Procesul de cercetare stiintifica:definitii si continut1definitia procesului de cercetare stiintifica2continutul cercetarii stiintifice :avantaje si dezavantaje3trasaturi caracteristice ale procesului de cercetare stiintifica

Subiectul 1)

Cercetarea este căutarea sistematică, uneori accidentală, de noi cunoștințe și se desfășoară de regulă în cadrul disciplinelor academice.

Prin definiție, activitatea de cercetare se referă la producerea de noi cunoștințe, care pot fi noi numai dacă sunt recunoscute ca atare pe plan internațional. În caz contrar, nu poate fi vorba de o activitate de cercetare, ci de documentare.

Uneori, se face o confuzie între diseminarea rezultatelor cercetării (care se face în principal prin publicații științifice) și popularizarea în mass-media a rezultatelor.

Ştiinţa s-a constituit dintotdeauna un factor principal al progresului material şi spiritual. Definită ca sistem de cunoştinţe, ştiinţa presupune un mod de cercetare, cunoaştere, utilizare şi de posibilă transformare a realităţilor, în concordanţă cu nevoile omului. Sub acest aspect, ştiinţa constituie o cunoaştere înzestrată cu un ansamblu de principii, procedee şi tehnici de investigare capabile să o servească în lărgirea cunoaşterii. Ansamblul metodelor, procedeelor, regulilor şi postulatelor utilizate în procesul cercetării ştiinţifice, inclusiv teoria asupra metodelor pe care le utilizează ştiinţa, constituie metodologia ştiinţei.TIPURI DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂCercetarea ştiinţifică în calitatea ei de investigare consacrată descoperirii, evidenţierii, verificării şi punerii în slujba omului şi progresului social a unor noi cunoştinţe, poate fi delimitată în trei mai tipuri:a) Cercetarea fundamentală - Ea este menită să descifreze legile naturii, gândirii şi societăţii, să asigure deschideri noi spre cunoaştere, să ofere perspective de progres. Un loc deosebit în cadrul ei îl are cercetarea fundamentală orientată spre aplicaţii practice în viitor.b) Cercetarea aplicativă. - Acest tip de cercetare, folosind rezultatele celorlalte categorii de cercetare precum şi cunoştinţe empirice, se preocupă de transformarea lor în tehnici şi tehnologii concrete, în maşini şi echipamente noi sau perfecţionate, în produse noi sau înnoite, în măsuri de perfecţionare a conducerii şi organizării economiei, etc.c) Cercetarea de dezvoltare. - Este consacrată utilizării rezultatelor cercetării fundamentale şi aplicative în vederea obţinerii unor soluţii noi, de principiu, problemelor ridicate de diferite domenii ale tehnicii şi economiei.ŞTIINŢA ŞI METODA ŞTIINŢIFICĂŞtiinţa este în esenţă, căutarea adevărului. Întreaga ştiinţă depinde de conceptele ei. Aceste concepte sunt idei care capătă o denumire. Ele determină întrebările pe care le punem şi, în felul acesta, implicit, răspunsurile pe care le putem obţine. Ele sunt fundamentale în raport cu teoriile enunţate în funcţie de aceste concepte. Pentru

progresul ştiinţei este caracteristic faptul că un concept sau un grup de concepte poat ceda locul altui concept fără a afecta prea mult cunoştinţele obţinute cu ajutorul conceptelor iniţiale.Capacitatea de a transfera unele rezultate de detaliu de la o teorie la alta constituie o mare forţă a ştiinţei şi îi este specifică.Conceptele şi teoriile sunt mai degrabă descoperite decât inventate şi sunt condiţionate de nivelul general al cunoaşterii.Spre deosebire de trăirile şi senzaţiile de natură personală, cum ar fi visurile sau durerea, ştiinţa este o cunoştinţă care, în principiu cel puţin, este de natură socială, în sensul că poate fi împărtăşită de un mare număr de oameni. De aici rezultă preferinţa pentru enunţuri făcute într-o formă valabilă pentru mari grupuri de observatori. Se poate aprecia că principiul relativităţii este o expresie a acestei preferinţe.

Știința (din lat. scientia = cunoaștere) se poate referi la:

Investigarea sau studiul naturii prin observație și raționament Suma tuturor cunoștințelor acumulate în urma acestei cercetări Matematica, studiile cantităților și ordinilor, sunt denumite deseori știință sau științe,

însă rezultatele cercetării matematice, cunoscute ca teoreme, sunt obținute din derivații logice care presupun mai degrabă sisteme axiomatice decât o combinație între observație și raționament. Multe metode matematice au o utilitate fundamentală în științele empirice, ale căror fructe sunt ipotezele și teoriile.

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, știința este „un ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii”.[1]

Majoritatea oamenilor de știință consideră că investigația științifică este cea care corespunde metodei științifice, un proces al cărui scop este evaluarea cunoștințelor empirice. În sens mai larg, cuvântul știință deseori descrie orice domeniu de studiu sistematic sau cunoștințele căpătate în urma acestui studiu. Acest articol se concentrează pe definiția cu sens mai restrâns.

Domeniile științifice se clasifică de-a lungul a două mari dimensiuni:

Experimentul , căutarea unei informații rapid disponibile, versus teorie, dezvoltare de modele care explică ceea ce se observă.

Științele naturale , studiul naturii, versus științele sociale, studiul comportamentului uman și al societății.

Criterii pentru cercetarea științifică

1. Știința nu este dogmatică. Se deosebește de religie prin faptul că nu are pretenția de a fi în posesia adevărului absolut. Rezultatele cercetării științifice sunt falsificabile, adică poate fi testată și verificată validitatea lor. Dar afirmațiile religioase nu pot fi falsificate din start, pentru că nu pot fi cercetate. De asemenea, falsificabilitate înseamnă că teoria trebuie să includă și condițiile în care s-ar putea să nu fie adevărată. Afirmațiile religioase însă nu admit că ar putea exista condiții în care validitatea lor ar putea fi pusă sub semnul întrebării.

2. Rezultatele cercetării științifice sunt documentate minuțios. Pentru aceasta există standarde, care asigură posibilitatea de a explica pașii care duc la o anume concluzie. Aici este importantă și publicarea tuturor surselor folosite și luarea în considerare a nivelului actual la care se află cercetarea în domeniul respectiv. Astfel, rezultatele cercetării devin comparabile, la fel precum progresul însuși în disciplina respectivă. Lucrările de cercetare fac trimitere una la celalaltă. Ele vin în spirjinul, critică sau perfecționează teoriile existente.

3. Un principiu important este interogația sceptică în sensul unei atitudini critice față de rezultate și teze proprii și ale altora. Cunoștințele științifice se deosebesc de cele doctrinare prin faptul că la cele din urmă sunt folosite mijloace de coerciție subtile sau fățișe și interogația critică este cel puțin nedorită, în timp ce cele dintâi pot fi în principiu confirmate sau infirmate de către oricine cu ajutorul rațiunii și experienței proprii. La fel se diferențiază cunoștințele științifice de cele cu caracter de revelație. Revelația, care are loc doar la nivel subiectiv, în sinele individului, nu este accesibilă celorlalți și astfel nu poate fi intersubiectiv verificată.

Procesul cunoașterii științifice

Acesta este un model ideal (în unele științe numai o parte din pașii de mai jos pot fi parcurși și deseori cunoștințele sunt dobândite în alt mod, inclusiv prin hazard):

1. Observarea și măsurarea fenomenelor2. Acumularea și ordonarea materialului3. Creearea de ipoteze și modele, prognoze, stabilirea nivelului de importanță4. Testarea ipotezelor modelului prin experimente, teste, încercări5. Confirmarea sau infirmarea ipotezelor6. Publicarea rezultatelor, pentru ca acestea să poată fi validate de alții7. Modificarea, dezvoltarea sau invalidarea modelului, în funcție de rezultatul testelor și

de opiniile criticilor8. În cazul confirmării, dezvoltarea unei teorii, care trebuie însă să îndeplinească anumite

criterii

Atât timp cât teoria nu este falsificată, poate să fie considerată cunoștință științifică

Acest model este valabil doar pentru disciplinele unde se lucrează analitic. Pentru științele istorico-hermeneutice sunt valabile alte principii.

Criteriile teoriei științifice

Lipsa afirmațiilor care se conțin pe ele însele ca premise Consistență internă: lipsă de contradicții în cadrul teoriei Consistență externă: lipsă de contradicții cu alte teorii recunoscute Valoarea cercetării: explicarea unor noi probleme care până acum nu au putut fi

explicate Testabilitate empirică Explicație eficientă Falsificabilitate : o teorie trebuie să fie astfel formulată, încât afirmațiile să poată fi

infirmate prin experiment. Teorii nefalsificabile, deci care nu pot fi infirmate prin experiment nu pot fi considerate științifice

Criteriile experimentului științific

Obiectivitate (verificabilitate intersubiectivă): Un experiment este obiectiv, dacă cercetători diferiți, în condiții identice, ajung la aceleași rezultate finale.

Fidelitate (reliabilitate):Un experiment este reliabil, dacă în aceleași condiții, în repetate rânduri, duce la rezultate identice, deci se poate repeta.

Validitate (valabilitate): Un experiment este vaild, dacă regula de măsură într-adevăr măsoară ceea ce ar trebui să măsoare. Aici trebuie să se evite ca alte caracteristici, care nu sunt măsurate, să nu influențeze rezultatul. Totuși, asta înseamnă o standardizare foarte riguroasă a condițiilor în care are loc experimentul. Aceasta însă poate să influențeze negativ valabilitatea. Dacă de exemplu, în cadrul unui experiment cu animale controlat riguros, anumite tipare de comportament trebuie să fie măsurate prin tratamentul A, se poate că acel tipar de comportament a fost cauzat nu de tratamentul respectiv, ci de circumstanțe (cușcă mică, plictisitoare etc.).

Standardizare și comparabilitate: rezultatele unui experiment numai atunci sunt comparabile, dacă respectă anumite criterii stabilite anterior. Pentru a asigura repetabilitatea și verificarea unui experiment, regulile de evaluare a experimentului trebuie să rămână cât mai simple posibil.

Subiectul 2)procesul cercet stiint- este procesul sistematic de colectare si analiza  a informat proceselor,institutiilor,datelor,actorilor din ri, avind scopul de a spori intelegerea noastra fatza de fenomenul in cauza despre ce suntem cointeresatzi,se face colectarea inf din diverse surse cartzi,reviste,internet si reprez baza cercetarii si a continutului]cercetarea nu este transportarea faptelor ci transportarea faptelor de la o sursa la alta reprez procesul de cercet stiint.

sub 3) trasaturi sau caracteristici: procesul cercet stiint trebuie sa inceapa cu o intrebare sau o problema,orelatie directa cu tema cercet stiint necesita stabilirea clara a scopului,cercet stiint urmeaza un plan logic,o procedura de cercetare specifica.teza care trebuie sa contina- introd,cercet istoriogr si teoretico conceptuala,cercetarea teoretico-analitica,concluzii recomandari - asta profa nio dat ex sa intelegem referitor la teza, cercet stiint deseori imparte problema principala in subprobleme-acestea sunt paragrafele proiecte de cercetare- teza de licenta este bazata pe acest proiect de cercetare,proiect de cercetare reflecta caracteristicile principale ale cercet stiint i9n teza,proiecte de calitate- includ scopul si obiectivele clar bine definite procesul de cercetare trebuie sa fie prezentat logic,cu scopul de a defini veridicitatea cercetatorilor,planul cercetarii trebuie sa fie cit mai obiectiv prezentat toate limitele de cercetare a perioadei istorice,aspecte geografice,studii de caz trebuie sa fie documentate tpate datele trebuie sa fie analizate si explicate fara ambiguitati,toate concluziile trebuie sa fie suficient argumentate,etapele cercet stiint: formularea problemei ce tine de cercatare, formularea ipotezei si probl de cercetare, cercetarea bibliogr,analiza liter de baza,formularea planului de teza, realizarea stud istoriografic, studiul teoretic,analiza aplicativa a datelor