UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”FACULTATEA DE DREPT

ANUL IV ZI

REFERAT PENTRU DISCIPLINA “ARBITRAJ” TEMA: PROCEDURA ARBITRALA

ADRIAN ALEXE

GRUPA 401

ANUL UNIVERSITAR 2012-2013

Introducere

Arbitrajul nu este o instituție nouă, caracteristică dreptului modern, căci până la

organizarea statală a justiției judecătorul nu era altceva decât o personă aleasă de parți (adică

chiar un arbitru)1. În dreptul nostru, instituția arbitrajului a fost reglementată în Codul de

Procedură Civilă din 1865, în Cartea a IV-a, unde se găsește și în prezent.

Din punct de vedere procedural, arbitrajul se înfățișează ca o modalitate privată de

soluționare a litigiului dintre părți, de către o persoană aleasă de acestea.

Arbitrajul instituționalizat a luat o mare amploare în ultima perioadă. Acesta este și

motivul pentru care și în Codul nostru de procedură civilă la art. 341 este prevăzut principiul

potrivit căruia părțile pot conveni ca arbitrajul să fie organizat de o instituție permanenta de

arbitraj. Arbitrajul instituționalizat este utilizat cel mai frecvent în cadrul soluționării litigiilor

comerciale precum și ale celor de comerț exterior2.

Arbitrajul este considerat o formă de justiție adaptată în mod special litigiilor dintre

comercianți datorită trăsăturilor acestuia.

Avantajele arbitrajului față de justiția statală tradițională, sunt multiple. În acest sens

pot fi amintite: posibilitatea alegerii arbitrilor, în funcție de competență, pregătirea sau

reputația profesională a acestora, caracterul lipsit de publicitate al litigiilor deduse soluționării

tribunalului arbitral, posibilitatea soluționării litigiului în echitate, soluționarea cu celeritate a

litigiilor etc.

Arbitrajul are o natură juridică mixtă, având atât caracter jurisdicțional cât și unul

contractual. Caracterul contractual al arbitrajului este dominant întrucât părțile sunt libere să

recurgă sau nu la arbitraj, iar în cazul în care ele optează pentru un astfel de mijloc de

soluționare a litigiilor dintre ele, acestea au posibilitatea de a hotărî asupra anumitor aspecte

legate de modul de organizare al arbitrajului. Singură limitare este cea impusă de prevederile

Codului Civil, conform cărora părțile nu pot deroga de la legile privind ordinea publică și

bunele moravuri prin convenții particulare.

Natura contractuală a arbitrajului contribuie la alegerea acestei forme de soluționare a

litigiilor de către cei interesați; aceștia având posibilitatea de a stabili normele privind

constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocare și înlocuirea arbitrilor, termenul și locul

1 Gh. Cotofana – Procedura arbitrala. Isotoric, doctrina, jurisprudenta, Ed. Oscar Print Bucuresti 19992 Ioan Les - Tratat de drept procesual civil, Editia a 5-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti 2010

arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral le va urma în judecarea litigiului

precum și alte norme privind bună desfășurare a arbitrajului3.

Pe plan național, pe lângă Cameră de Comerț și Industrie a României funcționează

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional, că instituție permanență de arbitraj, care are un

Regulament propriu de funcționare. Pe plan teritorial/local, au fost înființate Camerele de

Comerț și Industrie teritoriale, adoptând și acestea Regulamente proprii de funcționare. Aceste

reguli de funcționare au că fundament prevederile Codului Civil legate de procedura

arbitrajului.

Largă utilizare a acestei metode alternative de soluționare a diverselor diferende ivite

este dovedită prin bogată practică judiciară atât în ceea ce privește problemele legate de

organizarea arbitrajului, cât și cele de natură comercială.

În conformitate cu prevederile art. 341 alin.1 ale Codului de procedură civilă,

arbitrajul se organizează și se desfășoară conform convenției arbitrale. Pentru a nu cădea sub

incidență sancțiunii nulității, convenția arbitrală trebuie încheiată în formă scrisă, fie sub

formă unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul inițial încheiat între părți, fie sub

formă unei înțelegeri de sine stătătoare care poartă denumirea de compromis. De altfel, este

precizat că, sub rezervă respectării ordinii publice și a bunelor moravuri, precum și a

dispozițiilor imperative ale legii, părțile pot stabili, fie prin convenție arbitrala, fie prin act

înscris încheiat ulterior, fie direct prin referire la o anumită reglementare având că obiect

arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea și înlocuirea

arbitrilor, termenul și locul arbitrajului, normele de procedura pe care tribunalul arbitral

trebuie să le urmeze în judecarea litigiului, inclusiv procedura unei eventuale concilieri

prealabile, repartizarea între părți a cheltuielilor abitrale, conținutul și formă hotărârii arbitrale

și, în general orice alte norme privind bună desfășurare a arbitrajului .

Codul de procedura civilă reglementează în Cartea a IV-a în principal arbitrajul ad-

hoc, numit și ocazional sau privat.

Procedura arbitrală

Procedura arbitrală reglementată de Codul de procedură civilă este asemănătoare

procedurii de drept comun, cu unele adaptări corespunzătoare. Trebuie precizat că legea

3 Mihaela Tabarca – Drept procesual civil vol.I, Editia a II-a revizuita si adaugita, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2008

permite părţilor să stabilească anumite derogări de la prevederile legale, caz în care

dispoziţiile contractuale vor avea prioritate.

După expirarea termenului pentru depunerea întâmpinării şi a completării dosarului,

tribunalul arbitral va dispune citarea părţilor şi va fixa un termen pentru începerea

dezbaterilor, termen care nu poate fi mai mic de 15 zile de la data comunicării citaţiei.

În conformitate cu prevederile art. 358 din Codul de procedura civilă. în întreaga

procedură arbitrală trebuie să se asigure părţilor, sub sancţiunea nulităţii hotărârii arbitrale,

egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii.

Părţile pot participa la dezbateri personal sau prin reprezentanţi şi pot fi asistate de

orice persoană, putând solicita şi judecata în lipsă, pe baza actelor de la dosar. Dacă părţile au

fost legal citate, neprezentarea lor la judecată nu împiedică soluţionarea litigiului, cu excepţia

cazului în care partea care lipseşte nu cere amânarea litigiului. Acest lucru poate fi cerut o

singură dată, pentru motive temeinice, trebuind a fi încunoştiinţate atât partea adversă, cât şi

arbitrii.

În conformitate cu prevederile art. 358 Codul de procedura civilă, înaintea sau în

cursul arbitrajului oricare dintre părţi poate cere instanţei judecătoreşti competente să

încuviinţeze măsuri asigurătoare şi măsuri vremelnice cu privire la obiectul litigiului sau să

constate anumite împrejurări de fapt. La această cerere se vor anexa, în copie, cererea de

arbitrare sau, în lipsă, dovada comunicării prevăzute de art. 347 alin. 2 şi 3, precum şi

convenţia arbitrală. Hotărârea instanţei judecătoreşti competente cu privire la încuviinţarea

acestor măsuri va fi adusă la cunoştinţa tribunalului arbitral de către partea care le-a cerut.

Pe parcursul desfăşurării arbitrajului, măsurile asigurătorii şi măsurile vremelnice,

precum şi constatarea unor împrejurări de fapt, pot fi încuviinţate şi de tribunalul arbitral. În

cazul în care tribunalul arbitral se împotriveşte, executarea acestor măsuri se solicită şi se

dispune de către instanţa judecătorească competentă.

Părţile au obligaţia de a-ţi dovedi pretenţiile deduse judecăţii. Tribunalul arbitral, în

baza rolului său activ, poate solicita părţilor explicaţii scrise cu privire la obiectul cererii şi

poate dispune administrarea oricăror probe prevăzute de lege pe care le consideră necesare

justei soluţionări a cauzei. Cererile adresate de părţi, precum şi probele, pot fi depuse cel mai

târziu până la prima zi de înfăţişare, sub sancţiunea decăderii, cu excepţia cazului în care

necesitatea probei ar reieşi din dezbateri sau administrarea acesteia nu ar duce la amânarea

soluţionării pricinii.

Până la prima zi de înfăţişare trebuie ridicată orice excepţie care ar privi existenţa sau

validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor

sau desfăşurarea procedurii4.

Cu privire la necesitatea procedurii prealabile de conciliere în materie comercială,

prevăzută de art. 720, trebuie precizat că în arbitraj nu se aplică dispoziţiile articolului

menţionat anterior, ci dispoziţiile art. 341 alin. 2 potrivit cărora procedura unei eventuale

concilieri prealabile se stabileşte prin convenţia arbitrală. In practică5 s-a considerat că cele

două dispoziţii legale mai sus menţionate au caracter de dispoziţii speciale, derogatorii de la

dreptul comun la procesului civil şi, ca atare, sunt de strictă interpretare, chiar dacă au unele

trăsături comune şi urmăresc aceeaşi finalitate, ele se aplică strict în contenciosul pentru care

au fost edictate, prima în procesul comercial judiciar, iar secunda în litigiul arbitral, fără ca, în

lipsa unei înţelegeri a părţilor sau a unei dispoziţii legale, să se aplice una în locul celeilalte.

Administrarea probelor se face în şedinţa tribunalului arbitral dar, spre deosebire de

dreptul comun, se poate dispune ca acest lucru să se realizeze şi doar în faţa unui singur

arbitru care intră în compunerea acestuia. Ascultarea martorilor şi a experţilor se face fără

prestare de jurământ, împotriva lor neputându-se recurge la mijloace de constrângere sau la

aplicarea de sancţiuni. În scopul aplicării unor asemenea măsuri, părţile se pot adresa instanţei

judecătoreşti competente. Arbitrii vor aprecia probele în conformitate cu propria lor

convingere.

Dezbaterile ce au loc în faţa tribunalului arbitral se consemnează într-o încheiere de

şedinţă, care va cuprinde:

a) componenţa nominală a tribunalului arbitral;

b) numele părţilor, domiciliul sau reşedinţa lor sau, după caz, denumirea şi sediul, numele

reprezentanţilor părţilor, precum şi al celorlalte persoane care au participat la dezbaterea

litigiului;

c) o scurtă descriere a desfăşurării şedinţei;

d) cererile şi susţinerile părţilor;

e) motivele pe care se sprijină măsurile dispuse;

f) dispozitivul;

g) semnăturile arbitrilor.

4 În acest sens şi Camera de Comerţ şi Industrie – Braşov, Comisia de arbitraj, Încheierea din 22 iunie 2002, RDC 1/2003, p. 2095 Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional – Camera de Comerţ şi Industrie a României, sentinţa arbitrală nr. 20 din 12 februarie 2003, RDC 11/2003, p. 267 – 268

Orice dispoziţie a tribunalului arbitral se consemnează în încheierea de şedinţă şi

trebuie motivată. Părţile au dreptul de a lua la cunoştinţă conţinutul încheierilor şi actele

depuse la dosar. La cerere, tribunalul arbitral le va comunica cereri de pe acestea. De

asemenea, la cerere sau din oficiu, tribunalul arbitral poate îndrepta sau completa încheierea

de şedinţă printr-o altă încheiere motivată6.

Publicitatea şedinţelor de judecată reprezintă regula în dreptul comun, aceasta fiind

considerată o garanţie a corectitudinii, imparţialităţii şi independenţei judecătorilor. Legea

admite unele derogări de la această regulă atunci când dezbaterea publică a unei cauze ar

putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau pe părţi. Însă arbitrajul este o justiţie privată

care prezintă avantajul că detaliile litigiului sunt sustrase publicităţii specifice justiţiei statale.

Confidenţialitatea este un principiu esenţial al acestei proceduri, impunând drepturi şi

obligaţii atât părţilor cât şi arbitrilor. Pentru arbitri, aşa cum am mai precizat, Codul de

procedură civilă prevede că aceştia sunt răspunzători de daune dacă nu respectă caracterul

confidenţial al arbitrajului publicând sau divulgând date de care iau cunoştinţă în calitate de

arbitri, fără a avea autorizarea părţilor7. Obligaţia asigurării confidenţialităţii dezbaterilor

aparţine tribunalului arbitral care nu va permite prezenţa altor persoane decât părţile,

reprezentanţii sau consilierii acestora.

6 Gheorghe Coţofană Procedura arbitrală, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999, p. 847 În articolul 7 al Regulilor de procedură arbitrală emise de Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României există dispoziţia conform căreia Curtea de Arbitraj, tribunalul arbitral, precum şi personalul Camerei de Comerţ şi Industrie a României au obligaţia să asigure confidenţialitatea arbitrajului, abţinându-se de a publica sau a divulga datele de care iau cunoştinţă în îndeplinirea atribuţiilor ce le revin, fără a avea autorizarea părţilor. Dosarul cauzei este confidenţial. Nici o persoană străină nu are acces la dosar fără acordul scris al părţilor şi fără încuviinţarea tribunalului arbitral.