Procesul infecţios este rezultatul interacţiunii dintre agentul patogen şi gazdă, interacţiune aflată sub influenţa factorilor de mediu.

Procesul infecţios este rezultatul interacţiunii dintre agentul patogen şi gazdă, interacţiune aflată sub influenţa factorilor de mediu.

ETAPELE PROCESULUI INFECŢIOS

1. Incubaţia reprezintă perioada de timp scursă de la momentul infectării până la apariţia manifestărilor clinice:

-incubaţie scurtă – 1-7 zile ( scarlatina, difteria, virozele respiratorii, meningite,dizenterie );

- incubatie medie :

- 1-2 săptămâni ( varicele, rujeola, febra tifoidă, parotidita epidemică)

- incubaţie lungă :

- mai mare de 3săptămâni ( hepatita virală B, rabia, tetanos )

- afectiune a ficatului

2. Debutul reprezintă perioada de început a bolii, în care apar, insidios sau brusc, manifestări nespecifice de tipul : astenie, inapetenţă, febră, dureri musculare.

3. Perioada de stare este etapa în care tabloul clinic este complet conturat, durata şi intensitatea manifestărilor clinice fiind dependente de virulenţa agentului patogen implicat şi de capacitatea de apărare a gazdei.

4. Convalescenţa este etapa în care starea clinică începe să revină la normal.

5. Vindecarea se poate face cu revenirea la normal a tuturor parametrilor organismului sau poate avea urmări nedorite : sechele. Uneori, bolile se port croniciza, evoluând pe o perioadă mai lungă.

CĂILE DE TRANSMITERE A MICROORGANISMELOR PATOGENE

Transmitere directă :- inhalarea particulelor infecţioase (infecţii

gripale)- tegumente şi mucoase - transfuzii (hepatite virale)- transplacentar (toxoplasmoza)- contact sexual (infecţia cu HIV,

trichomonisza)

Transmitere indirectă:- alimente (trichineloza, salmoneloza)- apă (Dizenteria, holera)- aer (infecţii gripale, tuberculoza)- sol (parazitoze)- mâini murdare (de exemplu, hepatita A)- obiecte contaminate- vectori (de exemplu, ţânţari)

PROPRIETĂŢILE MACRO – ŞI MICROORGANISMELOR PARTICIPANTE LA PROCESUL INFECŢIOS

Microorganismele implicate în procesul infecţios posedă o serie de caracteristici, care le conferă capacitatea de producere a bolilor infecţioase.

Invazivitatea = este capacitatea microorganismelor de a depăşi mijloacele locale de apărare (bariera anatomică a pielii, flora saprofită), pătrunzând în organism.

Patogenicitatea = este propietatea microorganismului de a determina boala, depăşind mijloacele de apărare ale gazdei.

Virulenţa = este proprietatea care îi conferă agentului infecţios posibilitatea producerii unei forme mai grave de boală.

Toxigeneza = reflectă secreţia şi excreţia de către bacterii a unor substanţe toxice pentru organism, care vor determina simptomatologia specifică a bolii.

Antigenitatea = este dată de posibilitatea producerii unui răspuns imun specific, cu producerea de anticorpi îndreptaţi împotriva agentului infecţios.

De cealaltă parte, macroorganismul implicat în procesul infecţios posedă o serie de mijloace specifice şi nespecifice de apărare, aşa cum sunt descrise în continuare.

RELAŢIILE DINTRE MICROORGANISME

Între indivizi aparţinând unor specii diferite, se pot stabili anumite tipuri de relaţii :

- simbioza – este o relaţie extrem de strânsă între indivizi, în care niciuna dintre specii nu are de suferit :

- comensulaismul – entitatea comensuală trieşte şi se hrăneşte pe seama gazdei, fără ai aduce prejudicii;

- mutualismul – este o asociaţie biologică benefică, cele două organisme aducându-şi servicii reciproce ;

- parazitismul adevărat - este o relaţie în care gazda are de suferit în urma acţiunii parazitului.

FORME DE MANIFESTARE A PROCESULUI EPIDEMIOLOGIC

- Manifestarea sporadică – reflectă o situaţie epidemiologică bună şi se caracterizează prin apariţia unui număr mic de cazuri, fără legătură între ele, raportate la mare distanţă, atât spaţial, cât şi temporal ( de exemplu, tetanosul).

- Manifestarea (morbiditatea) endemică – se caracterizează printr-un număr variabil de îmbolnăviri, întâlnite în anumite grupuri populaţionale şi regiuni geografice, sunt forma unor cazuri dispersate care uneori pot creşte ca frecvenţă. Endemia se referă la persistenţa unei boli infecţioase în cadrul unei populaţii.

- Manifestarea (morbiditatea) epidemică – cuprinde un număr relativ mare de îmbolnăviri apărute într-un interval scurt de timp, între cazul iniţial şi cele apărute ulterior, epidemia putând rămâne localizată sau, dimpotrivă, se poate extinde pe o regiune mai mare (de exemplu, gripa).

- Manifestarea (morbiditatea) pandemică – se caracterizează printr-o extensie spaţială deosebită a cazurilor de îmbolnăvire, la populaţia unui continent sau chiar la nivel mondial, cu legături evidente între cazuri (de exemplu, gripa, infecţia cu HIV/SIDA).