1

PROGRAMUL NAŢIONAL PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ

2007 -2013

Octombrie 2006

MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ŞI DEZVOLTĂRII RURALE

ROMANIA

2

INTRODUCERE Planul Naţional Strategic (PNS) şi Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală (PNDR) aferente perioadei 2007-2013 au fost elaborat de către Autoritatea de Management pentru Programul National de Dezvoltare Rurala din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor si Dezvoltariii Rurale din Romania in conformitate cu Articolul 11 si 12 al Regulamnetului Consiliului 1698/2005 si Liniile Directoare Strategice Comunitare pentru Dezvoltare Rurala. Autoritatea de Management pentru Programul de Dezvoltare Rurala din Romania a elaborat aceste documente pentru dezvoltare rurală, care se bazeaza pe o abordare teritoriala integrata prin asigurarea complementaritatii, consistentei si conformitatii cu alte fonduri comunitare si nationale. Acest lucru a fost posibil datorita multiplelor consultari atat cu partenerii publici cat si cu cei privati asa cum prevede articolul 6 a Regulamentului 1698/2005. La nivel decizional s-a organizat Comitetul National Strategic pentru Dezvoltare Rurală care de asemenea este reprezintat de diverse institutii guvernamentale si ONG-uri. Acesta supune deciziei, propunerile din cadrul grupurilor tehnice de lucru atât pentru elaborarea Planului Naţional Strategic cât şi cele pentru elaborarea Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală

La elaborarea Programului Naţional pentru Dezvoltare Rurală au fost implicati atat actori publici (ministere,autoritati) cat si actori privati implicati in procesul de dezvoltare rurală. In vederea eficientazarii activitatii Autoritatii de Management s-au organizat 4 grupuri de lucru pentru fiecare din cele din 4 axe la nivel tehnic, formati atat din experti din cadrul ministerului agriculturii, dar si a altor institutii guvernamentale, ONG-uri, autoritati regionale. In ceea ce priveste gradul de acoperire PNDR va cuprinde teritoriul rural romanesc. In acest sens teritorul rural in Romania este considerat teritoriul care are o densitate a populatiei mai mica de 150 de locuitori pe km2 .Astfel 93,6%din suprafata Romaniei o reprezinta spatiul rural si 48 % din populatia totala reprezintă populaţia rurală. In ceea ce priveste corespondenta nivelelor NUTS, Romania considera nivelul NUTS III –ca fiind unitatea administrativ teritorialanumita judet, iar NUTS V „ comuna”.

Pentru elaborarea PNDR s-a pus in discutie de la bun inceput necesitatea, oportunitatea si posibilitatea implementarii de programe regionale. In acest sens dupa o analiza a capacitatii de implementare la nivel regional, luand in considerare de altfel, si experienta implementarii Programul SAPARD, s-a ajuns la concluzia potrivit careia pentru acesta perioada de programare se va recurge la o abordare orizontala la nivel national pe intreg teritoriul rural romanesc.

In acest sens PNDR urmareşte o aboradare strategica care sa atinga obiectivele nationale si comunitare avand in vedere necesitatile specifice ale spatiului rural romanesc.

3

Sprijinul din perioada de pre-aderare prin intermediul Programului SAPARD au avut un rol important in dezvoltarea agriculturii, silviculturii si sectorului piscicol datorita implementarii masurilor de modernizare, procesare si diversificare a activitatilor economice din mediul rural.

Implementarea Programului SAPARD a promovat si sprijinit initiativele antreprenoriale, valorile naturale, culturale, contribuind astfel la calitatea vietii in mediul rural.

In plus implementarea Programului SAPARD a necesitat dezvoltarea unei capacitati administrative atat la nivel central cat si regional si local , dezvoltare ce faciliteaza implementarea PNDR

Desi sprijinul din perioada de pre-aderare a fost unul important , necesitatile spatiul rural raman inca ridicate, considerent pentru care provocarile pentru perioada 2007-2013 sunt mari.

4

Instituţii şi reprezentanţi ai societăţii civile participante la elaborarea PNDR Ministerul Finanţelor Publice Ministerul Integrării Europene Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului Ministerul Sanatatii Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ministerul Administraţiei şi Internelor Banca Naţională a României Institutul Naţional de Statistică Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor Agenţia Naţională pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Agenţia de Plăţi pentru Intervenţii în Agricultură Parteneri economici şi sociali Consiliul Economic si Social Asociaţia Pescarilor de la Marea Neagra Patronatul Naţional al Viei şi Vinului Patronatul Roman din Industria de Morarit şi Panificaţie-ROMPAN Asociaţia Română a Cărnii –ARC Asociaţia Patronală Română din Industria Laptelui- APRIL Asociaţia Fermierilor din România - AFR Asociaţia Generală a Crescătorilor de Taurine din România Uniunea Crescătorilor de Păsări din România Federaţia Naţională pentru Agricultura Ecologică - FNAE Asociaţia Patronală a Zahărului F.N.S.A.D.S.C. - AGROSTAR Asociaţia Naţionala a Producătorilor de Nutreţuri Combinate - NUTRICOMB Consiliul Naţional al Întreprinderilor Mici şi Mijlocii din România Patronatul Industriei Uleiurilor – ULPROD - Fabrica de ulei ULEROM

5

Cap. I Analiza situaţiei în ce priveşte punctele forte şi punctele slabe

6

Contextul general din zona geografică România este situata în partea de sud-est a Europei la intersecţia cu principalele axe de comunicaţii europene Nord-Sud si Est –Vest. Suprafaţa României este de 238.391 km2 din care 93,6% (223.055 km2) este aferentă spaţiului rural (OCDE1 -2003, nivel NUTS2 V). Populaţia României este de 21.733.556 locuitori din care 48 % o reprezintă populaţia rurală (OCDE -2003, nivel NUTS V). Teritoriul României prezintă toate cele trei mari categorii de relief: 31% munţi, 36% dealuri şi podişuri, 33% câmpii şi lunci intr-o dispunere concentrică şi sub aspect de amfiteatru a treptelor majore de relief. Clima României este temperat continentală de tranziţie, cu influenţe oceanice dinspre vest, mediteraneene dinspre sud-vest şi continental-excesive dinspre nord-est. Precipitaţiile medii anuale sunt variabile în funcţie de altitudine: 500 mm la câmpie, 700 mm la deal si 1200 mm la munte. 1. SPAŢIUL RURAL, AGRICULTURĂ ŞI SILVICULTURĂ 1.1. Situaţia demografică Numărul locuitorilor din zona rurală a crescut de la 10,36 milioane în anul 1998, cu o pondere de 46% din totalul populaţiei la 10,43 milioane locuitori în 2003 cu o pondere de 48% din totalul populaţiei. Această creştere a fost determinată în principal de modificările administrativ-teritoriale şi de scăderea ponderii persoanelor care au plecat din rural de la 64,7% în 1998 la 44,1 % în 2003. Densitatea populaţiei rurale s-a menţinut relativ constantă în jurul valorii de 46,6 - 46,7 locuitori/km2 (OCDE - 1998/2003, NUTS III). Sub raportul structurii pe grupe de vârstă a populaţiei rurale, în perioada 1998-2003 se remarcă următoarele: - populaţia de 0 - 14 ani a scăzut cu 5,2% (de la 2,05 milioane în anul 1998 la 1,94 milioane în 2003,

OCDE - 1998/2003, NUTS V); - populaţia în vârstă de 15 - 64 de ani s-a menţinut relativ constantă ( 6,56 milioane în 1998 şi 6,61

milioane în 2003, OCDE - 1998/2003, NUTS V); - unul din fenomenele care afectează mediul rural, îl reprezintă îmbătrânirea populaţiei, astfel,

populaţia în vârstă de 65 de ani şi peste a crescut în perioada analizată cu 6,5% (de la 1,75 milioane în 1998 la 1,88 milioane locuitori în 2003, OCDE - 1998/2003, NUTS V).

1.2 Situaţia forţei de muncă

1 Definiţia spatiului rural, bazată pe metodologia Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), conform căreia spaţiul rural se defineşte ca fiind suprafaţa în care densitatea populatiei/km² este mai mică de 150 locuitori/ km².2 NUTS - Nomenclatorului Unităţilor Teritoriale Statistice NUTS I: România; NUTS II: 8 regiuni de dezvoltare; NUTS III: 42 judeţe; NUTS IV: nu se foloseşte; NUTS V: 269 municipii şi oraşe, 2.732 comune, cu 13.042 sate

7

Rata de ocupare a forţei de muncă din totalul populaţiei în vârstă de 14 - 64 de ani în România a scăzut de la 64,7% în 1998 la 57,8 % în 2003, în timp ce rata şomajului (proporţia şomerilor după Biroul Internaţional al Muncii, în populaţia ocupată) a crescut de la 6,1% în 1998 la 7,0% în 2003 (OCDE - 1998/2003 NUTS II). Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 14 - 64 de ani, din totalul populaţiei rurale, deşi în scădere, de la 72,7% în 1998 la 62,9% în 2003, are ca principală cauză reducerea semnificativă a ratei de ocupare în sectorul agricol ca urmare, în principal, a retragerii persoanelor vârstnice (peste 64 ani) şi a absenţei investiţiilor în mediul rural – servicii şi mică industrie – care să absoarbă forţa de muncă mai tânără (OCDE - 1998/2003 NUTS II). Numărul persoanelor care lucreaza in sectorul primar (agricultură, silvicultură, piscicultură) a scăzut de la 4.347 mii persoane în 1998 la 3.292 mii persoane în 2003 si ca pondere din totalul populatiei ocupate de la 71,3 % la 67,3%, mentinandu-se foarte ridicat si indicând practicarea pe scară largă a agriculturii, în special a celei de subzistenţă, comparativ cu tendinţa de îmbunătăţire a structurii ocupaţionale în sectoarele industrial, construcţii şi servicii. Astfel, ponderea numărului de persoane ocupate în sectorul industrial şi construcţii a crescut de la 14,7% în 1998 la 16,9% în 2003, iar a celor din sectorul servicii, a crescut de la 14,0% la 15,8% (OCDE -1998/2003 NUTS II). Dependenţa economică la nivelul populaţiei rurale indică o creştere dramatică a persoanelor inactive şi în şomaj de la 814 la mia de persoane ocupate în 1998 la 1233 la mia de persoane ocupate în 2003 (OCDE - 1998/2003 NUTS II). În perioada 1998-2003, ponderea şomerilor din mediul rural în total şomeri pe ansamblul economiei prezintă niveluri diferenţiate, situate între nivelul minim de 28,4% (1998) şi nivelul maxim de 29,3% înregistrat în 2003. Una dintre cauzele majore ale creşterii ponderii şomerilor în mediul rural au reprezentat-o disponibilizările accelerate ale forţei de muncă din industrie, care parţial, s-a retras în mediul rural, neavând alte alternative ocupaţionale. Din perspectiva raportului urban - rural, rata şomajului în mediul rural este cu 5,8 % (1998) până la 5,2% (2003) mai mică decât în mediul urban (INS- Ancheta forţei de muncă în gospodării -AMIGO). În România industrializarea masivă din anii 1970-1989 s-a desfăşurat în alt context. Cea mai mare parte din muncitori, din care foarte mulţi necalificaţi, erau navetisti şi aveau domiciliul in mediul rural, unde aveau locuinţa, o mică gospodărie şi unde o parte din membrii familiei munceau în CAP -uri.. Odată cu retrocedarea terenurilor şi restructurarea industriei, această categorie s-a transformat în cea mai mare parte în exploataţii agricole de subzistenţă.

În perioada 1998–2003, s-a înregistrat o evoluţie descendentă a ponderii populaţiei ocupate în agricultură comparativ cu populaţia ocupată totală, de la 41% în 1998 la 35,7% în 2004 (INS -1998/2003 nivel ţară). În ceea ce priveşte nivelul de instruire al populaţiei rurale cu vârsta cuprinsă între 25-64 de ani, în perioada analizată se înregistrează o tendinţă de creştere a ponderii populaţiei cu studii medii/superioare, astfel: dacă în anul 1998 ponderea populaţiei cu studii medii/superioare din totalul populaţiei rurale era de 46,3% aceasta a ajuns la 52,1 % în anul 2003. Această creştere se explică şi

8

prin creşterea cu 0,1% a gradului de participare la procesul educaţional de instruire a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25-64 de ani, din mediul rural, în aceeaşi perioadă. 1.3 Sectorul agricol şi forestier în economia naţională În perioada analizată valoarea adăugată brută (VAB) la nivel naţional a variat între 331.132, 5 miliarde lei preţuri curente în 1998 şi 1.754.018,4 miliarde lei preţuri curente în 2003, iar produsul intern brut (PIB) între 368.260,8 miliarde lei preţuri curente şi 1.975.648,1 miliarde lei preţuri curente (INS -1998/2003 nivel naţional). Contribuţia agriculturii înregistrează un declin relativ, atât la formarea valorii adăugate brute (VAB), în scădere de la 16,2% (1998) la 13,0% (2003), cât şi a produsului intern brut (PIB), în scădere cu 2,7% pentru perioada analizată, de la 14,4% la 11,7% (OCDE - 1198/2003 NUTS II). O explicaţie a acestui declin este dată şi de efectul statistic, în condiţiile în care, în patru ani (2000-2003) din cei şase ai perioadei analizate, pentru ramurile neagricole s-au înregistrat creşteri economice superioare mediei de creştere în agricultură. Această dinamică se înscrie în tendinţele specifice economiilor şi agriculturilor moderne. Contribuţia sectorului primar (agricultură, silvicultură şi piscicultură) la formarea valorii adăugate brute a economiei naţionale se situează în perioada 1998-2003 între 16,2% în 1998 şi 13,0% în 2003 (OCDE - 1998/2003 NUTS III).Scăderea s-a datorat sectorului vegetal, a cărui pondere la formarea VAB a sectorului primar (agricultură, silvicultură şi piscicultură) s-a diminuat cu 11,8% în perioada analizată (de la 54,7% în 1998 la 42,9% în 2003), urmat de o scădere de 14,6% a ponderii sectorului de creştere al animalelor (de la 39,8% în 1998 la 24,4% în 2003).

Serviciile din agricultură au ponderi foarte scăzute, cuprinse între 2,5% la nivelul anului 1998 şi 1,8% la nivelul anului 2003 (INS - 1998/2003 NUTS III). Această stare de lucruri reflectă o slabă intensificare a producţiei agricole, tendinţă prezentă în toate agriculturile în tranziţie. Structura VAB din agricultură, pe regiuni de dezvoltare, prezintă în perioada 1998-2003 o plajă relativ largă de variaţie a ponderilor, de la 18,1% (regiunea Nord -Est) la 11,2% (regiunea Vest) în anul 1998 şi de la la 17,9 % (regiunea Nord -Est) la 11,3% (regiunea Sus-Vest Oltenia) în 2003 (INS - 1998/2003 NUTS III). Productivitatea muncii comparativ cu media naţională (calculată prin raportul dintre valoarea adăugată brută, în preţuri 2003, şi populaţia ocupată în vârstă de peste 15 ani) a avut o evoluţie puternic descendentă în perioada 1998–2002.. Ponderea productivităţii muncii în agricultură din media naţională, a scăzut de la 42,3% în 1998 la 27,5% în 2002. Altfel spus, decalajul de productivitate a muncii între economia naţională şi agricultură variază de la 2,37:1 în 1998 la 3,64:1 în 2000 (Calculaţii/INS 1998/2002 nivel ţară) Cele opt regiuni de dezvoltare, sunt alcătuite din 4-6 judeţe (NUTS III), excepţie este Regiunea de Dezvoltare Bucureşti-Ilfov cu 2 judeţe şi Regiunea de Dezvoltare Sud Muntenia alcătuită din 7 judeţe.

Toate regiunile cuprind formele principale de relief: câmpie, deal, munte cu excepţia Regiunii de Dezvoltare Bucureşti-Ilfov care are numai câmpie. În Regiunea de Dezvoltare Sud-Est se află Delta Dunării şi litoralul Mării Negre care sunt de o importanţă deosebită.

9

Ponderea suprafeţelor în suprafaţa totală a României diferă de la 0,8% pentru Regiunea de Dezvoltare Bucureşti-Ilfov la 15,7% pentru Regiunea de Dezvoltare Sud-Est.

Dintre regiuni, Regiunea de Dezvoltare Nord-Est are un grad de ruralitate mai mare decât media naţională (56,5% faţă de 45,4%), populaţia reprezintă 17% din populaţia ţării, este singura regiune cu un spor natural pozitiv, segmentul de vârstă 15-34 de ani fiind reprezentativ.

Regiunea de Dezvoltare Sud Muntenia, după suprafaţa agricolă şi arabilă se situează pe primul loc în ţară, realizând cea mai mare pondere din producţia agricolă a ţării.

Creşterea animalelor ocupă ponderi deosebite în economia rurală în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest şi în Regiunea de Dezvoltare Centru.

Regiunea de Dezvoltare Sud-Est are cea mai mare suprafaţă viticolă 4,2 % din suprafaţa agricolă a ţării faţă de media naţională care este de doar de 1,7%.

În toate regiunile predomină sunt fermele familiale de mici dimensiuni (1-3 ha) vegetale, de creşterea animalelor sau mixte.

Cu excepţia Regiunii de Dezvoltare Bucureşti-Ilfov, unde datorită capitalei există o dezvoltare economică deosebită, Regiunea de Dezvoltare Sud Muntenia se caracterizează printr-o industrie alimentară complexă şi diversificată, iar Regiunea de Vest este printre cele mai dezvoltate regiuni ale ţării fiind reprezentate toate sectoarele economice, cu tendinţa de dezvoltare puternică a serviciilor.

Datorită diversităţii reliefului, rezervaţiilor naturale, flora şi fauna deosebită şi a unor resurse specifice cum sunt staţiunile balneare şi apele minerale, Regiunea de Dezvoltare Sud-Vest Oltenia are un potenţial deosebit pentru turism şi agroturism. De asemenea agroturismul este foarte bine dezvoltat în toată zona montană şi deluroasă a României.

În ceea ce priveşte ponderea veniturilor băneşti în totalul veniturilor lunare obţinute pe o gospodărie, pe ansamblul gospodăriilor, aceasta a înregistrat valori între 70,1% (1998) şi 74,9% (2003), în timp ce pentru gospodăriile de agricultori valoarea acestui indicator înregistrează niveluri mai scăzute situate între 44,1% (1998) şi 45,3% (2003). Se constată astfel tendinţa de diminuare a ponderii veniturilor obţinute din agricultură atât în totalul veniturilor pe ansamblul gospodăriilor, cât şi în gospodăriile de agricultori (INS - 1998/2003 nivel ţară).

O tendinţă descendentă poate fi observată şi în ceea ce priveşte contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii, pe ansamblul gospodăriilor, care prezintă ponderi situate între 29,1% (1998) şi 24,7% (2001); în gospodăriile de agricultori, acest indicator înregistrează valori situate între 55% în 1998 şi 53,8% în 2003 (INS - 1998/2003 nivel ţară). Diminuarea acestor valori nu este însă suficientă dată fiind necesitatea dezvoltării economiei româneşti şi trecerea la o agricultură modernă, care să nu fie bazată pe forţa de muncă, ci pe valoarea adăugată. Comerţul exterior agroalimentar al României. În perioada 1998-2003, deficitul comercial agroalimentar s-a accentuat, atingând valoarea de 1.037,4 milioane Euro în anul 2003. Ponderea exporturilor agricole în totalul exporturilor României a oscilat în această perioadă între 3-5%, iar ponderea importurilor agroalimentare în totalul importurilor a fost de 6-8% (INS/MAPDR - 1998/2003 nivel ţară).

10

În perioada 1998-2003, valoarea exporturilor agroalimentare a variat între 387 şi 498 mil. Euro, 60-70% din totalul exporturilor de acest tip îndreptându-se spre UE şi CEFTA. Cele mai importante grupe de produse agroalimentare exportate în perioada 1998-2003 (reprezentând ca valoare 78-87% din total) au fost: animale vii (22,2%), cereale (14%), seminţe şi plante industriale (13,8%), fructe (5,6%), legume (6,3%), vinuri (6%), grăsimi şi uleiuri (7,8%) şi brânzeturi (4,1%). Analiza structurii exporturilor agroalimentare relevă gradul scăzut de competitivitate a produselor agricole de bază şi ponderea mare deţinută de produsele agroalimentare cu grad scăzut de prelucrare. (INS/MAPDR - 1998/2003 nivel ţară)

În perioada 1998-2003, deficitul comercial a oscilat puternic, atingând un nivel maxim în anul 2003 (1.037 mil. euro). Principalele grupe de produse agroalimentare care au înregistrat o balanţă pozitivă în perioada 1998-2003 sunt relativ constante, sugerând prezenţa unui avantaj comparativ: animale vii, seminţe, fructe şi plante industriale, băuturi alcoolice. Cerealele şi legumele sunt şi ele prezente, cu excepţia anilor foarte secetoşi. (INS/MAPDR - 1998/2003 nivel ţară) 1.4 Fondul funciar Suprafaţa agricolă a României a fost evaluată în anul 2003 la 14.717,4 mii ha ceea ce reprezenta 61,7% din suprafaţa totală a fondului funciar (23.839,1 mii ha). Suprafaţa agricolă, a inregistrat o scădere cu 84,3 mii ha faţă de anul 1998 (OCDE - 1998/2003 NUTS III). Situaţia privind distribuţia suprafeţelor în funcţie de folosinţa lor pentru perioada 1999-2003 (INS 1998/2003 nivel ţară) este prezentat in anexa 1.4.1. În perioada analizată, modul de folosinţă al terenului agricol la nivelul sectorului de stat reflectă o scădere a suprafeţei agricole totale, de la 4.326,5 mii ha la numai 561,4 mii ha (87%) în acelaşi ritm, reducându-se si suprafaţa arabilă. Deasemenea, se evidenţiază o creştere a suprafeţei arabile cultivate cu 6-19%, la nivelul sectorului privat, ca urmare a acordării titlurilor de proprietate şi a revenirii pământului în proprietate privată (INS 1998/2003 nivel ţară). Situaţia privind modul de folosinţă al terenului agricol la nivelul sectorului de stat şi la nivelul sectorului privat, în perioada analizată (INS 1998/2003 nivel ţară), este prezentat in anexa 1.4.2. 1.5-Situatia exploatatiilor agricole in Romania Modificările structurale care au avut loc în agricultura României în perioada 1990-2003, au avut drept efect trecerea în proprietatea privată a peste 96% din terenurile agricole, determinând formarea de exploataţii mici şi mijlocii. Forma principală de exploataţie agricolă este gospodăria ţărănească mică, având o suprafaţă medie de 1,8 ha teren agricol şi o pondere de 53% din suprafaţa agricolă a ţării. Unităţile agricole cu personalitate juridică au o suprafaţă medie de 282 ha şi deţin 43% din suprafaţa agricolă a ţării (RGA - 2002 nivel ţară). Din cele 4.462.221 exploataţii agricole individuale care deţin o suprafaţă agricolă utilă de 7,71 milioane ha, 52,4% sunt cu suprafaţa mai mică de 1 ha, iar 42,1% au suprafaţa cuprinsă între 1 - 5 ha reprezentând fermele de subzistenţă şi semisubzistenă (RGA - 2002 nivel ţară).

11

Se remarcă ponderea redusă a formelor asociative de numai 7,02% din totalul suprafeţei agricole utile, precum şi lipsa formelor asociative pentru comercializarea produselor agricole, aşa cum sunt grupurile de producători (RGA - 2002 nivel ţară). Structura exploataţiilor agricole, suprafaţa agricolă utilizată şi dimensiunea medie a acestora (RGA - 2002 nivel ţară) sunt prezentate în anexa 1.5.1. O estimare a fermelor de subzistenţă şi semisubzistenţă, în funcţie de suprafaţa de teren pe care o deţin este redată în contiuare:

Structuri agricole Număr (%)

SAU (%)

Suprafaţa medie (ha)

Subzistenţă 3.400.089 (76,3%)

28,8 1,17

Semi-subzistenţă 947.484 ( 21,2%)

22,4 3,3

Exploatatii agricole comerciale 92.648 ( 2%)

4,1 6,17

Societăţi agricole pe acţiuni 22.672 (0,5%)

44,7 274

Preconizăm realizarea unei clasificări a structurilor agricole în funcţie de Unitatea de Dimensiune Economică (1 UDE = 1.200 Euro).

1.6 Principalele domenii in agricultura In domeniul productiei vegetale, din analiza structurii suprafetelor cultivate cu principalele culturi, rezulta ca o pondere ridicata o au cerealele (peste 60%) si plantele tehnice (16,3). Productiile medii realizate la cereale, in perioada analizata, au fost oscilante de la un an la altul si destul de reduse fata de potentialul mediu pe tara (INS 1998/2003 nivel ţară). Astfel, in perioada anilor 1999 si 2001 productia medie la grau si secara a fost de 2.048 kg/ha, comparativ cu potentialul mediu pe tara de 5.500 – 7.000 kg/ha iar la cultura de porumb productia medie inregistrata a fost de 3.042 kg/ha porumb boabe, comparativ cu potentialul mediu pe tara de 8.000 kg/ha (INS 1998/2003 nivel ţară). Factorul dominant care determina nivelul productiilor realizate il constituie conditiile naturale. In ceea ce priveste suprafetele viti-vinicole, in perioada 1998 -2003, suprafetele cultivate cu soiuri nobile pe rod s-au diminuat de la 138,4 mii ha la 115,8 mi ha, ca urmare a defrisarii suprafetelor cultivate cu vita de vie care au depasit perioada optima de valorificare a productiei, in proportie mai mare decat suprafata plantata (INS 1998/2003 nivel ţară). Un trend ascendant, l-au inregistrat suprafetele ocupate cu vita de vie din soiurile hibride, crescand de la 115,5 mii ha la 117,5 mii ha, aflate aproape in totalitate in cadrul gospodariilor taranesti (INS 1998/2003 nivel ţară). Conform negocierilor cu UE - Capitolul 7 “Agricultura”, pentru o suprafata de 30,0 mii ha vita de vie hibrida, a fost acceptata pentru replantare cu vita de vie nobila până în anul 2014 (o perioadă de tranzitie de 8 ani). Productivitatea soiurilor de vita de vie nobila pentru vin este de 30 hl vin/ha, inregistrand un decalaj semnificativ fata de media tarilor membre UE, al carui nivel se situeaza la 50 hl vin/ha.

12

In ceea ce priveste suprafetele ocupate cu livezi si pepiniere pomicole, in perioada analizata, au inregistrat o scadere de la 263,0 mii ha la 227,0 mii ha (INS 1998/2003 nivel ţară). Situaţia şi dinamica principalelor culturi, in perioada analizata (INS 1998/2003 nivel ţară) este prezentata în anexa 1.6.1. In sectorul zootehnic, din analiza efectivelor totale de animale, pasari si albine s-a remarcat o scadere continua a efectivelor de bovine (de la 3.143 mii cap. in anul 1998 la 2.897 mii cap. in anul 2003, reprezentand 7,8%), porcine (de la 7.194 mii cap. in anul 1998 la 5.145 mii cap. in anul 2003, reprezentand 28,5%) si ovine (de la 8.409 mii cap. in anul 1998 la 7.747 mii cap. in anul 2003, reprezentand 11,4%).(INS 1998/2003 nivel ţară). Reducerea efectivelor de animale a fost cauzata in mare parte, de cresterea preturior la furaje, determinata de seceta prelungita din perioada anilor 2000-2003. In ceea ce priveste efectivele de pasari, in perioada analizata, se constata o crestere si anume de la 69.480 mii cap. in anul 1998 la 76.616 mii cap. in anul 2003, reprezentand 11,4%.(INS 1998/2003 nivel ţară) In ceea ce priveste numarul familiilor de albine, miscarea acestora a fost oscilanta, si anume, in perioada anilor 1998-1999 a inregistrat o scadere (de la 620 mii fam. la 614 mii fam.) urmata de cersteri insemnate in perioada anilor 2000-2003 (de la 648 mii fam. la 840 mii fam). (INS 1998/2003 nivel ţară) Situatia si dinamica efectivelor totale de animale, pasari si albine in perioada analizata, (INS 1998/2003 nivel ţară) este prezentata în anexa 1.6.2 Producţia totală de carne în 2003 este de 1.659 mii tone faţă de 1.594 mii tone realizate în 1998 (INS 1998/2003 nivel ţară). Pe specii, producţia de carne de bovine creşte în 2003 cu 71 mii tone, cea de ovine şi caprine cu 12 mii tone, cea de pasăre cu 96 mii tone, iar producţia de carne de porcine a scăzut cu 113 mii tone (INS 1998/2003 nivel ţară). Producţia de lapte totală a crescut in 2003 fata de 1998 cu 3.403 mii hl, din care cea de lapte de vacă şi bivoliţă cu 3.300 mii hl. Productia medie de lapte pe vaca pe an a crescut de la 3030 litri in anul 1998 la 3198 litri in anul 2003. (INS 1998/2003 nivel ţară) Producţia de ouă a crescut cu 1.110 mil. bucăţi, din care cele de găină cu 1.072 mil. bucăţi, iar producţia de miere, 7.211 tone. (INS 1998/2003 nivel ţară). Creşterea producţiilor medii anuale la carnea de bovine, ovine, păsări, precum şi a celor de lapte, ouă şi miere în ultimii doi ani s-a datorat creşterii efectivelor, din care o bună parte cu potenţial genetic ridicat. Scăderea producţiei medii de carne de la porcine s-a datorat în principal scăderii efectivelor de animale, ca urmare a închiderii unor mari complexe aflate în proprietate de stat. Producţia animală totală in perioada analizată, (INS 1998/2003 nivel ţară) este prezentata în anexa 1.6.3.

13

1.7- Industria alimentara În perioada 1998-2003 producţia alimentară exprimată în unităţi fizice, în România, a înregistrat evoluţii diferite în funcţie de grupele de produse. În anul 2003 faţă de 1998, se remarcă regresul puternic al producţiei de carne cu 40%, conserve de peşte cu 33%, lapte de consum cu 40%, brânzeturi cu 30%, făină de grâu şi secară (echivalent grau) cu 17%, margarină cu 27%. În schimb există produse care au înregistrat creşteri semnificative: produse zaharoase de cofetarie si patiserie cu 16%, alcool etilic de fermentaţie cu 21%, vin pentru consum cu 26%, bere cu 25% (de la 9.989 mii hl la 12.514 mii hl), produse de tutun cu 10%. Numărul agenţilor economici din industria alimentară a crescut nesemnificativ, de la 10.237, în 1998 la 10.688 în anul 2003 (INS/MAPDR 1998/2003 nivel ţară). Pe ramuri şi subramuri, numărul cel mai mare de unităţi se regăsesc în domeniul panificaţiei, morăritului şi producerii, prelucrării şi conservării cărnii şi a produselor din carne. Dinamica producţiei alimentare, băuturilor şi tutunului, in perioada analizata, (INS/MAPDR 1998/2003 nivel ţară) este prezentata în anexa 1.7.1. In ceea ce priveste consumul agroalimentar, in anul 2003, se poate concluziona ca in structura acestuia, predomina produsele de origine vegetala: cereale (162,8 kg/loc), legume si produse din legume (147,8 kg/loc.), cartofi (95,4 kg/loc.), fructe si produse4 din fructe (59,6 kg/loc.). Un nivel scăzut al consumului, se inregistreaza la carne şi produse din carne (în echivalent carcasa) (56,3 kg/loc) si peşte şi produse din peşte (în echivalent peşte proaspăt) (3,5 kg/loc). (INS/MAPDR 1998/2003 nivel ţară) Prin urmare, consumurile alimentare au cunoscut evoluţii specifice unei ţări în care veniturile populaţiei sunt scăzute: consum foarte ridicat de produse din cereale, consum scăzut de carne şi produse din carne. Consumul anual pe locuitor la principalele produse alimentare, in perioada 1998-2003, (INS/MAPDR 1998/2003 nivel ţară) este prezentata în anexa 1.7.2. 1.8- Servicii pentru agricultura Mecanizare. În perioada analizata, 1998 -2003, parcul de tractoare şi maşini agricole al României a cunoscut o uşoară creştere la tractoare-total, pluguri, grape cu discuri, semănători păioase, semănători prăşitoare. Cu toate acestea, ritmurile de creştere au fost nesemnificative, ceea ce a determinat în continuare întârzieri mari privind încadrarea în timpii optimi de lucru, precum şi obtinerea de recolte slabe, atât cantitativ cât şi calitativ. În cea ce priveşte dotarea tehnică se remarcă faptul că: numărul de tractoare fizice utilizate la exploataţiile agricole a rămas relativ constant, 164,8 mii buc în 1998 şi 169,2 mii buc în 2003 (OCDE -1998/2003 NUTS III). Încărcătura medie pe tractor fizic fiind de 58,6 ha teren arabil/tractor, iar 70% din numarul de tractoare au o durată de funcţionare de peste 10 ani. O situaţie asemănătoare se prezintă şi la parcul de combine pentru cereale. În anul 1998 existau 31,5 mii buc, iar în anul 2003 erau 23,9 mii buc, diminuarea datorându-se şi înlocuirii cu combine

14

performante (OCDE - 1998/2003 NUTS III) Raportate la suprafaţa medie cultivată cu grâu, rezultă o încărcătură de 80-90 ha pe combină, respectiv o durată medie de recoltare de 8-9 zile. Situaţia evoluţiei parcului de echipamente tehnice destinate agriculturii, în perioada 1998– 2003, (INS - 1998/2003 nivel ţară) este prezentata în anexa 1.8.1. Irigaţiii. În anul 2003, România dispunea de o suprafaţă arabilă amenajată pentru irigat de 2.871 mii ha din care s-a reabilitat o suprafata de 1.500 mii ha. Suprafaţa irigată a crescut de la 234,4 mii ha în 1998 la 569,1 mii ha în 2003. Analizand situatia suprafaţei amenajate şi gradul de utilizare a sistemelor de irigaţii, rezulta ca în perioada anilor 1998-2003, s-a irigat efectiv (cel puţin cu o udare) între15,6-37,9% din suprafaţa reabilitată (OCDE - 1998/2003 NUTS III). Cauzele care au determinat ca în anul 2003, să se irige, numai 37,9 % din suprafaţa reabilitată s-au datorat neînfiinţării structurilor producătorilor agricoli în acelaşi ritm cu reabilitarea suprafeţelor, lipsa echipamentelor de irigare, nerealizarea unor structuri adecvate de culturi posibil de irigat în condiţii optime (suprafeţe mici diseminate în cadrul organizatiilor utilizatorilor de apa pentru irigatii). La sfârşitul anului 2003, existau un număr de 27.942 instalaţii de irigat, acoperind o suprafaţă de 684,6 mii ha, respectiv 24,5 ha /instalaţie. Numărul instalaţiilor folosite a fost de 27.350; comparativ cu 1998 în 2003 acest indicator a înregistrat o creştere de 2,3 ori. Evoluţia suprafaţei amenajată pentru irigaţii şi gradul de utilizarea sistemelor de irigaţi precum şi numărul instalaţiilor de irigat, în perioada 1998 – 2003, (MAPDR/ICDA - ASAS 1998/2003 nivel ţară) sunt prezentate în anexele 1.8.2. şi 1.8.3. Depozitarea produselor agricole. Depozitarea cerealelor se face cu costuri de condiţionare ridicate, deoarece nu toate silozurile şi magaziile sunt apte pentru a depozita conform legii. Numai 60% din capacitatea de depozitare este activă şi numai 20 % modernizată în conformitate cu normele europene (MAPDR 1998/2003 nivel ţară). Din analiza consumului de sămânţă certificată în perioada analizata, rezultă ca evoluţia cantităţilor de sămânţă utilizată este fluctuantă si costurile seminţei certificate sunt foarte mari, fapt ce determina producătorii agricoli individuali să utilizeze sămânţă necertificată. Evoluţia capacităţilor de depozitare şi respective a consumului de sămânţă certificată în perioada anilor 1998-2003, (MAPDR/ASAS 1998/2003 nivel ţară) sunt prezentate în anexele 1.8.4 şi 1.8.5. 1.9 Silvicultura La nivelul anului 2004, fondul forestier naţional avea suprafaţa de 6382 mii hectare, din care 6.222 mii hectare acoperite efectiv cu păduri, 30% fiind rasinoase si 70% foioase. Restul de 160 mii hectare reprezintă terenuri destinate împăduririi, terenuri care servesc nevoilor de cultură, producţie ori administraţie silvică, terenuri neproductive etc. incluse în amenajamentele silvice. Suprafata padurilor s-a mentinut constanta in perioada 1998-2004, situandu-se intre 6,366 mii ha si 6,382 mii ha. Suprafaţa fondului forestier a prezentat mici variaţii evidenţiindu-se o creştere de circa 16.000 ha datorată împăduririi terenurilor degradate, inapte folosinţelor agricole. În ceea ce priveşte suprafeţele

15

afectate de tăieri ilegale de masă lemnoasă, proprietarul este obligat ca în termen de 2 ani să se realizeze regenerarea suprafeţei respective. Dintre cauzele ce au dus la existenta unor exploatari ilegale in paduri se mentioneaza dorinţa de obţinere imediată de venituri, nivelul scăzut de trai al locuitorilor din zonele identificate cu tăieri abuzive, mărimea redusă a proprietăţii, dezvoltarea haotică a activităţilor de prelucrare primară a lemnului Măsurile luate pentru controlarea fenomenului sunt de ordin legislativ, organizatoric şi instituţional. Astfel pentru atenuarea fenomenului de taieri ilegale si a comertului ilicit cu lemn s-a modificat legea privind contraventiile silvice, s-a infiintat controlul autoritatii statului pentru respectarea regimului silvic care in exercitarea atributiilor colaboreaza atat cu alte autoritati si institutii publice cat si cu societatea civila

Volumul de lemn pe picior al pădurilor din fondul forestier naţional este de 1.341 mil. m3. Volumul de lemn mediu la hectar este de 218 m3. Creştere curentă anuală a pădurilor din fondul forestier este de 34,6 mil. m3. Creşterea unitară medie a pădurilor este de 5,5 m3 pe an şi pe hectar. Suprafaţa fondului forestier pe forme de proprietate şi suprafaţa fondului forestier repatizată pe regiuni de dezvoltare sunt prezentate în anexele 1.9.1 şi respectiv 1.9.2.

Prin aplicarea prevederilor Legii nr.18/1991 şi a Legii nr. 1/2000, până la sfârşitul anului 2004 au intrat în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale 806,1 mii ha fond forestier, iar în proprietatea privată a persoanelor juridice (forme asociative cu proprietatea în indiviziune, instituţii de cult şi de învăţământ), 579,6 mii hectare, iar în proprietatea persoanelor fizice 693,0 mii ha. Fragmentarea proprietăţii este un fenomen foarte recent ca rezultat al restituirii proprietăţii de stat. În timp se doreşte consolidarea proprietăţilor fie prin crearea de asociaţii de proprietari de păduri, fie prin comasarea acestora în vederea unei gospodăriri durabile a pădurii. In anul 2005 a fost revizuit cadrul legal privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere, prin adoptarea Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei. Astfel, se estimeaza ca suprafata padurilor proprietate privata si proprietate publica locala va fi de aproximativ 65% din suprafata totala a padurilor. Consolidarea proprietatii private asupra padurilor in conditii de eficienta cu respectarea normelor silvice constituie o prioritate pentru sectorul forestier in Romania. La sfarsitul anului 2005, situatia numarului de proprietari de padure se prezenta astfel: 2156 comune si orase, cu o suprafata de 860.000 ha, 1801 forme asociative, cu o suprafata de 523.000 ha, 5426 institutii de cult si invatamant, cu o suprafata de 78.000 ha şi aprox. 820.000 proprietari persoane fizice, cu o suprafata de 727.000 ha. (MAPDR 2005). Cea mai mare parte a pădurilor României este cantonată în zona montană (58,5%). În regiunea de dealuri se găsesc 34,8% din păduri, iar în regiunea de câmpie numai 6,7% din suprafaţa pădurilor ţării. (MAPDR 2004)

16

Posibilitatea pădurilor, respectiv volumul de lemn prevăzut să fie recoltat anual din păduri în conformitate cu reglementările silvice în vigoare, a variat în perioada 1998-2004 de la 12,6 mil. m3 la 17,08 mil. m3. (MAPDR 1998/2004). Din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, s-au valorificat 388,2 mii mc lemn, din care 243,3 mii mc pentru aprovizionarea populaţiei. Volumul de lemn recoltat în perioada 1998-2003 din fondul forestier naţional şi de pe terenurile forestiere din afara acestuia s-a menţinut la un nivel relativ constant, măsură impusă de principiul de bază al amenajării pădurilor, cel al continuităţii, componentă esenţială a gestionării durabile a pădurilor. (MAPDR 1998/2004) Situaţia volumului de lemn recoltat în perioada 1998-2004 (MAPDR 1998/2004) este prezentată în anexa 1.9.3. Lemnul din padurile proprietate publica a statului este valorificat prin licitatii publice. Proprietarii de padurii, altii decat statul, isi valorifica lemnul in mod independent. Exploatarea lemnului, in ambele cazuri, se face de catre operatori economici autorizati. Pana in prezent au fost autorizati aproximativ 3200 operatori economici cu cca 32.800 salariati. (MAPDR 2004). In prezent, accesibilitatea padurilor in Romania este deficitara, densitatea medie a drumurilor forestiere fiind de 6,4 m/ha. (MAPDR 2004). Sectorul exploatarii si prelucrarii primare a lemnului nu este dezvoltat si retehnologizat conform necesitatilor, avand in vedere ca investitiile specifice sunt mari si sursele proprii de finantare, insuficiente. Industria de prelucrare primara a lemnului si a produselor din lemn, exclusiv mobila, cuprinde cca 7500 operatori economici, acest sector fiind deosebit de atractiv pentru micii intreprinzatori. Societatile comerciale mici si mijlocii (IMM) reprezinta aprox. 92% din totalul acestor operatori. In industria mobilei din Romania exista 3500 fabrici si ateliere de productie mobila in care isi desfasora activitatea cca 90.000 persoane. (MAPDR 2004). Ca urmare, investiţiile necesare a se realiza în vederea dezvoltării acestor sectoare vor fi cele pentru creşterea calităţii produselor astfel încât să atingă standardele Uniunii Europene, corelate cu asigurarea protecţiei mediului, protecţiei muncii conducând la sporirea valorii produselor. Pădurile, prin multiplele funcţii pe care le îndeplinesc, furnizează importante resurse economiei naţionale. Alte produse specifice fondului forestier valorificate de unităţile silvice sau de către deţinătorii de păduri sunt: răchita, seminţele şi puieţii forestieri, fructele de pădure şi ciupercile comestibile, pomii de iarnă, peştele din apele de munte etc. Valoarea totală a producţiei în anul 2004 a fost 350,8 mil Euro, din care 273,5 mil Euro (77,8%) reprezintă suma provenind din valorificarea lemnului. Veniturile realizate din fondul forestier naţional proprietate publică a statului, administrat de Regia Naţională a Pădurilor, au fost 288,5 mil Euro, din care 216,3 mil Eurodin vânzarea lemnului. Veniturile realizate din pădurile aflate în administrarea altor deţinători au fost 62,3 mil Euro, din care 57,2 mil Euro din vânzarea lemnului. (MAPDR 2004) Aproximativ 40% din volumul de masa lemnoasa exploatat anual este destinat consumului populatiei din mediul rural (lemn de foc, constructii, mestesuguri etc.). (MAPDR 2004)

17

Valoarea exportului din domeniul prelucrarii primare a lemnului in anul 2005 este de 432,5 mil Euro, iar importul s-a ridicat la valoarea de 15 mil Euro. (MAPDR 2004) Bogatia peisajului, a florei si faunei din padurile Romaniei care provine din varietatea condiţiilor geografice, de la Delta Dunării până la zona alpina, reprezintă un potenţial turistic important, ce se impune a fi explorat la adevarata valoare. Activitatea de vanatoare reprezinta de asemenea o sursa de venit atat prin produsele vanatoresti rezultate (carne, vanat viu, trofee etc), arenzi, taxe, cat si prin serviciile asociate acesteia. 1.10 Infrastructură agricolă şi silvică Având în vedere că procesul de retrocedare a terenurilor, atât pentru sectorul agricol cât si pentru cel forestier, nu era încheiat în anul 2003, precum şi numărul mare de exploataţii individuale nu s-a putut trece la o organizare a exploataţiilor agricole şi silvice şi la adaptarea infrastructurii agricole şi silvice la noua forma de proprietate. Infrastructura agricolă şi silvică este cea rămasă din vechea formă de organizare de stat, nefiind adaptată nevoilor actuale ale agriculturii şi sectorului forestier. 2. CONDIŢIILE DE MEDIU 2.1. Zone defavorizate – zone cu handicap natural şi alte zone cu handicapuri specifice (LFA) Zonele defavorizate afectate de handicapuri naturale se caracterizează prin limitarea considerabilă a posibilităţilor de utilizare a terenului ceea ce determina creşterea apreciabilă a costurilor lucrărilor, fiind reprezentate prin zonele montane ce prezinta condiţii deosebit de dificile datorate altitudinii si pantei (zona montana in Anexa 2.1) si prin alte zone cu handicapuri, specifice sau semnificative, caracterizate prin limitarea posibilităţilor de utilizare a acestor terenuri, datorate acţiunilor factorilor naturali.restrictivi. În această ultima categorie sunt incluse:

• zonele afectate de eroziune prin apa – ogaşe, ravene, torenţi, (zone afectate de eroziunea solului prin apa - anexele 2.2; 2.3)

• zonele nisipoase şi cele predispuse la deşertificare, (indicele de ariditate - anexa 2.5; zone afectate de seceta frecventa – anexa 2.7)

• zonele cu exces de umiditate şi cele expuse inundaţiilor (zone afectate de exces de umiditate – anexa 2.8)

• zonele cu soluri sărăturate sau acide (harta solurilor – anexa 2.9) • zone cu conditii extreme de textura a solului (extrem de argiloase sau de nisipoase)

În România zona montană, este reglementată prin legislaţia naţională, aceasta regăsindu-se în 28 judeţe cu 826 comune şi 3.536 sate componente. Zona montană este populată de 2.905.377 locuitori (cca. 13,2% din populaţia ţării) din care 1.307.869 agricultori existând 954.922 gospodării din care 815.813 deţinătoare de teren agricol. Fondul funciar în zona montană este de 7.325.274 ha, din care suprafaţa agricolă este de 2.894.573 ha (12,14% din teritoriul ţării şi 19,67% din suprafaţa agricolă totală) iar suprafaţa neagricolă este de 4.430.701 ha (18,59% din suprafaţa ţării şi 48,57% din suprafaţa neagricolă totală).

18

Zonele nisipoase au o repartiţie restrânsă la nivelul ţării, fiind întâlnite în Câmpia Olteniei, în Câmpia Careiului, Câmpia Bărăganului şi grindurile situate în Delta Dunării. Zonele expuse la aridizare însumează estimativ 0,4 milioane hectare şi se manifestă prin coborârea excesiva a nivelului freatic (supradesecare). În unele regiuni ale ţării există zone cu exces de umiditate şi expuse inundaţiei, categoria „zone umede” este considerată ca având o importanţă deosebită din prisma managementului conservării biodiversităţii. Cel mai elocvent exemplu regăsit în România îl constituie Delta Dunării, dar şi alte zone situate pe luncile Dunării şi râurilor interioare mari (Siret, Mureş, Prut etc.). Romînia are o frecvenţă ridicata de aparitie a inundaţiilor, în special primăvara la topirea zăpezii şi vara din cauza ploilor torenţiale, când debitele râurilor cresc peste cota normală. Frecvenţa de producere a inundaţiilor şi amploarea au crescut din cauza schimbărilor climatice, a ocupării albiei majore a râurilor cu construcţii neautorizate, precum şi a defrişărilor ilegale. Cele mai vulnerabile şi afectate zone la inundaţii sunt bazinele râurilor Crişuri, Someş, Mureş, Târnave, Timiş, Olt, Argeş precum şi lunca Dunării (a se vedea Recurenta inundatiilor in Europa in perioada 1998 – 2002, Anexa 2.20). 2.2. Starea mediului Modificarile din agricultura Romaniei din ultimii 16 ani au condus la o reducere a utilizarii substantelor chimice, la o fragmentare excesiva a terenului agricol ceea ce a contribuit la restaurarea unor elemente naturale specifice peisajului agricol traditional cu efect general pozitiv asupra biodiversitatii. In paralel, incetarea utilizarii unor terenuri agricole, are o consecinta negativa asupra biodiversitatii mai ales prin renuntarea la folosirea pajistilor si prin scaderea efectivelor de animale. Ca urmare a acestui fapt se constata degradarea unor suprafete de pajisti prin instalarea succesiunii ecologice. O alta amenintare semnalata in agricultura este schimbarea modului de utilizare a terenurilor agricole cu potential impact asupra biodiversitatii. Folosirea intensivă in unele zone a fertilizanţilor şi pesticidelor, practicile incorecte de irigare şi drenare, mecanizarea aplicata terenurilor incompatibile cu asemenea activitati, au generat o degradare accelerată a factorilor de mediu (în special asupra solului şi apei). 2.2.1.Solul România se confruntă cu un grad de deteriorare a calitatii solului prin fenomene de eroziune, acidifiere, alcalinizare, exces sau deficit de umiditate, saraturare si compactare. Dinamica fertilizării la scara nationala arată că nu există o „presiune” asupra solului, ci doar un factor principal de reducere a recoltelor, alaturi de secetă şi de ceilalţi factori restrictivi. Studiile recente consemnează un trend descendent al cantităţii de ingrasaminte chimice utilizate în agricultură. Consumurile de pesticide menţin acelaşi trend descendent ca şi nivelul consumului de îngrăşăminte chimice. Această situaţie este urmarea capacităţii scăzute a fermierilor de achiziţionare a produselor chimice (Consumurile tehnologice de produse chimice la nivel national sunt prezentate in Anexa 2.11). Principalul proces de degradare a solului, prin extensie şi impact socio-economic îl reprezintă eroziunea prin apă, care împreună cu alunecările de teren cuprind peste 7 mil. ha teren agricol. Regiunile cu cea mai mare intensitate a eroziunii solului sunt: Podişul Moldovei, dealurile subcarpatice dintre Trotuş şi Olt, Podişul Getic şi Depresiunea Colinară a Transilvaniei (Harti prezentand zonele

19

afectate de eroziunea solului prin apa precum si intensitatea eroziunii se regasesc in Anexele 2.2, 2.3, 2.12). Cantitatea de sol pierdută prin eroziune anual, la nivelul întregii ţări este de 126 milioane tone. Un rol activ în apariţia şi evoluţia proceselor si formelor de eroziune accentuată o solului, atât ca intensitate cât şi ca extindere, îl au viiturile şi scurgerile superficiale accentuate pe versanţi. Aceste fenomene sunt datorate averselor cu caracter torenţial specifice climatului continental avand o frecventa ridicata in perioada mai - august.

Al doilea factor ca importanţă în degradarea solului este excesul de umiditate care afectează 3,8 milioane ha teren agricol şi 0,6 milioane terenuri forestiere, iar seceta frecventă se manifestă pe aprox. 7,1 milioane ha de teren agricol şi 0,2 milioane ha teren silvic (Zonele afectate de seceta frecventa sunt prezentate in Anexa 2.7). Un proces natural primar este sărăturarea. In mare măsură acesta este intensificat de unele tehnici ameliorative impropriu aplicate, cum sunt îndiguirea, desecarea şi irigaţia. Procesele de sărăturare si alcalinizare ocupă în prezent cca. 0.6 mii ha, fiind cu deosebire răspândite în estul Câmpiei Române şi în Câmpia de Vest. Un rol important în degradarea fizică a solului îl ocupă compactarea solului şi formarea crustei. Compactarea este întâlnită pe cca. 1,3 mil. ha teren arabil datorându-se în principal, greutăţii şi/sau folosirii frecvente a utilajelor agricole grele, cu deosebire în condiţii de umiditate neadecvate a solului, fie pe soluri prea uscate, fie pe soluri prea umede. Procesul de crustificare se manifesta pe o suprafata de 2,2 milioane ha. 2.2.2. Apa Din punct de vedere hidric resursele au o distribuţie spaţio-temporală neuniformă, fapt ce implică fluctuaţii anuale semnificative ale recoltelor. Dacă se face abstracţie de aportul de apă din Dunăre, România cu o medie de numai 2660 m3 de apă/loc/an , faţă de media de 4000 m3 de apă/an /loc în Europa se situează în categoria ţărilor sărace în resurse de apă, fiind absolut necesară o atentă gospodărire a acestei resurse. Deficitul de apă se resimte acut în zone din Podisul Dobrogei, Delta Dunarii, estul Campiei Moldovei si a Podisului Barladului, sudul Campiei Romane si vestul Campiei de Vest (Precipitatiile atmosferice anuale sunt prezentate in Anexa 2.4, Indicele de ariditate in Anexa 2.5, Zonele afectate de seceta frecventa in Anexa 2.7), la acesta adăugându-se şi gradul insuficient de regularizare a debitelor raurilor. În regimul natural al apelor subterane a intervenit o serie de modificări cantitative şi calitative, datorită executării unor lucrări hidroameliorative şi hidrotehnice, inclusiv captări, precum şi datorită poluării. Din punct de vedere calitativ, la sfârşitul anului 2004, în urma analizei situaţiei apelor afectate de poluarea cu nitraţi, s-a realizat o nouă revizuire a zonelor vulnerabile la nivel de unităţi teritorial-administrative (comune). În urma acestei revizii au fost identificate un număr de 251 de comune acoperind 1.138.114 ha teren agricol (din care 809.326 ha teren arabil) unde există poluare cu nitraţi din surse agricole (166 surse actuale de poluare şi 34 surse istorice de poluare). Procesul de eutrofizare s-a manifestat indeosebi dupa anul 1990 ca urmare a utilizarii intensive in trecut a produselor chimice

20

(pe baza de azot, fosfor si potasiu), datorita gospodaririi defectuoase a deseurilor de la fermele zootehnice. si a lipsei epurarii apelor uzate. Formele cele mai intense de depreciere multiplă a calităţii apelor subterane s-au identificat în zonele de intravilan rural unde, datorită lipsei unui minim de dotări cu instalaţii edilitare, deşeurile lichide ajung în subteran atât în mod direct (prin intermediul latrinelor neimpermeabilizate sau şanţurilor arterelor stradale) cât şi indirect (de la depozitele de gunoi de grajd, depozite de deşeuri menajere neconforme, etc). În unele zone, resursele de apă, în special cele din acviferele freatice, prezintă un risc ridicat de poluare, constatându-se neconformitatea cu standardele de calitate. Sistemele centralizate de alimentare cu apă şi canalizare la nivel national sunt deficitare, având în vedere că doar 52% din populaţia ţării beneficiază de aceste tipuri de servicii edilitare. Circa 25 % din apele uzate sunt direct descarcate (fara a fi epurate) in apele receptoare, 19 % sunt epurate numai mecanic, 56 % sunt epurate prin treapta biologica secundara, nexistând deocamdata o epurare biologica avansata (tertiara). In mediul rural, cca 67% din totalul populatiei nu are acces la serviciile de furnizare a apei potabile iar cca 90% nu are acces la canalizare. Aceste aspecte afecteaza considerabil calitatea atat a apelor de suprafata cat si a celor subterane (deşeurile lichide ajung în subteran atât în mod direct prin intermediul latrinelor neimpermeabilizate sau şanţurilor arterelor stradale cât şi indirect de la depozitele de gunoi de grajd, depozite de deşeuri menajere neconforme, etc) inregistrandu-se in special in acviferele freatice un risc ridicat de poluare, fapt constatat prin neconformitatea cu standardele de calitate. Cel mai mare reviriment s-a consemnat prin programul SAPARD. Au fost aprobate 234 proiecte prin care s-au realizat sisteme centralizate de alimentare cu apă (4.202 km) care deservesc un număr de 850.000 locuitori şi 77 de proiecte prin care s-au realizat sisteme centralizate de canalizare în zonele rurale (781 km) care deservesc 310.000 locuitori.

2.3. Biodiversitatea România are un patrimoniu natural deosebit, legat de prezenţa Carpaţilor (detine 65% din eco-regiunea Carpaţi), precum şi de una din cele mai importante zone umede din Europa – Delta Dunării. La acestea se adaugă prezenţa pe teritoriul naţional a unor specii endemice şi a unora de interes comunitar, . În timpul ultimelor decenii, condiţiile naturale şi peisajul din România au fost influenţate în mod deosebit de evoluţia activităţilor economice, la care se adaugă creşterea economică a ultimilor ani care a condus la o exploatare excesivă a resurselor naturale. În Anexa 2.13 este prezentat modul de utilizare al terenurilor în România, fiind evidenţiate zonele unde sunt desfăşurate activităţi agricole extensive sau alte activităţi cu impact semnificativ asupra mediului. În aceste condiţii, multe specii de plante şi animale sunt ameninţate cu dispariţia, iar modificarea peisajului reprezintă primul indicator al deteriorării mediului înconjurător. Flora. În România au fost identificate 3.700 de specii de plante, dintre care până acum 23 sunt declarate monumente ale naturii, 74 sunt extincte, 39 sunt periclitate, 171 sunt vulnerabile şi 1.253 sunt rare. Un număr de 181 de specii sunt incluse în „Lista roşie a plantelor superioare din România” (publicată de Academia Română şi Institutul de Biologie în anul 1994) ca specii endemice, rare sau vulnerabile. Au fost identificaţi un număr de 57 taxoni endemici şi 171 subtaxoni, speciile endemice reprezintă cca. 4 % din speciile regăsite în România. Din numărul estimat al taxonilor identificaţi în România o proporţie semnificativă (~60%) e reprezentată de speciile caracteristice pajiştilor alpine şi subalpine, păşunilor şi fâneţelor montane.

21

Fauna. Au fost identificate 33.792 de specii de animale, din care 33.085 de specii de nevertebrate şi 707 specii de vertebrate. Din cele 191 specii de peşti, 38 înregistrează o stare nefavorabilă de conservare (11 specii periclitate, 16 specii vulnerabile şi 11 specii rare). Din cele 20 specii de amfibieni 12 se află într-o stare nefavorabilă de conservare (3 specii periclitate şi 9 specii vulnerabile), din cele 30 specii de reptile 5 se află într-o stare nefavorabilă de conservare (4 specii periclitate şi 1 specie vulnerabilă), din cele 364 specii de păsări 35 se află într-o stare nefavorabilă de conservare (18 specii periclitate şi 17 specii vulnerabile) şi din cele 102 specii de mamifere 102 înregistrează o stare nefavorabilă de conservare (19 specii periclitate, 26 specii vulnerabile şi 13 specii rare). În urma inventarierilor, a reieşit un număr aproximativ de 5.600 de urşi bruni (60% din populaţia europeană de urşi bruni – Ursus arctos), aproximativ 3.000 de lupi (40% din populaţia europeană de lupi – Canis lupus) şi 1.500 de râşi (40% din populaţia europeană de râşi – Lynx lynx), aceste specii fiind un simbol al vieţii sălbatice şi al habitatelor naturale, care pot fi folosite pentru a repopula alte zone din Europa care au cunoscut un regres al acestor specii. Zimbrul, animal rar, ocrotit de lege, a dispărut din pădurile ţării noastre de mai bine de un secol şi trăieşte astăzi numai în rezervaţii. Habitatele. Ecosistemele naturale şi semi-naturale acoperă 47% din teritoriul ţării. Au fost identificate şi caracterizate 783 tipuri de habitate (13 habitate de coastă, 143 habitate specifice zonelor umede, 196 habitate specifice păşunilor şi fâneţelor, 206 habitate forestiere, 90 habitate specifice dunelor si zonelor stâncoase şi 135 habitate specifice terenurilor agricole) în 261 de zone analizate la nivelul întregii ţări. Pe langă acestea mai exista un numar de 44 zone de importanţă avifaunistică, cu o suprafată de 6557 km, reprezentând 3% din suprafaţa ţării..(M.M.G.A. – Starea mediului, Cap. 6 – Biodiversitate) Dintre statele membre şi cele candidate la U.E., România deţine cea mai mare diversitate biogeografică (5 regiuni biogeografice din cele 11 europene), acestea aflându-se în majoritate într-o stare favorabilă de conservare (Regiuni biogeografice Anexa 2.14). Din cele 198 tipuri de habitate europene dintre care 65 sunt prioritare, în România se regăsesc 94 tipuri de habitate dintre care 23 sunt prioritare fiind listate în Anexa I a Directivei 92/43/CEE – tipuri de habitate naturale de importanta comunitara a caror conservare impune desemnarea unor Arii Speciale de Conservare. Peisajele. O trăsătură marcantă a zonelor rurale ale României o constituie marea diversitate a peisajelor, atât în ce priveşte caracteristicile geografice, cât şi în ceea ce priveşte patrimoniul cultural. Modificarile de ordin economic si social din ultimii 15 ani in mediul rural conduc deseori la abandonul activitatilor agricole (in zonele cu conditii naturale dificile), intensivizare (in zonele joase) si schimbarea modului de utilizare a terenului (la nivel national) ameninta caracteristicile de peisaj traditional. Arii protejate. În România, suprafaţa totală a ariilor protejate este de cca. 1.866.705 km2, acoperind aproximativ 7,83% din suprafaţa ţării(1 Rezervaţie a Biosferei – 576.216 ha, 13 Parcuri Naţionale – 318.116 ha şi 13 Parcuri Naturale – 772.128 ha, 981 Rezervaţii Naturale – 179.193 ha şi 28 Arii de Protecţie Specială Avifaunistică – 21.052 ha), (Arii protejate in Romania Anexa 2.15, Situatia terenurilor agricole si forestiere in 17 parcuri nationale si naturale in Anexa 2.17). Dintre acestea, câteva arii protejate prezinta interes deosebit, atât la nivel naţional cât şi internaţional, având statut multiplu:

• Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – Rezervaţie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB – „Omul şi Biosfera”), Zonă Umedă de Importanţă Internaţională (Secretariatul Convenţiei Ramsar), şi Sit al Patrimoniului Natural Universal (UNESCO);

22

• Parcul Naţional Retezat – Rezervaţie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB – „Omul şi Biosfera");

• Parcul Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB – „Omul şi Biosfera");

• Parcul Naţional Balta Mică a Brăilei – Zonă Umedă de Importanţă Internaţională (Secretariatul Convenţiei Ramsar).

O modalitate de a conserva patrimoniul natural european este asigurată de Reţeaua Natura 2000, al cărei scop este conservarea speciilor şi habitatelor de interes comunitar listate în anexele a două Directive ale Uniunii Europene care au fost deja transpuse in legislatia nationala:: Directiva Habitate (Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice) şi Directiva Păsări (Directiva 79/409 referitoare la conservarea păsărilor sălbatice). În ceea ce priveşte procesul de implementare a reţelei Natura 2000 în România (Zonele propuse pentru desemnarea siturilor Natura 2000 in Romania in Anexa 2.18), până în prezent au fost identificate şi urmează să fie propuse ca situri Natura 2000: - 148 situri SPA (Arii Speciale de Protecţie Avifaunistică) reprezentând aproximativ 14,06 % din

teritoriul României, - 229 situri SCI (Situri de Importanţă Comunitară) reprezentând aproximativ 7 % din teritoriul

României.Arealul siturilor Natura 2000 va fi definitivat pana la sfarsitul anului 2006 si se apreciaza ca aproximativ 10% din padurile tarii vor fi incluse in aceasta retea.

Procesul de completare a Formularelor Standard se află în plină desfăşurare, urmând ca la sfârşitul anului 2006 lista completă a propunerilor de situri Natura 2000 să fie înaintată Comisiei Europene. Impactul asteptat al implementarii retelei Natura 2000 in Romania este asigurarea unei stari favorabile de conservare a habitatelor, florei si faunei de interes comunitar. Agro-biodiversitatea. România este una dintre puţinele ţări europene în care agro-sistemele tradiţionale reprezintă rezervoare semnificative în care diversitatea genetică a plantelor de cultură şi a animalelor s-au conservat la locul de formare şi dezvoltare (in situ). Menţinerea diversităţii de specii şi a diversităţii genetice la nivelul gospodăriilor individuale ale ţăranilor constituie unul din elementele cheie pentru o agricultură durabilă; În catalogul mamiferelor domestice sunt incluse 79 de rase (din care 26 sunt încă active, 19 în potenţial pericol şi 34 dispărute). Trebuie notat totuşi că multe rase locale (Ţurcana, Ţigaia, Capra Carpatină etc.) au un sistem de reproducţie în comunităţi locale (izolare reproductivă pe o anumită arie, fără registru genealogic şi controlul oficial al producţiei, selecţia fiind făcută după preferinţa proprietarilor). Se pune un accent deosebit pe conservarea a patru rase aflate în pericol: Sura de Stepă (35 capete, jud. Iaşi), Raţca (1.708 capete, jud. Caraş-Severin), Mangaliţa (31 capete, jud. Cluj şi Neamţ), Bazna (54 capete, jud. Cluj), dar sunt în studiu şi alte rase. Ca varietăţi de plante există populaţii locale, aflate pe cale de dispariţie distribuite astfel: Bucovina (Zea mays – porumb, Phaseolus coccineus – fasole, Solanum tuberosum – cartof, Vicia faba – bob), Maramureş (Zea mays – porumb, Phaseolus coccineus – fasole, Phaseolus vulgaris – fasole), Munţii Apuseni (Triticum monococcum – alac, Zea mays – porumb, Phaseolus coccineus – fasole, Solanum tuberosum – cartof).

23

In unele zone ale tarii (Campia Romana, Campia de Vest, Campia Transilvaniei) se exercita presiuni asupra elementelor de biodiversitate prin practicarea agriculturii intensive pe suprafete compacte de teren agricol. Sistemele agricole cu înaltă valoare naturală în România (HNV farming systems). Conform unor studii recente, se poate aprecia că aproximativ 3,32 milioane hectare de teren agricol cu valoare naturală înaltă sunt prezente în ţara noastră (Suprafete agricole cu inalta valoare naturala in Romania in Anexa 2.10). Ca pondere acestea acoperă cca. 13,93 % din suprafaţa României şi cca. 22,56 % din suprafaţa terenurilor agricole la nivel naţional. Aceste studii s-au bazat pe suprapunerea a diferite hărţi tematice realizate prin programul Corine Land Cover în anul 2000. Aceste hărţi conţinând diferite moduri de utilizare extensivă, cu caracteristici specifice arealelor HNV, arată ca există suprafeţe importante acoperite cu păşuni permanente pajişti naturale şi alte terenuri agricole importante datorită abundenţei şi diversităţii biologice. Din punct de vedere al biodiversitatii, pajistile naturale si semi-naturale reprezinta cele mai valoroase ecosisteme din categoria terenurilor agricole, insa renuntarea in unele zone la activitatile agricole (cosit, pasunat) a condus la degradarea habitatelor si modificari de peisaj. De asemenea, se manifesta o tendinta de transformare a pajistilor prezente in zona de campie in terenuri arabile ceea ce reprezinta o amenintare prin pierderea de habitate. In zona montana exista o tendinta de abandonare a activitatilor agricole pe pajistile naturale si seminaturale, acest fapt conducand la modificari de structura a ecosistemelor si a peisajelor. Agricultura ecologică. Practicarea agriculturii ecologice în România este favorizată de existenţa sistemelor agricole tradiţionale, majoritar extensive. şi de faptul că se consumă în medie de 8 – 10 ori mai puţine îngrăşăminte chimice decât în ţările UE, iar produsele de uz fitosanitar sunt asigurate în proporţie de numai 20 – 25%. Indicatori biologici de poluare În România au fost efectuate puţine studii legate de populaţiile al căror habitat îl constituie terenurile agricole şi forestiere iar datele existente sunt punctuale. În general se poate spune că aceste comunităţi înregistrează o stare favorabilă de conservare, neexistând presiuni majore asupra lor. Acest fapt este probabil urmare a modului majoritar extensiv de practicare a agriculturii în România. În particular însă, există şi areale asupra cărora presiunea exercitată de activităţile antropice s-a resimţit printr-o evoluţie nefavorabilă asupra stării de conservare a speciilor sălbatice. 2.4. Calitatea aerului

Starea atmosferei este influentata de calitatea precipitaţiilor atmosferice, ozonul atmosferic, dinamica emisiilor de gaze cu efect de seră şi se reflecta in unele manifestări ale schimbărilor climatice. Ca impact, agricultura are influenţe asupra calităţii aerului prin emisii de substanţe cu efect acidifiant, poluanţi organici remanenti, oxidanţi fotochimici şi gaze cu efect de seră. Dintre sursele artificiale cu efect acidifiant, cea mai importantǎ sursa în producerea amoniacului este agricultura, iar din cadrul acesteia, ramura zootehnică de tip intensiv. Ponderea agriculturii în generarea emisiilor de amoniac este de 80,26%, şi este determinată de dejecţiile rezultate din creşterea animalelor şi îngrăşămintele chimice utilizate în cultura plantelor. România şi-a luat angajamentul ca, în anul

24

2010, nivelul emisiilor să se încadreze în plafoanele prevăzute de Protocolul de la Göteborg. (Emisii anuale de amoniac in Anexa 2.19) In ceea ce priveşte poluanţii organici persistenti principala sursă este agricultura, în special, prin depozitele existente de substanţe interzise, neidentificate şi/sau expirate. In contextul poluării la distanţă, conform datelor prezentate de Agenţia Europeană de Mediu, România este la ora actuală importator al acestui tip de poluanţi. Oxizii de azot produc schimbări importante în concentraţiile gazelor cu efect de seră, acestia rezultand in principal din descompunerea îngrăşămintelor chimice si din arderea biomasei. 2.4.1. Schimbările climatice Schimbările climatice şi emisiile de gaze cu efect de seră se individualizează ca importanţă prin efectele la scară globală, problematica luptei împotriva schimbărilor climatice fiind multisectorială. In Romania, efectele schimbărilor climatice s-au manifestat asupra:

� agriculturii. În ultimul deceniu, perioadele de secetă şi inundaţii au devenit mai frecvente, cu efecte negative asupra productivităţii agricole (în special la grâu şi porumb), cat si asupra speciilor de flora si fauna.

� silviculturii. Cca. un sfert din suprafaţa României este reprezentată de zone împădurite, care adăpostesc un număr mare de specii şi ecosisteme. Impactul schimbărilor climatice asupra pădurilor din România a fost analizat cu ajutorul mai multor modele climatice globale. În zonele împădurite joase şi deluroase se preconizează o scădere considerabilă a productivităţii pădurilor după anul 2040 datorită creşterii temperaturilor şi scăderii volumului precipitaţiilor.

România este prima ţară europeană care a semnat protocolul de la Kyoto, aceasta arătând angajamentul său de a sprijini lupta impotriva schimbarilor climatice. În ceea ce priveşte obiectivul de a reduce emisiunile de gaze cu efect de seră, România este lider printre noile state membre, cu o reducere cu mai mult de 30% a emisiilor de gaze (Tendinta emisiilor de GES pe sectoare de activitate in perioada 1989-2002 in Anexa 2.21). Această performanţă nu se datorează eficienţei politicii de mediu, ci mai degrabă restructurării capacităţilor industriale şi declinului economic general din perioada 1990-1999. Potrivit prevederilor Protocolului de la Kyoto, România s-a angajat să reducă emisiile de GHG cu 8% faţă de nivelul din 1989 (anul de bază) în prima perioadă de angajament 2008 – 2012. Anul de bază pentru emisiile de HFC-uri, PFC-uri şi SF6 este 1995. În ceea ce priveşte relaţia dintre modificările climatice şi inundaţii, s-a observat că inundaţiile variază ca frecvenţă, localizare şi intensitate ca urmare a variaţiilor sezoniere şi regionale, a altor fenomene meteorologice şi a mai multor modificări climatice pe termen lung (Recurenta inundatiilor in Europa in perioada 1998-2002 in Anexa 2.20). De asemenea, activitatea umană joacă un rol important. Despădurirea în regiunile montane creste ponderea cantitatii de apa ce participa la scurgere si accelerează scurgerea pe versanti, prin urmare creşterea posibilităţilor de inundare. Mare parte a emisiilor de gaze sunt cauzate de industria energetică (Tendinta emisiilor de GES pe sectoare de activitate in perioada 1989-2002 in Anexa 2.21) În ceea ce priveşte folosirea energiei regenerabile, România beneficiază de existenţa producţiei de hidro-electricitate, care combinată cu alte resurse modeste de energie regenerabilă asigură 28,8% din consumul total de energie. Acest procentaj plasează România pe locul trei printre ţările din Europa Centrală şi de Est, după Letonia şi Slovenia.

25

Implementarea reglementărilor privind sursele de energie regenerabilă este extrem de importantă pentru a îndeplini obiectivele Agendei Lisabona. Creşterea ponderii surselor regenerabile de energie în consumul total din resurse primare în România va fi realizată prin investiţii în utilizarea unor resurse regenerabile nevalorificate până în acest moment (energia solară, energia geotermală, energia eoliană) şi prin creşterea utilizării energiei hidro. In ceea ce priveste energia provenita din biomasă se are in vedere oportunitatea introducerii de masuri care sa sustina investitii pentru productia de biogaz si biocarburanti prin valorificarea deseurilor provenite din zootehnie sau de la statiile de epurare si prin cultivarea de plante destinate obtinerii de bioenergie. 2.5 Dezvoltarea rolului de protecţie al pădurii şi conservarea patrimoniului forestier Pădurile, prin multiplele funcţii pe care le îndeplinesc, furnizează importante resurse economiei naţionale. Numeroase comunităţi rurale din zonele forestiere depind în mod tradiţional de prelucrare a produselor lemnoase şi nelemnoase ale pădurii. Unul din obiectivele pe termen lung ale sectorului forestier este extinderea suprafeţei de pădure de la procentul de 27%, existent în prezent, până la aproximativ 32%. Această politică de extindere a suprafeţei de pădure este susţinută din raţiuni de mediu şi de ameliorare a fertilităţii terenurilor degradate existente. Aceasta politică de extindere a suprafeţei de pădure este susţinută din motive de mediu sau de ameliorare a solului. Ea va contribui de asemenea la reducerea gazelor cu efect de seră în aplicarea Protocolului de la Kyoto. Ponderea pădurilor în suprafaţa totală a ţării este de 26,7% faţă de media europeană de cca. 35%. Suprafaţa de pădure pe cap de locuitor de 0,25 hectare în România este cu puţin sub media europeană, de 0,35 hectare, clasându-se pe local 10 în Europa. Pentru satisfacerea nevoilor de lemn şi îndeplinirea în condiţii optime a funcţiilor de protecţie ale pădurilor procentul minim de împădurire a teritoriului unei ţării trebuie să nu scadă sub 25%. 2.5.1 Pădurile şi gestionarea resurselor de apă Pădurile sunt strâns legate de prevenirea inundaţiilor, cu impact în regularizarea debitelor cursurilor de apă, în asigurarea calităţii apei şi în protejarea unor surse de apă cu caracter unic pentru comunităţi locale fără alte surse alternative de asigurare a apei. Este cazul pădurilor situate în perimetrele de protecţie a resurselor de apă subterane sau de suprafaţă, precum şi a pădurilor situate pe versanţii lacurilor naturale şi de acumulare. 2.5.2 Pădurile şi gestionarea riscurilor privind solul Pădurile sunt adesea importante în menţinerea stabilităţii terenurilor, inclusiv pentru controlul eroziunii, a alunecării terenurilor sau avalanşelor. Împădurirea suprafeţelor cu risc de degradare apare ca o necesitate. Împăduririle cu specii native vor viza în primul rând aceste tipuri de terenuri agricole cu probleme de eroziune şi pericol de alunecare (de exemplu în Moldova) sau al terenurilor iniţial forestiere, dar care datorită tăierilor ilegale au început să se degradeze (unele zone din Maramureş) sau zona de sud a ţării, unde datorită înfiinţării sistemului de irigaţii şi digurilor, solul a suferit un fenomen de deşertificare accentuat.

26

2.5.3 Pădurile şi managementul biodiversităţii România este una din puţinele ţări din Europa care încă mai deţine păduri virgine – aproximativ 300.000 ha, majoritatea localizate în zona montană. Toate pădurile prezintă multiple valori de mediu şi sociale, constituind spre exemplu habitate ale vieţii sălbatice (în special cele situate în potenţialele situri Natura 2000), asigurând protecţia bazinelor hidrografice torenţiale, îndeplinind funcţii de protecţie dintre cele mai diverse şi asigurând inclusiv servicii de natură socială indispensabile comunităţilor umane. Acolo unde aceste valori sunt considerate a fi de o importanţă excepţională sau critică, pădurea poate fi definită ca o pădure cu valori ridicate de conservare. Până în noiembrie 2005, 1 milion de ha de pădure au fost certificate în România ca fiind păduri cu valori ridicate de conservare. 3. DIVERSIFICAREA ACTIVITĂŢILOR - CALITATEA VIEŢII 3.1. Mediul de afaceri rural Demografie si ocuparea forţei de munca Analizând astfel până acum spaţiul rural din punct de vedere agricol si al condiţiilor de mediu rezultă in mod clar necesitatea restructurării acestui sector, in vederea creşterii competititivităţii . Acesta situaţie reflecta o problema deosebit de importanta si anume cea a ajustării forţei de munca agricole. In acest sens pentru a evita exportul de monocupare rurala si in zonele urbane , este necesar a se acorda premisele necesare creării de oportunităţi de locuri de munca pentru locuitorii rurali in cadrul noii economii rurale neagricole. Astfel, se urmăreşte sprijinul fermelor de subzistenţă pentru desfăşurarea de activităţi neagricole care să ofere venituri suplimentare, pentru asigurarea trecerii de la ocuparea sezonieră şi parţială la una continuă şi permanentă. În acest sens membrii acestor gospodării necesită instruire pentru reorientare către alte activităţi. În acest sens, o necesitate este aceea de a crea locuri de muncă pentru membrii fermelor de subzistenţă, care reprezintă 30 % din totalul fermelor mici. O abordare coerentă şi integrată a acestui sprijin necesită, de asemenea, susţinerea şi prin alte programe comunitare şi naţionale în cadrul cărora membrii fermelor de subzistenţă vor putea beneficia de noi calificări. Prin urmare, analizând populaţia ocupată în activităţile neagricole in mediul rural se poate observa un trend descendent al acestei de la 1626 mii in 1998 la 1490 mii in 2003.( INS – NUTS II nivel naţional), fenomen datorat in special unui acces slab la infrastructura rurala de baza. De asemenea numărul non-salariaţilor (persoanelor ocupate din mediul rural cu statut profesional de patron, lucrător pe cont propriu, lucrător familial neremunerat, membru al unei exploataţii agricole sau neagricole) înregistrează o scădere de 21,5% in perioada 1998-2003. ( INS – NUTS II nivel naţional). Raportându-ne la nivelul structurii de vârsta, conform datelor furnizate de INS, rata de ocupare a populaţiei rurale între 15-64 ani este de 62,9 % la nivelul anului 2003 fata de 72,.7 % in anul 1998 (INS – NUTS II). Prin urmare rata de ocupare a populaţiei rurale se situează pe o pantă descendentă având la bază două cauze şi anume: absenţa investiţiilor rurale în servicii şi mică industrie care să absoarbă forţa de muncă mai tânără eliberată de agricultură, migrarea tinerilor din mediul rural.

27

In ceea ce priveşte ponderea populaţiei ocupate pe sectoare de activitate ale economiei în mediul rural acesta este în anul 2003 de 67,3% în sectorul primar, de 16,9% în sectorul secundar şi de 15,8% în sectorul terţiar. ( INS – NUTS) La nivel regional in anul 2003, ponderea şomerilor din mediul rural în total şomeri pe ansamblul economiei prezintă niveluri diferenţiate, situate între nivelul minim de 10,2% în Regiunea Bucureşti - Ilfov şi 20% în Centru şi nivelul maxim de 42,5% în Regiunea Sud-Muntenia, respectiv 37,8% înregistrat în Regiunea Nord –Est. Astfel este interesant de observat statisticile referitoare la rata şomajului pe termen lung în mediul rural care a crescut de la 2,5% in 1998 la 4,3% in 2003 . Sub raport regional nivelul şomajului pe termen lung in regiunea Nord-Est a înregistrat o scădere ( de la 3,5% in 1998 la 3,3 % in 2003), în restul regiunilor acest indicator a crescut. (INS – NUTS II) Deşi acest indicator a crescut, şomajul pe termen lung este in primul rând o problema urbana, in timp ce şomajul în mediul rural nu este atât de reprezentativ din cauza faptului că majoritatea populaţiei rurale practică agricultura, chiar dacă aceasta este preponderent de subzistenţă. În acest context nu se poate vorbi de un şomaj real.

. Sub raport regional se poate constata că regiunea cu cea mai mare pondere a sărăciei extreme (putere de cumpărare sub 0,8 euro/zi) este regiunea de Nord-Est. În această regiune rata de sărăcie este de 1,8% faţă de rata medie din rural care este 1% la nivelul anului 2002. Acest lucru este urmare a accesului redus la educaţie, sănătate, a lipsei locurilor de muncă precum şi a accesului limitat la sursele de finaţare. În schimb în Regiunile de Vest şi Nord - Vest, rata de sărăcie este mai mică cu 0,9% faţă de rata medie din rural. Vezi anexa (1.3.1.3) Astfel spus, dacă numărul mediu al săracilor rurali dintr-o comună la nivelul ţării este de 30 persoane, în regiunea Nord – Est acesta creşte la 54 persoane, iar , în regiunile de Vest şi Nord – Vest acesta se reduce la 3 persoane, fapt ce arată disparităţile regionale. ( Analiza spaţiului rural românesc) Rata migraţiei nete rural –rural ( schimbări domiciliu sosiri – schimbări domiciliu plecări la 100 000 persoane) a crescut in anul 2003 la 134,7 faţă de anul 1998 când era de 103,1, iar la nivel regional, în 2003 rata migraţiei nete variază de la –25,4 în regiunea de Sud-Vest la 249,2 în regiunea de Centru. (Spaţiul rural definit conform OECD- la nivel naţional/NUTS III). Structura economica

Referitor la structura economica, ponderea VAB in sectorul primar a scăzut de la 16,2% in 1998 la 13% in 2003, de asemenea s-a înregistrat o scădere mai puţin semnificativa in sectorul secundar de la 35,4% in 1998 la 34,8% in 2003, iar sectorul terţiar a înregistrat o creştere de la 48,4% in 1998 la 52,2% in 2003. Sub raport regional ponderea VAB in sectorul terţiar fluctuează intre 45,1% in regiunea Sud - Vest – Oltenia si 51,9% in Nord Vest la nivelul anului 2003. (OECD- la nivel naţional/ NUTS III) Vezi anexa (1.3.1.2). In ceea ce priveşte structura ratei de ocupare pe sectoare de activitate ale economiei naţionale la nivelul anului 2003, sectorul primar deţine ponderea cea mai mare si anume de 35,7%, urmat de sectorul terţiar cu 34,5% si sectorul secundar cu 29,8%. ( INS – NUTS II conform legislaţiei naţionale de definire a spaţiului rural).

28

Sub aspectul mediului economic rural, in anul 2003, în mediul rural funcţionau 64 135 de agenţi economici din care un procent de 90,1% (57 792) îl reprezintă agenţii economici cu preocupări în domeniul activităţilor neagricole . Dintre agenţii economici din mediul rural cu preocupări în domeniul neagricol, ponderea cea mai mare o deţin cei cu activităţi de comerţ, respectiv 55,9%, urmaţi de cei cu activităţi în domeniul transport, depozitare şi comunicaţii – 7,19%, hoteluri şi restaurante- 6,8%, fabricarea lemnului şi a produselor din lemn – 6,03%, construcţii – 3,9%, servicii – 3,8%. Agenţii economici care desfăşoară activităţi neagricole cu pondere mai redusă sunt in industria mijloacelor de transport – 0,13%, enegie electrică şi termică, gaze şi apă – 0,19%, industria extractivă - 0,22%, iar 0.5%in industria de pielărie si a produselor din piele. (OECD –nivel naţional) (Anexa 1.3.1.1 a) In ceea ce priveşte agenţii economici cu activităţi de meşteşugărie (împletituri, artizanat), deţin, de asemenea o pondere redusă, între 1-2,6%. Numărul de IMM-uri care activau în România în perioada 1998-2003, în mediul rural, s-a menţinut relativ constant ( 63 957 în 1998, respectiv 63 944 în 2003). Pe parcursul anilor, cele mai multe IMM-uri din mediul rural au fost create în domeniul comerţului (56,1%), urmând industria prelucrătoare (17,3%), agricultura (9,7%), transporturi (6,5%), hoteluri şi restaurante (6,1%) construcţii (3,5%), servicii (3,5%), iar pe ultimul loc se plasează industria extractivă (0,23%). (OECD –nivel naţional) (Anexa 1.3.1.1. b) Analiza IMM-urilor din mediul rural până în 2002 evidenţiază capacitatea relativ redusă a acestora de a răspunde exigenţelor referitoare la furnizarea de locuri de muncă pentru populaţia sătească, atât datorită numărului mic, cât şi a structurii pe număr de angajaţi. Pe ansamblul ţării, se constată o distribuţie puternic asimetrică a firmelor, o pondere majoritară a microîntreprinderilor - 94,45% şi, în cadrul acestora, în special, a firmelor fără nici un salariat (68,1% din totalul unităţilor înregistrate). Din acestea, majoritatea sunt orientate spre comerţ. Explicaţia acestui fenomen se bazează pe faptul că acestea presupun resurse mai reduse , perioada mai scurtă de recuperare a investiţiilor, experienţă de organizare şi conducere mai redusă. În acest sens, o necesitate o reprezintă susţinerea microîntreprinderilor şi în alte domenii cu impact asupra dezvoltării economiei rurale. Comentarii pct. (62) Întreprinderile care, teoretic, au un potenţial mai mare de oferte de muncă, cele de talie mică şi mijlocie, sunt în număr redus, reprezentând numai 4,6%, firmele „mici” (cu 10 până la 49 de salariaţi) şi respectiv 0,9% - în clasa „firme mijlocii” (cu peste 50 de salariaţi, dar nu mai mult de 249). Disparităţi profunde persistă între zonele urbane şi rurale în ceea ce priveşte numărul de IMM-uri la 1.000 locuitori. Astfel, dacă oraşele au aproximativ 20 IMM-uri/1.000 locuitori, zonele rurale au doar 9 IMM-uri/1.000 locuitori, rezultând o medie naţională de 17,5 IMM-uri/1.000 locuitori, de trei ori mai mică decât media europeană, de 52 IMM-uri/loc. Există raţiuni obiective şi subiective pentru această situaţie. Astfel, este dificil, din punct de vedere obiectiv a pretinde IMM-urilor să se stabilească în zone lipsite de cea mai elementară infrastructură (drumuri, apă şi canalizare, etc. ).

29

Pentru ca instituţiile private să se dezvolte, este important să existe şi să funcţioneze un parteneriat public-privat pentru construirea infrastructurii necesare, ori este ştiut că acesta este deficitar în mediul rural. O altă raţiune obiectivă constă din lipsa generalizată a banilor la locuitorii rurali, puşi în imposibilitatea de a plăti chiar şi serviciile cele mai elementare. Turismul rural si agro- turismul este considerat o activitate alternativa ce a avut impact si care va continua sa se dezvolte in spaţiul rural romanesc datorita frumuseţii peisajelor , a unei parţi substanţiale a teritoriului rural ce se păstrează in stare semi naturala si a păstrării unor importante tradiţii si obiceiuri. Astfel acest lucru se reflecta si in statistici, înregistrându-se un trend ascendent al numărului de pensiuni şi al infrastructurii aferente in perioada 1998- 2003. Din analiza evoluţiei agenţilor economici implicaţi in activităţi turistice, conform statisticilor INS, (spaţiul rural definit conform legislaţiei naţionale) rezultă următoarele:

− faţă de 1998, când existau 600 de pensiuni, numărul acestora a ajuns în 2003 la 3.500, rezultând o creştere semnificativă de peste 5,8 ori;

− pensiunile dispuneau, în anul 2003, de 28.000 de locuri de cazare, comparativ cu 3.776, câte existau în anul 1998;

− distribuţia teritorială a pensiunilor turistice şi agroturistice reflectă o dezvoltare a acestora în toate regiunile , o concentrare mai mare a pensiunilor fiind întâlnită în regiunile Centru, Nord – Est şi Nord – Vest;

− la nivel judeţean (NUTS III) distribuţia teritorială a pensiunilor turistice şi agroturistice a fost mai intensă în 27 de judeţe.

La nivel regional, în perioada 1998-2003, pensiunile turistice si agroturistice, au evoluat astfel: − în regiunea de Nord-Est există un trend crescător al numărului pensiunilor agroturistice, dar

pensiunile turistice rurale înregistrează o evoluţie descrescătoare de la un an la altul; − în regiunea de Sud se manifestă o tendinţă de creştere puternică a numărului pensiunilor

agroturistice (o creştere de 420% în 2003 faţă de 1999); această creştere este intensă în judeţele Buzău şi Tulcea;

− în regiunea de Vest creşterea numărului pensiunilor agroturistice este de 300% în 2000 faţă de 1999.

Evoluţia turismului rural este diferenţiată şi în funcţie de aria geografică unde se desfăşoară această activitate şi anume: câmpie, deal, munte. Această diferenţiere este dată în primul rând de posibilităţile şi condiţiile de practicare a unor activităţi sportive (ski, săniuş, patinaj, etc), practicarea unor drumeţii, vizitare unor obiective arhitecturale, monumente de cult şi istorice, obiective de interes naţional, case memoriale, muzee. De asemenea, această activitate este diferită şi din punct de vedere al zonelor folclorice şi etnografice, a zonelor agricole, îndeosebi a celor viticole. Astfel în zona Bucovina se poate practica un turism religios, în zona Maramureş turismul arhitectural şi etnografic, în zona Transilvaniei, turismul cultural şi recreativ, turismul gastronomic şi viticol, în zona subcarpatică turismul gastronomic şi viticol, pescuitul sportiv.

30

O altă zonă importantă pentru turism este Delta Dunării, care are o valoare naturală ridicată, iar datorită unei bogate biodiversităţi se pot practica diferite forme de turism (turism recreativ, pescuit, gastronomic). De asemenea biodiversitatea şi bogăţia patrimoniului natural permite dezvoltarea turismului legat de pădure, vânătoare, pescuit si alte activităţi ce pot fi încurajate şi care pot crea condiţii pentru dezvoltarea iniţiativei private în acest domeniu. 3.2. Calitatea vieţii in mediul rural Combinaţia dintre veniturile scăzute ale gospodăriei şi infrastructura slab dezvoltată este reflectată în diferenţele mari între zona rurală şi urbană în ceea ce priveşte starea locuinţei, echiparea gospodăriei, serviciile comunitare şi infrastructura rutieră. Gospodăriile rurale sunt cu mult sub nivelul gospodăriilor urbane în ceea ce priveşte aceste dimensiuni fizice şi sociale ale vieţii cotidiene. Serviciile comunitare precare şi condiţiile de locuit au un efect advers asupra dorinţei antreprenorilor din exterior a iniţia noi afaceri în zona rurală şi reprezintă o barieră în calea stabilirii unor persoane bine instruite şi calificate în spaţiul rural. (Anexa 1.3.2.1) Prin urmare, deşi, numărul de locuinţe din mediul rural a crescut de la 3 777 077 în 1998, la 4 005 080 în 2003, (conform OECD – NUTS V ) calitatea construcţiilor şi forţa de muncă utilizată a fost în foarte multe cazuri neadecvată datorita folosirii de materiale de construcţii de slabă calitate şi forţă de muncă necalificată. In ceea ce priveşte reţelele de distribuire a apei potabile în mediul rural in perioada 1998-2003, au fost înregistrate îmbunătăţiri. Astfel lungimea acestor reţele a crescut de la 16 245 km în 1998 la 20 975,6 km în 2003 luând in considerare ca lungimea totala a reţelei de distribuitei a apei potabile a crescut de la 36 607.9 km in 1998 la 42 263,3 km. Astfel in anul 2003, s-a ajuns ca din totalul lungimii acestor reţele, 49,6% să fie situate în mediul rural şi 50,4% în cel urban. (OECD – NUTS III). Deşi lungimea acestor reţele a crescut, acest serviciu esenţial rămâne si in aceste condiţii insuficient. Trebuie de asemenea menţionat ca nu toate gospodăriile sunt conectate la reţeaua de furnizare a apei deşi localitatea din care face parte este conectată la reţeaua de furnizare a apei potabile, iar majoritatea gospodăriilor din spaţiul rural se aprovizionează cu apă din fântâni (aproximativ 70% din gospodării). În privinţa canalizării, decalajul este încă foarte mare între rural şi urban; astfel, în 2003, în mediul urban exista 85,8% din lungimea conductelor iar în mediul rural numai 14,2%. (OECD- NUTS III) Acesta proporţie indica atât slaba dotare a unei gospodarii cu infrastructura de baza cat si un risc ridicat de poluare pentru mediul înconjurător. Deşi energia termică este foarte puţin folosită în mediul rural - doar aproximativ 0,5% din totalul energiei termice este distribuită în aceste zone; cauza este reprezentată de faptul că multe din uzinele care produceau această energie şi o distribuiau satelor din apropiere fie şi-au redus activitatea, fie au renunţat la furnizarea acestor servicii. În domeniul telecomunicaţiilor se înregistrează o reducere cu 21,7% a numărului unităţilor de poştă şi telefonie–telegrafie, de la 9806 unităţi în 1998 la 7682 unităţi în anul 2003, ca urmare, în principal, a

31

introducerii sistemelor perfecţionate, automate, în telefonie, care înlocuiesc vechile centrale telefonice. La nivel regional, cea mai mare reducere este de 27,6% in regiunea de Sud, de la 1467 unităţi de poştă şi telefonie–telegrafie în 1998, la 1062 în 2003. ( INS – NUTS III). În 2004 utilizatorii de internet reprezentau 10% din populaţie, pe vârstă si sexe si se prezintă astfel (conform datelor Eurostat):

- bărbaţi cu vârsta intre 16-74 ani -11% - femei cu vârsta intre 16-74 ani -9%

În ceea ce priveşte căile rutiere la nivelul anului 2003, în România, numai 10,2% din drumurile judeţene şi comunale erau modernizate şi 29,2% erau realizate cu îmbrăcăminte uşoară rutieră. La începutul perioadei predominau ca lungime drumurile comunale, pentru ca în anul 2000 majoritatea să fie deţinută de cele judeţene, întrucât o parte din drumurile comunale au fost trecute în categoria drumurilor judeţene. Zona rurală beneficiază de o reţea extinsă de drumuri, care sunt într-o stare precară de întreţinere. Drumurile comunale care cad în responsabilitatea comunelor acoperă aproximativ 28.000 km, iar drumurile din interior,săteşti, încă 30.000 km (acestea din urmă fiind definite ca drumuri cu trafic redus), fac legătura între sate sau acces la terenurile agricole. (conform Analizei spaţiului rural romanesc) Datorită acestor factori deplasarea locuitorilor spre centrele urbane sau spre anumite unităţi de servicii se face într-un timp foarte lung, unităţile care dispun de mijloace de transport persoane şi marfă refuzând să presteze asemenea servicii. Deşi menţinerea unui nivel adecvat de infrastructura reprezintă o condiţie esenţiala pentru dezvoltarea economica si sociala a zonelor rurale, pregătirea profesionala este motorul de punere in valoare a acestei dezvoltări. In acest sens, potrivit analizelor statistice, instituţiile de învăţământ din mediul rural reprezintă 69% din totalul unităţilor de învăţământ , iar cele din mediul urban de 31% la nivelul anului 2003, luând in considerare spaţiul rural definit conform OECD- NUTS III. In perioada analizata numărul unitătilor de învăţământ in mediul rural a scăzut de la 21464 la 12 425 unităţi deci cu 58% datorita lipsei profesorilor a elevilor cu frecventa datorat in ultima instanţa accesului si a distantelor mari. Infrastructura educaţională rurală a înregistrat cele mai mari diminuări in perioada analizată 1998-2003 pentru învăţământul preşcolar cu 47,7%; învăţământul primar şi gimnazial – 38%; învăţământul profesional – 82%. Referitor la învăţământul liceal rural s-a constatat o uşoară creştere, de 9% in perioada menţionată mai sus. (INS – NUTS III) În ceea ce priveşte gradul de participare la procesul educaţional sau de instruire a persoanelor de 25-64 de ani din mediul rural, acesta înregistrează o creştere de la 0,2% în 1998 la 0,3% în 2003. De asemenea, nivelul de instruire (mediu sau superior) în mediul rural pentru aceeaşi grupă de vârstă este de 52,1% in 2003 fata de 46,3% in 1998. (INS -NUTS II). Gradul de participare la procesul educaţional al populaţiei din mediul rural este relativ mic din cauza infrastructurii slab dezvoltate, serviciilor deficitare şi ponderii reduse a veniturilor băneşti.

32

Diferenţele între regiuni în ceea ce priveşte nivelul de educaţie corespund, în general, sunt similare cu diferenţele aferente nivelului de dezvoltare, astfel cel mai scăzut nivel se înregistrează in regiunea de Sud Est cu 46,4% la nivelul anului 2003. (INS - NUTS II) Atât gradul de participare la procesul educaţional la nivel primar şi mediu cât şi modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii aferente îmbunătăţirii acestora, reprezintă necesităţi de bază ce se vor urmări prin programele regionale şi de dezvoltare a resurselor umane. De exemplu, diferenţele între mediul rural şi urban sunt mult mai mici în regiunea Centru faţă de regiunea Nord-Est în ceea ce priveşte subiecţii, cu domiciliul în mediul rural, care au absolvit doar şcoala primară, faţă de cei cu studii superioare. Populaţia rroma reprezintă un grup defavorizat social şi principalul factor determinant al acestui fapt este gradul scăzut de cuprindere în sistemul educaţional. Conform unor cercetări finalizate in 2002 in cadrul comunităţii rroma, aproape 12% dintre copiii în vârstă de 7-16 ani au întrerupt şcoala înainte de finalizarea învăţământului obligatoriu, iar 18% sunt neşcolarizaţi. Per total, peste 80% dintre copii neşcolarizaţi sunt rromi şi 38,6% dintre romi sunt analfabeţi funcţional. Analizând numărul principalelor unităţi sanitare (policlinici, dispensare), în perioada 1998-2003, se constată o evoluţie generală descendentă, mai accentuată însă pentru rural. Astfel, în 2003 mai funcţionau în mediul rural doar 1626 de unităţi sanitare fata de 4428 in 1998( OECD- NUTS III). O componentă importantă a vieţii satului este cea culturală, domeniu care poate contribui în mod specific la creşterea gradului de atractivitate a satului pentru populaţia tânără. Mijloacele prin care se induce cultură în mediul rural sunt: căminele culturale, bibliotecile, cinematografele, radioul, televiziunea. Situaţia actuală a căminelor culturale din sate atestă un declin atât numeric cât şi calitativ. Din totalul de 6147 de cămine culturale existente în ţară în 2002, doar 1874 desfăşurau activităţi culturale propriu-zise, celelalte cămine culturale (peste două treimi) desfăşurând doar activităţi nespecifice. Deşi majoritatea căminelor culturale (cca. 97%) beneficiază de un sediu propriu, dotarea este nesatisfăcătoare pentru circa 82% dintre ele. (Conform analizei spaţiului rural romanesc) Situaţia bibliotecilor se încadrează în tendinţele generale de deteriorare a vieţii culturale la sate. Numărul bibliotecilor din mediul rural a scăzut cu cca. 5,2%, de la 9391 în 1998 la 8900 în 2003. (spaţiul rural definit conform OECD – NUTS III ). Din totalul acestor biblioteci doar o mica parte desfăşurau activităţi culturale propriu zise. Diversificarea activităţilor economice din spaţiul rural este indispensabil legată şi de existenţa unei reţele comerciale adecvate. Acest lucru vizează dezvoltarea unor centre comerciale în vederea aprovizionării complete a populaţiei cu produse de strictă necesitate, îndeosebi nealimentare, precum şi pentru valorificarea produselor locale obţinute din valorificarea lemnului, a lânii, articole de artizanat, olărit, etc. Prin dezvoltarea şi diversificarea acestui tip de comerţ se obţine şi o creştere a valorii adăugate a produselor locale, precum şi evitarea deplasării populaţiei la distanţe mari şi cu costuri suplimentare.

33

3.3. Patrimoniul cultural in mediul rural Patrimoniul cultural al satului românesc reprezintă o sursă importantă de dezvoltare la nivel local şi regional. In România există o serie de monumente culturale, zone arheologice şi centre istorice protejate aflate şi in lista patrimoniului mondial UNESCO din România ca: siturile săteşti cu biserici fortificate din Transilvania, Mănăstirea Hurezi, biserici din Moldova,. centrul istoric Sighişoara, ansamblul biserici din lemn din Maramureş, fortăreţe dacice din Muntii Orăştiei, rezervaţia biosferei Delta Dunării precum şi muzee,colecţii şi case memoriale. În spaţiul rural, resursele culturale, cele ale patrimoniului cultural, în primul rând monumentele şi siturile arheologice, locurile memoriale şi peisajul istoric construit (statui, monumente în cinstea eroilor patriei etc), care înglobează o generoasă natură, sunt nealterate. De asemenea, nealterate pot rămâne şi aşezările tradiţionale, unde aspectul originar nu va fi afectat de modernizare, astfel specificul local nu va fi schimbat. Satele româneşti prezintă un caracter aparte din punct de vedere al patrimoniului cultural in functie regiuni , fapt imprima satului o identitate specifica cu privire la modul de viata, de punere in valoare a resurselor locale. Esenţială pentru identitatea culturală este capitalul simbolic, reprezentând valori, atitudini, comportamente, credinţe şi simboluri împărtăşite de membrii colectivităţii. Aspectele manifeste ale identităţii culturale, tradiţii şi obiceiuri, sunt influenţate de spaţiul geografic şi de resursele naturale specifice, dar depăşesc o localizare spaţială strictă. În această ordine de idei determinarea identităţii culturale necesită luarea în considerare şi a unor factori cum ar fi educaţia şi consumul cultural. In acest sens păstrarea si conservarea patrimoniul cultural prezintă o importanta deosebita si in dezvoltarea turismului rural, ca mod de promovare a tradiţiilor satului românesc cu efect pozitiv atât in rândul turiştilor cat si a populaţiei locale.

***

Creşterea oportunităţilor de ocupare neagricola este deosebit de importanta pentru abordarea problemelor rurale, pe măsura ce sectorul agricol se restructurează.

De asemenea, in condiţiile creşterii presiunilor competitive asupra agriculturii romaneşti si a catarii de către fermieri a unor surse alternative de venit, este necesar sa existe sinergii intre o agricultura de succes si dezvoltarea activităţilor rurale neagricole, in parte prin cererea crescuta de imput-uri agricole, servicii rurale si bunuri ale fermelor viabile. Astfel menţinerea unei populaţii rurale stabile si viabile trebuie sa fie ţinta unei abordări strategice de dezvoltare rurala.

34

ANALIZA SWOT

Puncte tari Puncte slabe Oportunităţi Riscuri Principalele forme de relief ale României: câmpie 33%, dealuri şi podişuri 36 %, munte 31 %, dispuse sub forma unui amfiteatru, determină o producţie vegetală şi animală de o mare diversitate

Variabilitatea intra şi inter-anuală a parametrilor meteorologici induce o variabilitate mare a recoltelor. În ultimii ani s-au accentuat fenomenele meteorologice extreme care au agravat procesele de degradare a solului. Creşterea suprafeţelor afectate de fenomene de degradare a solurilor

Utilizarea cu eficienţă crescută a resurselor pedoclimatice având ca rezultat creşterea şi menţinerea suprafeţelor ocupate cu păduri, păşuni şi fâneţe, cu aplicarea unui management durabil.

Preluarea mecanică a conceptelor europene privind dezvoltarea spaţiului rural şi de protecţia mediului fără adaptarea la condiţiile naturale şi socio-economice ale României

Industrializarea redusă şi agricultura extensivă au condus la poluări reduse, localizate, ceea ce a permis menţinerea biodiversităţii şi obţinerea unor producţii cu calitate biologică ridicată

Intensificarea proceselor de degradare a solului datorate aplicării unui management defectuos la nivel de fermă concomitent cu reducerea fondurilor ameliorării terenurilor degradate.

Posibilităţi de creştere rapidă a suprafeţelor destinate agriculturii ecologice. Dezvoltarea unor sisteme agricole durabile care să contrabalanseze efectele exploatării intensive a ternurilor agricole. Aplicarea unui management durabil în vederea reducerii fenomenelor de eroziune.

Reducerea continuă a fertilităţii solului va conduce la plafonarea producţiei agricole

Existenţa unui semnificativ potenţial agricol din perspectiva resurselor funciare şi a resurselor de muncă.

Capacitatea agriculturii de a genera valoare adăugată brută mai mare la o unitate valorică de produs global, comparativ cu alte ramuri ale economiei naţionale, urmare a intensităţii relativ scăzute a consumurilor intermediare.

Parametrii de conversie fizică a factorilor de producţie în produs agricol sunt relativ scăzuţi, diminuând eficacitatea potenţială a sectorului.

Numar mare de ferme de subzistenţă şi semi-subzistenţă cu o suprafaţă medie de de 1,7 ha, determină o puternică fragmentare.

Discordanţa (accentuată în profil teritorial) între structura capacităţilor tehnologice (îndeosebi a zestrei

Acordarea unei atenţii mai mari proceselor de formare şi consolidare a competitivităţii: concentrarea capitalului în exploataţii competitive într-o economie tot mai deschisă; modernizarea tehnică a exploataţiilor agricole; dezvoltarea mediului concurenţial.

Necesitatea luării de măsuri pentru stimularea şi convingerea proprietarilor de terenuri cu suprafeţe restrânse de a se asocia, de a coopera

Perpetuarea unui nivel scăzut al productivităţii lipseşte producătorii agricoli de sursele necesare modernizării şi implicit a sporirii competitivităţii. Competitivitatea scăzută a produselor riscă să accentueze deficitele comerciale, să reducă gradul de ocupare al forţei de muncă, să diminueze veniturile producătorilor, să genereze instabili Ruptura dintre agricultură şi industria

35

Existenţa în cadrul agriculturii a capacităţilor şi resurselor practicării turismului rural şi ecologic,a practicarii agriculturii ecologice şi tradiţionale ca segment în expansiune al pieţei unice europene ca sursă complementară de venituri în spaţiu rural

mecanice) şi structura de mărime a exploataţiilor agricole.

Export redus de produse agricole cu grad ridicat de prelucrare .

Competitivitatea scăzută a produselor agroalimentare. Balanţă comercială agroalimentară negativă. Venit în mediul rural pe cap de locuitor cu 27% mai mic decat in mediul urban.

în organizarea şi gestionarea producţiei agricole în sisteme moderne. Investiţiile în industria agroalimentară creează premisele ridicării standardelor de calitate şi siguranţa alimentelor la parametrii impuşi pe pieţele internaţionale.

alimentară generată de: localizarea capacităţilor de prelucrare/ producţie cu preponderenţă în mediul urban, ceea ce generează costuri suplimentare de distribuţie şi/sau aprovizionare; disproporţii mari între numărul şi dimensiunea medie a producătorilor agricoli şi agenţii economici din industria alimentară; inconsistenţa politicilor agrare de susţinere a filierelor agroalimentare;

Existenţa unui cadru legislativ adecvat privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, sectorul privat din agricultură reprezentând 96% din patrimoniul funciar.

Existenţa unor programe de acţiuni de natură să conducă la consolidarea exploataţiilor agricole actuale şi la formarea de noi exploataţii agricole, viabile din punct de vedere economic Existenţa unui număr important de specialişti cu pregătire profesională medie şi superioară, capabili să aplice tehnologii performante şi un management modern în producţia agricolă.

Patrimoniul funciar al exploataţiilor agricole este afectat în proporţie de 20-25% de acţiunea unor factori limitativi, precum şi de aplicarea unor tehnologii neperformante.

Insuficienţa serviciilor specializate pentru asigurarea factorilor de producţie la nivelul comunelor pentru exploataţiile agricole.

O structură a culturilor necorespunzătoare (peste 60%% cereale şi peste 16,3% plante tehnice) şi o bază tehnico-materială insuficientă:

Surse de finanţare insuficiente; creditele acordate de instituţiile bancare sunt restrictive.

Dezvoltarea programelor de înfiinţare de noi exploataţii agricole, viabile din punct de vedere economic, precum şi pentru dezvoltarea celor existente astfel încât exploataţiile agricole comerciale să deţină 70 % din suprafaţa agricolă a ţării

Implementarea unor măsuri şi acţiuni tehnico-economice care să conducă la: diminuarea efectelor negative a factorilor limitativi de producţie şi la utilizarea unor tehnologii performante în producţia vegetală şi animală. Dobândirea cunoştinţelor pentru respectarea normelor sanitar-veterinare, de bunăstare a animalelor şi mediului, pentru îmbunătăţirea produselor agricole.

Exploataţiile de dimensiuni reduse (2,9-3,2 ha) fiind orientate cu precădere pentru autoconsum nu permit acumularea de capital pentru retehnologizarea şi modernizarea activităţilor agricole şi realizarea de producţie marfă pentru piaţă.

Continuarea menţinerii unei capacităţi scăzute de adaptare a sistemelor de producţie la cerinţele economiei de piaţă.

În afara agriculturii, care este principala activitate economică,

Slaba promovare a unor zone de real interes şi cu potenţial turistic mare.

Valorificarea biodiversităţii şi a bogăţiei patrimoniului forestier

Lipsa unor facilităţi care să-l stimuleze pe potenţialul investitor.

36

există o mulţime de alte activităţi economice neagricole care au loc în spaţiul rural, chiar dacă nu sunt foarte extinse.

Spaţiul rural dispune de un bogat potenţial turistic şi de un bogat potenţial cultural-spiritual şi cadru natural.

Capacitatea de cazare a pensiunilor a cunoscut un trend asccendent, turismul rural reprezentând la ora actuala o variantă pe care tot mai mulţi turişti o aleg pentru petrecerea vacantelor.

O piaţă emergentă în proces de structurare, cu cerinţele de produse şi servicii insuficient satisfăcute, care ar putea genera o cerere efectivă şi, prin aceasta, mari posibilităţi de creare şi dezvoltare a IMM-urilor la sate

Lipsa informaţiilor şi un access încă dificil în anumite zone cu potenţial turistic.

Lipsa unor servicii de sprijin pentru cei ce pot crea IMM-uri la sate (consultanţă, informare asupra legilor în vigoare, ajutor practic în pregătirea iniţierii de afaceri, ajutor pe plan juridic, etc.).

Diversificarea activităţilor din spaţiul rural spre activităţi economice non agricole prin promovarea de noi tehnologi.

Sprijinirea înfiinţării şi dezvoltării micro întreprinderilor în vederea promovării antreprenoriatului.

Stimularea economiei tradiţionale ţărăneşti, procesării specifice pe acest segment, vor fi realizate prin dezvoltarea unor mari pieţe ţărăneşti moderne.

Pregătirea resurselor umane pentru a crea startegii locale care să contribuie la dezvoltarea pe orizontală a spaţiului rural.

Procesele de globalizare şi internaţionalizare a competiţiei pot pune în mare dificultate multe IMM (şi de la sate) care nu sunt înzestrate cu tehnologia specifică pieţelor globalizate ale economiei cunoaşterii. Slaba dezvoltare a retelelor bancare in mediul rural.

Creşterea nr. de locuinţe în mediul rural a inregistrat un ritm constant devansând creşterea din mediul urban .

Cresterea continua a retelelor de utilitati (apa , gaze, canalizare).

Canalizarea pentru evacuarea apelor uzate este inca mult sub necesităţile mediului rural.

Infrastructura rutiera inca slab modernizată.

Existenţa unor neuniformităţi în alimentarea cu apă a consumatorilor amplasaţi în condiţii topografice dezavantajoase (cote mai mari ale terenului)

Producerea unor discontinuităţi

Dezvoltarea instalării conductelor de canalizare, mai ales în satele cu locuinţe complexe, unde poluarea este mai mare

Construirea de microcentrale pentru străzi sau grupuri de case, care să utilizeze şi alte materiale energetice ca resturi vegetale şi producţia secundară din agricultură, silvicultură şi industria lemnului.

Dezvoltarea acţiunii de modernizare şi imbunătăţire a infrastructurii

Riscul de nu putea dezvolta în mediul rural unele activităţi neagricole: servicii pentru agricultură, agroturism, IMM-uri etc.

Poluarea solului şi a apelor de suprafaţă în lipsa unei reţele de canalizare adecvată prevăzută cu staţie de epurare funcţională

37

în alimentarea cu apă din cauza insuficienţei sursei de apă sau a căderilor de tensiune

rurale. Dezvoltarea serviciilor de bază ale popiulaţiei şi realizarea de investiţii care să facă zonele rurale mult mai atractive în vederea inversării trendului economic şi social descendent şi depopulării spaţiului rural.

Existenţa unor puternice tradiţii şi a unei bune experienţe privind viaţa culturală a satelor.

O bună tradiţie în ceea ce priveşte cercetarea vieţii culturale la sate (studii privind folclorul, artizanatul, construcţia de locuinţe, portul, etc.) oferă condiţii necesare sprijinirii satelor cu specialişti capabili a revigora activităţile culturale

Numeroasele ansambluri artistice de la sate au efectuat turnee în străinătate, soldate cu premii.

Inexistenţa fondurilor privind permanenta îmbunătăţire a necesarului de carte din bibliotecile săteşti

Inexistenţa fondurilor necesare care să permită unor ansambluri artistice săteşti de prestigiu să poată realiza turnee în ţară şi străinătate

Scăderea numărului de biblioteci

Utilizarea căminelor culturale pentru activităţi specifice satului românesc

Coagularea locuitorilor din zonele rurale pentru formarea de comunităţi puternice care să răspundă coerent la deciziile de dezvoltare comunitară de interes general Menţinerea patrimoniului cultural şi natural din zonele rurale.

Lipsa unei vieţi culturale elevate la sate generează şi preocupări reduse pentru însuşirea de cunoştinţe în domeniul agriculturii. Slaba activitate culturală duce la scăderea participării populaţiei rurale la viaţa socială, politică şi cetăţenească.

Pierderea spaţiilor de cultură şi preluarea acestora pentru a fi folosite în activităţi comerciale

Participarea instituţiilor de învăţământ şi cercetare în cadrul programelor internaţionale de cercetare de profil

Existenţa infrastructurii instituţionale pentru învăţământul de specialitate

România oferă un mare avantaj socio-uman, şi anume păstrarea unui mediu rural de viaţă specific, care oferă condiţii alternative faţă de

Lipsa unor proceduri instituţionale de atragere şi stabilizare a tinerilor absolvenţi performanţi.

Reducerea dramatică a numărului de şcoli în mediul rural pe criterii de eficienţă

Număr scăzut de elevi. Învechirea bazei materiale. Lipsa locurilor de muncă. Abandon şcolar

Modernizarea bazei materiale şi a infrastructurii

Instruirea fermierilor prin forma de pregătire continuă. Pe masura ce se realizeaza creşteri economice constante în următorii ani şi asigurarea unui proces social de transfer echitabil de creştere a nivelului de trai al oamenilor, există şanse reale de reducere a proceselor de sărăcire (pe diferitele sale tipuri)

Producerea unui număr prea mare de absolvenţi în domeniul agricol din cauza slabei dezvoltări a agriculturii şi zootehniei (ferme de subzistenţă)

Neîndeplinirea normelor comunitare de calitate şi circulaţia persoanelor

Decalaj faţă de ţările U.E. şi gradul scăzut de valorificare a resurselor umane

38

mediul urban.

Valenţele pozitive ale satului sunt greu de valorificat datorită nivelului economico-social scăzut al populaţiei din mediul rural.

Nu există, însă o viziune cultural-socială asupra învăţământului în rândul majorităţii populaţiei satelor, dominând atitudinea strict instrumentală care apreciază avantajele învăţământului doar în măsura în care aduce un loc de muncă mai bine remunerat

ceea ce ar putea asigura o condiţie de bază în viabilitatea comunităţilor de viaţă rurale

Deteriorarea bazei materiale

În măsura în care decalajul dintre sat şi oraş (pe de o parte) şi între mediul rural de viaţă din România faţă de cel din alte tari se va menţine, satele noastre îşi vor pierde puterea lor de viabilitate. Procesele de sărăcire vor putea continua, creându-se o nouă şi mare disparitate sat – oraş .

Existenţa unui mediu rural mai puţin poluat, a posibilităţilor de aprovizionare cu produse agroalimentare nepoluate conduc la crearea unor condiţii favorabile menţinerii sănătăţii unor categorii de populaţie din mediul rural.

O nouă imagine despre viaţa în comunităţile rurale se creează în rândul unor grupuri sociale, care leagă pe oameni de mediul rural şi se constituie într-o forţă socială de adeziune la realităţile satelor şi de consolidare a adeziunii sociale

O slabă infrastructură destinată asistenţei sanitare îmbinată cu unele dificultăţi economice ale majorităţii populaţiei au dus la deteriorarea accentuată a stării de sănătate a tot mai multor locuitori ai satelor.

Din păcate, foarte mulţi oameni se îndreaptă spre mediul rural nu ca urmare a unor preferinţe, ci forţaţi de viaţa mai grea pe care o au de înfruntat la oraşe (şomeri, pensionari cu pensii mici, femei cu copii părăsite de soţi etc.).

Reforma sistemului sanitar trebuie sa aduca îmbunătăţiri în domeniul sanitar cu condiţia de a se eradica corupţia, folosirea în scopuri nejustificate a banilor alocaţi şi, cu deosebire creşterea fondurilor băneşti destinate sănătăţii.

Deteriorarea modului de alimentare a populaţiei rurale (care dispune de venituri în bani în mică măsură) poate duce la creşterea bolilor digestive, de circulaţie, boli endocrine de nutriţie şi metabolice.

39

CapII. Strategia generală, traducerea priorităţilor comunitare şi stabilirea

priorităţilor naţionale

2.1 Obiective generale Analiza situaţiei curente a sectorului agricol din România prezentata in capitolul anterior indică necesitatea accelerării proceselor de restructurare şi modernizare din spaţiul rural,

40

având în vedere importanţa economică şi socială a acestora pentru asigurarea unei dezvoltări economice integrate şi durabile a spaţiului rural. Acest lucru poate fi realizat prin promovarea dezvoltării funcţiilor agricole ale zonelor rurale însoţite de promovarea în egală măsură a funcţiilor non-agricole ale acestor zone, model compatibil cu politica economică şi socială a Uniunii Europene, al cărei obiectiv principal constă în reducerea disparităţilor de dezvoltare între regiunile UE şi, implicit, în diminuarea decalajelor de dezvoltare între rural şi urban. Obiective generale pentru perioada 2007-2013 ale României sunt:

• Dezvoltarea unui sector agricol şi forestier competitiv bazat pe cunoaştere şi iniţiativă privată, capabil să se adapteze schimbărilor pe termen lung, care ia în considerare regulile comunitare, conservă mediul înconjurător şi consolidează sectorul de procesare.

• Menţinerea calităţii şi a diversificării spaţiului rural şi forestier în vederea obţinerii unui echilibru între activităţile umane şi conservarea resurselor naturale

• Îmbunătăţirea standardelor de viaţă în vederea asigurării unei ocupări durabile a zonelor rurale şi a contribuirii la un echilibru teritorial atât din punct de vedere economic cît şi social

• Implementarea unui program pilot LEADER 2.2 Elemente de bază ale strategiei − Liniile directoare ale Comisiei 2007-2013, care vizează, in special priorităţile pentru:

o îmbunătăţirea competitivităţi sectorului agricol şi forestier, o îmbunătăţirea mediului şi a peisajului natural, o îmbunătăţirea calităţii vieţii în spaţiul rural şi încurajarea diversificării economiei

rurale o dezvoltarea capacităţii antreprenoriale locale;

− Analiza de bază a situaţiei economice, sociale şi de mediu prezentată în capitolul 1; − Principiile directoare ale PAC stabilite de Consiliul Europei la Goteborg şi strategia de la

Lisabona, a caror obiective converg la realizarea unei dezvoltări sustenabile prin creşterea accentului pe încurajarea produselor de calitate superioară şi sănatoase, la aplicarea metodelor de producţie prietenoase cu mediul, inclusiv la producţia organică, materii prime regenerabile şi la protecţia diversităţii.

− Experienţa implementării Programului SAPARD din perioada 2000-2006; − Programul Fermierul - program naţional - care promoveaza şi sustine investiţiile

efectuate în agricultură şi în sectoarele de procesare, depozitare, conservare şi valorificare a produselor, precum şi în alte sectoare legate de specificul activităţilor agricole. Fondul constituit de Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale, pentru implementarea Programului Fermierul, este derulat prin societăţi bancare şi instituţii financiare, selectate în urma unui proces de licitaţie publică. .

− Programul naţional “Renta viagera agricola” reprezintă suma de bani plătită rentierului agricol care înstrăinează sau arendează terenurile aflate în proprietatea sa, având siguranta unei surse viagere de venituri garantate de stat.

− Programul de crestere a competitivitatii produselor alimentare destinat agentii economici in vederea sprijului investitional in domeniul calitatii pentru industria alimentara sustinut din bugetul de stat. Strategia forestiera a Uniunii Europene aprobata prin Rezolutia Consilului nr. 1999/C 56/01;

− Politica si strategia de dezvoltare a sectorului forestier pe perioada 2001-2010.

41

2.3 Aria de acoperire şi tipologia beneficiarilor Programului Naţional de Dezvoltare Rurală

Planul Naţional Strategic acoperă din punct de vedere al analizei întregul teritoriu al României. Aplicarea principiului subsidiarităţii conform Regulamentului 1698/2005 implică implementarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală pe două nivele de bază:

- Naţional – măsuri implementate similar pe întreaga suprafaţă a României ; - Local – măsuri care au la bază iniţiativa locală;

Principalele categorii de beneficiari ai măsurilor din Programul de Dezvoltare Rurală sunt: - Persoane implicate în principal în activităţi agricole şi silvice; - Persoane care promovează cooperarea (asociaţii ale producătorilor, asociaţii ale

utilizatorilor de apă, organizaţii de îmbunătăţiri funciare, asociaţii ale proprietarilor de păduri şi ale administratorilor de păduri, grupuri de producători, organizaţii non-guvernamentale, etc);

- Micro întreprinderi non-agricole care crează locuri de muncă în spatiul rural; - Întreprinderi pentru procesarea produselor agricole şi silvice pentru rolul pe care îl

au la dezvoltarea generală a zonelor rurale; - Exploataţiile agricole şi/sau silvice care utilizează terenurile agricole şi/sau silvice

precum şi terenurile agricole şi/sau silvice din reţeaua Natura 2000 unde activitatea agricolă sau silvică este recomandată pentru atingerea obiectivelor de mediu şi pentru menţinerea diversităţii peisajului;

- Exploataţiile agricole şi/sau silvice care aplică voluntar angajamente de protecţia mediului;

- Grupuri de acţiune locală active din spaţiul rural ; - Tineri bărbaţi şi femei pentru întinerirea structurii populaţiei rurale şi pentru

promovarea spirtului antreprenorial. 2.4 Echilibrul general între axe, priorităţile naţionale si ale UE şi alocarea indicativă a resurselor Analiza situaţiei curente a sectorului agricol, silvic şi a celui de dezvoltare rurală din România prezentata in capitolul anterior indică necesitatea accelerării proceselor de restructurare şi modernizare din spaţiul rural, având în vedere importanţa economică şi socială a acestora pentru asigurarea unei dezvoltări economice integrate şi durabile a spaţiului rural. Luând în considerare necesitatea adaptării sectorului agro-alimentar românesc la cerinţele UE, în vederea pregătirii pentru aderare, prin promovarea unui sector eficient şi viabil din punct de vedere economic şi social în contextul perioadei ulterioare aderării, strategia stabileşte direcţiile principale pentru dezvoltarea sectorului agricol, silvic şi a celui de dezvoltare rurală. Ţinând cont de problemele cu care se confruntă sectorul agricol şi cel forestier precum şi pentru atingerea obiectivor generale şi specifice pentru Axa 1”Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol si forestier” se propun următoarele obiective specifice : - dezvoltarea durabilă a unui sector agro-alimentar competitiv prin modernizarea şi

îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi dezvoltarea resurselor umane prin îmbunătăţirea instruirii profesionale a producătorilor agricoli si a infrastructurii relaţionata cu dezvoltarea si adaptarea agriculturii atât în vederea creşterii

42

valorii adăugate a materiilor prime de natură agricolă, cât şi a creării si îmbunătăţirii filierelor agro-alimentare locale. în spaţiul rural cu un impact pozitiv asupra venitului persoanelor care activează în acest sector, astfel încât la sfârşitul perioadei de programare fermierii spijiniţi să fie capabili să-şi managerizeze exploataţiile în condiţiile economiei de piaţă.

- îmbunătăţirea competitivităţii produselor silvice prin crearea şi modernizarea unităţilor de procesare ce folosesc tehnologii moderne, dezvoltarea infrastructurii, precum şi printr-un management performant asigurat de dezvoltarea resurselor umane prin îmbunătăţirea instruirii profesionale a deţinătorilor de păduri în vederea asigurării creşterii productivităţii,menţinerii vitalităţii şi gospodăririi durabile a acestor păduri.

În ceea ce priveşte Axa 2 ”Îmbunătăţirea mediului şi a peisajului rural” aceasta stabileste obiective care vor coduce la mentinerea calitatii componentelor naturale de mediu (sol, apa, aer, biodiversitate) care impreuna cu factorul uman determina conservarea trasaturilor peisajului rural prin evitarea abandonării terenurilor, un accent deosebit punandu-se pe zona montana datorita valorilor naturale si culturale ridicate. De o importanţă similară este aplicarea unor practici agricole (agricultura ecologica, agricultura extensiva şi măsuri agrotehnice rationale) care vor asigura protecţia mediului înconjurător prin limitarea eroziunii solului şi poluării apelor si prin conservarea biodiversitatii. Acţiunile aplicate în siturile Natura 2000 sunt importante din punct de vedere al conservării biodiversităţii unde există si importante caracteristici de peisaj. Obiectivele Axei 3” Îmbunătăţirea calităţii vieţii în spaţiul rural şi încurajarea diversificării economiei rurale” vor urmări îmbunătăţirea standardului de viaţă prin creşterea spiritului antreprenorial al populaţiei rurale, accesul la serviciile de bază precum şi la valorificarea resurselor locale tradiţionale.

Sprijinul în cadrul Axei LEADER oferă oportunitatea de a introduce o abordare teritorială integrată de „la baza spre varf” a dezvoltării rurale, a carui concept se construieste pe baza identificarii necesităţilor locale şi a capacitatii de a implementa strategii de dezvoltare locale care vor integra unul sau mai multe din obiective prioritare– competitivitate (Axa 1) şi calitatea vieţii/diversificare (Axa 3).

Ţinând cont de prevederile art. 17 al Regulamentului 1698/2005 care stabilesc o alocare minima pentru cele trei axe prioritare şi luând în considerare specificul situaţiei României şi priorităţile naţionale, alocarea financiara aferenta fiecărei axe se regăseşte in tabelul de mai jos.

AXA FEADR Alocare procentuală I. Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier 45%

II. Îmbunătăţirea mediului în spaţiul rural 25%

III. Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale

30%

IV LEADER 2,5% TOTAL 100%

43

Alocarea de 45% din totalul fondurilor pentru Axa 1 Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier este justificată de continuarea procesului de restructurare şi modernizare a sectorului agroalimentar şi a celui forestier pentru îmbunătăţirea performanţelor întreprinderii şi obţinerea de noi tehnologii, precum şi de priorităţile naţionale în domeniul agriculturii care urmăresc reparcelarea terenurilor agricole, dezvoltarea infrastructurii agricole, sprijinirea transformării fermelor de semi-subzistenţă în exploataţii viabile din punct de vedere comercial, precum şi stimularea dezvoltării unui sector agricol şi forestier competitiv care să facă faţă cerinţelor unei pieţe internaţionale. În cadrul Axei 1 sunt incluse şi măsurile care au ca obiective specifice sprijinul pentru investitii in exploatatii agricole şi silvice, procesarea produselor agricole şi silvice, infiinţarea grupurilor de producători, suport pentru stabilirea tinerilor în mediul rural, pensionarea timpurie, menţinerea şi dezvoltarea funcţiilor economice, ecologice şi sociale ale pădurilor în zonele rurale, şi activităţi pentru formare şi consultanţă. Pentru Axa 2 Îmbunătăţirea mediului si a peisajului rural alocarea de 25% din totalul fondurilor se face prin măsuri de sprijin pentru utilizatorii de terenuri agricole si forestiere. Sunt vizati fermierii care îşi desfăşoară activitatea în zonele cu handicap natural, in siturile Natura 2000, fermierii care aplica voluntar masuri de agro-mediu, pentru bunastarea animalelor şi pentru investitii neproductive. De asemenea, sunt finantate masuri privind utilizarea durabila a terenurilor forestiere cum ar fi: prima impadurire a terenurilor agricole, prima instaleare a unor sisteme agro-forestiere a terenurilor agricole, prima impadurire a terenurilor neagricole, plati Natura 2000, plati pentru masuri de silvo-mediu, reconstituirea potentialului forestier si a adoptarea de masuri de prevenire si investitii non productive productive. În cadrul acestei axe în perioada de programare 2007 -2013, priorităţile stabilite în Planul Naţional pentru Dezvoltare Rurală se vor corela cu cele naţionale. Axa 3 Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale are o pondere de 30% din alocările financiare, având în vedere că pe lângă măsurile de diversificare a activităţilor neagricole şi turismului rural sunt prevăzute şi măsuri pentru renovarea satelor, infrastructură rurală şi pregătirea formatorilor. De menţionat că faţă de SAPARD unde măsura de infrastructură rurală reprezenta 80% din axa III, în PNDR, ea este limitată ca tipuri de investiţii şi amplasare la nivelul localităţilor rurale, sens în care ponderea alocărilor financiare pentru această axă este mai redusă. Axa 4 LEADER are o pondere de minim 2,5% din alocările pentru cele trei axe pentru perioada 2010-2013, în vedrea implementării măsurilor stipulate în Regulamentul 1698/2005 la art. 34. Pentru perioada 2007-2009, sprijinul va fi acordat pentru formarea şi susţinerea parteneriatelor publice-private la nivel local, elaborarea şi promovarea strategiilor locale de dezvoltare, finanţarea cercetărilor şi pregătirea cererilor pentru sprijin, obiective susţinute prin axa 3. Aşa cum reiese şi din primul capitol, pentru a surmonta problemele cheie cu care se confruntă spaţiul rural românesc este necesară stabilirea unei legături între priorităţile celor patru axe astfel încât la sfârşitul perioadei de programare România să aibă un sector agricol şi silvic mai dezvoltat care face faţă competiţiei din piaţa comună, asigurând premisele dezvoltării într-un spaţiu rural care conservă mediul şi care oferă totodată noi oportunităţi pentru crearea şi menţinerea de locuri de muncă şi diversificare.

44

Astfel priorităţile stabilite în cadrul axei 1 şi alocarea lor financiară au ca bază de plecare complexitatea şi dificultatea problemelor cheie identificate în sectorul agricol şi forestier. Pentru ca acesta să poată deveni competitiv pe piaţa europeană este nevoie de investiţii multiple, viabile din punct de vedere economic susţinute de actori care sunt pregătiţi profesional, au spirit antreprenorial şi sunt deschişi faţă de nou. Priorităţile Axei 3 şi alocarea financiară aferentă permit atât menţinerea atractivităţii spaţiului rural cât şi contrabalansarea efectelor creşterii productivităţii sectoarelor agricol şi silvic indusă de activităţile sprijinite prin axa 1. Prin axa 2 priorităţile şi alocarea financiară stabilite ating obiective care sunt complementare celor doua axe, asigurând prin activităţile propuse echilibrul necesar conservării mediului şi peisajului natural.

2.5 Contribuţia la atingerea obiectivelor de la Lisabona şi legăturile cu Planul de acţiune de la Lisabona Planul Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurala Obiectivele strategiei de la Lisabona sunt în strânsă corelare cu cele stabilite în Planul Naţional Strategic. Creşterea economică, a productivităţii şi crearea de noi locuri de muncă sunt punctele cheie în care eforturile se reunesc, ca parte a strategiei, în scopul obţinerii stabilităţii macroeconomice şi a unei politici bugetare financiare sănătoase. În implementarea strategiei de la Lisabona sunt 4 mari obiective: mari investiţii în cercetare şi dezvoltare (target 3% din PIB până în 2010), creşterea potenţialului antreprenorial prin concentrarea pe întreprinderi mici şi mijlocii, dezvoltarea unei pieţe eficiente a energiei şi găsirea de soluţii la problemele cereate de globalizare şi schimbări demografice. Prin axa prioritară 1 se susţin investiţii directe care vizează îmbunătaţirea calităţii produselor alimentare, introducerea de noi tehnologii şi promovarea unei legături mai intense cu centrele de cercetare având drept scop promovarea inovării şi dezvoltării. Prin aceasta se vor sprijini noi intreprinderi care utilizează noi tehnologii şi promovează noi produse pe piaţă. Tot prin intermediul Axei 1 sunt dezvoltate serviciile de consultanţă şi cele de training urmărind imbunătăţirea capitalului uman care trăieşte şi se munceşte în spaţiul rural. Prin introducerea şi folosirea de noi tehnologii de cultură şi procesare pentru producerea de energie regenerabilă măsurile din cadrul axelor 1 şi 3 vor promova diversificarea activităţilor din cadrul întreprinderilor şi implicit vor îmbunătăţi structura produselor. În acelşi timp, promovarea folosirii de biocombustibili contribuie de dezvoltarea pieţei de energie regenerabilă. Prin obiectivele propuse şi măsurile incluse, Axa 3 este deosebit de importantă pentru creşterea potenţialului antreprenorial şi pentru crearea de noi locuri de muncă în spaţiul rural. Aşa cum se cunoaşte, întreprinderile mici şi mijlocii contribuie semnficativ la creşterea economică şi contribuie cu un procent ridicat la crearea de noi locuri de muncă. 2.6 Corelarea dintre priorităţile naţionale şi cele Comunitare

45

Obiectivul general este de a promova un sector agricol şi silvic progresiv şi dinamic ţinând cont de faptul că în spaţiul rural românesc există o nevoie imediată şi acută de creştere economică. În acelaşi timp trebuie recunoscut că sectorul agricol românesc se caracterizează printr-un potenţial orientat în două direcţii de dezvoltare, care trebuie deopotrivă încurajate. Prima direcţie de dezvoltare este cea orientată pentru modernizarea structurilor agricole şi silvice de producţie pentru creşterea competitivităţii acestora, şi pentru o mai bună orientare către piaţă, prin adoptarea unor principii inovatoare şi de calitate care răspund cerinţelor consumatorilor de pe pieţele naţionale şi internaţionale. A doua direcţie de dezvoltare este orientată către o accepţiune diversă şi mutifuncţională a sistemului agricol şi silvic care combină sistemele tradiţionale de producţie cu o serie de activităţi alternative – agro şi silvo-turism, meşteşuguri, precum şi cu furnizarea de servicii ce vizează protecţia mediului inconjurător (conservarea biodiversităţii prin menţinerea în cadrul fermelor a valorii naturale ridicate). Ambele direcţii de dezvoltare a agriculturii şi silviculturii vizează creşterea economică, crearea de locuri de munca şi imbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei rurale. Aceste obiective se vor putea realiza numai printr-o folosire sustenabilă a resurselor naturale, chiar dacă aceasta se va face prin menţinerea fertilităţii solului ca premiză pentru obtinerea unor recolte bogate şi calitative, sau prin păstrarea peisajului natural montan ca premiză pentru prosperitatea afacerii turistice. Mai mult decât atât este deosebit de importantă implicarea activă a populaţiei rurale în determinarea priorităţilor de dezvoltare a propriilor comunităţi iar aceasta trebuie să se facă pentru ambele direcţii de dezvoltare a chiar dacă vorbim de fermieri de semisubzistenţă care işi desfăşoară activităţile în satele de câmpie sau de cei care din zonele colinare şi montane. În acelaşi timp crearea de locuri de muncă în zonele rurale prin dezvoltarea serviciilor şi activităţilor neagricole sunt obiective prioritare pentru crearea şi menţinerea atractivităţii spaţiului rural. Totodata prin delegarea procesului de luare a deciziilor la nivel local se va mobiliza potenţialul endogen de dezvoltare. 3. Strategia pe Axe şi obiective cuantificabile 3.1 Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier (Axa 1) Obiectivul general al acestei axe il constituie dezvoltarea unui sector agricol şi forestier competitiv bazat pe cunoaştere şi iniţiativă privată, capabil să se adapteze schimbărilor pe termen lung, care ia în considerare regulile comunitare, conservă mediul înconjurător şi consolidează sectorul de procesare. În acest sens o atenţie deosebită va fi acordată:

- îmbunătăţirii competenţelor profesionale şi prestării de servicii de consultanţă către agricultori şi proprietarii de pădure, în vederea creşterii capacităţii de management în confruntarea cu un mediu nou;

- continuării procesului de restructurare şi dezvoltare a fermelor, în special a celor de semisubzistenţă, precum şi creşterea competitivităţii produselor agricole şi silvice;

- restructurarea sectoarelor de procesare a produselor agricole şi a forestiere. Se va putea realiza astfel mentinerea unei ocupari echilibrate a zonelor rurale şi de asemenea, dezvoltarea unui management durabil al terenului agricol si forestier prin incurajarea

46

fermierilor de a aplica metode compatibile cu necesitatile de conservare a peisajului natural, de pastrare a biodiversitatii, a solului si apei. Prin aceste acţiuni se va asigura menţinerea atractivităţii zonelor rurale si conservarea si valorizarea patrimoniului natural, cultural si arhitectural, creşterea accesului la formare/consultanţă. În perioada 2007-2013 o mare atenţie se va acorda dezvoltării de noi produse şi creşterii calităţii lor. Aceasta implică introducerea de noi tehnologii de procesare care să permită o utilizare superioară a materiei prime şi a subproduselor rezultate din procesare. Astfel, un accent deosebit se va pune pe transferul de tehnologie, inovare şi calitate în cadrul lanţului agroalimentar coroborat cu o dezvoltare profesională a capitalului uman. Totodată se va urmări dezvoltarea de noi debuşee de piaţă pentru produsele agricole şi silvice. Noile pieţe de desfacere a produselor pot oferi o plus valoare ridicată, în special pentru produsele de calitate. Sprijinul oferit pentru investiţii şi pregătire profesională din cadrul acestei Axe, în domeniul producţiei non-agricole poate completa cu succes măsurile din primul pilon al Politicii Agicole Comune prin crearea de pieţe de desfacere noi şi inovative sau poate ajuta dezvoltarea de produse pentru energie regenerabilă şi biocombustibili. Obiectivele specifice sunt prezentate mai jos şi vor contribui la: Îmbunătăţirea competenţelor profesionale în vederea creşterii capacităţii manageriale prin

a. Dezvoltarea sistemului de informare si instruire al agricultorilor şi deţinătorilor de păduri a procesatorilor de produse agricole şi forestiere în vederea îmbunătăţirii cunoştinţelor profesionale şi a managementului.

b. Sprijin acordat agricultorilor, proprietarilor şi administratorilor de pădure pentru îmbunătăţirea performanţei generale in scopul creşterii viabilităţii exploataţiei.

Restructurarea şi dezvoltarea fermelor şi creşterea competitivităţii produselor agricole şi silvice

a. Având în vedere doua considerente potrivit cărora aproape un milion de exploataţii agricole se încadrează în categoria celor de semi-subzistenţă şi gradul scăzut al productivităţii şi competitivităţii produselor se impune drept măsura prioritară încurajarea intrării pe piaţă a fermelor de semi-subzistenţă prin creşterea viabilităţii acestora.

b. Creşterea competitivităţii produselor agricole şi silvice, sporirea valorii economice a pădurilor private şi diversificarea producţiei, precum şi dezvoltarea oportunităţilor de piaţă, cu menţinerea unui management durabil.

c. Dezvoltarea iniţiativelor asociative care sunt indispensabile pentru creşterea eficienţei economice a exploataţiilor agricole şi a pădurilor private prin încurajarea creării grupurilor de producători

d. Ţinând cont de faptul că subdezvoltarea sectorului agricol va afecta pe termen mediu şi lung competitivitatea agriculturii şi că în acelaşi timp este necesară o dezvoltare rapidă în următorii ani, a investiţiilor in infrastructura de dezvoltare si adaptare a agriculturii şi silviculturii

e. Folosirea mai eficienta a oportunităţilor oferite de agricultura intr-o abordare inovativa pentru producerea de materie primă şi energie regenerabilă şi totodată prin crearea de noi locuri de muncă în spaţiul rural;

Restructurarea si modernizarea sectoarelor de procesare a produselor agricole şi a forestiere.

47

a. Îmbunătăţirea procesării primare şi a marketingului produselor agricole şi silvice prin investiţii eficiente, inclusiv în energie regenerabilă, în noi tehnologii şi în noi oportunităţi de piaţă, in condiţii prietenoase cu mediul

3.2 Îmbunătăţirea mediului în spaţiul rural (Axa 2) Obiectivul general al axei 2 este de a asigura utilizarea durabila a terenurilor agricole si forestiere prin mentinerea populatiei in mediul rural, promovarea practicilor agro-ecologice, conservarea biodiversitatii si gestionarea rationala a resurselor forestiere.. Acesta va conduce la:

• Mentinerea activitatilor agricole in zonele cu conditii naturale dificile. • Sprijinirea administrarii durabile a padurilor. • Incurajarea fermierilor să introduca sau sa continue metode de producţie agricolă

compatibile cu protecţia şi îmbunătăţirea mediului si a peisajului rural. • Mentinerea starii favorabile de conservare a speciilor si habitatelor de interes

comunitar.

Obiectivele specifice sunt prezentate mai jos şi vor contribui la: Promovarea managementului durabil al terenului agricol 1. Sprijinirea utilizarii continue a terenului agricol în zonele montane si in alte zone afectate

de handicapuri naturale (LFAs)² care să contribuie la conservarea zonelor rurale, dar şi la susţinerea şi promovarea sistemelor agricole durabile.

2. Introducerea sau continuarea metodelor de producţie agricolă ce sunt compatibile cu protecţia şi imbunătăţirea condiţiilor de mediu şi care trec dincolo de standardele de bază relevante2. Principalele prioritati de agro-mediu sunt:

− Sprijinirea agriculturii ecologice − Conservarea terenurilor agricole cu înaltă valoare naturală ce sunt ameninţate de

schimbarea modului de folosinta a terenului, intensivizarea agriculturii sau renuntarea la utilizarea acestor terenuri.

− Protejarea solului prin actiuni de combatere a eroziunii, limitarea utilizarii substantelor chimice de sinteza si imbunatatirea continutului in substante organice.

− Protejarea resurselor de apa prin limitarea scurgerii substantelor chimice de sinteza in reteaua hidrografica si infiltrarea in apele subterane.

− Conservarea biodiversitatii pe terenuri agricole prin creearea de habitate si coridoare de circulatie (benzi inierbate) sau prin compensarea pierderilor cauzate de respectarea regimului de protectie in ariile nationale protejate.

3. Conservarea diversităţii biologice şi a habitatelor speciilor prioritare prin efectuarea de plati compensatorii pentru fermierii ce utilizeaza terenuri agricole si forestiere aflate in interiorul sit-urilor Natura 2000

4. In sprijinul atingerii acestor obiective vor fi finantate investitii non - productive care vor urmari îndeplinirea obligaţiilor asumate prin masurile de agro-mediu sau cresterea valorii de recreere publică a zonelor Natura 2000 sau a altor zone cu mare valoare naturală.

Managementul durabil al terenului forestier

2 In confomitate cu art.36(a)(iv) and 39

48

1. Sprijin pentru extinderea suprafetei de paduri prin impadurirea terenurilor agricole si ne-agricole (ca prima impadurire) având în vedere protecţia mediului, prevenirea dezastrelor naturale şi diminuarea efectului schimbărilor climatice3.;

2. Sprijin pentru masurile voluntare de gospodarire a padurilor, aplicate in scopul dezvoltarii biodiversitatii si conservarii siturilor naturale.

3. Sprijin pentru proprietarii de paduri in derularea investitiilor neproductive ce conduc la o valoare ridicata a padurilor.

3.3 Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale (Axa 3) Obiectivul principal al Axei 3 este îmbunătăţirea standardului de viaţă prin creşterea spiritului antreprenorial al populaţiei rurale, accesul la serviciile de bază precum şi la valorificarea resurselor locale tradiţionale. Acţiuni prioritare pentru creşterea calităţii vieţii:

- îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii rurale ( drumuri, alimentare cu apă, canalizari, staţii de epurare );

- crearea de locuri de muncă în spaţiul rural; - conservarea patrimoniului cultural şi dezvoltarea turismului rural, a meşteşugurilor.

La nivel operaţional se au în vedere următoarele obiective: Dezvoltarea multifuncţionalităţii zonelor rurale 1. Prin măsurile implementate de Axa 1 se va realiza o creştere a productivităţii muncii şi

implicit o eliberare de personal angrenat în activităţi agricole. Toată această forţă de muncă eliberată din sectorul agricol împreună cu populaţia existentă într-un procent semnificativ, va trebuie să fie orientată către alte tipuri de activităţi nonagricole pentru a se asigura stabilitatea ei în spaţiul rural. Astfel , sunt vizate în principal fermele de subzistenţă a căror forţă de muncă disponibilizată formează o ţintă pentru crearea de locuri de muncă şi instruire. Astfel, diversificarea activităţilor economice ( meşteşuguri, artizanat, etc.) devine unul din obiectivele importante pentru această axă în vederea. creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă. Comentarii pct. (82)

2. Dezvoltarea şi stimularea în spaţiul rural a microîntreprinderilor şi punerea în valoare a spiritului întreprinzător, este o soluţie pentru rezolvarea gradului de sub ocupare a populaţiei apte de muncă, în special a tinerilor şi femeilor, având un impact social pozitiv. Crearea şi dezvoltarea microîntreprinderilor în mediul rural depinde în cea mai mare măsură de existenţa unei infrastructuri şi a unei pregătiri profesionale adecvate. Se are în vedere crearea şi sprijinirea microîntreprinderilor din mediul rural cu activitate în diverse domenii pentru asigurarea serviciilor specifice a populaţiei rurale. Crearea şi dezvoltarea acestor microîntreprinderi va determina creşterea veniturilor populaţiei rurale, o mai bună valorificare a resurselor locale, dar şi o mai bună acoperire a nevoilor de servicii. Comentarii pct. (62), (83) Turismul rural este vizat a se sprijini fiind o activitate alternativă . Aceasta s-a dezvoltat şi va continua trendul ascendent de dezvoltare în spaţiul rural datorita existenţei unei bogate biodiversităţi, a unor teritorii în stare semi naturală creând astfel locuri de muncă pentru populaţia rurală. Comentarii pct. (84).O componentă importantă a turismului rural este agroturismul, care se axează prioritar pe acordarea de servicii turistice de către ferma sau gospodăria agricolă şi care păstrează totodată ospitalitatea populaţiei, care continuă importante tradiţii şi obiceiuri din mediul rural asigurând în acest fel păstrarea identităţii

3 In conformitate cu Articolul 36(b)(i) si 43

49

culturale. În ultimii ani acest tip de activitate a cunoscut o dezvoltare destul de puternică dat fiind specificul spaţiului rural românesc. Deşi acest segment al economiei rurale este unul mai dezvoltat faţă de alte sectoare, el necesită pentru perioada 2007-2013 continuarea alocării sprijinului, facilitarea investiţiilor în infrastructură şi consolidarea acestui sector.

Creşterea atractivităţii zonelor rurale si renovarea satelor 1. Renovarea satelor reprezintă elementul cheie ce stă la baza tuturor tipurilor de activităţi

prevăzute în Axa 3. Se urmăreşte , printr-o abordare integrată, creşterea atractivităţii satelor prin asigurarea infrastructurii necesare şi valorificarea patrimoniului cultural, arhitectural şi natural. Comentarii pct. (87). Prioritare pentru renovarea satelor sunt lucrările de îmbunătăţire a infrastructurii de drumuri si apa, transport, renovarea clădirilor, dar si de păstrare a peisajului local. Este de la sine înţeles ca dezvoltarea acestor infrastructuri locale la scară mică, joacă un rol important în creşterea economică prin conectarea acestor investiţii la strategii locale de diversificare şi dezvoltare a potenţialului local. Satul reprezintă atât mediul locuibil cât şi de desfăşurare a activităţilor economice, ceea ce presupune nu numai dezvoltarea unei infrastructuri de bază ci şi dezvoltarea unor activităţi social – culturale. Prin sprijinirea, în perioada 2007 – 2013, a acestor activităţi se urmăreşte creşterea atractivităţii mediului rural şi a calităţii vieţii.

Cresterea potentialului uman necesar pentru diversificarea economiei rurale 1. Pregătirea şi informarea populaţiei rurale (ex. Dobândirea de aptitudini de afaceri,

training în domeniul turistic, etc) implicate în activităţi de diversificare a economiei rurale în vederea creşterii gradului de ocupare, a spiritului antreprenorial pentru obţinerea de venituri suplimentare ce se reflectă într-un impact pozitiv asupra standardului de viaţă.

2. Animarea, educarea şi dobândirea de abilităţi în vederea pregătirii strategiilor de dezvoltare rurală Implementarea strategiilor locale pot întări coerenţa teritorială şi sinergia dintre masurile avute in vedere pentru economia rurală extinsă şi pentru populaţie. Cea mai mare provocare pentru spaţiul rural românesc este aceea de a forma parteneriate, asociatii, prin care toţi locuitorii işi vor putea aduce aportul conceptual şi financiar pentru a crea strategii de dezvoltare locală ca instrument de punere in valoare a resuselor, şi de soluţionare a unor probleme specifice. Pentru acest lucru sunt necesare cunostinte si competente pentru a putea elabora studii si analize, pentru a creiona care sunt necesitatile si mijloacele necesare de solutionare a acestora. 3.4 Programul LEADER Sprijinul oferit prin intermediul Axei LEADER oferă oportunitatea de a introduce o abordare nouă de dezvoltare rurală teritorială, de jos în sus, integrată care se construieşte pe identificarea necesităţilor locale şi dezvoltă strategii de dezvoltare locală care combină una sau mai multe obiective prioritare – competitivitate (axa 1), şi calitatea vieţii/diversificare (axa 3).

Deoarece Romania aplică pentru prima dată o asemenea abordare, ea va fi de natură pilot pentru perioada 2007-2009 cu un accent deosebit pe creşterea conştientizării, consolidarea capacităţii locale şi utilizarea principiului “learning by doing” ca bază pentru extinderea la nivel naţional în perioada 2010-2013.

În România, axa LEADER va fi implementată în două etape, după cum urmează:

50

Prima etapă 2007-2009 –care va fi dedicată construcţiei instituţionale şi dobândirii de aptitudini, pentru care se acordă sprijin prin axa 3 (art. 59) din Regulamentul 1698/2005 în vederea:

a) Formării parteneriatelor de dezvoltare locale reprezentative; b) Elaborării strategiilor integrate de dezvoltare locală; c) Finanţarea cercetărilor/studiilor teritoriilor (zonelor) rurale şi pregătirea

aplicaţiilor pentru sprijin. Obiectivele acestei etape: 1. Încurajarea populaţiei rurale pentru a se implica în procesul de dezvoltare teritorială,

identificarea celor mai reprezentativi membri ai comunităţii rurale, punerea lor în legătură, identificarea priorităţilor comune, organizarea de seminarii, mese rotunde;

2. Sprijin în vederea elaborării strategiilor de dezvoltare rurală la nivel local; 3. Realizarea studiilor de cercetare privind teritoriul (zona) necesare pregătirii cererilor de

finanţare În paralel, după o prealabilă selecţie a primelor Grupuri de Acţiune Locală (GAL), în această primă etapă pot fi implementate şi măsurile stipulate în Regulamentul 1698/2005 conform art. 64. A doua etapă 2010-2013 – perioadă dedicată implementării strategiilor de dezvoltare integrate la nivel naţional în care se va acorda sprijin (conform art. 63 din Regulamentul 1698/2005) pentru:

a) Implementarea strategiilor locale; b) Proiecte de cooperare; c) Funcţionarea grupurilor de acţiune locală, dobândirea de aptitudini şi animarea

teritoriului. Această etapă va avea următoarele obiective: 1. Valorificarea potenţialului endogen al teritoriilor (zonelor rurale), menţinerea şi creşterea

numărului de locuri de muncă în special pentru tineri şi femei, întărirea spiritului antreprenorial, îmbunătăţirea calităţii vieţii, diversificarea activităţilor economice;

2. Promovarea cooperării şi schimbului de experienţă între GAL-uri la nivel naţional şi internaţional;

3. Acoperirea costurilor generale de funcţionare ale GAL, instruirea membrilor şi liderilor GAL, evenimente promoţionale şi de informare.

51

Cap. III Fişele tehnice ale măsurilor

52

Măsuri AXA I

DENUMIRE MASURA:

Formare profesionala si actiuni de informare, incluzand difuzarea de

cunostinte stiintifice noi si practici inovatoare pentru persoanele angajate

in sectoarele agricol, alimentar şi forestier

BAZA LEGALA: Articolul 20 a (i) coroborat cu art. Art. 21 din Reg. (EC) nr. 1698/2005 şi pct. 5.3.111 din Anexa II la Regulamentul de aplicare

COD: 111 a – agricultura

b - silvicultura MOTIVATIE: Schimbarile economice, tehnologice si de mediu au drept consecinta

nevoia de a obtine noi abilitati pentru toate persoanele implicate in agricultura, alimentatie si silvicultura. Pentru a obtine aceste noi abilitati cerute de aderarea la Uniunea Europeană, este necesară informarea şi pregătirea continuă in toate domeniile: tehnic, economic si juridic. Numărul persoanelor ocupate în sectorul primar (agricultură, silvicultură, piscicultură) a scăzut de la 4.347 mii persoane în 1998 la 3.292 mii persoane în 2003, ca pondere de la 71,3 % la 67,3%, indicând practicarea pe scară largă a agriculturii, în special a celei de subzistenţă, comparativ cu tendinţa de îmbunătăţire a structurii ocupaţionale în sectoarele industrial, construcţii şi servicii. Nivelul de instruire al populaţiei rurale cu vârsta cuprinsă între 25 - 64 de ani a înregistrat o tendinţă de creştere a ponderii persoanelor cu studii medii sau superiore de la 46,3% în 1998 la 52,1% în 2003, datorată parţial creşterii gradului de participare la procesul educaţional sau de instruire a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25 - 64 de ani, din mediul rural de la 0,2 % în 1998 la 0,3 % în 2003. Structura populaţiei active din mediul rural pe domenii de activitate şi şcoală absolvită: (%)

NIVEL DE EDUCAŢIE/ DOMENIU

DE

ACTIVITATE În

văţă

mân

t su

peri

or

Şc. p

ost-

lice

ală,

de

maişt

ri

Lic

eu

Şcoa

lă p

rofe

sion

ală şi

de

uce

nici

Gim

nazi

u

Şcoa

lă p

rim

ară

Fără şc

oală

ab

solv

ită

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Agricultură 0,6 0,5 9,5 18,0 45,3 21,1 5,1

Silvicultura 3,4 3,5 26,0 30,7 32,6 5,0 0,8

Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă este organizată atât la nivel central cât şi la nivel judeţean şi local. La nivel de comună, serviciile de consultantă sunt asigurate de centre locale. Gradul de acoperire al acestora este de 26% din teritoriu, existând un număr de 700 centre locale pentru consultanţă agricolă, cu distribuţie variabilă în teritoriu.

53

a – agricultura În ceea ce priveste situatia exploatatiilor agricole, in anul 2002, numărul total de exploataţii agricole a fost de 4.484.893, din care 4.299.361 exploataţii agricole (individuale şi unităţi cu personalitate juridică) au utilizat o suprafaţă agricolă de 13.930.710 ha, revenind o medie de 3,24 ha/exploataţie care utilizeaza teren agricol. b - silvicultura Ca urmare a modificărilor survenite în urma reconstituirii dreptului de proprietate asupra pădurilor, structura proprietăţii asupra fondului forestier a înregistrat o modificare accentuată prin scăderea suprafeţelor aflate în proprietatea publică a statului (de la 94,68% în anul 1998 la 67.33% în anul 2004). Prin aplicarea prevederilor Legii nr.18/1991 şi a Legii nr. 1/2000, până la sfârşitul anului 2004 au intrat în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale 806,1 mii ha fond forestier, iar în proprietatea privată a persoanelor juridice (forme asociative cu proprietatea în indiviziune, instituţii de cult şi de învăţământ), 579,6 mii hectare, iar în proprietatea persoanelor fizice 693,0 mii ha. In anul 2005 a fost revizuit cadrul legal privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere, prin adoptarea Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei. Astfel, se estimează ca suprafaţa pădurilor proprietate privata si proprietate publica locala va fi de aproximativ 65% din suprafaţa totala a pădurilor. Asigurarea gospodăririi durabile a pădurilor este unul din obiectivele principale ale politicii naţionale forestiere. In ceea ce priveste instruirea, informarea si difuzarea de cunostinte, evolutia si specializarea in agricultura si silvicultura aceasta necesita un nivel corespunzator de instruire tehnica, economica si juridica, inclusiv expertiza in tehnologii noi ale informatiei, pentru a corespunde cerinţelor comunitare în domeniul fitosanitar, bunăstarea animalelor, standardelor de calitate. De asemenea, este necesara o constientizare corespunzatoare in domenii precum: asigurarea calitatii produselor, gestionarea durabila a resurselor naturale, inclusiv cerintele de cross-compliance si aplicarea practicilor de productie compatibile cu mentinerea si imbunatatirea peisajului si protectia mediului. Astfel, este necesar sa se extinda aria activitatilor de instruire, informare si difuzare a cunostintelor catre toate persoanele adulte care sunt implicate in sectoarele agricol, alimentar si forestier. Aceste activitati acopera subiecte in cadrul ambelor obiective: competitivitatea sectoarelor agricol si forestier si imbunatatirea utilizarii terenurilor si a mediului.

CONTINUTUL MASURII

Această măsură se aplică în scopul formării profesionale a producătorilor agricoli, angajaţilor unităţilor de procesare a produselor agricole şi a altor activităţi pentru modernizarea activităţilor de producţie şi diversificarea activităţilor economice în spaţiul rural în diferite domenii.

54

a – agricultura Astfel, pentru domeniul agricol şi alimentar prin formarea profesională se vor dobândii cunoştinţe pentru: - tehnologii de producţie agricolă din sectorul vegetal şi sectorul zootehnic, precum şi al celor de procesare a produselor agricole în conformitate cu tehnologiile specifice; - practici de producţie agricolă compatibile cu protecţia mediului şi a conservării peisajelor naturale, precum şi pregătire legată de conversia la agricultură biologică; - reorientarea calitativă a producţiei; - respectarea normelor de igienă, de bunăstare a animalelor şi a sănătăţii plantelor; - utilizarea sistemelor informaţionale, transfer de tehnologie şi know-how. De asemenea sprijinul se acordă în cadrul măsurii pentru pregătirea: - şefilor de exploataţii agricole în domeniile: economic, tehnic, juridic, fiscal şi al protecţiei mediului; - producătorilor agricoli pentru înfiinţarea grupurilor de producători şi pentru promovarea obiectivelor, principiilor şi modalităţilor de funcţionare a acestora, precum şi pregătirea membrilor grupurilor de producători recunoscute, în vederea îmbunătăţirii activităţii acestora; - tinerilor în faza de instalare în vederea dobândirii cunoştinţelor necesare conducerii exploataţiei, promovării unui program de investiţii etc; - producătorilor agricoli care se pensionează în faza transmiterii exploataţiei agricole în familie. b - silvicultura Această măsură se aplică în scopul pregătirii profesionale si informării categoriilor de beneficiari mentionati mai sus, în diferite domenii, precum: - drepturile si obligaţiile acestora referitoare la pădure; - multiplele funcţii ale pădurii: economica, sociala, de protecţie a mediului; - domeniul sistemelor informaţionale, transfer de tehnologie şi know-how; - în domeniile: economic, tehnic, juridic, fiscal, management şi al protecţiei mediului; - pregătire privind înfiinţarea grupurilor de producători din domeniul forestier şi pentru promovarea obiectivelor, principiilor şi modalităţilor de funcţionare a acestora, precum şi pregătirea membrilor grupurilor de producători recunoscute, în vederea îmbunătăţirii activităţii acestora; - aplicarea masurilor de împădurire a terenurilor agricole si ne-agricole;

- pregătirea proprietarilor de exploataţii silvice în vederea diversificării sau a reconversiei acestor activităţi în spaţiul rural (agro-silvo-turism, acvacultură, apicultură, obţinerea si prelucrarea de produse nelemnoase ale pădurii)

- alte domenii de interes pentru sector. Prin aceasta măsura se acorda sprijin pentru informarea, conştientizarea si difuzarea cunostintelor din domeniul forestier in ceea ce priveşte drepturile si obligaţiile proprietarilor de pădure si a administratorilor de pădure. De asemenea, activitatile de pregătire si informare se refera si la activitatile economice posibil de realizat cu produsele lemnoase - prelucrarea primara si cu produse nelemnoase ale pădurii.

55

Sunt eligibile cheltuielile privind: cazarea participantilor, transportul participanţilor, materiale de lucru si consumabile, chiria salilor de curs, onorariile profesorilor şi după caz, compensarea unei părţi din salariu celor care participă la instruire.

CRITERII DE ELIGIBILITATE:

Asigurarea cursurilor de formare în cadrul acestei măsuri trebuie să fie realizată de

- formatori, persoane juridice române şi străine selectate de AM - MAPDR.

Nu sunt eligibile:

- Cursuri de instruire sau pregatire care fac parte din programele de invatamant obligatoriu agricol şi silvic, inclusiv cele de calificare;

- Investitiile care nu servesc exclusiv serviciilor de formare; - Cheltuieli ce depasesc plafoanele maxime stabilite.

CORELAREA CU ALTE MASURI DIN FEADR SI ALTE FONDURI

Sprijinul acordat acestei masuri este complementar: - actiunilor prevazute in cadrul altor masuri din Axa I - Axa III

precum si cu masuri ce privesc implementarea strategiilor de dezvoltare locala din Axa IV;

- acţiunilor de plăţi directe. Sprijinul acordat prin această măsură este complementar actiunilor prevazute in cadrul masurilor: - Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si a incluziunii

sociale si intarirea capacitatii administrative finantat din Fondul Social European (FSE)

BENEFICIARI: a – agricultura

- fermieri - (producători agricoli) persoane fizice şi juridice în conformitate cu legislaţia în vigoare;

- angajaţi din agricultură şi industrie alimentară. b - silvicultura - proprietari de padure si/sau de terenuri agricole/neagricole, in sensul

legislatiei in vigoare; - angajati ai ocoalelor silvice si ai agentilor economici din domeniul

prelucrarii primare a produselor forestiere; - reprezentanti ai asociatiilor de proprietari de padure si ai grupurilor de

producatori; - persoane ce au legatura directa sau indirecta cu sectorul forestier

ARIA DE APLICARE

La nivelul întregii ţări.

VOLUMUL SI VALOAREA SUBVENTIEI:

Ajutorul public (comunitar si national) acordat in cadrul acestei masuri este de 100% ( 85% UE si buget national - 15% contributie proprie) din totalul cheltuielilor eligibile, conform anexei la Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1698/2005.

Sprijinul acordat în cadrul măsurii nu poate depăsii suma maximă eligibilă de :

56

- 400 Euro/ cursant/curs

Sprijinul Comunitatii se va aplica de la 1 ianuarie 2007 (cu conditia intrarii in vigoare a legislatiei Comunitatii).

a – agricultura b - silvicultura

De bază - instruire si educatie in agricultura : % fermieri/proprietari de padure cu educatie de baza sau completa obtinuta (impartit pe gen, varsta)

De realizare - numar de participanti la instruire (impartit pe gen, varsta, continut, tip)

- numar de zile de instruire primite

De rezultat - Numar de participanti care au finalizat o instruire succesiv legata de agricultura si/sau silvicultura (impartit pe gen, varsta, tip de rezultate si participanti)

INDICATORI

COMUNI :

De impact - Cresterea economica : valoarea adaugata suplimentara neta exprimata in PPS

AUTORITATEA DE IMPLEMENTARE

AM-MAPDR va elabora tematicile de formare profesională în funcţie de necesităţile de implementare a măsurilor din PNDR

AM-MAPDR va organiza selecţia firmelor de formare profesională pe baza unor criterii bine stabilite

AM-MAPDR va organiza campania de informare şi promovare a potenţialilor beneficiari

Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit va deconta cheltuielile efectuate de beneficiari pe baza documentelor de plată (facturilor)

57

DENUMIRE MASURA:

Stabilirea tinerilor fermieri în mediul rural

BAZA LEGALA: Articolul 20 a (ii) coroborat cu art. Art.22 din Regulamentul (EC) nr. 1698/2005

COD: 112 MOTIVAŢIE:

Modificările structurale care au avut loc în agricultura României în perioada 1998-2003, având drept efect trecerea în proprietatea privată a peste 96% din terenurile agricole au determinat formarea de exploataţii mici şi mijlocii.

In acest context este necesar sa se ia masuri in vederea orientarii tinerilor pentru a se stabili in mediul rural si a investi în exploataţiile agricole, fapt ce ar determina:

- Consolidarea proprietăţii private în rândul acestei categorii a populaţiei;

- Stoparea migraţiei forţei de muncă tinere dinspre rural înspre urban;

- Revenirea în rural a unor contingente de forţă de muncă cu raţionalitate de tip industrial şi comportamente urbane.

Aceasta măsură va contribui la: - Atragerea tinerilor în activităţile agricole din sectorul vegetal si

zootehnic; - Creşterea veniturilor tinerilor fermieri si îmbunătăţirea condiţiilor lor de

viaţă şi de muncă; - Menţinerea populaţiei ocupate în mediul rural; - Prevenirea fenomenului de îmbătrânire a populaţiei prin motivarea

tinerilor fermieri; - Menţinerea activităţilor tradiţionale pe terenurile agricole ; - Realizarea unei încărcături optime de animale pe unitatea de suprafaţă; - Dezvoltarea unor sisteme agricole durabile; - Reducerea fenomenelor de degradare a solurilor prin folosirea unor

tehnologii adecvate; - Dezvoltarea infrastructurii agricole si largirea gamei de servicii de

administrare a fermelor si de intrajutorare a fermelor. Obiectivele acestei masuri sunt urmatoarele: - Modernizarea tehnologiilor de cultură şi de creştere a animalelor; - Reducerea costurilor de producţie si o mai bună valorificare a

potenţialului agricol local; - Susţinerea financiară a instalarii tinerilor in mediul rural.

CONTINUTUL

MASURII:

Sprijinul prevăzut pentru stabilirea tinerilor fermieri în cadrul R CE 1698/2005, va fi acordat persoanelor care:

- Au mai puţin de 40 de ani şi deţin pentru prima dată proprietăţi agricole ca directori ai acestora;

- Au abilităţile şi competenţele ocupaţionale adecvate;

58

- Solicitarea sprijinului trebuie efectuata nu mai tarziu de 12 luni de la instalarea pe proprietatea agricola;

- Prezintă un plan de afaceri pentru dezvoltarea activităţilor lor agricole, care trebuie sa descrie cel putin: situatia initiala a proprietatii agricole, pietele de desfacere si propuneri pentru dezvoltarea de noi activitati; detalii cu privire la investitii, cursuri de pregatire, alte actiuni. Respectarea planului de afaceri trebuie verificata in cel mult 3 ani de la primirea ajutorului de catre tinerii fermieri.

Conform legislatiei in vigoare, sprijinul se va suspenda şi se va recupera dacă in urma verificarii, se constată nerespectarea planului de afaceri şi/sau sprijinul acordat a avut la bază o fraudă.

La sfârşitul perioadei de acordare ajutorului, tinerii fermieri sprijiniţi, trebuie să demonstreze ca vor fi capabili să-şi managerieze proprietatile agricole, în condiţiile economiei de piaţă.

CRITERII DE ELIGIBILITATE

CORELAREA CU ALTE MASURI DIN FEADR SI ALTE FONDURI:

Sprijinul acordat acestei masuri este complementar acţiunilor prevăzute in cadrul altor masuri din Axa I: „Pensionarea timpurie a fermierilor şi a muncitorilor agricoli”, “Utilizarea serviciilor de consultanţă de către fermieri şi deţinătorii de păduri”, ”Modernizarea exploataţiilor agricole”, Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii şi silviculturii”, ”Acţiuni de pregătire profesională şi informare, incluzând difuzarea de cunoştinţe ştiinţifice şi practici inovatoare persoanelor angrenate în sectoarele agricol, alimentar şi silvic”, „Sprijinirea exploatatiilor agricole de semisubzistenta” şi cu măsuri din Axa II. Sprijinul acordat prin această măsură este complementar acţiunilor prevăzute în cadrul măsurilor: - Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi a incluziunii

sociale şi întărirea capacităţii administrative finanţate din Fondul Social European (FSE);

Acţiunile susţinute prin „Programul Fermierul” sunt complementare activităţilor propuse prin măsură.

BENEFICIARI: Tineri fermieri care îndeplinesc condiţiile prezentei măsuri

ARIA DE APLICARE:

La nivelul întregii ţări.

VOLUMUL SI VALOAREA

SUBVENTIEI:

Sprijinul pentru stabilirea tinerilor fermieri poate fi acordat sub forma de prima unica pana la suma maxima de 40.000 euro, sau sub forma de subventie cu dobanda, a carei valoare capitalizata nu poate depasi suma maxima de 40.000 euro, sau sub o forma combinata a celor doua, a carei valoare nu poate depasi suma maxima de 55.000 euro.

De bază - INDICATORI

De realizare - Numar de tineri fermieri sub 40 ani care primesc ajutor pentru instalare;

59

(gen, specialitate)

De rezultat - Numărul de exploataţii care sunt infiintate de tineri fermieri sub 40 ani .

De impact - Creşterea VAB în exploataţia infiintate de tineri fermieri sub 40 ani.

AUTORITATEA DE

IMPLEMENTARE:

Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit

60

DENUMIRE MASURA:

Pensionarea timpurie a fermierilor şi a muncitorilor agricoli

BAZA LEGALA: Articolul 20 a (iii) coroborat cu art. Art.23 din Reg. (EC) nr. 1698/2005

COD: 113

MOTIVAŢIE:

Modificările structurale care au avut loc în agricultura României în perioada 1998-2003, având drept efect trecerea în proprietatea privată a peste 96% din terenurile agricole au determinat formarea de exploataţii mici şi mijlocii.

In acest context este necesar sa se ia masuri in vederea orientarii tinerilor pentru a se stabili in mediul rural si a investi în exploataţiile agricole, fapt ce ar determina:

- Consolidarea proprietăţii private în rândul acestei categorii a populaţiei;

- Stoparea migraţiei forţei de muncă tinere dinspre rural înspre urban;

- Revenirea în rural a unor contingente de forţă de muncă cu raţionalitate de tip industrial şi comportamente urbane.

Aceasta măsură va contribui la: - Atragerea tinerilor în activităţile agricole din sectorul vegetal si

zootehnic; - Creşterea veniturilor tinerilor fermieri si îmbunătăţirea condiţiilor lor de

viaţă şi de muncă; - Menţinerea populaţiei ocupate în mediul rural; - Prevenirea fenomenului de îmbătrânire a populaţiei prin motivarea

tinerilor fermieri; - Menţinerea activităţilor tradiţionale pe terenurile agricole ; - Realizarea unei încărcături optime de animale pe unitatea de suprafaţă; - Dezvoltarea unor sisteme agricole durabile; - Reducerea fenomenelor de degradare a solurilor prin folosirea unor

tehnologii adecvate; - Dezvoltarea infrastructurii agricole si largirea gamei de servicii de

administrare a fermelor si de intrajutorare a fermelor. Obiectivele acestei masuri sunt urmatoarele: - Modernizarea tehnologiilor de cultură şi de creştere a animalelor; - Reducerea costurilor de producţie si o mai bună valorificare a

potenţialului agricol local; - Susţinerea financiară a instalarii tinerilor in mediul rural.

CONTINUTUL

MASURII:

Sprijinul prevăzut pentru pensionarea timpurie, va fi acordat :

- Agricultorilor care decid să îşi înceteze activitatea agricolă în scopul de a transfera proprietatea tinerilor agricultori care au varsta sub 40 ani;

- Muncitorilor agricoli care decid să îşi înceteze activitatea desfasurata în agricultură definitiv, după transferul proprietăţii agricole;

61

CRITERII DE ELIGIBILITATE

Agricultorii care solicita pensionarea timpurie si decid să -şi înceteze activitatea agricolă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- sa aiba minim 55 de ani sau maxim 10 ani mai puţin decât vârsta normală de pensionare în conformitate cu legislatia in vigoare la momentul transferului;

- încetează definitiv desfasurarea activităţilor agricole si respectiv comercializarea produselor agricole;

- să fi practicat desfasurarea de activitati in agricultura o perioada de cel puţin 10 ani înaintea transferului proprietatii agricole;

- transferul proprietatii sa fie efectuat la tineri agricultori care au varsta sub 40 ani şi care deţin pentru prima dată proprietate agricolă;

- transferul proprietatii sa fie efectuat catre agricultori mai tineri de 50 de ani sau o persoane juridice private care vor prelua proprietatea agricolă eliberată de cel ce face transferul, in vederea măririi proprietatilor agricole;

- să fi alocat în ultimii 5 ani , cel puţin jumătate din activitate, muncii agricole, ca ajutor al familiei sau muncitor agricol;

- să fi lucrat în ultimii 4 ani, pe proprietatea agricolă a celui ce face transferul, o perioada de minim 2 ani, inaintea pensionării acestuia;

- să fie înscris într-un plan de ajutor social.

CORELAREA CU ALTE MASURI DIN FEADR SI ALTE FONDURI:

Sprijinul acordat acestei masuri este complementar acţiunilor prevăzute in cadrul altor masuri din Axa I: “Stabilirea tinerilor fermieri în mediul rural“, Utilizarea serviciilor de consultanţă de către fermieri şi deţinătorii de păduri”, ”Modernizarea exploataţiilor agricole”, „Sprijinirea exploatatiilor agricole de semisubzistenta”. Sprijinul acordat prin această măsură este complementar acţiunilor prevăzute în cadrul măsurilor: - Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi a incluziunii

sociale şi întărirea capacităţii administrative finanţate din Fondul Social European (FSE);

BENEFICIARI: Proprietarii de teren şi muncitorii agricoli care îndeplinesc condiţiile de pensionare timpurie

ARIA DE APLICARE:

La nivelul întregii ţări.

VOLUMUL SI VALOAREA

SUBVENTIEI:

Suma maxima eligibila pentru sprijin, poate fi:

- de 18.000 euro pe transferator pe an sau total 180.000 euro;

- de 4.000 de euro pe muncitor agricol pe an sau total 40.000 euro.

Durata totală a sprijinului nu poate sa depăşeasca durata de 15 ani si nici vârsta de 70 de ani a celui ce face transferul şi vârsta normală de pensionare a muncitorului agricol.

In situatia când transferul este efectuat de catre un agricultor pensionat pentru limită de vârstă, in conformitate cu legislatia in vigoare, sprijinul in cadrul acestei masuri, poate fi acordat ca si supliment, în funcţie de suma

62

pensiei de vârstă.

De bază -

De realizare - Numar de fermieri care beneficiaza de sprijin pentru pensionare timpurie (gen, varsta);

- Numar de muncitori agricoli care beneficiaza de sprijin pentru pensionare timpurie (gen, varsta);

- Numar de proprietati agricole transferate.

De rezultat - Numar de proprietati agricole transferate.

INDICATORI

De impact - Creşterea VAB în proprietati agricole transferate.

AUTORITATEA DE

IMPLEMENTARE:

Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit

63

DENUMIRE MASURA:

Utilizarea serviciilor de consiliere agricola de catre producătorii agricoli si proprietarii de padure

BAZA LEGALA: Articolul 20 (a) (iv) coroborat cu art. 24 din Regulamentul (EC) nr. 1698/2005, art. 10, 18 şi pct. 5.3.114 din Regulamentul de aplicare (în curs de aprobare)

COD: 114

a) - agricultură

b) - silvicultură MOTIVAŢIE: a) - agricultură

Rata de ocupare a populaţiei în vârstă de 14 - 64 de ani, din totalul populaţiei rurale, deşi în scădere, de la 64,7% în 1998 la 57,8% în 2003, continuă să rămânăridicată, având ca principală cauză reducerea semnificativă a ratei de ocupare în sectorul agricol ca urmare, în principal, a retragerii persoanelor vârstnice (peste 64 ani) şi a absenţei investiţiilor în mediul rural – servicii şi mică industrie – care să absoarbă forţa de muncă mai tânără.

Numărul persoanelor ocupate în sectorul primar (agricultură, silvicultură, piscicultură) a scăzut de la 4.347 mii persoane în 1998 la 3.292 mii persoane în 2003, ca pondere de la 71,3 % la 67,3%, indicând practicarea pe scară largă a agriculturii, în special a celei de subzistenţă, comparativ cu tendinţa de îmbunătăţire a structurii ocupaţionale în sectoarele industrial, construcţii şi servicii. Dependenţa economică la nivelul populaţiei rurale indică o creştere pronunţată a numărului persoanelor inactive şi în şomaj de la 814‰ în 1998 la 1233‰ în 2003 (INS - NUTS II).

În perioada 1998-2003, ponderea şomerilor din mediul rural în total şomeri pe ansamblul economiei prezintă niveluri diferenţiate, situate între nivelul minim de 28,4% (1998) şi nivelul maxim de 29,3% înregistrat în 2003. În perioada 1998–2003, s-a înregistrat o evoluţie descendentă a ponderii populaţiei ocupate în agricultură comparativ populaţia ocupată totală, de la 41% în 1998 la 35,7% în 2004 (INS -1998/2003 nivel ţară) Structura populaţiei active din mediul rural pe domenii de activitate şi şcoală absolvită: (%)

NIVEL DE EDUCAŢIE/

DOMENIU

DE

ACTIVITATE În

văţă

mân

t su

peri

or

Şc. p

ost-

lice

ală,

de

maişt

ri

Lic

eu

Şcoa

lă p

rofe

sion

ală şi

de

uce

nici

Gim

nazi

u

Şcoa

lă p

rim

ară

Fără şc

oală

ab

solv

ită

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Agricultură 0,6 0,5 9,5 18,0 45,3 21,1 5,1

64

În ceea ce priveşte nivelul de instruire al populaţiei rurale cu vârsta cuprinsă între 25 - 64 de ani, în perioada analizată, se înregistrează o tendinţă de creştere a ponderii persoanelor cu studii medii sau superiore de la 46,3% în 1998 la 52,1% în 2003, datorată parţial şi creşterii gradului de participare la procesul educaţional sau de instruire a persoanelor vârsta cuprinsă între 25 - 64 de ani, din mediul rural de la 0,2 % în 1998 la 0,3 % în 2003 . b) - silvicultură Serviciile de consultanta trebuie sa permita fermierilor si proprietarilor de padure sa-si imbunatateasca managementul durabil al exploatatiilor lor prin evaluarea performantelor exploatatiilor si prin identificarea imbunatatirilor necesare cu privire la cerintele statutare de management durabil si la standardele comunitare referitoare la siguranta locurilor de munca. O gestionare durabila a pădurilor se face cu proprietari de pădure bine informaţi. Acest lucru este posibil printr-un sistem de consultanta adaptat nevoilor acestora. Numărul potenţialilor beneficiari a crescut in ultima perioada ca urmare a derularii procesului de retrocedare a terenurilor agricole si forestiere, estimându-se ca suprafaţa de pădure proprietate privata si proprietate publica locala va ajunge, la finalul retrocedării, la aproximativ 65% din suprafaţa totala a pădurilor. Proprietarii de pădure, precum si fermierii, au nevoie de îndrumare / consultanta cu privire la modalitatile de management durabil al proprietatii forestiere (informatii de natura tehnica, economica si juridica) si la aplicarea masurilor referitoare la sectorul forestier din Regulamentul Consiliului nr. 1698/2005, ce vor face parte din PNDR. Pentru aceste masuri trebuie elaborate proiecte si întocmite documentaţii specifice, pentru care beneficiarii vor avea nevoie de îndrumare. In prezent, in sectorul forestier consultanţa este relativ scazută, in plus proprietarii actuali nu sunt obişnuiţi să solicite servicii de consultanţă. In MAPDR, exista un Compartiment de consultanta forestiera in cadrul Directiei generale de politici, strategii si reglementari forestiere. La nivelul celor 9 Inspectorate teritoriale de regim silvic si de vanatoare (ITRSV) functioneaza Compartimentul de consultanta si asistenta de specialitate. Serviciile de consiliere vor permite producătorilor agricoli si proprietarilor de padure sa imbunatateasca managementul exploatatiilor lor in atingerea performantei, precum si identificarea cerintelor necesare unei conduceri statuare, respectand standardele Comunitatii legate de siguranta profesionala. Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă este organizată atât la nivel central cât şi la nivel judeţean şi local. La nivel de comună, serviciile de consultantă sunt asigurate de centre locale. Gradul de acoperire al acestora este de 26% din teritoriu, existând un număr de 700 centre locale pentru consultanţă agricolă, cu distribuţie variabilă în teritoriu. Serviciile de consiliere vor permite difuzarea de cunostinte in materie de gestiune a terenurilor si a exploatatiilor agricole, a bunelor conditii agricole si de mediu, prevazute in articolele 4 si 5 din Reglementarea (CE) nr.

65

1782/2003 si anexele III si IV din aceeasi Reglementare. Serviciile de consiliere vor permite difuzarea de cunostinte privind normele de securitate a muncii fondate pe legislatia comunitara.

CONTINUTUL

MASURII:

În cadrul măsurii se va acorda sprijin pentru servicii de consiliere şi utilizarea serviciilor de consiliere în evaluarea exploataţiilor agricole şi silvice a) - agricultură Informare si difuzare de cunostinte din agricultura privind exigenta formarii tehnice si economice ridicate cu referire la : - cunostinte specifice in domeniul noilor tehnologii ale informatiei; - aplicarea si garantarea standardelor de calitate a produselor; - rezultatul cercetarilor privind gestiunea durabila a resurselor naturale; - exigente de eco-conditionalitate si aplicare a metodelor de productie

compatibile cu intretinerea si ameliorarea peisajelor si de protectie a mediului;

- exigentele reglementare in materie de gestiune a spatiului rural, bune conditii agricole si de mediu;

- informarea tinerilor în faza de instalare şi/sau în faza transmiterii exploataţiei agricole sau silvice în familie;

- evaluarea performantelor exploatatiilor in materie de evidenta gestiunii agricole si silvice;

- norme de securitate a muncii fondate pe legislatia comunitara; - informare în vederea respectării normelor de igienă, de bunăstare a

animalelor şi a sănătăţii plantelor; - servicii de consiliere privind exigente reglementare in materie de

gestiune si bune conditii agricole si agromediu prevazute in articolele 4 si 5 din Reglementarea (CE) nr. 1782/2003 si anexele III si IV din regulament, precum si norme de securitate la locul de munca fondate pe reglementarile comunitare.

b) - silvicultură Fermierii si proprietarii de pădure primesc sprijin pentru compensarea costurilor pentru utilizarea serviciilor de consultanta forestiera.

Serviciile de consultanta trebuie sa acopere cel puţin cerinţele statutare de management durabil si bunele condiţii agricole si de mediu prevăzute de art. 4 si 5 si de Anexele III si IV din Regulamentul nr. 1782/2003 si standardele de siguranţa a locurilor de munca bazate pe legislaţia comunitara.

Serviciile de consultanta vor acoperi domenii care nu se vor suprapune in nici un caz cu consultanta tehnica silvica asigurata de administratorii de pădure, ca obligaţie legala.

Serviciile de consultanta pot acoperi următoarele activităţi:

- utilizarea practicilor care asigura gestionarea durabila a pădurilor; - aplicarea proceselor de producţie compatibile cu imbunatatirea

peisajului si o mai extinsa protecţie a mediului; - asigurarea standardelor de calitate; - ultimele descoperiri rezultate din toate procesele tehnice si

tehnologice;

66

- întocmirea de proiecte si de documentaţii specifice pentru masurile de dezvoltare rurala aplicabile sectorului forestier;

- valorificarea în condiţii de eficienţă a produselor pădurii; - evaluarea performantelor propriei exploatatii; - management şi marketing; - reorientarea calitativă a producţiei; - revigorarea unor tradiţii şi meşteşuguri ce folosesc resurse locale; - aplicarea unor tehnologii eficiente şi nepoluante, compatibile cu

menţinerea calităţii solului; - funcţionarea sistemelor informaţionale, inovatie, transfer de

tehnologie şi know-how; - înfiinţarea si consilierea grupurilor de producători; - aplicarea si garantarea standardelor de calitate a produselor silvice; - dezvoltarea continua a prelucrarii si marketing-ului cu specific

regional al produselor; - dezvoltarea si extinderea unor alternative de productie si a unor

sisteme pentru energie regenerabila; - norme de securitate a muncii fondate pe legislatia comunitara; - consultanta referitoare la alte activitati specifice sectorului forestier. - bunastarea animalelor utilizate in activitatile forestiere sau de

productie Se va aplica principiul Gender-Mainstreaming, adica la planificarea, efectuarea, coordonarea si evaluarea utilizarii serviciilor de consiliere se vor avea in mod activ egalitatea intre sexe. Cheltuieli eligibile: Sunt eligibile cheltuielile referitoare la contravaloarea serviciilor de consultanta pe baza de factura eliberata de un consultant autorizat.

CRITERII DE ELIGIBILITATE:

Asigurarea consultanţei în cadrul acestei măsuri trebuie să fie realizată de

- consultanţi, persoane juridice române şi străine selectate de AM - MAPDR.

Nu sunt eligibile:

- Investitiile care nu servesc exclusiv serviciilor de consultanţă; - Cheltuieli ce depasesc plafoanele maxime stabilite.

CORELAREA CU ALTE MASURI DIN FEADR SI

ALTE FONDURI

Sprijinul acordat acestei masuri este complementar actiunilor prevazute in cadrul altor masuri din Axa I - Axa III precum si cu masuri ce privesc implementarea strategiilor de dezvoltare locala din Axa IV. Sprijinul acordat prin această măsură este complementar actiunilor prevazute in cadrul masurilor: - Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si a incluziunii

sociale si intarirea capacitatii administrative finantat din Fondul Social European (FSE);

BENEFICIARI: Sunt eligibile pentru primirea sprijinului urmatoarele categorii de persoane: a) - agricultură - fermieri - (producători agricoli) persoane fizice şi juridice în

conformitate cu legislaţia în vigoare;

67

b) - silvicultură - proprietari/detinatori de padure si/sau proprietarii/detinatori de terenuri agricole/neagricole, in sensul legislatiei in vigoare; - reprezentanti ai asociatiilor de proprietari de padure si ai grupurilor de producatori; - persoane implicate in activitati forestiere si care au venituri directe din aceste activitati, inclusiv membrii de familie; - alte persoane implicate in transformarea si modernizarea unitatilor de productie forestiere; - firme de consultanta;

ARIA DE APLICARE:

La nivelul întregii ţări.

VOLUMUL SI VALOAREA

SUBVENTIEI:

Ajutorul public (comunitar si national) acordat in cadrul acestei masuri este de 100% ( 85% UE si buget national - 15% contributie proprie) din totalul cheltuielilor eligibile, conform anexei la Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1698/2005.

Sprijinul acordat în cadrul măsurii nu poate depăsii suma maximă eligibilă de :

- pana la 920 Euro/ serviciu consiliere

- pana la 160 Euro/ serviciu evaluare

- maxim 1500 Euro/beneficiar/an

Sprijinul Comunitatii se va aplica de la 1 ianuarie 2007 (cu conditia intrarii in vigoare a legislatiei Comunitatii).

a – agricultura b - silvicultura

De bază - consultanţă in agricultura şi silvicultură : % fermieri/proprietari de padure (impartit pe gen, varsta)

De realizare - numar de beneficiari de consultanţă (impartit pe gen, varsta, continut, tip)

- numar de zile de consultanţă

De rezultat -

INDICATORI COMUNI :

De impact - Cresterea economica : valoarea adaugata suplimentara

AUTORITATEA DE IMPLEMENTARE

AM-MADR va organiza selecţia firmelor de consultanţă pe baza unor criterii bine stabilite

AM-MADR va organiza campania de informare şi promovare a potenţialilor beneficiari

Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit va deconta cheltuielile efectuate de beneficiari pe baza documentelor de plată (facturilor)

68

DENUMIRE MASURA:

Modernizarea exploataţiilor agricole

BAZA LEGALA: Articolul 20 b (i) coroborat cu art. Art.26 din Regulamentul (EC) nr. 1698/2005

COD: 121 MOTIVAŢIE: Modificările structurale care au avut loc în agricultura României în

perioada 1998-2003, având drept efect trecerea în proprietatea privată a peste 96% din terenurile agricole au determinat formarea de exploataţii mici şi mijlocii. Forma principală de exploataţie agricolă o reprezintă gospodăria ţărănească mică, cu o suprafaţă medie de 1,8 ha teren agricol şi o pondere de 53% din suprafaţa agricolă a ţării. Unităţile agricole cu personalitate juridică au o suprafaţă medie de 282 ha şi deţin 43% din suprafaţa agricolă a ţării. Exploataţiile agricole, în special cele din sectorul vegetal, se confruntă cu o dotare insuficientă (numar mic de tractoare, combine pentru recoltat, maşini şi echipamente agricole) precum si existenta unui grad ridicat de uzură fizică şi morală a celor din dotare. Astfel încărcătura medie pe tractor fizic este de 58,6 ha teren arabil iar încărcătură medie pe combină este de 80-90 ha teren arabil. Din suprafetele cultivate, o pondere ridicata o au cerealele cu peste 60% si plantele tehnice peste16,3%. Productiile medii realizate la cereale, in perioada analizata, au fost oscilante de la un an la altul si destul de reduse fata de potentialul mediu pe tara. Suprafetele viti-vinicole, cultivate cu soiuri nobile pe rod s-au diminuat 16,3%, iar suprafeţele cu livezi si pepiniere pomicole s-au diminuat 13,7%, ca urmare a defrisarii suprafetelor cultivate şi a calamităţilor naturale. Exploatatiilor zootehnice, se remarca prin sistemul gospodaresc sau semiintensiv de crestere a animalelor, cu efective mici de animale, cu performante genetice reduse, care nu asigură condiţiile de igienă şi de bunăstare a animalelor şi utilizarea unor tehnologii de creştere a animalelor care să respecte condiţiile de mediu. Efectivele de animale au scăzut continuu, astfel: cu 7,8% la bovine, cu 28,5% la porcine şi cu 11,4% la ovine. Scopul sprijinului acordat prin măsură este modernizarea exploatatiilor agricole în vederea introducerii, în perioada de tranziţie a standardelor comunitare minime de mediu, igiena si bunastarea animalelor, imbunatatirea performantei economice printr-o utilizare mai buna a factorilor de productie, inclusiv introducerea de noi tehnologii si inovatii, care vizeaza calitatea si diversificarea producţiei agricole. Aceasta masura va contribui la imbunatatirea veniturilor producatorilor agricoli, la atragerea tinerilor in activitatile agricole prin imbunatatirea conditiilor lor de viata si munca. Obiectivele specifice ale măsurii sunt: modernizarea tehnologiilor de

69

cultura, reducerea costurilor de productie, reducerea pierderilor de productie, cresterea eficientei, o mai buna utilizare a fortei de munca in agricultura, valorificarea potentialului agricol al fiecarei zone si stimularea concurentei. Prin Programul SAPARD, în cadrul măsurii “Investitii in exploatatiile agricole” in perioada 2003 – 2006 a fost acordat sprijin pentru 612 proiecte de modernizare a fermelor vegetale şi zootehnice, din care cel mai mare numar de proiecte a fost pentru submasura „Culturi de camp” (360 proiecte) reprezentand 59,95% din totalul angajamentului financiar al masurii, urmată de submasura „Ferme de vaci de lapte/bivolite” (164 proiecte) reprezentand 19,68% din totalul angajamentului financiar al masurii.

CONTINUTUL

MASURII:

Sprijinul prevazut pentru modernizarea exploatatiilor agricole, va fi acordat pentru investitii tangibile si/sau intangibile din sectorul vegetal (culturi de câmp, legumicultura, floricultură, viticultură, pomicultură, sere, culturi bionenergetice, plante medicinale si aromatice, ciuperci, alte culturi) si din sectorul de creştere a animalelor (taurine, porcine, ovine si caprine, alte specii) si pasarilor, care:

• îmbunatatesc performanta generala a exploatatiilor agricole • respecta standardele Comunitatii aplicabile investitiilor respective.

Categoriile de investitii care pot fi finantate, pentru cele doua sectoare, sunt:

Ferme de productie vegetala

• Achizitia de echipament nou, necesar pentru modernizarea exploatatiilor din sectorul vegetal prin dotarea acestora cu : tractoare, combine, utilaje, masini, instalatii si echipamente agricole inclusiv pentru calibrarea, sortarea, conditionarea si depozitarea produselor agricole obtinute si prelucrate in cadrul fermei, instalatii de irigat, echipamente pentru procesarea resturilor vegetale;

• Reabilitarea plantatiilor pomicole, prin achizitionarea de material saditor, infiintare de pepiniere pomicole, precum si lucrari executate de terti pentru destelenire, pregatirea solului, plantare si replantare, cu exceptia investiţiilor prevăzute că se pot realiza în conformitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2200/1996 privind organizarea comună a pieţelor fructelor şi legumelor;

• Reabilitarea plantatiilor viticole pe suprafetele existente, prin achizitionarea de material saditor, infiintarea pepinierelor viticole, precum si lucrari pentru destelenirea, pregatirea solului, plantare si replantare cu exceptia investiţiilor prevăzute în cap III al Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1493/1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole;

• Construcţii noi şi/sau modernizarea cladirilor (birouri, spatii de sortare si depozitare, depozite de combustibil, remize pentru utilaje, imprejmuire, etc.) si utilitatilor (alimentare cu apa, energie electrica, energie termica, evacuarea deseurilor, canalizare, etc.) în fermele vegetale;

• Construirea si/sau modernizarea serelor, inclusiv a centralelor termice

70

si instalatiilor de irigat, asigurarea utilitatilor în vederea respectării conditiilor de protectie a mediului inconjurator;

• Costuri reprezentand plata arhitectilor, inginerilor si consultantilor, taxelor legale a studiilor de fezabilitate, achizitionarea de licente si patente, pentru pregatirea si/sau implementarea proiectului, direct legate de masura care nu depasesc 12% din costul total eligibil al proiectului.

• Achizitionarea de mijloace de transport noi, specializate necesare ca rezultat al identificarii lor in baza studiului de fezabilitate;

• Costuri privind achizitionarea de teren pentru constructii specifice, inclusiv sediu, in situatia stramutarii exploatatiei agricole, dar nu mai mult de 10% din valoarea proiectului;

• Soft-uri pentru computer, inclusiv costurile de instalare;

Ferme pentru cresterea animalelor si pasarilor

• Achizitionarea de animale (reproducatori - masculi) cu inalt potential genetic, cu mentionarea originii (pedigree), precum si achizitionarea de material seminal de calitate;

• Dotarea cu tractoare, utilaje, masini, instalatii si echipamente pentru efectuarea activitatilor din fermele de crestere a animalelor;

• Investiţii care promovează producerea de biogaz din gunoiul de grajd, obţinut din ferme proprii sau colectat de la alte ferme;

• Construcţii noi şi/sau modernizarea cladirilor în fermele de crestere a animalelor si pasarilor, completarea cu alte constructii si utilitati: padocuri, fanare, fose septice, bazine de purin, platforme de dejectii, statii de epurare, instalatii pentru producerea si dozarea furajelor complexe, sali de muls si de colectare a laptelui, centrale termice, depozite de combustibil, instalatii de alimentare cu apa, retele de canalizare, instalatii electrice, imprejmuire, etc;

• Achizitionarea de mijloace de transport noi, specializate necesare ca rezultat al identificarii lor in baza studiului de fezabilitate;

• Costuri privind achizitionarea de teren pentru constructii specifice, inclusiv sediu, in situatia stramutarii exploatatiei agricole;

• Soft-uri pentru computer, inclusiv costurile de instalare si montaj; • Costuri reprezentand plata arhitectilor, inginerilor si consultantilor,

taxelor legale a studiilor de fezabilitate, achizitionarea de licente si patente, pentru pregatirea si/sau implementarea proiectului, direct legate de masura care nu depasesc 12% din costul total eligibil al proiectului.

CRITERII DE ELIGIBILITATE

Generale: - Investiţiile trebuie să-şi demonstreze viabilitatea economico-financiara

in conformitate cu standardele comunitare; - Co-finantarea privata trebuie asigurata; - În cadrul investiţiilor pentru respectarea standardelor comunitare de

mediu, igiena si calitate, sunt eligibile doar solicitanţii care se angajează că standardele, pentru intreaga exploatatie, vor fi atinse în cel mult 36 luni de la data aderarii la Uniunea Europeana.

- Beneficiarul proiectului trebuie sa dovedeasca o pregatire profesionala, in raport cu proiectul pe care doreste sa il initieze.

71

Specifice: - Sunt eligibile in cadrul acestei măsuri numai investiţiile în fermele de

creştere a animalelor realizate la nivelul cotei de lapte alocate; Nu sunt cheltuieli eligibile: - Investiţii în echipamente de irigaţii destinate plantaţiior viticole pentru

vinificatie; - Achizitiile de animale conform Art. 48, pct.2 din Regulamentul de

Aplicare a Regulamentului Consiliului (EC) nr. 1698/2005. - Achizitiile de plante anuale (neperene) conform Art. 48, pct.2 din

Regulamentul de Aplicare a Regulamentul Consiliului (EC) nr. 1698/2005.

- Investiţiile în plantatiile pomicole prevăzute a se realiza în conformitate cu Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2200/1996 privind organizarea comună a pieţelor fructelor şi legumelor;

- Investiţiile în plantatiile viticole prevăzute a se realiza în conformitate cu cap. III al Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1493/1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole, pentru a se evita dubla finantare.

CORELAREA CU ALTE MASURI DIN FEADR SI ALTE FONDURI:

Sprijinul acordat acestei masuri este complementar actiunilor prevazute in cadrul altor masuri din Axa I: "Cresterea valorii adaugate a produselor agricole”, "Sprijinirea infiintarii grupurilor de producatori", „Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea si adaptarea agriculturii si silviculturii”, „Instalarea tinerilor agricultori”, „Pensionarea timpurie a agricultorilor si muncitorilor agricoli”, “Formare profesionala si actiuni de informare, incluzand difuzarea de cunostinte stiintifice noi si practici inovatoare pentru persoanele angajate in sectoarele agricol si alimentar”, “Utilizarea serviciilor de consultanta de catre fermierii agricoli” , cu masuri din Axa II: „Sprijin acordat agricultorilor din zonele cu handicap”, „Sprijin pentru bunastarea animalelor”, „Sprijin agro-ecologic”, cu măsura din Axa III: „Servicii de bază pentru economia şi populaţia rurală”, precum si cu masuri ce privesc implementarea strategiilor de dezvoltare locala din Axa IV. Sprijinul acordat prin această măsură este complementar actiunilor prevazute in cadrul masurilor: - Protejarea si imbunatatirea calitatii mediului – finantat din FEDR si

Fondul de Coeziune; - Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si a incluziunii

sociale si intarirea capacitatii administrative finantat din Fondul Social European (FSE);

- Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de transport – finantat de FDER

Acţiunile susţinute prin „Programul Fermierul” sunt complementare activităţilor propuse prin măsură.

BENEFICIARI: Producători agricoli - persoane fizice şi juridice, constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare.

ARIA DE APLICARE:

La nivelul întregii ţări.

72

VOLUMUL SI VALOAREA

SUBVENTIEI:

• Ajutorul public (comunitar si national) acordat in cadrul acestei masuri nu va depasi 50% din totalul cheltuielilor eligibile;

• Ajutorul public (comunitar si national) acordat in cadrul acestei masuri nu va depasi 60% din totalul cheltuielilor eligibile, pentru tinerii agricultori din zonele prevăzute în art. 36 (a), punctele (i) - zona montană, (ii)- alte zone cu handicap natural decât zona montană şi (iii) - arii protejate Natura 2000;

• Ajutorul public (comunitar si national) acordat in cadrul acestei masuri nu va depasi 40% din totalul cheltuielilor eligibile, pentru alte zone care nu se incadreaza in categoria zonelor defavorizate;

• Sprijinul Comunitatii se va aplica de la 1 ianuarie 2007 (cu conditia intrarii in vigoare a legislatiei Comunitatii).

• Perioada de tranzitie pentru atingerea standardelor comunitatii este de trei ani de la data aderării.

De bază - VAB în exploataţia agricolă

De realizare - Numarul exploataţiilor care primesc ajutor pentru investitii;

- Volumul investiţiilor si subventiilor (împărţite pe tipuri de investiţie).

De rezultat - Numărul de exploataţii care introduc produse noi şi/sau tehnici noi (împartirea se face în funcţie de reorganizarea producţiei).

INDICATORI

De impact - Cresterea productivitatii muncii (cresterea veniturilor pe salariat in al 3-lea an de la finalizarea proiectului);

- Creşterea VAB în exploataţia agricolă.

AUTORITATEA DE

IMPLEMENTARE:

Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit

73

DENUMIRE MĂSURA:

Îmbunătăţirea valorii economice a pădurii

BAZA LEGALA:

Articolul 20 (b) (ii) coroborat cu articolul 27 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005

Articolul 18 din din Regulamentul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005

COD: 122

MOTIVAŢIE: Pentru că pădurile au un rol semnificativ in activitatea economica a zonelor rurale, trebuie sa se acorde sprijin pentru îmbunătăţirea si extinderea valorii lor economice, prin diversificarea producţiei si deschiderea către noi oportunităţi de piaţa cum ar fi energia regenerabila, in acelaşi timp cu menţinerea unui management durabil şi respectarea rolului multifuncţional al pădurilor. Pentru majoritatea proprietarilor este necesară dezvoltarea în continuare a capacităţii şi sprijinirea activităţilor de management al pădurii care nu produc venituri imediate dar care contribuie la creşterea valorii economice şi la îndeplinirea rolului multifuncţional al pădurii. Astfel, este necesar să se sprijine aplicarea programelor de refacere a pădurilor slab productive şi degradate care nu sunt corespunzătoare în raport cu potenţialul natural al staţiunilor forestiere pe care se află, prin optimizarea compozitiilor de împadurire în raport cu politica de promovare a speciilor valoroase autohtone si cu modificarile stationale, această categorie reprezentând în anul 2005, 2,1 % din suprafaţa totală pe care s-au aplicat tăieri de regenerare. În acelaşi context este necesar să se sprijine înlocuirea arboretelor de răşinoase din afara arealului cu speciile corespunzătoare staţiunilor forestiere. Alte categorii de lucrări necesare sunt tăierile de transformare a păşunilor împădurite şi de îngrijire a pădurilor tinere în acord cu planurile de management. În anul 2005 a fost revizuit cadrul legal privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere. Astfel, se estimeaza că suprafaţa pădurilor proprietate privată şi proprietate publică locală va fi de aproximativ 65% din suprafaţa totală a pădurilor.

CONTINUTUL

MASURII:

Prin această măsură se subvenţionează pădurile care se supun regimului silvic şi pentru care, potrivit legislaţiei, s-au elaborat amenajamente silvice. Investiţiile vor include toate operaţiunile posibile la nivelul exploataţiei forestiere, precum si investiţii in echipament de recoltare. Vor fi încurajate şi sprijinite activitaţile care conduc la creşterea eficienţei economice a pădurilor, inclusiv prin acceptarea de măsuri de gospodarire facultative. Nu se finanţează activităţile legate de asigurarea regenerării pădurii după eliminarea arboretului în urma ultimei tăieri (art 18 din R de aplicare a R 1698) Nu sunt eligibili pentru această măsură operatorii economici care au ca obiect de activitate exploatarea pădurilor. Criterii de eligibilitate generale şi specifice - investitiile trebuie sa dovedeasca un management durabil al padurilor ce presupune ridicarea valorii economice a cestora Cheltuielile eligibile sunt cele pentru investitii care contribuie la creşterea

74

valorii economice a pădurilor. Dintre acestea fac parte şi următoarele: - materialul de plantat, costurile de instalare a culturilor şi îngrijirea

acestora în primii 3 ani de la plantare pentru înfiinţarea de păduri de amestec cu folosirea de specii valoroase, ce respecta condiţiile stationale;

- lucrările de îngrijire si conducere a arboretelor necesare în scopul ridicării valorii economice a acestora;

- lucrări de amendare/fertilizare pentru ridicarea potentialului calitativ al terenurilor forestiere, doar prin mijloace acceptate;

- echipamente pentru infiintarea culturilor forestiere si gospodarirea padurilor, inclusiv pentru activitatea de recoltare;

- lucrari de transformare a pasunilor impadurite in paduri; - lucrari de conversie si substituire a padurilor; - achizitii de echipament de recoltare la nivellu forestry holding

CORELAREA CU ALTE MASURI

Prezenta masura se coreleaza cu masura de formare profesionala si informare – 111 si cu masura de utilizare a serviciilor de consultanta – 114.

BENEFICIARI: proprietarii privaţi, comune, oraşe, municipii sau asociaţiile constituite de acestea

ARIA DE APLICARE:

Spatiul rural definit in conformitate cu legislatia in vigoare.

VOLUMUL SI VALOAREA

SUBVENŢIEI:

Ajutorul public comunitar si national acordat in cadrul acestei masuri nu va depasi 50 % din totalul cheltuielilor eligibile

Sprijinul Comunitatii se va aplica de la 1 ianuarie 2007 (cu conditia intrarii in vigoare a legislatiei Comunitatii).

De bază - Capitalul fix format in silvicultura

- Productivitatea muncii in silvicultura

De realizare - Numărul estimat de investiţii sprijinite

- Volumul total estimat al investiţiilor

De rezultat - Numărul de exploataţii care introduc noi produse si /sau tehnologii (defalcare după tipul de redistribuire a producţiei)

- Valoarea adăugata bruta pe deţinător forestie

INDICATORI:

De impact - Creştere economica

- Productivitatea muncii

AUTORITATEA DE IMPLEMENTARE

Agenţia de Plaţi pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit

75

DENUMIRE MASURA:

Cresterea valorii adaugate a produselor agricole şi forestiere

BAZA LEGALA:

Articolul 20 b (iii) coroborat cu art. Art.28 din Regulamentului (EC) nr. 1698/2005

Articolul 19 din Regulamentul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 (în curs de aprobare)

COD: 123 a – agricultura b - silvicultura

MOTIVAŢIE: a – agricultura În perioada 1998-2003 producţia alimentară exprimată în unităţi fizice, în România, a înregistrat evoluţii diferite în funcţie de grupele de produse. În anul 2003 faţă de 1998, se remarcă regresul puternic al producţiei de carne şi lapte de consum cu 40%, conserve de peşte cu 33%, brânzeturi cu 30% , făină de grâu şi secară cu 17% , margarină cu 27%. În schimb există produse care au înregistrat creşteri semnificative: vin pentru consum cu 26% şi bere cu 25%. Numărul de agenţi economici a crescut nesemnificativ în perioada analizată de la 10.237 la 10.688. Pe ramuri şi subramuri, numărul cel mai mare de unităţi se regăsesc în domeniul panificaţiei, morăritului şi producerii, prelucrării şi conservării cărnii şi a produselor din carne. Consumurile agroalimentare, inregistrate pe cap/locuitor, au cunoscut evoluţii specifice unei ţări în care veniturile populaţiei sunt scăzute: consum ridicat de produse din cereale (162,8 kg/loc), legume si produse din legume (147,8 kg/loc.), cartofi (95,4 kg/loc.), fructe si produse din fructe (59,6 kg/loc.), consum scăzut de lapte şi produse din lapte (231,8 kg/loc), carne şi produse din carne (56,3 kg/loc) si peşte şi produse din peşte (3,5 kg/loc).

Prin masura de crestere a valorii adaugate a produselor agricole se urmăreşte:

• imbunatatirea eficientei sectorului de procesare si marketing, creşterea calităţii produselor, aplicarea măsurilor de protectia mediului, igiena si bunastarea animalelor, introducerea de noi tehnologii si inovatii în domeniul procesării productiei agricole;

• adaptarea la cerintele pietei, în funcţie de resursele locale, a prelucrarii si comercializarii produselor agricole, din punct de vedere a cantitatii, calitatii si tipului ofertei, deschiderea a noi oportunitati de piata;

• îmbunatatirea competitivitatii unitatilor de prelucare si comercializare in vederea crearii premizelor pentru creşterea veniturilor producatorilor ;

• promovarea investitiilor în scopul obtinerii de combustibil ecologic (bioetanol şi biodisel).

Prin Programul SAPARD masura “Imbunatatirea prelucrarii si marketingului produselor agricole si piscicole”, sprijinul financiar acordat a fost orientat pentru realizarea de investitii destinate imbunatatirii performantelor productiei agroalimentare din punct de vedere al standardelor de calitate, al diversificarii gamei sortimentale a produselor prelucrate si pentru facilitarea implementarii acquis-ului comunitar.

In perioada 1 august 2002 – 31 Ianuarie 2006 au fost depuse un numar de 348 de proiecte in valoare de 238,34 mil Euro.

76

b – silvicultura In anul 2005 a fost revizuit cadrul legal privind reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor agricole si forestiere. Astfel, se estimează că suprafaţa pădurilor proprietate privata si proprietate publica locala va fi de aproximativ 65% din suprafaţa totala a pădurilor.

Valorificarea lemnului se face de către Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva, pentru pădurile proprietate publică de stat şi de către proprietarii sau administratorii pădurilor, pentru celelalte păduri.

Numărul mare de proprietari de pădure (peste 800 000) creează dificultăţi în valorificarea produselor pădurii de către proprietari, cât şi în ridicarea valorii acestora. În situaţia actuală, prin măsura de creştere a competitivităţii produselor forestiere se propune: - restructurarea sectorului de prelucrare a produselor forestiere prin

acordarea de sprijin pentru investiţii cu scopul de a imbunatati eficienta in sectorul de procesare si marketing al produselor forestiere, a unitatilor de prelucrare si comercializare a produselor;

- promovarea utilizarii/procesării deşeurilor lemnoase pentru obţinerea de energie alternativa;

- introducerea a noi tehnologii si invovatii pentru a deschide noi oportunitati pe piaţa pentru produsele forestiere;

- creşterea calitatii produselor, în condiţiile asigurării protecţiei mediului, protecţiei muncii, conducând la sporirea valorii produselor.

In cadrul Programului SAPARD prin măsura 3.5. Silvicultură, a fost propusă pentru finanţare îmbunătăţirea prelucrării lemnului şi marketingului produselor forestiere. Măsura 3.5. Silvicultură fiind de curând acreditată, la data redactării prezentei măsuri, nu s-a încheiat încă perioada de depunere a cererilor de finanţare şi nu se poate vorbi de realizări anterioare sau de o experienţă în ce priveşte aplicarea măsurii.

CONTINUTUL MASURII:

a – agricultura

Acest sprijin este destinat pentru imbunatatirea performantelor productiei agricole si alimentare din punct de vedere al standardelor de calitate si al diversificarii gamei sortimentale a produselor prelucrate si/sau pentru a se conforma standardelor Comunitatii Europene, imbunatatirea si optimizarea fluxurilor de productie, prelucrare si marketing, crearea sau modernizarea retelelor locale de colectare, a capacitatilor de receptionare, depozitare, conditionare, sortare si ambalare in special in sectoarele pentru productia agricola de baza: lapte si produse lactate; carne, produse din carne si oua; legume, fructe si cartofi; cereale; oleaginoase; vita de vie; plantele textile (in si canepa), miere de albine, plante medicinale si aromatice, ciuperci, melci si broaste etc.

Pentru toate sectoarele vizate mai sus, tipurile de investitii care pot fi finantate, sunt:

− constructii, instalatii, masini si echipamente noi si/sau modernizarea si retehnologizarea capacitatilor existente pentru procesarea: (prelucrarea) produselor agricole, a centrelor de colectare, receptionare, racire si stocare, sortarea, conditionarea, refrigerarea, congelarea, ambalarea, imbutelierea si marketingul produselor agricole;

− achizitionarea de mijloace de transport noi, specializate (autoizoterme,

77

autofrigorifice, vehicule pentru produse lichide sau pulverulente, vehicule pentru transportul animalelor, etc.) necesare ca rezultat al identificarii lor in baza studiului de fezabilitate;

− construcţii şi/sau echipamente pentru imbunatatirea sistemului de monitorizare si control a lantului de receptie, colectare, abatorizare, prelucrare si marketing a produselor agricole sub aspect cantitativ si calitativ;

− construcţii şi/sau echipamente pentru cresterea valorii adaugate a subproduselor rezultate in procesul abatorizarii animalelor si procesarea produselor agricole in cadrul unitatilor de procesare si marketing;

− achizitia de tehnologii noi si inovatii pentru etichetarea si ambalarea produselor de larg cosum, conform noilor cerinte de piata, precum si in domeniul logisticii;

− construcţii şi/sau echipamente pentru protectia mediului (tratarea, reciclarea si eliminarea produsilor reziduali si deseurilor nocive, reducerea emisiilor de zgomot, de praf, economisirea energiei, re-dotarea instalatiilor frigorifice prin utilizarea de agenti frigorifici ecologici, statii pentru epurarea apelor reziduale, depozitarea deseurilor);

− construcţii şi/sau echipamente pentru respectarea standardelor de mediu, igiena si calitate, precum si pentru rationalizarea si cresterea eficientei in prelucrare;

− construcţii şi/sau echipamente pentru obtinerea de produse noi, inclusiv a denumirii si deschiderii produselor precum si costurile de lansare a produsului pe piata (ex. degustari) sau consolidarea in domenii de produse cu conexiuni calitative in agricultura (ex. prin controlul furajelor);

− construcţii şi/sau echipamente pentru producerea de bio- combustibil; − construcţii şi/sau echipamente pentru adaptarea capacitatilor de

prelucrare, precum si imbunatatirea tehnologiei pentru producerea de produse inovative;

− construcţii şi/sau echipamente pentru producerea si comercializarea de produse auxiliare inovatoare sau pentru diversificarea gamei de oferta;

− construcţii şi/sau echipamente pentru imbunatatirea controlului intern a calitatii materiei prime, semifabricatelor, produselor si subproduselor obtinute in cadrul unitatilor de procesare si marketing (constructii si modernizarea spatiilor pentru laboratoare de analize si achizitionarea echipamentelor de laborator);

− soft-uri pentru computer, inclusiv costurile de instalare si montaj; − acea parte a costurilor reprezentand plata arhitectilor, inginerilor si

consultantilor, taxe legale, studiilor de fezabilitate, achizitionarea de patent si licente, pentru pregatirea si/sau implementarea proiectului, direct legate de masura, care nu depasesc 12% din costul total eligibil al proiectului.

b – silvicultura Acordarea de sprijin pentru adaptarea prelucrării si comercializării

produselor forestiere privind cantitatea, calitatea si tipul ofertei, la cerinţele pieţei.

Pentru cresterea valorii adaugate a produselor forestiere, se acorda sprijin pentru investiţii care se refera la prelucrarea primară si/sau comercializarea produselor forestiere, precum si la dezvoltarea de noi produse si tehnologii legate de produsele forestiere.

78

Acest sprijin este destinat pentru imbunatatirea caracteristicilor produselor forestiere din punct de vedere al standardelor de calitate si al diversificării gamei sortimentale a produselor prelucrate si/sau pentru a se conforma standardelor Comunitatii Europene şi pentru imbunatatirea si optimizarea fluxurilor de productie si marketing.

Pentru sectorul forestier, tipurile de investitii care pot fi finantate, sunt:

- constructia si/sau modernizarea cladirilor operationale pentru procesare si a birourilor;

- masini, utilaje, echipamente, instalatii pentru: prelucrarea, depozitarea si marketingul produselor forestiere precum si utilizarea/procesarea deseurilor lemnoase;

- construcţii şi/sau echipamente pentru respectarea standardelor de mediu, igiena si calitate, precum si pentru rationalizarea si cresterea eficientei in prelucrare;

- realizarea lucrărilor pentru protecţia mediului (reducerea emisiilor de zgomot, de praf, economisirea energiei etc.);

- investiţii in dezvoltarea de noi tehnologii de prelucrare; - software pentru prelucrarea si valorificarea datelor, inclusiv costurile

de instalare; - achizitia de tehnologii noi si inovatii pentru etichetarea si ambalarea

produselor forestiere, conform noilor cerinte de piata, precum si in domeniul logisticii;

- construcţii şi/sau echipamente pentru producerea de bio- combustibil din produse forestiere;

- achizitionarea de terenuri ce costa mai putin de 10% din cheltuielile eligibile pentru operatiunea respectiva;

- acea parte a costurilor reprezentand plata arhitectilor, inginerilor si consultantilor, taxe legale, studiilor de fezabilitate, achizitionarea de patent si licente, pentru pregatirea si/sau implementarea proiectului, direct legate de masura, care nu depasesc 12% din costul total eligibil al proiectului.

CRITERII DE ELIGIBILITATE

a – agricultură Generale • Este eligibilă in cadrul acestei masuri prelucrarea si marketingul

produselor agricole incluse in Anexa 1 a Tratatului Uniunii Europene; • Investiţiile trebuie să-şi demonstreze viabilitatea economico-financiara; • Co-finantarea privata trebuie asigurata; • Beneficiarul proiectului trebuie sa dovedeasca o pregatire profesionala, in

raport cu proiectul pe care doresc sa il initieze; • În cadrul investiţiilor pentru respectarea standardelor comunitare de

mediu, igiena si calitate, sunt eligibile doar miroîntreprinderile definite conform Recomandarea CE nr. 361/2003 care se angajează că standardele vor fi atinse în cel mult 36 luni de la finalizarea investiţiei.

Specifice • Este eligibilă in cadrul acestei masuri prelucrarea si marketingul laptelui

şi produselor lactate in cadrul cotei de lapte alocate unităţii. Nu sunt eligibile: • Activităţile privind:

- prelucrarea zaharului;

79

- macinarea cerealelor pentru obtinerea fainii de consum; - unitati specializate pentru producerea laptelui praf si a untului; - distilarea vinului pentru producerea de alcool; - depozitarea la rece ca activitate independenta; - prelucrarea tutunului; - prelucrarea produselor piscicole; - activitatea de cercetare-dezvoltare pentru noi produse si tehnologii în

domeniul procesării şi marketingului produselor agricole. • Întreprinderile care sunt in dificultate, in intelesul prevederilor din

Îndrumărilor Comunitatii cu privire la ajutorul de stat pentru salvarea si restructurarea firmelor in dificultate (Jurnalul Oficial 244/1.10.2004).

b – silvicultură Generale • Investiţiile trebuie să-şi demonstreze viabilitatea economico-financiara si

sa fie in conformitate cu standardele Uniunii Europene; • Co-finantarea privata trebuie asigurata; • Beneficiarul proiectului sau reprezentantul tehnic al acestuia trebuie sa

dovedeasca o pregatire profesionala, in raport cu proiectul pe care doresc sa il initieze;

• În cadrul investiţiilor pentru respectarea standardelor comunitare de mediu, igiena si calitate, sunt eligibile doar microîntreprinderile definite conform Recomandarii CE nr. 361/2003 care se angajează că standardele vor fi atinse în cel mult 36 luni de la finalizarea investiţiei.

• sprijinul va fi limitat la microintreprinderi (RecomandareaCE nr. 361/2003).

Nu sunt eligibile: • Activităţile de cercetare din domeniul industriei lemnului; • Întreprinderile care sunt in dificultate, in intelesul prevederilor din

Îndrumărilor Comunitatii cu privire la ajutorul de stat pentru salvarea si restructurarea firmelor in dificultate (Jurnalul Oficial 244/1.10.2004).

CORELAREA CU ALTE MASURI DIN FEADR SI ALTE FONDURI:

Sprijinul acordat în cadrul acestei masuri este complementar actiunilor prevazute in cadrul altor masuri din Axa I: "Modernizarea exploatatiilor agricole”, "Constituirea grupurilor de producatori", „Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea si adaptarea agriculturii si silviculturii”, “Formare profesionala si actiuni de informare, incluzand difuzarea de cunostinte stiintifice noi si practici inovatoare pentru persoanele angajate in sectoarele agricol si alimentar”, “Utilizarea serviciilor de consultanta de catre fermierii agricoli” , cu masuri din Axa II: „Sprijin acordat agricultorilor din zonele cu handicap”, „Sprijin pentru bunastarea animalelor”, „Sprijin agro-ecologic” ”, cu măsura din Axa III: „Servicii de bază pentru economia şi populaţia rurală”, precum si cu masuri ce privesc implementarea strategiilor de dezvoltare locala din Axa IV. Sprijinul acordat acestei masuri este complementar actiunilor prevazute in cadrul masurilor: - Cresterea competitivitatii economice si dezvoltarea economiei bazate pe

cunoastere- finantat din Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR);

- Protejarea si imbunatatirea calitatii mediului – finantat din FEDR si Fondul de Coeziune;

80

- Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si a incluziunii sociale si intarirea capacitatii administrative finantat din Fondul Social European (FSE).

Corelarea masurii, cu alte masuri din FEADR si alte fonduri, va avea un efect pozitiv atat asupra productiei cat si a canalelor de comercializare si a mediului inconjurator. Acţiunile susţinute prin „Programul Fermierul” sunt complementare activităţilor propuse prin măsură.

BENEFICIARI: - persoane juridice autorizate, conform legislaţiei în vigoare, din domeniul prelucrarii primare a produselor agricole

in cazul silviculturii sprijinul va fi limitat la microintreprinderi (RecomandareaCE nr. 361/2003)

ARIA DE APLICARE:

La nivelul întregii ţări.

VOLUMUL SI VALOAREA

SUBVENTIEI:

• Ajutorul public (comunitar si national) acordat in cadrul acestei masuri nu va depasi 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru microîntreprinderile, întreprinderile mici şi mijlocii definite conform Recomandării CE nr. 361/2003.

(microîntreprinderi - mai puţin de 10 angajaţi şi mai puţin de 2 mil Euro cifră de afaceri

întreprinderi mici - mai puţin de 50 angajaţi şi mai puţin de 10 mil Euro cifră de afaceri

întreprinderi mijlocii - mai puţin de 250 angajaţi şi mai puţin de 50 mil Euro cifră de afaceri)

• Sprijinul Comunitatii se va aplica de la 1 ianuarie 2007 (cu conditia intrarii in vigoare a legislatiei Comunitatii).

• Perioada de tranzitie pentru atingerea standardelor comunitare este de trei ani de la data aderării.

De bază a - agricultura - VAB din agricultura si industrie alimentara

b - silvicultură - Productivitate forestiera

- Cresterea medie neta anuala a volumului produselor

De realizare

a - agricultura

- Numarul intreprinderilor (capacitati) sprijinite, functie de marimea acestora, de sectorul de activitate (piata, prelucrare, dezvoltare noi produse);

- Volumul investitiilor si subventiilor (impartite pe tip de investitii

b - silvicultură - Numărul estimat de investiţii sprijinite

- Volumul total estimat al investiţiilor

INDICATORI

De rezultat a - agricultura

- Numarul de intreprinderi (capacitati) care introduc produse noi şi/sau tehnici noi (impartirea se face pe tipul de redistributie

81

a productiei si tipul de companie);

b - silvicultură Numărul de investiţii sprijinite

Volumul total al investiţiilor

De impact a - agricultura

- Cresterea productivitatii muncii (cresterea veniturilor pe salariat in al 3-lea an de la finalizarea proiectului);

- Creşterea VAB în industria alimentara/unitatea de produs

b - silvicultură - Productivitatea muncii

- Modificari in valoarea adaugata bruta pe unitate de lucru anuala (GVA/FTE)

AUTORITATEA DE

IMPLEMENTARE:

Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit

82

DENUMIRE MASURA:

Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea si adaptarea agriculturii şi silviculturii

BAZA LEGALA: Articolul 20 (b) (v) coroborat cu articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 şi pct. …. din R de aplicare.

COD: 125

MOTIVAŢIE: Imbunatatirea accesibilitatii fondului agricol şi forestier, prin modernizarea, refacerea şi dezvoltarea retelei drumurilor agricole de exploataţie şi drumurilor forestiere, în condiţiile schimbărilor majore ale structurii proprietăţii care au avut loc în ultimii 15 ani; Densitatea scăzută actuală a reţelei de drumuri forestiere, are ca rezultat o serie de efecte nefavorabile cum sunt concentrarea tăierilor în zonele accesibile, suprasolicitarea unor arborete, aplicarea defectuoasă a tratamentelor şi ridicarea costurilor şi consumurilor de energie la lucrările de cultură şi exploatare. Existenta unei infrastructuri de îmbunătăţiri funciare necorespunzatoare care necesită modernizare şi refacere, precum şi adaptarea sistemelor de irigaţii şi desecare, la noile cerinţe în vederea creşterii rentabilităţii exploataţiilor agricole; Necesitatea reducerii fărămiţării excesive a terenurilor agricole prin comasarea acestora pe principii de apropiere în vederea îmbunătăţirii exploatării şi respectării valorice a proprietăţii. Comasarea terenurilor agricole si reparcelarea acestora, in vederea gestionarii durabile a suprafetelor agricole, trebuie insotita de construirea si modernizarea drumurilor care sa asigure accesul nerestrictionat la exploatatiile agricole si sa protejeze mediul natural. Prin sprijinirea comasării terenurilor se realizează gestionarea durabilă a terenurilor agricole din spatiul rural si se crează posibilitatea efectuarii lucrarilor corespunzatoare de intretinere; Necesitatea construirii de sisteme pentru protectia terenurilor agricole si forestiere impotriva inundatiilor (diguri longitudinale pe rauri, bazine de atenuare a viiturilor, amenajarea torentilor, etc.); Facilitarea accesului la energie, alimentare cu apa, canalizare in vederea imbunatatirii conditiilor de productie, reducerea poluarii mediului prin eliminarea dirijata a apelor uzate prin statii de epurare; Sprijinirea investitiilor de infrastructură agricolă şi forestieră, realizate în comun de proprietarii de terenuri agricole şi forestiere învecinaţi, in vederea imbunatatirii exploatarii proprietatii acestora.

CONTINUTUL

MASURII:

Sprijinul prevazut in cadrul acestei masuri, va fi acordat pentru operaţiuni tehnice şi juridice privind comasarea terenurilor agricole, pentru investiţii in infrastructură în vederea asigurarii accesului nerestrictionat la exploatatiile agricole şi forestiere, precum şi pentru îmbunatatiri funciare, reţele de alimentare cu energie electrică, reţele de canalizare şi staţii de epurare şi pentru prevenirea şi protecţia împotriva inundaţiilor.

Categoriile de investitii care pot fi finantate in cadrul acestei masuri se refera la:

- Construirea si/sau modernizarea drumurilor agricole de utilitate publică şi/sau privată, inclusiv realizarea sistemelor de marcare, semnalizare si avertizare, orizontale si verticale ;

83

- Construirea si/sau modernizarea sistemelor de irigaţii şi desecare, asigurarea surselor de apă şi de energie electrică;

- Construirea si/sau modernizarea reţelelor de alimentare cu energie electrică a exploataţiilor agricole;

- Construirea si/sau modernizarea lucrarilor de protectie a terenurilor agricole impotriva inundatiilor (bazine de atenuare a viiturilor, diguri longitudinale pe cursul raurilor );

- Construirea si/sau modernizarea reţelelor de canalizare si a statiilor de epurare;

- Construirea si/sau modernizarea drumurilor forestiere.

- Construirea şi/sau consolidarea malurilor şi digurilor pâraielor din zonele cu risc la inundaţii şi afectate de inundaţii, inclusiv realizarea polderelor de mici dimensiuni;

- Realizarea lucrarilor de corectare a torenţilor din cadrul exploataţiilor agricole şi forestiere,

CRITERII DE ELIGIBILITATE

Generale - Investiţia trebuie să demonstreze utilitatea tehnico-economică şi

funcţională; - Proiectul trebuie sa prezinte acceptul scris al tuturor proprietarilor

terenului (persoane fizice si juridice) pe care se va realiza investiţia, precum şi pentru executarea lucrarilor de construire si intretinere al acestuia de catre beneficiar.

- Proiectul trebuie să se încadreze în priorităţile propuse prin Planul de Urbanism General (PUG) şi Planurile de Urbanism Zonal (PUZ), exceptand drumurile forestiere;

- Proiectul trebuie să fie în conformitate cu legislaţia europeană în domeniul mediului, după caz.

Specifice - Drumurile agricole şi forestiere finanţate în cadrul măsurii vor avea

caracteristicile de calitate care să răspundă noilor cerinţe tehnico-economice

- Drumurile forestiere finanţate în cadrul măsurii vor fi deschise circulatiei publice;

- Prezentarea studiilor hidrologice sau hidrogeologice care să confirme existenţa sursei de apă în cantitatea suficientă pentru investiţii noi şi extinderea sistemelor de irigaţii;

- Prezentarea studiilor hidrologice sau hidrogeologice pentru proiectele privind zonele cu risc la inundaţii şi afectate de inundaţii, cu exceptia lucrarilor de corectare a torentilor din domeniul silvic;

- Cheltuieli eligibile

- - studii de prefezabilitate, fezabilitate si proiecte tehnice;

- - avize, autorizatii necesare lucrarilor de executie, consultanta;

- - achizitionarea de terenuri ce costa mai putin de 10% din cheltuielile eligibile pentru operatiunea respectiva;

Nu sunt eligibile:

84

- investiţiile pentru categoriile de drumuri care primesc subvenţii prin Fondul European de Dezvoltare Regională, cum sunt drumurile comunale, judeţene, nationale, autostrazi etc., clasificate in conformitate cu Ordonanta nr. 43/1997 aprobata prin Legea 413/2002;

- costurile cu întreţinerea şi reparaţiile drumurilor forestiere;

- TVA-ul, cu exceptia TVA-ului nerambursabil conform art. 71 (3) lit. a) din Reglementarea Consiliului nr. 1698/2005;

- costul exploatarii masei lemnoase;

- dobânda la credite.

CORELAREA CU ALTE MASURI DIN FEADR SI

ALTE FONDURI

Sprijinul acordat acestei masuri este complementar actiunilor prevazute in cadrul altor masuri din Axele I, II, III precum si cu masuri ce privesc Implementarea strategiilor de dezvoltare locala din Axa IV. Sprijinul acordat acestei masuri este complementar actiunilor prevazute in cadrul masurilor: - Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de transport – finantat de

FDER Acţiunile susţinute prin „Programul Fermierul” sunt complementare activităţilor propuse prin măsură.

BENEFICIARI: - Producători agricoli - persoane fizice şi juridice constituite în conformitate cu legislaţia în vigoare;

- Persoane fizice şi juridice de drept privat şi public detinatoare de păduri;

- Consiliile locale şi asociaţii ale acestora detinatoare de teren agricol şi/sau paduri;

- Structurile de administrare a pădurilor.

ARIA DE APLICARE:

La nivelul întregii ţări.

VOLUMUL SI VALOAREA

SUBVENTIEI:

Ajutorul public (comunitar si national) acordat in cadrul acestei masuri este de 100% din totalul cheltuielilor eligibile, conform anexei la Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1698/2005.

Sprijinul Comunitatii se va aplica de la 1 ianuarie 2007 (cu conditia intrarii in vigoare a legislatiei Comunitatii).

agricultură silvicultură

De bază - Suprafata de padure accesibilizata

- Volumul masei lemnoase accesibilizat

- Densitatea retelei de drumuri forestiere

INDICATORI

COMUNI

De realizare - Numar de proiecte; - Numar de producatori

agricoli subventionati; - Volumul total estimat al

investiţiilor - Densitate estimata la sfarsitul perioadei

- Numărul estimat de investiţii sprijinite

- Volumul total estimat al investiţiilor

- Densitate estimata la sfarsitul perioadei

De rezultat - Ponderea din total suprafaţă agricolă a exploataţiilor, care au acces la infrastructură (deservite)

- Ponderea din total suprafaţă agricolă a exploataţiilor rezultate prin comasarea terenurilor

- Număr de km drumuri ;

- Numărul de investiţii sprijinite

- Volumul total al investiţiilor

De impact

AUTORITATEA DE

IMPLEMENTARE

Agentia de Plati pentru Dezvoltatre Rurala si Pescuit

85

DENUMIRE

MASURA:

Sprijinirea exploataţiilor agricole de semi-subzistenţă

BAZA LEGALA: Articolul 20 d (i) coroborat cu art. Art.34 din Reg. (EC) nr. 1698/2005

COD: 141

MOTIVAŢIE: Modificările structurale care au avut loc în agricultura României în perioada 1998-2003, având drept efect trecerea în proprietatea privată a peste 96% din terenurile agricole au determinat formarea de exploataţii mici şi mijlocii. Forma principală de exploataţie agricolă o reprezintă gospodăria ţărănească mică, cu o suprafaţă medie de 1,8 ha teren agricol şi o pondere de 53% din suprafaţa agricolă a ţării. Unităţile agricole cu personalitate juridică au o suprafaţă medie de 282 ha şi deţin 43% din suprafaţa agricolă a ţării. Din cele 4.462.221 exploataţii agricole individuale care deţin o suprafaţă agricolă utilă de 7,71 milioane ha, 52,4 % sunt cu suprafaţa mai mică de 1 ha, iar 42,1 % au suprafaţa cuprinsă între 1-5 ha, reprezentând fermele de subzistenţă şi semi-subzistenţă (RGA-2002 nivel ţară). Numărul mare de ferme de subzistenţă şi semi-subzistenţă care nu sunt viabile, cu o suprafaţă medie a exploataţiei de numai 1,7 ha, determină o puternică fragmentare a terenurilor agricole si practicarea unor: - tehnologii neperformante ; - utilizarea într-o mică proporţie a seminţelor certificate; - consum de îngrăşăminte chimice sub cerinţele tehnologice; - insuficienţa serviciilor specializate pentru asigurarea factorilor de

producţie la nivelul comunelor pentru exploataţiile agricole; - dotărea precara cu utilaje agricole, a preţurilor mari practicate de

societăţile de prestări servicii; - structură de culturi dezechilibrată care nu permite folosirea unor

asolamente raţionale (ponderea ridicata a cerealelor); - surse de finanţare insuficiente; - creditele acordate de instituţiile bancare sunt restrictive.

În domeniul exploataţiilor zootehnice, se remarcă un sistem gospodăresc de creştere a animalelor, caracteristic unui număr mare de deţinători cu efective mici de animale pe exploataţie, a căror performanţe productive reduse nu dau nici-o şansă în competiţia cu producătorii europeni. În acest context este necesară asigurarea condiţiilor de igienă şi de bunăstare a animalelor, practicarea unor tehnologii de creştere a animalelor care să respecte condiţiile de mediu. Scopul sprijinului acordat prin aceasta măsură este este de a se asigura tranziţia uşoară printr-un set de măsuri individuale, în vederea : - introducerii standardelor comunitare minime de mediu; - respectarii conditiilor de igiena si bunastarea animalelor;

86

- imbunatatirii performantei economice printr-o utilizare mai buna a factorilor de productie,;

- introducerii de noi tehnologii si inovatii, care vizeaza calitatea si diversificarea producţiei agricole;

- reducerii costurilor de producţie; - valorificarii potenţialului agricol al fiecărei zone; - îmbunătăţirea veniturilor în fermele de semi-subzistenţă; - atragerea tinerilor în activităţile agricole prin îmbunătăţirea

condiţiilor lor de viaţă şi muncă.

CONTINUTUL MASURII:

Sprijinul prevăzut in cadrul acestei masuri este destinat: exploatatiilor agricole clasificate in functie de dimensiunea economica in conformitate cu legislatia in vigoare, care produc in principal pentru consum propriu si comercializeaza doar o mica parte din productia agricola. Sprijinul va fi acordat in baza unui plan de afaceri, detaliat prin care solicitantul isi demonstreaza viabilitatea economica-financiară, luându-se in calcul si complementaritatea altor surse de venit.

Respectarea planului de afaceri va fi evaluat in cel mult 3 ani de la acordarea ajutorului.

Conform legislatiei in vigoare, sprijinul se va suspenda şi se va recupera dacă in urma verificarii, se constată nerespectarea planului de afaceri şi/sau sprijinul acordat a avut la bază o fraudă.

CRITERII DE ELIGIBILITATE

− Beneficiarul trebuie să facă dovada proprietăţii asupra terenului agricol

- Beneficiarul proiectului trebuie să dovedească o pregătire profesională, în raport cu proiectul pe care doresc să îl iniţieze.

CORELAREA CU ALTE MASURI DIN FEADR SI ALTE FONDURI:

Sprijinul acordat acestei masuri este complementar actiunilor prevazute in cadrul altor masuri din Axa I: "Cresterea valorii adaugate a produselor agricole”, "Sprijinirea infiintarii grupurilor de producatori", „Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea si adaptarea agriculturii si silviculturii”, „Instalarea tinerilor agricultori”, „Pensionarea timpurie a agricultorilor si muncitorilor agricoli”, “Formare profesionala si actiuni de informare, incluzand difuzarea de cunostinte stiintifice noi si practici inovatoare pentru persoanele angajate in sectoarele agricol si alimentar”, “Utilizarea serviciilor de consultanta de catre fermierii agricoli”, cu masuri din Axa II: „Sprijin acordat agricultorilor din zonele cu handicap”, „Sprijin pentru bunastarea animalelor”, „Sprijin agro-ecologic”, cu măsura din Axa III: „Servicii de bază pentru economia şi populaţia rurală”, precum si cu masuri ce privesc implementarea strategiilor de dezvoltare locala din Axa IV. Sprijinul acordat prin această măsură este complementar actiunilor prevazute in cadrul masurilor: - Protejarea si imbunatatirea calitatii mediului – finantat din FEDR si

Fondul de Coeziune; - Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si a incluziunii

sociale si intarirea capacitatii administrative finantat din Fondul Social European (FSE);

- Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de transport – finantat de FDER

87

Acţiunile susţinute prin „Programul Fermierul” sunt complementare activităţilor propuse prin măsură.

BENEFICIARI: Ferme de semisubzistenta definite in conformitate cu legislatia in vigoare

ARIA DE APLICARE:

La nivelul întregii ţări.

VOLUMUL SI VALOAREA

SUBVENTIEI:

Sprijinul va fi plătit sub formă de suma fixa egala, până la suma maximă de 1500 de euro/an pentru fiecare proprietate agricola, pentru maxim 5 ani.

Sprijinul va fi acordat în funcţie de cererile aprobate înainte de 31 decembrie 2013.

Sprijinul Comunitatii se va aplica de la 1 ianuarie 2007 (cu conditia intrarii in vigoare a legislatiei Comunitatii).

Perioada de tranzitie pentru atingerea standardelor comunitatii este de trei ani de la data aderării.

De bază -

De realizare - Numarul fermelor de semisubzistenta care sunt sprijinite

De rezultat - Numărul fermelor de semisubzistenta viabile .

INDICATORI

De impact - Creşterea VAB în fermele de semisubzistenta

AUTORITATEA DE

IMPLEMENTARE:

Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit

88

DENUMIRE MASURA:

Sprijinirea infiintarii grupurilor de producatori

BAZA LEGALA: Articolul 20 (d) (ii) coroborat cu art. 35 din Reg. (EC) nr. 1698/2005

CODUL MASURII: 142

MOTIVATIE: Agricultura privata este caracterizata in prezent printr-o faramitare excesiva a terenurilor şi implicit a sistemului de productie agricola, cu impact negativ asupra pieţei produselor şi asupra filierelor de produs.

Sprijinirea înfiinţării grupurilor de producători va contribui la creşterea eficienţei economice a exploataţiilor agricole şi forestiere, având un rol important în îmbunătăţirea calităţii produselor, a protecţiei mediului, a reţelelor de aprovizionare şi desfacere, precum şi în stabilirea unui echilibru între cerere şi ofertă.

Infiintarea grupurilor de producători, va asigura creşterea veniturilor producătorilor (membri ai grupurilor de producători) în zonele rurale.

Acordarea sprijinului in cadrul acestei măsuri se realizează în scopul facilitării înfiinţării si functionarii administrative a grupurilor de producatori pentru:

• adaptarea productiei si produselor membrilor grupului de producatori la cerintele şi exigenţele pietii;

• asigurarea comercializării impreuna a produselor, incluzand pregatirea de vanzare, centralizarea cantităţilor propuse spre vânzare si/sau aprovizionarea angrosistilor;

• stabilirea unor reguli comune privind informatia despre productie (cantitatea, calitatea si tipul ofertei), cu atentie deosebita acordata recoltarii si disponibilitatii productiei pentru comercializare in cadrul grupului.

In cadrul Programului SAPARD prin măsura 3.2. Constituirea grupurilor de producători, cuprinde se acordă sprijin pentru stimularea grupurilor de producători din agricultură, silvicultură şi pentru produse pescăreşti. Măsura 3.2 Constituirea grupurilor de producători fiind de curând acreditată, la data redactării prezentei măsuri, nu s-a încheiat încă perioada de depunere a cererilor de finanţare şi nu se poate vorbi de realizări anterioare sau de o experienţă în ce priveşte aplicarea măsurii.

CONTINUTUL MASURII

Un grup de producători este recunoscut dacă îndeplineşte condiţiile de recunoaştere din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1432/2003 privind normele de aplicare a dispoziţiilor Regulamentului Comisiei (CE) 2200/1996 în ceea ce priveşte autorizarea organizaţiilor de producători şi autorizarea prealabilă a grupurilor de producători Condiţii pentru acordarea ajutorului • Grupul de producători este eligibil pentru acordarea ajutorului doar

dacă a fost recunoscut de către MAPDR înainte de 31 decembrie 2013; • La data solicitării ajutorului şi pe toată durata acordării acestuia, grupul

de producători respectă condiţiile de recunoaştere;

CORELAREA CU ALTE MASURI DIN FEADR SI

Această măsură va fi aplicată în paralel cu următoarele măsuri din FEADR: - Cresterea valorii adaugate a produselor agricole şi silvice; - Modernizarea exploatatiilor agricole; - Imbunatatirea si dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea si

89

ALTE FONDURI: adaptarea agriculturii si silviculturii; - Formare profesionala si actiuni de informare, incluzand difuzarea de cunostinte stiintifice noi si practici inovatoare pentru persoanele angajate in sectoarele agricol si alimentar ; - Utilizarea serviciilor de consultanta de catre fermierii agricoli. Corelarea masurii cu alte masuri din FEADR, va avea un efect pozitiv atat asupra productiei cat si a filierelor de comercializare si a mediului inconjurator.

BENEFICIARI:

Grupuri de producători agricoli şi forestieri, legal constituite şi recunoscute de MAPDR înainte de 31 decembrie 2013 şi care îndeplinesc condiţiile de acordare a sprijinului financiar.

ARIA DE APLICARE:

La nivelul întregii ţări.

VOLUMUL SI VALOAREA

SUBVENTIEI:

Sprijinul va fi acordat in rate anuale in primii 5 ani de la data la care grupul de producatori a fost oficial recunoscut, pentru susţinerea financiară a activităţii administrative de înfiinţare şi funcţionare, conform anexei la Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1698/2005.

Sprijinul va fi determinat anual, pentru fiecare grup de producători, pe baza producţiei anuale comercializate astfel: a) pentru valoarea producţiei comercializate de până la 1.000. 000 de Euro/an pentru primul, al doilea, al treilea, al patrulea şi al cincilea an sprijinul va fi de 5%, 5%, 4%, 3% şi 2% din valoarea acesteia; b) pentru valoarea producţiei comercializate ce depăşeşte 1.000. 000 de Euro/an pentru primul, al doilea, al treilea, al patrulea şi al cincilea an sprijinul va fi de 2.5%, 2.5%, 2%,1.5% şi 1.5% din valoarea acesteia.

Sprijinul nu va putea depăşi plafonul maxim de:

- anul I - 100 000 Euro ; - anul II - 100 000 Euro; - anul III - 80 000 Euro; - anul IV - 60 000 Euro; - anul V - 50 000 Euro.

Plata primei rate va fi făcută la un an după data semnării contractului pentru sprijinul financiar.

Sprijinul Comunitatii se va aplica de la 1 ianuarie 2007 (cu conditia intrarii in vigoare a legislatiei Comunitatii).

De bază: -

De realizare: - Număr de grupuri de producători sprijinite;

- Volumul producţiei primare minime comercializate de grupurile de producători pe an;

De rezultat: - Numărul fermelor care comercializează pe piaţă.

INDICATORI:

De impact: - Creşterea veniturilor producătorilor

AUTORITATEA DE

IMPLEMENTARE

Agentia de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit

90

Măsuri Axa II Măsura Plăţi compensatorii pentru fermierii din zone cu handicapuri

naturale – zone montane Codul măsurii 211 1. Criterii de delimitare a zonelor cu handicap natural – Zona montană: a) comunele situate la altitudini mai mari de 600 de metri, pe baza limitelor administrative -

digitizate; b) comunele situate între 400 – 600 metri, care au o pantă medie egală sau mai mare de 15%,

pe baza limitelor aministrative - digitizate.

2. Motivaţie: Zona montană deţine o pondere ridicată în totalul suprafeţei ţării (30,73%), având o populaţie ce reprezintă 13,2% din totalul locuitorilor la nivel naţional (2.905.377 locuitori) şi a cărei ocupaţie de bază este legată majoritar de zootehnie şi silvicultură (1.307.869 agricultori şi silvicultori). Potenţialul zonei este dat de multitudinea de factori peisagistici şi naturali, precum şi de ordin cultural-istoric. În zona montană datorită defrişărilor, abandonurilor, a lipsei drumurilor de acces, a distanţelor mari faţă de locuinţele agricultorilor, astfel de terenuri au fost degradate. Locuitorii zonei montane se confruntă şi cu probleme legate de potenţialul agricol limitat, datorat, pe de o parte, costurilor suplimentare ca urmare a dificultăţii cultivării, întreţinerii culturilor şi aplicării mecanizării ca rezultat a fragmentării ridicate a reliefului şi a valorilor mari de pantă, iar pe de altă parte, datorat condiţiilor de altitudine şi de pantă ce modifică parametrii climatici şi pedologici ce se reflectă în producţii mai reduse pe unitatea de teren agricol. Condiţiile naturale generale din Carpaţi sunt asemanatoare cu cele din Alpi, dar cateva deosebiri datorate influenţelor climatice au condus la conturarea unor particularităţi mai restrictive. Astfel, advecţiile de mase de aer de provenienţă est-europeană, puternic continentalizate (amplitudini termice mari între vară şi iarnă – cu ierni extrem de geroase, îngheţuri tarzii şi timpurii frecvente, număr mai ridicat de zile cu viscol – ca manifestare a crivaţului de origine siberiană, precipitatii neregulate, frecvenţa mai mare a ploilor torenţiale şi a grindinei) contureaza un cadru natural mai dificil pentru practicarea agriculturii cu o perioadă de vegetaţie mai scurtă. In depresiunile intracarpatice şi în cele subcarpatice – situate în general între 500m şi 700m (acolo unde sunt concentrate o mare parte a terenurilor agricole din zona montană), ca urmare a advecţiilor de aer rece induse de anticiclonul siberian, inversiunile de temperatură generează efecte negative asupra culturilor. De asemenea, în zona montana predomina solurile acide cu productivitate redusă şi care pot afecta calitatea apelor subterane prin procesul de levigare.

Din punct de vedere etno-cultural, depresiunile intracarpatice şi subcarpatice, au un merit istoric de formare şi conservare deosebit de important, actionand ca un factor activ de etno-geneză. Astfel, elementele de baza ce permit identificarea poporului roman (limba, traditii, port) îşi au originea în aceste depresiuni cu rol natural de apărare (numite si „ţări”). Alături de poporul roman etnicii maghiari şi germani şi-au adus aportul de elemente culturale şi arhitecturale determinand crearea unui peisaj multicultural valoros (specific depresiunilor Giurgeu, Ciuc, Braşov, Făgăraş, Sibiu, Almăjului etc.).

91

În condiţiile unei economii de piaţă, costurile de producţie joacă un rol important în determinarea stabilităţii şi viabilităţii ecologice şi socio-economice a zonei montane. Cu o densitate a populaţiei de circa 40 loc/km2 şi cu şi cu o dependenţă ridicată faţă de agricultură (ponderea populaţiei ce lucrează în agricultură de circa 45%), aceasta zonă se confruntă cu probleme de întreţinere a terenurilor agricole (de exemplu, doar circa 41% din păsuni au fost vizate de actiuni de intreţinere, regenerare, combatere împotriva eroziunii solului etc., iar intensitatea medie a păşunatului este de 0,38 UVM/ha) corelate şi cu un proces activ de depopulare ce implică şi abandonarea lucrării terenurilor agricole. În acest sens, se impune acordarea de compensaţii financiare acelor fermieri care îşi desfăşoară activitatea în astfel de zone. În cadrul acestei măsuri sunt vizate acţiuni care urmăresc asigurarea managementului durabil a terenurilor agricole, asigurarea continuităţii utilizării acestor terenuri, contribuind la menţinerea viabilităţii comunităţilor rurale, la conservarea şi perpetuarea peisajului natural şi a valorilor etno-culturale, la îmbunătăţirea condiţiilor de mediu prin asumarea şi respectarea restricţiilor comunitare de ordin ecologic, la diminuarea şi evitarea procesului de depopulare semnalat în zonele cu handicapuri naturale – zona montană. 3. Obiectivele măsurii � Dezvoltarea unei agriculturi durabile şi protecţia resurselor naturale (în special apă şi sol). � Menţinerea atractivităţii şi a specificităţii peisajului natural şi a valorilor etno-culturale. 4. Conţinutul măsurii: Măsura constă în efectuarea de plăţi compensatorii pentru handicap natural în zonele de munte şi contribuie, prin utilizarea continuă a terenului agricol, la o protejare împotriva degradarilor solului, apei şi biodiversitătii prin susţinerea şi promovarea sistemelor agricole durabile, dar şi la menţinerea unei populaţii active în arealele montane. Plăţile sunt acordate anual pe hectar de teren agricol utilizat (TAU), şi sunt menite să compenseze costurile suplimentare şi veniturile pierdute suferite de agricultori cu referire la handicapul pentru producţia agricolă în zonele vizate. Acestea sunt acordate agricultorilor care se obligă să desfăşoare activităţi agricole în zone desemnate pentru o perioadă de 5 – 7 ani de la prima plată. � Plăţile sunt fixate la o sumă de 86 Euro/ha (TAU)/an, reprezentand aproape 40% din

mărimea diferenţelor rezultate prin calcul. La baza stabilirii mărimii plăţilor compensatorii pentru LFA – zona montană a stat

compararea MBS (marja bruta standard) pe tipurile de cultură regăsite în arealelor montane calculate la nivel de comună (NUTS 5), pe zone fizico-geografice. Plăţile compensatorii pentru dezavantajele induse de condiţiile nefavorabile specifice zonei montane au putut fi cuantificate prin diferenţa dintre valoarea medie a MBS din arealele care nu sunt în zona montană şi valoarea medie a MBS calculată pentru zona montană (cu cele două componente – localităţi situate integral în zona montană şi localităţi situate parţial în zona montană). În urma acestui calcul au reieşit următoarele valori medii anuale:

Medie

Diferenţa M.B.S. (euro) 216 - munte 231 - parţial munte 159

92

Plăţile sunt regresive peste un nivel prag al suprafeţei pe proprietate situat la 10 ha, după cum urmează: � 100 % din valoarea plăţii compensatorii pentru terenuri agricole cu suprafaţă de

maxim 10 ha; � 75 % din valoarea plăţii compensatorii pentru suprafaţa de teren agricol care depăşeşte 10 ha (pe suprafaţa de 10 ha se va aplica plata echivalentă cu 100 % din valoarea primei). 5. Marimea plăţilor compensatorii � terenurile agricole din comunele situate la altitudini mai mari de 600 de metri – 100% din

valoarea medie a compensaţiei, reprezentand 86 Euro; � terenurile agricole din comunele cu o pantă medie egală sau mai mare de 15% şi care sunt

situate la o altitudine între 400m şi 600m – 90% din valoarea medie a compensaţiei, reprezentand 77 Euro.

Suma astfel calculata nu compenseaza in totalitate dezavantajele induse de handicapul natural, astfel se evita supracompensarea. 6. Beneficiari: Beneficiarii acestei măsuri sunt fermierii ce utilizează suprafeţe de terenuri agricole încadrate în comunele din zonele delimitate ca fiind zone defavorizate montane. Plăţile compensatorii aferente suprafeţelor utilizate în comun de mai mulţi agricultori pentru păşunatul animalelor pot fi acordate fiecăruia dintre ei în mod proporţional cu utilizarea sau cu dreptul de utilizare a acestor suprafeţe.

7. Condiţii de eligibilitate: Se pot acorda plăţi compensatorii în cadrul acestei măsuri dacă: � Suprafaţa agricolă aparţinând unei ferme, situată în limitele LFA, este folosită în scopuri

agricole şi are o suprafaţă minimă de 1 hectar, iar parcelele ce compun aceasta suprafaţă au minimum 0,3 hectare fiecare.

� Beneficiarul să fie inscris in LPIS; � Beneficiarul se obligă să respecte bunele practici agricole si condiţiile de mediu pe

întreaga suprafaţă a fermei. � Ferma este situata în întregime sau parţial (minim 50%) în limitele administrative

digitizate ale comunei din zona montană defavorizată; numai parcelele situate în cadrul limitelor LFA sunt eligibile pentru plăţi LFA.

� Beneficiarul se obligă să menţină activitatea agricolă pe parcelele situate în limitele administrative digitizate ale comunei din zona defavorizată pentru cel puţin cinci ani începând cu momentul efectuării primei plăţi compensatorii.

� Beneficiarul trebuie să dovedească dreptul de folosinţa asupra terenurilor pentru care aplică pe o perioadă de minim 5 ani în momentul depunerii aplicaţiei.

8. Aria geografică:

93

Zonele defavorizate încadrate în zona montană a României delimitată conform punctului 1. 9. Legislaţia în vigoare: Criteriile pentru stabilirea zonelor cu handicap natural – zonele montane, au fost stabilite conform Art. 37 si 50 din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005 şi a art.1 din Hotărarea Guvernului nr. 949/2002. 10. Indicatori: 10.1. Indicatori de context:

- ponderea claselor de teren agricol - pondrea suprafetelor HNV

10.2. Indicatori de intrare:

� cheltuială publică totală – UE – România

80 % 20 %

1,331 mld. euro 1,065 mld. euro 0,266 mld. euro

10.3. Indicatori de realizare:

� număr total fermieri posibil sprijinibili în cadrul măsurii;

800.000

� suprafaţă totală de teren agricol posibil sprijinibilă în cadrul măsurii.

2.000.000 ha

10.4. Indicatori de rezultat:

� - numarul total de gosodării sprijinite în cadrul măsurii � - ponderea terenului agricol care beneficiaza de aceasta masura ca procent din suprafata

totala agricola a zonei cu handicap montan 10.5. Indicatori de impact:

- inversarea trendului de declin a biodiversităţii - conservarea arealelor HNV

11. Corelaţii cu celelalte axe şi cu alte măsuri cuprinse în Axa 2

Agro-Mediu

LFA – zona

montană

Natura 2000

Menţinerea unei

populaţii stabile şi

Asigurarea unui management durabil al

94

susţinerea activităţilor agricole în zonele

defavorizate conduce la asigurarea unui

management durabil al resurselor naturale

resurselor naturale permite menţinerea unei

stări favorabile de conservare a speciilor

sălbatice şi a habitatelor prioritare, implicit a patrimoniului natural

european.

12. Corelaţia cu alte axe Această măsură va conlucra atât cu măsurile din Axa 1 şi Axa 3, cât şi cu cele din cadrul Axei 2 sprijinind implementarea dezvoltării rurale integrate.

Axa 1 LFA – zona

montană Axa 3

Menţinerea unei populaţii stabile şi

susţinerea activităţilor agricole în zonele defavorizate oferă

suportul necesar pentru creşterea competitivităţii

fermelor şi produselor

Menţinerea unei populaţii stabile,

susţinerea activităţilor agricole şi încurajarea dezvoltării serviciilor în zonele defavorizate oferă premisele diversificării activităţilor economice

Link rationale of the measure and indicators

Natural handicap

payments to farmers in

mountain areas

Areas under successful land

management

*Reversing biodiversity decline

*Maintenance of high nature value farming and forestry areas

* Number of supported holdings in mountain areas

* Supported agricultural land in mountain areas

Contributing in mountain areas with handicaps to the continued use of agricultural

land

Sustainable use of

agricultural land

Improving the environment

and the countryside

Inputs

Hierarchy of indicators Hierarchy of objectives

95

Măsura Plăţi compensatorii pentru fermierii din zone cu handicapuri

naturale – altele decat zona montana Codul măsurii 2111 În cadrul acestei măsuri sunt vizate acţiuni care urmăresc asigurarea managementului durabil al terenurilor agricole prin asigurarea continuităţii utilizării agricole a acestor terenuri; astfel se contribuie la menţinerea viabilităţii comunităţilor rurale, la păstrarea, conservarea şi perpetuarea peisajului natural şi la îmbunătăţirea condiţiilor de mediu, la asumarea şi respectarea restricţiilor comunitare de ordin ecologic, la diminuarea şi evitarea procesului de depopulare. 1.1 Submasura LFASemn 1.1.1 Criterii de delimitare a zonelor cu handicap natural semnificativ

96

Zonele cu handicap natural semnificativ se stabilesc pe baza hărţii repartiţiei terenurilor din Romania pe clase de bonitare, realizată la nivel de NUTS V. Folosirea excesiva in aceste areale de catre fermieri a ingrasamintelor chimice, peste nivelele optime recomandate in zonele fara handicapuri naturale, pentru a obtine productii similare, poate afecta negativ mediul. Mai mult de atat, aceasta actiune nu se justifica din punct de vedere economic. 1.2 Submasura LFASpec 1.2.1 Criteriile de delimitare a zonei cu handicap natural special Urmatoarele caracteristici edafice stau la baza delimitarilor:

1. aciditatea severă a solului – pH solului este mai mic de 4.5 2. salinitatea severă a solului – sărurile ce conţin Na sunt în compoziţia solului în proporţie de peste 0.15%

3. condiţiile extreme ale solului de management al apei – solurile cu un drenaj foarte slab sau foarte rapid al apei

4. condiţiile extreme de textură – textură dificilă: soluri argiloase (argilă > 60%) sau soluri nisipoase grosiere (nisip > 65%, argila<18%) – conform standardelor de textură F.A.O..

1.1.2 Descrierea şi justificarea procedurii de desemnare: Acolo unde, pe acelaşi areal, la nivel de NUTS V, gradul de acoperire a cel puţin doi din indicatorii prezentaţi anteriori, luaţi individual, este mai mare de 50%, terenurile agricole din arealul respectiv devin eligibile pentru această submasură.

97

Aciditatea severă a solului limitează serios productivitatea datorită încetinirii procesului de humificare, de asemenea, există culturi care nu tolerează solurile cu aciditate ridicată. Salinitatea severă a solului (regăsită în solonceacuri şi soloneţuri) are aceleasi efecte cu aciditatea severă, în sensul că se pot cultiva doar plante care tolerează astfel de soluri dar, doar cu pierderi de producţie. Solurile cu condiţii extreme de management al apei impun o productivitate mai redusă datorită ori drenajului prea slab ce duce stagnări ale apei sau chiar la inundaţii ori drenajului prea rapid ce privează plantele de apa necesară proceselor fiziologice interne legate de creştere sau compensării evapotranspiraţiei. Solurile cu textură dificilă induc limitări ale productivităţii în domeniul agricol, iar profitabilitatea este afectată şi de necesitatea unei mecanizari adecvate. Acestea se referă la o serie de parametri care conduc prin omogenitatea lor spaţială la condiţii de producţie asemănătoare şi dificile. Acesti parametri sunt:

- soluri nisipoase, sărăturate, sărace în humus; - precipitaţii scăzute; - accesibilitate dificilă, lipsa infrastructurii, dificultatea realizarii infrastructurii; - densitate scazută a populaţiei.

Luand în considerare configuraţia morfologico – hidrografică a zonei de vărsare a Dunării şi ţinand cont de caracteristicile prezentate anterior sunt eligibile următoarele comune:........ 1.2.2 Descrierea şi justificarea procedurii de desemnare: Sub-măsura se aplică la nivel de NUTS V, acolo unde caracteristicile prezentate anterior caracterizează o suprafaţă mai mare de 50% din cea a comunelor.

Fig. 2 Delimitarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării 3. Obiectivele măsurii � Dezvoltarea unei agriculturi durabile şi protecţia resurselor naturale (în special apă şi sol). � Menţinerea atractivităţii şi a specificităţii peisajului.

98

4. Conţinutul măsurii: Măsura constă în efectuarea de plăţi compensatorii pentru handicap natural semnificativ şi special şi trebuie să contribuie, prin utilizarea continuă a terenului agricol care în principal din considerente pedo-climatice au o productivitate scazută, la ocrotirea zonelor rurale, la susţinerea şi promovarea sistemelor agricole durabile dar şi la menţinerea unei populaţii active în arealele defavorizate. Plăţile sunt acordate anual pe hectar de teren agricol utilizat (TAU) şi compensează costurile suplimentare şi veniturile pierdute suferite de agricultori cu referire la handicapul pentru producţia agricolă în zonele vizate. 5. Marimea plăţilor compensatorii xxxxxxxxxxx Suma astfel calculata nu compenseaza in totalitate dezavantajele induse de handicapul natural, astfel se evita supracompensarea. pt. LFAspec calculul compensaţiilor se va face cu ajutorul MBS. 6. Beneficiari: Beneficiarii acestei măsuri sunt fermierii ce utilizează suprafeţe de terenuri agricole încadrate in comunele din zonele delimitate ca fiind zone defavorizate montane şi care dovedesc dreptul de folosinţă asupra terenului pentru o perioadă de minimum 5 ani în conformitate cu legislaţia în vigoare.

7. Condiţii de eligibilitate: Se pot acorda plăţi compensatorii în cadrul acestei măsuri dacă: � Suprafaţa agricolă aparţinând unei ferme, situată în limitele LFA, este folosită în scopuri

agricole şi are o suprafaţă minimă de 1 hectar, iar parcelele ce compun aceasta suprafaţă au minimum 0,3 hectare fiecare.

� Beneficiarul să fie inscris in LPIS; � Beneficiarul se obligă să respecte bunele practici agricole si de mediu pe întreaga

suprafaţă a fermei. � Ferma este situata în întregime sau parţial (minim 50%) în limitele administrative

digitizate ale comunei din zona cu handicap semnificativ; numai parcelele situate în cadrul limitelor LFA sunt eligibile pentru plăţi LFA.

� Beneficiarul se obligă să menţină activitatea agricolă pe parcelele situate in limitele administrative digitizate ale comunei din zona cu handicap semnificativ pentru cel puţin cinci ani începând cu momentul efectuării primei plăţi compensatorii.

� Beneficiarul trebuie să dovedească dreptul de folosinţa asupra terenurilor pentru care aplică pe o perioadă de minim 5 ani în momentul depunerii aplicaţiei.

8. Aria geografică: Zonele defavorizate încadrate conform punctului 1. 9. Legislaţia în vigoare:

99

Regulamentul 1698/2005. 10. Indicatori: 10.1. Indicatori de context:

- ponderea terenului agricol utilizat din cadrul LFAsemn (%) - ponderea terenului agricol utilizat din cadrul LFAspec (%) - suprafaţă agricolă încadrată LFAspec – cca. 40.000 ha.

10.2. Indicatori de intrare: - 188.040.960.00 euro – pt. LFAsemn - cca. 30.000.000 euro – pt. LFAspec 10.3. Indicatori de realizare:

- număr total holding-uri sprijinibile în cadrul sub-măsurii (LFAsemn şi LFAspec)

- suprafaţă totală sprijinibilă în cadrul sub-măsurii (LFAsemn şi LFAspec - ha) 10.4. Indicatori de rezultat:

- ponderea terenului agricol care beneficiază de această masură ca procent din suprafaţa totală agricolă a zonei LFA semn şi spec (%)

- ponderea terenului agricol care beneficiaza de aceasta masura ca procent din suprafata totală agricolă a zonei cu handicap special (%)

10.5. Indicatori de impact:

- inversarea trendului de declin a biodiversităţii - conservarea arealelor HNV

11. Corelaţii cu celelalte axe şi cu alte măsuri cuprinse în Axa 2

Agro-Mediu

LFA –

handicap semnificativ

Natura

2000

Menţinerea unei populaţii stabile şi

susţinerea activităţilor agricole în zonele

defavorizate conduce la asigurarea unui

management durabil al resurselor naturale

Asigurarea unui management durabil al

resurselor naturale permite menţinerea unei

stări favorabile de conservare a speciilor

sălbatice şi a habitatelor prioritare, implicit a patrimoniului natural

european.

100

12. Corelaţia cu alte axe Această măsură va conlucra atât cu măsurile din Axa 1 şi Axa 3, cât şi cu cele din cadrul Axei 2 sprijinind implementarea dezvoltării rurale integrate.

Axa 1 LFA –

handicap semnificativ

Axa 3

Menţinerea unei populaţii stabile şi

susţinerea activităţilor agricole în zonele defavorizate oferă

suportul necesar pentru creşterea competitivităţii

fermelor şi produselor

Menţinerea unei populaţii stabile,

susţinerea activităţilor agricole şi încurajarea dezvoltării serviciilor în

zonele defavorizate oferă premisele

diversificării activităţilor economice

Link rationale of the measure and indicators

Natural handicap

payments to farmers in

mountain areas

Areas under successful land

management

*Reversing biodiversity decline

*Maintenance of high nature value farming and forestry areas

* Number of supported holdings in mountain areas

* Supported agricultural land in mountain areas

Contributing in mountain areas with handicaps to the continued use of agricultural

land

Sustainable use of

agricultural land

Improving the environment

and the countryside

Inputs

Hierarchy of indicators Hierarchy of objectives

101

Măsura Plăţi compensatorii Natura 2000 şi plăţi legate de Directiva 2000/60/CE Codul măsurii 213 Criterii de delimitare: Terenuri agricole aflate în siturile desemnate Natura 2000. Motivaţie: O modalitate de a conserva patrimoniul natural european şi de a promova conceptul HNV este de a crea o reţea de arii naturale protejate, reprezentativă pentru diversitatea speciilor şi habitatele acestora ce trebuie protejate. Dezvoltarea acestei reţele de arii de conservare a naturii se bazează pe două Directive ale Uniunii Europene: � Directiva Habitate (Directiva 92/43 privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi

florei sălbatice) şi � Directiva Păsări (Directiva 79/409 referitoare la conservarea păsărilor sălbatice). Reţeaua „Natura 2000” este o Reţea Ecologică Europeană de Arii Speciale de Conservare şi Arii de Protecţie Specială Avifaunistică, constituită conform celor două Directive, mai sus menţionate. Pentru declararea unui sit „Natura 2000”, se ţine seama de interesele economice, culturale şi sociale din zona vizată, fiind permise activităţi economice care sunt în sprijinul dezvoltării durabile şi nu afectează starea de conservare favorabilă a site-ului respectiv. La această dată, în România, suprafaţa totală a ariilor protejate din România (1 Rezervaţie a Biosferei – 576.216 ha, 13 Parcuri Naţionale – 318.116 ha şi 13 Parcuri Naturale – 772.128 ha, 981 Rezervaţii Naturale – 179.193 ha şi 28 Arii de Protecţie Specială Avifaunistică – 21.052 ha) este de cca. 1.866.705 km2, acoperind aproximativ 7,83 % din suprafaţa ţării. Dintre acestea, câteva arii protejate sunt de interes internaţional, având statut multiplu: � Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – Rezervaţie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB –

„Omul şi Biosfera”), Zonă Umedă de Importanţă Internaţională (Secretariatul Convenţiei Ramsar), şi Sit al Patrimoniului Natural Universal (UNESCO);

� Parcul Naţional Retezat – Rezervaţie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB – „Omul şi Biosfera");

� Parcul Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB – „Omul şi Biosfera");

� Parcul Naţional Balta Mică a Brăilei – Zonă Umedă de Importanţă Internaţională (Secretariatul Convenţiei Ramsar).

Din suprafaţa parcurilor naţionale şi naturale din România în 2003 de 1.191.177 ha, suprafaţa în fond forestier (FF) era de 429.771 ha, reprezentând 36,1 % şi suprafaţa strict protejată în fond forestier era de 142.861 ha, reprezentând aproximativ 12 %. În România s-au identificat acele site-uri de interes European ca habitate ale speciilor de faună şi floră. În ceea ce priveşte implementarea acestei reţele, fişele sunt completate şi vor fi înaintate la începutul anului 2007 către Comisia Europeană pentru: � 134 situri pSPA cu o suprafaţă de 2.965.917,77 ha (12,44 % din teritoriul României) � 23 situri pSCI cu o suprafaţă de 117.351,85 ha (0,49 % din teritoriul României)

102

Cea mai directă metodă de a aplica conceptul de valoare naturală înaltă (HNV) este identificarea terenurilor agricole administrate extensiv, situate în zonele protejate – inclusiv site-urile desemnate pentru Natura 2000. Această măsură vine în ajutorul fermierilor afectaţi de restricţiile specifice declarării statutului de arie protejată şi desemnării siturilor Natura 2000 în zonele în care aceştia îşi desfăşoară activitatea. În acest sens, prin această măsură se urmăreşte compensarea pierderilor datorate obligativităţii conformării la standardele de mediu impuse prin legislaţia în vigoare, ajutând în acest fel la o dezvoltare durabilă a zonelor desemnate. Indirect, prin compensaţiile acordate, măsura susţine autorităţile desemnate pentru managementul respectivelor arii protejate în aplicarea planurilor de management, contribuind la atingerea obiectivelor de conservare a biodiversităţii şi a peisajelor tradiţionale. Din totalul suprafeţelor desemnate pentru a intra în Reţeaua Europeană de Arii Protejate Natura 2000 la sfârşitul anului se va cunoaşte şi structura fondului funciar inclus în aceste zone, precum şi date referitoare la proprietatea acestor terenuri. Astfel vor fi cunoscute suprafeţele de terenuri agricole incluse în siturile Natura 2000 şi se vor putea estima suprafeţele caracterizate de un impact redus asupra mediului, putând fi clasate în categoria terenurilor agricole cu înaltă valoare naturală (HNV farmland). Obiectivele măsurii: � Promovarea conservării diversităţii biologice şi a habitatelor speciilor prioritare � Susţinerea activităţilor agricole prietenoase cu mediul şi asigurarea de venituri adecvate

fermierilor ce se supun restricţiilor referitoare la protecţia mediului. � Menţinerea atractivităţii şi a specificităţii peisajului. � Dezvoltarea unei agriculturi durabile şi protecţia resurselor naturale (biotice şi abiotice). Conţinutul măsurii: Măsura constă în efectuarea de plăţi compensatorii acordate anual şi pe hectar de UAA (TAU) agricultorilor pentru a compensa costurile asumate şi venitul pierdut rezultate din dezavantajele din zonele vizate referitoare la implementarea Directivelor 79/409/EEC, 92/43/EEC şi 2000/60/EC. Sprijinul va fi limitat la suma maximă stipulată în Anexă – 200 euro/ha/an. Plata iniţială maximă Natura 2000 pentru o perioadă nu mai mare de 5 ani va fi de 500 euro/ha UAA. Beneficiari: Beneficiarii acestei măsuri sunt fermierii ce utilizează suprafeţe de terenuri agricole în zone ce se supun restricţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare privind protecţia mediului, respectiv Natura 2000. Aceştia declară pe propria răspundere că au drept de folosinţă asupra terenului pentru o perioadă de minimum 5 ani din momentul depunerii cererii de compensaţie şi îşi asumă obligaţia de a continua activităţile agricole pe o perioadă de minim 5 ani (de la data primei plăţi efectuate). Nu sunt eligibile: • consiliile locale; • persoanele juridice cu capital majoritar de stat.

103

Condiţii de eligibilitate: Se pot acorda plăţi compensatorii în cadrul acestei măsuri dacă: � suprafaţa agricolă aparţinând unei ferme, situată în limitele LFA, este folosită în scopuri

agricole şi are o suprafaţă minimă de 1 hectar, iar parcelele ce compun aceasta suprafaţă au minimum 0,3 hectare fiecare;

� beneficiarul să fie înscris in LPIS; � beneficiarul se obligă să respecte bunele practici agricole şi condiţiile de mediu pe întreaga

suprafaţă a fermei, precum şi să se conformeze planului de management impus pentru situl Natura 2000;

� ferma este situată în întregime sau parţial (minim 50 %) în limitele digitizate ale sitului Natura 2000; numai parcelele situate în cadrul limitelor sitului Natura 2000 sunt eligibile pentru plăţi compensatorii;

� beneficiarul se obligă să menţină activitatea agricolă pentru cel puţin cinci ani începând cu momentul efectuării primei plăţi compensatorii;

� beneficiarul trebuie să declare pe propria răspundere că are drept de folosinţă asupra terenului pentru o perioadă de minimum 5 ani, urmând ca acest lucru să fie dovedit în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare în momentul efectuării controalelor.

Aria geografică: Zone desemnate ca situri Natura 2000 conform criteriilor din: � Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale si a speciilor de fauna si

flora sălbatică (Directiva habitate); � Directiva 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice (Directiva păsări). Sau zonele aflate sub incidenţa � Directivei 2000/60/CE – Directiva cadru de politică comunitară în domeniul apei. Legislaţia în vigoare: Lista cuprinzând zonele desemnate pe teritoriul României ca situri Natura 2000 va fi promovată prin Hotărâre de Guvern, odată cu înaintarea acestora Comisiei Europene spre aprobare, la începutul anului 2007 de către autoritatea competentă. Indicatori: Indicatori de context: Biodiversitate: � abundenţa speciilor de animale şi plante sălbatice; � suprafaţa de teren agricol cu valoare naturală înaltă. Calitatea apelor: � balanţa nutrienţilor; � suprafaţa expusă la poluarea cu nitraţi şi pesticide. Indicatori de intrare: � cheltuială publică totală Indicatori de realizare: � număr total gospodării sprijinite în cadrul măsurii (Natura 2000/WFD); � suprafaţă totală sprijinită în cadrul măsurii (Natura 2000/WFD).

104

Indicatori de rezultat: � Suprafaţa agricolă pe care managementul eficient al terenurilor a contribuit la:

� starea favorabilă de conservare a biodiversităţii; � îmbunătăţirea calităţii apei; � îmbunătăţirea calităţii solului � evitarea fenomenului de abandonare a terenurilor; � stoparea schimbărilor climatice.

Indicatori de impact: � stoparea declinului biodiversităţii în zonele desemnate; � menţinerea sistemelor cu valoare naturală înaltă şi a terenurilor forestiere; � îmbunătăţirea calităţii apei. Corelaţia cu alte axe Această măsură va conlucra atât cu măsurile din Axa 1 şi Axa 3, cât şi cu cele din cadrul Axei 2 sprijinind implementarea dezvoltării rurale integrate.

Axa 1 Natura

2000 Axa 3

Corelaţii cu celelalte axe şi cu alte măsuri cuprinse în Axa 2

Agro-Mediu

Natura

2000

LFA – zona

montană

Corelaţii între obiectivele măsurii şi indicatori: Link rationale of the measure and indicators

Natura

2000/WFD payments

Areas under successful land

management

*Reversing biodiversity decline *Maintenance of high nature value

farming and forestry areas *Improvement of water quality

* Number of supported holdings in Natura 2000 areas/under WFD

* Supported agricultural land area under Natura 2000/under WFD

Helping farmers to address specific disadvantages resulting

from the implementation of N2000 and WFD- directive

Sustainable use of agricultural

land

Improving the environment and

the countryside

Inputs

Hierarchy of indicators Hierarchy of objectives

105

Măsura Plăţi de Agro-Mediu Codul măsurii 214 Acţiunea P3 Plăţi compensatorii pentru fermierii din Ariile Protejate

(altele decât cele desemnate Natura 2000) 1. Criterii de delimitare a zonelor: Zonele protejate, încadrate în Reţeaua Naţională de Arii Protejate, datorită valorii naturale înalte (HNV), supuse regimului de protecţie prin legislaţia naţională în vigoare: � HG nr. 230 din 4 martie 2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor

naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora; � HG nr. 1581 din 8 decembrie 2005 privind instituirea regimului de arie naturală protejată

pentru noi zone; � HG nr. 2151 din 30 noiembrie 2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată

pentru noi zone; � Ordin MAPAM nr. 552 din 26 august 2003 privind aprobarea zonării interioare a

parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice;

� Ordin MMGA nr. 1245 din 7 decembrie 2005 privind aprobarea Metodologiei de realizare a registrului zonelor protejate.

Plăţile compensatorii pentru aceste zone vor fi făcute în conformitate cu Art. 39 din Regulamentul EC/1698/2005, referitor la plăţi de agro-mediu. Excepţie fac zonele aflate în Reţeaua Naţională de Arii Protejate, care sunt incluse în Reţeaua Europeană de Arii Protejate Natura 2000 şi care beneficiază de plăţi compensatorii conform Art. 38 din Regulamentul EC/1698/2005. 2. Motivaţie: Potrivit Agenţiei Europene pentru Mediu (EEA), HNVF (High Nature Value Farming System) cuprinde zone importante, de interes pentru biodiversitate în zonele rurale şi se caracterizează prin practicarea unui tip extensiv, tradiţional de agricultură. Diversitatea biologică este corelată în acest caz cu un nivel scăzut al intrărilor/inputurilor (îngrăşăminte, pesticide etc.) utilizate în agricultură. Cu toate acestea, sistemele mixte extensive de agricultură, cele tradiţionale, pot de asemenea întreţine o stare favorabilă a sistemelor biologice, majoritatea terenurilor caracterizate ca HNV constând în pajişti semi-naturale. Sistemele agricole cu intrări scăzute sunt caracterizate şi prin densităţi scăzute ale efectivelor de animale, printr-o utilizare redusă a substanţelor chimice şi forţă de muncă intensivă, cum ar fi cazul păstoritului. Menţinerea unei exploatări extensive a terenurilor caracterizate ca HNV sunt în special importante pentru menţinerea diversităţii biologice ridicate, fiind responsabile de crearea şi menţinerea pajiştilor semi-naturale. Ecosistemele naturale şi semi-naturale reprezintă principalele componente ale capitalului natural, cel care asigură resursele şi serviciile ce stau la baza dezvoltării socio-economice, acestea trebuind exploatate într-un mod raţional şi durabil. În susţinerea acestei idei vine şi faptul că sistemele ecologice sunt sisteme funcţionale cu organizare complexă, în general,

106

modificările structurale la nivelul acestora nu sunt sesizabile de la un an la altul. În cazul unor accidente ecologice majore şi pe termen scurt, ulterior, prin eliminarea factorului perturbator mediul natural se poate reface. Sistemul de agricultură tradiţională a condus la conturarea de peisaje valoroase şi la întreţinerea unor habitate şi implicit a unor specii, atât vegetale cât şi animale, unele fiind de interes comunitar. Imaginea reprezentativă în România a terenurile caracterizate de acest tip de agricultură o constituie zonele de protecţie aflate sub incidenţa legislaţiei naţionale referitoare la conservarea biodiversităţii (Reţeaua Naţională de Arii Protejate), precum şi viitoare zone de protecţie de interes comunitar (Reţeaua Europeană de Arii Protejate Natura 2000). Inventarul naţional al habitatelor şi speciilor de plante şi animale sălbatice cuprinde atât speciile de interes comunitar (listate în anexele Directivei nr. 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice şi Directivei nr. 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică), cât şi habitate şi specii de interes naţional, endemice sau ameninţate (periclitate, vulnerabile sau rare) care încă nu sunt incluse în patrimoniul natural european. Acestor elemente de interes naţional se adresează Reţeaua Naţională de Arii Protejate, având ca scop printre altele şi protejarea şi conservarea potenţialelor valori de interes comunitar. Spaţiul biogeografic al României cuprinde, într-o proporţie relativ egală, cele trei unităţi geografice – de câmpie, de deal şi de munte, cu o diversitate mare de condiţii pedoclimatice şi hidrologice ce diferenţiază un număr de circa 52 ecoregiuni cu o varietate de ecosisteme terestre, acvatice specifice zonelor de coastă şi de litoral al Mării Negre, zonelor de stepă, silvostepă, deal, munte, lacurilor, cursurilor de apă şi luncilor acestora, zonelor secetoase sau a celor umede, inclusiv celor specifice Deltei Dunării. Dintre statele membre şi cele candidate la U.E., România deţine cea mai mare diversitate biogeografică (5 regiuni biogeografice din cele 11 europene).

Zonele bio-geografice din România

Zona biogeografică Suprafaţa (km2) % Nr. de tipuri de habitate Alpină 54.213,68 22,75 33 Continentală 127.810,84 53,63 38 Panonică 14.345,84 6,02 16 Pontică 1798,58 0,75 23 Stepică 40.147,65 16,85 18

Sursa: M.M.G.A.

107

0

10

20

30

40

50

60

Zone bio-geografice în România

% Nr. de tipuri de habitate

Ca o consecinţă a poziţiei sale geografice, România este o ţară cu o diversitate biologică ridicată, exprimată atât la nivel de ecosisteme, cât şi la nivel de specii. Ecosistemele existente pe teritoriul României, înaintea impactului antropic datorat dezvoltării socio-economice, cuprindeau ecosisteme caracteristice pădurilor (77%), păşunilor de stepã (16%), ecosisteme acvatice şi cele caracteristice zonelor umede (5,8%) şi ecosisteme alpine şi subalpine (1,2%). Ecosistemele naturale si seminaturale din România, în prezent, reprezintă cca. 47% din suprafaţa ţării. Ca urmare a studiilor efectuate prin Programul CORINE Biotops au fost identificate şi caracterizate un număr de 783 tipuri de habitate (13 habitate de coastă, 89 de zone umede, 196 de pajişti, 206 de pădure, 54 de mlaştină, 90 de stâncării/nisipuri şi 135 agricole) în 261 de zone analizate de pe întreg teritoriul ţării. Tipurile de habitate naturale a căror conservare necesită declararea ariilor speciale de conservare şi tipurile de habitate prioritare fac obiectul Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 236/2000. Au fost identificate, de asemenea, 44 de zone de importanţă avifaunistică, cu o suprafaţă totală de 6.557 km2, reprezentând 3% din suprafaţa ţării. Managementul ariilor protejate de conservare a biodiversităţii, în România, se face pe baza unor planuri adecvate specifice, elaborate de administraţiile stabilite şi aprobate de Autoritatea Publică Centrală pentru Protecţia Mediului, cu avizul Academiei Române. Administrarea acestor arii se poate face prin structuri de administrare special constituite, regii autonome, companii şi societăţi naţionale şi comerciale, autorităţi ale administraţiei publice locale, servicii descentralizate ale administraţiei publice centrale, instituţii ştiinţifice, de cercetare şi de învăţământ din sectorul public sau privat, muzee, organizaţii neguvernamentale, precum şi persoane fizice, cu calitatea de custozi. Legislaţia naţională în vigoare prevede faptul că bunurile cu valoare de patrimoniu natural existente in situ, deţinute în regim de proprietate privată, sunt ocrotite şi se conservă de proprietarii lor, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor legale. De asemenea este prevăzut faptul că orice plan sau proiect susceptibil de a afecta starea mediului într-un mod semnificativ trebuie să facă obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului, ţinând cont de obiectivele de conservare a ariei protejate. Nu vor fi acceptate planuri sau proiecte care afectează aria, iar orice activitate în aceste zone se va efectua cu consultarea publicului. Planurile de management

108

Scopul şi regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate din România este stabilit prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 236/2000. Planurile de administrare au în vedere obiectivele de management caracteristice fiecărei categorii: � Rezervaţii ştiinţifice – corespund categoriei I IUCN (Uniunea Internaţională pentru

Conservarea Naturii) – „Rezervaţie Naturală Strictă – arie protejată, administrată în principal în scopuri ştiinţifice”.

� Parcuri naţionale – corespund categoriei II IUCN – „Parc naţional: arie protejată administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru recreere”.

� Monumente ale naturii – corespund categoriei III IUCN – „Monument natural: arie protejată administrată în special pentru conservarea elementelor naturale, specifice”.

� Rezervaţii naturale – corespund categoriei IV IUCN, şi anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire.

� Parcuri naturale – corespund categoriei V IUCN – „Peisaj protejat: arie protejată administrată în principal pentru conservarea peisajului şi recreere”.

� Rezervaţii ale biosferei - în cuprinsul acestora se pot delimita zone cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare şi de valorificare a resurselor: o zone strict protejate: având regimul de protecţie şi conservare al rezervaţiilor ştiinţifice;

o zone tampon: cu rol de protecţie a zonelor strict protejate şi în care sunt admise activităţi limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu autorizaţiile date de administraţia rezervaţiei;

o zone de reconstrucţie ecologică: în care se realizează măsuri de refacere a mediului deteriorat;

o zone valorificabile economic prin practici tradiţionale sau noi, ecologic admise, în limitele capacităţii de regenerare a resurselor. Rezervaţiile biosferei cu aşezări umane sunt astfel gestionate încât să constituie modele de dezvoltare a comunităţilor umane în armonie cu mediul natural.

� Zone umede de importanţă internaţională (situri Ramsar) – în conformitate cu prevederile Convenţiei privind conservarea zonelor umede de importanţă internaţională in special ca habitat al păsărilor acvatice.

� Situri naturale ale patrimoniului natural universal – cu respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural, de sub egida UNESCO.

Suprafaţa totală a Ariilor Protejate din România – ianuarie 2006

Arii protejate Număr arii protejate

Suprafaţă totală % din suprafaţa

României Rezervaţie a Biosferei 1 576.216 2,42 % Parcuri Naţionale 13 318.116 1,33 % Parcuri Naturale 13 772.128 3,24 % Rezervaţii ale Naturii 981 179.193 1,06 % Arii de protecţie specială avifaunistică (~pSPA)

28 21.052 0,10 %

TOTAL 1.866.705 7,83 %

Sursa: M.M.G.A.

109

Ariile Protejate în România (% din suprafaţa României / % din Reţeaua Naţională de Arii Protejate)

2,42%30%

1,33%16%

3,24%40%

1,06%13%

0,10%1%

Rezervaţie a Biosferei Parcuri Naţionale

Parcuri Naturale Rezervaţii ale Naturii

Arii de protecţie specială avifaunistică (~pSPA)

Dintre acestea, câteva arii protejate sunt de interes internaţional, având statut multiplu: � Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – Rezervaţie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB –

"Omul şi Biosfera"), Zonă Umedă de Importanţă Internaţională (Secretariatul Convenţiei Ramsar) şi Sit al Patrimoniului Natural Universal (UNESCO). În anul 2000, datorită stării favorabile de conservare în care se află sistemele ecologice şi speciile din Delta Dunării, Consiliului Europei a acordat Diploma Europeană acestei rezervaţii.;

� Parcul Naţional Retezat – Rezervaţie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB – „Omul şi Biosfera");

� Parcul Naţional Munţii Rodnei – Rezervaţie a Biosferei (Comitetul UNESCO MAB – „Omul şi Biosfera");

� Parcul Naţional Balta Mică a Brăilei – Zonă Umedă de Importanţă Internaţională (Secretariatul Convenţiei Ramsar).

110

Sursa: M.M.G.A.

Pe teritoriul României au fost identificate 3.700 specii de plante superioare, din care până în prezent 23 sunt declarate monumente ale naturii, 74 sunt extincte, 39 periclitate, 171 vulnerabile şi 1.253 rare (fiind incluse în Lista Roşie a Plantelor Superioare din România, elaborată de Academia Română în anul 1994). Un procent ridicat (4 %) îl constituie speciile endemice (cu un număr de 56 de taxoni şi 171 subtaxoni), 75 % din acestea fiind identificate în zona montană. Speciile caracteristice păşunilor reprezintă cca. 37 % din totalul celor existente în România. În ceea ce priveşte fauna sălbatică, au fost identificate un număr de 33.792 specii de animale, din care 33.085 nevertebrate şi 707 vertebrate. Din fauna entomologică, 227 specii sunt adaptate vieţii subterane (peşteri), 97 % fiind specii endemice. În ceea ce priveşte vertebratele, 55 specii sunt periclitate (11 specii de peşti, 3 specii de amfibieni, 4 specii de reptile, 18 specii de păsări şi 19 specii de mamifere), 69 specii sunt vulnerabile (16 specii de peşti, 9 specii de amfibieni, 1 specie de reptile, 17 specii de pasări şi 26 specii de mamifere) şi 24 specii sunt rare (11 specii de peşti şi 13 specii de mamifere), 24 de specii sunt declarate Monument al Naturii, fiind strict protejate de legislaţia românească.

111

Statutul speciilor de vertebrate din România

Nr. de specii aflate într-o stare nefavorabilă de conservare (ameninţate) Grupul Nr. de specii

periclitate vulnerabile rare Peşti 191 11 16 11 Amfibieni 20 3 9 - Reptile 30 4 1 - Păsări 364 18 17 - Mamifere 102 19 26 13

Total 707 55 69 24

Sursa: M.M.G.A. – Starea mediului, Chapter 6 - Biodiversity

AmfibieniRepti

le

Mamifere

050

100150200250300350400

Statutul vertebratelor în România

Peşti Amfibieni Reptile Păsări Mamifere

De asemenea, specii protejate, sunt cuprinse la nivel naţional în Lista Roşie a speciilor de animale din România elaborată de Academia Română şi publicată în anul 2005, dar şi la nivel internaţional în Lista Roşie a IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii). Printre cele mai reprezentative specii ce îşi au habitatul în terenurile agricole şi care se găsesc pe anexele legilor naţionale sunt păsările care cuibăresc pe terenurile agricole: cârstelul de câmp (Crex crex), eretele sur (Circus pygargus), acvila de câmp (Acquilla heliaca), acvila mică (Hieraaetus pennatus), ciocârlia de câmp (Alauda arvensis), cocârlanul (Galerida cristata), vânturelul mic (Falco naumanni), şoimul dunărean (Falco cherrug) dar şi alte specii de păsări prezente în Anexele 3 şi 4 ale Legii nr. 462/2001, caracteristice terenurilor agricole. De asemenea se regăseşte în regim de protecţie strictă şi dropia (Otis tarda) care este semnalată sporadic în partea de vest a ţării. Totodată legat de terenurile agricole sunt şi păsările de apă care îşi găsesc hrana în culturile de grâu şi porumb cum sunt: gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis), califarul alb (Tadorna tadorna), gârliţa mică (Anser erythropus), gâsca de vară (Anser anser). De asemenea, strict protejate sunt toate speciile de lilieci regăsite pe teritoriul României. Specii de animale ameninţate, reprezentative pentru terenurile agricole sunt şi dihorul pestriţ (Vormella peregusna), grivanul (Mesocricetus newtoni), popândăul (Spermophilus citellus) şi vipera de stepă (Vipera ursinii). Alte specii sălbatice aflate în regim de protecţie sunt carnivorele mari (ursul, lupul, şi râsul), care provoacă daune producătorilor agricoli, de aici apărând şi conflictele de interes între cei ce desfăşoară activităţi agricole (şi

112

nu numai) şi cei care implementează programele de management al biodiversităţii. Au fost identificate în ţara noastră: � cca. 60 % din populaţia europeană de urs brun (Ursus arctos); � cca. 40 % din populaţia europeană de lup (Canis lupus); � cca. 40 % din populaţia europeană de râşi (Lynx lynx). O mare varietate de specii sălbatice de floră şi faună de pe teritoriul României prezintă o importanţă economică deosebită, având multiple utilizări în diverse sectoare (ex.: vânătoare, piscicultură, silvicultură, turism etc.). În ultimii ani, presiunea asupra acestor resurse are o tendinţă ascendentă, fiind solicitate în mare parte pe piaţa externă. Cu excepţia marilor zone agricole şi a unor ecosisteme terestre şi acvatice aflate sub impactul negativ al unor surse de poluare, în care se înregistrează modificări ale structurii şi dinamicii diversităţii biologice, restul mediului natural se păstrează în parametrii naturali de calitate, oferind condiţiile necesare conservării diversităţii biologice specifice. În acest context, este evidentă necesitatea adoptării unor măsuri de protecţie care să acopere atât interesele comunităţilor locale, cât şi menţinerea viabilităţii populaţiilor speciilor sălbatice, în vederea conservării patrimoniului natural naţional şi european. În acest sens, prin această măsură se urmăreşte compensarea pierderilor datorate obligativităţii conformării la standardele de mediu impuse prin legislaţia în vigoare, ajutând în acest fel la o dezvoltare durabilă a zonelor desemnate. Indirect, prin compensaţiile acordate, măsura susţine şi autorităţile desemnate pentru managementul respectivelor arii protejate în aplicarea planurilor de management, contribuind la atingerea obiectivelor de conservare a biodiversităţii şi a peisajelor tradiţionale. 3. Obiectivele măsurii Menţinerea valorii naturale ridicate (HNV) a terenurilor agricole în spaţiul rural prin: � promovarea conservării diversităţii biologice şi a habitatelor speciilor de interes naţional

(de potenţial interes comunitar); � susţinerea activităţilor tradiţionale, dezvoltarea unor sisteme agricole durabile şi protecţia

resurselor naturale (biotice şi abiotice); � menţinerea atractivităţii şi a specificităţii peisajului. 4. Conţinutul măsurii: Măsura constă în efectuarea de plăţi compensatorii pentru fermierii ce utilizează terenuri agricole în ariile protejate, supuse restricţiilor privind managementul biodiversităţii. Aceste compensaţii recurg din pierderile de venit şi cheltuielile suplimentare aferente măsurilor şi restricţiilor impuse prin planurile de management. Acestea trebuie să contribuie, prin promovarea utilizării extensive a terenurilor agricole, la conservarea diversităţii biologice şi menţinerea peisajelor, la ocrotirea patrimoniului rural, la susţinerea şi promovarea sistemelor agricole tradiţionale durabile dar şi la susţinerea comunităţilor locale prin menţinerea unei populaţii active pe teritoriul ariilor protejate. Plăţile vor fi acordate anual pe hectar de teren agricol utilizat (TAU), trebuind să compenseze costurile suplimentare şi veniturile pierdute suferite de agricultori pentru producţia agricolă în zonele vizate. Acestea vor fi acordate agricultorilor care se obligă să desfăşoare activităţi agricole în zone desemnate pentru o perioadă de 5 – 7 ani de la prima plată.

113

Plăţile vor fi fixate între o sumă minimă şi una maximă conform Reg. 1698/2005. Plăţile vor fi regresive peste un nivel prag al suprafeţei pe proprietate situat la 10 ha, după cum urmează: � 100 % din valoarea plăţii compensatorii pentru terenuri agricole cu suprafaţă de maxim 25

ha; � 75 % din valoarea plăţii compensatorii pentru suprafaţa de teren agricol care depăşeşte 10

ha (pe suprafaţa de 10 ha se va aplica plata echivalentă cu 100 % din valoarea primei). La baza stabilirii mărimii plăţilor compensatorii pentru utilizarea terenurilor agricole în ariile protejate poate sta compararea MBS (marja bruta standard) pe tipurile de cultură specifice calculate la nivel de comună (NUTS 5). 5. Mărimea plăţilor compensatorii A. Scenariul I: Plata unor sume fixe pentru toţi utilizatorii de terenuri agricole situate în arii protejate. B. Scenariul II: Plata unor sume diferenţiat în funcţie de obiectivele de management propuse pentru zona respectivă. 6. Beneficiari: Beneficiarii acestei măsuri sunt fermierii ce utilizează suprafeţe de terenuri agricole încadrate în comunele din zonele delimitate ca fiind zone defavorizate montane şi care declară pe propria răspundere că au drept de folosinţă asupra terenului pentru o perioadă de minimum 5 ani din momentul depunerii cererii de compensaţie. Excepţie vor face beneficiarii plăţilor compensatorii pentru utilizarea terenurilor agricole în zone desemnate natura 2000 (în cazul în care va exista suprapunere în definirea sitului Natura 2000 şi delimitarea ariei protejate). 7. Nu sunt eligibile: • persoanele juridice cu capital de stat (pondere peste 25 %). 8. Condiţii de eligibilitate: Se pot acorda plăţi compensatorii în cadrul acestei măsuri dacă: � Suprafaţa agricolă aparţinând unei ferme, situată în limitele LFA, este folosită în scopuri

agricole şi are o suprafaţă minimă de 1 hectar, iar parcelele ce compun aceasta suprafaţă au minimum 0,3 hectare fiecare.

� Beneficiarul să fie înscris in LPIS; � Beneficiarul se obligă să respecte bunele practici agricole si condiţiile de mediu pe

întreaga suprafaţă a fermei. � Ferma este situata în întregime sau parţial (minim 50%) în limitele digitizate ale ariei

protejate; numai parcelele situate în cadrul limitelor ariei protejate sunt eligibile pentru plăţi.

� Beneficiarul se obligă să menţină activitatea agricolă pe parcelele eligibile pentru cel puţin 5 ani începând cu momentul efectuării primei plăţi compensatorii.

� Beneficiarul trebuie declare pe propria răspundere că are drept de folosinţă asupra terenului pentru o perioadă de minimum 5 ani, urmând ca acest lucru să fie dovedit în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare în momentul efectuării controalelor.

114

9. Aria geografică: Zone desemnate ca arii protejate încadrate în Reţeaua Naţională de Arii Protejate, conform criteriilor de la punctul 1: � Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (jud. Tulcea, Constanţa) � Parcul Naţional Retezat (jud. Hunedoara, Caraş Severin, Gorj) � Parcul Naţional Piatra Craiului (jud. Argeş, Braşov) � Parcul Natural Vânători – Neamţ (jud. Neamţ) � Parcul Naţional Domogled – Valea Cernei (jud. Caraş Severin, Mehedinţi, Gorj) � Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa (jud. Caraş Severin) � Parcul Naţional Munţii Rodnei (jud. Bistriţa Năsăud, Maramureş) � Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş (jud. Harghita, Neamţ) � Parcul Naţional Ceahlău (jud. Neamţ) � Parcul Naţional Călimani (jud. Bistriţa Năsăud, Mureş, Harghita, Suceava) � Parcul Naţional Cozia (jud. Vâlcea) � Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului (jud. Caraş-Severin) � Parcul Naţional Munţii Măcinului (jud. Tulcea) � Parcul Natural Porţile de Fier (jud. Caraş-Severin, Mehedinţi) � Parcul Natural Apuseni (jud. Alba, Bihor, Cluj) � Parcul Natural Bucegi (jud. Braşov, Dâmboviţa, Prahova) � Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina (jud. Hunedoara) � Parcul Natural Balta Mică a Brăilei (jud. Brăila) � Parcul Naţional Buila – Vânturariţa (jud. Vâlcea) � Parcul Natural Lunca Mureşului (jud. Arad, Timiş) � Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior (jud. Galaţi) � Parcul Natural Comana (jud. Giurgiu) � Parcul Natural Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului (jud. Hunedoara) � Parcul Natural Munţii Maramureşului (jud. Maramureş) � Parcul Natural Geoparcul Platoul Mehedinţi (jud. Mehedinţi) � Parcul Natural Putna – Vrancea (jud. Vrancea) � Parcul Naţional Defileul Jiului (jud. Gorj, Hunedoara) Pentru aplicarea acestei măsuri este necesar să fie elaborat şi aprobat Planul de Management. 10. Legislaţia în vigoare: Terenurile agricole (atât pajişti cât şi terenuri cultivate, din zona montană, de deal şi câmpie) asigură habitate pentru o serie de specii protejate, listate ca specii ameninţate (periclitate, vulnerabile şi rare), endemice, de interes naţional, comunitar sau internaţional, în diferite anexe ale convenţiilor internaţionale privind conservarea biodiversităţii adoptate sau ratificate de România. Printre cele mai importante acte legislative cu referire la speciile sălbatice şi habitatele acestora, se regăsesc: � Decretul 187/1990 de acceptare a Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial,

cultural şi natural, adoptată de Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură la 16 noiembrie 1972 – M. Of. nr. 46/31.03.1990;

� Legea nr.5/1991 pentru ratificarea Convenţiei asupra zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice, încheiată la Ramsar, la 2 februarie 1971 – M. Of. nr. 18/26.01.1991;

� Legea nr. 13/1993 pentru ratificarea Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a

habitatelor naturale din Europa, Berna la19.07.1979 – M. Of. nr. 62/25.03.1993;

115

� Legea nr.58/1994 pentru ratificarea Convenţiei privind diversitatea biologică, adoptată la Rio de Janeiro la 5 iunie 1994. – M. Of. nr. 199/02.08.1999;

� Legea nr.69/1994 de aderare a României la Convenţia privind comerţul internaţional cu

specii sălbatice de floră şi faună pe cale de dispariţie, adoptată la Washington la 3 martie 1973 – M. Of. nr. 211/12.08.1994;

� Legea nr. 103/1996, republicată în 2002 privind fondul cinegetic şi a protecţiei vânatului – M. Of. nr.328/17.05.2002;

� Legea nr.13/1998 pentru ratificarea Convenţiei privind conservarea speciilor migratoare

de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979 – M. Of. nr. 24/26.01.1998; � Legea nr. 89/2000 pentru ratificarea Acordului privind conservarea păsărilor de apă

migratoare african-eurasiatice – M. Of. nr. 236/30.05.2000; � Legea nr. 90/2000 pentru aderarea României la Acordul privind conservarea liliecilor în

Europa – M. Of. nr. 228/23.05.2000; � Directivele UE Habitate şi Păsări, adoptate prin Legea nr. 462/2001 pentru aprobarea

Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale

protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice – M. Of. nr. 433/2.08.2001;

Alte acte normative: � Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -

Secţiunea a III-a – zone protejate; � OUG nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor

naturale, a florei şi faunei sălbatice; � Legea nr. 462/2001 pentru aprobarea OUG nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale

protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice � Ordinul M.A.P.P.M. nr. 647/2001 pentru aprobarea procedurii de autorizare a

activităţilor de recoltare, capturare şi/sau achiziţie şi comercializarea pe piaţa internă sau la export a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică, precum şi a importului acestora – M. Of. nr. 416/26.07.2001.

� HG nr. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora;

� Ordin M.A.P.A.M. nr. 552/2003 privind aprobarea zonării interioare a parcurilor

naţionale şi a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de conservare a

diversităţii biologice; � HG nr. 2151/2004 – Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone; � HG nr. 1581/2005 – Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone; � Ordin M.M.G.A. nr. 494/2005 privind aprobarea procedurilor de încredinţare a

administrării şi de atribuire în custodie a ariilor naturale protejate; � OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului; � HG nr. 440/2005 pentru reorganizarea şi funcţionarea Gărzii Naţionale de Mediu. 11. Indicatori: 11.1. Indicatori de context:

11.2. Indicatori de intrare:

11.3. Indicatori de realizare:

11.4. Indicatori de rezultat: 11.5. Indicatori de impact: Vor fi stabiliţi şi cuantificaţi în cadrul procesului de evaluare.

116

12. Corelaţii cu celelalte axe şi cu alte măsuri cuprinse în Axa 2

LFA – zona montană

Arii

protejate

Natura 2000

13. Corelaţia cu alte axe Această măsură va conlucra atât cu măsurile din Axa 1 şi Axa 3, cât şi cu cele din cadrul Axei 2 sprijinind implementarea dezvoltării rurale integrate.

Axa 1 Arii

protejate Axa 3

117

Masura Conservarea solului si protectia impotriva eroziunii Codul măsurii 2.1.4.4.1 Motivatie

Cel mai notabil proces de degradare a solului, prin extensie şi impact socio-economic este eroziunea prin apă, care împreună cu alunecările de teren cuprinde peste 7 mil. ha. Regiunile cu cel mai mare procent cu soluri erodate sunt: Podişul Moldovei, Dealurile pericarpatice dintre Trotuş şi Olt, Podişul Transilvaniei şi Piemontul Getic. In România situaţia solurilor afectate de diferite forme de degradare se prezintă astfel: � cca. 21 % din suprafaţa teritoriului României este afectată de eroziune puternică şi foarte

puternică; � cca. 7 mil. ha terenuri sunt afectate de eroziune şi procese de degradare asociate; � 35 % (2,9 mil. ha) din totalul terenurilor arabile, livezi şi vii; � 80 % (3,9 mil. ha) din totalul pajiştilor. În România pierderile de sol de pe terenurile agricole înregistrează valori de 106,6 milioane t/an, adică 85 % din total pierdere de sol.

Forma de degradare Suprafaţa Total 6.299.509 De suprafaţă 6.148.947 slabă 4.147.730

Eroziune prin apă

medie-puternică 2.001.217

Cantitatea de sol pierdut prin eroziune, anual, la nivelul întregii ţări, este, în medie, de 126

mil. t. din care 1,5 milioane tone humus, totodata, anual o suprafaţă de 702 000 ha este

afectata de alunecări de teren.

Indicele riscului erozional determinat variază de la 24.9 m3/ha/an în Depresiunea

Transilvaniei la 39.4 m3/ha/an în Podişul Central Moldovenesc şi atinge cel mai mare grad de

55.9 m3/ha/an în Podişul Getic.

Un alt fenomen semnalat este deprecierea puternică a nivelului de elemente nutritive din sol.

Protecţia împotriva eroziunii, colmatărilor şi poluării necesită măsuri urgente de prevenire şi combatere a eroziunii solului şi a colmatărilor, adaptate la condiţiile de relief, sol şi climă, în corelare cu tradiţiile locale, pentru dezvoltarea durabilă a agriculturii şi a spaţiului rural, precum şi pentru protejarea mediului şi conservarea peisajului.

Obiective: - Sustinerea activitatilor agricole care protejeaza solul - Reducerea suprafetelor afectate de degradarea solului - Menţinerea sau intensificarea fertilităţii solului

118

Continutul masurii: Măsura constă în efectuarea de plăţi compensatorii pentru fermierii care aplica actiuni de protectie impotriva degradarii solului. Plăţile vor fi acordate anual pe hectar de teren agricol utilizat (TAU), trebuind să compenseze costurile suplimentare şi veniturile pierdute suferite de agricultori cu referire la actiunile pentru protectia solului. Acestea vor fi acordate agricultorilor care se obligă să desfăşoare activităţi agricole în zone desemnate pentru o perioadă de 5 – 7 ani de la prima plată. Plăţile plafon minim - maxim? Plăţile vor fi regresive peste un nivel prag al suprafeţei pe proprietate, şi se vor defini în program. Actiuni eligibile in cadrul masurii: A1. Transformarea terenului arabil în pajişti Cultivarea terenului arabil cu amestecuri de ierburi perene, exceptând prăşitoarele. Nu se păşunează în primul an - acţiuni care merg dincolo de Bunele Practici Agricole. În anii următori se practică păşunatul raţional (incarcatura maxima) pentru a asigura regenerarea anuală a pajiştii. Nu se folosesc îngrăşăminte de sinteză şi pesticide – acţiuni conforme cu Bunele Practici Agricole. A2. Amenajarea de benzi înierbate Aplicabilă la terase în culturi perene când panta e mai mare de 12%. Amplasarea de benzi înierbate orientate pe direcţia generală a curbelor de nivel. Pentru zonele cu precipitaţii medii anuale peste 650 mm benzile vor fi înclinate cu 1 – 1,5 % faţă de curbele de nivel, spre emisari sau debuşee - înclinate spre josul pantei pentru a crea scurgeri de apă - acţiuni care merg dincolo de Bunele Practici Agricole. Acestea nu vor fi păşunate şi nu se vor utiliza pesticide şi îngrăşăminte chimice –acţiuni conforme cu Bunele Practici Agricole. Lăţimea minimă a benzii înierbate este de 5 m. Distanţa maximă între benzile înierbate este de 80 m - acţiuni care merg dincolo de Bunele Practici Agricole. A3. Înfiinţarea de cultură verde ascunsă pe teren arabil după recoltat. Culturile verzi ascunse care vor fi utilizate ca îngrăşăminte verzi sau furaje, trebuie înfiinţate imediat (nu mai târziu de 30 zile) după recoltarea culturii principale. După aceste culturi aratul se efectuează nu mai târziu de 2 săptămâni înainte de semănatul următoarei culturi. Se folosesc amestecuri de culturi anuale (graminee, leguminoase, rapiţă, muştar, etc.). Înierbarea se face cu lucrări superficiale prin discuit, renunţând la lucrarea de arat - acţiuni în plus faţă de Bunele Practici Agricole. Beneficiari Beneficiarii acestei măsuri sunt fermierii ce utilizează suprafeţe de teren agricol afectate de procese de degradare a solului. Acestia vor dovedi dreptul de folosinta asupra terenului pentru o perioada de minimum 5 ani in conformitate cu legislatia in vigoare. Condiţii de eligibilitate:

119

Se pot acorda plati compensatorii in cadrul acestei masuri daca: � Ferma este situata in intregime sau partial in cadrul unui areal unde sunt prezente

fenomene de degradare a solului. Sunt eligibile numai parcelele afectate de procesele de degradare sau (e eligibila ferma in cazul in care este afectata in proportie de x%)

� Suprafata agricola apartinand fermei, este folosita in scopuri agricole si are o suprafata minima de 1 hectar, iar parcelele ce compun aceasta suprafata au minimum 0,3 hectare fiecare.

� Beneficiarul se obliga sa respecte bunele practici agricole pe intreaga suprafata a fermei � Beneficiarul se obliga sa mentina angajamentul pentru cel putin cinci ani incepand cu

prima plata compensatorie � Beneficiarul aplica pentru aceasta masura � Plan de agro-mediu la nivel de ferma? Aria geografică: Arealele identificate ca prezentand un grad semnificativ de degradare a solului Legislaţia în vigoare: O situatie detaliata a legislatiei in vigoare se poate consulta in anexa „x” Indicatori: Corelaţii cu alte măsuri cuprinse în axa 2 Corelaţia cu alte axe

120

Măsura Plăţi compensatorii pentru managementul extensiv al pajistilor (de tipul “o singura coasa”) Codul măsurii 2.1.4.P.1 1. Criterii de delimitare: Masura are in vedere fanetele semi-naturale bogate din punct de vedere al fitodiversitatii existente si al speciilor de animale asociate acesteia. Aceste tipuri de fanete apar in habitate naturale fertile sau in zone unde s-a efectuat o fertilizare moderata si cuprind numai comunitati de plante spontane, excluzand speciile (sau mixturile) introduse artificial 2. Motivaţie: Masura se adreseaza pajistilor semi-naturale, afectate de procese de degradare ecologica cum ar fi neutilizarea terenului, umiditatea excesiva` precum si pajistilor termofile ce prezinta o valoare scazuta din punct de vedere furajer dar de o importanta deosebita datorata ecosistemului specific si speciilor rare de plante. Aceste comunitati de plante sunt de o importanta deosebita pentru biodiversitate prin oferirea de spatii de cuibarire si de hrana pentru pasari. Acest tip de pajisti contribuie la procesul de retinere a apei si sunt folosite in mod traditional prin cosire efectuata odata pe an sau chiar mai rar, uneori fiind si pasunate. Majoritatea acestor pajisti sunt de dimensiuni mici si amenintate de abandon prin neutilizare precum si de acoperirea cu specii invazive. 3. Obiectivele măsurii Protejarea diversitatii biologice Protecţia resurselor de sol si apa; Menţinerea atractivităţii şi a specificităţii peisajului . 4. Conţinutul măsurii: Actiuni si restrictii:

- Nu sunt permise lucrarile de tipul: aratura adanca, discuire, construirea de noi sisteme de irigare, folosirea namolului de canalizare, utilizarea pesticidelor si insamantarea cu alte tipuri de iarba

- Este interzisa folosirea de utilaje grele. - Fertilizarea limitata la 40Kg/ha azot substanta activa - Pasunatul este permis numai pana la 0,5 UVM/ha - Cositul se va efectua manual dupa data de 1 Iulie (15 August in cazul pajistilor cu

exces de umiditate). Fanul va fi indepartat de pe suprafata pajistii. - Se vor folosi tehnici de cosire pentru protejarea speciilor existente pe pajisti (de ex:

cosirea dinspre centru spre margini sau folosirea de dispozitive Plăţile vor fi acordate anual pe hectar utilizat (TAU) de pajiste, trebuind să compenseze costurile suplimentare şi veniturile pierdute suferite de fermieri datorita conditiilor de management extensiv pe care si le asuma.

121

La baza stabilirii plăţilor compensatorii pentru managementul extensiv al pajistilor stau cantitatea de furaj pierduta in urma reducerii utilizarii azotatilor, precum si calcule privind forta de munca suplimentara. 5. Marimea plăţilor compensatorii Marimea primei compensatorii este de ? Euro/ha/an 6. Aplicantul: Aplicantul trebuie sa utilizeze suprafete de pajisti in scopuri agricole.

7. Condiţii de eligibilitate: � Suprafaţa de pajiste aparţinând unei ferme are o suprafaţă minimă de 1 hectar, iar parcelele

ce compun aceasta suprafaţă au minimum 0,3 hectare fiecare. � Beneficiarul să fie inscris in LPIS; � Beneficiarul se obligă să respecte bunele practici agricole si condiţiile de mediu pe

întreaga suprafaţă a fermei. � Beneficiarul se obligă să menţină activitatea agricolă pe toata suprafata fermei pentru cel

puţin cinci ani începând cu momentul efectuării primei plăţi compensatorii. � Beneficiarul trebuie să dovedească dreptul de folosinţa asupra terenurilor pentru care

aplică pe o perioadă de minim 5 ani în momentul depunerii aplicaţiei. 8. Aria geografică: 9. Legislaţia în vigoare: 10. Indicatori: 11.1. Indicatori de context:

11.2. Indicatori de intrare:

11.3. Indicatori de realizare:

11.4. Indicatori de rezultat:

122

11.5. Indicatori de impact: Vor fi stabiliţi şi cuantificaţi în cadrul procesului de evaluare. 12. Corelaţii cu celelalte axe şi cu alte măsuri cuprinse în Axa 2

13. Corelaţia cu alte axe Această măsură va conlucra atât cu măsurile din Axa 1 şi Axa 3, cât şi cu cele din cadrul Axei 2 sprijinind implementarea dezvoltării rurale integrate.

123

Măsura Benzi înierbate pe teren arabil pentru conservarea biodiversitatii Codul măsurii 21X 1. Motivaţie: Măsura are în vedere conservarea speciilor de plante şi de animale prin oferirea de habitate pentru hranire si inmultire pe terenurile agricole 2. Obiectivele cadru ale măsurii � Conservarea biodiversităţii. � Dezvoltarea unei agriculturi durabile. 3. Obiectivele � Crearea de habitate necesare conservarii biodiversitatii pe terenurile arabile, avandu-se în

vedere în special verigile lanţului trofic insecte si păsări. � Reducerea riscului de degradare ecologică a terenurilor arabile. 4. Descrierea masurii Măsura constă în efectuarea de plăţi compensatorii pentru înfiinţarea de benzi înierbate şi pentru veniturile pierdute şi costurile suplimentare ce reies din întreţinerea acestora. Benzile înierbate vor avea între 6 şi 12m lăţime şi o lungime, fără întrerupere, de cel puţin 100m, iar distanţa între ele nu va fi mai mică de 50m. Pot fi amplasate în interorul sau la marginea parcelei, dar nu vor fi mai mult de două benzi înierbate pe parcelă. Se recomanda ca benzile înierbate să se înfiinţeze ţinandu-se cont de ierburile specifice florei locale, pretabile la condiţiile climatice şi edafice din arealul respectiv. Acestea nu vor fi păşunate şi nu se vor utiliza pesticide şi îngrăşăminte chimice (doar in primii doi ani este permisa aplicarea locală a erbicidelor cu scopul de a preîntampina apariţia speciilor de plante oportuniste şi invazive). 5. Beneficiarii Beneficiarii acestei măsuri sunt fermierii ce utilizează terenuri arabile 4. Condiţii de eligibilitate Se pot acorda plăţi compensatorii în cadrul acestei măsuri dacă: � Suprafaţa arabilă aparţinând unei ferme are o suprafaţă minimă de 1 hectar, iar parcelele

ce compun aceasta suprafaţă au minimum 0,3 hectare fiecare. � Beneficiarul să fie inscris in LPIS; � Beneficiarul se obligă să respecte bunele practici agricole si condiţiile de mediu pe

întreaga suprafaţă a fermei. � Benzile înierbate vor fi cosite o data pe an între 15 iulie şi 31 august. � Beneficiarul se obligă să menţină activitatea agricolă pe suprafaţa arabilă a fermei şi

benzile înierbate pentru cel puţin cinci ani începând cu momentul efectuării primei plăţi compensatorii.

124

� Beneficiarul trebuie declare pe propria raspundere că are drept de folosinţă asupra terenului pentru o perioadă de minimum 5 ani, urmand ca acest lucru să fie dovedit în conformitate cu legislatia naţională în vigoare în momentul efectuarii controalelor.

6. Legislaţia în vigoare: 10. Indicatori: 10.1. Indicatori de context: 10.2. Indicatori de intrare:

10.3. Indicatori de realizare:

10.4. Indicatori de rezultat: 10.5. Indicatori de impact: Vor fi stabiliţi şi cuantificaţi în cadrul procesului de evaluare. 11. Corelaţii cu celelalte axe şi cu alte măsuri cuprinse în Axa 2 12. Corelaţia cu alte axe Această măsură va conlucra atât cu măsurile din Axa 1 şi Axa 3, cât şi cu cele din cadrul Axei 2 sprijinind implementarea dezvoltării rurale integrate.

125

Măsuri Axa III

MĂSURA

Diversificarea către activităţile non-agricole

BAZA LEGALĂ Reglementarea Consiliului (CE) Nr. 1698/2005 art. 52(a) (I) , art. 53.

COD

311

MOTIVAŢIE

DESCRIEREA SITUAŢIEI ACTUALE - Populaţia ocupată în activităţile neagricole in mediul rural cunoaşte un

trend descendent de la 1626 mii in 1998 la 1490 mii in 2003, fenomen datorat in special unui acces slab la infrastructura rurala de baza.

- Ponderea populaţiei ocupate pe sectoare de activitate ale economiei în mediul rural acesta este în anul 2003 de 67,3% în sectorul primar, de 16,9% în sectorul secundar şi de 15,8% în sectorul terţiar.

- In anul 2003, în mediul rural funcţionau 64 135 de agenţi economici din care un procent de 90,1% (57 792) îl reprezintă agenţii economici cu preocupări în domeniul activităţilor neagricole .

- Dintre agenţii economici din mediul rural cu preocupări în domeniul neagricol, ponderea cea mai mare o deţin cei cu activităţi de comerţ, respectiv 55,9%, iar in activităţi de fabricarea lemnului şi a produselor din lemn – 6,03%, construcţii – 3,9%, servicii – 3,8% si 0,5% in industria de pielărie si a produselor din piele. In ceea ce priveşte agenţii economici cu activităţi de meşteşugărie (împletituri, artizanat), deţin, de asemenea o pondere redusă, între 1-2,6%.

- În ceea ce priveşte gradul de participare la procesul educaţional sau de instruire a persoanelor de 25-64 de ani din mediul rural, acesta înregistrează o creştere de la 0,2% în 1998 la 0,3% în 2003. De asemenea, nivelul de instruire (mediu sau superior) în mediul rural pentru aceeaşi grupă de vârstă este de 52,1% in 2003 fata de 46,3% in 1998.

- Există un număr mare de ferme de subzistenţă şi semi-subzistenţă ( 4,46 milioane –EUROSTAT 2003; 3,4 milioane ferme subzistenţă – EIRO 2003; 2,34 milioane ferme subzistenţă şi 1,88 milioane ferme semisubzistenţă – RGA 2002) ce deţin o suprafaţă medie de 1,7 ha/exploataţie

Prin Programul SAPARD Măsura „Diversificarea activităţilor dezvoltarea si diversificarea activitatilor economice din mediul rural”sprijinul financiar acordat s-a orientat spre activităţi meşteşugăreşti, turism rural , procesarea la nivelul fermei a produselor tradiţionale atestate sau ecologice. Astfel in perioada 1august 2002- 2006 au fost contractate 608 proiecte in valoare de 34,85 milioane Euro. Din cele 608 de proiecte contractate pe intreaga măsura, 335 au fost pe submasura de turism rural, 232 pe submasura de alte activitati (apiclutura, ciupercarii, etc..) iar 11 pe activitati mestesugaresti. Rezultă că: 1. Spaţiul rural deţine un potenţial ridicat în ceea ce priveşte:

- existenţa unor activităţi economice neagricole în spaţiul rural , chiar dacă nu sunt foarte extinse

126

- existenţa populaţiei, în special tineri şi femei, capabile să dezvolte activităţi economice neagricole

- existenţa unor materii prime ce pot fi valorificate prin crearea valorii adăugate

- meşteşuguri tradiţionale, artizanat, ateliere de fierărie, confecţionarea de obiecte din ceramică, prelucrarea lemnului, croitorie, broderie, tricotaje, instrumente muzicale, etc;

- evitarea intesificării activităţilor agricole in favoarea diversificării activităţilor din mediul rural ceea ce are in impact pozitiv asupra mediului.

2. Spaţiul rural se confruntă cu o serie de deficienţe:

- nivel scăzut de instruire a populaţiei rurale - îmbătrânirea populaţiei - migrarea forţei de muncă tinere spre alte zone - numărul activităţilor meşteşugăreşti şi artizanale în scădere - slaba valorificare a materiilor prime, neagricole, existente în spaţiul

rural - lipsa fondurilor financiare pentru dezvoltarea unor activităţi non-

agricole restructurarea drastică a sistemelor socio-economice din mediul rural

- existenţa unui număr mare de ferme de subzistenţă şi semisubzistenţă

OBIECTIVE

− Diversificarea activităţilor către activităţi non-agricole în scopul creării de noi locuri de muncă pentru asigurarea creşterii economice în mediu rural;

− Ameliorarea tendinţelor negative ale declinului socio-economic; − Creşterea standardului de viaţă pentru ocuparea şi dezvoltarea durabilă a

spaţiului rural contribuie la un mai bun echilibru teritorial din punct de vedere economico-social ce se bazează pe dezvoltarea multifuncţionalităţii zonelor rurale şi dezvoltarea accesului la formare a actorilor economici;

CONŢINUTUL MĂSURII

Luând in considerare faptul ca diversificarea către activităţi non-agricole

oferă oportunitate de obţinere a unor venituri suplimentare de către fermieri şi

o reducere a dependenţei acestora de activităţile agricole prin această măsură

vor fi sprijinite, în mediul rural, activităţi non-agricole ca de exemplu:

� promovarea şi dezvoltarea activităţilor meşteşugăreşti, de artizanat si a produselor locale

- Construirea, modernizarea şi dotarea cu echipamente specifice

a atelierelor meşteşugăreşti şi de artizanat (de prelucrarea lemnului, fierului, lânii, pielărie, olărit, broderie, croitorie, instrumente muzicale traditionale, etc.)

- Construcţii speciale pentru utilităţi.

- Depozitarea materiilor prime şi a uneltelor;

- Echipamente şi instrumente noi specifice activităţilor meşteşugăreşti, incluzând echipamente şi dispozitive pentru

127

utilităţi;

- Articole de mobilier, unelte şi dispozitive, inclusiv hardware şi produse software, inclusiv montaj pentru prelucrarea şi marketingul produselor meşteşugăreşti.

� investiţii în procesarea şi marketing-ul primar pentru produsele ce nu constituie obiectul Anexei 1 din Tratat

� activităţi de comerţ ca de exemplu crearea unui magazin ataşat de ferma unde pot fi vândute propriile produsele obţinute

� cheltuieli pentru pregătirea/implementarea proiectului reprezentând plată arhitecţilor, inginerilor şi consultanţilor, taxelor legale, a studiilor de fezabilitate, achiziţionarea de patente şi licenţe pentru pregătirea , implementarea proiectului, direct legate de măsură, care nu depăşesc 12 % din costul total eligibil al proiectului, cu excepţia acelor proiecte care nu prevăd construcţii, caz în care nu depăşesc 5%;

� contribuţia în natură, conform Articolului 47a din Reg. e aplicare a Reg. CE 1698/2005 cu:

• materii prime locale ce vor fi evaluate de către agenţiile de plăţi care vor stabili preţurile de referinţă ale acestora

• terenuri şi proprietăţi imobiliare a căror valoare să fie certificată de către un expert sau un organism autorizat

Criterii de eligibilitate

Generale

- Aplicantul trebuie să demonstreze viabilitatea economico-financiară a proiectului;

- Investiţia trebuie sa demonstreze utilitatea tehnico-economica si funcţională

- Proiectul trebuie sa fie in conformitate cu legislaţia naţională şi europeana in domeniul mediului.

- Proiectele care au ca scop crearea de capacitati noi trebuie sa se incadreze in prevederile Planului General de Urbanism şi a Planului de Urbanism Zonal

- Proiectul trebuie sa aibă acces la infrastructura - Proiectele trebuie sa demonstreze necesitatea si oportunitatea

implementarii lor Specifice

- Beneficiarii proiectului să dovedească pregătirea profesională în raport cu proiectul pe care doreşte să-l iniţieze sau sa urmeze cursuri de specialitate

- Proiectul să demonstreze valorificarea resurselor locale (piatra, lemn, lana., rachita, piele, etc)

- Avize şi acorduri emise de organele în drept, potrivit legislaţiei în vigoare:

- certificatul de urbanism, - avizele privind asigurarea utilităţilor - acordurile şi avizele pentru protecţia mediului şi a apelor

Nu sunt eligibile: - impozite, taxe vamale şi taxe de import;

128

- costuri operationale, inclusiv costuri de întreţinere şi chirie - comisioane bancare, costurile garanţiilor şi cheltuieli similare; - contravaloarea muncii prestate - cheltuieli pentru cumpărarea de echipament second-hand

BENEFICIARI Beneficiari acestei măsuri sunt membrii gospodăriilor de subzistenţă şi semi-subzistenţă definit conform legislaţiei naţionale în vigoare

CORELAREA CU ALTE MĂSURI DIN

FEADR ŞI ALTE FONDURI

Legătura cu Axa 1 - Împreună cu activităţile de investiţii, diversificarea activităţilor din

mediul rural contribuie la consolidarea veniturilor agricultorilor deţinători de exploataţii de subzistenţă şi semi-subzistenţă.

- Infrastructura de adaptare si dezvoltare legata de agricultura si silvicultura poate deservi in acelaşi timp si activităţile non-agricole

- Odată cu creşterea competitivităţii sectorului agricol, o serie de fermieri care nu o sa poată face fata concurentei vor trebuie îndreptaţi care activităţi non-agricole

Legătura cu Axa 2 O serie de activitati non agricole folosesc resursele naturale executand de cele mai multe ori diverse obiecte ce sunt realizate manual, avand un caracter nepoluant ceea ce contribuie in mod direct la o dezvoltare durabila a mediului. Legătura cu Leader Exista o stransa legatura intre masurile ce vor fi implementate prin axa Leader si masura de diversificare , dat fiind faptul ca tot ceea ce insemna activitati mestesugaresti, dar si a altor activitati non-agricole au drept baza, identitatea locala atat cea ocupationala, culturala si sociala pe care axa Leader le poate promova printr-o abordare integrata. Legătura cu alte fonduri comunitare FEDR - Sprijinul acordat prin această măsură este clar delimitat si complementar cu acţiunile prevăzute în cadrul Programului Operaţional Regional pentru perioada 2007-2013. Delimitarea se va face având la baza criteriul „beneficiar” si al plafonului maxim stabilit prin regula de minimis (150 000 euro)

ARIA DE APLICABILITATE

Spaţiul rural al României definit conform OECD

VOLUMUL ŞI VALOAREA SUBVENŢIEI

Sprijinul Comunitar se va aplica de la 1 ianuarie 2007 ( cu condiţia intrării în vigoare a legislaţiei Comunităţii)

Plafonul maxim pentru invesţii aferente acestei măsuri este conform regulii de minimis 150 000 Euro. Plafonul minim aferent acestei măsuri este de 1000 euro. Ajutorul public(comunitar şi naţional) raportat la totalul cheltuielilor eligibile va fi acordat astfel: - 60% in cazul in care beneficiarul este tânăr sub 40 de ani - 50% pentru celelalte categorii de beneficiari

129

INDICATORI

Indicatori de bază: - procent de agricultori cu altă activitate profitabilă ( în funcţie de gen şi

vârstă) - dezvoltarea de activităţi non-agricole Indicatori de intrare:

- volumul cheltuielilor publice Indicatori de realizare:

- numărul de beneficiari (funcţie de categoria de vârstă, gen şi tipul de activităţi non-agricole);

- volumul total al investiţiilor (funcţie de categoria de vârstă, gen şi tipul de activităţi non-agricole).

Indicatori de rezultat: - valoarea nou adăugată realizată de activităţile non-agricole din zonele

rurale; - numărul mare de locuri de muncă create (locuri de muncă în gospodărie,

în afara acesteia, tipul acestora, categoria de vârstă şi gen). Indicatori de impact: - creşterea economică; - crearea de locuri de muncă

AUTORITATEA DE IMPLEMENTARE

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit

130

MĂSURA Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea micro–intreprinderilor în scopul de a promova spiritul intreprinzător

BAZA LEGALĂ Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1698/2005 Articolul 52 (a) (ii), b(i) COD 312

MOTIVAŢIE:

DESCRIEREA SITUAŢIEI ACTUALE - Micro-intreprinderile existente în mediul rural nu acoperă

totalitatea serviciilor care să vină în sprijinul populaţiei rurale pentru valorificarea produselor, aprovizionării populaţiei cu produse neagricole, reparaţii diverse precum şi a necesităţilor comunităţilor locale.

- Numărul de IMM-uri care activau în România în perioada 1998-2003, în mediul rural, s-a menţinut relativ constant ( 63 957 în 1998, respectiv 63 944 în 2003).

- Pe parcursul anilor, cele mai multe IMM-uri din mediul rural au fost create în domeniul comerţului (56,1%), urmând industria prelucrătoare (17,3%), agricultura (9,7%), transporturi (6,5%), hoteluri şi restaurante (6,1%) construcţii (3,5%), servicii (3,5%), iar pe ultimul loc se plasează industria extractivă (0,23%).

- Pe ansamblul ţării, se constată o distribuţie puternic asimetrică a IMM_urilor, o pondere majoritară a microîntreprinderilor - 94,45% şi, în cadrul acestora, în special, a firmelor fără nici un salariat (68,1% din totalul unităţilor înregistrate). Întreprinderile care, teoretic, au un potenţial mai mare de oferte de muncă, cele de talie mică şi mijlocie, sunt în număr redus, reprezentând numai 4,6%, firmele „mici” (cu 10 până la 49 de salariaţi) şi respectiv 0,9% - în clasa „firme mijlocii” (cu peste 50 de salariaţi, dar nu mai mult de 249).

- Disparităţi profunde persistă între zonele urbane şi rurale în ceea ce priveşte numărul de IMM-uri la 1.000 locuitori. Astfel, dacă oraşele au aproximativ 20 IMM-uri/1.000 locuitori, zonele rurale au doar 9 IMM-uri/1.000 locuitori, rezultând o medie naţională de 17,5 IMM-uri/1.000 locuitori, de trei ori mai mică decât media europeană, de 52 IMM-uri/loc. De asemenea, micro-întreprinderile care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural au o productivitate mai scăzută decât cele din mediul urban.

Rezultă că : 1. Spaţiul rural deţine un potenţial ridicat în ceea ce priveşte:

- existenţa forţei de muncă, în special tineri şi femei, capabilă să dezvolte şi să înfiinţeze micro-intreprinderi;

- existenţa unor resurse naturale şi materii prime ce pot fi valorificate prin intermediul micro-intreprinderilor;

- existenţa unui potenţial ridicat de producere a energiei regenerabile ceea ce se înscrie în linia metodelor inovatoare prietenoase cu mediul

2. Spaţiul rural se confruntă cu o serie de deficienţe: - număr redus de micro-intreprinderi cu domenii de activitate

restrânsă ; - zone rurale fără micro-intreprinderi; - lipsa fondurilor financiare pentru înfiinţarea şi dezvoltarea unor

micro-intreprinderi;

131

- slaba valorificare a resurselor de materii prime din spaţiul rural; - restructurarea drastică a sistemelor socio-economice din mediul

rural (cum ar fi cooperativele de consum); - nivel scăzut de instruire a populaţiei rurale; - infrastructură slab dezvoltată - locurilor de muncă insuficiente

OBIECTIVE

− Stoparea declinului socio-economic al spaţiului rural; - Reducerea disparităţilor dintre rural şi urban; - Stabilizarea locuirii spaţiului rural şi eliminarea migraţiei forţei de

muncă spre alte zone prin crearea de locuri de muncă; - Îmbunătăţirea mediului de afaceri; - Dezvoltarea de parteneriate între agenţii economici din zonele

rurale şi urbane; - Valorificarea durabilă a resurselor locale - Implicarea persoanelor calificate în diverse meserii, întoarse din

urban în mediul rural şi care pot profesa aceste meserii în folosul comunităţilor locale;

- Promovarea antreprenoriatului, dezvoltarea de structuri economice şi a infrastructurii în spaţiul rural

CONŢINUTUL MĂSURII

Prin această măsură vor fi sprijinite activităţile de creare şi dezvoltare de micro-intreprinderi, promovarea antreprenoriatului şi dezvoltarea de structuri economice în zonele rurale ca de exemplu : Construcţia si modernizarea de micro-intreprinderi şi achiziţia de echipament specific pentru : - dezvoltarea sistemelor pentru producerea de energie regenerabilă

(solară, rumeguş) ; - dezvoltarea de servicii şi servicii anexe agriculturii pentru

populaţia locală ca de exemplu: ▪întreţinerea şi repararea maşinilor şi utilajelor ▪servicii de reparare articole personale şi gospodăreşti, ▪întreţinerea şi repararea echipamentelor electrice diverse ▪servicii de deratizare, dezinfectie, dezinsecţie, ▪servicii de coafură, frizerie, ▪ servicii de construcţii ▪ servicii de transport ( microbuze) ▪ servicii de arhitectură peisageră ▪ servicii de curăţarea sobelor şi coşurilor ▪alte servicii necesare pentru populaţia din spaţiul rural ▪servicii de aprovizionare unelte agricole, seminţe, îngrăşăminte, substanţe pentru tratamente pentru exploataţiile agricole, furaje combinate pentru animale, etc.

- investiţii pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderilor din mediul rural ce contribuie la creşterea economică Cheltuieli eligibile: - investiţii pentru prelucrarea produselor agricole ce nu cad sub incidenţa Anexei 1 din Tratat ( ca de exemplu brutării, panificaţie) - construirea, modernizarea şi extinderea clădirilor şi instalaţiilor

conexe - achiziţionarea de utilaje şi echipamente noi, inclusiv IT, sofware,

132

hardware - cheltuieli reprezentând plata arhitecţilor, inginerilor şi

consultanţilor, taxe legale, a studiilor de fezabilitate, achiziţionarea de patente şi licenţe care nu depăşesc 12% din totalul cheltuielilor eligibile

- achiziţionarea de mijloace de transport noi, specializate, ca rezultat al identificărilor în studiul de fezabilitate/memoriu justificativ/plan de afaceri, cu o capacitate de transport bine fundamentată în documentul respectiv

- unelte şi instrumente specifice, inclusiv acelea pentru protecţia împotriva incendiilor şi cele pentru protecţia muncii

- contribuţia în natură, conform Articolului 47a din Reg. De aplicare a Reg. CE 1698/2005 cu:

o materii prime locale ce vor fi evaluate de către agenţiile de plăţi care vor stabili preţurile de referinţă ale acestora

o terenuri şi proprietăţi imobiliare a căror valoare să fie certificată de către un expert sau un organism autorizat

Cheltuieli neeligibile: - cumpărarea, închirierea sau luarea în leasing a terenurilor sau

clădirilor existente - impozite, taxe vamale, taxe de import - costuri operaţionale inclusiv costuri de întreţinere şi chirie - comisioane bancare, costurile garanţiilor, cheltuieli juridice şi

cheltuieli similare - contravaloarea muncii prestate - achiziţionarea de bunuri la mâna a doua şi/sau second hand - servicii financiare ( servicii de intermediere financiară, servicii

auxiliare ale instituţiilor financiare, etc) precum şi investiţiile în microîntreprinderile de înaltă tehnologie

CRITERII DE ELIGIBILITATE

Generale - Beneficiarii să demonstreze viabilitatea şi oportunitatea

economico-financiară a proiectului; - Existenţa cofinanţării proiectului; - Proiectul să aibă acces la infrastructură; - Beneficiarii proiectului să dovedească pregătirea profesională sau

să participe la cursuri de training - Investiţiile realizate să respecte legislaţia naţională şi europeană în

vigoare; - Vor fi eligibile investiţiile pentru prelucrarea produselor agricole

ce nu cad sub incidenţa Anexei 1 din Tratat Specifice

- avize şi acorduri emise de organele în drept, potrivit legislaţiei în vigoare:

- certificatul de urbanism, - avizele privind asigurarea utilităţilor - acordurile şi avizele pentru protecţia mediului şi a apelor

BENEFICIARI Beneficiarii acestei măsuri sunt microintreprinderile din mediul rural aşa cum sunt definite în Recomandarea Comisiei 361/2003 si Ordonanta nr 27 din 26 ianuarie 2006 privind infiintarea si dezvoltarea

133

intreprinderilor mici si mijlocii( 1-9 angajaţi, până la 2,0 milioane Euro cifră de afaceri )

CORELAREA CU ALTE MĂSURI DIN FEADR ŞI

ALTE FONDURI

Legătura cu Axa 1 - Împreună cu activităţile de producţie, sprijinul pentru crearea şi

dezvoltarea micro–intreprinderilor în mediul rural contribuie la consolidarea veniturilor agricultorilor, prin crearea de locuri de munca si accesul la valorificarea resuselor.

- Prin activităţile micro–intreprinderilor şi a serviciilor se crează un echilibru între mai multe sectoare, creşte valoarea adăugată a produselor, promovează anticiparea economică şi creşterea numărului de noi locuri de muncă în mediul rural.

- O mai largă activitate a micro-întreprinderilor susţine activitatea de exploatare agricolă ( producţia, cultivarea şi procesarea produselor obţinute din acestea).

Legătura cu Axa 2 - Utilizarea durabilă a resurselor naturale şi valorificarea

superioară a acestora, activităţi ce trebuie menţinute şi promovate. - Compensarea handicapurilor şi modernizarea permit o acţiune

comună în vederea menţinerii activităţilor agricole mai puţin favorizate. Legătura cu Leader Există o strânsă legătură între măsurile ce vor fi implementate prin Axa Leader şi măsura de creare şi dezvoltarea microintreprinderilor în scopul de a promova spiritul întreprinzător Ca urmare a unor acorduri cu Ministerul Integrării Europene care gestionează FEDER, s-a stabilit ca microîntreprinderile din mediul rural cu excepţia microîntreprinderilor de înaltă tehnologie precum şi a celor din mediul urban , să fie finanţate prin FEADR .

ARIA DE APLICABILITATE

Spaţiul rural al României definit conform OECD

VOLUMUL ŞI VALOAREA SUBVENŢIEI

Ajutorul public( comunitar şi naţional) acordat în cadrul acestei măsuri este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile . Limita inferioară a sprijinului public privind cheltuielile eligibile va fi de 5000 euro/proiect, iar limita superioară va fi de 150 000 euro/proiect/3 ani conform regulei de minimis. Ajutorul public(comunitar şi naţional) raportat la totalul cheltuielilor eligibile va fi acordat astfel: - 60% in cazul in care beneficiarul este tânăr sub 40 de ani - 50% pentru celelalte categorii de beneficiari Sprijinul Comunitar se va aplica de la 1 ianuarie 2007( cu condiţia intrării în vigoare a legislaţiei Comunităţii)

Indicatori de bază: - dezvoltarea economică a sectorului non agricol (creşterea valorii

adăugate în sectorul secundar şi terţiar) - creşterea numărului de angajaţi în sectorul non agricol Indicatori de intrare: - volumul cheltuielilor publice realizate Indicatori de realizare: - numărul de microîntreprinderi sprijinite (în funcţie de gen, vârstă şi

tipul microîntreprinderilor);

134

INDICATORI

- volumul total al investiţiilor. Indicatori de rezultat:

- numărul mare de locuri de muncă create (locuri de muncă în gospodărie şi în afara gospodăriei şi în funcţie gen şi categoria de vârstă). Indicatori de impact: - creşterea economică; - crearea de locuri de muncă ( în funcţie de gen şi categoria de

vârstă). AUTORITATEA DE IMPLEMENTARE

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit

135

MĂSURA

Încurajarea activităţilor turistice

BAZA LEGALĂ

Reglementarea Consiliului nr. 1698/2005, art. 52 (a) (III), art.55

COD

313

MOTIVAŢIE

DESCRIEREA SITUAŢIEI ACTUALE Turismul reprezintă un sector cu potenţial deosebit pentru creşterea economica ce creeaza oportunitati de angajare, creascand totodata atractivitatea zonelor rurale. Biodiversitatea şi bogăţia patrimoniului natural permite dezvoltarea turismului legat de pădure, vânătoare, pescuit si alte activităţi ce pot fi încurajate şi care pot crea condiţii pentru dezvoltarea iniţiativei private în acest domeniu. Turismul rural si agro - turismul este considerat o activitate alternativa ce a avut impact si care va continua sa se dezvolte in spaţiul rural romanesc datorita frumuseţii peisajelor, a unei parţi substanţiale a teritoriului rural ce se păstrează in stare semi naturala si a păstrării unor importante tradiţii si obiceiuri. Evoluţia turismului rural este diferenţiată şi în funcţie de aria geografică unde se desfăşoară această activitate şi anume: câmpie, deal, munte. Astfel acest lucru se reflecta si in statistici, înregistrându-se un trend ascendent al numărului de pensiuni şi al infrastructurii aferente in perioada 1998- 2003.

Din analiza evoluţiei agenţilor economici implicaţi in activităţi turistice , conform statisticilor INS, ( spaţiul rural definit conform legislaţiei naţionale) rezultă următoarele: − faţă de 1998, când existau 600 de pensiuni, numărul acestora a ajuns în

2003 la 3.500, rezultând o creştere semnificativă de peste 5,8 ori; − pensiunile dispuneau, în anul 2003, de 28.000 de locuri de cazare,

comparativ cu 3.776, câte existau în anul 1998; − distribuţia teritorială a pensiunilor turistice şi agroturistice reflectă o

dezvoltare a acestora în toate regiunile , o concentrare mai mare a pensiunilor fiind întâlnită în regiunile Centru, Nord – Est şi Nord – Vest;

− la nivel judeţean (NUTS III) distribuţia teritorială a pensiunilor turistice şi agroturistice a fost mai intensă în 27 de judeţe.

Sub aspect regional:

- în regiunea de Nord-Est există un trend crescător al numărului pensiunilor agroturistice, dar pensiunile turistice rurale înregistrează o evoluţie descrescătoare de la un an la altul;

- în regiunea de Sud se manifestă o tendinţă de creştere puternică a numărului pensiunilor agroturistice (o creştere de 420% în 2003 faţă de 1999); această creştere este intensă în judeţele Buzău şi Tulcea;

136

- în regiunea de Vest creşterea numărului pensiunilor agroturistice este de 300% în 2000 faţă de 1999;

Prin Programul SAPARD , respectiv prin Masura 3.4 au fost susţinute acţiunile de investiţii pentru turismul rural si alte tipuri de turism ( ecvestru, montan, etc). Astfel au fost contractate in intervalul august 2002- iunie 2006, 357 de proiecte cu o valoare de 29,81 milioane Euro. Rezultă că: 1. Spaţiul rural deţine un potenţial ridicat în ceea ce priveşte:

- practicarea activităţilor turistice, ce are drept baza tradiţii, biodiversitate bine conservate.

- practicarea agriculturii ecologice care deserveşte atât activitatea de turism rural si agro-turism cât si protecţia mediului.

2.În spaţiul rural se constată o serie de deficienţe:

- infrastructura în mediul rural în general şi cea de acces la zonele turistice în special este slab dezvoltată;

- număr redus de trasee turistice, de locuri de popas, de campare sau refugiu amenajate;

- număr mic de redus de centre de infomare turistică; - număr mic de locuri de recreere, divertisment, de practicarea a

diverselor sporturi in mediul rural - număr redus de actori implicaţi în dezvoltarea şi promovarea

serviciilor turistice - număr redus de servicii turistice ce pot fi puse la dispoziţia

turiştilor - slabă mediatizare a patrimoniului cultural, peisagistic, a diverselor

trasee turistice, etc.

OBIECTIVE `

- stoparea depopulării spaţiului rural; - oportunităţi pentru crearea de locuri de muncă mai ales pentru tineri şi

femei; - creşterea atractivităţii spaţiului rural; - punerea în valoare a patrimoniului cultural, arhitectural şi istoric al

zonei; - valorificarea biodiversităţii, a peisajului, monumentelor naturale şi a

monumentelor de artă, a bogăţiei patrimoniului forestier; - îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă; - obţinerea unor venituri suplimentare de către populaţia rurală; - înlăturarea proceselor şi fenomenelor cauzate de restructurarea

sistemelor socio-economice;

CONŢINUTUL MĂSURII

Prin această măsură vor fi sprijinite activităţii turistice si agro-turistice care au ca scop creşterea atractivităţii zonei, crearea de noi locuri de muncă, dezvoltarea, marketing-ul serviciilor şi a infrastructurii turistice la scară mică.

În cadrul măsurii se pot realiza multiple investiţii la scara mică ca de exemplu: - Construcţia, modernizarea, extinderea şi dotarea clădirilor şi a utilităţilor

137

conexe în vederea practicări turismului şi agro-turismului în mediul rural :

• cazare, cu respectarea limitelor de cazare stabilite prin fişa măsurii;

• achiziţia de echipamente electrocasnice, mobilier şi facilităţi de servire publică;

• investiţii în infrastructura de recreere şi divertisment aferentă spaţiilor de cazare ( ca de exemplu campare, terenuri de sport,etc)

• Achizitie echipamente telecomunicaţii, software şi hardware; echipament audio-video pentru divertisment

- Promovare si informare turistica ( pliante, panouri, organizare de evenimente si actiuni de promovare

- Crearea si dezvoltarea serviciilor turistice

• construcţii speciale pentru utilităţi ( centrale termice, echipamente filtrare purificare, aductiune apa, canalizare, etc)

• asigurare mijloace de transport pentru turisti capacitate definită conform legislaţiei în vigoare, bărci şi bărci cu motor

• centre de echitatie

• hrănirea, adăpostirea şi îngrijirea animalelor,

• padocuri si imprejmuiri pentru animale;

• adăposturi pentru vehicule şi unelte.

- alte lucrări pentru pregătirea terenurilor aferente activităţilor de recreere şi distracţie, cuprinzând alei şi platforme, spaţii verzi, baruri-terase în aer liber

- amenajarea stânilor în vederea practicării agroturismului

- Cheltuieli eligibile:

- Cheltuieli pentru pregătirea/implementarea proiectului reprezentând plată arhitecţilor, inginerilor şi consultanţilor, taxelor legale, a studiilor de fezabilitate, achiziţionarea de patente şi licenţe pentru pregătirea , implementarea proiectului, direct legate de măsură, care nu depăşesc 12 % din costul total eligibil al proiectului, cu excepţia acelor proiecte care nu prevăd construcţii, caz în care nu depăşesc 5%; - Contribuţia în natură, conform Articolului 47a din Reg. De aplicare a Reg. CE 1698/2005 cu:

- materii prime locale ce vor fi evaluate de către agenţiile de plăţi care vor stabili preţurile de referinţă ale acestora

- terenuri şi proprietăţi imobiliare a căror valoare să fie certificată de către un expert sau un organism autorizat

Nu sunt eligibile: - impozite, taxe vamale şi taxe de import;

- costuri operationale, inclusiv costuri de întreţinere şi chirie

- comisioane bancare, costurile garanţiilor şi cheltuieli similare; - contributia in munca

138

- cheltuieli pentru cumpărarea de echipament second-hand

CRITERII DE ELIGIBILITATE

Generale - Beneficiarii să demonstreze viabilitatea şi oportunitatea economico-

financiară a proiectului; - Existenţa cofinanţării proiectului; - Proiectul să aibă acces la infrastructură; - Investiţiile realizate să respecte legislaţia naţională în vigoare; - Proiectele să demonstreze necesitatea şi oportunitatea implementării; Specifice • Aviz de specialitate eliberat de Ministerul Transporturilor,

Construcţiilor si Turismului (MTCT) pentru modernizare sau constructie, dupa caz ;

• Angajamentul pe propria raspundere a beneficiarului ca va introduce obiectivul in circuitul turistic, in cadrul unei agentii de turism licentiate de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor si Turismului (MTCT). ;

• Prezentarea unei strategii de marketing pentru turism pentru proiectul pe care beneficiarul doreste sa-l promoveze, conform modelului prezentat in Ghidul Solicitantului.

• Capacitatile de cazare prevazute a fi respectate de catre pensiunile turistice se vor incadra in criteriile de clasificare prevăzute la Normele de clasificare a structurilor de primire turistice a Ordinului 188/2003, până la 10 camere inclusiv şi 30 locuri);

• Pentru investitii noi si pentru modernizari, nivelul de confort si calitatea serviciilor prestate trebuie sa fie echivalent cu minimum 2 flori în cazul pensiunilor turistice din mediul rural;

• Pentru pensiuni agroturistice sunt eligibile investiţiile aferente modernizării şi extinderii, iar nivelul de confort şi calitate a serviciilor aferente să fie echivalent cu minim 1 floare

• Este eligibilă construcţia, modernizarea şi extinderea clădirilor care păstrează arhitectura tradiţională locală

• Proiectele care au ca scop crearea de capacitati noi trebuie sa se incadreze in prevederile Planului General de Urbanism şi a Planului de Urbanism Zonal, ;

• Pentru modernizarea pensiunilor turistice rurale este necesar certificatul de clasificare eliberat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor si Turismului (MTCT) pentru pensiunea respectiva;

• Beneficiarii proiectului să dovedească pregătirea profesională sau să participe la cursuri de training în domeniul prestării de servicii turistice

BENEFICIARI Beneficiarii acestei măsuri sunt:

pentru agro-turism - Beneficiari acestei măsuri sunt producătorii agricoli/membri gospodăriei pentru turism rural

139

persoane fizice şi juridice care doresc să realizeze investiţii în activităţile turistice în spaţiul rural definit conform legislaţiei

CORELAREA CU ALTE MĂSURI DIN

FEADR ŞI ALTE FONDURI

Legătura cu Axa 1 - Împreună cu activităţile de investiţii , activităţile turistice din

mediul rural contribuie la consolidarea veniturilor agricultorilor; - Activităţile turistice contribuie la valorificarea produselor agricole

din mediul rural. Legătura cu Axa 2

- Măsura de încurajare a activităţilor turistice permite acţiuni de completare a veniturilor in acele zone cu handicapuri naturale

- Produsele ecologice deservesc atât activităţile agro-turistice cat si protejarea mediului.

- Măsura contribuie la acţiunea de conştientizare a populaţiei în ceea ce priveşte protecţia şi conservarea mediului

- Măsura contribuie de asemenea la menţinerea şi promovarea resurselor naturale şi a patrimoniului cultural

Legătura cu Leader - Activitatile turistice creaza premizele infiintarii de partenerate public private cu interese comune ce promoveaza identitatea locala. Legătura cu alte fonduri comunitare FEDR În urma acordului stabilit cu ministerul Integrării Europene delimitarea sprijinului FEADR şi FEDER se va baza pe următoarele:

- Agroturismul să fie finanţat în exclusivitate în cadrul acestei măsuri, prin FEADR

- serviciile turistice ( servicii de cazare, agremeent, infrastructura turistică) aferente pensiunilor turistice, cu o capacitate între 1 –10 camere şi cu gradul de confort prevăzut ( nr. flori), din spaţiul rural definit conform OECD să fie finanţate prin FEADR . In această categorie intră şi serviciile turistice aferente pensiunilor turistice cu o capacitate între 1 –10 camere din staţiunile balneo-climaterice

- serviciile turistice care sunt aferente oricăror spaţii de cazare, cu excepţia pensiunilor cu o capacitate de cazare între 1 –10 camere din spaţiul rural definit conform OECD, vor fi finanţate prin FEDER

- serviciile de agrement precum şi alte servicii turistice independente de spaţiile de cazare , cu excepţia celor care constituie domeniul de activitate al microîntreprinderilor din spaţiul rural definit conform OECD, să fie finanţate prin FEDER.

ARIA DE APLICABILITATE

Spaţiul rural al României definit conform OECD

VOLUMUL ŞI VALOAREA SUBVENŢIEI

Plafonul maxim pentru invesţii aferente acestei măsuri este conform regulii de minimis 150 000 Euro. Plafonul minim pentru această măsură este de 5000 Euro.

Ajutorul public ( comunitar şi naţional) va fi de : - A) 60% din totalul cheltuielilor eligibile in cazul in care beneficiarul

este tânăr sub 40 de ani

140

- B) 60% din totalul cheltuielilor eligibile pentru beneficiarii din zonele cu handicap natural ( zone montane, alte zone specifice cu handicap natural )

- C) 55% din totalul cheltuielilor eligibile in cazul in care beneficiarul aplica pentru agro-turism

- D) 65 % din totalul cheltuielilor eligibile in cazul in care beneficiarul îndeplineşte cumulat punctele A , B şi C( este tânăr sub 40 de ani, îşi propune investiţia în zone cu handicap natural şi aplică pentru agroturism)

- E) 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru alte categorii de beneficiari înafara celor care se încadrează in punctele A- D

Sprijinul Comunitar se va aplica de la 1 ianuarie 2007( cu condiţia intrării în vigoare a legislaţiei Comunităţii)

INDICATORI

Indicatori de bază: - Infrastructura turistică în zonele rurale Indicatori de intrare: - Volumul cheltuielilor publice realizate. Indicatori de realizare: - Numărul de pensiuni turistice sprijinite ( în funcţie de tipul acţiunii)

din mediul rural - Numărul de pensiuni agro-turistice sprijinite ( în funcţie de tipul

acţiunii) din mediul rural

- Volumul total al investiţiilor Indicatori de rezultat: - Numărul suplimentar de turişti; - Numărul mare al locurilor de muncă create. Indicatori de impact: - Creşterea economică - Crearea de locuri de muncă( în funcţie de vârstă şi gen).

AUTORITATEA DE IMPLEMENTARE

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit

141

MĂSURA Renovarea, dezvoltarea satelor, conservarea şi îmbunătăţirea moştenirii rurale

BAZA LEGALĂ Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1698/2005 Art. 52 (b) ) (i), (ii), (iii), art. 56, art. 57

COD 322

MOTIVAŢIE

Descrierea situaţiei actuale

- Reţelele de distribuire a apei potabile din mediul rural în perioada 1998-2003 au înregistrat îmbunătăţiri. Lungimea acestor reţele a crescut de la 16 245 km în 1998 la 20 975,6 km în 2003. Lungimea totala a reţelei de distribuţie a apei potabile a crescut de la 36 607.9 km in 1998 la 42 263,3 km. Astfel in anul 2003, s-a ajuns ca din totalul lungimii acestor reţele, 49,6% să fie situate în mediul rural şi 50,4% în cel urban, deşi acest procent nu acoperă nici pe departe necesarul.

- În privinţa canalizării, decalajul este încă foarte mare între rural şi urban; astfel, în 2003, în mediul urban exista 85,8% din lungimea conductelor iar în mediul rural numai 14,2%.

- Căile rutiere la nivelul anului 2003, în România, numai 10,2% din drumurile judeţene şi comunale erau modernizate şi 29,2% erau realizate cu îmbrăcăminte uşoară rutieră. La începutul perioadei predominau ca lungime drumurile comunale, pentru ca în anul 2000 majoritatea să fie deţinută de cele judeţene, întrucât o parte din drumurile comunale au fost trecute în categoria drumurilor judeţene.

- Zona rurală beneficiază de o reţea extinsă de drumuri, care sunt într-o stare precară de întreţinere. Drumurile comunale care cad în responsabilitatea comunelor acoperă aproximativ 28.000 km, iar drumurile din interior,săteşti, încă 30.000 km şi care fac legătura între sate sau acces la terenurile agricole (acestea din urmă fiind definite ca drumuri cu trafic redus), în practică nimeni nu şi-a asumat responsabilitatea pentru întreţinerea lor, ceea ce explică starea lor precară.

- Situaţia actuală a căminelor culturale din sate atestă un declin atât numeric cât şi calitativ. Din totalul de 6147 de cămine culturale existente în ţară în 2002, doar 1874 desfăşurau activităţi culturale propriu-zise, celelalte cămine culturale (peste două treimi) desfăşurând doar activităţi nespecifice. Deşi majoritatea căminelor culturale (cca. 97%) beneficiază de un sediu propriu, dotarea este nesatisfăcătoare pentru circa 82% dintre ele.

- Situaţia bibliotecilor se încadrează în tendinţele generale de deteriorare a vieţii culturale la sate. Numărul bibliotecilor din mediul rural a scăzut cu cca. 5,2%, de la 9391 în 1998 la 8900 în 2003.

- Spaţiul rural deţine un patrimoniu cultural important ce reprezintă o sursă de dezvoltare la nivel local şi regional. În acest spaţiu există numeroase monumente cultural - istorice, situri arheologice, ce se află în lista Patrimoniului Mondial UNESCO. În spaţiul rural, resursele culturale, cele ale patrimoniului cultural, în primul rând monumentele şi siturile arheologice, locurile memoriale şi peisajul natural precum şi peisajul istoric construit, care înglobează o generoasă natură, sunt

142

MOTIVAŢIE

nealterate. - Satele româneşti prezintă un caracter aparte din punct de vedere al

patrimoniului cultural, arhitectural, în funcţie de regiune, fapt ce imprimă acestora o identitate specifică în ceea ce priveşte modul de viaţă, precum şi punerea în valoare a resurselor locale.

- Prin Programul SAPARD prin Măsura „Îmbunătăţirea infrastructurii rurale „ au fost contractate 604 proiecte in valoare de 463 .55 milioane . Din acestea 446 au fost pe îmbunătăţire infrastructura de drumuri cea ce înseamnă 2,058.6 km de drum construite si modernizate.

Rezultă că: 1.Spaţiul rural prezintă un potenţial deosebit în ce priveşte: - patrimoniul cultural ca de exemplu: existenţa unor monumente

culturale, situri arheologice, centre istorice, asambluri de biserici, case memoriale, muzee

- păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor locale şi naţionale - varietatea şi bogăţia resurselor naturale specifice 2. În spaţiul rural se constată o serie de deficienţe : - Infrastructura, drumuri comunale, străzile, alimentarea cu apă,

canalizarea sunt slab dezvoltate şi neîntreţinute. - clădirile cu valoare arhitecturală, clădirile cu valoare cultural-istorică,

bibliotecile, căminele culturale sunt în majoritate neîntreţinute. - În majoritatea localităţilor rurale, centrul civic, pieţele comerciale,

locurile de parcare, parcurile, sunt neamenajate sau neîntreţinute.

OBIECTIVE Prin măsură se urmăreşte renovarea şi dezvoltarea satelor, printr-o abordare integrată ce are în vedere creşterea atractivităţii satelor prin asigurarea infrastructurii necesare şi valorificarea patrimoniului cultural.

CONŢINUTUL MĂSURII

Prin această măsură se urmăreşte realizarea unor proiecte integrate pentru investiţii care vizează spre exemplu:

a) îmbunătăţirea infrastructurii rurale prin investiţii cu caracter public ca de exemplu:

- construcţia si modernizarea drumurilor comunale, a străzilor, a drumurilor ce fac legătura cu unele zone de interes turistic;

- alimentarea cu apă, canalizare, staţii de epurare;

b) amenajarea centrului civic al localităţii prin investiţii cu caracter public ca de exemplu:

- realizarea de alei pietonale; - construirea şi amenajarea de pieţe comerciale, târguri, parcuri şi locuri

de parcare pentru mijloacele de transport; - renovarea construcţiilor cu valoare arhitecturală , culturală şi istorică

(ca de exemplu cele cu acoperiş de şindrilă , a căminelor culturale, bibliotecilor, bisericilor, grădiniţelor, caselor memoriale, muzeelor, altor obiective cultural – istorice de interes) ;

- construirea şi amenajarea locurilor de recreere( ca de exemplu terenuri de sport , locuri de joacă pentru copii) ;

- amenajare indicatoare şi panouri turistice; - servicii ale bibliotecilor şi muzeelor;

143

- investiţii în servicii culturale ( echipament specific activităţii culturale desfăşurate, instrumente muzicale tradiţionale, etc.)

- construirea, amenajarea şi dotarea centrelor locale de informare turistica

- realizarea, achiziţionarea şi distribuţia materialelor de promovare şi informare turistică

Cheltuieli eligibile: - investiţii ce realizează cel puţin un obiectiv privind îmbunătăţirea infrastructurii şi cel puţin un obiectiv privind amenajarea centrului civic; - investiţii culturale, istorice, case memoriale, muzee ce fac parte din patrimoniul local; - investiţii de renovare a construcţiilor cu valoare arhitecturală; - construirea, modernizarea şi extinderea clădirilor şi instalaţiilor conexe - achiziţionarea de utilaje şi echipamente noi, inclusiv IT, sofware,

hardware - cheltuieli reprezentând plata arhitecţilor, inginerilor şi consultanţilor,

taxe legale, a studiilor de fezabilitate, achiziţionarea de patente şi licenţe care nu depăşesc 12% din totalul cheltuielilor eligibile

- unelte şi instrumente specifice, inclusiv acelea pentru protecţia împotriva incendiilor şi cele pentru protecţia muncii

- contribuţia în natură, conform Articolului 47a din Reg. de aplicare a Reg. CE 1698/2005 cu:

- materii prime locale ce vor fi evaluate de către agenţiile de plăţi care vor stabili preţurile de referinţă ale acestora

- terenuri şi proprietăţi imobiliare a căror valoare să fie certificată de către un expert sau un organism autorizat

Cheltuieli neeligibile: - cumpărarea, închirierea sau luarea în leasing a terenurilor sau clădirilor

existente - impozite, taxe vamale, taxe de import - costuri operaţionale inclusiv costuri de întreţinere şi chirie - comisioane bancare, costurile garanţiilor, cheltuieli juridice şi

cheltuieli similare - contravaloarea muncii prestate - achiziţionarea de bunuri la mâna a doua şi/sau second hand

CRITERII DE ELIGIBILITATE

Generale Proiectele : - să demonstreze necesitatea şi oportunitatea implementării; - să demonstreze valorificarea resurselor locale; - să respecte legislaţia naţională şi europeană în vigoare; - să se încadreze in prevederile Planului General de Urbanism şi a Planului de Urbanism Zonal ; - să realizeze investiţii de renovarea şi dezvoltarea satelor în spaţiul rural definit conform legislaţiei. - Beneficiarul proiectului se angajează să elaboreze studiul tehnic în cel mult 6 luni de la aprobarea proiectului; - Hotărârea Consiliului comunei beneficiare privind necesitatea investiţiei; - Hotărârea Consiliului local de a suporta cheltuielile de întreţinere.

144

- Investiţiile realizate să respecte legislaţia naţională şi europeană în vigoare; Specifice - beneficiarii să demonstreze utilitatea proiectelor în folosul comunităţii locale; - proiectele realizate în cadrul acestei măsuri să nu permită construirea

drumurilor de pământ;

- proiectele trebuie să-şi demonstreze compatibilitatea cu reglementările naţionale privind mediul precum şi cu legislaţia europeană în domeniul mediului, prin prezentarea Acordului de Mediu, precum şi a Studiului de Impact pentru investiţia propusă, folosind standarde şi proceduri conforme cu cele din legislaţia Uniunii Europene cu privire la Evaluarea de Impact asupra mediului (EIM), Directiva 85/337/CE, amendată şi completată de Directiva 97/11/CE; - proiectele care propun drumuri pietruite trebuie să prevadă că după aplicarea stratului de piatră, operaţiunile de impermeabilizare să fie realizate în conformitate cu legislaţia în vigoare; - proiectele trebuie să prevadă că realizarea colectării apelor provenite din precipitaţii se va face prin rigole, şanţuri şi podeţe de descărcare; - prezentarea studiilor hidrologice sau hidrogeologice care să confirme existenţa sursei de apă în cantitate suficientă pentru investiţii noi şi extindere, iar pentru modernizări existenţa sursei de apă se justifică numai prin memoriu justificativ; - înmagazinarea apei potabile se va face numai în rezervoare închise; - pomparea în reţeaua publică a apei din fântânile existente în vatra satului să nu fie permisă, fără a fi trecută prin staţia de tratare; - să se folosească numai aducţiuni închise; - sunt permise numai proiectele care rezolvă evacuarea substanţelor reţinute în reţeaua de canalizare şi/sau evacuarea nămolului rezultat din staţiile de tratarea apei

CORELAREA CU ALTE MĂSURI DIN FEADR ŞI ALTE FONDURI

Legătura cu Axa 1 - Măsura de renovare a satelor crează premiza atractivităţii spaţiului rural,

din punct de vedere investiţional, facilitând accesul pe piaţa publică a produselor agricole

- Împreună cu activitatea de producţie contribuie la consolidarea veniturilor agricultorilor

- Infrastructura ce va fi dezvoltată prin aceste măsuri va fi diferită de infrastructura de adaptare agricolă menţionată în Articolul 30 din Reg. CE 1698/2005.

Legătura cu Axa 2 - Măsura contribuie la un management durabil al teritoriului - Crearea infrastructurii culturale contribuie la conştientizarea populaţiei

asupra protecţiei mediului si aconservarii peisajului Legătura cu LEADER - Acesta măsură reprezinta cadrul de baza pentru crearea şi susţinerea

145

parteneriatelor public - private Sprijinul acordat prin această măsură este complementar acţiunilor prevăzute în cadrul măsurilor: - Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului - Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport – finanţat de FEDR , dat fiind faptul ca prin acesta masura se finanţează din FEADR doar drumurile clasificate in legislatia nationala ca fiind drumuri comunale, urmand ca prin FEDER sa se finanţeze drumurile judeţene, regionale şi alte drumuri decat cele clasificate ca fiind comunale; - Prin aceasta măsură, din FEADR, se vor finanţa centre de informare la nivel comunal, centrele de informare la nivel judeţean vor fi finanţate din FEDR.

BENEFICIARI

Beneficiarii acestei măsuri sunt consilii locale şi/sau asociaţii cu statut juridic între consiliile locale din mediul rural .

ARIA DE APLICABILITATE

Spaţiul rural al României definit conform legislaţiei

VOLUMUL ŞI VALOAREA SUBVENŢIEI

Ajutorul public ( comunitar şi naţional) acordat în cadrul acestei măsuri nu va depăşi 100% din totalul cheltuielilor eligibile. Sprijinul Comunitar se va aplica de la 1 ianuarie 2007 ( cu condiţia intrării în vigoare a legislaţiei Comunităţii)

INDICATORI

Indicatori de bază: dezvoltarea economică în sectorul non agricol; oprirea migraţiei. Indicatori de intrare: volumul cheltuielilor publice realizate. Indicatori de realizare: numărul sate unde se realizează diverse activităţi (în funcţie de activităţile de îmbunătăţire ce se realizează); volumul total al investiţiilor. Indicatori de rezultat: populaţia din zona rurală care beneficiază de serviciile de îmbunătăţire; Indicatori de impact: creşterea economică; crearea de noi locuri de muncă ( în funcţie de gen şi vârstă).

AUTORITATEA DE IMPLEMENTARE

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit

146

LEGATURI FUNDAMENTALE ÎNTRE MASURI ŞI INDICATORI

Ierarhia indicatorilor Ierarhia obiectivelor

Îmbunătăţirea calităţii vieţii în

zonele rurale şi diversificarea activităţii economice

Îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul

rural

Îmbunătăţirea serviciilor de bază şi

sprijinirea investiţiilor duce la o

creştere a atractivităţii zonei rurale

Renovarea şi dezvoltarea satelor

- crearea de locuri de muncă - creşterea economică

- populaţia din zona rurală care beneficiază de îmbunătăţirea serviciilor

- numărul de sate unde se derulează diferite acţiuni - volumul total de investiţii

Intrări

147

MĂSURA Pregătire şi informare pentru locuitorii implicaţi în procesul de

diversificare al economiei rurale BAZA LEGALĂ Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1698/2005 Articolul 52 (c), 58 COD 331 MOTIVATIE

DESCRIEREA SITUAŢIEI ACTUALE În momentul de faţă se constată o activitate redusă în ceea priveşte pregătirea şi informarea populaţiei din mediul rural, ceea ce se reflectă intr-un management deficitar al activităţilor economice si intr-un spirit antreprenorial slab dezvoltat. Se observă o pondere redusă a agenţilor economici din mediul rural care desfăşoară activităţi non – agricole, ceea ce are un impact negativ asupra dezvoltării rurale. In anul 2003,deşi in mediul rural funcţionau 64.135 de agenţi economici din care un procent de 90,1% (57792) îl reprezintă agenţii economici cu preocupări in domeniul activităţii neagricole, numărul lor este mic comparativ cu necesităţile spaţiului rural. Un alt aspect este cel al existenţei unui număr insuficient de locuri de muncă în zona rurală ceea ce duce la migrarea populaţiei rurale către mediul urban. Rata migraţiei nete rural-rural (schimbări domiciliu sosiri-schimbări domiciliu plecări la 100.000 persoane) a crescut in anul 2003 la 134.7 fata de anul 1998 când era de 103.1. În activitatea economică din mediul rural se observă o implicare redusă a tinerilor şi femeilor din cauza insuficientei pregătiri profesionale şi a numărului redus de locuri de muncă. Se constată un deficit al accesului la informare, astfel în 2004 utilizatorii de internet reprezentau 10% din populaţie, pe vârstă si gen:

- bărbaţi cu vârsta intre 16-74 ani -11% - femei cu vârsta intre 16-74 ani -9%

Spaţiul rural deţine un potenţial ridicat în ceea ce priveşte: - existenţa forţei de muncă, în special tineri şi femei ce doresc să desfăşoare activităţi economice; - existenţa unui număr de populaţie rurala care desfăşoară activităţi neagricole; - posibilităţi de promovare şi dezvoltare a diverselor forme de turism. Se constată astfel o serie de deficienţe: - lipsa fondurilor financiare pentru dezvoltarea unor activităţi non-agricole - migrarea forţei de muncă spre alte zone - număr redus de locuri de muncă - infrastructura în mediul rural este slab dezvoltată; - număr redus de actori pregătiţi profesional şi implicaţi în dezvoltarea şi promovarea de diverse activităţi nonagricole inclusiv servicii de bază, microîntreprinderi, turism, etc. - acces deficitar la sistemele de informare. Prin măsură se urmăreşte realizarea următoarelor obiective: - instruirea şi pregătirea populaţiei rurale implicate în dezvoltarea şi promovarea de diverse activităţi nonagricole inclusiv microîntreprinderi,

148

servicii de bază, turism, etc., în mediul rural - îmbunătăţirea competenţei şi drepturilor decizionale administrative şi financiare; - pregătirea continuă a adulţilor şi a tinerilor în diferite domenii tradiţionale din mediul rural ceea ce constituie un impuls în dezvoltarea turismului , activităţilor recreative, serviciilor, etc.; - instruirea pentru calificările IT; - instruirea şi atestarea profesională pentru accesarea diverselor credite interne sau externe; - stoparea migraţiei către mediul urban prin crearea de locuri de munca; - îmbunătăţirea serviciilor de bază ce duce la creşterea atractivităţii zonelor rurale: - întocmirea unor planuri multianuale de utilizare a resurselor locale; - consolidarea coerenţei teritoriale şi a sinergiilor. - creşterea potenţialului uman necesar diversificării economiei locale şi asigurarea serviciilor de bază

CONŢINUTUL MĂSURII

Prin această măsură se acordă sprijin pentru pregătirea şi informarea populaţiei rurale implicate în procesul de diversificare al economiei rurale, asigurarea de servicii etc. Se acordă sprijin pentru atestarea profesională a actorilor locali implicaţi in activităţi non-agricole, microîntreprinderi, servicii de bază, turism, renovarea şi dezvoltarea satelor, etc. în vederea accesării fondurilor comunitare. Beneficiarii acestei măsuri sunt locuitorii din spaţiul rural al României definit conform OECD, implicaţi în procesul de diversificare al economiei rurale, asigurarea de servicii etc. Pot fi eligibili beneficiarii nominalizaţi mai sus care duc la ridicarea nivelului socio-economic al comunităţii prin realizarea de investiţii în mediul rural( pentru activităţi nonagricole, microîntreprinderi, servicii de bază, turism, etc.). Beneficiarii să aibă domiciliul stabil în mediul rural. Beneficiarii cursurilor de pregătire se vor angaja că vor implementa în mediul rural activităţi non-agricole, microîntreprinderi, servicii de bază, turism, renovarea şi dezvoltarea satelor, etc. Beneficiarii cursurilor de pregătire să nu aibă antecedente penale, urmăriri fiscale Cursurile de pregătire se urmează o singură dată. Pregătirea şi informarea populaţiei rurale implicate în procesul de diversificare al economiei rurale, asigurarea de servicii etc. nu va include cursurile de instruire sau calificare care fac parte din programele sau sistemele normale de învăţământ la nivel secundar sau superior. În cadrul măsurii se pot realiza următoarele acţiuni: Organizarea de cursuri şi seminarii pentru informare şi pregătire profesională a beneficiarilor prevăzuţi mai sus. Organizarea de mese rotunde, întâlniri de lucru şi schimburi de experienţă pentru informare şi pregătire profesională.

Legătura cu Axa 1 "Creşterea valorii adăugate a produselor agricole”,

149

CORELAREA CU ALTE MĂSURI DIN FEADR ŞI ALTE FONDURI

"Sprijinirea înfiinţării grupurilor de producători", „Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii si silviculturii”, „Instalarea tinerilor agricultori”, „Pensionarea timpurie a agricultorilor şi muncitorilor agricoli”, “Formare profesională şi acţiuni de informare, incluzând difuzarea de cunoştinţe ştiinţifice noi si practici inovatoare pentru persoanele angajate în sectoarele agricol si alimentar”, “Utilizarea serviciilor de consultanţă de către fermierii agricoli” - O funcţie productivă bazată pe un echilibru între mai multe sectoare creşte valoarea adăugată propusă promovează anticiparea economică; - Împreună cu activitatea de producţie, diversificarea contribuie la consolidarea veniturilor agricultorilor Legătura cu Axa 2 „Sprijin acordat agricultorilor din zonele cu handicap”, „Sprijin pentru bunăstarea animalelor”, „Sprijin agro-ecologic” - Compensarea handicapurilor şi modernizarea permit o acţiune comună în vederea menţinerii activităţilor agricole mai puţin favorizate; - Formarea / training-ul actorilor locali şi conştientizarea populaţiei contribuie la promovarea mediului; - Resursele naturale şi cele patrimonial – culturale bazate pe potenţarea activităţilor trebuie să fie menţinute şi promovate. Legătura cu Leader - măsuri ce privesc implementarea strategiilor de dezvoltare locală Sprijinul acordat prin această măsură este complementar acţiunilor prevăzute în cadrul măsurilor: Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi a incluziunii sociale şi întărirea capacitaţii administrative finanţat din Fondul Social European (FSE);

BENEFICIARI Locuitorii din spaţiul rural al României definit conform OECD, implicaţi în procesul de diversificare al economiei rurale, asigurarea de servicii etc.

ARIA DE APLICARE

Spaţiul rural al României definit conform OECD.

VOLUMUL ŞI VALOAREA SUBVENŢIEI

Ajutorul public( comunitar şi naţional) acordat în cadrul acestei măsuri va fi de 100% din totalul cheltuielilor eligibile. Sprijinul Comunitar se va aplica de la 1 ianuarie 2007( cu condiţia intrării în vigoare a legislaţiei Comunităţii)

INDICATORII

Indicatori de bază: pregătirea locuitori din spaţiul rural. Indicatori de intrare: volumul cheltuielilor publice realizate Indicatori de realizare: - numărul de locuitori din spaţiul rural ce participă la activităţile sprijinite - numărul de zile pentru instruirea participanţilor Indicatori de rezultat: - numărul de locuitori din spaţiul rural care vor putea să încheie cu succes activitatea de pregătire ( în funcţie de gen şi vârstă) - o bună pregătire non agricolă; Indicatori de impact:

150

AUTORITATEA DE IMPLEMENTARE

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit

LEGĂTURI FUNDAMENTALE ÎNTRE MĂSURĂ ŞI INDICATORI

Ierarhia obiectivelor Ierarhia indicatorilor

Îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi diversificarea activităţii economice

Consolidarea coerenţei teritoriale şi a sinergiilor

O bună instrucţie non – agricolă înseamnă: un număr de participanţi care să încheie cu succes activitatea de pregătire

Creşterea potenţialului uman necesar

diversificării economiei locale şi

asigurarea serviciilor de bază

Numărul de actori economici ce participă la activităţile sprijinite

Numărul de zile pentru instruirea participanţilor

Intrări Instruire şi informare

151

DENUMIRE MASURA:

Animare şi dobândire de abilităţi şi în vederea pregătirii strategiei de dezvoltare locală

BAZA LEGALA:

Reglementarea Consiliului (CE) nr. 1698/2005 Articolul 52 (d), Art. 59 şi pct. 5.3.3.2.4 din Anexa II la Regulamentul de aplicare

COD: 341 MOTIVATIE

Evoluţia şi distribuţia forţei de munca în mediul rural se prezinta astfel: în sectorul primar (agricultura, silvicultura, pescuit), deşi înregistrează un trend descrescator de la 4.347 mii persoane în 1998 reprezentand 71.3 % din totalul populaţiei rurale din mediul rural la 3.292 mii persoane în 2003 reprezentand 67,3%, continua să deţina o pondere ridicata; ponderea persoanelor ocupaţie în activitaţi non-agricole în mediul rural a înregistrat un trend descendent de la 1626 mii în 1998 la 1490 mii în 2003 (OCDE -1998/2003 NUTS II), fenomen datorat în special unui acces slab la infrastructură rurală de baza. În activitatea economică din mediul rural se observă o implicare redusă a tinerilor şi femeilor din cauza insuficienţei pregătiri profesionale şi a numărului redus de locuri de muncă.

În mediul rurală, sistemul educational nu este adaptat necesitatilor de formare a parteneriatelor public-private dupa cum insaşi atitudinea populaţiei este una de reticenta la orice presupune parteneriate, asocieri sau cooperari. Exista deasemenea, aptitudini învechite, infrastructura şi echipament insuficient si de calitate slabă în sistemul educaţional şi de training. Nivelul de instruire al populaţiei rurale cu vârsta cuprinsă între 25 - 64 de ani a înregistrat o tendinţă de creştere a ponderii persoanelor cu studii medii sau superiore de la 46,3% în 1998 la 52,1% în 2003, datorată parţial creşterii gradului de participare la procesul educaţional sau de instruire a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25 - 64 de ani, din mediul rural de la 0,2 % în 1998 la 0,3 % în 2003. Structura populaţiei active din mediul rural pe domenii de activitate şi şcoală absolvită: (%)

NIVEL DE EDUCAŢIE/

DOMENIU

DE

ACTIVITATE

Învăţă

mân

t su

peri

or

Şc. p

ost-

licea

lă, d

e m

aişt

ri

Lic

eu

Şcoa

lă p

rofe

sion

ală şi

de

ucen

ici

Gim

nazi

u

Şcoa

lă p

rim

ară

Fără şc

oală

ab

solv

ită

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Agricultură 0,6 0,5 9,5 18,0 45,

3 21,1 5,1

Silvicultura 3,4 3,5 26,0 30,7 32,

6

5,0 0,8

Sectorul

152

secundar si

tertiar (se vor

face

completarile

cu datele

statistice

aferente)

Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă este organizată atât la nivel central cât şi la nivel judeţean şi local. La nivel de comună, serviciile de consultantă sunt asigurate de centre locale. Gradul de acoperire al acestora este de 26% din teritoriu, existând un număr de 700 centre locale pentru consultanţă agricolă, cu distribuţie variabilă în teritoriu.

Cat priveşte capacitatea instituţională publică din spaţiul rural aceasta

este reprezentată de 2.727 primarii şi tot atâtea consilii locale aferenţe numarului de comune. (INS-NUTSV 2003) (Analiza spaţiului Rural Românesc).

La nivel naţional exista un numar ridicat de ONG-uri implicate în acţiuni de dezvoltare locala ( instruire, dezvoltare instituţională, dezvoltare comunitara, asistenţă şi anchete sociale, elaborare de strategii, asistenţă tehnică, juridică etc.) şi deasemeni şi o reţea ce cuprinde 23 dintre ele.

În privinţa actorilor economici locali (potenţiali participanţi în cadrul parteneriatelor publice-private), aceştia sunt reprezentaţi în cea mai mare parte de microîntreprderi. Astfel: - Numărul de IMM-uri care activau în România în perioada 1998-2003, în

mediul rural, s-a menţinut relativ constant ( 63 957 /1998, respectiv 63 944 /2003).

- Pe parcursul anilor, cele mai multe IMM-uri din mediul rural au fost create în domeniul comerţului (56,1%), urmând industria prelucrătoare (17,3%), agricultura (9,7%), transporturi (6,5%), hoteluri şi restaurante (6,1%) construcţii (3,5%), servicii (3,5%), iar pe ultimul loc se plasează industria extractivă (0,23%).

Se constată un deficit al accesului la informare, astfel în 2004 utilizatorii de internet reprezentau 10% din populaţie, pe vârstă şi gen:

- bărbaţi cu vârsta între 16-74 ani -11% - femei cu vârsta între 16-74 ani -9%

În present exista o serie de parteneriate public-private (grupuri de iniţiativa locala – GIL, pesţe 200 ca numar) care po fi sprijinite să formeze Grupuri de Acţiune Locala (GAL). Se constată însă, o lipsa de continuitate în acţiunile GIL-urilor care odata ce-şi realizeaza obiectivele se dizolvă.

Spaţiul rural deţine un potenţial ridicat în privinţa forţei de munca, resurselor naturale şi culturale. Se constată astfel o serie de deficienţe:

- reticenţa la asociere, la formarea de parteneriate public-private; - nivel scăzut de pregatire şi instruire; - număr redus de persoane implicate în dezvoltarea rurală locala; - surse de informare slab dezvoltate; - acces restrans la credite si alte surse de finanţare; - servicii de consultanţa slab dezvoltate;

153

- infrastructura deficitara în mediul rural.

OBIECTIVE Prin aceasta măsură se urmăreşte realizarea următoarelor obiective: − Încurajarea si educarea populaţiei rurale pentru a se implica în

procesul de dezvoltare teritorială, identificarea celor mai reprezentativi membri ai comunităţii rurale, punerea lor în legătură, identificarea priorităţilor comune, organizarea de seminarii, mese rotunde;

Sprijin în vederea elaborării strategiilor de dezvoltare rurală la nivel local; − Realizarea studiilor de cercetare privind teritoriul (zona) necesare

pregătirii cererilor de finanţare CONŢINUTUL MĂSURII

Prin această măsură se acordă sprijin pentru: d) Formarea de parteneriate de dezvoltare locale reprezentative e) Elaborarea de strategii integrate de dezvoltare locală f) Finanţarea cercetărilor/studiilor teritoriilor (zonelor) rurale şi

pregătirea aplicaţiilor pentru sprijin Cheltuieli eligibile:

- studiul zonelor vizate; - masuri care sa furnizeze informaţii despre zona vizata şi straregia

de dezvoltare locala ; - pregatirea personalului implicat în pregatirea şi implementarea

strategiilor de dezvoltare locala; - evenimentele promoţionale; - pregatirea animatorilor locali; - implementarea prin parteneriate public-private (altele decat GAL)

a strategiilor de dezvoltare care intra sub incidenta axei 3. Cheltuieli neeligibile: - Cursuri de instruire sau pregatire care fac parte din programele de

învaţamant obligatoriu agricol şi silvic, inclusiv cele de calificare; - Investiţiile care nu servesc exclusiv serviciilor de formare; - Cheltuieli ce depăşesc plafoanele maxime stabilite

CRITERII DE ELIGIBILITATE:

Sunt eligibile teritoriile (zonele) subregionale selectate în vederea sprijinirii pentru elaborarea de strategii locale de dezvoltare rurală precum si altele care indeplinesc criteriile. Beneficiarii să aibă domiciliul stabil în mediul rural. Investiţiile realizate să respecte legislaţia naţională şi europeană în vigoare;

BENEFICIARI

Comunitatile locale, structurile publice şi private locale implicate în dezvoltarea rurală (ONG-uri, fundaţii, asociaţii, consilii locale, primării,

154

institutii egumenice, societate civilă din spaţiul rural) care dezvoltă acţiuni pentru pregătirea unei strategii de dezvoltare locală sau crearea de parteneriate public-private. Beneficiarul final este populaţia din spaţiul rural.

CORELAREA CU ALTE MĂSURI DIN FEADR ŞI ALTE FONDURI

Implementarea masurilor din axa 1 şi 3 prin elaborarea de strategii integrate locale, viabile. Legătura cu Leader - măsuri ce privesc implementarea strategiilor de dezvoltare locală (pentru acest lucru sunt necesare cunoştinţe şi competenţe pentru a elabora studii şi analize, pentru a identifica nevoile locale şi mijloacele de soluţionare a acestora). Aceasta masura este una pregatitoare pentru Axa LEADER. Sprijinul acordat prin această măsură este complementar acţiunilor prevăzute în cadrul altor programe :

- Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi a incluziunii sociale şi întărirea capacitaţii administrative finanţat din Fondul Social European (FSE) prin POS Dezvoltare Resurse Umane;

- programul operaţional pentru cooperare transfrontaliera (MIE) finanţat prin FEDR (de discutat cu MIE)

ARIA DE APLICARE

La nivelul întregii ţări.

VOLUMUL ŞI VALOAREA SUBVENŢIEI

Ajutorul public( comunitar şi naţional) acordat în cadrul acestei măsuri nu va depăşi 100% din totalul cheltuielilor eligibile ale Axei 3. Sprijinul Comunitar se va aplica de la 1 ianuarie 2007( cu condiţia intrării în vigoare a legislaţiei Comunităţii)

INDICATORII

Indicatori de bază: % de persoane adulte (25-64 ani) cu pregatire medie şi superioara; Indicatori de intrare: Suma din totalul cheltuielilor publice realizate (total raportat la FEADR) Indicatori de realizare: - numarul acţiunilor de animare; - numărul de personal ce participă la activităţile sprijinite; - numărul de parteneriate public-private sprijinite; Indicatori de rezultat: - rezultate de succes în activitatea de training non-agricol( în funcţie de gen şi vârstă): numărul beneficiarilor activităţilor de instruire, numar de proiecte de strategie locala etc. Indicatori de impact:

AUTORITATEA DE IMPLEMENTARE

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit

155

MĂSURI AXA LEADER Denumire măsură Implementarea strategiilor de dezvoltare locală

Cadrul legal Articolul 63 (a) din Regulamentul 1698/2005

Cod 41

Motivaţie

Axa LEADER se adresează unui teritoriu mic, omogen, din punct de vedere geografic, social şi fizic, caracterizat adesea prin tradiţii comune, identitate locală, apartenenţă, nevoi şi aşteptări comune. Având în vedere o astfel de zonă se realizează mai uşor o identificare a piedicilor şi priorităţilor pentru dezvoltarea rurală Prin implementarea strategiilor integrate şi inovative, actorii din mediul rural pot contribui la dezvoltarea durabilă a teritoriului (zonei) sub-regional.

Obiective a) valorificarea potenţialului endogen al teritoriilor (zonelor rurale),

b) menţinerea şi creşterea numărului de locuri de muncă în special pentru tineri şi femei,

c) întărirea spiritului antreprenorial, d) îmbunătăţirea calităţii vieţii, e) diversificarea activităţilor economice

Conţinutul măsurii

Strategiile de dezvoltare locală vor fi utilizate pentru obţinerea unuia sau mai multor obiective din axele 1 şi 3 din FEADR. Acţiuni posibile: Axa 1 – ”Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol si forestier” (cod 411):

a) Acţiuni de pregătire profesională şi informare, incluzând difuzarea de cunoştinţe ştiinţifice şi practici inovatoare persoanelor angrenate în sectoarele agricol, alimentar şi silvic (111),

b) Modernizarea exploataţiilor agricole (121), c) Creşterea valorii economice a pădurilor (122).

Axa 3 - ”Îmbunătăţirea calităţii vieţii în spaţiul rural şi încurajarea diversificării economiei rurale” (cod 413)

a) Diversificarea activităţilor non-agricole (311), b) Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderilor cu

scopul de a promova spiritul întreprinzător (312), c) Încurajarea activităţilor turistice (313), d) Servicii de bază pentru economia şi populaţia rurală (321), e) Renovarea şi dezvoltarea satelor (322), f) Conservarea şi îmbunătăţirea moştenirii rurale (323), g) Pregătire şi informare (331)

156

Cheltuieli eligibile - cheltuieli pentru implementarea proiectelor - cheltuieli pentru proiecte de instruire - cheltuieli pentru relaţii cu publicul ale GAL

Criterii de eligibilitate Acţiunile eligibile trebuie să se încadreze în câmpul de acţiune al uneia din cele 2 axe prioritare, caz în care se aplică condiţiile specifice ale acelor măsuri.

Beneficiari

a) Structuri publice şi private locale implicate în dezvoltarea

rurală (ONG-uri, fundaţii, asociaţii, consilii locale, primării, societate civilă din spaţiul rural)

Acoperire geografică

Spaţiul pe care îşi desfăşoară activitatea GAL-ul selectat şi aprobat de Autoritatea de Management

Corelarea cu alte măsuri

Implementarea strategiilor locale de dezvoltare completează politicile de dezvoltare rurală şi regionale. Acţiunile promovate prin intermediul acestei măsuri se corelează cu măsurile din axa 1 şi 3.

Dispoziţii financiare Valoarea subvenţiei 75% - 100% FEADR, în funcţie de fiecare acţiune De corelat cu responsabilii masurilor incluse De realizare - Numărul de GAL-uri

- Suprafaţa totală a GAL (km2) - Populaţia totală din teritoriul GAL - Numărul de proiecte finanţate de GAL /axă şi

măsură - Cheltuiala publică (mii euro) - Nr. de beneficiari (individuali împărţiţi pe

gen şi pe grupe de vârstă (<25/>+25) / axe, sector privat, sector public, GAL)

De rezultat - Numărul total de locuri de muncă create (divizare pe locuri de muncă în afara / interiorul fermei, vârstă, sex)

- Numărul de participanţi care au finalizat cu succes activitatea de instruire (atestate prin certificate sau diplome)

Indicatori

De impact - Creşterea economică - Crearea de locuri de muncă (divizare în

funcţie de vârstă şi sex) Autoritatea de implementare

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit

157

Denumire măsură Implementarea proiectelor de cooperare

Cadrul legal Articolul 63 (b) din Regulamentul 1698/2005

Cod 421 Motivaţie Pentru îmbunătăţirea strategiilor de dezvoltare locală este important ca

zonele rurale care se confruntă cu probleme similare pot învăţa unele de la altele. Astfel, proiectele de cooperare dintre GAL de pe diferite teritorii trebuie încurajate şi sunt eligibile pentru sprijin.

Obiective Îmbunătăţirea implementării şi calităţii proiectelor de dezvoltare rurală prin promovarea cooperării şi schimbului de experienţă între GAL-uri la nivel naţional şi internaţional cu privire la implementarea strategiilor şi organizarea activităţilor GAL-urilor

Conţinutul măsurii

Sprijinul va fi furnizat pentru cooperare inter-teritorială (în cadrul statului membru) sau transnaţională (între teritorii din alte state membre şi cu alte teritorii din ţări terţe) implicând astfel diferite GAL-uri. Conţinutul unui proiect de cooperare: pregătirea, elaborarea şi implementarea unei acţiuni comune. Principalele categorii de cheltuieli eligibile: - cheltuieli pentru pregătirea proiectelor de cooperare – misiuni

tehnice, întâlniri, seminarii - cheltuieli de investiţii pentru implementarea proiectelor comune - cheltuieli pentru proiecte comune de instruire Proiectele de cooperare sunt selectate de către:

1. grupurile de acţiune locală care au integrate în strategia lor de dezvoltare acţiuni de cooperare;

2. autoritatea competentă a statului membru pentru celelalte GAL-uri Criterii de eligibilitate

− Proiectele de cooperare (naţională sau transnaţională) presupun implicarea a cel puţin un Grup de Acţiune Locală.

− Doar cheltuielile aferente teritoriilor din cadrul comunităţii sunt eligibile pentru sprijin.

− Doar cheltuielile pentru acţiunile comune, pentru funcţionarea structurilor comune şi pentru pregătirea sprijinului tehnic sunt eligibile.

Beneficiari

a) GAL-uri/parteneriate care cooperează în cadrul statului membru, b) GAL-uri/parteneriate care cooperează cu teritorii din alte state

membre sau ţări terţe. Acoperire geografică

Spaţiul rural pe care îşi desfăşoară activitatea GAL

Corelarea cu alte măsuri

Sprijinul pentru promovarea cooperării în vederea apariţiei de noi produse, procese şi tehnologii în agricultură, sectorul alimentar şi forestier prevăzut la art. 29 din FEADR, sprijin acordat pentru promovarea cooperării între

158

producătorii primari din agricultură şi silvicultură, industria de procesare şi/sau alte părţi. Cooperarea prevăzută în Programul de Cooperare transfrontalieră (de discutat cu MIE)

Dispoziţii financiare

De realizare Numărul proiectelor de cooperare finanţate (divizare în funcţie de nivelul de cooperare, inter-teritorială sau trans-naţională / pe axe şi măsuri) Numărul de GAL-uri care cooperează (divizare în funcţie de nivelul de cooperare, inter-teritorială sau trans-naţională / pe axe şi măsuri)

De rezultat

Indicatori

De impact

Crearea de locuri de muncă (divizare în funcţie de vârstă şi sex)

Autoritatea de implementare

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit

159

Denumire măsură Funcţionarea GAL, dobândirea de aptitudini şi animarea

teritoriului Cadrul legal

Articolul 63 (c) din Regulamentul 1698/2005

Cod

431

Motivaţie Implementarea strategiilor de dezvoltare locală şi a altor acţiuni ale GAL conduce la îmbunătăţirea coerenţei teritoriale şi sinergiilor dintre măsurile necesare dezvoltării economiei şi comunităţii rurale. GAL şi partenerii implicaţi au nevoie de informaţii corecte, aptitudini corespunzătoare şi alte tipuri de sprijin pentru îndeplinirea sarcinilor lor într-un mod satisfăcător.

Obiective Acoperirea costurilor generale de funcţionare ale GAL, instruirea membrilor şi liderilor GAL, evenimente promoţionale şi de informare

Conţinutul măsurii

Prin această măsură se acordă sprijin pentru: a) activităţile conexe funcţionării GAL; b) formarea persoanelor responsabile de pregătirea şi

implementarea strategiei de dezvoltare locală; c) evenimente promoţionale destinate informării şi

promovării strategiei locale în spaţiul rural; d) instruirea liderilor.

Cheltuieli eligibile:

- cheltuieli de personal (inclusiv costuri de călătorie) - cheltuieli operaţionale ale GAL-ului: � cheltuieli pentru închirierea/achiziţionarea locaţiilor � cheltuieli pentru achiziţionarea de echipamente - cheltuieli pentru calificarea / instruirea personalului GAL

pentru elaborarea şi implementarea proiectelor care corespund strategiei de dezvoltare rurală

- cheltuieli de informare şi promovare a strategiei, metode de implementare a acesteia

- cheltuieli privind organizarea evenimentelor pentru promovarea teritoriului, în special în ceea ce priveşte produsele, serviciile, cultura, arta, etc.

Criterii de eligibilitate Beneficiari a) GAL-ul pentru pentru funcţionare şi

b) Structuri publice şi private locale implicate în dezvoltarea rurală (ONG-uri, fundaţii, asociaţii, consilii locale, primării, societate civilă din spaţiul rural) pentru acţiunile de dobândire a abilităţilor şi pentru animarea teritoriului.

Acoperire geografică

Spaţiul rural pe care îşi desfăşoară activitatea GAL selectat şi aprobat de Autoritatea de Management (pentru funcţionarea GAL)

160

Spaţiul rural definit conform OECD pentru dobândirea abilităţilor şi pentru animare

Corelarea cu alte măsuri

Sprijinirea funcţionării Grupurilor de Acţiune Locală facilitează implementarea strategiilor locale de dezvoltare, măsura 41

Dispoziţii financiare

Valoarea finanţării - 100% Costurile de funcţionare ale GAL – maxim 20% din cheltuielile publice totale ale strategiei locale de dezvoltare De realizare Numărul acţiunilor finanţate (divizare în

funcţie de tipul de aptitudini dobândite şi acţiuni de animare)

De rezultat Numărul rezultatelor pozitive obţinute în urma instruirilor

Indicatori

De impact Crearea de locuri de muncă Autoritatea de implementare

Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit

161

Cap. IV Sistemul administrativ de implementare a măsurilor

162

Cap. V Alocări financiare

163

Programul de dezvoltare rurală şi alocarea indicativă a sumelor În cadrul Program Naţional de Dezvoltare Rurală aloarea nerambursabilă din partea comunităţii europene din FEADR pentru perioada 2007-2013 este de 8,022 miliarde Euro. Pe întreg teritoriul României se va aplica Obiectivul de Convergenţă. 20% din fondurile de dezvoltare rurală pentru primii trei ani de la data aderării 2007-2009, (2,38 miliarde Euro FEADR) vor fi alocaţi pentru Plăţile Naţionale Complementare din primul pilon al PAC.

PNDR Alocarea FEADR inclusiv sumele conform Art. 12 (2) din Regulamentul

1290/2005 Axa 1 - Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier

45%

Axa 2- Îmbunătăţirea mediului în spaţiul rural

25%

Axa 3: Calitatea vieţii în zonele rurale şi diversificarea economiei rurale

30 %

TOTAL din care: 100,0% LEADER 2,5% Asistenţă tehnică 4% Contribuţia la Plăţile Naţionale Complementare Directe

20% în perioada 2007 – 2009 (500,0 mil. Euro)

Total FEADR 8.022,5 mil. €

164

ANEXE

165

Anexa 1.4.1

Distribuţia suprafeţelor în funcţie de folosinţa lor pentru perioada 1999-2003

1999 2000 2001 2002 2003 Suprafaţa totală a fondului funciar 23.839,1 23.839,1 23.939,1 23.839,1 23.839,1 Suprafaţa agricolă 14.730,7 14.856,8 14.852,3 14.836,6 14.717,4 • Arabil 9.358,1 9.381,1 9.401,5 9.398,5 9.414,3 • Păşuni 3.322,8 3.441,7 3.421,4 3.424,0 3.355,0 • Fâneţe 1.512,0 1.507,1 1.510,0 1.513,6 1.490,4 • Vii si pepiniere viticole 281,1 272,3 267,4 259,6 230,5 • Livezi si pepiniere pomicole 256,7 254,6 252,0 240,9 227,2 Păduri si alte terenuri cu vegetaţie forestieră

6.790,6 6.457,3 6.605,7 6.663,1 6.751,7

• Păduri 6.225,8 6.223,1 6.225,1 6.239,5 6.221,3 Construcţii 627,4 632,9 628,3 635,9 648,9 Drumuri si cai ferate 388,4 388,2 390,0 390,0 390,0 Ape si bălti 879,3 867,8 868,4 851,7 843,9 Alte suprafeţe 422,7 636,1 494,4 461,8 486,9

166

Anexa 1.4.2

Modul de folosinţă al terenului agricol la nivelul sectorului de stat şi la nivelul sectorului privat

(a) Structura modului de folosinţă a terenului agricol – sector de stat

Anii /(%) Nr. Crt.

Specificare 1998 1999 2000 2001 2002 2003

1 Total agricol d.c. 100 100 100 100 100 100 2 Suprafaţa arabilă 40,5 39,3 51,7 64,7 64,0 61,4 3 Păşuni 53,7 54,8 38,2 23,0 25,2 28,0 4 Fâneţe 2,1 2,0 5,9 7,1 6,2 6,0 5 Vii şi pepiniere viticole 1,6 1,8 1,9 2,2 1,9 2,0 6 Livezi şi pepiniere

pomicole 2,1 2,1 2,3 3,0 2,7 2,6

(b) Modul de folosinţă al terenului agricol - sector privat

Anii Nr. crt.

Specificare UM 1998 1999 2000 2001 2002 2003

1 TOTAL, agricol d.c:

mii ha

10.475,2 11.432,6 14.218,2 14.310,0 14.288,9 14.156,0

2 suprafaţa arabilă

mii ha

7.596,3 8.060,6 9.050,7 9.050,5 9.047,7 9.068,5

3 păşuni

mii ha

1.078,6 1.514,0 3.197,7 3.295,8 3.285,7 3.197,0

4 fâneţe

mii ha

1.409,7 1.443,9 1.469,1 1.470,8 1.479,2 1.456,4

5 vii şi pepiniere viticole

mii ha

211,8 220,1 261,5 257,4 250,8 221,7

6 livezi şi pepiniere pomicole

mii ha

178,8 194,0 239,2 235,5 225,5 212,3

7 supr. agric efectiv irigat

mii ha

46,6 27,6 94,5 159,9 311,9 407,1

8 d.c. arabil

mii ha

… … 89,2 155,8 303,0 399,4

167

Anexa 1.5.1

Structura exploataţiilor agricole, suprafaţa agricolă utilizată şi dimensiunea medie a acestora, conform datelor din Recensamantul general Agricol în anul 2002

Statul juridic al exploataţiilor agricole

Număr exploataţii agricole

Număr exploataţii agricole care

utilizează suprafaţa agricolă

Suprafaţa agricolă utilizată

(ha)

Suprafaţa agricolă utilizată medie (1)

(ha)

Suprafaţa agricolă utilizata medie (2)

(ha)

A. Exploataţii agricole individuale

4.462.221 4.277.315 7.708.757,61 1,73 1,8

B. Unităţi cu personalitate juridical, din care:

22.672 22.046 6.221.952,49 274,43 282,23

Societăţi/asociaţii agricole

2.261 2.224 975.564,26 431,47 438,65

Societăţi comerciale 6.138 5.706 2.168.792,03 353,34 380,09 Unităţi ale administraţiei publice

5.698 5.618 2.867.368,41 503,22 510,39

Unităţi cooperatiste 87 77 2.365,14 27,19 30,72 Alte tipuri 8.488 8.421 207.862,65 24,49 24,68 TOTAL EXPLOATAŢII AGRICOLE (A+B)

4.484.893 4.299.361 13.930.710,1 3,11 3,24

168

Anexa 1.6.1 Situaţia şi dinamica principalelor culturi, in perioada analizata

mii ha 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Specificare Total % Total % Total % Total % Total % Total %

Total suprafaţă arabilă, din care: 8.972,6 100,0 8.493,9 100,0 8.499,8 100,0 8.905,0 100,0 9.001,6 100,0 8.880,6 100,0

Cereale pentru boabe, din care: 5.920,6 65,99 5.370,7 63,23 5.655,2 66,5 6.294,9 70,7 6.038,1 67,1 5.541,8 62,4

Grâu şi secară 2.033,4 22,66 1.686,9 19,86 1.954,3 23,0 2.558,6 28,7 2.309,8 25,7 1.748,0 19,7

Orz şi orzoaică 517,2 5,76 415,5 4,89 411,9 4,8 528,8 5,9 578,8 6,4 329,6 3,7

Ovăz 228,1 2,54 248,2 2,92 232,3 2,7 519,4 5,8 239,4 2,7 242,3 2,7

Porumb 3.128,9 34,87 3.013,4 35,48 3.049,4 35,9 2.974,0 33,4 2.894,5 32,2 3.199,6 36,0

Sorg 7,2 0,08 1,7 0,02 1,6 0,0 6,2 0,1 2,8 0,0 6,9 0,1

Orez 1,7 0,02 1,6 0,02 1,4 0,0 1,2 0,0 0,5 0,0 0,1 xx

Leguminoase pentru boabe, din care: 44,7 0,50 46,1 0,54 41,3 0,5 35,6 0,4 45,3 0,5 46,8 0,5

Mazăre 14,0 0,16 15,6 0,18 13,1 0,2 11,7 0,1 16,1 0,2 18,8 0,2

Fasole 29,2 0,33 28,1 0,33 26,2 0,3 21,5 0,2 27,0 0,3 27,3 0,3

Plante tehnice 1.323,5 14,75 1.338,3 15,76 1.137,5 13,4 1.003,5 11,3 1.144,6 12,7 1.448,4 16,3

Plante textile, din care: 3,4 0,04 1,6 0,02 0,9 xx 0,9 xx 1,4 xx 1,6 xx

In pentru fibră 0,3 xx 0,3 xx 0,4 xx 0,3 xx 0,4 xx 0,4 xx

Cânepa pentru fibră 3,1 0,03 1,3 0,02 0,5 0,0 0,6 0,0 1,0 xx 1,2 xx

Plante uleioase, din care: 1.156,1 12,88 1.244,3 14,65 1.067,4 12,6 938,6 10,5 1.076,4 12,0 1.377,1 15,5

Floarea soarelui 962,2 10,72 1.043,0 12,28 876,8 10,3 800,3 9,0 906,2 10,1 1.188,0 13,4

Rapiţă 25,3 0,28 83,6 0,98 68,4 0,8 82,4 0,9 74,6 0,8 17,1 0,2

Soia 147,3 1,64 99,8 1,17 117,0 1,4 44,8 0,5 71,8 0,8 128,8 1,5

In pentru ulei 2,7 0,03 2,0 0,02 1,3 0,0 1,2 0,0 2,2 0,0 1,6 0,0

Ricin 0,1 0,01 xx xx xx xx xx xx xx xx xx xx

Plante pentru alte industrializări, din care: 136,3 1,52 82,5 0,97 64,9 0,8 54,0 0,6 56,2 0,6 57,4 0,6

Sfeclă de zahăr 117,8 1,31 65,5 0,77 48,4 0,6 39,0 0,4 41,6 0,5 45,2 0,5

Tutun 13,5 0,15 10,9 0,13 11,3 0,1 9,2 0,1 9,1 0,1 7,6 0,1

Plante medicinale şi aromatice 27,7 0,31 9,9 0,12 4,2 0,0 10,0 0,1 10,6 0,1 12,3 0,1

Cartofi, din care: 261,3 2,91 273,7 3,22 282,7 3,3 276,7 3,1 283,2 3,1 282,0 3,2

Cartofi de toamnă 229,0 2,55 238,5 2,81 246,5 2,9 241,6 2,7 246,7 2,7 247,5 2,8

169

Anexa 1.6.2

Situaţia şi dinamica efectivelor totale de animale, păsări şi albine

Specificare 1998 1999 2000 2001 2002 2003

mii capete 3.143 3.051 2.870 2.800 2.878 2.897 Bovine % 100 97,1 91,3 89,1 91,6 92,2 mii capete 7.194 5.848 4.797 4.447 5.058 5.145 Porcine % 100 81,3 66,7 61,8 70,3 71,5 mii capete 8.409 8.121 7.657 7.251 7.312 7.447 Ovine % 100 96,6 91,1 86,2 87,0 88,6 mii capete 585 558 538 525 633 678 Caprine % 100 95,4 92,0 89,7 108 115,9 mii capete 839 858 864 860 879 897 Cabaline % 100 102,3 103,0 102,5 104,8 106,9

mii capete 69.480 69.143 70.070 71.413 77.379 76.616 Păsări % 100 99,5 100,9 102,8 111,4 110,3 mii familii 620 614 648 745 781 840 Albine % 100 99,0 104,5 120,2 126,0 135,5

Anexa 1.6.3.

Producţia animală totală

UM 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Carne, din care: mii tone 1.586 1.559 1.447 1.385 1.504 1.659 Carne de bovine mii tone 307 312 330 295 319 378 Carne de porcine mii tone 823 794 670 613 635 710 Carne de ovine şi caprine mii tone 123 117 116 114 118 135 Carne de pasăre mii tone 333 336 331 363 432 436 Lapte*, din care: mii hl 47.923 46.883 45.816 47.341 49.305 51.736 Lapte de vacă şi bivoliţă* mii hl 44.465 43.541 42.698 44.197 45.941 48.152 Lână, din care: tone 19.967 18.983 17.997 16.880 16.659 16.879 Lână fină şi semifină tone 9.172 8.682 8.320 7.552 7.064 6.673 Ouă, din care: mil. buc 5.331 5.667 5.711 6.011 6.432 6.641

Ouă de găină mil. buc 5.323 5.257 5.524 5.771 5.771 6.028 Miere extrasă tone 10.198 11.153 11.746 12.598 13.434 17.409

170

Anexa 1.7.1

Dinamica producţiei alimentare, băuturilor şi tutunului

Nr.crt. Principalele produse U.M. 1998 1999 2000 2001 2002 2003* 2003/ 1998 (%)

1. Carne mii tone 374 361 259 248 238 227 60,7 2. Preparate carne mii tone 129 147 127 138 136 136 105,4 3. Conserve din carne mii tone 10 10 11 14 15 19 190,0 4. Semiconserve din peşte mii tone 0,9 0,6 0,4 0,4 0,4 0,3 33,3 5. Conserve din peşte mii tone 0,6 0,7 1,1 1,2 1,3 0,4 66,7 6. Conserve din legume mii tone 75 65 61 71 67 - - 7. Conserve din fructe mii tone 40 41 43 40 40 - - 8. Uleiuri comestibile mii tone 173 245 253 285 218 206 119,1 9. Margarină tone 36.147 36.065 38.047 34.346 43.558 26.423 73,1 10. Lapte de consum mii hl 1.864 1.750 1.608 1.580 1.170 1.123 60,2

11. Produse lactate proaspete (3,5%

grăsime) mii hl 825 922 905 1.077 1.578 1.485 180,0

12. Unt mii tone 7 7 6 6 6 7 100,0 13. Brânzeturi mii tone 37 31 29 30 31 26 70,3

14. Făină de grâu şi secară (echivalent

grâu) mii tone 2.945 2.763 2.275 2.249 2.269 2.436 82,7

15. Zahăr, din care mii tone 321 246 476 493 514 462 143,9 16. sfeclă de zahăr mii tone 185 114 55 74 66 57 30,8

17. Produse zaharoase de cofetărie şi

patiserie mii tone 81 83 87 96 99 94 116,0

18. Alcool etilic de fermentaţie

(echivalent 100% alcool) mii hl 376 184 275 348 409 455 121,0

19. 4 Vin pentru consum mii hl 5.071 5.661 5.453 5.090 5.252 - 125,6 20. Bere mii hl 9.989 11.133 12.664 12.087 11.602 12.514 125,3 21. Produse din tutun mii tone 29 31 33 38 33 32 110,3

171

Anexa 1.7.2

Consumul anual pe locuitor la principalele produse alimentare

Nr. crt.

Specificare U.M

1998 1999 2000 2001 2002 2003

1 Cereale şi produse din cereale (în echiv. cereale boabe) Kg

166,7 166,3 165,8 166,9 169,8 162,2

2 Cartofi Kg 84,12 86,1 86,5 88,0 90,1 95,4 3 Leguminoase boabe Kg 2,35 2,5 1,5 2,4 2,8 3,2 4 Legume şi produse din legume

(în echivalent legume proaspete) Kg 120,51 130,0 114,9 125,6 121,7 147,8

5 Fructe şi produse din fructe (în echivalent fructe proaspete) Kg

45,8 43,4 44,5 48,1 45,4 59,6

6 Zahăr şi produse din zahăr Kg 20,5 20,9 23,0 24,0 23,5 24,3 7 Lapte şi produse din lapte

(în echivalent lapte de 3,5%) Kg 200,0 199,8 198,8 203,3 221,4 231,8

8 Ouă (consum brut) Buc

201 206 208 227 238 239

9 Carne şi produse din carne (în echivalent carcasă) kg

48,01 45,2 42,9 44,8 50,7 56,3

10 Peşte şi produse din peşte (în echivalent peşte proaspăt) Kg

3,0 2,2 2,6 2,6 3,2 3,5

11 Grăsimi vegetale şi animale Kg 11,9 13,0 14,9 15,4 15,2 15,5

172

Anexa 1.8.1

Situaţia evoluţiei parcului de echipamente tehnice destinate agriculturii

- bucăţi – -

Specificaţie 1998 1999 2000 2001 2002 2003 Tractoare total 164.355 163.826 160.036 164.221 169.022 169.147

Sector stat 25.353 21.697 16.250 10.636 7.704 5.520 Sector privat 139.002 142.129 143.786 153.585 161.318 163.627

Combine păioase 32.455 29.832 27.654 25.744 25.289 24.954 Sector stat 4.329 3.173 2.249 1.348 997 731 Sector privat 28.126 26.659 25.405 24.396 24.924 24.223

Pluguri 120.978 123.951 123.165 125.852 128.874 130.068 Sector stat 15.903 13.967 10.670 6.937 4.739 3.450 Sector privat 105.075 109.984 112.495 118.915 124.135 126.618

Grape disc 64.809 68.277 67.733 72.703 75.014 77.908 Sector stat 8.793 7.865 5.840 3.903 2.604 1.936 Sector privat 56.016 60412 61.893 68.800 72.410 75.972

Semănători păioase 27.432 27.691 27.423 28.639 29.766 30.467 Sector stat 3.777 3.384 2.764 1.818 1.294 913 Sector privat 23.655 24.307 24.659 26.821 28.472 29.554

Semănători prăşitoare 29.817 30.329 30.280 31.340 32.289 32.682 Sector stat 3.807 3.383 2.817 1.783 1.262 880 Sector privat 26.010 26.946 27.463 29.537 31.027 31.802

Prese de balotat 10.109 7.755 6.753 5.097 4.903 4.719 Sector stat 2.886 2.134 1.532 842 513 297 Sector privat 7.223 5.621 5.221 4.255 4.390 4.422

Remorci tractor 77.376 77.830 77.351 73.079 75.298 73.498 Sector stat 14.542 12.283 9.409 6.188 4.622 3.360 Sector privat 62.834 65.547 67.942 66.891 70.676 70.138

173

Anexa 1.8.2.

Suprafata amenajata şi gradul de utilizare a sistemelor de irigaţii

Ponderea suprafeţei irigate efectiv Anii Suprafaţa amenajată pentru irigat

-mii ha-

din care: arabil -mii ha-

Suprafaţa irigabilă (reabilitată)

-mii ha-

Suprafaţa irigată efectiv

-mii ha- din suprafaţa reabilitată totală

din suprafaţa efectiv irigată

1998 3.096 2.921 700 234 7,6 33,4 1999 3.084 2.910 700 85 2,8 12,1 2000 3.082 2.905 850 216 7,0 25,4 2001 3.081 2.905 900 328 10,6 36,4 2002 3.006 2.858 1.311 488 16,2 37,2 2003 3.043 2.871 1.500 547 17,9 36,5

Anexa 1.8.3

Numărul instalaţiilor de irigat, în perioada 1998– 2003

Anii Numărul instalaţiilor de irigat (folosit) % 1998 11.700 100 1999 4.250 36,3 2000 10.800 92,3 2001 16.400 140,2 2002 24.400 208,5 2003 27.350 233,8

174

Anexa 1.8.4

Capacitatea de depozitare a României la nivelul anului 2002 pentru cereale şi plante tehnice uscate (soia, floarea soarelui, în etc.)

- tone -

Nr. crt.

Judeţul Total capacitate depozitare

tone

Tip de depozitare Acces la calea ferata

Silozuri din beton pe verticale

Depozitare magazii pe orizontala

Puncte baze improvizate

1 ALBA 143.382 Comcereal (Com) cereal com

(CCo) 100% 33.500 85.500 24.382

2 ARAD 412.520 Com cereal cereal com 100% 132.200 178.800 101.520

3 ARGES 312.600 Com cereal (agricola

INTERAPRO) 50% 118.200 126.700 67.700

4 BACAU 274.210 Com cereal. Agricola +50%

altii 80% 66.000 159.000 49.210

5 BIHOR 332.600 Com cereal + cereal com 95% 65.000 201.600 66.000

6 BISTRITA NASAUD

82.050 Com cereal 100% - 64.700 17.350

7 BOTOSANI 363.830 Com cereal ROMPAC

(81,2%) 55% 67.800 208.000 88.030

8 BRASOV 106.460 Com cereal cereal com 100% 44.160 89.300 13.000

9 BRAILA 543.050 Cereal com com cereal,

ROMPAR 65% 218.250 202.900 121.900

10 BUZAU 412.300 Com cereal ALFA TEC 95% 152.500 163.900 95.900

11 CARAS-SEVERIN

82.900 Com cereal 90% - 50.100 32.800

12 CALARAS 758.360 Com cereal ROMPAC 95% 390.460 231.300 136.600 13 CLUJ 220.950 Com cereal. Cereal com 90% 50.800 134.400 35.750 14 CONSTANTA 1.001.400 Com cereal. Cereal com 90% 395.900 357.200 248.300 15 COVASNA 160.700 Com cereal 100% 15.500 130.800 14.400 16 DAMBOVITA 281.200 Com cereal. Cereal com 95% 133.000 82.400 65.800 17 DOLJ 650.900 Com cereal. Cereal com 95% 200.200 292.800 157.900 18 GALATI 566.200 Com cereal. Agroport 98% 151.000 235.800 179.400

175

Nr. crt.

Judeţul Total capacitate depozitare

tone

Tip de depozitare Acces la calea ferata

Silozuri din beton pe verticale

Depozitare magazii pe orizontala

Puncte baze improvizate

19 GIURGIU 311.300 Com cereal. Cereal com 90% 87.000 111.300 113.000 20 GORJ 76.100 Com cereal. Cereal com 50% - 45.000 31.100 21 HARGHITA 112.600 Com cereal. 100% 26.700 78.600 7300 22 HUNEDOARA 207.800 Com cereal. Cereal com 85% - 183.500 24.300 23 IALOMITA 725.300 Com cereal. Cereal com 90% 370.000 235.800 119.500 24 IAS 444.600 Com cereal. Cereal com 91% 63.800 232.400 151.400 25 MARAMURES 68.400 Com cereal. 100% - 39.300 29.100 26 MEHEDINTI 264.100 Com cereal. Cereal com 55% 45.200 130.700 88.200 27 MURES 226.000 Com cereal. 100% 45.000 131.500 49.500 28 NEAMT 197.500 Com cereal. 93% 77.600 85.300 34.600 29 OLT 540.300 Com cereal. Cereal com 85% 272.800 151.400 116.000 30 PRAHOVA 276.300 Com cereal 100% 34.000 180.200 62.100 31 SATU-MARE 245.250 Com cereal 100% 60.850 119.900 64.500 32 SALAJ 112.900 Com cereal 95% - 60.200 52.700 33 SIBIU 134.200 Com cereal moara Cibin 100% 33.000 88.700 17.500 34 SUCEAVA 136.800 ROMPAC 100% - 105.700 31.100

35 TELEORMAN 819.500 Com cereal. Cereal com

INTERAGRO 90% 364.800 231.200 223.500

36 TIMIS 711.300 Com cereal. Cereal com

INTERAGRO 97% 263.300 257.100 190.900

37 TULCEA 472.900 Com cereal. Cereal com

INTERAGRO 90% 146.700 179.200 147.000

38 VASLUI 381.400 Com cereal. Cereal com 85% 73.100 183.500 124.800 39 VALCEA 92.300 Com cereal 54% - 71.600 20.700 40 VRANCEA 100.200 Com cereal 100% 30.000 48.000 22.200

TOTAL 13.410.062 Cereal com şi altele 95% 4.228.320 5.945.300 3.236.442 Sursa: Direcţiile Agricole şi Asociaţia Naţionala a depozitarilor de cereale

176

Anexa 1.8.5

Evoluţia consumului de sămânţă certificată în perioada anilor 1998-2003

Cultura UM 1998 1999 2000 2001 2002 2003

Total seminţe, d.c. tone 284.041 281.834 322.140 449.991 410.432 327.254 Cereale păioase tone 223.841 227.087 228.485 378.558 341.297 270.284 Porumb şi sorg tone 16.865 14.586 28.422 16.221 26.341 22.771 Oleaginoase şi textile tone 7.815 7.801 10.289 9.781 9.451 8.691 Leguminoase alimentare tone 173 214 221 203 169 105 Plante furajere tone 973 686 2.110 3.162 2.040 2.175 Sfecla de zahăr tone 154 91 74 259 123 62 Plante medicinale şi aromatice tone 10 11 1 66 1 1 Legume tone 183 377 594 674 445 186 Material săditor viticol mii buc. 9.985 11.137 16.139 10.241 15.323 14.965 Material săditor pomicol mii buc. 5.140 3.531 11.886 3.890 4.678 3.919 Material săditor dendrologic mii buc. 503 413 512 528 418 298 Flori tone 0,7 0,3 1,22 0,07 0,07 0,03

177

178

Anexa 1.9.1 Suprafaţa fondului forestier pe forme de proprietate

Atentie la traducere – fond forestier nu forest fund ci forest area mii hectare

Forma de proprietate 2000 2001 2002 2003 2004 Fondul forestier – total 6366 6367 6388 6368 6382 Proprietate publică 6010 5867 5410 5202 5035 Regia Naţională a Pădurilor 5848 5459 4695 4444 4228 Alţi deţinători 162 24 4 3 3 Unităţi Administrativ Teritoriale - 384 711 755 804 Proprietate privată 356 500 978 1166 1347 Persoane juridice - 148 454 537 680 Persoane fizice 356 352 524 629 667

Annex 1.9.2 Suprafaţa fondului forestier repartizată pe regiuni de dezvoltare

mii hectare Regiuni de dezvoltare 2000 2001 2002 2003 2004 Fondul forestier - Total 6366 6367 6388 6368 6382 Nord-Est 1185 1185 1185 1188 1191 Sud-Est 541 541 550 542 551 Sud-Muntenia 659 659 659 656 656 Sud-Vest-Oltenia 802 802 804 802 803 Vest 1004 1004 1004 1003 1003 Nord-Vest 964 964 978 966 964 Centru 1185 1185 1181 1184 1187 Bucureşti-Ilfov 26 27 27 27 27

Anexa 1.9. 3 Situaţia masei lemnoase recoltate între anii 1999 - 2004

- thousand m3-

Year 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004

Thousand m3 12.642 13.718 14.285 13.410 16.383 16.389 17.082

% 100 108,5 113,0 106,1 129,5 129,6 135,12

Source: M.A.P.D.R, Statistic reports2002 - 2004

179

Anexa 2.1. România – ZONA MONTANĂ

180

Anexa 2.2. Suprafata afectata de eroziunea solului prin apa la nivel NUTS 5

181

Anexa 2.3. Intensitatea eroziunii solului prin apă la nivel NUTS 5

182

Anexa 2.4. Precipitaţiile atmosferice

183

Anexa 2.5. Indicele de ariditate

184

Anexa 2.6. Temperatura medie anuală

185

Anexa 2.7. Zonele afectate de secetă frecventă

186

Anexa 2.8. Zonele afectate de exces de apă

187

Anexa 2.9. Harta solurilor

188

Anexa 2.10. Suprafete agricole cu inalta valoare naturala in Romania

189

Anexa 2.11. Consumurile tehnologice de produse chimice la nivel naţional – anul 2003

Specificaţie Cantitatea Tendinţă

Îngrăşăminte chimice (tone) 362.000 0- Pesticide (kg) 6.928.172 -

Anexa 2.12. Suprafeţe afectate de degradarea solului (eroziunea prin apă)

Forma de degradare Suprafaţa

Total 6.299.509 De suprafaţă 6.148.947 slabă 4.147.730

Eroziune prin apă

medie-puternică 2.001.217

190

Anexa 2.13. Analiza utilizării terenurilor în România (CLC 2000)

191

Anexa 2.14. România – Regiuni bio-geografice

192

Anexa 2.15. Ariile protejate în România

193

Anexa 2.16. Suprafaţa totală a Ariilor Protejate din România – ianuarie 2006

Arii protejate Număr arii protejate

Suprafaţă totală

% din suprafaţa României

Rezervaţie a Biosferei 1 576.216 2,42 %

Parcuri Naţionale 13 318.116 1,33 %

Parcuri Naturale 13 772.128 3,24 %

Rezervaţii ale Naturale, Rezervaţii Ştiinţifice şi Monumente ale naturii

981 179.193 0,75 %

Arii de protecţie specială avifaunistică (SPA)

28 21.052 0,09 %

TOTAL 1.866.705 7,83 %

Anexa 2.17. Situaţia terenurilor agricole şi forestiere în17Parcuri Naţionale şi Naturale*

Categoria de folosinţă a terenului – ha

Teren agricol din care: Pădure în proprietate Specificare

Nr. pers.

Supraf. Nr. pers.

Arabil Fâneţe Păşuni Livezi Supraf. Nr. pers.

TOTAL d.c. 13.899 69.881,83 11.085 7.408,79 12.168,11 50.111,30 193,63 73.341,45 3.011 Persoane fizice 13.718 24.601,40 10.952 6.846,93 10.594,57 6.984,93 174.97 4.992,21 2.892 Persoane juridice 181 45.280,43 133 561,86 1.573,54 43.126,37 18,66 68.349,24 119

Sursă: MAPDR - ANZM * Parcul Naţional Călimani; Parcul Naţional Cozia – Buila; Parcul Naţional Piatra Craiului; Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului; Parcul Naţional Munţii Măcinului; Parcul Natural Porţile de Fier; Parcul Natural Munţii Apuseni; Parcul Natural Bucegi; Parcul Natural Vânători; Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina; Parcul Natural Balta Mică A Brăilei; Parcul Naţional Domogled –Valea Cernei; Parcul Naţional Retezat; Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa; Parcul Naţional Munţii Rodnei; Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş; Parcul Naţional Ceahlău. Acestea au o suprafaţă de 633.218 ha şi reprezintă cca. 33,92 % din suprafaţa totală a ariilor protejate din România la această dată.

194

Anexa 2.18. Zonele propuse pentru desemnarea siturilor Natura 2000 în România

195

Anexa 2.19 Emisii anuale de amoniac

196

Anexa 2.20. Recurenţa inundaţiilor în Europa în perioada 1998 - 2002

Sursa: EEA – Agenţia Europeană de Mediu (EEA Briefing 1-2005 - Schimbările climatice şi inundaţiile în Europa)

197

Anexa 2.21. Tendinţa emisiilor de GHG pe sectoare de activitate, în perioada 1989-2002

(Sursa: „Raportul privind Inventarul Naţional 1989-2002”, MMGA – ICIM, 2004)

Anexa 2.22 Productia de energie din surse regenerabile

Surse regenerabile de energie Anul 2000 (mii tep)

Anul 2010 (mii tep)

Energie solară � solar - termic � solar - electric

- - -

7,50 7,34 0,16

Energie eoliană - 27,00 Energie hidro, din care:

� hidroenergie mare � hidroenergie mică

1.272 1.185

87

1.565,20 1.470,60

94,60 Energie din biomasă:

� biomasă - termal � biomasă - electric

2.772 2.772

-

3.347,30 3.249,80

97,50 Energie geotermală - 17,50 TOTAL (inclusiv hidro mare) 4.044 4.946,00

198

Anexa 1. 3.1.1 a

Numarul de agenti economici si IMM-uri inRomania in anul 2003pe subsectiuni

anul2003-total Romania pe subsectiuni

Subsectiunea Mediu OECD nr_tot agenti

economici nr_imm

AA R 6229 6212 BA R 114 114 CA R 16 15 CB R 137 133 DA R 3183 3169 DB R 1227 1195 DC R 323 308 DD R 3487 3475 DE R 214 213 DF R 4 2 DG R 184 183 DH R 322 320 DI R 434 426 DJ R 616 604 DK R 132 123 DL R 129 120 DM R 78 73 DN R 861 841 EA R 108 106 FA R 2249 2245 GA R 32312 32308 HA R 3923 3919 IA R 4155 4149 JA R 197 197 KA R 2213 2208 MA R 53 53 NA R 505 505 OA R 730 728 Total 64135 63944 Neagricole 57792 57618

Sursa INS-OECD

199

Anexa 1. 3.1.1 b

Numarul de agenti economici si IMM-uri inRomania in anul 2003pe sectiuni

anul 2003 -total Romania pe sectiuni

sectiune mediuOECD nr_total agenti economici Nr. IMM-uri

A R 6229 6212 B R 114 114 C R 153 148 D R 11194 11052 E R 108 106 F R 2249 2245 G R 32312 32308 H R 3923 3919 I R 4155 4149 J R 197 197 K R 2213 2208 M R 53 53 N R 505 505 O R 730 728

Sursa INS -OECD

200

Anexa 1.3.1.2. % VAB insectorul tertiar in perioada 1998-2003 conform INS - OECD

1998 1999 2000 2001 2002 2003

TOTAL 48.4 51.0 51.1 48.1 49.3 52.2

NORD-EST 43.0 47.6 45.5 41.5 44.0 48.0

BACĂU 32.6 45.3 43.3 37.7 43.4 44.2

BOTOŞANI 42.3 44.7 43.4 38.0 40.1 45.7

IAŞI 53.4 53.8 50.6 47.2 49.3 55.5

NEAMŢ 46.6 47.1 44.9 39.7 41.5 49.8

SUCEAVA 45.5 46.3 43.2 43.9 43.8 46.8

VASLUI 38.4 42.3 44.7 37.4 40.5 40.2

SUD-EST 45.8 48.7 46.0 42.1 43.7 46.9

BRĂILA 45.0 47.2 47.4 41.1 39.6 42.0

BUZĂU 42.7 47.7 45.4 41.3 49.1 49.4

CONSTANŢA 51.5 57.9 53.9 49.0 46.8 48.9

GALAŢI 38.6 40.4 37.7 34.9 39.0 45.4

TULCEA 44.5 45.2 44.1 38.4 40.2 42.1

VRANCEA 48.2 41.0 38.9 40.8 43.5 48.4

SUD - MUNTENIA 41.8 44.6 43.7 39.9 42.8 46.0

ARGEŞ 44.6 47.8 39.4 38.6 37.1 42.2

CĂLĂRAŞI 35.6 37.5 37.1 30.6 38.7 41.8

DÎMBOVIŢA 40.8 46.0 47.1 43.2 46.5 47.9

GIURGIU 44.8 45.7 57.7 41.3 47.3 49.8

IALOMIŢA 40.8 42.7 44.8 39.9 45.3 47.1

PRAHOVA 41.9 44.4 43.1 43.4 44.1 46.7

TELEORMAN 40.5 43.4 46.5 35.9 45.5 50.2

SUD-VEST - OLTENIA 40.8 43.4 41.3 37.3 42.5 45.1

DOLJ 46.2 48.0 48.8 42.4 48.8 49.6

GORJ 31.5 33.5 30.8 31.7 32.9 36.8

MEHEDINŢI 45.7 46.5 45.2 37.2 43.6 45.7

OLT 37.2 42.5 39.1 32.1 42.3 47.6

VÂLCEA 44.0 47.0 42.4 40.9 45.9 46.4

VEST 52.9 48.7 49.5 45.3 48.2 51.2

ARAD 52.9 47.2 50.8 46.0 50.0 52.4

CARAŞ-SEVERIN 53.4 53.9 52.9 50.9 55.1 56.2

HUNEDOARA 57.2 48.6 45.5 41.7 43.5 48.5

TIMIŞ 50.6 48.0 49.7 44.8 47.4 50.3

NORD-VEST 48.4 53.8 51.7 47.3 48.7 51.9

BIHOR 46.0 53.3 51.7 47.3 49.1 52.4

BISTRIŢA-NĂSĂUD 45.5 49.7 44.7 44.0 47.7 49.1

CLUJ 53.0 59.1 57.3 52.4 51.1 54.7

MARAMUREŞ 45.3 51.6 48.6 48.3 48.5 52.6

SATU MARE 51.2 53.5 48.7 38.3 44.3 48.0

SĂLAJ 43.1 43.4 45.5 42.3 45.4 47.3

CENTRU 43.8 47.8 44.8 40.4 42.0 47.5

ALBA 48.9 46.6 43.0 39.0 40.7 44.9

BRAŞOV 50.0 55.0 54.3 46.1 45.6 51.2

COVASNA 35.8 41.4 38.3 37.9 37.8 43.8

201

HARGHITA 44.8 47.0 42.9 40.7 45.1 48.0

MUREŞ 35.4 41.9 39.1 33.3 41.9 43.0

SIBIU 45.8 48.5 43.5 43.3 38.1 50.8

BUCUREŞTI - ILFOV 66.0 66.0 70.2 70.4 67.5 69.0

ILFOV 56.0 61.3 57.7 54.1 53.5 49.4

BUCUREŞTI 67.1 66.6 71.4 72.0 69.0 70.7

EXTRAREGIUNI 19.5 22.3 36.2 46.5 29.2 46.9

Anexa 1. 3.1.3

Rata sărăciei extreme, pe sexe, medii de rezidenţă şi în profil teritorial (%)

1995 2002 Diferenţa Sărăcia extremă la total populaţie 0,2 0,6 + 0,4

M 0,2 0,7 + 0,5 Sex F 0,2 0,6 + 0,4 Urban 0,1 0,3 + 0,2 Mediu Rural 0,3 1,0 + 0,7 Nord - Est 0,4 1,8 + 1,4 Sud - Est 0,2 0,5 + 0,3 Sud 0,0 0,2 + 0,2 Sud - Vest 0,0 0,3 + 0,3 Vest 0,2 0,1 + 0,1 Nord - Vest 0,3 0,1 - 0,2 Centru 0,3 0,3 0

Regiune

Bucureşti 0,0 0,0 0 *Sursa:"Raport asupra ODM", elaborat de Guvernul României cu sprijinul ONU în România , Bucureşti 2003, p.10.

Anexa 1.3.2.1 Gospodăriile populaţiei , după distanţa între locuinţe şi cele mai apropiate unităţi, pe zone de rezidenţă.

Magazin alimentar

Dispensar Farmacie Şcoală Cămin cultural

< 500m

>1km < 500m >1km < 500m >1km < 500m >1km < 500m >1km

urban 79,1 2,6 34,0 24,5 47,3 14,2 42,4 15,2 7,7 58,4 rural 51 9,5 15,0 36,4 10,8 28,7 23,3 30,0 13,3 30,5 Sursa : Condiţiile de viaţă ale populaţiei din România , I.N.S, 2005, Studiu B.M.2004