BISERICA FILADELFIA

Focşani - 15 iunie 2014

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare

răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVUL BISERICII PENTRU ANUL 2014

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Intimitate profundă cu Domnul Isus Hristos prin post şi rugăciune în

fiecare săptămână, conform Isaia 58:6-11 – „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>

O CARTE ÎN SERIALRUGUL ÎN FLĂCĂRI sau ViaŢa lui Dwight Moody

de Petru Popovici (Continuare din numărul trecut)

Dumnezeu îi dă un ajutorCând Moody a sosit la Chicago, oraşul era

deja vechi şi străzile murdare, dar avea câteva clădiri de seamă. Primăria oraşului era renumită în tot vestul ţării. Chiar temeliile de granit ale primăriei de azi sunt aşezate pe acelaşi loc. Alături de primărie era Camera de Comerţ. Odinioară, aceasta a fost clădirea Primei Biserici Baptiste din localitate. Aici, în duminica de 16 Septembrie 1856, inima lui Moody a fost cucerită de o fetiţă. Era o duminică ploioasă de toamnă. Tânărul ce era el atunci, s-a aşezat pe scaun, înainte de începerea Şcolii Duminicale. Privirea i s-a oprit pe o fetiţă gingaşă şi nevinovată, de 13 ani. Ceea ce l-a făcut pe Moody să exclame: "Doamne, păstreaz-o aşa de drăguţă, aşa de minunată!" Fetiţa era Emma Charlotte Revell.

Nu ştim prea multe despre ea. Dar marea lucrare desfăşurată de Moody se datoreşte ei într-o măsură oarecare. Ea aparţine şirului de eroine ale credinţei. Tatăl ei H.F. Revell a părăsit Anglia în 1849 emigrând în America şi stabilindu-se la Chicago. O nepoată a lui, Olga Geen Revell, scria prin Septembrie 1935 lui Richard Day, autorul biografiei lui Moody, cu ocazia centenarului naşterii marelui predicator: "Bunicul meu F. Revell a murit cu 10 ani înainte de naşterea mea. Mi-l amintesc dintr-un portret. Bunica mea a trăit peste 80 ani şi era o fire delicată".

Familia Revell, baptişti de-ai lui Spurgeon din Anglia, a sosit la Chicago cu cele trei fetiţe ale lor: Anna 8 ani, Emma 6 ani, născută la 6 Iulie 1843, şi Sara 4 ani. La 11 Decembrie 1849 li s-a născut un fiu, Flemming, mai târziu mare editor, ajuns renumit prin cărţile lui Moody, cumnatul său.

Emma era frumoasă, cu ochii ca murele. Când s-au văzut de prima dată, Moody avea 19 ani, iar Emma numai 13. Când Moody şi-a început misiunea, avea 15 ani. Harul nemăsurat

al lui Dumnezeu i-a oferit acest mare ajutor lui Moody pentru toată viaţa.

Era tocmai după ce el renunţase la ambiţiile sale materialiste, contrar sfaturilor tuturor prietenilor, fără meserie, fără vreo sursă de câştig. Atunci fata de 17 ani îi şopti cuvintele de devotament ale lui Rut: "Unde vei merge tu, voi merge şi eu; şi unde vei locui tu, voi locui şi eu!"

Duminica următoare, ea avea să roşească însă, când el se ridică în mijlocul adunării anunţând: "Mi-am dat cuvântul d-rei Emma Revell şi vă rog să nu mi-o luaţi în nume de rău, dacă mă vedeţi însoţind-o acasă".

Promisiunea ce şi-au făcut-o reciproc, au îndeplinit-o 2 ani mai târziu. În colecţia Washburne se află o scrisoare cu data de 23 August 1863, care poartă sus textul: "Toţi cei ce nădăjduiesc în Tine nu vor fi daţi de ruşine" (Psalmul 25:3), apoi explicaţia: "Dragă Samuele, în timp ce tu vei primi scrisoarea aceasta, eu voi fi căsătorit şi plecat deja în voiaj de nuntă".

Cununia religioasă a fost oficiată de Dr. W.W. Deverta, la 23 August 1863, în Prima Biserică Baptistă din Chicago. După căsătorie, s-au mutat în "căsuţa sărăciei" dintre Dearborn şi Indiana. Aici Emma a ajuns să guste viaţa aspră de pustiu şi mizerie, dar a îndurat totul în tăcere. A fost o adevărată împlinire a cuvintelor: "Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta, când erai logodită, când Mă urmai în pustie, într-un pământ nesămănat" (Ieremia 2:2).

Emma a fost modestă toată viaţa. Ea a avut o educaţie mai îngrijită decât el, de aceea a devenit cel mai bun ajutor în toate lucrările soţului. Nici o încercare n-a fost prea aspră, nici o povară prea grea, ca el să nu găsească la ea cea mai caldă simpatie şi pe a cărei credinţă şi jertfă de sine să nu poată conta. Şi de multe ori, ea l-a ajutat în firea lui iute. Ori de câte ori se vorbea de ea, Moody nu întârzia să spună: "E

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>cea mai bună soţie pe care Dumnezeu a dat-o vreodată unui om".

Ei au avut trei copii: în 1865 pe Emma, în 1869 pe William, în 1879 pe Paul. Greutăţile familiei nu au împiedicat pe soţie să fie de ajutor soţului. Pe când ea era învăţătoare la o clasă de bărbaţi pe balconul Bisericii, un vizitator străin remarcă odată: "Nu-i potrivit ca o femeie tânără ca ea să predea la o asemenea clasă". Dar Moody îi replică: "Ea e soţia mea", şi străinul plecă capul ruşinat.

Bucuria lor a fost mare în ziua Anului Nou 1871. Un prieten a lui Moody construise nişte case noi în Chicago. Una era neînchiriată şi lucrurile s-au aranjat pe tăcute. Un prieten al misiunii a mobilat casa, altul a făcut o mare bibliotecă cu uşi de sticlă, întreaga casă era bine luminată, iar pe peretele din fund un tablou al lui Moody. În ziua de Anul Nou, Moody, Emma şi fetiţa lor de 7 ani, au fost îmbarcaţi într-o căruţă şi instalaţi în casa nouă. Acolo Dr. Peterson le-a prezentat solemn o legătură de chei şi contractul pentru casă, cu tot ce era în ea, totul în dar. Moody a încercat să spună ceva, dar n-a reuşit, încurcat, a dat cheile Emmei şi ea a trebuit să sfârşească de mulţumit. Nu s-au bucurat însă mult de această locuinţă, căci la 8 Octombrie 1871, adică în acelaşi an, toate au fost mistuite de incendiu care a făcut ravagii în Chicago.

Prietenia între soţul ei şi Spurgeon, a avut ca consecinţă prietenia Emmei cu Suzana Spurgeon. Când predicatorul Spurgeon a murit, Biblia acestuia a fost trimisă de Suzana Spurgeon lui Moody. În ea Spurgeon notase pe marginea foilor fiecare predică rostită de el, subiectul şi data, în total 3517 predici, carte deci de o nepreţuită valoare.

Emma putea cântări bine valoarea predicilor. Când Moody, întors acasă, a întrebat-o cum i-au plăcut predicile lui Henry Moorhouse, ea îi răspunse: "Foarte mult, se deosebeşte mult de tine; tot ce el spune, dovedeşte cu Biblia". În cămăruţa ei, ea era mult mai puternică în rugăciune. Moody adeseori spunea: "Ea poate aduce un om la Cristos, când eu nici nu-l pot atinge măcar". Cazurile grele i le împărtăşea şi ei. Faptul că biserica lui Moody

avea un baptisteriu pentru botezat, se datora tot ei. Ea a rămas baptistă toată viaţa şi rezolva cea mai mare parte a corespondenţei lui. În anumite lucruri venea şi-l întreba: "Ce să fac aici?" sau "Hotărăşte-te şi spune-mi ce să scriu". Jessie McKinnon, tânăra soţie a unui mare credincios britanic, avea un deosebit respect faţă de Emma pentru "umilitnţa ei şi nobleţea caracterului, sinceritatea şi temperamentul ei. Sunt convinsă - spunea ea - că o mare parte din lucrările lui Moody se datoresc ei".

Când în 1876 şi-a mutat reşedinţa la Northfield, bucuria lui Moody era la culme, copiii săreau de bucurie, dar Emma a rămas tăcută. Îi era greu să se obişnuiască cu viaţa acestui liniştit "Nazaret", modest orăşel de ţară. Giganticul Chicago, unde-şi petrecuseră copilăria, a crescut sub ochii lor şi era greu de înlocuit în inima ei. Dar cu vremea s-a obişnuit. De aceea armonia de la Northfield a făcut ca viaţa lor să se scurgă ca un râu limpede, până în ziua întunecată din Decembrie 1899, când s-au despărţit unul de altul. Atunci pentru ea viata şi-a pierdut farmecul. Puţini din prietenii lor au ştiut că în mormântul de pe "Dâmbul Rotund" au îngropat şi inima ei. Cât de scump i-a fost soţul ei! Nu-i de mirat că Sara, sora ei, declara atunci reporterilor: "Ei au fost săraci, dar fericiţi. Şi fericirea a continuat toată viaţa lor".

Înainte de a pleca la Domnul, Moody i s-a mai adresat cu cuvintele: "Emma, mi-ai fost o bună soţie!"

La 10 Octombrie 1903 ea a închis ochii pentru lumea trecătoare, ca să-i deschidă în cer, în cetatea veşnică, la Acela pe care L-a slujit. Rămăşiţele ei pământeşti odihnesc alături de ale soţului ei pe care l-a iubit, amândoi aşteptând acolo pe "Dâmbul Rotund" slava acelei dimineţi a învierii.

Iată ce spunea despre Emma ziarul local din Northfield, cu data de 17 Octombrie 1903: "Ea şi-a găsit cea mai mare bucurie în mijlocul căminului ei. Chiar şi atunci când datoria a chemat-o la răspunderi în viaţa socială, darurile şi cultura ei au fost admirate de toţi. Ea a făcut din casa ei cel mai fericit loc de pe pământ pentru întreaga familie. Toată lumea a înţeles că

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>sfaturile înţelepte şi sprijinul ei au fost unul din motivele succeselor lui Moody".

(Continuare în numărul următor - Material preluat de pe www.theophilos.3x.ro)

Studiu biblic: Evanghelia dupa LucaLuca 4 – Nazaret si Capernaum

"Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea..." - Cel care trăise 30 de ani printre ei, fiul tâmplarului, cel care tot timpul avea mana zdrelită de aşchii sau de cuie, venea acum în faţa consătenilor Lui din Nazaret şi declara, fără ezitare - Eu sunt Mesia! Eu sunt Unsul Domnului! Oricât de frumoase erau cuvintele Lui, oricât de mult sfredeleau în inima lor, aşa cum doar cuvintele lui Dumnezeu ar fi putut-o face, ei găseau în El o pricină de poticnire! Nimeni dintre bărbaţii Nazaretului nu a putut accepta că Cel care copilărise cu ei poate fi Mesia. Mai mult, ceea ce nu poate fi acceptat este ca acest fiu al lui Iosif să ne compare cu Israel-ul din vremea lui Ilie. La moarte cu un astfel de om! Totul se petrece în Sinagogă, în ziua Sabatului! Toţi bărbaţii din Nazaret sunt gata să omoare pe un nevinovat, pentru îndrăzneala de a Se numi Mesia şi de a scoate la iveală mizeria ascunsă cu migală sub preşul religiei!

Domnul Isus pleacă în Capernaum, iar acolo oamenii sunt foarte entuziasmaţi la cuvintele şi vindecările Lui. Chiar dacă Sabatul îi împiedică să vină ziua la El, totuşi, cum se lasă seara, toată cetatea este gata să Îl primească! Nu ştim dacă au început să creadă că El este Mesia, dar reacţia lor de la final este total diferită de cea din Nazaret: rămâi cu noi! Această rugăminte dovedeşte clar că cei din Capernaum, neavând "ghinionul" de a fi consăteni cu Fiul lui Dumnezeu timp de 30 de ani, au putut măcar să se bucure de lucrarea incredibilă pe care puterea Domnului o făcea prin Isus.

Ceea ce este provocator, atunci când pui Nazaret-ul alături de Capernaum, este lipsa totală a demonilor din Nazaret şi mişunarea lor prin cetatea lui Petru. Capernaum pare a fi cetatea în care s-au strâns toţi demonii din lume, fără să mai rămână niciunul disponibil pentru "sfânta cetate", Nazaret! Satul natal al lui Isus pare a fi "privat" de prezenţa celui rău!

Cum se explică lipsa totală a reacţiei demonilor în Nazaret? Cine a determinat pe oameni să ducă pe Isus pe vârful muntelui şi să dorească să Îl omoare? Sigur Nazaret-ul mişuna a demoni, însă nici unul nu a tulburat liniştea cetăţii, deoarece nici un om nu a reacţionat la frumuseţea lui Mesia! Religiozitatea, transformată în singura nevoie a omului, a fost cel mai bun paravan al dracilor în cetate. Nu, Nazaretul nu este mai puţin populată de demoni, acest sat este doar lipsit de orice reacţie a vreunui om sincer, dispobil să recunoască pe Mesia şi să fie eliberat de cel rău! Sinagoga nu era altceva decât o altă sinagogă a satanei!

Religiozitatea, legalismul, formele fără substanţa schimbării prin viaţa venită din Isus Hristos reprezintă cel mai confortabil fotoliu al demonilor. Poţi vorbi despre Dumnezeu, poţi citi din Scriptură şi încuviinţa tot ce se spune din ea, poţi fi nelipsit de la întâlnirile sfinţilor, şi totuşi să fii al celui rău. Legalismul, nu în toate cazurile, este o peşteră în care demonii se odihnesc şi nu tulbură nici măcar întâlnirea de Duminică dimineaţa!

Cum identifici astfel de oameni? - uită-te la reacţia lor faţă de obiceiuri şi faţă de cei care le "strică" rânduiala. Uită-te la lipsa lor de flexibilitate! Oricine ar spune altceva decât ce au primit ei este un impostor! Atunci când formele, inventate sau moştenite, sunt cele mai importante, fii sigur că faci loc celui rău în inima ta! Libertatea lui Hristos te face să iubeşti pe oameni, chiar dacă modul lor de manifestare, de organizare este diferit de al tău.

Cel mai grav aspect este faptul că legalistul tratează cu mult mai multă seriozitate FORMELE decât PĂCATUL (bârfa, indvidia, dragostea de bani, individualismul, depărtarea de Trup, îngrijorările, lipirea de ţărână, trufia, plictiseala, amărăciunea, delăsarea, puturoşenia, ...). Doamne ai milă, Doamne dă izbândă! (Sami Ghica)

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>

Vă invităm să parcurgeţi alături de noi textul din care se va predica duminica viitoare – Evanghelia dupa Luca 5:1-32, având ca ghid câteva întrebări care să vă ajute.5.1-11, convertirea lui Petru1. Mai întâlnise Petru pe Isus până acum? Mai ascultase el predicile Mântuitorului?2. De ce nu face Domnul Isus mai întâi minunea cu peştii, înainte de predică?3. Cum vă imaginaţi că era Petru în viaţa de zi cu zi? Ce spune despre el ocupaţia de

pescar?4. De ce face Domnul Isus minunea cu peştii? Ce este mai spectaculos, să pescuieşti mii

de peşti, după o noapte de trudă fără rezultat, sau să exorcizezi un om?5. De ce abia acum Petru are reacţia din versetul 8?6. Este frumos faptul că Petru spune lui Isus să plece de la El? Cum comparaţi cuvintele lui

Petru cu cele din 4.41?7. Ce l-a făcut pe Petru să rostească aceste cuvinte? A recunoscut Petru că Isus este

Dumnezeu? Citeşte Luca 9.20 – când a venit în inima lui Petru această credinţă?8. Ce înseamnă că Petru a lăsat totul? Nu a mai avut grijă de familia lui?9. Comparaţi reacţia celor din Nazaret cu reacţia celor din Capernaum şi cu cea a lui

Petru?5.12-16, vindecarea unui lepros1. Ce reprezenta lepra în Israel? Cine putea vindeca de lepră, în mintea tuturor evreilor?2. În versetul 12, când leprosul Îl numeşte „Doamne!”, acesta recunoaşte că Isus e

Dumnezeu?3. Ce înseamnă „ca mărturie pentru ei”? Comparaţi acest moment cu capitolul 6.1-11!4. Care este relaţia acestui tablou cu cel anterior?5.17-26, vindecarea unui olog1. Cum explicaţi prezenta aşa de multor lideri religioşi? Ce i-a determinat să vină în

Capernaum?2. De ce spune Domnul Isus – „păcatele îţi sunt iertate”? Mai vindecase Domnul Isus

oameni? A spus de fiecare dată aceste cuvinte?3. „Când le-a văzut credinţa” – credinţa cui? Credinţa în ce? Cum aţi descrie credinţa

ologului?4. Cum explicaţi reacţia lui din v25?5. Care este diferenţa dintre reacţia ologului şi a mulţimii din v26?6. Ce trebuia să înţeleagă mulţimea, când Isus a spus – „Fiul Omului are putere pe pământ

să ierte păcatele”?7. Care este legătura între acest tablou şi cel cu leprosul?5.27-32, convertirea lui Levi1. Care este diferenţa dintre Petru şi Levi? 2. A mai auzit Levi predicile lui Isus, sau era prima dată când Îl vedea?3. Cum aţi descrie viaţa de zi cu zi a lui Levi? 4. Cine pare cel mai păcătos? Petru, leprosul, ologul sau Levi?5. Cum se raportează Isus la fiecare? Ce au toţi în comun?

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>6. Încercaţi o înşiruire teologică între cele 4 tablouri: „Doamne, pleacă de la mine, căci

sunt un om păcătos!”, „Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi!”, „Când le-a văzut Isus credinţa” şi imaginea ospăţului lui Levi cu vameşi şi păcătoşi?

7. Care sunt aplicaţiile din aceste 4 tablouri?

Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 15 – 22 iunie 2014

„ Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea şi cererile robului Tău, şi, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Faţa Ta peste sfântul Tău locaş pustiit...! Pleacă urechea, Dumnezeule, şi ascultă! Deschide ochii şi priveşte la dărâmăturile noastre, şi la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îţi aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă,

Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează şi nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta şi peste poporul Tău!" Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel, şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor iute, omul Gabriel, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie, şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară. El m-a învăţat, a stat de vorbă cu mine, şi mi-a zis: "Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul, şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti preaiubit şi scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta, şi înţelege vedenia! “ (Daniel 9:17-23)

Ne vom ruga pentru oraşul Focşani şi pentru localităţile învecinate de care suntem legaţi într-un fel sau altul, mijlocind în primul rând pentru persoanele pe care le cunoaştem şi dorim să facă parte din Impărăţia lui Dumnezeu, apoi pentru cei care au rătăcit de la credinţă şi astăzi sunt departe de Dumnezeu şi de Biserica lui Hristos.

Ne vom ruga pentru toţi tinerii din adunare şi pentru problemele acestora – întemeierea unei familii, nevoia unui loc de muncă, examenul de bacalaureat – precum şi pentru tinerii care au terminat studiile şi vor să revină în Focşani.

Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel, Prichici Sorin.

Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 18.00 – 19.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

7