Proiect coțnanăat din ondul Social European prin Programul...

o pu

blic

ație

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Investește în oameni!

GUVERNUL ROMÂNIEIMINISTERUL MUNCII, FAMILIEI

ȘI PROTECȚIEI SOCIALEAMPOSDRU

UNIUNEA EUROPEANĂ INSTRUMENTE STRUCTURALE2007-2013

OIPOSDRU “AUR” - ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ ASPECIALIȘTILOR ÎN RESURSE

UMANE

FONDUL SOCIAL EUROPEANPOSDRU 2007-2013

CNDIPT

Universitatea„Hyperion”

Universitatea„Babeș-Bolayi”

Revista 22 Asociația Jurnaliștilor dinRomânia

Asociația Română pentruManagementul Proiectelor

Media Consulting Group FilmnoticUniversitateaDanubius

MediaConsultingGroup

FILMNOTIC.comProudly Producing Pictures

ANUL 1 | NR. 3 | 5 APRILIE 2012 | EXEMPLAR GRATUIT

Când spui viață de student, te gândești automat la distracție, prieteni, cursuri, iubiri mai mult sau mai puțin nemuritoare. Însă

doar cei veniți de la sute de kilometri depărtare cunosc și trăiesc toate experiențele studenției. Când ești departe de casă, nu mai e ni-meni care să-ți poarte de grijă. Începi să te

descurci pe cont propriu atât cât poți. Mai faci o mâncare încropită din rămășițele frigiderului, iar foamea o îmblânzești cu o felie de pâine cu sfânta zacuscă.

PAGINA 3

Adrian Popa: „Studenți, aveți mare nevoie de rodaj” PAGINA 5

Despre distracție și alte nimicuriPAGINA 11

Operațiunea Pachetul

Foto

: Mih

ai B

ârsa

n

Ce faci după ce termini facultatea? Te-au întrebat prietenii, mama, tata, chiar și mătușa din Germania imediat ce ai intrat pe băncile universitare. Habar

n-aveai, doar cei trei ani nu puteau să treacă atât de repede pe cum se spune. Este timp și timpul nu e chiar atât de relativ. Ziua are tot 24 de ore, anul doar 365 de zile. Totuși, lucrurile s-au derulat ceva mai repede și te-ai trezit, fără avertisment, în ultimul an de facultate. Ce faci acum?

Începe cu o introspecție. Stai bine unde stai? Ți-e co-mod? Ai un motiv pentru care ai rămâne în același loc? Vrei o schimbare? Ai nevoie de ceva mai mult? Ai vrea să rămâi în școală sau te vezi mai repede într-un birou? Răspunsul

la toate întrebările astea îți conturează opțiunile. Ca-n matematică, faci niște analize înainte să dai rezultatul. Apoi, când ești sigur pe tine, iei în calcul posibilitățile. Ce poți face?

Oricât de multe ar părea, opțiunile sunt destul de li-mitate într-o imagine de ansamblu. Să ne gândim: ai trei variante mari. Te înscrii la master în facultatea pe care tocmai o părăsești, închei relația cu studiile și te angajezi sau pleci să studiezi în afară. Afară, adică oriunde altun-deva decât unde tocmai ai studiat. Din calupul ăsta de generalități, încep ramurile. Ce master? Unde? În țară sau în străinătate? Ce job? Unde ai terminat sau în alt oraș?

De ce nu, poate chiar afară.Alegerea e grea, soluția nu vine singură, și frica de ne-

cunoscut te poate îndruma să te grăbești. Dar convinge-te că nu e momentul să alergi. Stai și gândește bine, chiar dacă soluțiile sunt mai vagi decât problemele.

Până la urmă, toate întrebările tale au ca răspuns mai multe întrebări. E treaba ta să iei o decizie inspirată și să te bucuri de ea. Mai poți face greșeli, întrebarea e până când?

Bogdan Beșliu

Încă o decizie

Prefectul studenților din UBBPe lângă ierarhia posturilor cadrelor didac-tice, în universități apare de asemenea și o ierarhie a studenților, bazată pe criterii politice și alegeri democratice.

PAGINA 10

Ioana Mănăilă: „O să vă prezentați ca niște profesioniști!”Cu siguranță mulți dintre dumneavoastră, cei care ne citiți sau ne urmăriți pe ecrane, v-ați pus întrebarea „ce e acest Vehmed și cine se află în spatele acestui mare pro-iect?”.

PAGINA 9

AgendăÎn fiecare număr, îți re-comandăm... (sau nu) concerte, filme, piese de teatru, cărți sau eve-nimente pentru viața

studențească!

p. 12

EDITORIAL

5 APRILIE 2012 | nR. 32






UMANE


CNDIPT








Majoritatea dintre noi începem facultatea cu entuzi-asm, suntem visători și cu planuri de viitor mărețe. E o atitudine productivă, însă din păcate aceasta

se pierde pe drum. Începi primul an la universitate, ești încântat că ești student, nu te gândești prea intens la ce vei face, e ok, numai ce ai început, ai tăi îți dau bani suficienți încât să supraviețuiești, savurezi studenția. Te prinde anul doi, deja cunoști multe localuri din oraș, nu mai ești atât de visător, realizezi că ți-ar prinde bine un part-time să câștigi ceva bani, dar trebuie să te ții și de cursuri, că doar în final vrei să profesezi în domeniul pe care îl înveți, nu să rămâi la nivelul de vânzător în chioșc. Îți găsești în final un job, prost plătit, dar până prinzi altceva, merge și așa. Faci cum faci și ai trecut și de anul doi, mai ai o restanță, dar te bucuri că e singura.

Ai ajuns în ultimul an, nu ești conștient de ceea ce te așteaptă. Renunți la jobul part-time pentru că îți dorești să

te ocupi mai mult de facultate, cel puțin asta îți propui de teama licenței. Se apropie cu pași parcă prea repezi finalul facultății, începi să realizezi că ai tăi au pretenția să fructifici investiția ce au făcut-o în tine pe perioada studiilor, devii din ce în ce mai presat. Privești în urmă și realizezi că nu ai făcut prea multe chestii cu școala, ai promovat-o și cam atât. Nu știi decât teoria de pe la cursurile mai interesante care ți-au rămas în cap, dacă vrei să o pui în practică, nu știi cum să te descurci cu ea. În cele mai triste cazuri, studenția se termină într-un șomaj și acela mediocru, ești deprimat și te simți incapabil.

Toate acestea alcătuiesc povestea studenților plați, care își neglijează prezentul și deci viitorul. Când ajungi în situația respectivă regreți că nu ai început mai devreme să te preocupi de activități ca voluntariatul sau practica în domeniul tău. Nu așteptați să sfârșiți studiile ca să începeți să faceți ceva pentru cariera voastră! Pentru că atunci va fi cam târziu, oricine va avea un stagiu de voluntariat undeva va fi cu un pas înaintea ta în fața angajatorilor, iar CV-ul tău nu se va ridica la același nivel. Profitați de toate oportunitățile ce se ivesc în timpul facultății, puteți fi voluntari la tot felul de asociații, insistați să faceți practică în domeniul în care studiați, căci vă va ajuta enorm în momentul în care veți avea responsabilitatea unei sarcini de îndeplinit la locul de muncă.

Trebuie să ne “inspiram” din greșelile altora și să facem ce ne stă în putere, ca atunci când vom termina facultatea să păstrăm măcar jumătate din entuziasmul inițial și să nu ne reproșăm că am fi putut face mult mai mult, dar am fost doar delăsători.

Veronica Barbu

Revistă bilunară realizată în cadrul proiectu-lui VEHMED – Vehicule media pentru formarea abilităților practice, televiziuni și ziare operate de studenți, cofinanțat din Fondul European prin Pro-gramul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Universitatea Babeș-BolyaiFacultatea de Științe Politice, Administrative și ale

Comunicării Departamentul de Jurnalism

Adresa redacției: Cluj-Napoca, str. Universității, nr. 7-9, email: [email protected]

Redactori:Christinne SchmidtVeronica BarbuTeodora NeaguTeodora CăbuțMihai BârsanAnca ScutelnicuAlexandra BiroRăzvan ȘutCristina UngureanRedactor Șef:Bogdan BeșliuCoordonator:Daniel Iftene

O publicație IS UBB Cluj Student Media S.R.L.

ERASMUS – o alegere pentru viitor

Jurnal din studențime

Cultură vs modă. Contradicții

Doi dintre prietenii mei au plecat cu bursa Erasmus. Unul în Anglia pentru un an și celălalt pentru un semestru

în Austria. Tocmai zilele astea am aflat că al treilea prieten va pleca trei luni în Franța.

De mult mă gândeam la posibilitatea de a pleca cu bursa Erasmus, dar întodeauna m-a oprit frica de necunoscut. Dacă nu voi reuși să-mi fac prieteni, dacă nu-mi va plăcea? Dacă… dacă..? Am vorbit cu băiatul care a fost plecat în Anglia și mi-a zis că a fost o experiență pe care nu o va uita niciodată pentru că și-a făcut prieteni și a locuit un an de zile într-o țară străi-nă, lucru care l-a dezvoltat din punct de vedere personal.

Dosarul de înscriere pentru bursele Eras-mus trebuie să conțină un certificat de limbă corespunzător țării pe care o alegeți. Există șanse ca universitatea la care mergeți să aibă cămine sau anumite facilități pentru voi. De acest lucru trebuie să vă interesați voi, încă dinainte de plecare pentru a nu fi suprinși de situație. Banii pe care un student Eras-mus îi poate primi se calculează diferit de la facultate la facultate. De exemplu, prietenul meu care a fost în Anglia a primit mai mulți bani decât se aștepta inițial deoarece locurile pentru studenții Erasmus nu au fost complet

ocupate. În general, suma minimă este de 350 de euro.

Acum că știți cam ce trebuie să aveți în vedere dacă vreți să fiți student Erasmus, este timpul să alegeți. În curând, se vor afișa la toate facultățile universitățile și țările în care puteți fi student Erasmus. Cine știe, poate anul viitor vă scriu despre experiența mea de student Erasmus!

Alexandra Biro

Pentru studentul zilelor noastre, viața înseamnă adeseori distracție, party- uri și o grămadă de oportunități de a

petrece timpul liber. Nu-i neapărat o viziune greșită sau, cel puțin, nu în totalitate. Dar în timp ce cluburile sunt pline în fiecare seară de weekend (și nu numai), sala de teatru are, de multe ori, locuri libere, holurile muzeului sunt pustii, iar de Filarmonică prea puțini își amintesc.

Dacă încercăm să trecem în revistă evenimentele culturale la care participă studenții, putem foarte ușor să delimităm trei categorii de persoane: cei interesați de cultură, care se implică activ și în acest do-meniu, cei impresionați doar de evenimente speciale și cei care nu dau nicio importanță culturii. Cert este că, mai ales într-un oraș ca al nostru, evenimentele culturale sunt extrem de diversificate și pun la dispoziția studenților posibilități variate. Problema e în ce măsură le acordăm noi atenție.

Muzică, teatru, carte, film, pictură – o perspectivă largă asupra consumului cultural printre studenți. Și totuși, de multe ori, ei se rezumă la concerte și filme. Asta nu ar trebui să înlocuiască însă niciuna dintre celelalte arii culturale. Un concert susținut de o trupă tână-ră, un recital la Operă, un spectacol de balet. De ce studentul se oprește doar la primul? Pentru mulți, opera pare un termen învechit, baletul – un act artistic prea pretențios. Am văzut atâtea filme, încât ne-am plictisit și în seara asta vrem altceva! De ce nu o piesă de teatru? Avem posibilitatea să „gustăm” din fiecare. Expozițiile de la Muzeul de Artă își așteaptă vizitatorii. Mai sunt și librăriile, târ-gurile de carte, vernisajele... orașul vuiește sub această simfonie a culturii, pe care noi nici măcar nu o sesizăm.

Fie că e concert, film, operă, teatru sau muzeu, studenții beneficiază de reduceri peste tot. Un alt motiv care încurajează îndreptarea lor spre consumul cultural. Atunci de ce să nu fim puțin mai curioși și deschiși spre o experiență nouă?

Cultura nu îl îndeamnă pe student să-și uite vechile obiceiuri, ci pur și simplu îi arată că există multe posibilități de a-și petrece tim-pul liber, pe lângă cele care înseamnă pentru el deja rutină. Oricât de moderne ar fi tim-purile noastre, arta nu are cum să-și piardă semnificațiile și intensitatea. Ceea ce se pierde e interesul nostru pentru ea. Aici intervine și problema studentului, prea preocupat să fie

„la modă”. Și poate tocmai „moda” și percepția asupra ei este motivul care îl face să treacă cu vederea atâtea posibilități artistice, culturale pe care orașul i le oferă.

Christinne Schmidt

1Studentul senator = este ales la nivelul facultății, prin vot universal și secret de către toți studenții consilieri. Este mem-bru în principalul for decizional la nivel de Universitate.

Reprezintă interesele studenților la nivel de Universitate, susține strategii coerente care

vin în apărarea intereselor studențești. Trebu-ie să-și exercite o prezență activă la ședințele de senat, apoi să informeze studenții prin in-termediul șefilor de an sau a consilierilor cu privire la activitatea desfășurată în timpul ședințelor. Tot el trebuie să publice rapoarte de activitate.

Notă de subsol

5 APRILIE 2012 | nR. 3 3






UMANE


CNDIPT








Operațiunea Pachetul

Utilul l și inutilul vin... la pachet

Când ești departe de casă, nu mai e nimeni care să-ți poarte de grijă. Începi să te des-curci pe cont propriu atât cât poți. Mai faci o mâncare încropită din rămășițele frigiderului, iar foamea o îmblânzești cu o felie de pâine cu sfânta zacuscă, setea o astâmperi cu apă de la robinet sau mai ieși cu prietenii într-un pub ieftin unde speri să ți se facă cinste măcar odată.

Atunci când mâncarea nu e niciodată înde-ajuns, iar prețurile la cantină, deși destul de mici, ți se par colosale, hop și telefonul salvator de la mama, bineînțeles, care se asigură ca odrasla să fie aprovizionată cu de-ale gurii. Te întreabă impacientată ce să-ți pună de mân-care, de ce alte lucruri mai ai nevoie și dacă ai haine cu care să te îmbraci.

În multe cazuri, mâncarea primită într-un pachet anterior e suficientă pentru a hrăni cinci persoane, așa că o mare parte din ea e sortită alterării și, evident, arun-cării. Tu, studentul, care știi bine situația, încerci să-i explici că mai ai suficient. Orice ai zice însă, mămica grijulie este convinsă „că puiul ei moare de foame prin Cluj” și se asigură că trimite tot ce are mai bun, cât poate de mult.

Așa că îți va ajunge un pachet voluminos cu lucruri de care ai nevoie, dar printre ele se mai strecoară și chestii care doar ocupă spațiul, puse de mama așa, „să fie”. Printre lucrurile alea se numără bluza demodată din clasa a X-a, ca să-ți țină de cald, pixu-rile, hârtia igienică și altele mărunte, mai mult sau mai puțin folositoare.

Pachetiștii bat criza

Îi vezi în stația din Piața Mărăști, în gară, autogară sau alte stații de autobuz. Sunt ei, „pachetiștii”, care așteaptă sacoșele și gențile salvatoare, pline cu bunătăți de acasă. Sar buluc pe maxi-taxiurile ce vin din provincie și caută, ca pe „acul în carul cu fân”, sacoșa mamei printre altele o sută. De obicei, pa-chetelor li se atașează o „carte de vizită” cu numele „fericitului” care îl va primi și numărul de telefon al acestuia.

Transport „fraudulos” pe autocar

Autocarele conduc detașat când vine vorba de numărul genților magice care pornesc spre Cluj în ajutorul studenților înfometați. Ba mai mult, șoferii acestora dezvoltă adevărate afa-ceri de pe urma transportului. Pe unele rute, tarifele diferă de la trei la zece lei, iar pe altele se poate să găsești șoferi binevoitori care să le ducă „pe gratis”.

Alex este unul din pachetiștii întâlniți într-o stație pe strada București ce așteaptă nerăbdător autocarul de Sighet cu geanta de acasă. Procesul prin care trece mâncarea ma-mei de la aragaz până la gura „copilului” e pe cât de fascinant, pe atât de complex. „Mami se întâlnește cu domnu’ Iuga în autogara din Sighet, îi dă 5 lei și îi spune că la autogara din Cluj o să fie cineva care să îl ridice pachetul”, rezumă Alex aventura. Își cunoaște geanta în care mama i-a trimis șnițele, compot, sarmale,

prăjitură și, bineînțeles, clasicele chiftele. Ca Alex sunt mulți alți studenți din Sighet care își primesc pachetul prin domnul Iuga. O dată au fost atât de mulți, încât unele dintre ele s-au lăsat căutate foarte mult timp. „A trebuit să mă urc în autocar să caut pachetul, în drum spre autogara din Cluj. Mașina trebuia să se întoarcă destul de repede spre Sighet și câțiva nu ni le găseam”, mai spune Alex.

Cât te lasă inima... sau poșta

De cealaltă parte a baricadei, șoferii spun că nu au o taxă fixă pentru care iau pache-tele spre Cluj. „Fiecare dă cât îl lasă inima, n-am o taxă pentru bagaje. Unii lasă câte 5 lei, alții doar 3, alții deloc. Eu îi văd și îi înțeleg, sunt oameni simpli de la țară care trimit pachete copiilor lor de la oraș”, spune domnul Vasile, șofer de maxi-taxi pe ruta Reghin-Cluj.

O altă variantă prin care studenții primesc pachete de acasă este Poșta Română. Greta este studentă în anul al doilea la Pishopeda-gogie specială, iar coletele cu „de toate” sunt trimise tocmai din Galați. „Primesc ciocolată, dulciuri chiar și țigări din Moldova, în general lucruri care nu sunt atât de perisabile”, spune ea. În general, Greta primește pachetele cam o dată pe lună.

De cele mai multe ori, bunătățile vin însoțite de mențiunile „ai grijă de borcan să nu-l spargi” „trimite cutiile înapoi, că nu mai am în ce să-ți trimit mâncare data viitoare” sau doar „le spăl eu acasă, trimi-te-le așa”.

Oricât de avansat ar fi sistemul bancar, și banii tot prin metodele clasice se trimit, să moară finanțiștii de ciudă. Fie că se trimit prin poștă, fie că vorbim de autocar sau tren, tot

se vor găsi părinți care să trimită mici sume ascunse fie într-o căciulă, fie băgate într-un ambalaj de ciocolată sau fie pitite pe fundul pachetului.

CFR-iștii sunt și ei la datorie

Mecanici sau conductori de tren, părinții apelează și la ei în misiunea „pachetul”. Sco-pul e același: totul să ajungă întreg la copilul lor. „Tarifele” sunt la fel ca pentru șoferii de autocar sau maxi-taxi, între 3 și 10 lei sau gratis. Asta depinde și de relațiile pe care le au părinții cu ceferiștii.

Mulți studenți au părinți care lucrează sau au lucrat la CFR și se pot lăuda că primesc pachetul gratis, că „au pile”. Eventual, îi cos-tă doar un bilet de la autobuz, drumul până la gară și înapoi. Florin a primit tot timpul pachete pe tren de când e la facultate și nu a avut niciodată probleme mari. „O dată..”, ne povestește el „... s-a întâmplat că mecanicii pe care îi cunoștea tata au mers în concediu. Când a ajuns la gară cu pachetul, erau alți mecanici pe care nu îi cunoștea și n-au vrut să-l ia. Așa că a cumpărat bilet și s-a urcat tata pe tren și mi-a adus pachetul”, spune el.

O metodă mai sigură

Alternativa acestor metode prin care se face trafic fraudulos de pachete este una mai la îndemâna studenților. Foarte mulți primesc pachetele prin colegii de cameră sau prie-teni care merg săptămânal acasă (și sunt din aceeași localitate). Câteodată chiar stabilesc cine merge acasă în weekend și cine rămâne. Chiar dacă asta înseamnă ca unii să rămână un weekend fără pachet (adică să mai lun-gească puțin zacusca pe pâine), mulți preferă

să primească astfel pachetul decât să îl ridice de la anumite persoane necunoscute.

Există însă o cateogorie de studenți care nu primesc pachete deloc. De ce? Pentru că sunt din Cluj. Ei sunt așteptați acasă cu o mâncare caldă și nu cunosc problemele pe care le în-tâmpină studenții care sunt de pe alte plaiuri ale țării. Pentru ei, toate aceste povești despre pachete sunt ca desprinse din basme sau, din contra, poate li se par a fi banalități.

Dar aceste lucruri fac parte din viața studenților. Viața adevărată de stu-dent înseamnă într-o oarecare măsură independența față de părinți și câștigarea primilor bani prin forțe proprii. Pachetele primite fac și ele parte din viața noastră, cea de toate zilele.

Teodora CăbuțMihai Bârsan

Când spui viață de student, te gândești automat la distracție, prieteni, cursuri, iubiri mai mult sau mai puțin nemuritoare. Însă doar cei veniți de la sute de kilometri depărtare cunosc și trăiesc toate experiențele studenției. Mai ales pe cea a pachetului „de la mama”.

Foto

: arh

ivă

Stud

enTi

mes

Top 5 lucruri trimise de mama

➲ Sarmale în conservă

➲ Apă la pet

➲ Sare, scobitori și șervețele

➲ Bibelouri și flori din plastic

➲ Ciment, var, silicon, nisip

➲ Ultimele episoade din „Tănăr și

neliniștit”

➲ Haine de cănd ești mic

➲ Ursuleți de pluș

5 APRILIE 2012 | nR. 34






UMANE


CNDIPT








Atenție! Testăm profesoriCât de tare ar fi să putem evalua profesorii universitari? Să le punctăm modul de predare, zâmbetele, voința și creativitatea. Sau să îi penalizăm pentru cititul doar de pe slide-uri sau un maraton de scris. Se poate. Ce-i drept, nu toți putem face asta, dar vă pot arăta cum. Am stat de vorbă cu Oana Sofronia, una dintre cei 15 studenți care îi evaluează în perioada aceasta pe profesorii noștri cei de toate zilele pentru Gala Profesorului Bologna.

Oana, cine ești și ce faci? Sunt studentă în anul II la Universitatea de Artă și Design,

secția Design și asta e și marea mea pasiune, așa că mă simt o norocoasă. Sunt din Suceava și am terminat Colegiul de Arte

“Ciprian Porumbescu”. Fiind membru al Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România, am avut ocazia să particip la un training care m-a adus în postura de așa-zis

“evaluator”.

Ce înseamnă ANOSR?Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România

(ANOSR) înseamnă restrâns reprezentarea și promovarea inte-reselor studenților din România sub aspect educațional, social, economic și cultural, atât la nivel național cât și internațional. Este prima federație de asociații studențești din România, putând fi considerată în prezent drept cea mai mare și repre-zentativă structură sindicală de acest gen, neguvernamentală, apartidică și non-profit. ANOSR este în primul rând o platfor-mă de comunicare între organizațiile membre, urmărind în acest sens să faciliteze parteneriatele și schimbul de resurse între organizațiile studențești.

Totodată, are ca obiectiv reprezentarea intereselor comu-ne ale membrilor săi, formarea de lideri la nivel național și promovarea acestora în societatea românească, exceptând latura politică. Vizăm organizarea de activități axate pe mo-bilitate și networking între organizațiile membre, stimulând schimbul de experiență, comunicarea și informarea pe plan intern și extern.

Debate pentru liceeni la Cluj-NapocaRacoviță OPEN 2012 se af lă la cea

de-a doua ediție și este un proiect național de educare non-formală

prin intermediul debateului. Organizato-rul și gazda proiectului este Colegiul Emil Racoviță din Cluj-Napoca. Debateul din ca-drul proiectului vizează liceenii de la toate unitățile de învățământ din țară.

Anul acesta Racoviță Open s-a desfășurat pe perioada 30 martie - 1 aprilie și a reunit la Cluj un total de 48 de echipe formate din 210 persoane, mai multe decât anul trecut când au participat doar 40 de echipe cuprinzând 145 de oameni. Din totalul de echipe, 11 au fost numai din orașul gazdă, iar restul de 37 de echipe au reprezentat 15 orașe din Româ-nia. Concursul de debate a început vineri, 30 martie cu o dezbatere demonstrativă reali-zată de specialiști în domeniu. Moțiunea de dezbatere a fost ”Indemnizație de inegalitate acordată femeilor”. Echipa care a venit în susținerea temei a fost Echipa Guvernului formată din Octav Buta, Grigore Pop și Radu Cotarceu, iar cea cu argumente contra a fost Echipa Transilvania formată din Ioana Stu-

pariu, Călin Mureșan și Raul Sălăjan. Dez-baterea demonstrativă a avut atât rolul de a oferi un model pentru liceenii prezenți cât și de a-i alege pe cei mai buni arbitrii pentru de-baturile ce au urmat. Concursul s-a încheiat duminică cu Festivitatea de Premiere a celor mai bune echipe și cu petrecerea finală ce a durat întreaga noapte.

Conceptul de debate la noi în țară este încă la început, însă ia amploare atât în me-diul universitar cât și în cel liceal. Tânăra generație este tot mai captivată de această idee, de a participa la dezbateri, de a folosi puterea cuvântului, a logicii și a argumen-tării cu scopul de a convinge. Unii dintre participanții la debateuri susțin că și-ar dori să urmeze chiar o facultate pe această spe-cializare dar, din păcate, nu există. Pentru a realiza o dezbatere, trebuie să treci prin două nivele, primul este cel de documentare, prin care debaterul se informează cât mai amplu referitor la moțiunea de dezbătut, iar cel de-al doilea este susținerea prin argu-mente a poziției ocupate față de subiectul dat. Temele abordate în dezbateri de obicei

vizează subiecte actuale cu care se confrun-tă societatea, din domeniul administrativ, economic, politic. Ce este debateul?

Este o formă de dezbatere cu rol educativ, compusă din două echipe egale ca număr de membrii. Echipele trebuie să pună în valoare argumente pro și contra față de o temă im-pusă. Are ca scop: dezvoltarea gândirii logice și critice cât și a capacității de a susține un discurs în fața unui auditoriu, diminuarea timidității și promovarea dialogului. De ase-menea îi ajută pe tineri să-și crească nivelul de toleranță la contraziceri și să convingă prin argumente, nu prin agresivitatea din tonul vocii.

Arbitrii au, de asemenea, un rol foarte important în cadrul competițiilor de deba-te, aceștia fiind cei care vor observa întreaga desfășurare a activității echipelor de debateri ca în final să o desemneze pe cea mai convin-gătoare. Ei trebuie să observe competiția cu o oarecare detașare față de tema dezbătută și

să nu se lase influențați de impresiile perso-nale față de subiectul impus, deoarece sunt importante numai argumentele și validitatea acestora.

Veronica Barbu

Foto

: Ver

onic

a Ba

rbu

Ce semnifică Profesorul Bologna și Gala Profesorului Bologna?

Proful Bologna este cel care nu folosește foile de prezențe în sco-pul de a atrage studenții la cursuri. Este cel care îi face pe studenți să se simtă atrași și interesați de educație și de descoperirea ei. El este cel care nu-ți lasă timp să te gândești la pauza dintre cursuri. Este proful care te surprinde mereu prin inovație și creativitate!

Este cel care câștigă prezența, respectul și atenția studenților prin creativitatea metodelor de predare adaptate stilului de viață al studentului secolului XXI, prin jovialitatea și ușurința cu care se lasă înțeles de către studenți, prin darul oratoriei și încrederea pe care o manifestă față de capacitatea de dez-voltare și înțelegere a studenților.

Profesorul Bologna este un specialist, pasionat de educație, care folosește tehnologia și metodele potrivite de predare cu scopul de a pregăti studenții pentru integrarea în piața muncii și mai important, în societatea de mâine.

Gala Profesorului Bologna este un proiect original, creat de studenți pentru aprecierea modelelor în educație. Gala pro-priu-zisă va avea loc la Iași, în 12-13 mai. Sunt de părere că, de fapt, cel mai important e titlul și diploma oferite Profesorului, dat fiind faptul că e un titlu pe care îl poți primi o dată în viață.

Ce a însemnat training-ul la care ai participat?Noi am facut parte din echipa de la Cluj, echipă la care s-au

adăugat colegi din centrele universitare apropiate: Alba Iulia, Sibiu etc. Trainingul a fost foarte captivant, dar și obositor în același timp, s-a desfășurat într-un weekend. Concret, ni s-a arătat profilul Profesorului Bologna, a fost multă parte teoretică, după care am făcut multe simulări de toate felurile pentru a ne descurca în eventuale situații.

Asta înseamnă discuții efective, dar poate însemna și faptul că un profesor nu te acceptă să asiști la cursul lui. Nu neaparat, dar și asta ar putea fi o situație. Ne-au fost prezentate diferite tipuri de profesori și de studenți.

Ce tipuri de profesori există?Profesori care predau dogmatic, cărora nu le pasă de

studenți sau profesori care predau foarte bine, dar comuni-carea cu ei se oprește la ușa sălii de curs. Evident, ne-a fost dat și un exemplu de profesor care ar merita titlul de Bologna din toate punctele de vedere.

Care sunt criteriile de evaluare? Concret, ce punctați ?Sunt multe și se bazează în linii mari pe învățământul

centrat pe student, unde opinia studentului contează în pri-mul rând, unde există o bună comunicare student-profesor și unde studentul nu e doar un „cumpărător”, iar profesorul un

„vânzător”. Această gală e organizată din dorința de a premia adevăratele valori din educație, iar mie personal mi se pare o idee genială, pentru că într-adevăr există profesori extraor-dinari care au potențialul de a fi exemple.

Cum e să asiști și să notezi profesorii? E captivant, însă noi trebuie să fim atenți la modalitatea

de predare și nu la conținut.E puțin ciudat că studenții, în general, sunt suspicioși și își

dau seama că nu le suntem colegi, dar până în prezent a fost chiar frumos. Au fost deschiși, atât studenții, cât și profesorii.

Mie una îmi place, reprezintă oarecum o provocare perso-nală să stau de vorbă cu profesorii și studenții, dat fiind faptul că nu sunt cea mai vorbareață persoană din lume.

Ce le transmiți celor care citesc rândurile astea acum?Să nu uite că și ei trebuie să fie deschiși și cooperativi, căci

pentru ca lucrurile să funcționeze bine e nevoie de două părți implicate și în afară de asta, dacă au profi preferați pe care îi admiră, să nu ezite să îi înscrie pe profitari.ro

Anca Scutelnicu

Foto

: arh

iva

pers

onal

ă

5 APRILIE 2012 | nR. 3 5






UMANE


CNDIPT








pe care îi intervievează. Tot ce trebuie să știe e să întrebe lucrurile potrivite.

În prezent, lucrați la Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest. Este o instituție prin care oamenii accesează fonduri europene?

Este o agenție care ne ajută pe toți. Noi suntem un ONG din punct de vedere formal. Practic, agenția deservește o unitate administrativ-teritorială care momentan nu există. Așa cum sunt județele, așa urmează să fie regiunile. Agenția deservește șase județe, care reprezintă Transilvania de Nord. Noi de fapt controlăm proiectele pentru finanțare europeană, care sunt scrise de beneficiari – IMM-uri, firme și instituții publice.

Ne-ați putea descrie o zi obișnuită la muncă?Din fericire, spre deosebire de perioada în care am lucrat

în presă, acum reușesc să plec la oră fixă la lucru și să ajung aproximativ la oră fixă acasă. Bineînțeles, mai sunt și vârfuri de sarcină în care mai stai până la 10, până la un 7, 8. Noi avem sediul în momentul de față undeva lângă Cluj, ne-am mutat din oraș. Ne-am mutat pentru că se plănuiește construirea unui parc de cercetare în zonă și noi suntem un fel de pionieri, asta este strategia conducerii. Printre atribuțiile noastre la biroul de comunicare – toți cei care scriu proiecte prin Programul Operațional Regional trebuie să și le promoveze. În momentul în care și le promovează și promovarea este bugetată din bani europeni, noi trebuie să verificăm dacă se respectă niște reguli de identitate vizuală.

Ce părere aveți de proiectul din care facem parte – VEHMED – Vehicule Media operate de studenți pentru studenți?

E foarte bine să existe cât mai multe astfel de proiecte pentru că aveți mare nevoie de un rodaj înainte să ieșiți de pe băncile facultății. Deci să nu fiți nevoiți să vă angajați cum am fost eu nevoit. Eu personal m-aș fi bucurat mai mult dacă aș fi avut posibilitatea să fac practică în cadrul școlii. Există și minusuri și plusuri în momentul în care te angajezi. Nu mai ai timpul pe care îl aveai înainte, nu mai poți să socializezi în măsura în care puteai înainte, lucrurile se schimbă. Ideal e să ai parte de o viață de student, de tânăr, fără să fii nevoit să lucrezi să-ți plătești chiria.

Credeți că angajatorii din mass media sunt mai sceptici când vine vorba de a lucra cu studenții?

Cred că s-a format o imagine oarecum greșită. Mulți patroni tind să generalizeze în momentul în care iau de afară. Proba-bil că au avut parte de tineri care au avut inițiativă, s-au dus la redacții, dar nu au fost în stare să dovedească. Pe de altă parte, eu cunosc foarte multe cazuri, chiar colegi de ai mei de facultate și cunosc și colegi de-ai voștri de ani mai mici care s-au angajat. Din punctul meu de vedere, nu-i musai. Dacă nu ești constrâns financiar să îți găsești un loc de muncă la un ziar, poți să profesezi și fără să fii angajat. Prin blog sau alte platforme media, poți ajunge la cititor.

Pe dumneavoastră cum v-au perceput primii angajatori?Cu indulgență. Primul meu salariu a fost un cadou de Cră-

ciun cu ceva produse alimentare primite de la un magazin. Eu am făcut practică trei luni înainte să mă angajez. M-au angajat abia în momentul în care le-am zis că nu mă mai duc. Te poți căli în diverse feluri. Eu m-am călit mergând în practică și făcând meserie de reporter efectiv vreme de trei luni. Oamenii nu și-au pus problema să mă trimită acasă, eu nu am vrut să plec, am vrut să fac meserie. Prima mea știre, țin minte că a fost despre un coleg student din căminul 2 din Observator care făcea room service pe bani. Mi s-a părut foarte ok ideea, am scris un text, l-am trimis la ziar, mi l-au publicat și am fost foarte fericit. Așa practic a început povestea mea, cu ziarul. Din punctul meu de vedere, dacă îți dorești să faci presă, nu te oprește nimic să scrii, să filmezi, să înregistrezi pentru că e foarte ușor să faci asta.

Anca Scutelnicu

Expert în comunicare la Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest și fost jurnalist, Adrian Popa este unul dintre cei mai potriviți oameni când vine vorba de o discuție cu și despre jurnalism. Într-o vizită la redacția noastră, a fost de acord să ne ofere un interviu:

Povestiți-ne experiența dumneavoastră de fost jurna-list și actualmente PR-ist.

Am terminat jurnalism și masterul în același domeniu. M-am angajat din anul 2 de facultate, am început la un ziar local, pentru că am încercat să împac un pic școala cu munca. Chiar dacă erau din același domeniu, nu prea aveam timp de amândouă. Am lucrat în presă cinci sau șase ani, la mai multe ziare din Cluj, am avut o mică experiență și cu radioul și în timpul acesta am condus și Asociația Profesioniștilor din Presă timp de doi ani.

Se poate fi în același timp și jurnalist și PR-ist?O, nu! Asta nu. Trebuie să alegi foarte bine de care parte

a baricadei ești și dacă hotărăști să faci pasul de la jurnalism la PR trebuie să te gândești foarte bine pentru că la mijloc e credibilitatea ta. Practic, orice om ar putea să facă amândouă lucrurile, dar sunt lucruri care se bat cap în cap din punct de vedere etic. Dacă în presă trebuie să fii imparțial, pe partea de PR trebuie să susții cât mai mult o anumită parte, respectiv cea pentru care lucrezi.

Cum credeți că e ideal? Să fii jurnalist și apoi PR sau invers?

Cred că e ideal să îți alegi profesia în așa fel încât să nu trebuiască să ți-o schimbi ulterior. Dacă ai luat decizia să urmezi o facultate de jurnalism, scena ideală ar fi să profesezi meseria respectivă până la pensie. În ceea ce mă privește, pot spune că a fost o conjunctură deosebită și că a ținut de o de-cizie personală. Pur și simplu am ajuns la concluzia că nu am nevoie de o instituție ca să mă exprim liber. Mi-am dat seama că am la dispoziție toate uneltele de comunicare în masă, pot să scriu pe blog, pot să scriu pe facebook, pe twitter și să îmi transmit mesajul. La unii jurnaliști din Cluj putem observa că au o mai mare audiență pe blogul personal decât pe canalul la care lucrează.

Cum ați ajuns la Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest?

A fost iar o decizie personală. Eu am un plan pe termen lung. Nu m-am despărțit nici o secundă de presă și de ideea de a comunica unui anumit public. Încă de când m-am angajat prima oară, în anul doi, am crezut cu tărie în ideea că jurna-lismul are un important rol civic. Eu trecând dintr-o tabără în alta, nu am renunțat la acest rol, la implicarea civică. La urma urmei, agenția la care lucrez este un ONG, nu o instituție publică. Am avut implicarea asta și în Asociație, vreme de doi ani. Cred că mesajul e mai important decât platforma care-l transmite și de aceea cred că atâta vreme cât ai un scop bine definit, nu contează că lucrezi într-o instituție de presă sau că lucrezi într-un alt domeniu.

Ați terminat jurnalism. Ce părere aveți despre studenții jurnaliști?

Aceeși părere o am despre toți studenții care învață co-municare – din păcate, sunt prea mulți. Sunt studenți, sunt

oameni care probabil că au început facultatea cu niște idei preconcepute, care nu știau ce implică, au ajuns la un punct în care unii s-au regăsit în facultate, ceilalți nu s-au regăsit și își caută alte direcții, ajung la un punct în care își dau seama că nu se pot angaja atât de ușor pe cât credeau, cei care își fac treaba bine și se implică și nu se bazează numai pe o hârtie dată la finalizarea studiilor reușesc în cele mai multe cazuri șă-și găsească de lucru. Ceilați mai greu. Eventual, se reprofi-lează. Chestia asta se întâmplă la o grămadă de alte facultăți. Sunt foarte mulți studenți politehniști care lucrează în mall și exemplele sunt nenumărate. Din păcate, asta e o problemă de sistem, nu-i o problemă neapărat a facultății. Din acest punct de vedere, aș putea să spun că facultatea de jurnalism este mai expusă decât alte facultăți, pentru că antrenează, învață oamenii să producă un mesaj.

Ce părere aveți de introducerea unor ore de voluntariat în școli și facultăți?

Personal cred că voluntariatul trebuie încurajat, dar pe de altă parte, dacă îl faci obligatoriu, nu mai e voluntari-at. Chiar mă uitam pe niște statistici săptămâna trecută, suntem pe o tendință crescătoare la nivel național în ce privește numărul de ONG-uri și numărul de voluntari. Ne ține destul de sus o categorie la care poate nu te așteptai

– pensionarii. La nivel statistic, găsim un număr mare de vârstnici care presează voluntariat pentru biserici. În cea ce privește tinerii, la noi, din punctul meu de vedere, ONG-urile sunt necoapte. Puține dintre ele știu să gestioneze situații juridice, puține știu să facă strategii pe termen lung și să le urmeze. Pe de altă parte, există multă ambiție și multă energie, fapt încurajator.

Ce înseamnă a fi făcut pentru presă?În primul rând, din punctul meu de vedere, trebuie să ai un

simț civic. Fără simț civic n-are rost să faci jurnalism. Apoi, să nu ia de bun tot ce i se zice. Să încerce să găsească argumente la orice lucru pe care îl află. În general, să fii jurnalist înseamnă să nu iei de bun ceea ce zic PR-iștii.

Uneori, jurnalistul e bun la toate și se pricepe la nimic.Cred că asta și trebuie să facă. Dacă ești expert într-un

domeniu, mergi și profesezi în domeniul ăla. Un jurnalist e cumva mai polițist și mai puțin polițist în același timp. Nu poți să zici că ar trebui să cunoască mai mult decât oamenii

Adrian Popa: „Studenți, aveți mare nevoie de rodaj înainte să ieșiți de pe băncile facultății”

Foto

: arh

ivă

pers

onal

ă

Un jurnalist e cumva mai polițist și mai puțin polițist în același timp

5 APRILIE 2012 | nR. 36






UMANE


CNDIPT








Benzile desenate refuză să rămână la sertar!

La Cluj a fost publicată cartea de benzi desenate Urban Comics made in Cluj, o antologie de 16 povești fantastice, comice, citadine care au loc... în Cluj: pe strada Eroilor, la statuia cu Sfântul Gheorghe, în Piața Unirii, la Universitatea de Artă, pe acoperișurile Clujului sau chiar la o shaormerie.

Plăcerea de a povesti nu se va demoda nici-odată pentru că avem nevoie de povești, de fantezie, de umor, de emoții, de imaginație. Un mod succint și spectaculos de a povesti este banda desenată, deoarece tratează poves-tea ca pe elementul esențial și lasă cititorului libertatea de mișcare.

Clujul - decor și personaj pentru benzi desenate

De când nu ați mai văzut o revistă de benzi desenate? Probabil că ultima dată ați avut în mână reviste cu tot felul de povestioare haiose, cu personaje precum Mickey Mouse, Batman, Familia Flinstone, Asterix și Obelix sau personaje din basme.

Deși se pare că benzile desenate nu mai sunt în atenția publicului larg, 16 pasionați și-au adus contribuția la profesionalizarea benzilor desenate, publicând a doua antologie care apare în ultimii ani în România - Urban Comics made in Cluj. Prima a apărut în toam-na trecută la București, dar suntem cu foarte puțin în urma lor, asta pentru că la capito-lul realizări și Ardealul a fost reprezentat în Franța, în Belgia, în Statele Unite, în Serbia, Muntenegru, Macedonia, Kosovo.

Cei 16 care au desenat orașul

Toate cele 16 povești fantastice și comice se desfășoară în orașul de pe Someș și sunt dovada talentului unor tineri autori, artiști, studenți la Litere, la Arte, la Filosofie, liceeni, un asistent universitar și masteranzi care au format clubul Comics Club Cluj susținut de Centrul Cultural German.

„Oamenii vin în club, stau, pleacă, dar, chiar dacă pleacă, ideea este să învețe ceva. Vin la două, trei întâlniri, la cei nou-veniți stăm și le explicăm ce este bine, ce nu este bine, vedem ce ar putea face mai departe și încet încet ajungem undeva”, spune Adrian Barbu, unul dintre membrii clubului și coor-donator al antologiei.

Adrian este asistent universitar la Univer-sitatea „Babeș-Boylai” și muzician. A terminat Facultatea de Arte Plastice și cea de Litere, iar din ele a rezultat pasiunea pentru benzi de-senate. A început să deseneze acasă, în Sibiu, având primul succes în 1986, când i-au fost publicate poveștile în Almanahul Anticipația din București.

În cadrul clubului de benzi desenate intră oameni cu personalități diferite, de la cei mai visători până la cei care văd ceva mai mult în

spatele benzilor desenate.Mihaela Hudrea a absolvit Facultatea de

Artă și Design, secția grafică, și face parte din cei care au publicat în Urban comics made in Cluj. Mihaela desenează de când se știe și nu va renunța la benzile desenate, în ciuda dezinteresului unei mari părți a publicului. „O să se schimbe ceva dacă sunt oameni care vor să citească benzi desenate și care o să le cumpere”, crede ea.

Viitor profesor de limba germană, un alt membru al clubului, Dan Barbu, crede că benzile desenate pot fi folosite cu succes în educarea elevilor. „Am mai avut cunoștințe și în perioada mea de practică am observat că predatul merge foarte bine cu benzile desenate, așa că am folosit cunoștințele acumulate la Litere, de a povesti, și talen-tul la desen și așa a apărut contribuția mea la cartea Urban Comics made in Cluj. Îmi doresc să apară benzile desenate în curicula școlară din cauza efectului pe care îl au asu-pra imaginației vizuale a copiilor”, afirmă Dan, care s-a apucat de benzi desenate din al doilea an de facultate.

De ce benzile desenate au fost uitate de public?

Deși la mare căutare înainte de 1989, benzile desenate nu au avut o traiectorie fericită în ultimii ani. După revoluția din 1989, au apărut ziarele de scandal, lumea a început să citeas-că lucruri fără o valoare artistică prea mare, articole rapide și spectaculoase și și-a pierdut interesul pentru bandă desenată. Un alt motiv este cel financiar. Într-o lume în care oamenii nu mai dau prea mulți bani pe cultură, ben-zile desenate au pierdut teren în detrimentul altor acte artistice sau a altor lucruri. Să nu uităm de lipsa timpului, combinată cu viteză și apariția internetului.

„Nu știu dacă este din lipsa educației, dar tot ce înseamnă bandă desenată poate fi in-terpretat ca fiind o non-literatură sau ca o joacă, un fel de pierdere de vreme, o chestie puerilă. Ori din cauzele astea, ori pentru că nu sunt destul de răspândite. În Germania, situația este mai bună deoarece au mai gustat din această cultură de la francezi, care au cele mai cunoscute benzi cu Asterix și Obelix”, consideră Dan Barbu.

Ce viitor au benzile desenate?

Totuși, în ultima vreme, banda desenată a început să capete amploare în România și în toată zona balcanică pentru că începe să existe public. Tinerii prindă gusul acestor reviste de-oarece au avut acces tot mai mult la producții

americane, franțuzești, franco-belgiene, itali-ene, spaniole, au fost în alte părți și s-au întors cu un album, două. În momentul în care află că și la noi în țară există artiști încep să devină entuziaști. Așa că vor să citească și sunt câțiva care vor să creeze și chiar fac asta.

Pentru a da o importanță mai mare feno-menului, dar și material de consum cititori-lor, Comics Club Cluj încearcă să depisteze pasionații, să îi recruteze, pregătească și să îi învețe mai multe. Cei interesați sunt așteptați în fiecare zi de joi la Centrul Cultural Ger-man din Cluj, strada Mihail Kogălniceanu, de unde pot achiziționa antologia de benzi desenate la Cluj, dar și să af le informații despre club.

Teodora Neagu

Știați că:

➲ Există un Muzeu al benzii desenate în București?

➲ Pe tematica benzilor desenate în Ro-mânia s-au scris câteva cărți, dar prea puține în comparație cu alte țări, precum Franța, Belgia, Statele Unite ale Americii.

➲ Pe piață găsim cartea intitulată Istoria benzii desenate românești (de Dodo Niță și Alexandru Ciubotariu), dar și Dicționarul benzii desenate din România (2005), al lui Dodo Niță și Virgil Tomuleț.

➲ În Cluj-Napoca există revista de benzi desenate „Glorioasa Fanzină” care este editată de Ileana și Maria Surducan, două surori pasionate de benzi desenate. Re-vista are ca scop promovarea romanului grafic.

➲ Înainte de 1989 au fost publicate albume de bandă desenată adaptate după ope-re literare, cum ar fi Fata babei și fata moșului, Neamul Șoimăreștilor, Toate pînzele sus!, În lumea lui Harap Alb, Moș Ion Roată și Unirea, Muma lui Ștefan cel Mare, Prîslea cel voinic și merele de aur sau chiar roman grafic după Omul invizibil de H.G. Wells.

➲ Revista Comics este o revistă importantă în acest domeniu deoarece a organizat ateliere de benzi desenate și expoziții în București, Cluj și Constanța, a fost prezentă la câteva târguri de carte din Europa și chiar la Comic Con New York, o convenție anuală dedicată benzilor desenate și nu numai.

Foto

: Cos

min

Sila

ghi

Ilust

rație

: And

ra A

ștef

ănes

ei

5 APRILIE 2012 | nR. 3 7






UMANE


CNDIPT








Comercianții din piața de vechituri din Cluj, cunoscută sub numele de Oser, așteaptă cumpărătorii în fiecare sâmbătă dimineața până la amiază. Intrarea în piață costă 1 leu, pentru care primești (sau nu) un bilet. Cine vizitează Oserul? Oameni de toate vârstele. De la copii, studenți până la oameni vârstnici. Ce găsești? De toate! De la îmbrăcăminte până la piese de calculatoare, telefoane, cărți, biciclete, aparate și obiective foto, animale de companie și multe altele. Un sfat pentru cei care merg de prima dată: nu cumpăra nimic până nu negociezi prețul și să ai bani mărunți la tine! (că de!, e totuși o piață de vechituri până la urmă.)

Fotoreportaj de Mihai Bârsan

Târgul de carte Gaudeamus s-a mutat în Oser. Orice volum costă doar doi lei. Bietul Jules Verne...

Piața de la A la vechi

Contraste

Tablouri vechi de peste 100 de ani, se pot cumpăra cu 80 de lei fiecare (negociat de la 150 de lei). Cumperi un tablou, poate primești o cizmă cadou.

Printre alte vechituri stau piese de schimb pentru calculator, instrumente muzicale dar și pui de Saint-Bernard.

5 APRILIE 2012 | nR. 38






UMANE


CNDIPT








AEGEE – combinația perfectă dintre distracție și interculturalitate

Cu o istorie de peste 25 de ani AE-GEE – Assoociation des États Gene-raux des Étudiats de l’Europe – sau

Asociația Studenților Europeni este pre-zentă în Cluj-Napoca din 1991. Organizația este una nonprofit și se bazează pe muncă voluntară a membrilor săi. Cei 4 piloni pe care se bazează AEGEE sunt: spirit civic, schimbul intercultural, educația superioa-ră, pace și stabilitate.

Cel mai important eveniment organizat în fiecare vară de către AEGEE Cluj–Napo-ca este Summer University. „Timp de două săptămâni un grup de 35 de tineri străini vin la noi să ne cunoască, să călătorească și să-și dărâme stereotipurile despre România. Cea mai mare satisfactie a noastră vine după ce vizitatorii se întorc în țara lor și îi trimit și pe alți membri ai AEGEE din orașul lor la eveni-mentul organizat de noi după un an. Ne spun că niciodată nu și-au imaginat că România e atât de frumoasă și românii atât de calzi și deschiși”, ne-a precizat Monica Rațiu, PR-ul AEGEE Cluj-Napoca.

Avantajele de membru sunt multe, spune Monica Rațiu: „În primul rând aș menționa dezvoltarea personală- fără cărți motivaționale. Să fii singura persoană din România într-o țară străină și înconjurat/ă de zeci de persoane din țări diferite, trebuie să te descurci cumva. Deschiderea pe care ți-o oferim către țări în care greu se ajunge altfel. Participând la un eveniment organizat de AEGEE Moscova, de exemplu, vei obține mult mai ușor viza pentru Rusia decât prin alte metode. Alt avantaj ar fi 2 săptămâni din vacanța de vară petrecute într-o țară străină, cunoscând noi culturi, obiceiuri, oameni.

Pe lângă aceste evenimente, mai avem și Școli Europene, adică o săptămână de tra-ninguri pe diferite subiecte: PR, HR, FR, în care cursanții au parte de ore de curs inten-se, susținute de traineri acreditați. Pe lângă toate acestea mai este și distracția care e nelipsită din evenimentele organizate de noi. Un alt avantaj pentru cei interesați este faptul că membrii ai AEGEE (chiar și ai AEGEE Cluj) au ajuns în Parlamentul

European.”Pentru a deveni membru AEGEE, nu

este neapărat să fii și student. Există mem-brii cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani în organizație. O perioadă de recrutare este în toamnă, însă cei care nu au prins acestă perioadă pot participa la un scurt interviu în orice perioadă a anului. Fiecare membru AE-GEE Cluj trebuie să plătească o taxa de 50 lei, care îi oferă posibilitatea de a participa atât la proiectele locale, cât și la cele internaționale.

În prezent AEGEE Cluj-Napoca pregătește „Universitatea de Vară” din acest an, care va avea loc între 26 iulie și 9 august. În acest an se organizează un Travelling Summer University în Cluj, Carpații Orientali (Lacul Sf. Ana), zona Vrancea și Vulcanii Noroioși, Brasov și Sibiu.

Alexandra Biro

livestream.com/ub2tv

Foto

: Arh

iva

AEGE

E

Cumpărător sub acoperire

Job-ul presupune evaluarea magazinelor și a angajaților după anumite scenarii în urma cărora se completează un raport în format electronic. Programul este flexibil, vizitele se efectuează de luni până duminică, conform orarului de lucru al magazinului. Cerințe: vâr-sta cuprinsă între 20 și 50 ani, studii medii/superioare, abilități de comunicare, prezență agreabilă, simț de observație dezvoltat, simț critic, obiectivitate.

Femeie de serviciu

Caut persoană pentru curățenie genera-lă, pentru un apartament de 4 camere recent achiziționat (zona Mărăști). Vă rog să îmi trimiteți oferta de preț la e-mailul de mai jos și vă voi contacta dacă aveți prețul cel mai bun. E-mail: [email protected].

Sandwich Artists

Restaurantul Subway (Iulius Mall Cluj) angajează Sandwich Artists. Un Sandwich Artist este o persoană care întâmpină clienții și prepară mâncarea în condiții maxime de

igienă. Cerințe: studii medii cel puțin, abili-tatea de a înțelege și respecta anumite reguli ale restaurantului, disponibilitate în a lucra cu casa de marcat și într-un mediu de restaurant. Cv-urile se trimit la adresa [email protected].

Agent achiziții clienți METRO

Candidatul ideal: cunoaște limba engleză; capacitate de comunicare, f lexibilitate, loiali-tate; cunoștințe operare MS Office; disponi-bilitate pentru activitate operativă, de teren. Responsabilități și beneficii: abordează efi-cient clienții, pe baza promovării beneficiilor de client METRO prin prezentarea produselor (individual sau în soluții integrate) cu scopul dobândirii de noi clienți; înregistrează date-le noilor clienți pentru completarea și elibe-rarea legitimațiilor de client pe baza actelor societății în original, adresându-se propri-etarului/ decidentului firmei; construiește relațiile cu noii clienți prin vizitarea lor, pe baza informării permanente despre zona repartizată și persoanele de contact; are obligația de a se informa permanent despre mediul concurențial; promovează imaginea METRO prin atitudine profesională și com-portament etic.

Selecție realizată de Anca Scutelnicu

Studenți cu jobProfil de job

Ghid turistic local

Candidatul ideal: Tânăr sociabil cu dispo-nibilitate de timp și orientare bună în spațiu, vorbitor de minim două limbi străine

Ocupatie: Să însoțească grupuri de turiști în excursii locale organizate, să se ocupe de formalitățile de cazare

Cerițe: Permis de conducere categoria B

Salariu: 500 euro (program full time)

Studii recomandate: Facultatea de Ma-nagement Turistic și Comercial

Veronica Barbu

2Studenții consilieri = sunt aleși de către studenți prin vot direct și închis, prin utiliza-rea de urne. Ei sunt principalul for decizional studențesc la nivel de facultate.

Cine poate candida? Orice student membru al facultății respec-

tive are dreptul de a candida la funcția de student consilier.

Ce face? Poziția lor în cadrul ședințelor de consiliu

trebuie să reflecte opiniile studenților, de ase-menea trebuie să-i informeze pe studenți cu privire la subiectele discutate. Au rolul de a-și exercita o prezență activă la ședințele consiliu-lui, să aibă inițiative în beneficiul studenților, să le susțină și să comunice cu șefii de an.

3Șef de an = este un student ales prin vot liber și informal de către toți studenții unui an; de obicei acesta este ales la începutul primului an universitar.

Ce face? Are rolul de a menține legătura cu se-

cretariatul facultății, de a transmite orice informație le este adresată studenților, să-i informeze despre deciziile, modificările și alte aspecte generale cu privire la viața universi-tară, programarea examenelor.

Notă de subsol

5 APRILIE 2012 | nR. 3 9






UMANE


CNDIPT








Am zis să încerc să formezo generație tânără de jurnaliști.

Ioana Mănăilă: „O să vă prezentați ca niște profesioniști!”

Cu siguranță mulți dintre dumneavoastră, cei care ne citiți sau ne urmăriți pe ecrane, v-ați pus întrebarea „ce e acest VEHMED și cine se află în spatele acestui mare proiect?”. Răspunsul și cine se face vinovat pentru că studenții jurnaliști din UBB pot să-și etaleze abilitățile practice ca într-o televiziune / redacție de ziar adevărată le aflați de la Ioana Mănăilă, managerul proiectului VEHMED și președinte al AUR (Asociația Națională a Specialiștilor în Resurse Umane).

Interviu realizat de Maria Moiș

De unde a pornit aventura VEHMED?De unde? Am avut un miraj prin 2009 de a scrie niște proiecte. Mi-a venit ideea să iau 24

de studenți de la facultatea de arte, să-i învăț, să le dezvolt abilități practice, cum să devină buni regizori de filme.

De ce ați ales să lucrați cu studenți?Pentru că am și eu un copil - o fată de 30 de ani - care și ea a fost studentă și, în calitatea

mea de părinte, am văzut care este procesul de învățare din România. Și atunci i-am identificat o mare nevoie. Studenții nu au unde să facă practică, unde să-și exerseze într-un mediu real abilitățile, ca atunci când ajung pe piața muncii ei să facă față exigențelor cerute de potențialii angajatori.

Cum s-a ajuns de la acei 24 de studenți care voiau să facă regie la acești 400 care vor să facă presă?

Acel proiect a fost un grant, un proiect finanțat de POSDRU, programul de dezvoltare al resurselor umane, de doar 400.000 de euro. Am avut un succes și mă bucur că din cei 24 de studenți, 17 au ajuns să facă filme de scurtmetraj în România, poate chiar și o premieră. Primul film în 3D de scurtmetraj din România a fost făcut de un student, din cadrul acestui proiect.

Și mă bucură în același timp că acest proiect s-a încheiat în 30 septembrie 2011 și a fost selectat ca unul dintre proiectele de bune practici. Și acum, pe 11 aprilie, cu o echipă de la VEHMED vom înregistra, vor veni și de la Comisia Europeană să prezentăm acest proiect de bune practici și cel pe Medialab. De la acest Medialab, între timp, s-au deschis și alte linii de finanțare și am zis „ce-ar fi să iau eu jurnaliști studenți?!”.

Cu alte cuvinte, proiectul în care au fost implicați cei 24 de studenți a constituit portița spre VEHMED...

Am zis hai să iau 400 de studenți, pentru că în fiecare zi suntem loviți de mesaje pe sticlă. Suntem tentați să vedem tot felul de mesaje care ni se par uneori nepotrivite.

La ce gen de mesaje vă referiți? Ne-ați putea da un exemplu?De exemplu... nu aș vrea să nominalizez niciun post de televiziune... în care vedem vedem

niște știri de la ora x în care se dau toate lucrurile negative, că o pisică s-a urcat pe macara și imediat toți cameramanii s-au dus acolo. Probabil că noi, consumatorii, avem alte nevoi și atunci am zis „ia să încerc!”, dacă tot sunt aceste fonduri, să încerc cu 400 de studenți. Să încerc să formez o generație tânără de jurnaliști, o altă mentalitate...

Care să educe publicul?Care să transmită niște mesaje corecte, pozitive și reale și cele de care consumatorul are

nevoie.

V-ați angrenat într-un proiect destul de mare - trei studiori în trei orașe diferite, Cluj-Napoca, Galați și București.

E adevărat, nu este ușor deloc, dar este o provocare. Mie-mi plac provocările și mi-a plăcut să fie și un proiect inovativ.

E o întreprindere simulată în care voi, studenții, sunteți într-o structură organizatorică, trebuie să știți cum să gestionați toate resursele, dincolo de a face o emisiune de TV și un ziar, un jurnal de presă scrisă. Trebuie să știți să gestionați toate resursele umane, financiare și informaționale și cele materiale, când veți ieși pe piață. Acest proiect este pe linia „tranziția de la școala la viața activă”, când veți ieși pe piața muncii să știți să vă organizați.

Vă întreb - în calitate de manager al proiectului - cum va trebui să ne prezentăm în fața viitorilor angajatori?

O să vă prezentați ca niște profesioniști care ați trecut prin tot procesul jurnalistic: de la prezentare, de la documentare, până la montaj, regie și emisie. Plus, prin toate departamen-tele, pentru că în acest proiect veți avea parte și de consiliere vocațională: vor veni experți pe resurse umane care vă vor prezenta cum să știți să angajați în cadrul acestei întreprinderi simulate, cum să vă vindeți produsul.

Care sunt sau au fost - deja sunteți în studioul nostru de ceva vreme - primele im-presii ale dumneavoastră când ne-ați văzut pe noi lucrând aici și totodată pe colegii de la presă scrisă.

Ce pot să vă spun?! În primul rând despre voi de la Cluj... am simțit că aveți o implicare mai activă. Am simțit că am reușit să vă provoc, de la primele întâlniri pe care le-am avut cu voi în amfiteatru.

Ne dați o bilă albă...Da (zâmbind), vă dăm o bilă albă pentru că ați și pus umărul. Am înțeles că voi ați fost

alături aici, ați lipit burete... Chiar ați reușit să faceți ceva: ați așezat aici un scaun, o lumină, ați așezat camerele pe trepiede, erați foarte curioși să vedeți dacă sunt chiar echipamente de ultimă performanță.

Rezultatul este că putem să avem un interviu adevărat, precum acesta...Da. Suntem într-o întreprindere simulată, suntem într-un mediu real. Nu simulăm, nu ne

jucăm. Noutatea acestui proiect - ele sunt vehicule media – ele sunt vehicule media operate de studenți pentru studenți.

Dacă ar fi să mai dezvoltați un proiect similar, ce ați face diferit?Poate că m-aș focusa un pic mai mult pe dezvoltarea de abilități antreprenoriale, să vă ajut

chiar să funcționați și să aveți propriile studiouri operate chiar de voi. Aici este un pas – acum sunteți studenți, eventual după ce terminați să vă provoc să faceți și un master în jurnalism, să vă completați studiile, să veniți și cu un bagaj informațional alături de abilitățile practice și, de ce nu, să generez în voi acea putere de a avea propriul vostru studio.

Să fiți voi propriul manager. De ce să bateți pe la ușă și să spuneți „ne primiți și pe noi?”, suntem niște bieți studenți care am terminat și noi o facultate...

Nu o să fim prea mulți manageri după aceea?Cred că este sufiecient spațiu în economia de piață . Și piața din România, pe media are

nevoie. Are nevoie de o generație nouă, cu o mentalitate nouă!Dacă veniți un pic cu o altă abordare cred eu că aveți loc suficient pe piață.

Care considerați că va fi pe termen lung impactul VEHMED?Cred că va avea un mare impact pe piață în cele trei locații. Galațiul poate că este un pic mai

retras. Facultatea nu este nici atât de dezvoltată, nu au niciun master pe jurnalism. Eu cred că am să încerc să provoc un pic, să fac o schimbare în cadrul universităților: să deschidă un master, să îmbunătățească puțin curricula universitară, să se gândească să-și deschidă astfel de întreprinderi simulate și alte universități din țară. Să ia acest model de bune practici și, într-adevăr, să identifice că studenții au nevoie de un mediu real unde să își dezvolte abilitățile practice. Și în momentul în care au ieșit pe piață să fie buni profesioniști, și să nu ajungă acolo numai cu un bagaj de cunoștințe, nu este suficient în anul 2012.

de studenți sunt implicați în proiectulVEHMED, din cele trei universități partenere.

400

5 APRILIE 2012 | nR. 310






UMANE


CNDIPT








Prefectul studenților din UBB – între funcție politică și reprezentare

democratică în viața studențească

Foto

: Arh

iva

pers

onal

ă

Pe lângă ierarhia posturilor cadrelor didactice, în universități apare de asemenea și o ierarhie a studenților, pe criterii politice și alegeri democratice. Încă din prima zi când realizezi că ești student auzi vorbindu-se în stânga și-n dreapta despre „șef de an”, „reprezentantul studenților”, dar nu prea știi la ce se referă, numai dacă stai să întrebi.

Prefectul studenților e la capătul acestei ierahrii studențești și este destul de important să știi cine e și cum te poate ajuta.

Care-i faza cu ierahia studențească?

Fiecare universitate de stat e obligată prin legea educației naționale nr.1 din 2011, arti-colul 118 să respecte principiul drepturilor și libertăților studenților ei. În această idee s-a instituit dreptul reprezentativității studenților în administrația universităților și în comisiile de luare a deciziilor. Și așa au apărut funcțiile de șef de an, cancelarul studenților, prefectul studenților ș.a.m.d. Și ca să înțelegi mai bine ierarhia reprezentanților studențimii aruncă un ochi peste schema de mai jos. Prefectul studenților este cel mai mare rang din ierarhia studențească, „il capo di tutti capi ”.

Indiferent de poziția politică, fiecare li-der student are un mandat de 2 ani. Pentru șefii de an, toți studenții unui an, din aceeași specializare și linie votează. În rest, voturile sunt delegate liderilor, după cum apare și în

schema de mai jos.Cu siguranță ai observat că aceiași

reprezentanți ai studenților trebuie să alea-gă doi studenți pentru două posturi diferite: cancelarul studenților și studentul senator. Diferența dintre aceste două tipuri de alegeri este că există un singur loc pentru postul de cancelar, însă pentru funcția de student sena-tor trebuie să fie aleși cel puțin ¼ din numă-rul total al reprezentanților fiecărei facultăți. Cele două funcții au atribuții complet diferi-te, cancelarul studenților susține interesele studenților la nivel de facultate, în consiliul profesoral, iar studentul senator promovea-ză interesele studenților la nivel de Univer-sitate, în cadrul Senatului Universității. În plus, cancelarul studentului e obligat să aibă program cu publicul, adică cu studenții, cel puțin trei ore pe săptămână. Cu alte cuvinte, dacă ai ceva propuneri în legătură cu bursele, căminele sau taberele studențești, cancelarul e „omul tău”.

Prefectul studenților - cine e și ce face el?

Prefectul studenților e ales de toți studenții senatori de la toate facultățile. Acesta trebuie să aibă doi subprefecți, care sunt aleși tot de studenții senatori. Acțiunile prefectului se raportează la nevoile și interesele studenților din întreaga Universitate. El face parte din Consiliul de Administrație al universității din care face parte, unde are și drept de vot. Prefectul studenților mai poate vota în Cole-giul Senatului și are drept de vot deliberativ în privința burselor, căminelor și a taberelor studențești, la nivel de Universitate. Pe lângă aceste aspecte, prefectul trebuie să susțină in-teresele studenților în organismele din care fac parte; aici e vorba despre studenții care îi sunt subordonați în ierarhie, dar și despre studenții care fac parte din ONG-uri studențești. Ce e important de reținut e faptul că studentul prefect e obligat să aibă program cu publicul

cel puțin cinci ore pe săptămână. Pe scurt, prefectul este reprezentantul studenților din toată universitatea și trebuie să ia decizii luând în considerare studenții din toate facultățile universității respective.

Prefectul studenților Universității „Babeș-Bolyai”

Prefectul Universității Babeș Bolyai este Mark Adrian Torok. A fost ales recent, la sfârșitul lunii martie, mai exact în ziua 29 a lunii. Alegerile s-au ținut în clădirea rectoratului Universității. Adrian a participat la cursa elec-torală cot la cot cu încă doi candidați: Mihai Andrei Bud (student anul IV la facultatea de Teologie Ortodoxă, linia română) și Botond Talpas (doctorand la facultatea de Drept, linia maghiară). A fost prima dată în istoria alege-rilor studențești universitare când candidații înscriși în cursa electorală au reprezentat toate liniile de studiu din UBB (română, maghiară și germană).După primul tur de scrutin au rămas în campanie Adrian, cu 17 voturi și Botond cu 15 voturi. În cele din urmă Adrian a ieșit învingător, la diferență de 7 voturi față de Botond. Fostul Prefect, Andrei Ciubuc, i-a predat ștafeta după aproape șase ani de „pre-fectură”. Chiar dacă mandatul unui candidat este de doi an, acesta are dreptul să fie rea-les și nu este specificat în niciun regulament de administrație interioară a UBB-ului de câte ori poate fi reales studentul respectiv. S-au făcut multe speculații la adresa schim-bării prefectului în presa locală clujeană, iar cele mai multe leagă schimbarea rectorului Universității, Andrei Marga, de schimbarea reprezentatului studenților la nivel de uni-

versitate. Se spune printre studenți că Andrei Ciubuc, fostul prefect al studenților, a fost feblețea fostului rector și că acesta din urmă l-ar fi sprijinit pe toată durata mandatului.

Noul prefect al studenților este doctorand la facultatea de Istorie și Filozofie, linia ger-mană. Întrebat de presa clujeană ce proiecte de viitor are, Mark Adrian Torok a spus: „Îmi propun să realizăm un ghid pentru studenții boboci care să conțină toate informațiile ne-cesare lor ca noi veniți în universitate și oraș. Deasemenea mi-aș dori realizarea unui fes-tival multicultural, în care să fie implicate organizațiile studențești de la fiecare linie de studiu, dar și instuțiile culturale din Univer-sitatea Babeș-Bolyai.”

Cristina Ungurean

Profilul actualului Prefect al studenților UBB

Nume și prenume: Mark Adrian Torok

Data și locul nașterii: 28 septembrie

1987 (24 ani), Satu Mare

Activități: face parte din SSE (So-

cietatea Studenților Europeniști), e

manager la firma de promovare on-

line ICEMEDIA, e voluntar la ONG-ul

Guttenberg, e interesat de UE și de

politică

Hobby-uri: fotbalul (echipe prefe-

rate: AC Milan și FC Olimpia Satu

Mare), pinguinii

Trupe de muzică preferate: Iris, The

Fray, Foo Fighters, Coldplay, Ramm-

stein, Queen, Grimus, Alterosfera,

Led Zeppelin.

Citate preferate: „Goals allow you

to control the direction of change in

your favor.”

„Never say anything about yourself

you do not want to come true”

„People are not lazy. They simply

have impotent goals - that is, goals

that do not inspire them”

„A goal properly set is halfway rea-

ched”

„An idea that is developed and put

into action is more important than

an idea that exists only as an idea.”

Cred cu tărie că noi tinerii avem puterea de a transforma acel „ar trebui sa fie“ în „este“

Mark Torok

5 APRILIE 2012 | nR. 3 11






UMANE


CNDIPT








Lumea din spatele reflectoarelor

Foto

: sxc

.hu

Mulți dintre noi am pășit în sala mare a Teatrului Național, măcar o dată. Și mulți am rămas surprinși

de spectacolele care au reușit să aducă în noi înșine o fărămă din ceea ce simt actorii pe scenă. Am plecat acasă convinși că a fost o „super- experiență” și că arta a reușit, pen-tru o seară, să ne impresioneze din nou. Câți dintre noi s-au întrebat însă ce se ascunde în spatele scenei? De câte echipamente e nevoie pentru ca talentul artiștilor să fie valorificat așa cum se cuvine? Cum arată universul în întunericul culiselor?

Puțini dintre noi se gândesc, atunci când asistă la un spectacol de teatru, la efortul depus de întreaga echipă pentru ca totul să se desfășoare așa cum a fost plănuit. Și mai puțini se gândesc la oamenii din umbră, la construcția acelor momente care dau sens și amploare poveștii.

Lumea din spatele reflectoarelor a putut fi descoperită o dată cu celebrarea Zilei Porților Deschise, când orice doritor a avut ocazia să asiste la repetiții, recitaluri de muzică și alte programe menite să-i transmită puțin din ineditul vieții pe scenă. Adevăratul farmec al teatrului a fost bine pus în lumină prin po-sibilitatea vizitării culiselor. Un tur de 30 de minute, ghidat de actorii din echipa Teatrului Național, a fost prilejul perfect pentru ca vizi-tatorii să afle detalii despre punerea în scenă a fiecărei piese de teatru.

Un bilet primit în urma înscrierii pe o listă a fost singura formalitate necesară. La fiecare interval de 15 minute, un actor prelua un nou grup. Cătălin Herlo a fost cel care ne-a condus spre sala binecunoscută, unde am luat loc mai aproape de scenă decât fusesem vreodată. De-sigur, la intrarea într-o sală de 928 de locuri, o sală cu o arhitectură superbă, un candelabru grandios și o scenă imensă, spectatorul e în-văluit de un sentiment de admirație.

De această dată, ni s-a propus o altă per-spectivă. Și sentimentul de admirație a fost chiar mai mare. Fiindcă în această zi, spec-tatorul a devenit actor. A avut ocazia să vadă una dintre cele cinci cabine ale actorilor, acel loc ascuns de privirile din exterior unde perso-najele poveștilor iau viață. A avut ocazia să fie pe scenă și chiar să fie aplaudat, asemenea ac-torului. Când cortina de 10 metri înălțime s-a ridicat, doi dintre actorii Teatrului Național aflați în sală – costumați - prin aplauzele lor i-au dat spectatorului senzația că scena e a lui, în timp ce însoțitorul grupului continua povestea.

Fiecare spectacol se defășoară pe o scenă de 9,5 metri lățime și 22 metri înălțime. Apro-ximativ 200 de reflectoare creează atmosfera pieselor de teatru. Un nivel mai jos, sub sce-nă, sunt cele patru trape, acționate manual, atunci când regizorul vrea să creeze diferite efecte. La acestea se adaugă echipamentele de sonorizare și elementele de decor, diferite

la fiecare reprezentație. E o muncă în echipă care stă la baza fiecărui spectacol. Dincolo de scenariu și replici, punerea în scenă necesită colaborare și multă atenție. De la costume la sonorizare, lumini și decor – totul trebuie să fie într-o perfectă armonie. O armonie pe care spectatorul nu o ghicește, nu o știe.

O echipă înzestrată cu talent și perseverență continuă să ne uimească de fiecare dată cu

creativitatea lor. O zi în partea opusă a sălii, în perimetrul inaccesibil al scenei a dezvăluit câteva dintre secretele lor. Astfel, poate că la următorul spectacol, în timpul aplauzelor, ne vom aminti că zeci de persoane lucrează zi de zi, în fiecare colțișor al marii săli, pentru ca arta să impresioneze fiecare spectator.

Christinne Schmidt

Despre distracție și alte nimicuriCând auzi vorbindu-se despre viața

studențească, aproape automat te gândești la chefuri, conviețuirea în

cămine și la mult râvnita indepedență față de părinți. Dar mai este încă un fapt care întregește viața de student: drumul cu trenul. Chiar dacă pentru mulți călătoria se rezumă doar la câteva ore pierdute în fața laptopu-lui, urmărind filme sau seriale, pentru mine, cele șase ore petrecute într-un vagon pe ruta Brașov – Cluj-Napoca se lasă mereu cu câte o poveste, fie ea amuzantă sau interesantă. Mi se pare fascinant cum oameni cu care nu am nimic în comun, cu excepția compartimentu-lui, sunt dispuși să-mi împărtășească întreaga lor viață sau doar câteva din peripețiile prin care au trecut. Sunt oameni simpli, pe care ai putea și tu, studentule călător cu trenul, să-i întâlnești. Așa că, data viitoare când mai mergi acasă, încearcă să-ți scoți căștile din urechi; poate vei rămâne impresionat de ceea ce auzi.

Dintr-un tren într-altul

Mereu e bine când ai cu cine să mergi acasă. Mai schimbi o părere-două despre facultăți, profi, „faze tari”. Așa am reușit s-o corup pe prietena mea, Paula, să meargă cu mine acasă. Am nimerit într-un compartiment de șase persoane. După ce ne-am aranjat bagajele și ne-am găsit locurile, am observat că îl împărțeam cu încă două femei, cărora nu le dădeam mai mult de 40 de ani. După câteva minute, a intrat și al cincilea călător: era o fată cu o tunsoare băiețească și care purta haine largi. La un moment dat, când fata a ieșit din compartiment să meargă la baie, una dintre doamne s-a apropiat un pic de mine și m-a întreabat: „Nu vă supărați, persoana care tocmai a ieșit e fată sau băiat?”.

Mai în glumă, mai în serios, mai printre niște zâmbete, am început să-i explic doamnei că e fată deoarece are... forme. Și așa s-a spart gheața între noi.

Dintr-o vorbă într-alta am aflat că cele două femei erau dintr-un sat de lângă Bacău și că sunt surori: Maria, de 50 de ani și Ele-na, de 40 de ani. Ne-au întrebat cum e viața de facultate la Cluj. Noi am început să le po-vestim despre experiențele noastre de până atunci, iar cele două erau fascinate de ceea ce le povesteam. Mai ales că, așa cum ne-au spus, pe când erau ele tinere nu erau discoteci și cluburi, mai ales în satul lor; aveau însă o sală unde se țineau baluri în fiecare sâmbătă seara, de la 5 după-masa, până la 10 seara. Sala nu era în satul lor și trebuiau să meargă

cu trenul. „Noi stăteam pe o străduță de lângă gară și, pentru că ne era lene să mergem de la gară până acasă pe jos, săream din tren când ajungea la străduța noastră”, mi-a povestit Elena cu nostalgie.

„Și-așa-mi vine câteodată...”

Sora Elenei, Maria, mi-a mărturisit că i-a plăcut mereu să danseze. Făcea chiar parte și dintr-o formație de muzică populară, dar viața de familie nu i-a mai permis să meargă la concursuri cu „trupa”. În schimb, cheful de dans nu și l-a pierdut. Dansa de fiecare dată când avea ocazia pe la nunți, botezuri și petre-ceri în familie. Odată a dansat până când nu a mai putut; la propriu. Maria era însărcinată în

luna a șaptea (asta după o serie de tratamente lungi și dureroase) și era la o nuntă. „Știu că la un moment dat a băgat o melodie așa faină că trebuia s-o dansez. Soțul meu nu prea poate să țină pasul cu mine, așa că luasem pe altcineva la dans. Soțul mă avertizase să nu dansez prea tare, că o să-i facă rău copilului, dar nu l-am ascultat. Am dansat până-n zori”, mi-a spus Maria. Dar când au ajuns acasă, după chef, Maria a început să aibă dureri mari în zona burții. Toată noaptea nu a putut să doarmă și s-a tot rugat de soț s-o ducă la doctor. El, foarte supărat din cauza imprudenței ei, nu s-a lăsat convins. Maria nu a avut de ales și s-a dus singură la spital. Acolo, doctorul a întrebat-o ce s-a întâmplat și Maria i-a povestit că a dansat la nuntă. „Domn’ doctor m-a certat și mi-a zis ceva ce n-o să uit niciodată: «Cum ați putut să dați pe o noapte de dans un tratament de ani de zile?»”, mi-a spus dansatoarea. În cele din urmă, complicațiile s-au rezolvat și mămica a avut un băiețel de toată frumusețea. Acum e om la casa lui, cu familie, în București.

Și-așa, printre povești, amintiri, râsete și vreo trei pachete de covrigei, drumul de șase ore până în Brașov s-a redus la câteva momen-te. Coborând din tren, mă gândeam la cât de importantă e distracția în viața de student. Unii vin la facultate numai ca să descopere și să experimenteze noi metode de distracție; alții folosesc distracția ca un punct de ba-lans cu școala. În orice situație, cert este că distracția sub toate aspectele ei cântărește foarte mult pentru noi, studenții. Ajunge să te plimbi o dată pe bulevardul Eroilor și una din două intrări e către un club. Întrebarea e: ne descoperim limitele prin distracție sau le forțăm ca la un sport extrem?

Cristina Ungurean

Foto

: Ios

if M

iclă

uș

5 APRILIE 2012 | nR. 312






UMANE


CNDIPT








✘ Publicația STUDENTIMES este editată de studenți de la Universitatea Babeș-Bolyai, participanți la Proiectul VEHMED.

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

Investește în oameni!Domeniul major de intervenție 2.1. „Tranziția de la școală la viața activă“ POSDRU/90/2.1/S/64002

Titlul proiectului: „VEHMED – Vehicule media pentru formarea abilităților practice, televiziuni și ziare operate de studenți pentru studenți“

Editor:„AUR – Asociația Națională a Specialiștilor în Resurse Umane“

Data publicării: 5 aprilie 2012

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Maratonul Internațional Cluj-Napoca reunește alergători de toate genurile, de la

sportivi de performanță până la copii. Anul acesta Clujul găzduiește a doua ediție, care va avea loc pe 22 aprilie 2012. Înscrierile pentru maraton se fac până pe 18 aprilie, și presupun și o taxă în funcție de categoria la care vreți să participați. Pentru 2 și 6 km, înscrierea este gratuită.

Anul acesta vor fi 5 probe la care vă veți putea înscrie în funcție de preferință și determinare: maraton: 42.195 km, semimaraton: 21.0975 km, maraton ștafetă: 4x10.55 km,

cros Banca Transilvania: 6km, cur-să copii Cora: 2 km. Ce aduce nou această ediție este proba de maraton ștafetă. Spre deosebire de celelalte 4 probe, această probă reunește 4 oa-meni într-o echipă. Fiecare persoană va alerga individual, însă, împreună, coechipierii vor parcurge distanța unui maraton. Probele competiției se vor desfășura pe străzile Clujului și astfel trecătorii vor avea ocazia să privească în direct evenimentul.

Anca Scutelnicu

Alergătorii vor cuceri Clujul!

Un film care se vrea romantic și pro-fund, tentant la prima vedere, însă nu vă lăsați înșelați căci veți pierde

104 minute prețioase. Povestea filmului este centrată pe doi tineri căsătoriți, Paige și Leo, care se iubesc cu adevarat și care își jură că nu se vor despărți niciodată, indife-rent de circumstanțe.

Totul e frumos până când ei suferă un ac-cident de mașină, în urma căruia Paige își pierde memoria și nu-și mai recunoaște soțul. Aici începe “necazul”. Poate ar fi fost deosebit The Vow, dacă n-aș mai fi văzut vreodată un film, însă cum am văzut atâtea care au aproa-pe identică ideea după care e construit, nu poate fi numit special. Câteva filme (net mai recomandabile) care merg pe aceeași linie, în care ea își pierde memoria iar el încearcă să o facă să se reîndrăgostească sunt: 50 First Dates și The Notebook. Singura parte pozi-tivă a filmului este că a fost inspirat dintr-o întâmplare reală, dar se pare că regizorul a cam risipit-o. E mai mult decât un clișeu din perspectiva mea.

Veronica Barbu

The Vow

Foto

: ww

w.m

arat

on-c

luj.r

o

Dacă nu ai apucat încă să vezi filmul, fugi la Cinema City sau la Odeon Ci-neplex și fă-ți o rezervare!

Umblă vorba prin târg că e unul dintre filmele pe care nu vrei să le pierzi și pe care cu siguranță nu vrei să le vezi pe ecranul calculatorului.

Numai cuvinte de laudă au criticii pen-tru acest film care face parte dintr-o serie de patru filme bazate pe trilogia scrisă de Suzanne Collins. Cărțile au avut parte de un real succes, dar nici filmul nu s-a lăsat mai prejos. Numai în ziua de vineri, pe 23 martie, pelicula a strâns din vânzarea de bilete, în America de Nord (SUA și Canada) peste 68 milioane dolari.

Cei care s-au ocupat cu efectele vizuale, cu decorurile și costumele au făcut o treabă excelentă. Este un film care nu te plictisește și care impresionează prin detalii. Chiar dacă filmul durează 2 ore jumătate merită văzut și de cei care au citit cărțile, dar și de cei care încă nu au făcut-o.

Alexandra Biro

The Hunger Games – Jocurile foamei

Ghici cine în Polus

Vineri, 6 aprilie, în cadrul Nopții Albe a Cumpărăturilor din

Polus Center va concerta marele nostru artist, inter-pret, compozitor și texti-er, Guess Who. Vine de pe plaiurile mainstream-ice Bucureștene pentru a lua banii organizatorilor, în nici un caz pentru publicul format din femei antrenate de shopping și locuitori ai localităților limitrofe.

Nu v-ați săturat să îl tot auziți lălăind că nu s-a năs-cut în locul potrivit? Dacă nu îi convine să plece din țară, și la fel și cei care sunt de acord cu el, nu alegem unde ne naștem așa cum nici rudele nu ni le alegem singuri.

Una peste alta, mergeți la Noaptea Albă a Cumpărătu-rilor dacă aveți bani, lăsați băiatul să cânte, “să facă și el

un ban cinstit”, apoi pa și pusi. Recomand din toată inima mea care bate rock mai mult sau mai puțin, să nu mergeți la concert că oricum Guess Who nu dă doi bani pe voi.

Teodora Căbuț

Muzeul de Artă găzduiește înce-pând din 4 aprilie,

de la ora 11:00 expoziția ca produs finit al colaborării între instituția culturală și Liceul pentru Deficienți de Vedere. Proiectul a fost or-ganizat de studenții de la Pe-dagogia Artelor, din cadrul Universității de Arte și De-sign. Elevii au folosit tehnici plastice variate și materia-le ca lutul sau colajul textil amestecat.

Colecția de lucrări va rămâne în secțiunea de expoziții permanente a Mu-zeului de Artă. Perspectiva proiectului merită explorată, deoarece studenții vor să-i in-tegreze pe elevii cu deficiențe de vedere în publicul consu-mator de arte vizuale. În plus,

expoziția oferă conducerii Muzeului o idee de extinde-re a evenimentelor culturale și a publicului vizitator prin includerea acestor tipuri de compoziții.

Studenții au lucrat la acest proiect din 2009 și au reușit să-i ajute pe elevii cu deficiențe de vedere să-și transmită publicului senti-mentele în mod spontan, prin intermediul tehnicilor și artei plastice. Chiar e ceva ce me-rită văzut!

Cristina Ungurean

Expoziție: Atinge, Simte, Privește

Dana Roman, Lorena Aluas, Vlad Marcov și mulți alții vor cânta live în cadrul unui concert caritabil în

Zorki Off The Record. Concertul va avea loc în 5 aprilie și va începe la ora 19:30. Intrarea costă 5 lei.

Mihai Bârsan

Concert caritabil

✘

Proiect coțnanăat din ondul Social European prin Programul...

Documents

Transcript of Proiect coțnanăat din ondul Social European prin Programul...