alte documente

solicitate (chestionar de leasing, prezentarea activitatii companiei, business-plan, etc.).Analiza si aprobarea solicitarii de leasing

Evaluarea solicitarii de leasing se realizeaza de catre specialisti ntr-un interval de

timp ce nu depaseste 48 ore. n functie de complexitatea proiectului supus finantarii,

societatea de leasing poate solicita clientului informatii suplimentare referitoare la uneleaspecte analizate, raspunsul final al evaluarii urmnd a fi prelungit n functie de furnizarea

informatiilor solicitate.

ncheierea contractului

n cazul unui raspuns afirmativ, se va ncheia un contract de leasing, financiar sau

operational, ce va include att clauzele negociate de utilizator cu furnizorul bunului, ct siclauze specifice politicii societatii de leasing privitoare la modalitatea de plata a ratelor,

asigurarea efectuarii platilor, etc.

Asigurarea generala a bunului

Bunul ce urmeaza a fi achizitionat urmeaza a fi asigurat de catre societatea de leasing,

pe toata derularea contractului de leasing, n optiunea pentru toate riscurile, n conditiile

stabilite cu societatea de asigurari si banca finantatoare, iar prima de asigurare va fi achitata

de catre utilizator.n cazul produselor provenite din import, prima de asigurare se va calcula la

valoarea DDP a bunului.Livrarea bunurilor


14/14

Obligatia livrarii bunurilor revine n ntregime furnizorului, operatiunea fiind asistata

de specialistii societatii de leasing

Conditiile si costurile finantarii

Pot obtine finantare pentru achizitionarea de bunuri n leasing att persoane juridice,

nfiintate n baza Legii 31/1990 republicata, ct si persoane fizice sau persoane fiziceautorizate.

Bunurile finantate pot fi noi, din import sau achizitionate de pe piata romneasca, sau

second-hand, caz n care se va efectua o evaluare suplimentara de catre specialistii societatii

de leasing.

Pot fi finantate att vehicule diverse (autoturisme, autoutilitare, microbuze) ct siechipamente medicale, telecomunicatii, tehnica de calcul, etc. Valoare bunurilor achizitionate

va fi cuprinsa ntre 3.000 euro si 100.000 euro.

Durata contractului de leasing poate varia ntre 12 si 48 luni, n functie de necesitatile

clientului si rezultatul analizei financiare.Documentele necesare analizei

n functie de personalitatea juridica a solicitantului (persoana juridica, persoana fizica

autorizata, persoana fizica) sunt necesare diferite tipuri de documente menite sa reliefeze

bonitatea si capacitatea de plata a acestuia.n principal, documentele solicitate sunt:

Cererea de Finantare sau Formularul de Comanda, documente tipizate

Documente financiare, care sa prezinte situatia financiara din ultimii doi ani de

activitate

Documente legale (certificat de nregistrare, cod fiscal, certificat constatator, actconstitutiv si acte aditionale, etc.)

Declaratie angajament a utilizatorului

Factura proforma , cu o descriere detaliata a bunului si a caracteristicilor tehnice, amodalitatilor de plata si livrare, pretul si moneda de plata

Concluzii

Credem ca - cel putin n ceea ce priveste leasingul - experienta economiilor dezvoltate

poate fi un exemplu de urmat. Nu ntmplator, boom-ul economic din Statele Unite, si mai

trziu din Europa de Vest s-a datorat n mare masura ncurajarii leasingului. Stimulentele,mai ales de natura fiscala, acordate firmelor de leasing au determinat efervescenta

fenomenului, astazi vorbindu-se de o adevarata industrie a leasingului. Trebuie bine nteles

faptul ca de facilitatile de orice natura acordate leasingului vor beneficia n cele din urma

utilizatorii.Din nefericire, n Romnia nu se poate vorbi de un cadru legal si fiscal stimulativ n

tratamentul leasingului fara a exagera lucrurile, am dori sa sugeram ca schimbarea acestei

stari de fapt ar putea fi una din caile redresarii economice.

proiect contabilitate autofinantare

Documents

Transcript of proiect contabilitate autofinantare