INSTITUTUL NAȚIONAL AL JUSTIȚIEI

Disciplina:Drept contravenţional

R E F E R A Tla tema:

„Sarcinile şi principiile de bază ale procesului contravenţional”

Audient formare iniţială INJ: Dumitru RACOVIŢĂ

candidat la funcția de judecător

Formator INJ: Sergiu FURDUI,doctor în drept, conferenţiar universitar,

judecător al Curţii de Apel Chişinău

Chișinău 2014

1

CUPRINS:

1. PROCESUL CONTRAVENŢIONAL: NOŢIUNEA, SCOPUL ŞI SARCINILE........................................................................................pag. 3

2. PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE PROCESULUI CONTRAVENŢIONAL.....................................................................pag. 9

3. CONCLUZII......................................................................................pag.16

4. REFERINŢE BIBLIOGRAFICE......................................................pag. 18

2

§1. PROCESUL CONTRAVENŢIONAL: NOŢIUNEA, SCOPUL ŞI SARCINILE

Republica Moldova aspiră tot din ce în ce mai mult spre culmile unei democraţii autentice conformîndu-se tuturor standardelor acceptate în plan internaţional (regional) în conţinutul cărora sunt proclamate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Prin urmare, Legea fundamentală a statului (Constituţia) dezvăluie tendinţa comunităţii spre statul democratic, drepturi, libertăţi şi demnitate umană, dreptate şi pluralism politic.

În această ordine de idei, promovarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor omului trebuie să rămînă o prioritate printre ansamblul complex de probleme care preocupă societatea. Numai prin asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fiecărui cetăţean se poate garanta o temeinică soluţionare a celor mai importante probleme cu care se confruntă societatea. În acelaşi timp este necesar de evidenţiat faptul că pentru a garanta funcţionarea unui sistem democratic este necesar ca orice cetăţean să se simtă parte a acestui sistem, fiind egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Respectarea cerinţelor de supunere legii impune stabilirea unor reguli de conduită într-un cadru legal bine determinat, care configurează conţinutul diferitor ramuri de drept. Încălcarea unei asemenea reguli de conduită determină aplicarea sancţiunii prevăzute de lege, intervenţie ce nu poate avea loc decît prin desfăşurarea unor acţiuni de către organele împuternicite în acest scop.

În această ordine de idei referindu-ne la materia contravenţiilor putem reitera faptul că aceasta are o vechime considerabilă şi o bogată tradiţie juridico-istorică, iar ceea ce s-a schimbat dea lungul timpului a fost natura juridică a regimului contravenţional.1

Consecinţă directă a evoluţiei istorice ajunsă într-un anumit stadiu de organizare şi dezvoltare, dreptul contravenţional, după cum rezultă, este reclamat de dialectica vieţii social-juridice.

Domeniul contravenţional constituie, incontestabil, un domeniu cu implicaţii dintre cele mai profunde şi mai complexe în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor şi, implicit, în practica administrativă a autorităţilor cu atribuţii în materie.

Pînă la intrarea în vigoare a noii legi contravenţionale, Codul cu privire la contravenţiile administrative (29.03.1985) a fost modificat şi completat prin circa 130 de legi organice, motivate la rîndul lor de noile realităţi social-economice şi social-politice care persistă în Republica Moldova ca stat suveran şi independent.

Deşi prin adoptarea Codului contravenţional s-a realizat una dintre sarcinile incluse în Programul de activitate pentru realizarea prevederilor Constituţiei şi ale Concepţiei reformei judiciare şi de drept în Republica Moldova, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova № 219-XIII din 22.09.19942, considerăm că acest proces legislativ nu s-a încheiat şi, respectiv, există motive

1 Furdui S., Evoluţia istorică a dreptului contravenţional în Republica Moldova, "Revista Naţională de Drept", 2005, nr.7, pag.142 http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=308479

3

întemeiate pentru a pune în discuţie probleme importante cu privire la elaborarea şi prezentarea propunerilor de lege ferenda.

Preocupările din ultimul timp cu privire la Codul contravenţional ne îndeamnă la relevarea opiniei vis-a-vis de aspectele de drept şi de fapt ridicate de practica judiciară în legătură cu interpretarea şi aplicarea prevederilor acestui act normativ, dat fiind că la această dimensiune s-au acumulat şi continuă să se acumuleze diverse puncte de vedere, deseori controversate, toate orientate asupra încercărilor de sintetizare şi ordonare a cunoştinţelor teoretice şi practice în vederea soluţionării problemelor ce ţin de realizarea acestei opere legislative.3

În sfera încălcării regulilor de conduită, stabilite prin lege, un loc aparte îl ocupă contravenţiile, acestea fiind „faptele (acţiuni sau inacţiuni) ilicite cu un grad de pericol social mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de codul contravenţional şi este pasibilă de sancţiune contravenţională.”4.

Prin săvîrşirea unei contravenţii se creează un raport juridic concret de drept contravenţional (raport de conflict), în temeiul căruia statul are dreptul de a aplica vinovatului sancţiuni prevăzute de lege. Raportul juridic apare astfel ca acea relaţie care e reglementată prin intermediul normelor juridice şi în care subiectele sunt titulare de drepturi şi obligaţii prevăzute (consacrate) în aceste norme, drepturi care pot fi realizate la nevoie cu ajutorul organelor de stat5. Statul însă nu poate trage la răspundere direct persoana, deoarece acesta nu este cu drept de aplicare automată, ci va cere pedepsirea pe calea unei proceduri speciale prevăzute de lege. Printr-o asemenea ordine se conturează un raport de procedură între diferiţi subiecţi care au anumite drepturi şi obligaţii.

Aplicarea sancţiunilor contravenţionale, faţă de cei care au încălcat prevederile legii prin comiterea contravenţiilor, se realizează printr-o activitate desfăşurată de anumite organe specializate ale statului. Această activitate în conformitate cu art. 374 Cod contravenţional al RM cuprinde: constatarea cazului contravenţional, examinarea şi soluţionarea cazului contravenţional, constatarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvârşirea contravenţiilor. În vocabularul de specialitate, legislativ, ştiinţific şi practic această activitate poartă denumirea de proces contravenţional.

În teoria dreptului administrativ s-au exprimat în diferite formulări asupra noţiunii de proces, procedură contravenţională.

În mediul savanţilor din domeniul dreptului predomină părerea că procedura contravenţională este o parte componentă a unei noţiuni mai largi – procesul contravenţional6.

La rîndul său, în doctrina administrativ-juridică există cel puţin trei concepţii referitor la tratarea noţiunii de proces contravenţional.

3 Furdui S., Cu privire la rolul instanţelor judecătoreşti în elaborarea şi aplicarea Codului contravenţional //"Revista Institutului Naţional al Justiţiei", 2009, nr.4, pag.59 4 Codul contravenţional al R. Moldova Nr. 218 din 24.10.2008, Publicat: 16.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 3-6 art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 105 Vrabie G. Teoria generală a dreptului – Iaşi, 1993, p. 124.6 Административное право и административная деятельность органов внутренних дел. Учебник – Москва. Академия МВД СССР, 1990, pag. 180.

4

Un grup de autori sunt de părerea că această noţiune reprezintă „activitatea reglementată de lege pentru soluţionarea litigiilor dintre părţile raportului contravenţional şi pentru aplicarea măsurilor de impunere administrativă”7.

Altă orientare teoretică concepe procesul administrativ ca „modul de reglementare a activităţii de drept a organelor de stat”8.

Mulţi savanţi – ai domeniului administrativ, tratează mult mai larg noţiunea de proces administrativ – „activitatea organelor de stat şi obşteşti, reglementată de normele administrativ – procesuale, pentru soluţionarea sarcinilor individual – concrete în domeniul administrării de stat prin concursul împuternicirilor legal delegate”9.

Sintetizînd opiniile doctrinare enunţate, putem spune că procesul contravenţional constituie totalitatea normelor care reglementează organizarea, competenţa şi activitatea organelor administraţiei de stat, a jurisdicţiei de stat şi a jurisdicţiei administrative în situaţiile în care acestea soluţionează conflicte de natură contravenţională. Totodată, este de relevat că această definire se bazează pe faptul că respectiva activitate este reglementată de normele de drept de procedură şi astfel stabilirea faptei juridice, precum şi realizarea drepturilor şi obligaţiilor subiecţilor relaţiilor juridice administrative se efectuează numai în conformitate cu ordinea strict reglementată de legea de procedură, ce include normele administrativ-procesuale.

Normele administrativ-procesuale, care fac parte din instituţia procedurii contravenţionale, reglementează ordinea de realizare şi aplicare a normelor materiei corespunzătoare şi modul de exercitare a influenţei de constrîngere asupra vinovatului cu ajutorul sancţiunilor administrativ-contravenţionale.

Aceste norme de drept administrativ-procesual, spre deosebire, să zicem, de cele procesual-penale sau procesual-civile, nu sunt separate de normele materiale ale dreptului administrativ şi, deci nu formează un domeniu aparte al dreptului. Legislaţia administrativ-procesuală este o parte a dreptului administrativ, normele materiale şi procesuale ale dreptului administrativ coexistă în limitele unui singur domeniu. Anume această poziţie ocupă legiuitorul nostru în Codul contravenţional al RM, intrat în vigoare la 31 mai 2009. Structura lui este formată din două părţi: normele administrativ-materiale în domeniul contravenţiilor şi normele administrativ-procesuale în domeniul contravenţiilor.

Concomitent cu această poziţie, în literatura juridică de specialitate se dezvoltă o altă orientare, ai cărei autori se stăruie să înţeleagă esenţa schimbărilor care au loc în legislaţia administrativă. În consecinţă, a fost exprimată părerea că normele administrativ-procesuale trebuie să fie examinate ca o ramură de sine stătătoare a dreptului.10 Despre conţinutul şi esenţa acţiunilor procesuale, ce alcătuiesc procesul contravenţional ca despre unul din elementele procesului administrativ în doctrina de specialitate sunt expuse diverse opinii. Multitudinea de

7 Салищева Н. Г. Административный процесс в СССР, Москва, Юр. лит, 1964.8 Сорокин В. Д. Административно-процесуальное право, Юр. лит, 1972 – pag .639 Лоря В.А. Административный процесс и его кодификация. Тбилиси, 1986 – pag.ll.10 Iorgovan A. Tratat de drept administrativ. – Nemira, 1996 – pag.293.

5

păreri este, în primul rînd, o dovadă a complexităţii şi, în al doilea rînd, o confirmare a faptului că savanţii caută diverse soluţii ale problemei date.

Astfel, din categoria procesului respectiv fac parte: întreaga activitate de constatare şi examinare a cazurilor cu privire la contravenţii, precum şi contestarea deciziei cu privire la contravenţie şi executarea deciziei cu privire la contravenţie.

Aşadar, în susţinerea unui autor autohton, definim procesul contravenţional ca o totalitate de norme juridice procesuale care constituie mecanismul de realizare a normelor materiele ale dreptului contravenţional prin care sunt protejate valorile sociale din domeniul combaterii contravenţionalităţii, activitatea executivă a organelor abilitate, reglementată de legislaţia în vigoare, privind prevenirea şi curmarea de contravenţii, constatarea şi examinarea faptei contravenţionale, aplicarea sancţiunilor contravenţionale şi executarea deciziilor respective, resocializare contravenientului şi stabilirea cauzelor şi condiţiilor care favorizează comiterea contravenţiilor.11.

Noţiunea adoptată cuprinde elementele definitorii (trăsături), ce caracterizează procesul contravenţional. Analizarea acestora este necesară pentru a avea imaginea corectă a noţiunii, ţinînd seama că este folosită foarte frecvent şi în vocabularul uzual, dar într-o accepţie mai puţin conformată rigurozităţii ştiinţifice.

Procesul contravenţional, în primul rînd, constituie o activitate. Însă-şi termenul de proces este derivat din latinul „procedere”, care înseamnă „a progresa, a avansa, a evolua”. Noţiunea de proces este utilizată chiar în afara vocabularului juridic, totdeauna în sensul desemnării unui fenomen în plină mişcare, dezvoltare.

Procesul contravenţional este o activitate reglementată de lege, adică activitatea de ansamblu a ei se desfăşoară în limitele celei mai stricte legalităţi. Legea reglementează drepturile şi obligaţiile participanţilor, modul de efectuare a activităţilor, succesiunea acestora, conţinutul diferitelor acte procedurale etc. Între activităţile procedurii şi normele juridice ce le reglementează există o legătură indisolubilă.

Procesul contravenţional se realizează în baza cazului cu privire la contravenţie, adică ceea ce determină desfăşurarea procesului este faptul că organul (agentul constatator) împuternicit este sesizat de un litigiu contravenţional, izvorît din săvîrşirea unei contravenţii. Fapta ilicită săvîrşită sau presupus săvîrşită constituie obiectul material al procedurii, iar raportul de drept contravenţional, ca manifestare a conflictului de drept survenit – reprezintă obiectul juridic al acesteia12.

Obiectul material şi cel juridic, determinînd întreaga desfăşurare a procesului, poartă denumirea de caz contravenţional. Această precizare este necesară pentru a marca diferenţierea procedurii respective de procesul penal sau cel civil, care de asemenea sînt activităţi reglementate de lege, desfăşurate de anumiţi subiecţi, dar în cauze de alte naturi juridice13. Normele de drept ce ţin de procesul contravenţional se aplică în timp, în spaţiu şi asupra persoanelor fizice.

11 Guţuleac V. “Tratat de drept contravenţional”, Chişinău: ULIM, 2009, pag. 20812 M. Preda, Tratat elimentar de drept administrariv român, Bucureşti, 1996, p. 27113 S. Furdui, Drept contravenţional, Cartier juridic, Ed. I, Chişinau, 2005, pag. 177

6

În ce priveşte aplicarea în timp a normelor procesual-contravenţionale este de precizat că, de regulă, ca şi orice act normativ şi aceste norme se aplică de la intrarea în vigoare pînă la ieşirea din vigoare.

Procesul contravenţional are drept scop elaborarea unui mecanism bine chibzuit, legitim de realizare a normelor materiale ale dreptului contravenţional privind aplicarea măsurilor de constrîngere statală, inclusiv a sancţiunilor contravenţionale pentru asigurarea executării deciziilor de aplicare a pedepsii contravenţionale14.

Procesul contravenţional are ca scop soluţionarea completă şi obiectivă a cazului contravenţional, astfel încît persoana vinovată să fie sancţionată conform legii şi nici o persoană să nu fie sancţionată pe nedrept.

Scopul procesului contravenţional ca poate fi atins numai prin efectuarea anumitor activităţi, care în ştiinţa administrării sînt numite sarcini. Potrivit legislaţiei în vigoare deducem următoarele sarcini ale procesului contravenţional:

1) clarificarea la timp, sub toate aspectele, deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz;

2) soluţionarea cazului contravenţional în strictă conformitate cu legislaţia;3) asigurarea executării hotărîrii adoptate privind aplicarea sancţiunilor

contravenţionale;4) stabilirea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la comitrea

contravenţiilor;5) prevenirea contravenţiilor;6) educarea cetăţenilor în spiritul respectării legiilor, al întăririi legalităţii15.Aceste sarcini formează cîteva blocuri de activităţi ce contribuie la atingerea

scopului procesului contravenţional: activitatea privind jurisdicţia contravenţională (soluţionarea corectă a cazului contravenţional: nici o persoană vinovată de comiterea unei fapte contravenţionale nu poate să se eschiveze de la răspunderea contravenţională şi nici o persoană nevinovată de comiterea unei fapte contravenţionale nu poate fi trasă la răspunderea contravenţională) şi activitatea de prevenţie (stabilirea cauzelor şi condiţiilor ce favorizează contravenţionalitatea, prevenirea de noi contravenţii, resocializarea contravenientului)16.

Clarificarea la timp a împrejurărilor fiecărui caz înseamnă, în primul rînd, respectarea termenelor prevăzute în art.30, 34, 36, 450, 453, 454, 468, 469, 475, 478 din Cod contravenţional al RM.

Clarificarea deplină şi obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz presupune că în procesul constatării faptei contravenţionale comise şi al cercetării cazului, în baza probelor acumulate, respectînd strict principiile de bază ale dreptului contravenţional şi ale procedurii contravenţionale, este necesar să se stabilească: a fost sau nu încălcată norma material a dreptului contravenţional; vinovăţia făptuitorului; circumstatnţele atenuante şi cele agravante ale faptei etc.

Soluţionarea cazului în strictă conformitate cu legislaţia înseamnă că, pe lîngă cercetarea corectă şi sub toate aspectele a cazului contravenţional, decizia cu

14 V. Guţuleac “Tratat de drept contravenţional”, Chişinău: ULIM, 2009, pag. 208.15 V. Guţuleac “Tratat de drept contravenţional”, Chişinău: ULIM, 2009, pag. 20916 Ibidem, pag. 210

7

privire la aplicarea sancţiunii contravenţionale trebuie să fie adoptată în strictă corespundere cu cerinţele legislaţiei în vigoare, iar tipul şi severitatea sancţiunii contravenţionale aplicate trebuie să corespundă gradului de pericol social al faptei comise.

Asigurarea executării hotărîrii adoptate este una dintre sarcinile de bază ale procedurii contravenţionale. Sancţiunea contravenţională îşi va atinge scopul doar dacă hotărîrea respectivă este luată la timp şi pe deplin executată. Pentru realizarea acestei sarcini sunt necesare: anunţarea la timp a decizei asupra cazului şi înmînarea copiei de pe decizie (în decurs de trei zile); respectarea prescripţiei de executare a deciziilor cu privire la aplicarea sancţiunilor contravenţionale.

Constatarea cauzelor şi condiţiilor care favorizează comiterea contravenţiilor, ca sarcină a procesului contravenţional, asigură efectuarea profilaxiei generale a contravenţionalităţii, prevenirea de noi contravenţii.

Potrivit prevederilor legii contravenţionale, procurorul, agentul constatator, la stabilirea pedepsei, determină cauzele şi condiţiile care au favorizat săvîrşirea contravenţiei şi, în caz de necesitate, sesizează autoritatea respectivă sau persoana cu funcţie de răspundere pentru examinarea lor imediată. Constatînd în procesul de judecată fapte de încălcare a legislaţiei şi drepturilor omului, instanţa de judecată emite, odată cu hotărîrea, o încheiere interlocutorie, prin care aceste fapte se aduc la cunoştinţa procurorului şi, după caz, a persoanei cu funcţie de răspundere responsabile.17

În decursul a 30 de zile, persoana cu funcţie de răspundere sesizată, în modul stabilit de lege, informează instanţa de judecată, procurorul sau agentul constatator despre măsurile întreprinse18.

Descoperirea fiecărui caz contravenţional, stabilirea făptuitorului, studierea personalităţii lui, aplicarea faţă de vinovat a pedepsei contravenţionale adecvate pericolului social al faptei comise, examinarea publică a cazului, toate contribuie la educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor.

§2. PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE PROCESULUI CONTRAVENŢIONAL

Pentru a realiza sarcinile procesual contravenţional este necesară o reglementare în conformitate cu anumite idei şi reguli diriguitoare de desfăşurare a procesualui contravenţional. Această funcţie o îndeplinesc principiile procesului contravenţional, prin care se înţeleg reguli cu caracter general, manifestate prin normele contravenţionale concrete sau care derivă din interpretarea unui ansamblu de asemenea norme, determinînd construcţia integrală a procesualui contravenţional, esenţa şi asigurarea realizării sarcinilor lui. Principiile au o importanţă reală numai în cazul interacţiunii lor. Fiind componentele unui sistem unic, fiecare principiu aparte caracterizează diferite laturi ale procesualui contravenţional.

Cunoaşterea principiilor procesului contravenţional are însemnătate, atît teoretică, cît şi practică. Pentru teorie ele reflectă concepţia juridică, care a stat la

17 Guţuleac V. “Tratat de drept contravenţional”, Chişinău: ULIM, 2009, pag. 21018 Codul contravenţional al RM, art. 450 alin. (1) – (3).

8

baza instituirii procesului contravenţional. Pentru activitatea practică, principiile procesului contravenţional servesc la aplicarea corectă de către organele respective a normelor contravenţionale în cazuri concrete.

Cuvîntul „principiu” provine de la latinescul „principium” care înseamnă „început”, „obirşie”, avînd şi sensul de element fundamental. Ca noţiune filozofică, termenul respectiv posedă :

a) sens metafizic, care presupune origini prime din care au derivat şi s-au dezvoltat lucrurile, şi

b) sens epistemologic şi etic, ca supoziţii fundamentale ale gîndirii cunoaşterii şi acţiunii.19

În sens obişnuit, cuvîntul „principiu” se foloseşte pentru a desemna:a) un element fundamental, о idee, о lege de bază, pe care se intemeiază о

teorie ştiinţifică, un sistem etc.; о propoziţie admisă ca adevarată, care serveşte la deducerea propoziţiilor unui sistem deductiv;

b) о lege fundamentală a unei ştiinţe, a unei arte, a unei discipline.În sens juridic, cuvîntul „principiu” înseamnă „idee de bază”, „teză

fundamentală”20.Conform prevederilor alin. (3) al articolului 374 al Cod contravenţional al

RM „Procesul contravenţional se desfăşoară pe principii generale de drept contravenţional, în temeiul normelor dreptului internaţional şi ale tratatelor internaţionale cu privire la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte”.

Dintre aceste principii evidenţiem următoarele:1) Principiul legalităţii care presupune că activitatea de procedură

contravenţională, în totalitatea ei, trebuie să se realizeze în conformitate cu dispoziţiile legii şi „să domine întreaga ordine juridică”21. Acest principiu este consfinţit în conţinutul art. 5 Cod contravenţional al RM care prevede că: „Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei contravenţii, nici supus sancţiunii contravenţionale decît în conformitate cu legea contravenţională”.22

Deci, principiul legalităţii procesului contravenţional, decurge din cerinţa ca el să fie desfăşurat numai potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. Cu acest principiu sunt puse în concordanţă celelalte principii ale procesului contravenţional. Principiul legalităţii se manifestă în toate normele de procedură contravenţională.

Însă celelalte principii ale procesului şi ansamblul normelor de procedură contravenţională nu completează acest principiu universal, dar îl concretizează, constituind conţinutul lui. De aceea este imposibil a găsi norme constituţionale sau de procedură contravenţională care, separat, ar elucida, în general, esenţa acestui principiu.

19 Boeşteanu V., Grati V., Cuşnir V., Dogotari L., Drept Poliţienesc ,Chişinău 2006, pag. 3520 Ibidem, pag. 3621Gherginescu R. Reguli de bază ale elaborării şi aplicării reglementărilor privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor //Revista română de drept – 1983 nr.8, p.67.22 Codul contravenţional al RM, art. 5

9

Fiecare cetăţean al Republicii Moldova este obligat să respecte Constituţia şi legile, să apere proprietatea, să contribuie la întărirea şi dezvoltarea orînduirii statutului.

Legalitatea, ca principiu fundamental al procesului contravenţional, presupune că întreaga activitate a organelor judiciare şi celorlalţi participanţi la procesul contravenţional să se desfăşoare potrivit dispoziţiilor legii. Aşadar, legalitatea presupune, în procesul contravenţional, respectarea şi aplicarea strictă a normelor procesuale şi pe această bază, justa soluţionare a cauzelor.

Legalitatea îşi găseşte concretizarea în numeroase dispoziţii din Codul contravenţional al RM, dispoziţii care, constituie, în acelaşi timp, garanţii ale realizării acestui principiu.

Legea contravenţională nu urmăreşte cauzarea de suferinţe fizice sau lezarea demnităţii omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.Principiul cuprins în această regulă de bază presupune aplicarea consecventă a legalităţii pe tot parcursul procedurii contravenţionale.

2) Principiul egalităţii persoanelor în faţa legii care în procedura contravenţională este nuanţat prin dispoziţiile art. 6 Cod contravenţional al RM care prevede că „Persoanele care au săvîrşit contravenţii sînt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice şi sînt supuse răspunderii contravenţionale fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă, religie, sex, apartenenţă politică, avere, origine socială sau de orice altă situaţie.”

Conform prevederilor Constituţiei, ale altor legi şi/sau ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, anumite categorii de persoane pot beneficia de condiţii speciale de urmărire contravenţională sau de garanţia de a nu fi supuse urmăririi şi răspunderii contravenţionale.

Pornind de la aceste dispoziţii, principiul egalităţii în procedura contravenţională are mai multe aspecte: existenţa aceloraşi organe pentru organizarea răspunderii contravenţionale în cazul comiterii contravenţiei în raport cu toate persoanele care participă la procedura contravenţională; se desfăşoară pentru toate persoanele după aceleaşi prescripţii legale; părţile au aceleaşi drepturi în faţa legii; nu există drepturi mai numeroase – privilegii procedurale – pentru anumite persoane şi drepturi mai restrînse – restricţii procedurale – pentru alte persoane.

3) Principiul dreptăţii este consfinţit în art. 7 Cod contravenţional al RM şi are următorul conţinut: „Persoana poate fi sancţionată numai pentru contravenţia în a cărei privinţă este dovedită vinovăţia sa, cu respectarea normelor Codului contravenţional”.23

4) Principiul aflării adevărului obiectiv este consacrat legislativ în art. 374 Cod contravenţional al RM, unde se arată că scopul procesului contravenţional este „constatarea contravenţiei, examinarea şi soluţionarea cauzei contravenţionale, constatarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvîrşirea contravenţiei”. În baza acestui principiu organele (persoanele cu funcţii de răspundere) împuternicite să examineze cazul contravenţional au obligaţia să constate faptele ilicite, 23 Codul contravenţional al Republicii Moldova, art. 7.

10

împrejurările în care au fost comise acestea şi, în strînsă legătură cu realitatea obiectivă, să afle adevărul despre ele. Noţiunea filozofică de adevăr capătă în procedura contravenţională o nuanţă aparte, întrucît abordarea problemei trebuie făcută din punctul de vedere al libertăţii cetăţenilor, al drepturilor lor fundamentale, vizînd, în general, un interes social major24.

Pentru realizarea dezideratelor acestui principiu, Codul contravenţional al RM instituie un anumit sistem de drepturi şi garanţii care contribuie la aflarea adevărului obiectiv. Principiul aflării adevărului obiectiv funcţionează pe tot parcursul procedurii contravenţionale într-o permanentă şi strînsă legătură cu celelalte reguli de bază.

5) Principiul caracterului personal al răspunderii contravenţionale consfinţeşte în art. 8 Cod contravenţional al RM că „persoana este supusă răspunderii contravenţionale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie. Este supusă răspunderii contravenţionale numai persoana care a săvîrşit cu intenţie sau din imprudenţă o faptă prevăzută de legea contravenţională.

6) Principiul individualizării răspunderii contravenţionale şi sancţiunii contravenţionale, presupune că: „La aplicarea legii contravenţionale se ţine cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante şi că nimeni nu poate fi supus de două ori răspunderii contravenţionale pentru una şi aceeaşi faptă”.25

Principiul individualizării răspunderii contravenţionale şi sancţiunii contravenţionale funcţionează ca o garanţie a libertăţii personale.

7) Principiul contradictorialităţii se manifestă în raporturile dintre părţile participante în procedura contravenţională. Acest principiu al procedurii contravenţionale se manifestă în duelul dintre acuzare şi apărare, care presupune confruntarea de opinii şi argumente legate de modul în care urmează a fi examinat cazul. El este foarte complex şi se manifestă prin multiple laturi, dintre care mai însemnate sunt26:

- stabilirea poziţiei procedurale a părţilor cu drepturi egale şi interese contrare în aşa fel, încît să se realizeze egalitatea acestora, cu acordarea posibilităţii folosirii tuturor mijloacelor legale de opoziţie faţă de punctele de vedere adverse;

- separarea principalelor funcţii procedurale în aşa fel, încît apărarea, acuzarea şi soluţionarea cazului contravenţional să fie atribuite unor subiecţi diferenţiaţi.

Conform legislaţiei în vigoare, un impuls acestui principiu în procedura contravenţională urmează să-l dea participarea procurorului, care este în drept:

a) să pornească procesul contravenţional;b) să aplice în cazurile prevăzute de lege sancţiune contravenţională;c) să solicite aplicarea de către instanţa de judecată a unei sancţiuni

contravenţionale;d) să participe la examinarea cauzei în instanţă de judecată atunci cînd

procesul contravenţional a fost pornit de el;

24 Ţiclea A., Răspunderea contravanţională, Bucureşti, 1995, p. 8325 Codul contravenţional al Republicii Moldova, art. 9.26 Бахрах Д., Советское законодательство об административной ответственности, Пермь, 1969, p. 301

11

e) să verifice legalitatea acţiunilor agentului constatator;f) să atace decizia agentului constatator sau a instanţei de judecată;g) să exercite alte drepturi prevăzute de lege (art. 386, alin. (2) Cod

contravenţional al RM).În Codul contravenţional al RM acest principiu este reglementat în

conţinutul art. 452 intitulat „Judecarea cauzei contravenţionale” care prevede că: „Cauza contravenţională se judecă de instanţa de judecată în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în contradictoriu”.

8) Principiul garanţiei dreptului de apărare este enunţat în mai multe articole ale Codului contravenţional. Dreptul la apărare se manifestă sub anumite aspecte, după cum urmează:

a) în procesul contravenţional, autoritatea competentă să soluţioneze cauza contravenţională este obligată să asigure părţilor şi altor participanţi la proces deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile Codului contravenţional.

b) pe parcursul procesului contravenţional, părţile au dreptul să fie asistate de un apărător (avocat).

c) în momentul pornirii procesului contravenţional, autoritatea competentă să soluţioneze cauza contravenţională este obligată să aducă la cunoştinţa persoanei pasibile de răspundere contravenţională dreptul ei de a fi asistată de un apărător.

d) în cel mult 3 ore din momentul reţinerii, persoanei care este pasibilă de sancţiunea arestului contravenţional şi nu are apărător ales i se desemnează un apărător din oficiu”.27

9) Principiul folosirii limbii materne , care prevede că persoanele care nu înţeleg sau nu vorbesc limba de stat, au dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi lucrările dosarului pe cazul contravenţional, de a vorbi şi a prezenta concluzii prin interpret. În procedura contravenţională acest drept este asigurat gratuit. Expresie a acestei dispoziţii este art. 379 Cod contravenţional al RM, care prescrie că: „Procesul contravenţional se desfăşoară în limba de stat”.28

Persoana care nu posedă sau nu vorbeşte limba de stat are dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi materialele dosarului şi de a vorbi în faţa autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională prin interpret.

Procesul contravenţional se poate desfăşura în limba acceptată de majoritatea persoanelor care participă la proces. În acest caz, actele procesuale se întocmesc în mod obligatoriu şi în limba de stat.

Actele procesuale ale autorităţii competente să soluţioneze cauza contravenţională se înmînează persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional, fiind traduse în limba pe care aceasta o cunoaşte, în modul stabilit de prezentul cod”.

10) Principiul publicităţii este reglementat în conţinutul art. 452 Cod contravenţional intitulat „Judecarea cauzei contravenţionale” care prevede că: „Cauza contravenţională se judecă de instanţa de judecată în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în contradictoriu”. Principiul dat îşi găseşte reflectare prin aceea că

27 Codul contravenţional al Republicii Moldova, art. 378.28 Ibidem, art. 379.

12

aplicarea legislaţiei cu privire la contravenţii se înfăptuieşte în interesul statului şi din numele statului.29

11) Principiul prezumţiei de nevinovăţie - deşi acest principiu nu era etichetat ca atare în Codul cu privire la contravenţiile administrative, caracterul lui fundamental era greu de contestat, din moment ce este înscris în Constituţie (art. 21).

În temeiul consideraţiilor expuse, s-a optat pentru a se introduce în Codul contravenţional „Principiul prezumţiei de nevinovăţie” cu următorul conţinut:

„Persoana acuzată de săvîrşirea unei contravenţii se consideră nevinovată atîta timp cît vinovăţia sa nu este dovedită în modul prevăzut de prezentul cod. Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăţia sa. Concluziile despre vinovăţia persoanei în săvîrşirea contravenţiei nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate în condiţiile prezentului cod se interpretează în favoarea persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional”.30

Legiferarea acestei norme de drept a însemnat de fapt expresia unei concepţii social-juridice noi în materia contravenţiilor, capabilă să răspundă următoarelor cerinţe31:

- asigurarea cazurilor de excepţie în condiţiile stricte ale legii privind admiterea măsurilor de asigurare a procedurii contravenţionale pînă la stabilirea adevărului;

- vinovăţia în comiterea contravenţiei se stabileşte în cursul procedurii contravenţionale, cu respectarea garanţiilor procedurile, deoarece tragerea la răspundere nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei;

- decizia cu privire la aplicarea unei sancţiuni contravenţionale trebuie să se bazeze pe probe certe de vinovăţie, iar în caz de îndoială ce nu poate fi înlăturată prin probe, trebuie să se claseze cazul; 32

12) la pronunţarea deciziei cu privire la aplicarea sancţiunii contravenţionale, pînă la intrarea în vigoare, persoana trasă la răspundere are statut de persoană nevinovată şi numai după ce decizia este definitivă persoana dată este declarată contravenient.

13) Principiul inviolabilităţii persoanei este reglementat expres în conţinutul art. 376 Cod contravenţional al RM care prevede că: „Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile. Persoana pasibilă de răspundere contravenţională poate fi reţinută sau supusă constrîngerii numai în cazuri excepţionale şi în condiţiile Codului contravenţional, urmînd să fie tratată cu respectul demnităţii umane. Reţinerea persoanei în cauza contravenţională nu poate depăşi 3 ore. Persoanei reţinute i se aduc imediat la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, drepturile sale şi motivele reţinerii, circumstanţele faptei, încadrarea juridică a acţiunii a cărei săvîrşire îi este imputată. Persoana reţinută ilegal sau persoana în a cărei privinţă temeiurile reţinerii au decăzut urmează să fie liberată

29 Orlov M., Răspunderea în dreptul administrativ, Chişinău, 1997, p. 2530 Codul contravenţional al Republicii Moldova, art. 375.31 Cozac D., Consideraţii asupra sentinţei civile, Cluj Napoca, nr12, 1997.32 Guţuleac V., Bazele teoriei dirijării de Stat, Chişinău, 2000, p. 19-23.

13

imediat. Percheziţia, examinarea corporală, alte acţiuni procesuale care aduc atingere inviolabilităţii persoanei pot fi efectuate fără consimţămîntul acesteia sau al reprezentantului ei legal numai în condiţiile Codului contravenţional. În timpul procesului contravenţional nimeni nu poate fi maltratat fizic sau psihic şi sînt interzise orice acţiuni şi metode care creează pericol pentru viaţa ori sănătatea omului, chiar cu acordul acestuia. Persoana reţinută nu poate fi supusă violenţei, ameninţărilor sau unor metode ori procedee care ar afecta capacitatea ei de a lua decizii şi de a-şi exprima opiniile. Persoana ale cărei libertate şi demnitate au fost lezate prin aplicarea ilegală a unei măsuri procesuale are dreptul la repararea, în condiţiile legii, a prejudiciului cauzat astfel”.

14) Principiul libertăţii de mărturisire împotriva sa este reglementat expres în conţinutul art. 377 Cod contravenţional care prevede că: „Nimeni nu poate fi silit să mărturisească împotriva sa ori împotriva rudelor sale apropiate, a soţului/soţiei, logodnicului/logodnicei sau să-şi recunoască vinovăţia.

Persoana căreia autoritatea competentă să soluţioneze cauza contravenţională îi propune să facă declaraţii demascatoare împotriva sa ori a rudelor sale apropiate, a soţului/soţiei, logodnicului/logodnicei este în drept să refuze de a face asemenea declaraţii şi nu poate fi trasă la răspundere pentru aceasta”.33 În lumina ultimelor modificări în legislaţia naţională, statutul de concubin/concubină a fost inclusă în lista persoanelor care nu sunt obligate să dea declaraţii împotriva partenerilor de viaţă, mai mult ca atît conform art. 1331 Cod penal al RM34 în condiţia conlocuirii concubinul/concubina este socotit a fi membru de familie. Astfel se pune la îndoială aplicabilitatea art. 388 alin. (6) Cod contravenţional care menţionează că martorul în procesul contravenţional în caz de refuz sau eschivare de a da declaraţii răspunde conform art. 313 Cod penal al RM, cel puţin în faza de constatare a contravenţiei, deoarece potrivit normei incriminatoare menţionate, refuzul sau eschivarea de a face declaraţii se pedepseşte numai dacă aceasta a avut loc în cadrul urmării penale sau cercetării judecătoreşti. În acelaşi sens putem menţiona că martorul contravenţiei dacă depune declaraţii în afara cercetării judecătoreşti de asemenea nu poate fi atras la răspundere penală pentru eschivare sau refuz în depunerea declaraţiilor şi la fel nici pentru declaraţii mincinoase. Acest fapt constituie o problemă destul de serioasă şi datorită acestuia se prezumă că declaraţiile martorilor nu pot fi puse ca probe de bază în constatarea vinovăţiei persoanei suspuse răspunderii contravenţionale.

15) Dreptul de a nu fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori îl considerăm de asemenea un principiu al procesului contravenţional. Potrivit art. 380 Cod contravenţional al RM: „Nimeni nu poate fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori pentru aceeaşi faptă. Reluarea procesului contravenţional care a încetat poate avea loc doar în cazul descoperirii unor noi circumstanţe sau în cazul depistării unui viciu fundamental în hotărîrea de încetare.”

16) Un ultim principiu consfinţit expres în Codul contravenţional al RM este accesul liber la justiţie. Acesta stipulează următoarele:

33 Codul contravenţional al Republicii Moldova, art. 377.34 Codul penal al RM, art. 312- 313

14

- orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţei de judecată competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.

- orice persoană are dreptul la examinarea şi la soluţionarea cauzei sale în mod echitabil, în termen rezonabil, de către o instanţă independentă, imparţială, legal constituită, care să acţioneze în conformitate cu prezentul cod.

- reprezentantul autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională nu poate participa la examinarea cauzei dacă are, direct sau indirect, un interes care i-ar putea afecta imparţialitatea.

- autoritatea competentă să soluţioneze cauza contravenţională are obligaţia de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei, de a evidenţia atît circumstanţele care dovedesc vinovăţia persoanei, cît şi cele care dezvinovăţesc persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional, precum şi circumstanţele atenuante sau agravante.

În afara principiilor pe care Codul contravenţional le evocă drept reguli de bază ale procedurii contravenţionale, înscriindu-le expres în normele de drept, doctrina de specialitate, practica judiciară şi însăşi legislaţia mai consacră şi alte idei fundamentale, care pot fi considerate diriguitoare în desfăşurarea procedurii contravenţionale. Astfel poate fi menţionat principiul operativităţii care constituie o regulă de bază35 a procedurii contravenţionale, cu un conţinut deosebit de complex prin manifestarea lui practică, implicînd numeroase aspecte:

- promptitudine în desfăşurarea procedurii contravenţionale;- calitate în efectuarea actelor procedurale;- eficacitate optimă în realizarea sarcinilor procedurii contravenţionale.Cea mai importantă instituţie de drept în procedura contravenţională, care

promovează rapiditatea activităţii de examinare a cazului contravenţional este termenul. Codul contravenţional al RM prevede: termenele de asigurare a persoanei cu un apărător din oficiu dacă persoana este pasibilă de sancţiunea arestului contravenţional (art. 384, alin. (2) lit. c)); termenele în care procurorul este în drept să atace decizia agentului constatator emisă în cazul contravenţional (art. 386, alin. (3)); termenele de eliberare victimei, la cerere, a copiilor materialelor dosarului contravenţional (art. 387, alin. (3) lit. f)); termenul reţinerii (art. 435); termenele în care de la data încheierii, procesul-verbal cu privire la contravenţie urmează să fie înscris într-un registru de evidenţă în ordinea întocmirii şi depunerii lui la autoritatea din care face parte agentul constatator (art. 442, alin. (2)); termenele în care de la data aducerii la cunoştinţă a faptului încheierii procesului-verbal cu privire la contravenţie, persoana supusă răspunderii contravenţionale, victima sau reprezentantul acestora, procurorul sînt în drept să-l contesteze în instanţa de judecată în a cărei rază teritorială activează autoritatea din care face parte agentul constatator (art. 448, alin. (1)); termenele de judecare a cauzei contravenţionale (art. 454, alin. (1)) etc. De aici rezultă că în procedura contravenţională legea nu reglementează expres numai prescripţia constatării contravenţiei, dar din conţinutul prevederilor Codului contravenţional al RM reiese 35 Negoiţă A., Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, B., 1993, p. 289

15

că respectiva prescripţie începe să acţioneze de la ziua comiterii sau depistării contravenţiei.

La fel pot fi menţionate principiile proporţionalităţii, oportunităţii şi eficienţei; exercitării obligatorii şi cu bună-credinţă a competenţelor legale; stabilităţii şi motivării actelor şi formelor îndeplinite de autoritatea competentă în procesul contravenţional; independenţei în activitatea autorităţii competente şi inadmisibilităţii exercitării influenţei în cursul procesului contravenţional; colaborării şi cooperării; responsabilităţii şi răspunderii individuale.

§3. CONCLUZII

În concluzie putem menţiona că între sarcinile şi principiile descrise există interdependenţe, interacţiuni, care sunt, bineînţeles, determinate de caracterul juridic unitar al procedurii contravenţionale şi care obligă nu numai la consideraţii teoretice în acest sens, dar mai ales la o aplicare practică a acestora în mod independent şi efectiv.

Susţinînd unele prevederi din anteproiectul Codului contravenţional al RM prezentat în lucrarea „Demers la fundamentarea opiniei privind reforma legii contravenţionale”36 considerăm necesar şi oportun oportun ca în Codul contravenţional al RM în vigoare să fie incluse expres şi desfăşurate un şir de principii imperioase pentru eficientizarea procesului contravenţional precum:

- principiul proporţionalităţii – care să reglementeze faptul respectării proporţionalităţii între fapta săvîrşită şi sancţiunea aplicată. Aceasta se impune şi prin prisma jurisprudenţei CtEDO;

- principiul oportunităţii şi eficienţei – care să reglementeze cazurile şi procedurile simplificate de documentare a cazurilor contravenţionale, precum şi cazurile în care să nu fie pornit sau să fie încetat procesul contravenţional, altele decît cele specificate la art. 446 Cod contravenţional al RM (cazurile în care nu se încheie proces-verbal cu privire la contravenţie);

- principiul exercitării obligatorii şi cu bună-credinţă a competenţelor legale – care să reglementeze drepturile şi obligaţiile de bază ale agentului constatator şi altor autorităţi/persoane care constată contravenţii;

- principiul stabilităţii şi motivării actelor şi formelor îndeplinite de autoritatea competentă în procesul contravenţional - în art.394 alin.(2) Cod contravenţional legiuitorul utilizează termenul „decizie”, iar în art.462 Cod contravenţional - termenul „hotărîre”, astfel nu este clar care-i denumirea actului prin care instanţa de judecată pronunţă soluţia. Fiecare agent constatator are propriul model de proces-verbal cu privire la contravenţie;

- principiul independenţei în activitatea autorităţii competente şi inadmisibilităţii exercitării influenţei în cursul procesului contravenţional – care să menţioneze independenţa şi imparţialitatea agentului constatator şi altor autorităţi/persoane care constată contravenţii;

36 Furdui S.. Demers la fundamentarea opiniei privind reforma legii contravenţionale "Revista Naţională de Drept", 2010, nr.2, pag.16

16

- principiul colaborării şi cooperării – care să reglementeze ideile de bază privind cooperarea şi colaborarea organelor cu atribuţii de constatare a contravenţiilor;

- principiul contravenţiei ca unic temei al răspunderii contravenţionale, care presupune că răspunderea contravenţională se întemeiază numai pe săvîrşirea contravenţiei;

- principiul umanismului, care presupune că răspunderea contravenţională utilizează metode şi instrumente care, prin natura lor, nu duc la umilirea şi degradarea persoanei, dar, dimpotrivă, conduc la respectarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii persoanei;

- principiul inevitabilităţii răspunderii, care presupune că oricine comite o contravenţie trebuie să suporte răspundere contravenţională, care, la rîndul ei, este o consecinţă inevitabilă a săvîrşirii contravenţiei, sancţionarea vinovatului nefiind facultativă;

- principiul prescriptibilităţii răspunderii, care presupune că răspunderea contravenţională este înlăturată prin prescripţie, adică prin trecerea unui anumit interval de timp, prevăzut de lege, de la data săvîrşirii contravenţiei fără ca făptuitorul să fi fost tras la răspundere contravenţională;

- principiul celerităţii tragerii la răspundere, care presupune asigurarea finalităţii răspunderii contravenţionale - cu cît activitatea de tragere la răspundere contravenţională se realizează la un moment mai apropiat de constatarea contravenţiei şi identificarea persoanei vinovate, cu atît valorile sociale vor fi mai asigurate şi mai curînd restabilite - finalităţi legate de eficienţa răspunderii contravenţionale.

Ne rezervăm dreptul de a menţiona în final că textul actual de lege al Codul contravenţional, sub unele aspecte generează probleme în aplicarea principilului legalităţii. Ca exemplu poate fi menţionată discrepanţa între mărimea amenzii prevăzute în partea generală a Cărţii întîi a Codului contravenţional şi mărimea amenzii prevăzute în partea specială ale aceleaşi Cărţi. Potrivit art.34 alin.(2) Cod contravenţional prevede că amenda se aplică persoanelor fizice de la 1 la 150 unităţi convenţionale, iar art.274 alin.(2) Cod contravenţional, prevede amendă de la 50 la 500 unităţi convenţionale. Astfel apare nedumerirea care sancţiune urmează a fi aplicată. Asemenea greşeli există şi în alte norme speciale ale Codului contravenţional.

Un alt exemplu elocvent poate fi menţionat textul art.179 Cod contravenţional al RM potrivit căruia persoana fizică poate fi sancţionată cu demolarea construcţiei neautorizate, însă în Partea Generală a Codului contravenţional nu este prevăzută o asemenea sancţiune. La fel, din art.40 Cod contravenţional al RM rezultă că expulzarea poate fi aplicată ca sancţiune complementară, însă, conform prevederilor art.32 Cod contravenţional al RM, asemenea sancţiune nu este prevăzută, iar legea contravenţională nu reglementează instituţia „măsuri de siguranţă” ori „măsuri de constrîngere”. Şirul respectiv poate continua.

Ca ultim gînd menţionăm că revizuirea per ansamblu a Codului contravenţional al RM în vigoare este imperativă.

17

Referinţe bibliografice

1) Constituţia Republicii Moldova (adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 29.07.1994) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.1 din 12.08.1994, intrată în vigoare la 27 august 1994;2) Codul contravenţional al R. Moldova Nr. 218 din 24.10.2008 // Publicat: 16.01.2009 în Monitorul Oficial Nr. 3-6 art Nr.15 Data intrarii in vigoare: 31.05.2009, art. 10;3) Codul Penal al Republicii Moldova (adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 18.04.2002) // Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr.72-74/195 din 14.04.2009;1) Boeşteanu V., Grati V., Cuşnir V., Dogotari L., Drept Poliţienesc ,Chişinău 2006;2) Cozac D., Consideraţii asupra sentinţei civile, Cluj Napoca, nr12, 1997;3) Furdui S., Drept contravenţional, Cartier juridic, Ed. I, Chişinau, 2005;4) Furdui S., Demers la fundamentarea opiniei privind reforma legii contra-venţionale "Revista Naţională de Drept", 2010, nr.2,;5) Furdui S., Evoluţia istorică a dreptului contravenţional în Republica Moldova, "Revista Naţională de Drept", 2005, nr.7;6) Furdui S., Cu privire la rolul instanţelor judecătoreşti în elaborarea şi apli-carea Codului contravenţional //"Revista Institutului Naţional al Justiţiei", 2009, nr.4;7) Gherginescu R. Reguli de bază ale elaborării şi aplicării reglementărilor privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor //Revista română de drept – 1983 nr.8;8) Guţuleac V. “Tratat de drept contravenţional”, Chişinău: ULIM, 2009;9) Guţuleac V., Bazele teoriei dirijării de Stat, Chişinău, 2000;10) Iorgovan A. Tratat de drept administrativ. – Nemira, 1996;11) Negoiţă A., Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, B., 1993;12) Orlov M., Răspunderea în dreptul administrativ, Chişinău, 1997;13) Preda M., Tratat elimentar de drept administrariv român, Bucureşti, 1996;14) Ţiclea A. Răspunderea contravenţională – Bucureşti, 1995;15) Vrabie G. Teoria generală a dreptului – Iaşi, 1993, p. 124.16) Административное право и административная деятельность органов внутренних дел. Учебник – Москва. Академия МВД СССР, 1990;17) Бахрах Д. Производство по делам административных правонарушениях, М. Знание,1989 – pag.618) Бахрах Д., Советское законодательство об административной ответственности, Пермь, 1969, p. 30119) Лоря В.А. Административный процесс и его кодификация. Тбилиси, 1986;20) Салищева Н. Г. Административный процесс в СССР, Москва, Юр. лит, 1964;

18

21) Сорокин В. Д. Административно-процесуальное право, Юр. лит, 1972;22) http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=308479.

19