Procesul gandirii este inseparabil de limbaj.Limbajul este inseparabil de limba.

In formarea gandirii cuvantul are rol de directionare a atentiei si inlesneste operatiile gandirii. Limbajul obliga la rationalizarea si socializarea gandirii, iar evolutia limbajului a fost solidara cu dezvoltarea gandirii. Progresul invatarii limbajului se realizeaza concomitent cu progresul gandirii; cand comunicand, prin incercarea de a elucida altora o notiune, ne precizam noua insine intelesurile si eliminam neclaritatile. Astfel se evidentiaza stransa legatura intre gandire si limbaj, intre inteligibil si comunicabil. Limbajul este o activitate deosebit de complexa, iar deprinderea sa este dificila si de lunga durata. De la un copil la altul se observa deosebiri importante in ceea ce priveste varsta de debut a limbajului, claritatea cuvintelor si bogatia vocabularului.Bazele limbajului se pun inca din primele luni de viata, cand copilul gangureste si repeta silabele. La 2 luni, bebelusul rosteste primele vocale aa , ee .La 6 luni, bebelusul pronunta cateva silabe be, be, be .De la 9 luni, bebelusul articuleaza primele cuvinte: ma-ma si ta-ta .Lalatiunea (adica repetarea de silabe) nu ar fi suficienta daca micutul nu ar imita si daca acesta nu ar trai intr-o atmosfera unde relatiile de comunicare au o importanta deosebita. Aceasta importanta este data de faptul ca parintele poate sa dirijeze comportamentul copilului si sa creeze relatii intre copii.Vorbirea se dezvolta odata cu dezvoltarea mersului si a gandirii, iar singuratatea copilului duce la stagnarea dezvoltarii vorbirii.La un an, copilul isi recunoaste numele, poate sa faca semnul la revedere urmarind directia aratata, poate sa pronunte unul sau doua cuvinte si sa foloseasca gesturi comunicative.

La 18 luni, copilul asociaza cuvintele dupa simbolurile lor: mama, papa echivaland cu aceeasi propozitie, mama, vreau sa mananc. Copilul isi dezvolta capacitatea de comunicare inainte de a achizitiona toate mijoacele vorbirii propriu-zise; initial, foloseste numai substantivele comune, ulterior apar verbul si pronumele personal. La 2 ani, copilul pronunta unele cuvinte, deformandu-le; el dobandeste in legatura cu limbajul, 2 feluri de experiente: tot ce-l inconjoara poarta un nume (si el va dori sa-l afle) si va pune frecvent intrebarea "Asta ce este?".Tot in aceasta perioada, copilul cunoaste 200 300 de cuvinte, denumeste obiecte uzuale, foloseste cateva prepozitii pe, in , pronume eu, tu , verbe la imperativ vino!, pleaca! , executa comenzi simple care nu au fost explicate prin gesturi.Etapa de dezvoltare de la 2 la 7 ani este o perioada de intensa verbalizare si organizare a limbajului si gandirii. Acum, gandirea copilului este egocentrica si magica. Experienta verbala a copilului din primii 6 ani de viata influenteaza intreaga dezvoltare psihica. La 3 ani, copilul cunoaste intre 900 si 1.000 de cuvinte, creeaza 3-4 propozitii simple cu subiect si predicat, executa o comanda cu doua etape si vorbirea lui este inteleasa de ceilalti membri ai familiei.La aproximativ 4 ani, se definitiveaza formarea pronuntiei. Face inventii verbale. La aceasta varsta, cunoaste circa 1.500 1.600 de cuvinte, povesteste evenimente petrecute recent, intelege multe intrebari despre faptele imediate, foloseste conjunctii daca, dar, pentru ca ,, iar vorbirea lui este inteleasa si de persoane straine.La 5 ani, copilul cunoaste in jur de 2.1002.300 de cuvinte, el poate descrie sentimente si emotii, intelege afirmatiile despre spatiu inainte, dupa si timp mai incolo, mai incoace , executa o comanda cu 3 etape si isi poate scrie numele cu litere de tipar.

La 6 ani, vorbirea este complet inteligibila si utilizata in diferite contexte sociale; Copilul este capabil sa spuna o poveste destul de inchegata pe baza unei imagini, surprinzand relatiile, legaturile existente intre obiecte si fapte; utilizeaza propozitii formate din sase cuvinte. Stie peste 3500 de cuvinte, pronunta corect cele mai dificile sunete, numara peste 10 cuburi.La 7 ani, copilul dialogheaza mai mult cu copiii decat cu adultii, isi perfectioneaza forma scrisa a limbajului, opereaza cu usurinta cu analogii prin opozitie: fata-baiat, barbat-femeie, zbor-inot, tocit-ascutit, dulce-acru, etc; Intelege si sa opereaza cu termeni precum: asemanator, diferit, inceput, sfarsit etc; Spune cat e ora utilizand sferturi de ora, este capabil sa citeasca si sa scrie multe cuvinte.Sub influenta procesului citit-scris apare un stil personal de exprimare al ideilor. Desi limbajul nu este suficient automatizat sub raportul stereotipului gramatical si inca mai intalnim elemente ale limbajului situativ, vorbirea devine un element al exprimarii gandirii cu pronuntate note personale. Posibilitatile de verbalizare crescute inlesnesc folosirea unui limbaj ce contine deseori elemente literare si estetice pe fondul unui stil vioi si al pronuntiei tot mai corecte.Limbajul constituie unul dintre cele mai accentuate fenomene ce ii diferentiaza pe copii la intrarea in scoala. Diferentele apar mai ales pe latura exprimarii, a foneticii, a structurii lexicale, a nivelului exprimarii. Aceste diferente in limbajul copiilor se mentin si dupa intrarea la scoala, ca efect al influentelor instructiv-educative receptate si asimilate diferit.La 8 ani, copilul poate enumera corect lunile anului, cunoaste semnificatia curenta a 16 cuvinte, isi automatizeaza scrisul, poate sa relateze descrieri destul de complicate ale evenimentelor, majoritatea care s-au intamplat la un moment dat in trecut; utilizeaza cu usurinta propozitii complexe (sunt inca prezente unele greseli in constructiile gramaticale - timpurile verbelor, pronumele, pluralul substantivelor); stapaneste toate sunetele vorbirii, inclusiv combinatiile consonantice; citeste si scrie compozitii simple cu usurinta, amabilitatile sociale sunt prezente in vorbirea lui (in situatii corespunzatoare); controlul ritmului, intonatiei si debitului este in general bun si adecvat stabilit; poate purta o conversatie la un nivel destul de apropiat de cel al adultului; urmeaza corect directii complexe cu putine repetitii; are bine dezvoltate conceptele de timp si numar, utilizeaza limbajul ca instrument, unealta pentru gandire.La 9 ani, cunoaste semnificatia curenta a 21 cuvinte, se orienteaza cu ajutorul limbajului in rezolvarea problemelor.La 10 ani, copilul foloseste fraze scurte, dar variate, cunoaste semnificatia curenta a 25 cuvinte, are un vocabular variat, influentat de motivatie si mediul educativ, are aspect elaborat al limbii materne si sensibilitate pentru limbi straine, este mai putin precis in scriere.La 11 ani, vorbeste repede, cu accent emfatic pe anumite cuvinte.Progresul in limbaj pe care il realizeaza copilul are la baza o serie de achizitii ce se completeaza si se imbina unele cu altele. in asimilarea limbajului, M. Cohen in ,,Psihologia copilului de la nastere la adolescenta,, a descris patru etape: 1. prezentarea elementelor prime in comunicare;2. multiplicarea acestor elemente de comunicare care sunt intrebuintate separat;3. prezenta sintezelor;4. prezenta formelor gramaticale specifice limbajului adult. Trebuie avut in vedere faptul ca exista: un limbaj activ (in care copilul intelege si exprima prin cuvinte ce are de spus) si unul pasiv (in care ramane doar la stadiul de a intelege). Chiar daca copilul foloseste doar limbajul pasiv pana la 2 ani, aceasta nu inseamna ca nu este normal din punct de vedere medical si pedagogic (de remarcat faptul ca unele personalitati importante au vorbit foarte tarziu: Thomas Carlyle, Lucian Blaga, Albert Einstein, s.a.).

Surse bibliografice:Psihologie generala- Andrei cosmoviciPsihologia Copilului - autor Pantelimon GoluPsihologia copilului de la nastere la adolescenta,, - autor M.Cohen

Ministerul EducatieUniversitatea de Stat din Moldova

Referat:Relatia dintre limbaj si gindire

A elaborate:Cretu MariaCoordonator:Paladi Oxana-lector superior

Chisinau 2012