Facultatea De Educatie Fizica Si Sport

Universitatea Ovidius

Master : Kinetoterapie si motricitate speciala

Program de terapie prin dans

pentru copiii care

sufera de anxietate

STUDENT

Strajan Andreea

Anxietatea

Anxietatea (neurotism) este o stare afectivă caracterizată printr-un sentiment

de insecuritate, de tulburare, difuz. Tulburările de anxietate sunt foarte frecvente și

afectează 14% din populație. Acuzele pacienților sunt de natură fizică, ei nefiind

conștienți că la baza problemelor apărute stă anxietatea .Tulburările de anxietate

cuprind o serie de probleme. În această categorie se includ următoarele forme:

anxietate generalizată, fobia socială, fobii specifice (ex. fobia de insecte, frica de

spații deschise sau închise), atacul de panică, tulburarea obsesiv-compulsivă și

stresul post-traumatic.

Caracteristica principală a acestora este sentimentul de frică sau/și gânduri

cronice (constante), repetitive, de îngrijorare, care reprezintă un element de stres

pentru persoana respectivă și care interferează cu activitățile din viața sa (de

exemplu dacă unei persoane îi este frică să meargă la interviuri pentru ca acolo ar

trebui să interacționeze cu străini, va evita situația respectivă, temându-se ca oricât

de inteligentă ar fi, nu ar primi postul, chiar și dacă ceea ce face actualmente nu îi

oferă satisfacția dorită).

Proiectarea programelor in functie de varsta

In acest sens, programele de terapie ocupatinala, este util sa se structureze in mod

adecvat stadiilor de varsta in care se afla subiectii carora li se adreseaza. Astfel, in

perioada prescolara, se recomanda sa se accorde o atentie deosebita urmatoarelor

aspecte legate de:

a)     - evaluarea primara si stimularea dezvoltarii functiilor si proceselor psihice

aflate in curs de materializare la copil ;

b)    - utilizarea activitatilor ludice pentru stimularea personalitatii copilului, in

ansamblul sau;

c)     - formarea unei imagini de sine adecvata si stimularea motivatiei pentru

diverse activitati formative.

In mica scolaritate se va continua evaluarea permanenta a performantelor

copilului, urmata de stimularea permanenta dezvoltarii sale. O atentie deosebita va

trebui acordta plasarii copilului intr-un mediu corespunzator capacitatilor sale

cognitive si tipului sau de handicap. Activitatea terapetului ocupational se va axa,

in principal, pe aspecte legate de:

a)     - imbunatatirea motricitatii fine si generale, accentul punandu-se pe

formarea unui comportament motric adaptat esential in aceasta

perioada de varsta;

b)    - formarea unor deprinderi de viata cotidiana, care sa asigure

integrarea adecvata in mediul existential;

c)     - stimularea dezvoltarii cognitive in ansamblul sau;

In perioada adolescentei accentual este indicat sa se deplaseze catre

evaluarea capaciatilor de profesionalizare ale individului. Se va acorda o atentie

deosebita organizarii unor activitati implicate in slefuirea deprinderilor de viata

cotidiana si legate de o corecta educatie sexuala, fara falsa pudoare.La varsta

adulta principalele preocupari ale terapeutului se vor centra, in principal, pe

structurarea deprinderilor necesare unei existente integrate in comunitate, cu accent

pe formarea unui comportament social adecvat, bazat pe responsabilitati si corecta

gestionare a bugetului propriu.Se vor dezvolta deprinderile si capacitatile implicate

in autogospodarirea eficienta si pregatirea pentru casatorie si viata de familie.

In cele din urma, in cazul batranetii, cand are loc regresia functiilor si

proceselor psihice ale persoane, terapeutul trebuie sa actioneze, cu precadere in

vederea refacerii destructurarii deprinderilor si capacitatilor individului si

mentinerii, pe cat mai mult timp posibil, a unui nivel optim de functionare ale

acestora.

Alegerea procedurilor

Fundamentala pentru alegerea celei mai bune proceduri de recuperare prin

activitate, este, in viziunea lui S. Ionescu, problematica specifica a subiectului,

ceea ce implica, in primul rand, "cunoasterea aprofundata a cazului si a evolutiei

sale anterioare". Apoi pe parcursul procesului terapeutic, prezinta importanta

"adaptarea la evolutia subiectului care determina schimbari in abordarea si

utilizarea tehnicilor disponibile".Un alt aspect ce influenteaza decisiv interventia

terapeutica, se refera la calitatea evaluarii intregului proces. Tot din perspectiva

comuna pentru toate categoriile de persoane cu handicap, se mai pune problema

initierii unei bune colaborari cu familiile acestora. Pentru rezolvarea cu succes a

acestei probleme, educatorul, transformat in terapeut ocupational, trebuie sa devina

un bun consilier al familiei. Obiectivul fundamental al activitatii sale de consilier,

consta in oferirea de sfaturi in vederea integrarii corespunzatoare a copilului in

comunitate. Pentru atingerea acestui obiectiv este recomandabil ca educatorul sa

analizeze, in profunzime, mediul familial si social in care se dezvolta copilul, dupa

care sa stabileasca care sunt deprinderile prioritare de adaptare solicitate. In

continuare, el poate recomanda executarea unor exercitii specifice necesare

consolidarii deprinderilor respective si stabilirii perioadei de timp necesare

desfasurarii acestora. Activitatile prescrise, sub forma de exercitii, se pot desfasura

acasa, cu spijinul familiei sau cu alte categorii de persoane din medii sociale cu

care copilul vine in contact.

In multe tari dezvoltate ale lumii exista si alte alternative institutionale ce

permit desfasurarea activitatilor recuperatorii, in exteriorul scolii.Din randul

acestora, cele mai reprezentative sunt centrele de zi, atelierele protejate si

comunitatile sau satele pentru persoanele cu handicap.Tinand seama de conditiile

din tara noastra, solutiile care pot fi adoptate pentru realizarea unor activitati

semnificative pentru consolidarea deprinderilor copilului, care constau in

includerea acestuia in activitati prelungite si individualizate, in cadrul scolii

specilae si atragerea cooperarii unui numar cat mai mare de specialisti in

realizarea lor intr-o viziune interdisciplinara.

In concluzie, apreciem ca, in momentul de fata, in tara noastra, asistam la o

crestere a importantei rolului pe care il detin procedurile de terapie ocupationala in

recuperarea persoanelor handicapate. Suntem convinsi ca, in ciuda unor dificultati

materiale trecatoare, datorita deschiderii realizate prin noile reglementari legale,

recent adoptate, care semnifica, in acelasi timp, si orientarea catre o noua strategie

in domeniul educatiei speciale, tara noastra va patrunde, in curand, in categoria

tarilor avansate in domeniul utilizarii terapiilor destinate copiilor cu cerinte

speciale.

Terapia prin dans este o formă de psihoterapie care utilizează mișcarea prin

dans pentru a obține efecte benefice și curative atât asupra corpului, cât și la nivel

mental și emoțional.

Terapia prin dans se bazează pe principiul conform căruia dansul exprimă

personalitatea unui individ. Cu alte cuvinte postura corporală și modul în care

oamenii se mișcă sunt indicii pentru ceea ce aceștia simt și trăiesc, iar în cadrul

dansului aceștia exprimă niște emoții foarte intense, de care uneori nici nu sunt

conștienți.

Program terapeutic

Scop: Stabilirea contactului, comunicarea dintre pedagogul de recuperare

tranformat în terapeut şi beneficiar

Obiective:

- să execute mişcările cerute de pedagog;

- să coopereze în interiorul grupului

- să coordoneze mişcările cu muzica;

- să –şi diminueze tensiunile;

- să-şi amelioreze inhibiţia voluntară a actelor motorii;

- să dobândească trăsături pozitive de personalitate;

- să-şi dezvolte sociabilitatea.

Desfăşurarea activităţii :

In prima parte vom lasa mingile si diverse materiale imprastiate prin sala rugandu-i

pe pacienti sa incerce sa lucreze in echipa si fiecare sa culeaga cate un material si

sa il duca intr-un loc dat. Practic pacientii isi amenajeaza si ordoneaza singuri sala

de dans.

Din fisa medicala stiind ca ei sunt suferinzi de anxietate vom incerca sa punem o

muzica ceva mai ritmata pentru a le distrage atentia si a da un ritm lectiei.

Astfel pacientii vor fi rugati sa se aseze o parte cu fata la oglinda (cei care nu au

probleme mari in ceea ce inseamna aspectul lor fizic si increderea in sine) si o

parte cu spatele la oglinda.

Pacientii vor fi rugati sa incerce sa faca diverse miscari in ritmul muzicii:flexii de

brate,extensii,pasi laterali,pasi in fata cu revenire etc. Terapeutul va incerca sa

exemplifice si sa execute miscarile pe numaratoare 1-8.

Mai apoi grupul va fi impartit in 2 grupe.La fiecare grupa se va da cate o minge

si vom ruga fiecare pacient sa faca pasi lateral(stanga 1 pas dreapta 1 cu

punctare respectiv dreapta 1 stanga 1) iar pacientul cu mingea va pasa mingea

celuilalt coleg de grupa,simuland astfel pasii de hora ajutandu-se de minge.

Exercitiul va fi repetat de 4 ori a cate 8 timpi,dupa care pacientii vor fi rugati sa

se aseze in sezut si sa formeze un cerc in care fara indrumarea terapeutului vor

fi lasati sa relationeze,sa socializeze.Li se va pune muzica in surdina poate chiar

li se va recomanda sa danseze in stilul propriu si personal.

In partea a doua pacientii vor fii asezati in acelasi mod ca in prima parte a sedintei

doar ca in fata fiecaruia la o distanta de aproximativ 4 pasi se va pune o minge.

Pacientii in ritmul muzicii vor executa 4 pasi spre minge, o vor ridica si vor face

aceeasi pasi inspre inapoi cu mingea in brate.Exercitiul se va repeta de 4 ori.

Pacientii vor aseza materialele la locul destinat pentru ca pe urma sedinta se va

incheia cu diverse jocuri(ascunsa,pantomima etc).

In partea a treia si ultima,pacientii vor lega primele doua parti ai sedintei si pasii

de hora invatati(stanga-dreapta 1 si 4 pasi inainte 4 inapoi) pe o melodie data.Daca

se vor descurca atunci ei vor executa 4 pasi inspre dreapta in diagonal si se vor

intoarce in acelasi loc facand cei 4 pasi inapoi.Acelasi lucru se va execute si inspre

stanga. Ca obiect de lucru la fel se va folosi mingea asezata la 4 pasi in diagonala

in dreapta,minge pe care fiecare pacient o va ridica si o va plasa in

stanga.Exercitiul se va repeta de 8 ori.

Bibliografie

JOCUL SI DEZVOLTAREA PSIHICA A COPILULUI CU DIZABILITATI

PROIECT pentru obţinerea certificatului de competenţă profesională

Duhaliu Elena, Iunie 2010

Cultura fizica medicala – Editura Sport – Turism

Exerciţii şi jocuri cu mingi medicinale, Bucureşti, Editura Tineretului, CFS, 1957.