Programul „SISTEMUL AGRICOL CONSERVATIV...

Programul „SISTEMUL AGRICOL CONSERVATIV REGIONAL”

INTRODUCERE

Agricultura practicată actualmente în R. Moldova se confruntă cu un şir de

probleme majore care afectează grav dezvoltarea rurală. Conform unor date oficiale

volumul producţiei agricole globale a scăzut cu cca 35 % în prima jumătate a anilor '90 şi

cu 20 % în a doua jumătate, constituind actualmente mai puţin de jumătate din nivelul

anilor 1989- 1991. în aceste condiţii se atestă creşterea de la an la an, a importurilor de

produse agroalimentare.

În plus, este unanim recunoscut că sistemul agricol convenţional practicat nu mai

este rentabil implicând noi şi noi cheltuieli de producţie.

Ca urmare, brusc s-au redus veniturile agricultorilor şi a crescut sărăcia. Totodată,

el a mai provocat şi un şir de probleme ecologice foarte grave. Astfel, la ora actuală

există cerinţa crescândă de înlocuire a cestuia cu un sistem mai performant de agricultură

conservativă, cre permite gospodărirea mai eficientă a resurselor agroecologice, asigură

pe termen lung folosirea durabilă a terenului, prevenind şi/sau minimalizând degradarea

solului, restaurând, atât capacitatea sa productivă şi de rezilienţă, cât şi procesele suport

ale vieţii.

Agricultura conservativă ca formă a agriculturii durabile ar trebui să devină parte

componentă a oricărei strategii şi politici agrare şi de protecţie a mediului înconjurător a

oricărei strategii şi politici ce prevede asigurarea pe termen lung a hranei şi apei în

cantităţi suficiente, de calitate şi la preţuri rezonabile pentru întreaga populaţie.

Scopul programului

Promovarea sistemului de agricultură conservativă în variante adaptate condiţiilor

de sol şi cerinţelor principalelor culturi din regiune care să asigure producţii competitive

cantitativ şi calitativ, cu costuri mai reduse şi profit ridicat, în condiţiile ameliorării

însuşirilor şi funcţiilor solurilor în cadrul agroecosistemelor, renaturării şi reproducerii

lărgite a procesului de pedogeneză şi protecţiei mediului.

2

Realizarea obiectivului propus implică următoarele sarcini de bază:

- Identificarea sistemului de maşini şi echipamente de maşini şi echipamente

tehnice corespunzătoare diverselor condiţii de relief, sol şi cerinţelor culturilor

cultivate.

- Aplicarea netodelor de lucrări agrotehnice şi de întreţinere a solurilor adaptate la

condiţiile de landşaft, competitive cantitativ şi calitativ cu cele din agricultura

convenţională, cu costuri mai reduse şi profit mai ridicat.

- Promovarea tipurilor de culturi agricole şi metodelor culturale adaptate la

condiţiile de landşaft, capabile să utilizeze cu maximum de eficienţă potenţialul

landşaftic şi să asigure reducerea cheltuielilor de producţie a unor recolte sporite

şi de calitate cu costuri mai reduse şi profit ridicat.

- Ameliorarea şi sporirea fertilităţii solurilor preponderent prin fertilizare organică

cu gunoi de grajd, resturi organice compostate, nămoluri, inclusiv de la staţiile de

epurare şi de la curăţarea bazinelor de acumulare, resturi organice proaspete,

îngrăşăminte verzi şi culturi leguminoase anuale şi perene, precum şi prin

aplicarea unor cantităţi minim necesare de îngrăşăminte chimice.

- Controlul buruienilor, dăuntorilor şi patogenilor în cadrul unor sisteme integrate

de protecţie a plantelor.

- Formarea producătorilor agricoli capabili să realizeze sarcinile specificate.

- Monitorizarea procesului integrat de producţie agricolă conservativă în scopul

obţinerii de infromaţii sistematice pentru modelarea proceselor fizico-biologice

(sol- plantă; sol- componente de mediu, atmosferă, subsol, ape de suprafaţă şi

subterane) şi elaborarea de criterii şi norme tehnico-economice pentru aplicarea

diferenţiată a sistemului conservativ de agricultură.

Rezultate aşteptate

Efectele economice estimate ale aplicării sistemului de agricultură conservativă

constau în realizarea de producţii, în cel mai rău caz, practic egale cu cele obţinute în

tehnologia convenţională (95- 100 %) în condiţiile reducerii numărului de lucrări

mecanice prin înlocuirea arăturii şi a lucrărilor de pregătire a patului germinativ cu lucrări

reduse sau semănat direct, care determină reducerea consumului de combustibil cu cca 30

3

%, a consumului de forţă de muncă cu 20 % şi creşterea productivităţii cu 50 %. Pe

această cale se estimează o creştere a profilului de minimum 15 % comparativ cu

tehnologia convenţională.

Totodată, se estimează o îmbunătăţire a acumulării şi valorificării apei din

precipitaţii cu 10 %, reducerea vulnerabilităţii la secetă şi consumului de apă la irigare

care contribuie la creşterea stabilităţii producţiilor cu 10- 20 %, precum şi ameliorarea

însuşirilor şi funcţiilor solurilor prin creşterea conţinutului de suprafaţă prin reducerea de

scurgeri de suprafaţă poluate.

Pein activităţile programului se urmăreşte integrarea cercetărilor în aria tematică a

PC 7 „Sustainable management of resources” şi dezvoltarea metodelor de evaluare şi a

unui sistem de monitorizare a Sistemului Integrat de Calitate a Solului (SICS) la nivel

regional, precum şi rolul SICS în contextul aparentei contradicţii între eficientizarea

agriculturii moldoveneşti şi respectarea condiţiilor de mediu.

Programul are o formă de adaptare la necesităţile societăţii.

Evaluarea situaţiei la zi şi modalităţi de realizare

Programul porneşte de la existenţa în Republică a unu cadru reprezentat prin

colective şi echipe de cercetare în universităţi, instituţii de cercetare şi aplicative,

societatea civilă, agenţi economici şi practicieni care au conlucrat la fundamentarea

tehnologiilor conservative, la acest capitol înregistrându-se anumite realizări:

- a fost elaborat cadrul conceptual-teoretic al sistemului agricol convenţional

regional;

- a fost elaborat cadrul metodologic de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru

încadrarea în sistemul agricol conservativ;

- au fost testate şi implementate diverse variante ale tehnologiei Mini-Till în cadrul

a 8 raioane pedogeografice care includ toate zonele naturale ale regiunii;

- au fost implementate şi monitorizate diverse variante ale tehnologiei No-Till

(Clasic, Rotaţional, Strip-Till) în cadrul a 3 raioane pedografice din nordul şi sud-

estul Republicii;

4

- au fost efectuate primele evaluări ale eficienţei şi impactului tehnologiilor

conservative asupra solurilor, relaţiilor sol- plantă, recoltelor şi compoenentelor

de mediu.

În baza celor expuse, considerăm că la moment este creat parţial suportul necesar

pentru

demararea procesului integrat de implementare a sistemului agricol conservativ. În acest

context, cea mai oportună este direcţionarea mijloacelor bugetare şi din donaţii la

formarea şi dezvoltarea bazei materiale şi intelectuale pentru trecerea la agricultura

conservativă. Direcţia prioritară este crearea unui set de informaţii veridic şi formarea

profesională a producătorilor agricoli. Prin urmare, mijloacele financiare urmează să fie

orientate la crearea de centre didactice create pe baza unor unităţi economice sau centre

de consulting în cadrul unor spaţii pedogeografice concrete. La baza creării acestora

urmează să fie pus principiul parteneriatului public- privat.

5

I. SISTEMUL AGRICOL CONSERVATIV: CONCEPT, COMPONENTE.

Sistemul agricol conservativ este o expresie generică utilizată pentru a defini

diferite modalităţi sau practici în managementul agricol de utilizare a solului în vederea

semănatului culturilor. Introducerea sa a fost determinată, pe de o parte, de faptul că

lucrarea intensă a solului pe lângă consecinţele pozitive imediate a generat şi amplificat

diferite procese negative ale căror efecte remanente s-au acumulat în timp conducând la

accentuarea degradării solului, în special, în stratul arabil şi subarabil, iar pe de alta, de

progresele tehnice realizate în domeniul mecanizării, în construcţia de maşini agricole

performante, atât pentru afânarea solului cât şi pentru semănat, ca şi de succesele obţinute

în ramura produselor fitosanitare pentru controlul eficient al buruienilor, bolilor şi

dăunătorilor. Ca urmare, acesta reprezintă o alternativă care să conducă atât la

înlăturarea, cel puţin parţială, a factorilor de risc şi a consecinţelor lor negative, cât şi la

reducerea diferenţei dintre agroecosistemele naturale şi cele puternic artificializate. Criza

econimică şi creşterea preţurilor carburanţilor şi lubrifianţilor sunt şi ele factori care au

favorizat definirea conceptului despre sistemul agricol conservativ.

Într-un sens foarte larg de fapt, sistemul agricol conservativ defineşte oricare

sistem tehnologic care este destinat economisirii resurselor (energetice, materiale, umane,

financiare), ca şi reducerii sau chiar eliminării factorilor agresivi ce determină şi/sau

intensifică orice formă de degradare a solului sau a altor componente ale mediului,

comparativ cu sistemul convenţional practicat în regiune.

Într-un sens mai restrâns, sistemul agricol conservativ presupune reducerea până

la minimum a impactului din exterior asupra resurselor agroecologice şi a consecinţelor

acestuia prin adaptarea diferenţiată a sistemului tehnologic la condiţiile concrete de

landşaft. Din acest considerent, cercetările mai recente leagă tehnologiile conservative nu

numai de particularităţile descrise mai sus, dar şi de reproducerea lărgită a fertilităţii

solurilor şi procesului de pedogeneză. În acest context, expresia „tehnologii conservative”

6

implică reproducerea proceselor tipogenetice şi restabilirea trendului evolutiv natural al

solurilor (Jigău, 2008, 2011 a, 2011 b).

I.1. Componentele de bază ale sistemului agricol conservativ

I.1.1. Lucrarea şi întreţinerea solului

Expresia „lucrare de conservare” cuprinde procedee extrem de variate, de la

semănatul direct în sol neprelucrat până la afânarea adâncă fără întoarcerea brazdei. Între

aceste două extreme se regăsesc variante ca: lucrări reduse, lucrări minime, lucrări

parţiale sau în benzi, lucrări raţionale, lucrările în mulci vegetal, semănatul în biloane etc.

Semănatul direct este cunoscut şi sub numele de „zero-tillage” sau „No-Till” şi se

referă la introducerea seminţei în solul care practic este nelucrat, deoarece lucrarea

solului este limtată doar la deshiderea unor şănţuleţe foarte mici cu ajutorul unor cuţite

montate direct la semănătoare.În practică, mulţi fermieri înainte de semănatul direct

efectuează o afînare foarte superficială (3- 5 cm) a solului de acoperire a seminţelor şi

pentru a gestiona mai bine resturile vegetale.

Conceptul „lucrări reduse” se porneşte de al ideea că diferite tipuri de sol

manifestă cerinţă diferită de afânare pentru asigurarea cndiţiilor favorabile desfăşurării

normale a unor procese şi deci, a dezvoltării covorului vegetal. Lucrarea redusă nu

cuprinde totuşi, în cadrul sistemelor de conservare a solului, afânarea prin întoarcerea

brazdei. Adâncimea de lucrare este normală, nu neapărat mai mică decât în sistemul

convenţional. Caracteristica generală a unui astfel de sistem este reducerea consumului

energetic şi a ponderii de timp alocată pentru efectuarea tuturor lucrărilor comparativ cu

sistemul convenţional.

Sistemul de lucrări minime este caracterizat de prelucrarea solului în proporţie de

15- 30 % la suprafaţa solului sau, încorporate superficial prin lucrările executate

îndeplinind rolul de mulci şi executarea lucrărilor solului, semănatul prin 1 sau cel mult 2

treceri. În funcţie de agregatele folosite, adâncimea de afânare şi numărul de treceri acest

sistem poate avea mai multe variante:

- Sistemul de lucrări minime cu afânare de bază fără întoarcerea brazdei.

7

- Lucrat cu cizelul + agregat + complex (grapă + semănatoare + tăvălug).

- Lucrat cu plugul paraplaw (PFRB) + agregat complex (grapă + semănătoare +

tăvlug).

- Sistemul minim cu agregate complexe cu decompactor.

- Sistemul de lucrări minime cu grape cu discuri.

- Sistemul de lucrări minime cu agregate „multitill” de un tip modular şi

multifuncţional.

- Sistemul de lucrări minime cu grape rotative

- Sistemul de lucrări minime cu mulci.

Sistemul rotaţional de lucrare a solului constă în păstrarea arăturii cu plugul cu

cormoană

ca lucrare de bază a solului, dar în comparaţie cu sistemul clasic, presupun utilizarea de

agregate de maşini care la o trecere execută mai multe procese tehnologice.:

- Sistemul raţionalizat cu o singură trecere a unui agregat complex care efectuează

lucrarea solului şi semănatul.

- Sistemul raţionalizat cu 2 treceri – constă în executarea a 2 lucrări. La prima

trecere se execută lucrările solului, iar la a 2-a trecere se pregăteşte patul

germinativ. Se poate ataşa şi dispozitiv de aplicat îngrăşăminte, tratamente.

Sistemul de lucrări cu mulci se efectuează în aceleaşi condiţii cu sistemul de

lucrări

minime, dar prevede ca resturile vegetale rămase la suprafaţa solului să fie de cel puţin

30- 80 % din totalul acestora.

Sistemul de lucrări cu strat protector se poate aplica pentru toate culturile

pretabile la lucrări minime cu mulci. Diferenţa faţă de sistemul de lucrări minime şi

semănat direct constă în asigurarea mulciului de la suprafaţa solului prin semănatul unor

culturi intermediare, iar lucrările solului se efectuează cu unelte care afânează solul fără a

afâna stratul protector vegetal.

Sistemul de lucrări în benzi – solul se lucrează numai pe fâşii late de 15- 20 cm, în

momentul semănatului seminţele fiind aşezate în mijlocul zonei lucrate.

8

Sistemul de lucrări în rotaţie – în funcţie de condiţiile locale şi cerinţele plantelor

cultivate, unele varinate specifice ale conceptului lucrărilor de conservare sunt aplicate în

rotaţie cu alte modalităţi de lucrare.

Din cele prezentate rezultă că conceptul „lucrări de conservare a solului” este

extrem de flexibil şi că sub această expresie se regăsesc multiple posibilităţi de utilizare

(lucrare) a solului în funcţie de condiţiile specifice locale. Majoritatea din acestea, deja,

au fost testate în R. Moldova asigurând mai multe beneficii:

- se reduce timpul de lucrare a solului;

- se reudce consumul de combustibil pe unitate de suprafaţă;

- se reduce necesarul de maşini agricole la unitate de suprafaţă;

- se reface structura solului şi se diminuează compactarea de suprafaţă şi adâncime;

- creşte conţinutul de materie organică în sol;

- creşte permeabilitatea pentru apă şi se îmbunătăţeşte drenajul global al solului;

- se reduce eroziunea solului;

- asigură restabilirea detritului humifer al solului, reproducerea proceselor

tipogenetice, renaturarea procesului pedogenetic etc.;

- se ameliorează funcţiile solului în relaţiile cu componentele de mediu.

I.1.2. Fertilizarea şi managementul fertilităţii solului

- are destinaţia susţinerii substratului necesar obţinerii producţiei vegetale şi reproducerii

lărgite a funcţiei bioproductive a solului.

Dirijarea şi reglarea fertilităţii solului se realizează printr-un complex de metode:

- asigurarea stratului energetic – hrană- îngrăşăminte;

- rotaţia culturilor, a sistemului de lucrare (după caz), aplicarea amendamenţilor

(după caz);

- reglarea regimului de umiditate, spaţiului poros, regimului hidrotermic;

- optimizarea factorilor fizici de fertilitate;

- combaterea eroziunii şi evitarea proceselor de degradare a solului.

Principii generale a unei fertilizări raţionale în cadrul unor tehnologii conservtaive

sunt:

9

- fertilizarea trebuie efectuată în regim controlat, în aşa fel încât să se asigure pe cât

de posibil, utilizarea optimă de către plantele cultivate a nutrienţilor deja existenţi

în sol şi a celor provenite din fertilizanţii (preponderent organici) aplicaţi şi să fie

în acest acord cu necesităţile şi exigenţile impuse pentru protecţia calităţii apei,

solului şi a subsolului;

- evaluarea necesarului de nutrienţi se face în funcţie de oferta de nutrienţi a solului

de condiţiile climatice locale, precum şi de cantitatea şi calitatea producţiei

prognozate;

- conservarea şi ameliorarea fertilităţii solului şi crearea unor condiţii optimale de

nutriţie minerală se realizează mai bine în cadrul asolamentului, printr-o

fertilizare raţională, într-un sistem de rotaţie a culturilor;

- recomandările de fertlizare trebuie făcute pe baza unor analize de porbe

reprezentative de sol (cartare agrochimică) în corelaţie cu habitatul şi necesităţile

nutritive ale culturii, ţinând, de asemenea cont de însuşirile fizice şi chimice ale

solului şi îngrăşămintelor, de componentul lor în sol, de condiţiile climatice şi de

alţi factori.

Tipuri de fertilizanţi accesibili:

- Îngrăşăminte organice naturale (composturi din resturi organice, deşeuri din

zootehnie ş.a.);

- Resturi oragnice proaspete;

- Îngrăşăminte verzi, cultivarea culturilor intermediare, culturilor ascunse,

sideralelor;

- Îngrăşăminte complexe – reziduuri organice rezultate din industrie, agricultură şi

industria alimentară;

- Nămoluri de la staţiile de epurare;

- Nămoluri de la curăţarae bazinelor de apă, râuleţelor, firelor de apă;

- Îngrăşăminte din zăcăminte naturale, formaţiuni geologice, roci, prafuri de roci;

- Îngrăşăminte minerale sintetice.

I.1.3. Structura culturilor şi organizarea asolamentului.

10

Selectarea culturilor şi organizarea asolamentului la nivel de unitate economică

reprezintă obiective principale pentru folosirea raţională a solului, menţinerea pe termen

lung a fertilităţii solului, şi creşterea biodiversităţii agroecosistemului.

Organizarea unui asolament natural trebuie să ţină cont de condiţiile economico-

organizatorice şi condiţiile agrobiologice ale plantelor. Dacă condiţiile naturale ale

unităţii economice sunt, în general, cunsocute, la începutul fiecărui an agricol agentul

economic trebuie să analizeze condiţiile economico-organizatorice şi cerinţele

agrobiologice ale plantelor pentru a realiza cele mai eficiente asolamente.

Condiţiile economico-organizatorice sunt reprezentate de cerinţele economice de

piaţă, de reţeaua de drumuri, de necesitatea folosirii raţionale a forţei de muncă şi a

mijloacelor mecanice, unităţi de procesare a materiei prime agricole, distanţa faţă de

centrele poluate, de preţurile şi posibilităţile de valorificare a producţiilor agricole.

Modelul de folosire raţională a resurselor funciare urmează a fi bazat pe sistemul

de agricultură care să ţină cont de folosirea echilibrată a ecosistemelor. Practica de a

obţine cu orice preţ a unui nivel maxim de producţie este inacceptabilă atât la etapa

actuală de dezvoltare a societăţii, cât şi pe viitor.

Folosirea raţională a resurselor funciare la nivel de landşaft prevede determinarea

unui raport optim dintre terenurile arabile, păduri, păşuni şi fâneţe, plantaţii de vii şi

livezi etc., conform categoriilor de folosire raţională a terenurilor agricole.

Condiţia principală în vederea ameliorării stării ecologice a terenurilor agricole

constituie scoaterea din circuitul activ al terenurilor arabile, amplasate pe pante de 7-8o.

Ele urmează a fi folosite ca fâneţe şi pajişti sau plantate cu arbori. Acelaşi lucru se

efectuează în zonele de protecţie ale iazurilor şi râurilor.

Condiţiile agrobiologice se referă la cerinţele plantelor cultivate faţă de rotaţie în

funcţie de particularităţile lor biologice şi asigurarea unei rotaţii raţionale a plantelor în

asolament. Recomandările generale sunt urătoarele:

1. Numărul de sol trebuie să fie anual a cel puţin 4 culturi.

2. Instalarea la începutul rotaţiei a unei culturi cu efect ameliorator asupra întregului

ciclu de rotaţie (leguminoase anuale şi perene) şi/sau a unei culturi la care să se

aplice cantităţi mari de îngrăşăminte organice şi cere să valorifice bine acest

11

îngrăşământ (porumb, cartof, varză, tomate), iar totodată se ameliorează pe timp

îndelungat însuşirile solului.

3. Protecţia solului împotriva degradării structurii şi a eroziunii. Plantele bune şi

foarte bine protectoare împotriva eroziunii solului (ierburile perene,

leguminoasele anuale, cerealele păioase) vor alterna cu plantele prăşitoare

(porumb, cartof, sfeclă pentru zahăr etc.), care sunt rele protectoare.

4. Optimizarea folosirii rezervelor de substanţe nutritive în sol.

5. Optimizarea consumului de apă din sol. În funcţie de consumul de apă, plantele

cultivate se divizează în: plante mari consumatoare de apă (lucernă, porumb,

sfeclă, floarea-soarelui etc.) şi plante cu un consum redus de apă din straturile

profunde (lucerna, trifoiul, floarea-soarelui, sfeclă) sau plante care consumă apa

din stratul arabil (cereale, cartof etc.).

6. Rotaţia rădăcinilor – după plantele cu înrădăcinare profundă (lucernă, trifoi,

sfecla, floarea-soarelui) să urmeze palnte cu înrădăcinare mai superficială (fasole,

cartof, mazăre, grâu).

7. Bilanţul humusului în sol. La întocmirea asolamentelor se ţine cont de bilanţul

humusului din sol, de diferenţa dintre humusul nou format şi cel mineralizat. Se

vor alterna plantele care lasă în sol cantităţi mai mari de resturi organice (ierburi

perene, grâu, porumb, ovăz, leguminoasele anuale, lucerna etc.) cu cele care lasă

în sol cantităţi mici de resturi organice (tutun, sfeclă de zahăr).

8. Sistemul de lucrare a solului trebuie să alterneze în cadrul asolamentului, „rotaţia

sistemului de lucrare a solului” asigurând optimizarea însuşirilor şi regimurilor

solului cu cerinţele plantelor de cultură, cu efecte favorabile asupra

funcţionalităţii ecosistemului sol, în special, asupra bioproductivităţii.

9. Combaterea buruienilor. Asolamentle trebuie să conducă la evitarea, sau cel puţin,

diminuarea pericolului îmburuienării.

10. Combaterea bolilor şi dăunătorilor.

11. Evitarea fenomenului de oboseală a solului care se poate datora acţiunii

concomitente a mai multor cauze ca urmare a netoleranţei anumitor plante de

cultură.

12

I.1.4. Protecţia plantelor

Proetcţia integrată a culturilor trebuie funadmentată pe cunoaşterea

caracteristicilor ecologice ale fiecărei parcele, precum şi pe baza consecvenţei în

combatere, atât în timp cât şi în spaţiu, completat cu operativitate, oportunitate şi

eifcacitate în alegerea mijloacelor şi metodelor de protecţie.

A) Metode preventive de protecţie a culturilor:

- Alegerea terenurilor în relaţie cu planta de cultură. La alegerea corectă a plantelor şi

terenurilor trebuie analizate tradiţiile de cultivare, vecinii culturilor, riscurile etc.

- Distrugerea buruienilor din diferite focare de infestare. Buruienile din cadrul focarelor

de infestare (margini de drum, şosele, căi ferate, lizierele, taluzurile, digurile, canale de

irigare sau desecare etc.) vor fi distruse prin cosit, prăşit şi plivit, pentru a nu ajunge să

fructifice şi seminţele lor să infesteze culturile vecine.

- Eviterea răspândirii seminţelor de buruieni prin intermediul animalelor, este bine ca

animalele să nu fie păşunate prin locurile foarte îmburuienate, cum ar fi terenurile virane,

deoarece seminţele zoohore, ca turiţa, cornecii, mohorul agăţător, brusturile, scaiul

măgăresc ş.a. se agaţă de blana animalelor şi sunt duse în alte locuri mai puţin

îmburuienite.

- Ferilizarea organică cu gunoi de grajd bine fermentate.

- Monitorizarea evoluţiei florei vegetale. Fiecare teren trebuie monitorizat în scopul

întreprinderii la timp de măsuri adecvate.

B) Metode agrotehnice de protecţie a culturilor :

- Alegerea soiurilor. Sunt indicate soiurile rezistente la boli şi dăunători, mai

rustice, chiar dacă producţia este uneori mai scăzută.

13

- Rotaţia culturilor.

- Lucrările solului.

- Fertilizarea, în special, cea organică determină creşterea viguroasă a palntelor de

cultură care stânjenesc buruienile ce răsar mai târziu.

- Folosirea amendamentelor, conduce la modificarea reacţiei solului şi dispariţia

speciilor de buruiene neadaptate la anumite valori pH.

- Semănatul raţional – controlul buruienilor prin managementul densităţii

semănăturilor.

- Distrugerea buruienilor în timpul vegetaţiei culturilor prin grapare.

- Distrugerea buruienilor în timpul vegetaţiei culturilor prin plivit şi prăşit.

- Cositul buruienilor se execută în cadrul unor terenuri focare înainte de înflorirea

şi fructificarea acestora. Buruienile perene se cosesc repetat pâmă la epuizarea

substanţelor de rezervă din organele vegetative de înmulţire.

- Colectarea dăunătorilor - se execută prin utilizarea unor echipamente speciale.

- Ademenirea dăunătorilor – pentru realizare se utilizează capcane speciale.

- Recoltarea la timp şi corectă a culturilor în scopul evitării poluării recoltelor cu

seminţe de buruiene.

- Metode fizice de combatere – presupune izolarea locurilor de depozitare a

recoltelor în scopul evitării poluării acestora după depozitare cu diverşi dăunători.

C) Metode biologice de protecţie a culturilor.

Metodele biologice cuprind distrugerea buruienilor prin fenomene, allelopatice,

unele specii de insecte, agenţi patogeni (viruşi, ciuperci, bacterii), iar uneori rozătoare,

gâşte, raţe, melci. Bioinsecticidele şi biofungicidele, obţinute din plante spontane sau

cultivate se utilizează cu succes ca şi preparatele obţinute pe cale chimică.

Trebuie, însă, să se ţină cont de faptul că folosirea metodelor biologice est limitată

ca urmare a unui spectru mic de preparate disponibile:

- Alelopatia – reprezintă proprietatea naturală sau indusă plantelor de cultură de a

secreta anumite substanţe numite „coline” care creează un „mediu chimic

rizosferic”, cu efect fitotoxic de inhibare (la concentraţii mari) asupra buruienilor

receptoare.

14

- Insectele – folosirea insectelor pentru combaterea unor buruieni preferate, cărora

le consumă frunzele, tulpinile sau rădăcinile.

- Păsări insectivore – crearea de condiţii normale de trai pentru păsări insectivore

sau care consumă cantitate mare de seminţe de buruieni.

- Agenţii patogeni – virusuri, ciuperci, bacterii – distrug sistemul enzimatic, astupă

vasele conductoare, produc toxine şi dereglează procesele metabolice ale

buruienilor.

D) Metode termice de protecţie

Metodele termice (fizico-mecanice) de combatere a buruienilor se bazează pe

folosirea temperaturilor sporite pentru „opărirea”, arderea buruienilor şi sterilizarea

solului la suprafaţă. Acestea mai presupun dezinfectări termice ale seminţelor,

decuscutarea seminţei, tratarea cu apă caldă şi aer cald.

E) Metode chimice de protecţie a culturilor sunt bazate pe utilizarea erbicidelor,

fungicidelor, pesticidelor pentru combaterea dăunătorilor, patogenilor şi distrugerea

buruienilor.

I.1.5. Susţinerea şi promovarea sistemului agricol conservativ

Menţinerea şi cu atât mai mult introducerea de noi sisteme tehnologice sau doar a

unor componente ale acestora, pentru conservarea şi /sau ameliorarea solului şi pentru

reducerea cosnumurilor energetice, ca şi pentru realizarea unui mediu favorabil

dezvoltării plantelor de cultură, trebuie să devină o preocupare importantă şi permanentă,

în egală măsură, a cercetătorilor şi practicienilor ce lucrează în diferite domenii ale

agriculturii. Obiecitvul specificat presupune:

- stabilirea cauzelor care se găsesc la baza proceselor de degradare a solurilor şi în

acord cu acestea a măsuriloe de prevenire, ameliorare, inlcusiv recuperare şi

reducere a pagubelor audse producţiei vegetale şi ecosistemului sol.

15

- utilizarea informaţiei pentru precizarea pretabilităţii solurilor la diferite sisteme

tehnologice în cadrul managementului agricol, elaborarea prognozelor cu privire

la evoluţia modificărilor însuşirilor fizice şi recomandări pentru agricultori.

- asigurarea documentaţei necesare fundamentării programelor naţionale de

protecţie şi reconstrucţie ecologică a mediului, în special a resurselor de sol

pentru promovarae şi dezvoltarea unei agriculturi durabile.

Deci, în raport cu importanţa şi semnificaţia conservării solului, gestionarea

datelor

privind caracterizarea stării de calitate este necesar să se concretizeze în programe

guvernamentale. Acestea trebuie să aprecieze măsurile şi mijloacele pentru protecţia

solurilor devenitevulnerabile la diferite forme ale degradării şi de asemenea pentru

restaurarea celor deja degradate.

II. SISTEMUL AGRICOL CONSERVATIV REGIONAL. ABORDARE

SISTEMICĂ.

II.1. Suportul conceptual- teoretic

Suportul conceptul-teoretic are la bază mecanismele şi legile de funcţionare a

ecosistemelor naturale şi include:

- Principiul adaptării tehnologiilor agricole la condiţiile concrete de landşaft;

atenuarea până la minimum a diferenţei dintre agroecosistemele naturale prin

renaturarea, conservarea şi reproducerea lărgită în solurile agricole a

proceselor pedogenetice caracteristice condiţiilor naturale.

- Reducerea până la minimum a presiunilor din exterior (mecanice şi chimice)

şi favorizarea proceselor naturale de reproducere a însuşirilor şi regimurilor

solurilor.

- Biologizarea agroecosistemelor, sporirea resurselor de energie biologică

încadrată în pedogeneza antropizată, restabilirea detritului humifer şi

sistemului de substanţe organice în sol prin încorporarea de materie organică

proaspătă în sol.

16

- Sporirea biodiversităţii biotei solului, biodiversităţii surselor de materie

organică în sol şi proceselor de descompunere a acestora; restabilirea

volumului şi componenţei circuitului biologic al substanţelor în cadrul

pedogenezei.

- Reglarea regimurilor aerohidric şi hidrotermic prin promovarea mulciului

organic şi încorporarea resturilor organice în sol.

- Promovarea tipurilor de culturi agricole şi a măsurilor agrotehnice speciale.

- Amenajarea hidrofizică şi hidrologică a terenurilor în funcţie de condiţiile

concrete de relief, gradul de drenare naturală şi internă, însuşirile solului

pentru apă etc.

Pricipiile enumărate au la baza următoarele elaborări conceptuale:

1. Conceptul antropizării factorilor pedogenetici şi procesului de

pedogeneză.

2. Conceptul funcţional- genetic cu privire la evoluţia solurilor în cadrul

pedogenezei antropizate.

3. Conceptul calităţii fizice a solului.

4. Conceptul spaţiului poros al solului, locul în funcţionalitatea

ecosistemului sol şi relaţiile acestuia cu componentele mediului.

5. Conceptul managementului integrat al solurilor în cadrul pedogenezei

antropizate.

6. conceptul integrării şi organizării structural- funcţionale a

pedomateriei în cadrul ecosistemului sol.

Principii generale ale sistemului conservativ regional sunt:

- minimizarea gradului de dereglare a solului;

- asigurarea unui grad maximal de acoperire a solului cu plante şi resturi vegetale.

- stimularea activităţii biologice a solului prin practicarea asolamentelor,

sideralelor, managementul bolilor şi dăunătorilor.

Evaluarea agroclimatică presupune:

- selectarea culturilor

- termenii de însămînţare

17

- cantitatea de resturi vegetale

- selectarea tehnicii

Managementul solului presupune:

- sporirea conţinutului de materie organică.

- ameliorarea structurii şi spaţiului poros

- conservarea şi consumul raţional al apei din sol

- intensificarea activităţii biologice a solului şi proceselor de reproducere lărgită

a solului.

Asolamentele şi structura culturilor presupune:

- rentabilitate şi eficienţă economică

- acumularea resturilor vegetale

- consum de umiditate

- ciclicitatea sistemelor radiculare (fasciculat şi pivotat)

- combaterea buruienilor,patogenilor, dăunătorilor.

Managementul resturilor organice presupune:

- distribuirea uniformă a resturilor vegetale pe suprafaţa solului

- formarea stratului de agrolitieră pe suprafaţa solului care :

Evaluări pedologice. Mana-gementul solului

Managementul resturilor vegetale. Siderale. Culturi ascunse

Managementul nutrienţilor

Managementul buruienilor

Managementul dăunătorilor

Sistem de fertilizare

Sistem de protecţie

ECONOMIE. Pretabilitate. Oportunităţi.

Agricultura conservativă ca sistem

Evaluări agro-climatice

Structura culturilor. Asolamente

Managementul patogenilor

Asigurare tehnică

18

• reduce eroziuneaa cu apa şi vântul

• asigură reţinerea zăpezii

• contribuie infiltrării şi conservării apei

• favorizează activitatea biotei solului, reproducerea

procesului de pedogeneză şi fertilităţii solului

Managementul nutrienţilor presupune:

- practicarea asolamentelor, culturilor ascunse, culturilor intermediare

- crearea agrolitierei şi restabilirea detritului humifer

- administrarea îngrăşămintelor organice şi minerale în baza evaluării agrochimice

a solului.

Sideralele, culturile ascunse şi culturile intermediare asigură:

- sporirea conţinutului de materie organică în sol

- stimularea activităţii biotei solului şi mobilizarea azotului şi altor elemente de

nutriţie

- ameliorarea structurii solului şi spaţiului poros

- inhibarea creşterii buruienelor

- reducerea de pierderi de nutrienţi cu levigarea şi eroziunea

- reţinerea zăpezii şi apei.

Controlul buruienelor presupune:

- gestionarea asolamentului

- managementul normelor de însămînţare, soiurilor şi hibrizilor

- managementul resturilor organice

- controlul buruienelor prin termenii de însămînţare a culturilor

- utilizarea sideratelor, acţiunea alelopatică a cărora este asemănătoare cu cea a

erbicidelor.

Managementul dăunătorilor şi patogenilor presupune mai multe metode:

- alternarea – rotaţia culturilor în cadrul asolamentului

- gestionarea resturilor vegetale

- selectarea culturilor siderale

- respectarea termenelor de revenire a culturilor pe acelaşi loc

19

- utilizarea mijloacelor biologice/chimice de protecţie a plantelor.

II.2. CADRUL METODOLOGIC

Elaborarea cadrului metodic de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru implementarea sistemului agricol conservativ.

În conformitate cu conceptul ierarhic de constituire şi management al

agrobiocenozelor,

cadrul metodologic de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru implementrea sistemului

agricol conservativ include 3 nivele factorial- funcţionale:

Nivelul 1. Landşafto- pedofuncţional (tab. 1, 2, 3) Tabelul 1

Agenţi pedogenetici care influenţează procesele de autoreproducere a însuşirilor şi regimurilor solurilor.

Climatogeni Litogeni Biogeni Hemogeni 1. Contrastul termic

1. Componenţa granulometrică a rocilor.

1. Cantitatea şi componenţa resturilor organice.

1. Conţinutul şi componenţa humusului.

2. Cantitatea de precipitaţii şi adâncimea de umezire.

2. Permeabilitatea rocilor pentru apă.

2. Modul şi perioada de depozitare a resturilor organice.

2. Conţinutul şi componenţa cationilor reţinuţi.

3. Rezervele de apă pedogenetic-active.

3. Componenţa mineralogică a rocilor şi gradul de diversitate al acesteia.

3. Condiţii şi mecanisme de descompunere a resturilor organice.

3. Componenţa mineralogică a fracţiunii fin dispersată.

4. Durata şi adâncimea îngheţului.

4. Trăsăturile termice ale rocilor (dilatarea, contracţia, căldura specifică etc.)

4. Adâncimea de pătrundere a sistemului radicular şi tipul acestuia.

5. Gradul de variabilitate în

timp al regimului termic al solurilor.

20

Tabelul 2 Implicaţiile componenţei granulometrice în alcătuirea structural – agregatică a solurilor.

Categoria granulo-metrică

Conţinutul de argilă fizică,%

Conţinutul <0,001 mm,

%

Mecanisme de structurare

Alcătuirea structural-agregatică

Nisip afânat Nisip coeziv Nisipo-lutoasă

0-5 5-10 10-20

<1% <3% <5%

Nu se realizează Solurile sunt lipsite de structură

Luto- nisipoasă

20-30 5-15 Aglutinare – cimentare

Soluri slab structurate. Hidrostabilitate şi coeziune foarte mică. Capacitate de

reproducere mică şi foarte mică. Lutoasă 30-45 15-25 Aglutinare-

cimentare. Presare – alte procese mecanice

.

Soluri slab şi moderat structurate. Hidrostabilitate şi coeziune mică. Capacitate de

reproducere mică. Luto- agriloasă

45-60 25-30 Aglutinare – coagulare –

cimentare. Presare – alte procese

mecanice.

Soluri moderat şi optimal structurate. Hidrostabilitate- coeziune moderată şi sporită.

Capacitate sporită de reproducere.

Argilo- lutoasă

60-75 30-45 Coagulare – cimentare .

Aglutinare. Presare – alte procese

mecanice.

Soluri moderat şi optimal structurate. Hidrostabilitate- coeziune moderată şi sporită.

Capacitate sporită de reproducere.

Argiloasă > 75 >45 Coagulare-cimentare. Presare

– alte procese mecanice. Aglutinare.

Soluri slab şi moderat structurate. Hidrostabilitate-

coeziune sporită. Capacitate redusă de reproducere.

21

Tabelul 3 Comportamentul solurilor cu diversă componenţă granulometrică cu grad diferit de

umiditate la efectuarea lucrărilor agricole. Categoria granulo-metrică.

Conţinutul de argilă

fizică.

Starea de umiditate

Plasticitatea Aderenţa Rezistenţa la

penetrare

Comportarea la

efectuarea lucrărilor agricole

Comportarea la

trecerea maşinilor

Suscepti-bilitate la

degradarea structurii

Lutoasă 30-45 % Luto- argiloasă 45-60 %

Reavăn Absentă Absentă >15 kg/cm ²

Satisfăcă-toare

Satisfăcă-toare

Moderată

Umezit Minimală Minimală 11-15 kg/cm ²

Bună Bună Slabă

Umed Pronunţată Pronunţată <11 kg/cm ²

Nesatisfă-cătoare

Nesatisfă-cătoare

Moderată- mare

Lutoasă 30-45 % Luto- argiloasă 45-60 %


Satisfăcă-toare

Satisfăcătoare

Moderată


Bună Bună Slabă

Umed Moderată Moderată <11 kg/cm ²

Satisfăcă-toare

Nesatisfăcătoare

Moderată- mare

Lutoasă 30-45 %


Nesatisfăcătoare

Satisfăcă-toare

Moderată


Bună Bună Slabă

Umed Mare Mare >13 kg/cm ²

Nesatisfă-cătoare

Nesatisfă-cătoare

Mare

22

Nivelul 2. Landşafto- agroadaptiv (tab. 4- 9)

Tabelul 4 Indicatori climaterici de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru implementarea

sistemului agricol conservativ Elemente de implicare Criterii de identificare (evaluare) Humidizare- aridizare

Mecanisme locale de dinamică a regimului de umiditate

Xeric: - versant sudic, pantă > 4 %; - textură grosieră; - drenare naturală mare;

- dezmembrare erozională. Ustic: - versanţi estici şi vestici > 6 %; - versanţi cu expoziţie estică şi vestică < 6%; - textură mijlocie şi mijlocie fină; - terenuri uşor înclinate 2- 4 %. Udic: - terenuri netede; - versanţi nordici < 6%.

Asigurare cu căldură Cald – versanţi sudici; Moderat cald – versanţi estici şi vestici; Moderat rece – versanţi nordici.

Mecanisme locale de redistribuire a căldurii şi apei în funcţie de mezo- şi

microrelief

Expoziţie nordică Expoziţie sudică Expoziţie vestică Expoziţie estică Depresiuni interfluvii Terenuri netede Terenuri neomogene afectate de eroziune Terenuri neomogene afectate de alunecări Şesuri; Hârtoape Terenuri cu eroziune liniară

Mecanisme locale de redistribuire a căldurii şi apei în funcţie de acoperire

cu vegetaţie

Umbrite Protejate de păduri Protejate de fâşii de pădure Durată de acoperire cu vegetaţie. (durată perioadă)

23

Tabelul 5 Indicatori hidrologici de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru implementarea

sistemului agricol conservativ Elemente de implicare Criterii de identificare (evaluare)

Drenaj Liber Defectuos

Normal Exagerat

Supraumezire Xero- şi mezomorfism (normal) Supraumezire efemeră

de durată permanentă

Factori umezire Precipitaţii atmosferic Semihidromorf

Hidromorf Factori care dirijează scurgerile

superficiale Versanţi

Interfluvii concave Interfluvii convexe Interfluvii netede

Depresiuni Factori care determină raportul dintre

scurgerile superficiale şi infiltraţie Compactare de la suprafaţă

Compactare în orizontul de tranziţie Compactare adâncă

Strat înţelenit la suprafaţă Drenare bună

Afânare Consolidare

Factori locali care dirijează scurgerile interne

Nestratificare Stratificare

Aşternute de roci permeabile Aşternute de roci impermeabile

24

Tabelul 6 Indicatori textural- litologici de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru

implementarea sistemului agricol conservativ Elemente de implicare Criterii de identificare (evaluare)

Textura, riscuri de compactare, slitizare, crustificare, colmatare

Grosieră Mijlocie grosieră crustificare

Mijlocie Mijlocie fină

Fină Foarte fină

Rezerve de lemente chimice (factori locali a substratului de înnoire)

Nereînoite (eluviale) Crio, fito, zoo, tehnoturbaţionale

Coluviale Deluviale Proluviale Abuzionale

Acumulative

Tabelul 7

Indicatori agrotehnici de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru implementarea sistemului agricol conservativ

Elemente de implicare Criterii de identificare (evaluare) Număr de lucrări; treceri pe teren Minimal

Mediu Mare

Termeni de efectuare a lucrărilor Timpurii Optimali

Târzii Adâncimea de efectuare a lucrărilor Superficială

Obişnuită Adâncă

Desfundare

25

Tabelul 8 Indicatori biologici de evluare a pretabilităţii terenurilor pentru implementarea

sistemului agricol conservativ Elemente de implicare Criterii de identificare (evaluare)

Structura fitomasei Lemnoasă Ierboasă Mixtă

Înstrăinarea antropică a fitomasei Neânstrăinată Fâneţe Păşune

Parţial înstrăinată Excesiv înstrăinată Moderat înstrăinată

Conţinutul de elemente de cenuşă Mic Moderat

Inalt Foarte înalt

Adaptarea plantelor la condiţii de umezire Psemofite Xerofite Mezofite Hidrofite

Rezistenţa plantelor la secetă / deficit de umiditate

Slab rezistente Moderat rezistente

Bine rezistente Adaptarea plantelor la condiţiile de nutriţie / necesar de fertilizanţi

Oligotrofe Mezotrofe

Eutrofe Adaptarea plantelor la condiţii de înrădăcinare şi dezvoltare a sistemului radicular

Densitate aparentă Rezistenţă la penetrare

26

Tabelul 9 Indicatori vizând implicaţiile plantelor de cultură asupra pretabilităţii terenurilor

pentru implementarea sistemului agricol conservativ Elemente de implicare Criterii de identificare (evaluare) Consum de umiditate

Implicaţii asupra regimului termic Semănături : dense rare amestecate înalte joase

Durata perioadei de vegetaţie

Scurtă Moderată

Lungă Consum de elemente de nutriţie

Foarte solicitante

Moderat solicitante Puţin solicitante

Implicaţii auspra redistribuirii substanţelor (protecţia antierozională)

Semănături dense Prăşitoare Tehnice Furajere Mixte

Plantaţii multianuale Necesităţi de lucrare Desfundare

Arătură adâncă Afânare adâncă

Arătură obişnuite Afânare superficială

Implicaţii asupra însuşirilor fizice Slabă Moderată

Sporită (puternică) Foarte puternică

27

Nivelul 3. Edafo-funcţional (model)

Aplicarea cadrului metodic de evaluare a pretabilităţii terenurilor pentru

implementarea sistemului agricol conservativ permite clasarea terenurilor în 6 clase de

pretabilitate:

Clasa I. Terenuri practic fără limiătri semnificative, putând fi încadrate în sistemul

agricol No-

Till fără măsuri speciale cu culturi adaptate condiţiilor de landşaft.

Clasa II. Terenuri cu limitări foarte slabe care limitează gama culturilor agricole

adaptive la condiţiile de landşaft, dar nu limitează implementarea sistemului agricol No-

Till.

Clasa III. Terenuri cu limitări slabe care reduc gama culturilor cultivate şi

importă unele dificultăţi vizând dezvoltarea sistemului radicular şi migrarea substanţelor,

însă, care pot fi atenuate prin încadrarea culturilor amelioratoare în componenţa

asolamentelor.

Clasa IV. Terenuri cu limiătri moderate care necesită lucrări/măsuri speciale de

pregătire (1- 2 ani) în includerea culturilor amelioratoare în componenţa asolamentelor.

Clasa V. Terenuri cu limitări severe care necesită măsuri şi lucrări speciale de pregătire

pe parcursul a 4- 5 ani pentru implementarea sistemului agricol No- Till.

Clasa VI. Terenuri cu limitări foarte severe pentru care se recomandă practicarea

sistemului agricol No- Till rotaţional sau Strip- Till.

Condiţiile vizând implementarea sistemului agricol conservativ sunt stipulate în Fişa

tehnologică a fiecărui teren în parte (Model).

28

MODEL

Fişă tehnologică

Condiţii de implementare – Sistemul agricol No-Till

1. Câmpul nr. 2. Suprafaţa –X ha; Profiliul nr. 3. Cultura: 4. Tipul, subtipul de sol: 5. Indici morfometrici

Orizont Grosime, cm Volum edafic

potenţial Volum edafic

real Factori limitativi

Ap

Aph

Am AB

B BC- C

6. Indici agrofizici

Orizont genetic

Adâncimea, cm

Densitate aparentă Alcătuirea agregatică, % g/cm3 specificaţii bolovănoasă

> 10 mm bulgăroasă

7- 3 mm grăunţoasă

3- 1 mm pulvurulentă

< 0,25 mm Ap Aph

Am B

29

7. Profilul agrofizic Densitatea aparentă 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6

10

0

20

30

40

50

60

70

80

90

100

OPT AD NF ENF

Necesare lucrări Sistem de lucrare

30

8. Profilul hidrofizic

U CH CO URC CC CT

Mobilitate, accesibilitate apă

Necesitate conservare apă

Măsuri conservare apă

10

0

20

30

40

50

60

70

80

90

100

31

9. Spaţiu poros

25 40 50 55 60 65 70

Rezerve categorii apă

Măsuri optimizare regim hidrotermic

10. Indici agrochimici

Cultură Nr. probă

Indici agrochimici Necesar fertilizanţi Humus,

% P2O5

mg/100 g sol

K2O mg/100 g

sol

Azot Fosfor Potasiu

10

0

20

30

40

50

60

70

80

90

100

32

11. Bonitatare culturi:

Cerealiere Tehnice Furajere Alte culturi 1. 1. 1. 1. 2. 2. 2. 2. 3. 3. 3. 3. 4. 4. 4. 4. 5. 5. 5. 5.

12. Pretabilitatea sistem No- Till

Direct Asolament ameliorativ

Furajere Alte culturi

13. Măsuri agro- şi fitotehnice necesare, termeni de implementare No- Till

Măsuri agrotehnice Măsuri fitotehnice Termeni de implementare No- Till

III. ACTIVITAĂŢI APLICATIVE

1. Stabilirea metodelor de organizare şi amenajare a terenurilor agricole în funcţie de pretabilitatea lor la diferite folosinţe şi sisteme agricole pentru creşterea competitivităţii economice şi protecţie a factorilor de mediu.

2. Elaborarea unor asolamente conservative care să asigure conservarea şi reproducerea solurilor şi să reducă necesitatea de intervenţii antropice (lucrări, tratamente etc.).

3. Realizarea de tehnologii pentru utilizarea eficientă a sistemelor alternative de fertilizare (nămolurilor compostate, resturilor vegetale, a îngrăşămintelor verzi şi a altor produse organice biodegradabile pentru creşterea conţinutului de humus, reducerea eroziunii, reproducerea resurselor de sol).

33

4. Stabilirea metodelor şi a tehnologiilor de lucrare conservativă a solului pentru diferite condiţii pedoclimatice, relief şi asolamente pentru protecţia solurilor.

5. Testarea şi zonarea soiurilor şi hibrizilor de cereale, plante tehnice, leguminoase anuale şi perene, plante fructifere tolerante la factorii de risc din zonă şi în special la stresul termic şi hidric şi la patogenii specifici din zonă.

6. Stabilirea celor mai eficiente metode de valorificare şi conservare a resurselor de apă în funcţie de zonă, relief, sol, culturi preconizate.

7. Stabilirea elementelor tehnice de udare şi regimul de irigare pe baza unui deficit hidric controlat al culturilor în corelare în special cu genotipul, fazele de vegetaţie, costurile tehnologice şi în concordanţă cu lucrările de conservare ale solului şi cu metodele de amenajare.

8. Stabilirea metodelor de combatere integrată a buruienilor şi unor tehnologii zonale pentru reducerea gradului de infestare cu buruieni şi patogeni, prin identificarea factorilor pedoclimatici, tehnologici şi a surselor de rezistenţă la diferite genotipuri din zonă.

9. Modelarea resurselor din sistemul sol – mediu, sol – sistem agricol, sol – plantă pentru promovarea unor modele adaptive de agricultură.

10. Stabilirea de metode pedoamelioratoare şi măsuri tehnice hidroameliorative adaptive pentru ameliorarea terenurilor şi restabilirea terenurilor degradate.

11. Promovarea modelelor de practici acricole ecologice şi de bioremediere în scopul remedierii şi restabilirii terenurilor degradate.

12. Realizarea de hărţi şi planuri fişe tehnologice privind starea şi lucrările de conservare şi restaurare a resurselor agrobiologice.

13. Demonstrarea şi promovarea în exploataţiile agricole a tehnologiilor de cultura şi metodelor de conservare a solului şi a apei.

14. Crearea unui catalog al practicilor agricole şi al diverselor efecte ale acestora asupra solului, astfel încît să poată fi promovate cele mai bune practici agrotehnice în concordanţă cu condiţiile de landşaft, caracteristicile exploataţiei agricole şi beneficiile aduse de aceasta solului şi mediului în general.

15. Stabilirea priorităţilor în ceea ce priveşte modul în care trebuie folosite suprafeţele de teren în funcţie de condiţiile pedogenetice (raioanele pedogenetice) încît să se protejeze cel mai bine solurile şi să se asigure o bază pentru niveluri ridicate ale biodiversităţii şi ale sechestrării carbonului precum şi a potenţialului biopedoclimatic.

- Elaborarea şi implementarea sistemului informatic integrat pentru îmbunătăţirea

managementului în agricultura conservativă. - Participarea la schimburi de experienţă, pregătiri şi diverse întîlniri asigurînd

diseminarea informaţiei. - Crearea şi întreţinerea bazei de date vizînd agenţii economici care practică

agricultura conservativă şi a sistemului informaţional privind calitatea biogeocenozelor agricole la nivel local, raional, zonal şi naţional.

- Asistenţă metodică şi tehnică cu urmărirea acţiunilor şi respectării prevederilor conceptului vizînd agricultura conservativă la toate nivelele.

- Aprobarea şi implementarea metodologiei şi documentaţiei de elaborare a proiectului de încadrare în agricultura conserrvativă.

34

- Identificarea statutului juridic al agriculturii conservative şi terenurilor încadrate în agricultura conservativă.

- Punerea la dispoziţia agenţilor economici a modelelor alternative de tehnologii agricole conservative.

- Urmărirea evoluţiei parametrilor ce caracterizează starea habitatelor şi nişa ecologică.

- Elaborarea propunerilor privind măsurile adecvate de protecţie a habitatelor. - Implementarea măsurilor adecvate de conservare a habitatelor naturale, faunei

sălbatice. - Acţiuni de instruire a populaţiei cu privire la prevederile legate privind protecţia

habitatelor şi faunei sălbatice. - Acţiuni pentru reducerea şi promovarea biodiversităţii. - Elaborarea de note, rapoarte, informaţii privind situaţia biodiversităţii în cadrul

ariilor încadrate în agricultura conservativă. - Monitorizarea biodiversităţii pe baza fişelor de observaţie a spaţiilor cu regim

agricol conservativ. - Implementarea sistemului integrat de management calitate – mediu conform

standardelor ISO 2001 şi ISO 14001.

IV. PARTENERIATUL CU PRODUCĂTORII ŞI ACTIVITĂŢI ÎN CADRUL UNITĂŢILOR AGRICOLE DEMONSTRATIVE (PILOT).

Activităţile vor fi direcţionate în vederea realizării a două obiective principale, iar

în cadrul fiecărui obiectiv major se vor realiza mai multe obiective specifice.

1. Stabilirea influenţei sistemului neconvenţional de lucrare a solului asupra durabilităţii şi biodiversităţii agroecosistemelor.

Analiza evoluţiei fertilităţii şi a productivităţii solului sub influenţa condiţiilor climatice şi a diferitelor variante tehnologice se va efectua în cadrul unităţilor agricole gazdă, urmărind diferite metode de lucrare a solului, diferite asolamente de cîmp şi de protecţie , sisteme de fertilizare etc., urmărind şi analizînd întregul complex de factori tehnologici (sistem de lucrare, asolamente, genotipuri, nutriţia plantelor, combaterea bolilor şi a dăunătorilor, calitatea producţiei şi controlul gradului de degradare a solului). În cadrul unităţilor agricole, experimentele vor realiza următoarele obiective concrete :

1.1 Elaborarea cerinţelor tehnice, agrotehnice şi de exploatare a utilajelor agricole folosite în cadrul noilor tehnologii.

1.2 Managementul resurselor de sol şi apă în condiţiile utilizării diferitelor variante a sistemelor conservative de lucrare a solului.

1.3 Interacţiunea cît mai armonioasă a factorilor tehnologici cu factorii climaterici şi edafici specifici de experimentare.

1.4 Cuantificarea evoluţiei însuşirilor hidrofizice, fizice, chimice şi biologice ale solului în condiţiile aplicării noilor tehnologii.

35

1.5 Stabilirea evoluţiei carbonului din sol în corelaţie cu regimul hidric, termic şi biologic al solului.

1.6 Se vor stabili eventuale influenţe ale noilor sisteme la reducerea imputurilor cu precizarea rolului pe care acestea îl au în optimizarea raporturilor energetice şi maximizarea profilurilor, în ideea de a oferi alternative viabile producătorilor agricoli direct implicaţi în exploatarea terenurilor şi a căror interes principal imediat este cel economic.

1.7 Cunoaşterea mai aprofundată a cerinţelor plantelor faţă de lucrările neconvenţionale ale solului la interfaţa biomasă radiculară – sol, sub raportul proprietăţilor mecanice ale acestuia.

2. Urmărirea fertilităţii solului exprimată prin însuşiri şi regimuri ale acestuia în diverse condiţii pedogeografice.

Acest obiectiv se înscrie pe linia fundamentării sistemelor de agricultură sustenabilă, fiind de mare actualitate, răspunzînd cerinţelor autohtone de constituire a bazei de date ştiinţifice necesare fundamentării tehnologiilor şi elaborării măsurilor de management integrat a agroecosistemelor, în contextul în care noua tehnologie agricolă se află în curs de promovare şi transfer în producţie. În cadrul acestui obiectiv ne propunem să urmărim următoarele aspecte:

2.1 Identificarea pe teren a variantelor sistemelor neconvenţionale de lucrare a solului utilizate de producătorii agricoli şi centralizarea suprafeţelor de teren lucrate în aceste sisteme.

2.2 Cunoaşterea influenţei factorilor de mediu şi a tehnologiilor de cultură asupra productivităţii durabile a solului, care să permită dirijarea fertilităţii acestuia şi evaluarea impactului economic pe termen lung a activităţilor agricole.

2.3 Elaborarea unor sisteme tehnologice ale culturii ameliorative care să permită utilizarea raţională a resurselor agroecologice locale (climă, sol, apă etc) în contextul economiei de energie, protecţie a mediului şi dezvoltării durabile a agriculturii.

2.4 Studiul şi analiza principalelor însuşiri fizice şi biologice ale solului în vederea evaluării factorilor tehnologici şi climatici asupra productivităţii şi fertilităţii solului în locaţiile stabilite, în diferite condiţii pedogeografice.

2.5 Analiza evoluţiei principalelor indici agrochimici ai solului în ultimii ani şi simularea evoluţiei stocului de humus şi de elemente minerale din sol în funcţie de procesele naturale şi sistemele de cultură practicate pentru următorii ani.

2.6 Restabilirea rolului transferului de informaţie tehnică în ridicarea nivelului de instruire a producătorilor agricoli , întrucît adoptarea unui sistem alternativ de agricultură necesită o fundamentare coerentă şi nu adoptarea de verigi în parte, o tratare economică şi energetică în raport cu cerinţele plantelor, condiţiile pedoclimatice date, racordate la criteriile de conservare a solului şi la cadrul social şi educaţional dat.

2.7 Realizarea unui studiu de favorabilitate a condiţiilor pedoclimatice în raport cu cele mai bune sisteme de cultură şi metode pedoameliorative pretabile în zona de studiu.

36

V. CERCETAREA Se vor promova cercetări suplimentare doar în ceea ce priveşte procesele care stau

la baza funcţiilor solului, schimbările spaţiale şi temporale ale proceselor care privesc solul, factorii ecologici, economici şi sociali care reprezintă ameninţări la adresa solului, factorii care influenţează rolurile utilitare ale solului pentru mediu, precum şi procedurile şi tehnologiile operaţionale pentru protecţia şi remedierea solurilor. În contextul instabilităţii climatice (schimbării climei) se vor promova cercetări suplimentare privind rolul pe care îl joacă solul în creşterea capacităţii de reţinere a apei şi în combaterea scăderii nivelului apei subterane (diminuarea impactului scăderii nivelului apei subterane), în atenuarea schimbărilor climatice şi adaptarea la acestea şi să se identifice cele mai bune practici privind măsurile de sporire a sechestrării carbonului în sol. În cadrul cercetărilor şi investigaţiilor pedologice, accentele se vor deplasa de la evaluări şi constatări de stări, la procese, funcţii, prognoze cu elaborarea de modele tip pentru diverse condiţii pedogenetice. Întru realizarea acestui obiectiv se va promova studiul pedologic complex în cadrul căruia accentele sunt deplasate de la sol ca mijloc de producţie la sol ca obiect de producţie şi bază a biogeocenozelor (agrobiocenozelor).

VI. EVITAREA RISCURILOR

- Cerinţele de informare şi documentare urmează să se limiteze la strictul necesar, astfel încît să nu impună o sarcină excesivă asupra administraţiilor centrale şi locale dar şi a agenţilor economici.

- Se salută (susţine) crearea unei platforme unice pentru promovarea şi transferul de cunoştinţe care să urmărească o abordare pragmatică care să ţină seama de sistemele deja existente.

- Se acceptă promovarea de cercetări suplimentare doar privind riscurile sporite de degradare legate de impermeabilizarea şi de subsidenţa solului (inundaţii, alunecări de teren, eroziuni) provocate de degradarea fizică a solurilor.

- Se vor identifica mai multe căi structurale de îmbunătăţire a formării şi educaţiei în domeniul celor mai bune practici, aprofundarea cunoştinţelor privind necesitatea protejării solului, precum şi promovarea celor mai bune practici agrotehnice în agricultură, care să permită restabilirea funcţiei productive a solului.

- Se vor iniţia şi se vor elabora sisteme de încurajare a transferului de cunoştinţe referitor la cele mai bune practici din domeniul protecţiei solurilor.

- Se garantează că protecţia solului şi legăturile dintre aceasta şi instabilităţile (schimbările) climatice, biodiversitate, despădurire, deşertificare, vor fi în permanenţă părţi componente ale programelor şi strategiilor guvernamentale.

- Se acceptă că pentru acumularea informaţiilor necesare pentru crearea unor baze de date pentru gestionarea calităţii resurselor de sol este necesară o abordare sistemică care să se sprijine pe monitorizarea unor parametri obiectivi şi a unei liste comune de activităţi, transmiţînd , astfel, un semnal agenţilor economic

37

privind necesitatea întreprinderii unor măsuri preventive eficace pentru evitarea degradării solurilor în viitor. Întru realizarea acestui obiectiv este necesară implementarea HG nr 1157 din 13.10.2008.

VII. SINERGIA CU ALTE POLITICI În scopul asigurării garanţiei coerenţei cu actele normative şi legislaţia în vigoare se propune realizarea unei evaluări şi a unei analize profunde a documentelor deja existente în special Reglementarea tehnică privind Protecţia solurilor în cadrul practicilor agricole şi Programul Naţional privind sporirea şi conservarea fertilităţii solului, precum şi măsura în care acestea îndeplinesc criteriile de condiţionalitate aplicabile fermierilor, iar mai apoi pe baza acestei analize, pot fi formulate, dacă este cazul, măsuri obligatorii menite să promoveze conservarea solului. Pe baza acestei analize se vor mai formula principiile de ajustare a politicilor în domeniul agriculturii conservative la actele normative comunitare din domeniu, dar şi la alte acte legislative comunitare în domeniul apei, aerului, deşeurilor, schimbărilor climatice, deşertificării, agriculturii, energiei, produselor, indistriei transporturilor şi dezvoltării rurale. În contextul realizării obiectivelor propuse se accentuează necesitatea evitării unor suprapuneri, contradicţii şi incoerenţe. VIII. IMPACTUL TEHNIC, ECONOMIC ŞI SOCIAL.

Impactul tehnic determinat de sistemul de agricultură conservativă bazat pe abordarea sistemică a procesului integrat de producţie implică un număr redus de utilaje şi maşini agricole cu grad mai ridicat de tehnicitate, care necesită cheltuieli mai reduse de întreţinere şi amortizare. Prin creşterea productivităţii se reduce necesarul de forţă de muncă (mecanizator) dar creşte gradul de calificare, contribuind la încadrarea numărului de persoane angajate în agricultură în limitele specifice ţărilor dezvoltate. Impactul economic este determinat de creşterea producţiilor şi a stabilităţii acestora, în special în spaţiile cu condiţii agroecologice mai puţin favorabile, contribuind la creşterea prosperităţii şi a nivelului de viaţă a locuitorilor satelor în general. Efectele asupra mediului determinate de conservarea şi ameliorarea solului, apelor şi aerului prin evitarea eroziunii prin apă şi vînt, sunt deosebit de benefice în toate zonele şi cu deosebire în cele colinare.

38

IX. PROGRAMUL DE IMPLEMENTARE A SISTEMELOR AGRICOLE CONSERVATIVE.

Tip Conţinut Termen Instituţii implicate

Legislaţie

1. Elaborarea normelor metodologice (cadrului conceptual) privind utilizarea resurselor de sol a R.Moldova

2012 MAIA USM IPAPS CRPA

2. Promovarea şi implementarea Reglamentării tehnice „Măsuri privind protecţia solurilor în cadrul practicilor agricole”HG nr. 1157 din 13. 10.2008

2012 permanent

MAIA USM IPAPS CRPA

3. Revizuirea proiectului Strategiei Naţionale de dezvoltare a agriculturii pînă în 2015 în conformitate cu conceptul utilizării resurselor de sol.

2012 MAIA USM IPAPS CRPA

4. Implementarea Regulamentului cu privire la modul de completare a Cărţii Istoriei cîmpurilor. Ordinul MAIA nr. 179 din 10.09.2008

2012 MAIA IPAA CRPA

5. Elaborarea şi promovarea unei reglementări tehnice privind implementarea sistemelor agricole conservative.

2012 MAIA USM IPAA CRPA

6. Elaborarea cadrului normativ – metodologic de corelare a activităţilor de implementare a practicilor agricole ecologice şi celor conservative.

MAIA IPAA CRPA

7. Modificarea Legii 112 – XVI cu privire la producţia agroalimentară ecologică cu includerea unui articol vizînd îmbinarea în cadrul producerii ecologice a tehnologiilor agricole conservative şi tehnologiilor ecologice.

2012 MAIA IPAA CRPA

39

8. Promovarea Regulamentului privind stimulii economici (subsidii, exceptării de taxe) pentru implementarea tehnologiilor ecologice şi tehnologiilor conservative.

2013 MAIA

9. Promovarea Regulamentului privind procurarea de maşini şi agregate agricole resursoeconomicoase.

2013 MAIA

10. Revizuirea legislaţiei şi actelor normative vizînd ameliorarea terenurilor degradate. Elaborarea cadrului conceptual metodologic de restabilire a terenurilor degradate prin promovarea sistemelor agricole conservative.

2012 2013

MAIA USM IPAA

Politic social

şi resurse umane

1. Promovarea sistemelor agricole conservative :

a. mass media (TV, Radio)

b. simposioane, mese rodunde

c. pliante, broşuri

Permanent MAIA, USM, IPAA, IPAPS, ACSA

2. Promovarea formării profesionale a producătorilor agricoli în domeniul sistemelor agricole conservative.

Permanent MAIA, USM, IPAA, IPAPS, ACSA

3. Elaborarea şi promovarea proiectelor din domeniul implementarăii sistemelor agricole conservative.

Permanent MAIA, USM, IPAA, IPAPS

4. Iniţierea şi dezvoltarea relaţiilor cu organisme şi foruri internaţionale în domeniul sistemelor agricole.

Permanent MAIA; USM, IPAA, IPAPS

5. Perfecţionarea Planurilor de Studii în colegiile cu profil agricol, USM şi UASM prin includerea modului din domeniul sistemelor agricole conservative.

2013 Permanent

MAIA, ME, USM, UASM

6. Asigurarea specialiştilor pentru a implementa măsuri şi acţiuni specifice sistemelor agricole conservative.

2013 Permanent

MAIA, ME, USM, UASM

7. Coordonarea activităţii Direcţiilor Agricole raionale în domeniul implementării sistemelor agricole conservative.

2012 Permanent

MAIA, CRPA

1. Definitivarea metodologiei de implementare diferenţiată a sistemelor agricole resursoeconomicoase.

2012 2013

JLC AGRO – MAIAC, CIVEA –

40

Implementare

AGRO, USM, IPAA, WeTrade

2. Dezvoltarea în cadrul instituţiilor şi organizaţiilor existente a echipelor ştiinţifice pentru a realiza cercetări în domeniul sistemelor conservative.

Permanent MAIA AŞM ME

3. Definitivarea metodologiei de evaluare a pretabilităţii solurilor pentru sistemele agricole conservative.

2012

USM IPAA

4. Clasarea solurilor în funcţie de pretabilitatea pentru sistemele agricole conservative şi tehnologiile recomandate.

2012 2013

USM IPAA CRPA

5. Definitivarea conceptului de tranzacţie eşalonată la sistemele agricole conservative.

2012

MAIA USM

6. Conformarea conceptului de implementare diferenţiată a sistemelor conservative la cadrul pedogeografic al R. Moldova .

2012 2014

USM SNSSSM IEG AŞM

7. Elaborarea şi realizarea programului complex de cercetare şi perfecţionare a sistemelor agricole conservative.

2012 Permanent

USM, IPAPS, UASM, CRPA

8. Amenajarea unei reţele demonstraţionale de implementare a sistemelor agricole conservative în cadrul diverselor areale pedogeografice.

2012 – 2013 Permanent

WeTrade, Crivea- Agro, Keller – Grais, MAIA, USM, IPAA,

9. Elaborarea structurii şi rotaţiei culturilor în cadrul sistemelor agricole conservative.

2012 2013

Institutul de Fitotehnie

10. Elaborarea sistemelor de fertilizare a solurilor în cadrul sistemelor agricole conservative.

2012 2013

IPAPS USM

11. Elaborarea şi implementarea metodologiei de reabilitare a terenurilor degradate şi abandonarea prin practicarea sistemelor agricole resursoreproductive.

2012 2013

USM, IPAA

12. Fundamentarea şi implementarea procedeelor resursoeconomicoase de irigare bazate pe optimizarea profilului funcţional – hidrologic.

2012 2013

USM

13. Realizarea de puncte experimentale Permanent WeTrade,

41

pentru a monitoriza procesele de refacere a structurii, prevenirea compactării, crustificării, restabilirea complexului organic al solurilor în cadrul sistemelor agricole conservative. Implementarea sistemului de monitoring a calităţii solurilor în cadrul sistemelor agricole conservative.

IPAA, USM, UASM Civea-Agro Agro-Golea MAIA, Keller – Grais

14. Dezvoltarea metodelor de modelare şi de prognozare a proceselor de evoluţie, conservareşi protecţie a solurilor în cadrul sistemelor agricole conservative.

2012 Permanent

USM

Dezvoltare rurală

1. Dezvoltarea şi diversificarea parcului de maşini şi agregate agricole.

Permanent MAIA

2. Facilitarea şi stimularea procurării de maşini şi agregate agricole pentru asigurarea sistemelor agricole conservative.

Permanent MAIA

Abrevieturi : MAIA – Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare USM – Universitatea de Stat din Moldova IPAPS – Institutul de Pedologie, Agrochimie şi Protecţia solurilor. CRPA – Centrul Republican de Pedologei Alplicată. UASM – Universitatea Agrară de Stat din Moldova IPAA –Asociaţia obştească „Institutul de Politici Agrare şi Ambientale”. IEG ASM – Institutul de Ecologie şi Geografie Asm AŞM – Academia de Ştiinţe a Moldovei ME – Ministerul Educaţiei

42

Indici de progres şi performanţă Criterii de evaluare Tehnologiile practicate

Convenţională MiniTill No-Till Acoperirea solului cu vegetaţie Solul periodic se „dezgoleşte”

este lipsit de vegetaţie. Solul parţial (minimum 30%) este acoperit cu resturi vegetale

Solul este permanent acoperit cu resturi vegetale.

Ritmul temeraturilor Interval larg de variabilitate a temperaturilor. Regim termic contrast.

Regim termic slab contrast. Modificarea lentă a temperaturilor.

Regimul umidităţii Interval şi frecvenţă mare de variabilitate a umidităţii solului. Regim hidrotermic mic contrast.

Dinamică slabă a umidităţii şi regimului hidrotermic.

Modificarea lentă a umidităţii şi regimului hidrotermic.

Spaţiu poros Volum mic şi stabilitate scăzută a spaţiului poros. Regim nesatisfăcător al spaţiului poros (dimensiuni, stabilitate, continuitate, funcţii).

Porozitate satisfăcătoare – bună. Regim optimal al spaţiului poros.

Porozitate optimană – excelentă. Regim optimal al spaţiului poros.

Adîncime de percolare a profilului ; conductivitate hidraulică

Reducerea adîncimii de percolare a profilului. Acumularea rezervelor de apă în zona de evaporare intensivă.

Percolare normală corespunzătoare condiţiilor de landşaft. Repartizare relativ uniformă a rezervelor de apă pe profil.

Percolare normală corespunzătoare condiţiilor de landşaft. Distribuire uniformă a rezervelor de apă pe profil.

Evaporare fizică Evaporare fizică intensivă. Deficit de apă în perioada de vegetaţie. Vulnerabilitate la secetă atmosferică.

Reducerea pînă la minimum a evaporării fizice. Asigurarea satisfăcătoare – bună a plantelor cu apă pe parcursul vegetaţiei. Vulnerabilitate redusă la secetă atmosferică.

Reducerea evaporării fizice pînă la zero. Asigurare optimă a plantelor cu apă pe parcursul vegetaţiei. Absenţa reacţiei la seceta atmosferică.

Sistemul de substane organice Distrugerea stratului de detrit humifer şi a sistemului de

Conservarea rezervelor de humus. Iniţierea proceselor de

Restabilirea lentă a stratului de detrit humifer şi sistemului de

43

substanţe organice. Dehumificarea – reducerea rezervelor de materie organică în sol.

restabilire a stratului de detrit humifer şi sistemului de substanţe organice.

substanţe organice. Reproducerea lărgită a rezervelor de humus şi a sistemului de substanţe organice .

Caracterul şi structura profilului.

Stratificarea agrogenă a profilului solului în straturi arabil şi subarabil. Schimb defectuos de substanţe între componentele profilului.

Diferenţă acceptabilă în valorile indicilor de aşezare între orizonturile arabil şi subarabil. Restabilirea continuităţii spaţiului poros şi schimbul de substanţe între componentele profilului.

Asigurarea unui profil omogen, fără semne de stratificare. Schimb de substanţe între componentele profilului analogic celui natural.

Eroziunea solului Eroziune intensivă Reducerea intensivităţii eroziunii

Reducerea pînă la zero a eroziunii.

Biodiversitatea biotei Reducerea şi degradarea biodiversităţii biotei solului. Reducerea ponderii componentei naturale în circuitul biologic. Sporirea necesarului în fertilizanţi şi cheltuielilor de producere.

Conservarea şi restabilirea biodiversităţii biotei solului. Restabilirea volumului şi componenţei circuitului biologic al substanţelor. Sporirea rolului roceselor naturale în formarea recoltelor. Reducerea cantităţii de îngăşăminte administrate. Reducerea cheltuielilor de producţie.

Dezvoltarea biodiversităţii biotei solului. Restabilirea proceselor pedogenetice elementare naturale. Reproducerea lărgită fertilităţii solului.

Procesul pedogenetic Dezvoltarea procesului pedogenetic antropizat. Formarea „agroziomurilor” (agrocernoziomurilor)

Restabilirea proceselor pedogenetice naturale. Conservarea tipului cernoziomic de pedogeneză.

Reproducerea lărgită a tipului cernoziomic de pedogeneză.

44

Indici de eficienţă a tehnologiilor conservative. Cultura Recolta t/ha

Tehnologia MiniTill (media pentru 12 gospodării)

Tehnologia No-Till (SRL Civea-Agro)

Grîu Soia Rapiţa Porumb

4– 6 2,0 – 2,5 2,6 – 3,0 6 – 8

5 – 6 3,0 – 3,5 3,2 – 3,6 -

Alţi indicatori ai eficienţei caracteristici ambelor tehnologii.

Recuperarea proiectului peste 4 – 5 ani Reducerea cheltuielilor pentru producţie Reducerea consumului de carburanţi şi lubrifianţi Reducerea timpului consumat pentru desfăşurarea lucrărilor Reducerea timpului de tratare a culturilor Reducerea consumului de fertilizanţi Reducerea presiunii asupra tehnicii pînă la 10 – 5 kg/ha Reducerea sinecostului 1t de grăunţe Sporirea competitivităţii în oricare condiţii economice de piaţă

Programul „SISTEMUL AGRICOL CONSERVATIV...

Documents

Transcript of Programul „SISTEMUL AGRICOL CONSERVATIV...