BISERICA FILADELFIA

23 noiembrie 2014

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci

aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVUL BISERICII PENTRU ANUL 2014

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Intimitate profundă cu Domnul Isus Hristos prin post şi rugăciune în fiecare

săptămână, conform Isaia 58:6-11 – „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 17.00 – 18.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

O CARTE ÎN SERIALPRINTUL PREDICATORILOR

Din viaţa şi lucrarea lui C. H. Spurgeon de Jean Staneschi (Continuare din numărul trecut)

6. Spurgeon predicator (partea a doua)Să revenim dar la Spurgeon. Dacă l-am înfăţişa pe Spurgeon numai ca pe un autor

umoristic al cuvântărilor sale, fără a arăta şi eroismul pe care l-a pus tocmai în această latură a predicilor sale, un eroism izvorât dintr-o luptă împotriva deprimării spiritului care s-a permanentizat în viaţa lui, am fi nedrepţi. Nu mă pot opune impresiei ce mi-a făcut-o acest titan al amvonului, prin faptul că părea mereu în căutarea camaraderiei. Dacă el ţinea mult ca bătrînii Comunităţii sale să-l însoţească pe platformă, sau să-l sprijinească prin rugăciunile lor, în timp ce el predica, acest procedeu nu era doar un mijloc de a arăta, în faţa tuturor, că toţi putem intra în legătură directă cu Dumnezeu prin Isus, fără de mijlocirea omenească, ci era expresia nevoii de a avea mereu asigurat sprijinul şi prietenia altora şi cu deosebire atunci, când era mai conştient de responsabilitatea chemării sale.

Oricât de voios era de obicei în Dumnezeu, Spurgeon a cunoscut şi alte stări sufleteşti, agitate, care se oglindesc în predicile sale. Iată ce scrie amicul său Williams: „Într-o zi, l-am găsit foarte deprimat. Era singura dată când s-a exprimat că pune la îndoială aparţinerea lui de Cristos. Îmi spuse că uneori îl copleşeşte un simţământ al nedemnităţii, încât se teme că va fi trecut în rândul servilor netrebnici. I-am răspuns: "Sunt mulţumit, dacă mântuirea mea se află pe aceeaşi temelie ca a ta." El răspunse: "Nu fi nebun; încrede-te numai în Domnul şi atunci vei fi la adăpost. Nu te sprijini însă niciodată pe credinţa altuia. Trebuie să ne încredem necondiţionat în Domnul, dar niciodată pe experienţa oricăruia dintre muritori. Din toată inima mă încred în Domnul. El este singura mea nădejde."

Elevilor săi le spuse: "Chiar ca şi copii ai lui Dumnezeu, trebuie să suferim în slăbiciuni, altfel n-am avea nevoie de Duhul făgăduit, care ajută neputinţei noaste. Noi trebuie uneori să fim întristaţi, pentru ca să putem fi miloşi cu poporul lui Dumnezeu în suferinţele sale şi să devenim păstori buni, pentru o turmă bolnavă. Dumnezeu ar fi putut trimite pe îngeri ca evanghelişti, dar ei n-ar fi putut înţelege pe acei care au carne şi sânge şi suspină sub povară; n-ar fi putut înţelege şi compătimi pe cei neştiutori. Dumnezeu a trimis oameni cu simţ omenesc, ca vestitori ai Harului Său; de aceea aceste lacrimi, nevoi sufleteşti şi deprimări."

Pregătirea predicilor îl costa mult. "Du-te acum, iubitul meu frate, încep durerile predicii mele", spuse el odată unui prieten, care încerca să-l reţină la discuţii într-o sâmbătă seara. "Un bărbat ar rezista să predice din mijlocul unui rug arzând, dacă prin arderea trupului său s-ar mântui sufletele ascultătorilor săi."

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>"Noi ştim ce înseamnă să predicăm ferecaţi în lanţuri, sau să luptăm ca unii care

lovesc în vânt. Dar experienţele fericite şi sfinte, pe care le avem în timpul predicii, trebuie să le punem numai în seama influenţei pe care o are Duhul Sfânt asupra sufletului nostru. Eu sunt convins că El lucrează în acest fel. De câte ori am putut respinge cu dispreţ îndoielile necredincioşilor, căci, când vorbesc în numele Domnului simt o putere activând asupra mea, cu mult superioară elocvenţei mele, mult mai puternică decât emoţia şi agitaţia pe care o simt uneori când ţin o conferinţă cu subiect laic, încât ştiu sigur că nu este acelaşi fel de înflăcărare ca la un orator sau politician. O, de am simţi cât mai des această putere divină, pentru a putea vorbi covârşitor!" Despre rugăciunea de la amvon, a spus: "Uneori, când deschideam ochii după rugăciune, eram dezamăgit că mă aflam pe pământ şi între oameni."

Spureon punea multă grijă pe limbajul, expunerea şi gesturile sale. Bineînţeles, n-avea nevoie să înveţe pe dinafară o predică, căci poseda în mod natural darul dicţiunii. De multe ori citea, în faţa elevilor săi, pasaje din operele celebre. Citea deosebit de bine pe Shakespeare şi când citea cuvântarea lui Antoniu la moartea lui Cezar, aproape se vedea, spune Williams, "tăietura pe care o făcuse pumnalul laş în mantaua lui Cezar şi sângele care ţâşnise când Brutus a scos arma ucigătoare."

Dar Spurgeon a pus multă osteneală să-şi dezvolte tot mai mult şi aceste daruri şi să le cureţe de părţile rele. Primea, cu plăcere, observaţii la greşelile făcute, "în timp ce predicam în grădina Surrey", povesteşte el, "un critic anonim, foarte capabil, îmi trimitea în fiecare săptămână, o listă de cuvinte pe care le-am pronunţat greşit şi alte greşeli pe care le-am făcut în timpul predicii. Regret că nu i-am aflat niciodată numele şi n-am putut să-i exprim marea mea mulţumire. Cu bune intenţii şi în dorinţa de a-mi face un mare serviciu, el nota, fără nici o îngăduinţă, tot ce i se părea greşit şi pentru că rareori se înşela, sfaturile lui m-au ajutat să îndrept sau să evit multe greşeli. De aceea, aşteptam cu multă bucurie sâmbăta, cînd primeam criticile amicului meu anonim. Odată, mi-a atras atenţia că am repetat prea des cuvintele: "Nimic n-aduc în mâinile mele" şi adăugase: "Acum ştim bine, că mâinile dumneavoastră sunt goale." Mulţi predicatori, în special cei tineri, s-ar supăra de o asemenea critică sau s-ar lăsa descurajaţi, ceea ce e o prostie. O critică sinceră, bine intenţionată, e mai de preţ ca aurul şi dacă o primim şi gratuit, atunci să fim atât de înţelepţi a scoate cât mai multe învăţături din ea."

În ultimii ani, gesturile şi atitudinea lui în timpul predicii deveniră calme şi nu mai oferiră portrete caricaturiştilor. Era mic de statură, îndesat şi destul de corpolent; exteriorul avea mai curând ceva grosolan. Însă puţinele gesturi care însoţeau predica, nu erau numai expresive şi potrivite cuprinsului cuvântării, ci într-adevăr frumoase. Uneori, din pricina durerilor sale artritice prea mari, era silit să predice şezând pe canapea sau cel puţin să-şi aşeze pe scaun genunchiul bolnav de gută.

Foarte interesantă îi era vocea. Poseda un timbru puternic, plin, şi totuşi de o sonoritate extrem de fină. Graiul îi era nobil, puternic, popular, deseori poetic. Stilul, întotdeauna clar şi curgător. Ziarul "Daily News" scrise: "Spurgeon nu are pereche în engleza puternică, naturală, care exprimă gândul vorbitorului în felul cel mai limpede şi mai uşor întipăritor minţii."

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>S-au înşirat multe amănunte despre felul în care predica Spurgeon şi totuşi, poate

încă nu s-a spus lucrul principal. Goethe spune: "Ştim ce poate face poetul poet: o inimă plină, umplută de un singur sentiment." Tot astfel se poate spune şi despre Spurgeon: "O inimă plină, umplută de un singur sentiment, face pe predicatorul predicator.''

Ceea ce umpluse inima lui întreagă era Cristos şi dorinţa de a aduce pe cât mai mulţi la Mântuitorul. Pentru atingerea acestui ideal, el şi-a pus în joc toată puterea marilor sale talente, sfinţite prin Duhul lui Dumnezeu, întregul său omenesc. Dar cine vrea să-l cunoască, trebuie să-i citească predicile şi scrierile.

Nu putem încheia acest capitol fără a rezuma tot ce s-a spus.Puterea magnetică, care atrăgea puhoiul de ascultători spre el, nu erau: ilustraţiile

bogate, umorul sănătos şi înviorător, înţelepciunea practică, frumuseţea limbii, sonoritatea glasului şi dicţiunea lui naturală. Ea se afla în profunda adâncime a personalităţii sale. Şi anume? O vom sintetiza în trei cuvinte: credea ceeace predica! Era entuziasmul propriei sale convingeri. Mai mult! era dinamul propriei sale vieţi, care se dezvăluia în cuvântare; el "îşi predica sufletul".

Credea în dumnezeirea Bibliei: „În multe privinţe sunt un radical, însă în religie sunt o creaţie de modă veche. Eu cred în inspiraţia literală a Scripturii". În vreme ce nouă, personajele biblice ne par tablouri bune de atârnat în perete, la care privim cu admiraţie sau veneraţie, Spurgeon le scotea din ramă, le dădea viaţă, le punea pe picioare şi le lăsa să umble pe dinaintea ochilor noştri ca "oameni asemenea nouă". Iosif, David şi personajele Noului Testament, îi sunt chipuri tot atât de reale, din carne şi sânge, ca şi membrii familiei sale. De aceea, el nu zugrăvea amănuntele istorisirilor biblice cu fantezia unui poet, ci cu acel discernământ şi cu adâncire a dragostei, care transpunea pe ascultători în epocile în care au trăit eroii, astfel că viaţa pe care o dăruia istorisirilor biblice, constituia un farmec principal al predicilor sale.

Credea în împăcarea cu Dumnezeu prin jertfa lui Isus, fără de care suntem pierduţi, şi doar prin El avem viaţa. De aceea a dorit să aducă pe oameni la Isus, şi s-a priceput să-i roage, să-i implore cu argumente mereu noi, cu toate darurile iubirii născocitoare şi în tonuri, cum nici o mamă nu le poate avea mai dulci, mai delicate. Citindu-l cum imploră pe păcătoşi să vină la Mântuitorul, învăţăm a înţelege iubirea apostolului Pavel. Despre viaţa ascunsă în Dumnezeu cu Cristos, el vorbea cu intimitatea şi focul unui Augustin, Tauler sau Suso. Credea în iad şi într-o osândire veşnică. De aceea îi tremurau genunchii, şi avea sudori de spaimă pe frunte, când trebuia să aducă vestea despre primirea sau respingerea de care atârnă mântuirea sau pierzarea veşnică. De aceea ştia să prevină cu o seriozitate zguduitoare; de aceea nu descria chinurile şi flăcările, ci locul "în care nu vei mai auzi glasul unei mame iubitoare sau al unei surori delicate, nu veţi mai asculta cuvântul prevenitor al tatălui, fratelui sau amicului; nu veţi mai fi chinuiţi cu ziua Domnului şi nici un cuvânt al lui Dumnezeu nu va pătrunde la urechea voastră. Mai răbdaţi-mă puţin, curând veţi fi acolo, unde glasul meu nu vă va ajunge, unde nu vi se va oferi nici o îndurare, unde veţi dori zadarnic să mai puteţi asculta, o singură dată, Evanghelia. Eu nu vă pot preveni multă vreme, de aceea aveţi răbdare cu mine, în acest timp scurt!"

Credea în pocăinţa momentană, pe care o socotea după Faptele apostolilor, ca pe o regulă generală. De aceea el pătrundea în ascultători şi le cerea o hotărâre imediată:

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>"Acum, înainte de a părăsi locurile, înainte ca limba acestui ceas să descrie cercul." - Nu spun: "Duceţi-vă acasă şi vă rugaţi". Sper că o veţi face. Nu aceasta este Evanghelia; Învăţătorul meu îmi ordonă să vă spun: "Credeţi şi veţi trăi". Credeţi acum şi aici, căci aceasta este porunca Lui. N-am nici o Evanghelie pentru mâine. Pretutindeni în Scriptură se spune: "Azi" şi "acum!"

El credea ce spune Dumnezeu: "Cuvântul meu nu se va întoarce fără rod la Mine" şi credea neclintit, că prin fiecare predică, Dumnezeu va mântui suflete; şi i se făcea după credinţa lui. Această siguranţă neclintită era unul din semnele şi urmările caracteristice predicilor sale. Aşa a predicat, într-un local lipsit de orice podoabă, fără orgă, fără amvon, fără veşminte pastorale, fără seminar, bărbatul ale cărui buze au fost atinse de cărbunii aprinşi de pe altarul lui Dumnezeu şi în a cărui inimă ardea focul Duhului Sfânt.

Completa explicaţie a succesului acestui instrument ales, stă în mâna Aceluia care încuie şi nimeni nu poate descuia, descuie şi nimeni nu poate încuia.

(Continuare în numărul următor - Material preluat de pe www.theophilos.3x.ro)

Studiu biblic: Evanghelia dupa Luca 21Pentru a pătrunde în tainele Cuvântului lui Dumnezeu din Evanghelia după Luca, săptămana aceasta vă invităm pe fiecare să parcurgeţi cu smerenie şi atenţie textul din care se va predica duminica viitoare - Luca 21.

Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului!Ultima cetate, înainte de intrarea în

Ierusalim, este Ierihon, Aici Domnul Isus are o întâlnire care surprinde atât aşteptările lui Dumnezeu de la păcătos cât şi estenţa lucrării lui Isus. Zacheu, fără să îi spună nimeni, este gata să renunţe la TOT, doar pentru a avea pacea Lui. "Căci FIul omului a venit să caute ce era pierdut." Zacheu era un fiu al lui Avraam, un fiu pierdut. Isus găseşte un alt fiu pierdut. Nimeni nu reuşeşte să se bucure de convertirea lui Zacheu. Un om, plin de păcate, este vizitat de Isus. Vameşul este gata să refacă toate relaţiile, şi nimeni nu se bucură pentru el.

Pilda polilor vorbeşte despre Israelul apostat. Cei care nu se bucurau de Zacheu, de fapt nu se bucurau nici de Isus. Ei sunt cei care nu doreau ca Fiul să fie Împărat peste ei. Finalul pildei este cutremurător. El, Isus, Cel Care a spus că a venit să caute ce era pierdut, este autorul celei mai dure imagini - pe vrăjmaşii Mei, care nu au vrut să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i înaintea Mea. Cum este posibil ca aceste cuvinte să fie rostite de Cel care a venit să caute ce era pierdut. Parcă nu este aceeaşi persoană. Este acelaşi Isus, însă sunt două momente diferite! Isus caută ce era

pierdut la prima Lui venire, dar la a doua venire, toată mila dispare şi este înlocuită cu ură faţă de toţi cei care nu L-au acceptat ca Împărat prima dată. Pilda vorbeşte despre respingerea lui Israel, respingere care duce la un deznodământ foarte foarte dur - ochiul Meu va fi fără milă. Împăratul va tăia în bucăţi pe cetăţenii care nu au dorit ca Isus să domnească peste ei.

Acest Împărat, deşi ştie că va fi respins de Israel, Îşi contiuă călătoria spre Ierusalim, şi surpriza este una mare. Nu intră ca un răzbunător în cetate, ci pe un măgăruş. Isus continuă căutarea în Israel. El nu este descurajat de mulţimea plină de necredincioşi şi de oameni care vor să Îl omoare, El este veşnicul îndrăgostit de oameni care, la prima Lui venire, renunţă la calul alb de cuceritor, şi urcă pe un măgăruş, pentru a căuta ce era pierdut! Ucenicii, când văd minunea găsirii măgăruşului şi o corelează cu prorocia din Zaharia 9, experimentează o revelaţie atât de puternică încât nu pot să nu exclame în faţa vrăjmaşilor - Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Împăratul? Acelaşi din pilda polilor? Pe un măgăruş? Dar unde e

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>alaiul? Unde e sabia? ... Nimic din toate acestea, deoarece Isus a venit să caute ce era pierdut.

Isus plângea, la vederea cetăţii. Isus nu doar că nu vine cu sabia în Ierusalim, dar ochii Lui sunt plini de milă şi lacrimi. Merge acolo conştient de împietrirea poporului, dar în disperarea Lui de a căuta ce era pierdut, este gata să insiste pe această ultimă sută de metri. În Ierusalim, în fiecare zi, Isus propovăduia Evanghelia, iar poporul îi sorbea cuvintele! El nu se lasă descurajat de vrăjmaşi, de ameninţările cu moartea. El este Împăratul pe un măgăruş Care caută ce este pierdut!

Ce imagine extraordinară! Împăratul pe un măgăruş, căutând ce s-a risipit. Însă, această imagine superbă a Împăratului poate avea un efect incorect asupra minţii credinciosului. După ce Îl vezi intrând astfel în cetate ţi se pare imposibil ca acelaşi Împărat să se întoarcă pe

un cal alb, cu sabia în mână, iar cetatea pentru care a plâns nu va mai avea parte de mila Lui, ci de mânia Lui. Crede cineva că în cele 2 momente este aceeaşi persoană? Isus, chiar dacă a venit pe un măgăruş la prima lui intrare în Ierusalim, va veni un moment în istorie în care mila Lui va dispare. Măgăruşul va fi înlocuit cu un cal alb, iar lacrimile din ochi vor fi secate de para focului mâniei Lui. Anul 70 din istoria lui Israel este o mostră a mâniei lui Dumnezeu faţă de cei pe care i-a iubit odinioară, soţia lui.

Este extrem de important ca mintea noastră să fie plină nu doar de imaginea lui Isus pe un măgăruş, ci şi de prezenţa lui înfricoşătoare pe un cal alb, la finalul istoriei, când va tăia în bucăţi pe toţi aceia care nu au vrut ca El să împărăţească.

Doamne ajută! Doamne, dă izbândă! (Sami Ghica)

Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 23-30 noiembrie 2014„11Ca unii care cunoaştem deci frica de Domnul, pe oameni, căutăm să-i încredinţăm; dar Dumnezeu

ne cunoaşte bine, şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine în cugetele voastre. 12Cu aceasta nu ne lăudăm singuri iarăşi înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce este în înfăţişare şi nu cu ce este în inimă. 13În adevăr, dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. 14Căci dragostea lui Hristos ne strânge; fiindcă socotim că, dacă Unul

singur a murit pentru toţi, toţi deci au murit. 15Şi El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. 16Aşa că, de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii; şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. 17Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi. 18Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării; 19că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. 20Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! 21Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El. ” (2 Corinteni 5:11-21).

Ne vom ruga pentru toţi membrii Bisericii Filadelfia, în mod special pentru problemele pe care aceştia le au - probleme de natura materială, probleme de sănătate trupească, de natură spirituală sau de orice altă natură, apoi să mijlocim pentru cei care au rătăcit de la credinţă şi au uitat că “Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El (Dumnezeu) L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.”

Ne vom ruga pentru toţi tinerii din adunare şi pentru problemele acestora – întemeierea unei familii, nevoia unui loc de muncă, alte probleme de natură spirituală sau materială.

7

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>

Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel.

8