UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEŞTICOLEGIUL POSTUNIVERSITAR PANEUROPEAN“MANAGEMENTUL LITIGIILOR ECONOMICE”

LUCRARE DE GRADUARE HOTARAREA ARBITRALA

Coordonator lucrare, Absolvent,PROFESOR DR. SILVIU COSTACHE OPREA CLARA MIHAELA

(semnătura) (semnătura)

Ploieşti 2008

- 1 -

UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEŞTICOLEGIUL POSTUNIVERSITAR PANEUROPEAN

“MANAGEMENTUL LITIGIILOR ECONOMICE”

Declar pe propria-mi răspundere că am elaboratpersonal lucrarea de graduare şi ca nu am folosit

alte materiale documentare în afara celorprezentate la capitolul “Bibliografie”.

Semnătura : ..........................

Aprobat, DIRECTOR COLEGIU

Conf. dr. ing. Dragos Zisopol (semnatura)

TEMA

1. Tema lucrării: HOTARAREA ARBITRALA .....................................................2. Termenul de predare: 15 aprilie 2008...................................................................3. Data eliberarii temei : 22 octombrie 2007.............................................................4. Data predarii lucrarii :

a) versiunea in limba romana ........................................b) versiunea in limba engleza ........................................

5. Absolvent : OPREA CLARA MIHAELA

Coordonator Absolvent, lucrare de graduare,PROF. UNIV. DR. COSTACHE SILVIU OPREA CLARA MIHAELA

- 2 -

UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEŞTICOLEGIUL POSTUNIVERSITAR PANEUROPEAN“MANAGEMENTUL LITIGIILOR ECONOMICE”

.....................................HOTARAREA ARBITRALA...................................

............................................................................................................................

DIRECTOR COLEGIU, Conf. dr. ing. Dragos Gabriel Zisopol (semnatura)

Coordonator lucrare, PROFESOR DR. SILVIU COSTACHE

(semnătura)

Absolvent,OPREA CLARA MIHAELA

(semnătura)

PLOIEŞTI - ROMANIA

- 3 -

2008

CUPRINS

CAPITOLUL I : NATURA JURIDICA A HOTARARII ARBITRALESubcapitolul 1 : Consideratii preliminariiSubcapitolul II : Cadrul legal. NotiuneSubcapitolul III : Natura juridica a hotararii arbitrale

CAPITOLUL II : CATEGORII DE HOTARARI ARBITRALE

CAPITOLUL III : FORMA, CONTINUTUL SI OBIECTUL HOTARARII ARBITRALE

Subcapitolul 1 : Forma hotararii arbitraleSubcapitolul 2 : Continutul hotararii arbitraleSubcapitolul 3 : Obiectul hotararii arbitraleSubcapitolul 4 : Sanctiunea lipsei unor mentiuni din

cuprinsul hotararii si a incalcarii conditiilor de validitate a hotararii arbitrale CAPITOLUL IV : REDACTAREA SI COMUNICAREA HOTARARII

ARBITRALESubcapitolul 1 : Deliberarea si pronuntarea hotararii arbitraleSubcapitolul 2 : Redactarea si comunicarea hotararii arbitrale

CAPITOLUL V : EFECTELE HOTARARII ARBITRALE

Subcapitolul 1 : PreliminariiSubcapitolul 2 : Obligativitatea hotararii arbitraleSubcapitolul 3 : Dezinvestirea tribunalului arbitralSubcapitolul 4 : Puterea lucrului judecatSubcapitolul 5 : Forta executorie a hotararii arbitraleSubcapitolul 6 : Forta probanta a hotararii arbitraleSubcapitolul 7 : Efectul declarativ

- 4 -

Subcapitolul 8 : Prescriptia

CAPITOLUL VI : INDREPTAREA, COMPLETAREA SI LAMURIREA HOTARARII ARBITRALE

CAPITOLUL VII : EXECUTAREA HOTARARII ARBITRALESubcapitolul 1: Executarea de buna voieSubcapitolul 2 : Investirea cu formula executorie a hotararii arbitraleSubcapitolul 3 : Instanta judecatoreasca competenta sa investeasca

hotararea arbitralaSubcapitolul 4 : Limitele controlului

CAPITOLUL VIII : DESFIINTAREA HOTARARII ARBITRALESubcapitolul 1 : Consideratii introductiveSubcapitolul 2 : Nationalitate juridica a actiunii in anularea

hotararii arbitraleSubcapitolul 3 : Motive de desfiintare a hotararii arbitraleSubcapitolul 4 : Clasificarea motivelor de desfiintare a

hotararii arbitraleSubcapitolul 5 : Competenta si procedura de solutionare a

actiunii in anulareSubcapitolul 6 : Renuntarea la actiunea in anulareSubcapitolul 7 : Termenul in care se introduce actiunea in

anulareSubcapitolul 8 : Suspendarea executarii hotararii arbitrale

atacata cu actiune in anulareSubcapitolul 9 : Anularea hotararii si consecintele anulariiSubcapitolul 10 : Calea de atac impotriva hotararii

pronuntate asupra actiunii in anulare CAPITOLUL IX : PROPUNERI DE LEGE FERENDA

- 5 -

CAPITOLUL INatura juridica a hotararii arbitrale

Subcapitolul 1Consideratii preliminarii

Libertarea formelor juridice este o forma a libertatii.Putine alte institutii juridice decat arbitrajul intruchipeaza atat de convingator

evadarea din universul constrictor si cel mai adesea implacabil al formelor juridice. Dar aceasta libertate a formelor nu inseamna lejeritate. Arbitrajul este mult mai complex decat pare si mult mai dificil, uneori, este profesat. Complexitatea si dificultatea arbitrajului provin poate, din cel putin doua dintre conditiile imanente acestuia : partile isi aleg judecatorii si, respectand cateva limite, inerente de altfel existentei lor juridice in societate, iar ei isi organizeaza judecata din dorinta de a trata cu discretie un diferend considerat ca efemer si de a intretine speranta in spiritul pacifist; justitia etatica nu este cu totul inlaturata, dar ea intervine numai pentru a desavarsi arbitrajul sau pentru a-i corecta erorile. Incercarea deci de a sintetiza cateva idei despre arbitraj n-a fost ea insasi lipsita de dificultati si, cu siguranta, nu este cu totul implinita. Sunt inca multe de spus in jurul acestor teme si, recunoastem, sunt inca multe de spus altfel. In ultima vreme, mai ales – cum s-a spus – dupa “reabilitarea” sau “revitalizarea” arbitrajului, doctrina juridica romaneasca, descatusata parca, s-a imbogatit cu cateva studii si monografii, acaror valoare incontestabila se sprijina pe ele insele, oferind adeseori noi metode de abordare si de solutionare a arbitrabilitatii.

Se dovedeste insa, inca o data, ca problemele vietii juridice sunt mult mai prolifice decat solutiile. Inca o carte dedicata aceleiasi teme credeai ca nu prisoseste. Si, cu siguranta, nu va fi nici ea punctul final in spatiul unui demers atat de complex, atat de generos si atat de incitant.

In Romania contemporana arbitrajul, ca forma de justitie privata - in special cel comercial – nu este conceput numai ca o procedura speciala de solutionare a litigiilor cu caracter patrimonial care privesc drepturi si obligatii asupra carora partile pot tranzactiona, ci si ca o disciplina de studiu – ce-i drept, in cele mai multe facultati de stiinte juridice, una optionala sau chiar facultativa (cel putin pana in prezent).

- 6 -

Relativa autonomizare a arbitrajului (conceput ca ansamblul normelor juridice care reglementeaza institutia si procedura arbitrajului), in raport cu disciplina matca – dreptul procesual civil – este o realitate din ce in ce mai evidenta si mai acceptata, si aceasta, in principal, pentru motivul ca arbitrajul, in special cel comercial, a inregistrat in ultima perioada o amploare, in mod indubitabil, fara precedent in istoria practicii juridice romanesti.

Extinderea continua a practicii solutionarii litigiilor patrimoniale prin arbitraj ad-hoc, dar nu mai ales prin cel institutionalizat, are la origine renasterea, dezvoltarea si perfectionarea dreptului afacerilor, in principal acelui comercial, precum si dezvoltarea fara precedent a relatiilor de comert exterior si de cooperare economica, internationala ale tarii noastre, atat cu tarile membre ale Uniunii Europene cat si cu celelalte tari care participa la schimbul modial de valori.

Dupa ce o vreme insemnata in tara noastra, cea mai frecventa forma de arbitraj care a fost utilizata pentru solutonarea litigiilor economice a fost arbitrajul obligatoriu (asa – numitul “arbitraj de stat”), instituit si reglementat prin acte normative speciale, iar arbitrajul facultativ a fost realizat doar de Curtea De Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei (dar numai in raporturile de comert exterior si cooperare economica internationala), dupa 1990 – ca urmare o reformelor economice, politice si juridice care au fost initiate si aplicate – arbitrajul facultativ a dobandit o noua vocatie si un nou regim juridic, in concordanta cu exigentele libertatii comertului, ale liberei initiative si ale concurentei.

De la inceputuri practica arbitrala s-a confruntat cu numeroase complexe probleme de drept a caror solutionare a impus, adeseori, novator si indrazneala, si, nu in ultimul rand, reforme legislative. Tot practica arbitrala a fost cea care a pus in evidenta natura si specificul acestei forme juridice o serie de probleme de drept care au facut obiectul unor interesante si valoroase studii.

Vasta si complexa problematica a arbitrajului, sub diferitele sale forme in care se realizeaza, departe de a fi elucidata si epuizata, a facut necesara si in Romania studierea ei sistematica, in principal in cadrul disciplinelor de drept procesual civil si a celei de dreptul comertului international. Semnalam cu acest prilej imprejurarea ca proiectul legii de modificare si completare a Codului Civil contine o necesara si salutara (desi incompleta, dupa parerea noastra) reglementate de drept substantial a contractului de arbitraj, din pacate insa sub denumirea nepotrivita de conventie de arbitraj, asa incat acest tip de contract va deveni unul numit iar arbitrajul va avea si un fundament normativ civil.

- 7 -

Practica arbitrara, tot mai bogata si diversa, cresterea numarului institutiilor (organismelor) permanente de arbitraj, precum si aparitia unor valoroase lucrari monografice romanesti dedicate arbitrajului, au generat, in plan stiintific si didactic, necesitatea initierii si derularii unor cursuri universitare care sa ingaduie celor interesati o cunoastere cat mai adecvata a acestei institutii speciale a dreptului.

Litigiul arbitral ia sfarsit printr-o hotarare arbitrala. Este actul cel mai important din procedura arbitrala intrucat realizeaza insusi scopul arbitrajului, acela de a solutiona litigiul prin pronuntarea unei hotarari care este asimilata, in conditiile legii, cu hotararea judecatoreasca. Fara aceasta asimilare arbitrajul ar fi lipsit de eficacitate, mai mult, si-ar pierde ratiunea existentei sale. Impreuna cu alte atribute, aptitudinea hotararii arbitrale de a constitui titlu executoriu si de a fi executata silit intocmai ca si o hotarare judecatoreasca confera arbitrajului interesul si expansiunea sa in relatiile comerciale, mai ales in comertul international.

Hotararea arbitrala finalizeaza litigiul arbitral, il sintetizeaza in aspectele esentiale si cuprinde dezlegarea lui.

Ca si in procesul civil dedus in fata instantelor judecatoresti, etapa deliberarii si pronuntarii hotararii arbitrale este precedata de etapa sesizarii instantei si de aceea a dezbaterilor. 1 Numai ca, spre deosebire de procesul civil, litigiul arbitral are la baza conventia arbitrala si este judecat de persoane particulare (arbitri).

Intocmai hotararii judecatoresti, hotararea arbitrala se prezinta, in esenta, ca un silogism, in care premisa majora o constituie legea, regulile de drept aplicabile in speta, premisa minora – faptele care au generat litigiul, iar concluzia – decizia. Asadar, hotararea arbitrala nu este expresia voluntarismului arbitrului (sic volo), ci un act decizional rezultat prin aplicarea legii si a conventiei arbitrale la situatia de fapt, stabilita in baza probelor administrate, cu respectarea procedurii arbitrale.

O alta optica intervine, insa, in arbitrajul in echitate. Aici, pe baza acordului expres al partilor arbitrii se vor pronunta numai dupa cugetul si chibzuinta lor, limitandu-se a arata numai motivele care, sub aspectul echitatii, intemeiaza solutia.

1 I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria generala. Judecata la prima instanta. Hotararea, editia a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, p. 472 si urm; V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, 2 vol., Editura National, Bucuresti, 1997, vol. II, p. 110 si urm si 246 si urm.; G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila – comentat si adnotat, Editura ALL, Bucuresti, 1994, p 335 si urm.; O. Capatina, Litigiul arbitral de comert exterior, Editura Academiei, Bucuresti, 1978, nr. 154 si urm.; S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, colaborator I. Bacanu, Tratat de executare silita, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p.161 si urm.

- 8 -

Convergenta merge si mai departe intrucat – asa cum spunea vechea Carte a IV-a C.pr. civ (art. 356 alin 2) – hotararea arbitrala “se va alcatui ca si aceea a judecatorilor”; formula care isi pastreaza valabilitatea, cum se va arata in continuare.

Se pune, totusi, o intrebare prealabila si anume daca in arbitraj se aplicadispozitiile art. 261 alin, 1 C.pr.civ. potrivit carora hotararea judecatoreasca se dain numele legii. O atare precizare nu figureaza in textul corespunzator referitor lacuprinsul hotararii arbitrale (art. 361 C.pr.civ.). S-a preconizat ca hotararilearbitrale trebuie sa se pronunte atat in numele conventiei arbitrale cat si innumele legii, aceasta intrucat puterea arbitrilor de a solutiona, cu putere de lucrujudecat, un litigiu, izvoraste nu numai din conventia arbitrala dar si din legea carepermite o astfel de justitie privata si delegata de stat (Cartea a IV-a, "Desprearbitraj” din Codul de procedura civila).2

In practica Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera deComert si lndustrie a Romaniei, care are competenta de a judeca si litigiicomerciale interne, nu se foloseste nici formula "in numele legii" si nici vreo altaformula, temeiurile solutiei reiesind din insasi motivarea hotararii. Se poateaprecia, in extenso,ca hotararea arbitrala se pronunta pe baza conventieiarbitrale si "in numele legii", care legifereaza arbitrajul. In arbitrajul in echitatehotararea se da pe baza conventiei partilor.

Succesul arbitrajului este conditionat de calitatea hotararii arbitrale. Ohotarare arbitrala, temeinica si legala, precis si convingator motivata, data inspiritul dreptatii si al promovarii intereselor legitime ale partilor, cu respectareaprescriptiilor procedurale si a conventiei arbitrale, este de natura sa asigureincrederea in institutia arbitrajului, ca alternativa a justifiei statale.Calitatea hotararii arbitrale este, desigur, conditionata de indeperidenta, impartialitate, experienta si competenta arbitrilor.

Subcapitolul 2Cadrul legal. Notiune

Datorita importantei sale, hotararea arbitrala face obiectul reglementarii maimultor capitole din Cartea a IV-a C.pr.civ.: capitolul VII. Hotararea arbitrala (art.360-363); capitolul. VIII. Desfiintarea hotararii arbitrale (art. 364 - 366); capitolulIX. Executarea hotararii arbitrale (art. 367 - 368); capitolul. XI. Recunoasterea siexecutarea hotararilor arbitrale straine (art. 370 - 370). In afara de acestedispozitii, care constituie sediul materiei, Cartea a IV-a, mai cuprinde si altedispozitii referitoare la hotararea arbitrala.

2 T. Prescure, Categoriile de hotarari pe care le pot pronunta tribunalele arbitrale, in Dreptul nr. 4/2000, p. 47-57

- 9 -

Reglementarea hotararii arbitrale prin dispozitiile Cartii a IV-a, fara a aveaamploare, reprezinta, totusi, o reglementare esentiala, care configureaza coordonatele legale ale unei atare hotarari.

Legiuitorul a evitat detaliile plecand, pe de o parte, de la premisa ca forma sicontinutul hotararii arbitrale pot fi stabilite pe parti prin consens in temeiul art. 341alin. 2 C.pr.civ., bineinteles fara a se incalca dispozitiile imperative ale legii, iar,pe de alta parte, tinand seama ca, in baza. art. 721 C.pr.civ., dispozitiile Cartii aIV-a se completeaza, in mod_corespunzator, cu dispozitiile de drept comunreferitoare la hotararile judecatoresti (art. 255-281 C.pr.civ.).

Dezvoltarea dispozitiilor Codului de procedura civila referitoare la hotararilearbitrale se efectueaza prin regulamentele institutiilor permanente de arbitraj lacare art. 341 alin. 2 C.pr.civ. face trimitere expresa considerandu-le, in lipsa unei stipulatii diferite a partilor, ca fiind integrate in conventia arbitrala.

Dintre aceste regulamente se da prioritate Regulilor de procedura arbitralaale Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de Comert siIndustrie a Romaniei din Bucuresti, (RPA-CAB), care reprezinta, la noi,reglementarea cea mai evoluata in materie, servind ca model si altor asemeneainstitutii permanente.

Se defineste hotarerea arbitrala, ca fiind actul jurisdictional prin care tribunalul arbitral, compus din arbitri numiti de parti prin conventia arbitrala sau in conformitate cu acea conversatie,solutioneaza cu o anumita procedura, un litigiu arbitral determinat, in drept sau, pe baza acordului expres al partilor, in echitate. Hotararea arbitrala este obligatorie pentru parti in virtutea conventiei arbitrale si, in conditiile legii, este asimilata cu o hotarare judecatoreasca definitiva avand putere de lucru ,judecat si fiind, totodata, susceptibila de a fi executata silit.3

Subcapitolul 33 Hotararea arbitrala a mai fost definita ca fiind “actul jurisdictional prin care se finalizeazaprocedura arbitrala. In alti termeni, hotararea arbitrala este actul juridic unilateral prin care se punecapat unui litigiu arbitral. Deci, hotararea arbitrala este, ca natura juridica, un act jurisdictional. Eaeste distincta, juridic, de conventia arbitrala" (Gh. Beleiu;'Hotararea arbitrala si desfiintarea ei, in Dreptul nr. 6/1993, p. 14-15).

- 10 -

Natura juridica a hotararii arbitrale

Cu privire la natura juridica a hotararii arbitrale s-au conturat trei teze4 : a) Hotararea arbitrala fiind produsul final al unui compromis, ea are un caracter

conventional sau ea este un act sui generis de natura contractuala5; b) Hotararea arbitrala este un act de jurisdictie de origine privata 6; c) Potrivit unei a treia conceptii, mixte, hotararea arbitrala are un caracter jurisdictional, dar numai dupa ce ea este consolidataprin exequatur.7

Intre considerentele primei opinii se pune accent mai ales asertiunile lui H.Motulsky, in sensul carora "judecatorul privat" nu este titularul calitatii inerente

4 Cat priveste opiniile exprimate in doctrina juridica romaneasca asupra naturii juridice a hotararii arbitrale, a se vedea: I. Moroianu, Natura juridica a hotararii de solutionare a litigiilor de comert international prin arbitraj, in "Revista romana de drept", 1979, nr, 9, p, 11-16; T. R. Popescu,Dreptul comertului international, ed, a II-a, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983, p. 470, nr. 490-491 ;0. Capatina, Brandusa Stefanescu, Tratat de drept al comertului exterior, vol. I, Bucuresti,1985,p, 19-23; Ghe.Beleiu,Hotararea arbitrala, in "Revista de drept comercial", 1993, nr. 6, p. 14; Ghe. Beleiu, E. Osipenco, M. Cozmanduc, Actiunea in anulare a hotararii arbitrale, in "Dreptul", 1995, nr. 9, p. 15 si urm.; M.N. Costin, S. Deleanu, Dreptul comertului international, vol. I",Lumina Lex", Bucuresti, 1994, p. 217; S.Zilberstein, V.M. Ciobanu, Drept procesual civil. Executarea silita, vol. 1,"Lumina Lex", Bucuresti,1996, p, 111 si urm.; I. Bacanu,Atributiile instantelor judecatoresti in domeniul arbitrajului privat,In "Dreptul", 1997, nor.9 si urm.; V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, Editura "National", vol. 2, Bucuresti, 1997, p. 614; S, Zilberstein, I. Bacanu, Natura juridica a actiunii in anularea unei hotarari arbitrale.instanta competenta. Compunerea instantei, in "Revista de drept comercial", 1998, or. 1, p. 64-73; Idem, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale, "Lumina Lex", Bucuresti, 2005, in deosebire. 12 si urm.;O. Capatana,Controlul de legalitate al hotararii arbitrale, in "Revista de drept comerdal", 1998, nr. 12, p. 6-8; I. Les, Tratat de drept procesual civil, ALL Beck, 2001, p. 696-697; Idem, Comentariile Codului de procedura civila, ALL Beck, 2001, vol. II, p. 250-251; G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila, comentat si adnotat, Editura ALL, 1994, p. 612-615; V. Ros, Arbitrajul comercial international, Regia Autonoma "Monitorul Oficial", Bucuresti, 2000, p. 418-420; M, Ionas Salagean, Arbitrajul comercial, ALL Beck, 2001, p. 133-135; T. Prescure, Categoriile de hotarari pe care le pot pronunta tribunalele arbitrale, in "Dreptul", 2000, nr. 4,p, 47-49; I. Deleanu, Tratat de procedura civila, editia a II-a, Servo-Sat, 2001, vol. II,p. 388-389, .5 Aceasta opinie a fost promovata de Curtea de Casatie si de o partea doctrinei franceze si belgiene.(Bunaoara: L. Merlin, Recueil alphabetique de questions de questions de droit, 4 ed., vol. 9, Tarlier, Bruxelles, 1823, p. 142 si urm., apud J. Linsmeau, op. cit., nr. 272, p. 136; M. Bernard, L’arbitrage volontaire en droit prive, Paris, L.G.D.J., 1937, nr. 483.)6 Aceasta conceptie a fost consacrata de majoritatea doctrinei si jurisprudentei belgiene, dupa M. Bernard, si de doctrina franceza relativ recenta. (Pentru referinte bibliografice: J. Linsmeau VanGelder,La nouvelle loi sur l'arbitrage volontaire, in "Journ. trib.", 1973, notele nr. 138-139, p. 213; J. Vincent, S. Guinchard, Procedure civile, cit. supra, nr. 77 si urm.; H. Salus, R. Perrot, Droit judiciaire prive, t. 1, nr. 468 si urm.; M. de Boisseson, op. cit., nr. 327.)7 Teza a fost sustinuta, bunaoara, de E. Garsonnet, Cezar-Bru, Traite theoretique et pratique de la procedure civile et commerciale, 38 ed., t. VIII, nr. 293 si, mult inainte, de Bellot des Miniers, Commentaire sur I'arbitrage volontaire et force, 1838, nr. 231, p.307, apud J. Linsmeau, op. cit., nr. 272, p. 136.)

- 11 -

"judecatorului public", care, odata sesizat cu solutionarea unui litigiu, in privintalui nu se mai poate pune decat, eventual, o problema de competenta; el nu dobandeste, prin desemnarea lui de catre parti, "demnitatea jurisdictionala"de a transa un litigiu, el nu devine magistrat, ci ramane un "particular".8 Pe de alta parte, hotararea arbitrala nu poate face obiectul unei executari fortate decat dupa indeplinirea procedurii de exequatur.

In sistemul argumentativ al unei opinii de autoritate din doctrina noastra,s-a spus bunaoara: hotararea "sintetizeaza toate elementele componente ale activitatii arbitrale", ea este "consecinta directa a compromisului incheiat de parti"; hotararea e "legata in mod indeniabil de compromis"; ea "nu poate exista in afara acestei legaturi cu compromisul", cu care "formeaza unul si acelasi corp"; "numai compromisul ii da existenta', "numai din acest compromis isi trage toata substanta"; '"sentinta nu exista decat prin compromis si drept urmare are aceeasi natura juridica, intocmai ca sicompromisul", care este un contract, "un gen de mandat dat de catre parti arbitrului, iar prin sentinta data arbitrul nu poate face decat sa execute mandatul primit" sau, cu alte cuvinte, "partile au dat sentinta prin intermediul arbitrului"9. Ne ingaduim sa consideram ca astfel se extrapoleaza sorgintea arbitrajului, implicand si hotararea arbitrala in componenta conventionala a arbitrajului. Or, hotararea nu este si nu poate fi produsul conventiei arbitrale; ea este produsul deliberarii exclusive a arbitrilor, in urma judecatii arbitrale desfasurata sub semnul contradictorialitatii.Ne intrebam - simple intrebari retorice - cum asigura compromisul "toata substanta" hotararii?, cum sa dea partile hotararea "prin intermediul arbitrului"10, cand ele se afla in contrarietate de interese, se afla intr-un diferend a carui transare o asteapta tocmai de la tribunalul arbitral?; cum sunt compatibile independenta si impartialitatea arbitrilor cu ideea receptarii de catre ei a sentintei date de parti?; cum sa nu existe "sentinta" decat prin compromis, cand chiar de la pronuntarea ei este inzestrata cu autoritatea lucrului judecat? In fine, chiar daca se vorbeste de "un gen de mandat', apropierea compromisului de mandat peate fi o sursa de grave ambiguitati.

Cu profunzimea si elocventa ce-i sunt caracteristice, un doctrinar roman spunea. "...nu putem desigur nega ereditatea contractuala a hotararii arbitrate. Ponderea efectiva a acestei componente, esentiala initial pentru declansarea procedurii contencioase si organizarea desfasurarii acesteia, devine mai putin semnificativa in faza finala a litigiului arbitral”.11 Si mai departe, conclusiv: "Insusi actul care constituie geneza hotararii arbitrale (compromis sau clauza compromisorie) urmareste prin acordul partilor sa o asimileze - hotararea arbitrala (n.n.) - cat mai deplin cu un adevarat act

8 H. Motulsky,Ecrit, op. cit. supra,p. 15.9 T.R. Popescu, op. cit. nr. 490-491, p. 496-470. in formulari identice si, probabil, avand ca sursa lucrarea citata, a se vedea: M.N. Costin, in Dreptul comertului international, cit. supra, p. 217.10 Asertiunea pusa sub semnul interogatiei poate sugera confuziunea partii cu judecatorul, ceea ce ar fi cu totul si categoric inadmisibil.

11 O. Capatina, pp. cit., in "Reyista de drept C9mercial",1998, nr. 12, p. 7.- 12 -

jurisdictional, emancipat de vestigiile sale contractuale. A le discerne supravietuirea pana si in natura hotararii arbitrale echivaleaza - ni se pare - cu o interpretare care se indeparteaza de la intentia fireasca a partilor in litigiu"12.

S-ar putea insa spune ca tocmai in considerarea componentei contractuale a hotararii, aceasta este susceptibila de atac numai printr-o "actiune in anulare". Dar, orice asemanare cu o actiune in anulare obisnuita ar fi fortata si denaturanta. Poate, cel mult, s-ar putea invedera un element conventional in hotararea arbitrala atunci cand prin aceasta s-ar "rezolva" si problema cheltuielilor arbitrate, pe baza intelegerii partilor. Este insa un element insignifiant si accesoriu, ulterior "rostirii dreptului" numai de catrearbitrii care au deliberat, la capatul unui proces desfasurat sub autoritatea" lor, independenta si desavarsit impartiala.

Reglementarea in materie consacra, prin suma catorva atribute, natura jurisdictionala - a hotararii arbitrale: a) Tribunalul arbitral "solutioneaza un litigiu" - art. 360 C.pr.civ.; b) Procedura arbitrala, care se finalizeaza prin adoptarea hotararii, are la baza principiul contradictorialitatii - art. 358 C.pr.civ.; c) Pronuntarea hotararii trebuie sa fie precedata de o deliberare; d) Hotararea trebuie sa fie motivata - art. 361 C.pr.civ.; e) Ea este adoptata de un "tribunal arbitral", alcatuit din persoane care functioneazasub semnul "independentei" si al ;,impartialitatii" si care pot fi recuzate pentru aceleasi cauze ca si "cele prevazute pentru recuzarea judecatorilor" - art. 351 C.pr.civ.; f)Hotararea arbitrala comunicata partilor are "efectele unei hotarari judecatoresti definitive" -art. 363, alin. ultim C.pr.civ.; g) Hotararea arbitrala este susceptibila de desfiintare prin actiunea in anulare exercitata la instanta judecatoreasca, actiune care a fost conceputa ca o "cale de atac"13; h) Hotararea arbitrala investita cu formula executorie constituie titlu executoriu si se executa silit "intocmai ca si o hotarare judecatoreasca".

Cum se poate observa, chiar abstractie facand de unele dintre aceste repere care, poate, izolat, n-ar putea motiva in deplinatate natura jurisdictionala a hotararii arbitrale, adeseori insusi legiuitorul asimileaza hotararea arbitrala cu o hotarare judecatoreasca, iar aceasta este, de ordinul evidentei, un act jurisdictional.14

12 Ibidem, p8

13 In acelasi sens: Curtea Suprema de Justitie sect. com., dec. nr. 799/1996, in "Dreptul",1997,nr. 6, p. 109. 14 Pentru a marca criteriul distinctiv al actului jurisdictional, trei criterii alternative au fost oferite in doctrina: criteriul formal, criteriul material si criteriul mixt. Fiecare dintre aceste criterii are foloasele, dar si dezavantajele lui intr-un demers avand ca scop definirea actului jurisdictional. Intr-o posibila

- 13 -

Hotararea arbitrala poate fi definita ca fiind actul prin care, pe temeiul puterilor conferite prin conventia de arbitraj, arbitrii transeaza chestiunile litigioase supuse lor spre rezolvare de catre parti.15 Hotararea arbitrala se analizeaza asa dar ca un act jurisdictional de natura contencioasa.

Este adevarat ca, in sensul prevederilor art. 367-368 C.pr.civ., pentru a fi executata silit, "Intocmai ca si o hotarare judecatoreasca" – cum precizeaza art..368 C. pr.civ. - ,hotararea arbitrala trebuie investita cu formula executorie de catre instanta judecatoreasca.16 Exequatur-ul necesar neindoielnic, in conditiile in care arbitrii - judecatori privati – nu dispun si de imperium, nu atribuie insa hotararii care face obiectul acestuia natura de act jurisdictional, juris dictio, prin care, transandu-se litigiul dintreparti, se "rosteste dreptul", ci deor ii asigura eficacitatea, atunci cand, cum ne explica art. 367 C. pr. civ., hotararea arbitrala, obligatorie de altfel, nu se aduce la indeplinire "de buna voie de catre partea impotriva careia s-a pronuntat, de indata sau in termenul aratat in hotarare". Intr-o schema simpla si poate simplista de discurs, dar exprimand indubitabil realitatea, exequatur-ul constituie un act procesual post factum, ulterior emiterii actului jurisdictional susceptibil de executare silita. Exequatur-ul nu este asadarconditia "existentei" actului jurisdictional susceptibil de executare silita, ci, in anumite circumstante, conditia "realizarii prin constrangere" a actului 17;dimpotriva chiar, existenta neindoielnica a unui act jurisdictional susceptibil de executare silita este conditia prealabila si imanenta a exequatur-ului. Concluzia corespunde intocmai cu logica fazelor procesului civil in general si ea este evocata prin modul de sistermatizare a materiei: mai intai, intr-un capitol distinct al Cartii a IV-a, intitulata "Despre arbitraj", din Codul de procedura civila,este reglementata "hotararea arbitrala", cu toate atributele ei, inclusiv acela de a fi actul prin care se solutioneaza litigiul", si abia apoi, intr-un alt capitol, este reglementata "executarea hotararii arbitrale".

definitie, de natura sa cuprinda toate actele jurisdictionale, inclusiv cele emise intr-o procedura necontencioasa ori pe baza unui contract judiciar, se considera a fi act jurisdictional actul emis de catre o autoritate jurisdictionala, independenta si impartiala, conform unei proceduri determinate, princare, pe baza constatarilor facute, devine posibila sau nu aplicarea legii la o situatie determinata ori se confera sau nu eficacitate juridica unor acte sau fapte.15 Marie-Claire Rondeau-Rivier, Arbitrage. La sentence arbitrale, in “Juris-Classeur", 1996, fasc. 1042, nr. 1, p, 2.16 Pe larg, a se vedea: S. Zilberstein, V..M. Ciobanu, Tratat de executare silita,"LuminaLex",2001,p. 1790 si urm.17 Confuzia in doctrina si jurisprudenta franceze intre hotararea arbitrala ca act de jurisdictie si exequatur a putut fi intretinuta si de faptul ca, anterior Decretului din 14 mai 1980 cu privire la reforma arbitrala, numai exequatur-ul"sentintei" arbitrale atribuia acesteia caracterul unei decizii judiciale.(A se vedea, bunaoara: Cassocom., decizia din 22 decembrie 1959, cu nota de J. Robert, in "Rev. arb."; 1960, p. 17.) Aceasta confuzie ar putea fi provocata in sistemul nostru de reglementare de faptul ca, potrivitart. 368 C. pr. civ., hotararea arbitrala ,investita cu formula executorie" se executa silit "intocmai ,ca si o hotarare judecatoreasca". Numai ca, in urma investirii cu formula executorie, textul art. 368 C. pr. civ. asemuieste hotararea arbitrala cu hotararea judecatoreasca nu cat priveste natura juridica a acestora, ci cat priveste executarea lor silita.

- 14 -

"Hotararea arbitrala este un act de jurisdictie in considerarea structurii misiunii conferite arbitrilor de catre parti, anume aceea de a transa intre ele pretentiile divergente.18

Caracteristicile hotararii arbitrate - insumand in cele din urma natura acesteia de act jurisdictional - permit si delimitarea hotararii arbitrale de alte institutii invecinate arbitrajului. 19

O problema insa staruie in acest context, anume aceea de a sti daca are caracter de act jurisdictional numai hotararea arbitrala prin care se transeaza fondul litigiului, cu alte cuvinte, numai actul culminativ in judecata arbitrala, la care se refera prevederile art. 360 si urm.C. pr. civ., ori au un asemenea caracter si alte hotarari ale tribunalului arbitral, premergatoare transarii in fond a litigiului, ori, cel putin, unele dintre acestea.20

In economia reglementarilor cu privire la arbitraj, nu exista un text corespunzator aceluia al art. 268 C. pr. civ., in sensul caruia: "Incheierile premergatoare vor fi date cu acelasi numar de voturi ca si hotararile. Judecatorii nu sunt legati prin aceste incheieri. Ei sunt legati de acele incheieri care, fara a hotari in totul pricina, pregatesc dezlegarea ei. Orice dispozitie luata de instanta prin incheiere va fi motivata". Nu exista un textcorespunzator nici aceluia al art. 282, alin. ultim C. pr.civ., in sensul caruia apelul impotriva hotararii se socoteste facut si impotriva incheierilor premergatoare". Totusi, prin reglementari disparate fie se evoca adoptarea unor incheieri premergatoare de catre tribunalul arbitral, fie se indica modul de atac pentru desfiintarea lor. De exemplu, rezulta implicit ca, printr-o incheiere premergatoare, in lipsa unor norme ale arbitrajului stabilite de parti, tribunalul arbjtral "va putea reglementa procedura de urmat asa cumva socoti mai potrivit" - art. 341 ,alin. 3 C. pr. civ.; tribunalul arbitral, pentru motive temeinice, poate dispune - se va intelege ca printr-o incheiere - prelungirea termenului arbitrajului cu cel mult doua luni -.art. 353, alin. 4 C. pr. civ.; art. 358, alin. 1 C. pr. civ. se refera in terminis la comunicarea "incheierilor de sedinta"; in cursul arbitrajului - prin incheieri, fireste - tribunalul arbitral poate sa incuviinteze "masurile asiguratoare si masurile vremelnice" si, numai in caz de impotrivire, executarea acestor masuri se dispune de catre instanta judecatoreasca -art. 358 C. pr. civ.; prin incheieri -cum sugereaza art. 358,alin. 1 C. pr. civ. -tribunalul arbitral va rezolva orice exceptie sau,

18 H. Motulsky, La nature de l'arbitrage.Essais et notes sur I'arbitrage, Dalloz, 1974,p.5 si urm. 19 A se vedea supra, nr. 7. A se vedea de asemenea:M.-C. Rondeau-Rivier,op. cit., nr. 4 si urm., p. 3 si urm.20 Transand un litigiu printr-o hotarare avand autoritatea lucrului judecat – preciza M. de Boisseson, op. cit., nr.328, p. 285 -, aceasta explica simetria dintre clasificarea hotararilor judecatoresti ti a hotararilor arbitrale: hotarari definitive, hotarari inainte de rostirea, dreptului, hotarari, mixte. Prin "hotararile definitive", ,tribunalul arbitral se dezinvesteste de prerogativele lui jurisdictionale, cat priveste nu numai fondul litigiului,dar si in privinta altor chestiuni litigioase, conexe, insa in legatura cu fondul, care constituie obstacole premergatoare abordarii fondului; prin "hotararile inainte de rostireadreptului" -preparatorii sau provizorii -arbitrii "degajeaza terenul" procedurii sau, dupa caz, ei ordona masurile urgente si necesare in vederea solutionarii fondului litigiului;prin "hotararile mixte", arbitrii, ordonand o masura de instructiune in proces sau o masura provizorie, statueaza totodata, definitiv, asupra unei problema litigioase.

- 15 -

dimpotriva, dupa caz, va constata decaderea paliii etc. .Prevederi insa explicite cu privire la incheieri pot fi considerate cele ale art. 343, alin. 2 C. pr. civ. si cele ale art. 358 C: pr. civ. Astfel, in sensul prevederilor art. 343, alin. 2 C. pr. civ., tribunalul "hotaraste" asupra propriei sale competente printr-o "incheiere", care se poate "desfiinta" numai prin"actiunea in anulare introdusa impotriva hotararii arbitrale"; in sensul prevederilor art. 358 C. pr. civ., dezbaterile arbitrale sunt consemnate in "incheierea de sedinta", orice dispozitie a tribunalului arbitral este consemnata in "incheiere" si "va fi motivata"; incheierile vor cuprinde "motivele pe care se sprijina masurile dispuse", dispozitivul si semnaturile arbitrilor, cu observarea prevederilor art. 362 C. pr.civ., adica a regulilorcu privire la majoritatea de voturi si la opinia separata.

Sunt asemenea incheieri, toate sau unele dintre ele, acte jurisdictionale? Raspunsul trebuie nuantat.In doctrina si jurisprudenta franceze, raspunsul a fost diferit, uneori categoric negativ, alteori concesiv.21 S-a spus bunaoara ca masurile luate de catre tribunalul arbitral sunt de "administratie judiciara" si ele nu pot fi asimilate sentintelor"; ca astfel de masuri nu pot face "obiectul unui recurs in anulare"; ca pot face obiectul recursului in anulare numai "veritabilele sentinte arbitrale, cu alte cuvinte, actele arbitrilor care transeaza definitiv,in totul sau in parte, litigiul dedus lor, indiferent daca se decide asupra fondului, asupra competentei sau asupra unui mijloc de procedura"; deciziile care nu raspund acestor criterii, indiferent de denumirea lor, "concura numai la instructiunea litigiului" si ele pot fi modificate de arbitri, neputand sa faca obiectul unui recurs distinct de sentinta, constituie insa o sentinta decizia arbitrilor prin care se “transeaza o chestiune litigioasa de procedura" etc.

O concluzie s-ar putea deja impune, anume ca natura acestor incheieri depinde mai putin de obiectul lor, cat, mai ales, de existenta sau absenta unei chestiuni litigioase prealabile fondului,asupra careia tribunalul arbitral trebuie sa se pronunte.Se considera asadar ca, simetric distinctiei dintre incheierile preparatorii si incheierile interlocutorii din procedura judiciara, trebuie sa se faca distinctie intre incheierile tribunalului arbitral prin care se dispun masuri pentru organizarea si desfasurarea arbitrajului si, eventual,luarea unor masuri vremelnice de asigurare a actiunii arbitrale 22, care, in sensul strict at termenului juris dictio, nu sunt acte jurisdictionale, prin ele nerostindu-se dreptul, si

21 Pentru referinte dodrina are si jurisprudentiale, a se vedea: M.-C. Rondeau-Rivier, op. Cit., nr. 8 si urm.,p. 4 si urm.

22 S-a apreciat, intr-una dintre deciziile Cur1ii de Apel Paris, ca numai deciziile "definitive" pot fi considerate "sentinte", cele "provizorii" fiind excluse de la o astlel de calificare. (Decizia din 25 martie 1994, cu nota de J.-C. Dubarry si E, Loquin, in RTD com., 1994, p. 483.) in context si, bineinteles, cat priveste dreptul nostru, am face observatia si ordonanta presedintiala este incontestabil, astfel cum rezulta din prevederile art. 581 si urm: C. pr.civ., o veritabila hotarare, in perfida faptului ca prin easunt ordonate "masuri vremelnice". (De fapt, in unele situatii, prin ordonanta presedintiala pot fi dispuse si masuri definitive)

- 16 -

incheierile tribunalului arbitral prin care se dezleaga o chestiune litigioasa intre parti, se transeaza un diferend intre acestea si care, de asemenea in sensul strict al termenului juris dictio, sunt acte de jurisdictie, indiferent de denumirea pe care o poarta, ele putand fi,dupa caz, atacate cu actiunea in anulare odata cu hotararea arbitrala sau independent de ea.

Mai pot face insa obiect distinct de discutie hotararile sau incheierile prin care,dupa caz, se "completeaza"ori se "indreapta" hotararea arbitrala prin care s-a dezlegat fondul pricinii. Cat priveste prima ipoteza,art. 362, alin. 1 C. pr.civ. precizeaza ca, atunci cand prin hotararea pronuntata tribunalul arbitral " a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere", la solicitarea partii, cu citarea partilor tribunalul va da o “hotarare de completare",care face parte integranta din hotararea arbitrala a astfel dehotarare are indiscutabil caracter jurisdictional, prin ea transandu-se cealalta parte din litigiul cu care tribunalul arbitral a fost investit.Cel putin urmatoarele argumente ar putea fi invocate in sprijinul acestei concluzii: a) Daca hotararea primara, prin care tribunalul arbitral a rezolvat,,o parte"din litigiul cu care el a fost investit, are caracter jurisdictional, hotararea secunda, de completarea celei primare,prin care se rezolva "cealalta parte" a litigiului, logic nu poate avea o alta natura decat prima; b) Pentru a pronunta o hotarare de completare, tribunalul arbitral desfasoara sub toate aspectele sau sub semnul tuturor rigorilor specifice o activitate jurisdictionala; c) Prin analogie, daca hotararea data 'in conditiile prevazute de art. 281 - 281 C. pr. civ. este un act jurisdictional, prin care se rezolva "un capat de cerere principal sau accesoriu" ori o "cerere conexa sau incidentala", atunci si hotararea arbitrala de completare, in situatia de minus pe tita , este neindoielnic un act de jurisdictie, un act prin care se transeaza acea parte din litigiu care a ramas nerezolvata cu prilejul primei judecati; d) Daca nu s-ar proceda la completarea primei hotarari, aceasta ar fi susceptibila de desfiintare prin exercitarea actiunii in anulare, pentru motivul prevazut de art. 364, litera "f' C. pr. civ.; iar rezultatul admiterii actiunii ar fi pronuntarea de catre instanta judecatoreasca a unei veritabile hotarari pentru rezolvarea in intregime a fondului litigiului. Cat priveste cea de-a doua ipoteza, art. 362, alin. 2 C. pr. civ. precizeaza ca greselile materiale din textul hotararii arbitrale sau alte greseli evidente, "care nu schimba fondul solutiei", precum si greselile de calcul, pot fi "rectificate" printr-o,'incheiere de indreptare". Este o reglementare similara celei prevazute de art. 281 C. pcciv., cu privire la hotararile judecatoresti astfel de incheiere nu are caracter de "act jurisdictional", in sensul atribuit acestei sintagme, intrucat prin ea nu se transeaza o chestiune litigioasa nu se "schimba fondul solutiei" - ci numai se "rectifica"; se “indreapta" greseli "materiale", "evidente", de calcul din "textul" hotararii.23 Este adevarat ca ipoteza indreptarii erorilor se afla reglementata sub titlul

23 In sens contrar: Curtea de Apel Paris, decizia din 28aprilie 1988, in "Rev. arb.", 198, p.280; Cass.2 civ, decizia din.16 mai 1988, in. "Rev. arb.", 1989, cu nota de Ch. Jarrosson, p. 59. Activitatea arbitrului -s-a spus de asemenea - cand el indreapta o eroare materiala se finalizeaza.printr-un "act de judecata” sub titlul principal, daca partile se opun mutual asupra realitatii erorii materiale; sub titlu accesoriu, in caz .centrar.(M.C. Rondeau-Rivier, op. cit., or. 11, p. 5.)

- 17 -

"Hotararea arbitrala", ca ,,incheierea",este o varietate de hotarare, in sens larg vorbind, ca ea trebuie motivata si se adopta dupa regulile prevazute de art. 362 C. pr.civ.; totusi, din cuprinsul reglementarii, unele precizari cu deplina relevanta pentru problema aici discutata nu pot fi ignorate: greselile din textul hotararii arbitrale pot fi rectificate printr-o incheiere de indreptare numai daca ele "nu schimba fondul solutiei" art. 362, alin. 2 C. pr. civ.; art. 362, alin.3 C. pr. civ.; face distinctie clara si cu evidente semnificatii intre "hotararea de completare" si '"incheierea de indreptare".

- 18 -

Capitolul IICategorii de hotarari arbitrale

In arbitraj se pot pronunta,in principiu,aceleasi categorii de hotarari date in prima instanta ca si indreptul comun, cu unele deosebiri care vor fi puse in lumina mai departe24.

Clasificarea hotararilor arbitrale se face dupa mai multe criterii,.unele avand o semnificatie teoretica si practica mai puternica, altele urmand sa evidentieze anumite particularitati care nu produc consecinte diferite in legatura cu hotararea arbitrala.

1. Dupa cum rezolva sau nu fondul, hotararile arbitrale se impart in sentinte incheieri. Cartea a IV-a a Codului de procedura civila se refera la hotarari si incheieri, dar sunt insa aplicabile si dispozitiile de drept comun ale art. 255 C.pr.civ. potrivit carora hotararile prin care se rezolva fondul cauzei in prima instanta se numesc sentinte, iar celelalte hotarari date de instanta in cursul judecatii se numesc incheieri.In concordanta cu acest text, art. 181 din Legea or.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat foloseste denumirea de sentinta arbitrala. Tot astfel, art. 56 din RPA-GAB prevede ca procedura arbitrala ia sfarsit prin pronuntarea unei hotarari arbitrale, denumita sentinta arbitrala. De asemenea, conventii1e internationale la care tara noastra este parte folosesc denumirea de sentinta arbitrala, iar nu pe aceea de hotarare arbitrala pentru ambele forme de arbitraj (arbitraj ad hoc si arbitraj institu1ional).25

Nicaieri in Cartea a IV-a C.pr.civ. nu se intalneste denumirea de sentinta arbitrala, legiuitorul preferand-o pe aceea de hotarare arbitrala26, denumire de maxima

24 Referitor la criteriile de clasificare a hotararilor judecatoresti, a se vedea si Mihaela Tabarca, Drept procesual civil, Global Lex, Bucuresti, 2004, vol. I, p. 543 si urm.25 In acest sens Conventia pentru recunoasterea si executarea sentintelor arbitrale straine, adoptata la New York, la 10 iunie 1958, la care tara noastra a aderat prin Decretul nr. 186/1961, prevede ca prin "sentinte arbitrale" se inteleg nu numai sentinte date de arbitri numiti pentru cazuri determinate ci de asemenea si acelea care sunt date de catre organe de arbitraj permanente carora partile li s-au supus (art. I alin. 2). A se vedea si: Conventia europeana de arbitraj comercial international, incheiata la Geneva, la 21 aprilie 1961. ratificata prin Decretul nr. 281/1963 (art. VIII si IX); Conventia pentru reglementarea diferendelor relative la investitii intre state si persoane ale altor state, incheiata la Washington, la 18 martie1965, ratificata prin Decretul nr. 62/1975 (art. 48-55).26 Legiuitorul a folosit denumirea de hotarare,asa cum a procedat si cu hotararile judecatoresti (art. 255). Numai ca, privitor la hotararile judecatoresti, folosirea denumirii generice este justificata de diversitatea lor(sentinte, decizii, incheieri, ordonante etc.) in timp ce in arbitraj exista, in functie de criteriu enuntat, numai- doua specii de hotarari: sentinte si incheieri. De aceea, folosirea denumirilor apropriate (sentinta arbitrala si incheiere arbitrala) pare a fi fost preferabila si ar fi evitat ca genul (hotararea) sa fie echivalentul speciei (sentinta). In Codul de procedura civila francez se intrebuinta, de asemenea, denumirea de hotarare (jugement). Prin Decretele din 1980 si 1981 privind arbitrajul - decrete care au fost inglobate in NCPC - se foloseste denumirea de sentinta (sentence). J. Robert, B. Moreau, op.cit., p.170 nota 1

- 19 -

generalitate, avand, in Cartea a IV-a,cand intelesul de hotarare prin care se rezolva fondul litigiului, deci de sentinta arbitrala, cand intelesul de incheiere.

Intre aceste doua categorii de hotarari arbitrale trebuie sa se faca o neta demarcatie, dat fiind regimul lor juridic: diferit. Astfel, limitandu-ne numai la aspectul caii de desfiintare a hotararilor arbitrale, art. 364 si 365 C.pr.civ. prevad ca hotararea arbitrala peate fi desfiintata exclusiv prin actiune in anulare, care poate fi introdusa in termen de o luna de la data comunicarii ei. Aici textul are in vedere hotararea arbitrala prin care se rezolva fondul litigiului, adica sentinta arbitrala,iar nu ,incheierea. Aceasta, dupa cum dispune expres art. 343 alin. 2 C.pr.civ. referitor la incheierea prin care tribunalul arbitral hotaraste asupra propriei sale competente, poate fi desfiintata numai prin actiune in anulare introdusa impotriva hotararii arbitrale, adica a sentintei arbitrale prin care se rezolva fondul litigiului. Acelasi regim il urmeaza si incheierile interlocutorii.

Totusi, atunci cand procesul arbitral inceteaza printr-o incheiere de inchiderea procedurii arbitrale, de exemplu cand se ia ,act de renuntare la judecata arbitrala prin aplicarea art. 246 alin. 2 C.pr.civ. sau printr-o incheiere de declinare de competenta27, aceasta incheiere peate fi desfiintata prin actiune in anulare intocmai ca si sentinta arbitrala.

In sfarsit, potrivit dispozitiilor art. 351 alin. 2 C.pr.civ incheierea prin care sesolutioneaza o cerere de recuzare a arbitrului nu este supusa cailor de atac,, in dispozitiile care constituie sediul materiei (art. 360-368 si art. 370-3703 C.pr.civ.) denumirea de hotarare arbitrala are intelesul de sentinta arbitrala intrucat este vorba de hotararea arbitrala prin care se rezolva fondul litigiului cu exceptia cazului in care se pronunta o incheiere, de inchidere a procedurii arbitrale.

De asemenea, si inalte texte din Cartea a IV-a C,pr.civ denumirea de hotarare arbitrala are intelesul de sentinta arbitrala intrucat ceea ce se decide este indisolubil legat de rezolvarea in fond a litigiului. Avem in vedere:- art, 359 alin. 2 care prevede ca, in lipsa, unei intelegeri a partilor, cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul, integral daca cererea de arbitrare este admisa in totalitate sau proportional cu ceea ce s-a acordat, daca cererea este admisa in parte;- art. 359 alin. 3 privind stabilirea prin hotararea arbitrala a cuantumului onorariilor cuvenite arbitrilor, precum si modul de suportare de catre parti;- art. 359 prin care se dispune, ca plata arbitrilor se face dupa comunicarea catre parti a hotararii arbitrale (alin. 1). Daca insa arbitrajul se intrerupe, fara a se pronunta o hotarare, onorariile arbitrilor pentru activitatea depusa se reduc in mod corespunzator (alin. 2), dar de asta data, prin incheiere;- art. 359 potrivit caruia orice diferenta in plus sau in minus de cheltuieli arbitrale se regularizeaza cel mai tarziu prin hotararea arbitrala;

27 A se vedea incheierea CAB nr. 157 din 31 mai'2001. R.D.C. nr.11/2001, p.166

- 20 -

Sunt dispozitii in Cartea a IV-a. in care denumirea de hotarare arbitrala inglobeaza atat sentintele arbitrale cat si incheierile arbitrale. Un exemplu il constituie art.341 alin.2 C.pr.civ., potrivit caruia, subrezerva respectarii ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum si a dispozitiilor imperative ale legii, partile pot stabili prin conventia arbitrala sau prin act scris incheiat ulterior, interalia, continutul si forma hotararii arbitrate. Aceasta denumire vizeaza ambele specii ale hotararii arbitrale intrucat incheierea "este in mic o hotarare" care trebuie sa cuprinda toate cele trei parti ale unei hotarari, anume practicaua (partea expozitiva), considerentele (motivarea) si dispozitivul.28

2. Dupa intinderea continutului. al "condamnarii", hotararile arbitrate, intocmaica ~i cerejudecatore~ti,pot fi integratesau partiale. "a) Hotararile integraterezolva litigiul in totalitate, cu alte cuvinte rezolva toatecererile partilor fie prin admitere, fie prin admitere partiala, fie prin respingere.Hotararea integrala nu inseamna deci admiterea tale quale a pretentiilor -acestea pot fi admise numai in"parte sau chiar respinse -ci rezolvarea pretentiilorin integralitatea lor, a~a cum au fast solicitate prin actiune, fapt care duce ladezinvestirea instantei de intreg litigiul.b) Potrivit art. 270 C.pr.civ. aplicabil si in arbitraj, daca paratul recunoaste oparte din pretentiile reclamantului, instanta, tacererea acestuia, va da o hotararepartiala in masura recunoasterii.Textul este reluat si de RPA-CAB(art. 56 alin.2 ) . Pentru a se pronunta o hotarare partiala este necesar ca paratul sa recunoasca expres in instanta o parte din pretentiile reclamantului iar marturisirea judiciara sa fie pura si simpla.29 In ,acest caz, in acelasi litigiu, se pronunta doua sentinte: una partiala de "condamnare" in masura recunoasterii pretentiilor reclamantului si o a doua privind pretentiile care nu au facut obiectul primei hotarari. 3. Dupa criteriul "condamnarii" , hotararile arbitrale, ca si cele judecatoresti,pot fi cu o singura "condamnare", prin care paratul este obligat la efectuarea uneiprestatii determinate cum ar fi: plata unei sume de bani reprezentand pretul marfurilor si/sau plata de dobanzi, penalitati etc., sau cu condamnare altemativa care prevad o dubla condamnare, ca spre exemplu, predarea unui bun determinat, iar daca nu se face predarea intr-un anumit termen sau nu mai este posibila, obligarea la plata unei sume de bani echivalenta cu valoarea bunului sau, in cazul unei obligatii de a face,

28 Pentru dezvoltari, a se vedea: I. Stoeneseu, S, Zilberstein, op. cit., p. 479.29 A se vedea.I.Stoeneseu, S.Zllberstem, op.cit.,p. 510.

- 21 -

"condamnarea" alternativa poate consta si in autorizarea reclamantului de a o indeplini el, pe cheltuiala paratului,30

4. Sub aspectul duratei actiunii, hotararile arbitrale se impart, ca si hotararile judecatoresti, in hotarari propriu-zise, care rezolva insusi fondul litigiului si au o actiune (aplicabilitate) , de regula, nelimitata in limp, si hotarari provizorii care au un caracter temporar si prin care se iau masuri vremelnice in cursul litigiului arbitral, justificate,de regula, de necesitatea evitarii unui prejudiciu pentru una dintre parti. Asemenea masuri pot fi modificate sau revocate motivat, oricat din cursul litigiului. Sentinta arbitrala le poate mentine, modifica sau desfiinta, dupa caz. in general, este vorba de masurile prevazute de art. 358 C.pr.civ. potrivit caruia, in cursul arbitrajului, masurile asiguratoare si masurile vremelnice,ca si constatarea anumitor imprejurari de fapt, pot fi incuviintate si de tribunalul arbitral. In caz, de impotrivire, executarea acestor masuri se dispune de instanta judecatoreasca.5. Dupa cum pot sau nu fi puse in executare;,hotararile arbitrale se impart in hotarari executorii si hotarari neexecutorii. In dreptul comun sunt executorii hotararile judecatoresti, raman definitive, pronuntate in actiuni in realizarea dreptului si sunt neexecutorii cele pronuntate in actiuni in constatare (in ceea ce priveste capatul principal). Hotararile judecatoresti pronuntate in prima instanta, in masura in ,care ,nu beneficiaza de executie vremelnica, sunt neexecutorii intrucat nu sunt definitive. Se pune problema daca hotararile arbitrate pronuntate in actiuni in realizarea dreptului sunt executorii intocmai ca si hotararile judecatoresti, tinand seama ca, potrivit art. 363 alin.3 C.pr.civ., hotararea arbitrala comunicata partilor are efectele unei hotarari judecatoresti definitive. Unii autori straini considera ca deosebirea fundamentala intre hotararea arbitrala si hotararea judecatoreasca consta in faptul ca prima nu are putere executorie. Aceasta inseamna ca nici-o masura de constrangere nu poate fi folosita pentru a sili partea sa execute obligatia la care a fost condamnata prin hotararea arbitrala.O stare "infirmitate"a hotararii arbitrale este lesne de inteles: arbitrul a primit de la parti, cu permisiunea statului (prin legiferarea arbitrajului), puterea de a judeca jurisdictio);el n-a primit si nici nu putea sa primeasca puterea de a constrange (imperium), aceasta fiind monopolul statului, fara nici o stirbire. Lipsirea hotararii arbitrale de putere executorie ar fi insa de natura sa dauneze grav arbitrajului, daca n-ar exista remediul constand in posibilitatea investirii cu formula executorie a hotararii arbitrale, de catre justitie31.

30 In jurisprudenta franceza s-a admis ca obligarea executarii in natura a obligatiei poate fi dispusa sub sanctiunea platii de daune cominatorii (astreintes). Astfel, Curtea de Apel Paris a decis: “Les arbitres, amiables compositeurs, ont la possibilite de choisir librement le mode de reparation le plus equitable entre les deux modalites envisagees par Ie demandeur: execution en nature sous astreinte ou reparation pecuniaire" (...) "Cette jurisprudence ne doit etre approuvee, car elle est en conformite avec les limites du pouvoir de l’arbitre. Ordonner une astreinte releve donc de I'imperium mixtum, mais si les parties ont insere une clause prevoyant la condamnation au versement d' una astreinte, l'application de cette clause serait alors de la pure jurisdictio. (Ch, IJarroson,Reffexionssur /'imperiumin Etudes offertes a Pierre Bellet, Litee, Paris,p.'273)31 Roger Perrot, Institutions judiciars, 9 edition, Paris, Montchrestien, 2000,p. 56

- 22 -

In Cap. IX al Cartii a IV-a C.pr.civ., intitulat "Executarea hotararii arbitrale" seprevede ca hotararea arbitrala este obligatorie. Ea se aduce la indeplinire debunavoie , de catre partea impotriva careia s-a pronuntat, de indata sau intermenul aratat in hotarare (art. 367). La cererea parti castigatoare, hotarareaarbitrala se investeste cu formula executorie (art. 367 alin. 1). Ea constituie titlu executoriu si se executa silit intocmai ca si o hotarare judecatoreasca (art. 368).

Este evident deci ca hotararea arbitrala este susceptibila de executare silita.Care este atunci deosebirea dintre hotararea arbitrala si hotararea judecatoreasca

sub aspectul caracterului executoriu.Deosebirea pare a se mai fi estompat in urma modificarii Cartii a V-a "Despre

executarea silita" C.pr.civ. prin O.U.G.nr. 138/2000, unde s-a introdus Sectiunea I(art 371 – 371) prin care se consacra principiul indeplinirii de bunavoie a obligatiei stabilita prin hotararea unei instante (art. 371 alin 1); in cazul in care, totusi, debitorul nu

executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita.Ca si in arbitraj, prin noul text se da prioritate indeplinirii de bunavoie a hotararii

judecatoresti. Daca debitorul se impotriveste, atat hotararea arbitrala cat si cea judecatoreasca se investesc cu formula executorie si se executa in acelasi mod.

Deosebirea esentiala intre hotararea arbitrala si hotararea judecatoreasca consta in aceea ca prima, prin enuntarea expresa a legii, este obligatorie. Este o consecinta evidenta si necesara a componentei contractuale a arbitrajulul. Prin chiar faptul incheierii conventiei arbitrale, partile au inteles ca hotararea ce se va pronunta sa fie obligatorie pentru ele ca orice contract. Forta obligatorie a hotararii arbitrale decurge din caracterul de lege intre partile contractante a intelegerii de a opta pentru arbitraj si de a recunoaste, implicit sau explicit, obligativitatea indeplinirii hotararii arbitrale, forta obligatorie conferita de ,art. 969 C.civ.

O atare forta obligatorie nu este enuntata de hotararea judecatoreasca. Aceasta nu inseamna ca hotararea judecatoreasca nu ar fi obligatorie. Numai ca izvorul obligatiei este altul: in arbitraj acesta este conventia arbitrala, in justitia statala, obligativitatea,hotararii isi are ca izvor legea si nu este enuntata fiind subsumata fortei executorii a hotararii judecatoresti. Art. 371 C.pr.civ, nou introdus, consacra mai degraba un deziderat, o preferinta pentru indeplinirea de bunavoie a hotararii, fara consecinte directe in cazul neurmaririi ei.

Dimpotriva, enuntarea expresa si pe primul plan al caracterului obligatoriu al hotararii arbitrale are consecinte importante, iar ignorarea sa atrage sanctiuni.

In regulamentele multor institutii permanente de arbitraj se considera ca faptul de a ignora obligativitatea hotararii arbitrale este, in principiu, incompatibil cu spiritul care sta la baza arbitrajului, ca modalitate, liber consimtita, de solutionare a litigiilor. Cu alte cuvinte, aceste institutii, mai ales cele cu caracter asociativ/profesional, considera ca exista pentru partea care a pierdut litigiul, o indatorire morala si profesionala de a executa in mod voluntar hotararea arbitrala. Neexecutarea ei de bunavoie reprezinta o grava incalcare a unei obligatii contractuale si profesionale, o lipsa de loialitate in

- 23 -

relatiile de afaceri.32 Pentru aceste considerente multe hotarari arbitrale se executa voluntar. 33

In caz contrar intervin sanctiuni precum: publicitatea acestei comportari neloiale, inscrierea in "Iista neagra" a asociatiei, boicotarea societatii comerciale care nu isi executa angajamentul de executare de bunavoie, interzicerea unor drepturi asociativ-profesionale etc. 34

In dreptul nostru, hotararea arbitrala nu este executorie, proprio vigore, dar este susceptibila de executare silita. Numai ca arbitrul nu are dreptul sa imputerniceasca si sa, ordone agentilor administrativi si ai fortei publice sa execute silit hotararea. Acest drept care se transpune in formula executorie apartine numai judecatorului, in virtutea puterii de imperium ce i s-a conferit.

Nu sunt executorii hotararile arbitrale - ca ,de altfel si cele judecatoresti - pronuntate in actiuni in constatare. In practica arbitrala s-a admis ca asemenea actiuni sunt arbitrabile, desigur in masura in care se cere constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial.35

6. Dupa organul arbitral care le pronunta sau dupa modalitatea de oroanizare a arbitrajului, hotararile arbitrate pot fi date in arbitrajul ad hoc sau in arbitrajulinstitutional;7. Dupa compunerea tribunalului arbitral, hotararile arbitrale pot fi pronuntate de un arbitru unic sau de un tribunal arbitral colegial, compus din doi sau mai multi arbitri (art. 345 alin. 1 C.pr.civ.);8. Dupa puterile acordate arbitrului, hotararile arbitrate pot fi de drept strict (art. 360 alin. 1 C.pr.civ.) sau, pe baza acordului expres al partilor, in echitate (art. 360 alin. 2). 9. Dupa efectele lor, hotararile arbitrate pot fi declarative sau constitutive de drepturi. 10. Dupa cum partile au participat sau nu la dezbaterea litigiului, hotararile pot fi date in prezenta sau in lipsa partilor. 36 Este firesc ca, o data ce partile au convenit, solutionarea litigiului prin arbitraj, ele sa se prezinte la dezbaterea lui pentru a-si sustine punctul de vedere. In acest fel se da urmare obligatiei inscrise in art: 9 din RPA-CAB: partile au indatorirea sa-si execute drepturile procedurale cu buna-credinta si potrivit scopului in

32 T. R. Popescu, op. cit., p.31333 Astfel, sentintele arbitrale pronuntate de catre Curtea de Arbitraj a Camerei Internationale din Paris sunt executate de bunavoie in proportie de peste 90% (yves Derain, Nature et avantages de l’arbitrage, C.C.I., p. 8, citat de T.R. Popescu, op. cit, p.313 nota 1)34 T.R. Popescu, op. cit., p.314-31535 Prin actiune s-a cerut sa se constate ca, fata de clauzele contractuale, parata nu avea dreptul sa declare unilateral rezilierea unui contract. Tribunaiul arbitral a respins ca neintemeiata exceptie de inadmisibilitate a actiunii in constatare (CAB, incheierea din16noiembrie 2001 pronuntata in dos. 238/2001, in RD.C. nr. 412002, p.:172)

36 In procedura civila veche, hotararea data in lipsa era supusa opozitiei. Astazi, clasificarea si-a pierdut atare semnificatie, opozitia pentru acest motiv fiind desfiintata.

- 24 -

vederea caruia au fost recunoscute. Ele vor coopera cu tribunalul arbitral pentru desfasurarea corespunzatoare a litigiului si pentru finalizarea acestuia in termenul stabilit.

In practica arbitrajului, unele parti - mai ales cele cu sediul in provincie - cerin scris judecarea litigiului in lipsa, prin invocarea art. 242 alin. 2 C.pr.civ. sau a art. 51din RPA-CAB. Alteori, paratul nu se prezinta in ideea de a obstructiona sau de a tergiversa litigiul, fapt care asa cum prevede art. 9 alin. 2 din RPA-CAB, constituie o incalcare a conventiei arbitrate si care nu impiedica dezbaterea litigiului (art. 50 alin. 1 din RPA-CAB).

In situatia in care ambele parti, desi legal citate, nu se prezinta la termen, tribunalul arbitral va solutiona litigiul, in afara de cazul in care s-a cerut amanarea pentru motive temeinice. Solutia este, deci, diferita de aceea a dreptului comun, de suspendare a litigiului (art. 52 din RPA-CAB). In arbitraj , unde litigiul trebuie rezolvat, de regula, in termen de 5 luni (art. 353), suspendarea poate fi admisa prin exceptie.

Daca una dintre parti sau ambele parti, desi legal citate, nu se prezinta, tribunalul arbitral peate sa amane solutionarea litigiului, citand partile, daca apreciaza,ca este necesara prezenta lor la dezbatere ori administrarea unor probe(art.52 din RPA-CAB).

Arbitrarea litigiului in lipsa partilor ramane o procedura contradictorie. Prin urmare, daca, spre exemplu, una dintre parti a depus intre timp un inscris sau prin, concluzii scrise a facut cereri noi, acestea vor fi comunicate celorlalte parti cu invitatia de a-si prezenta punctul de vedere.37

11. Plecand de la natura juridica a arbitrajului si, implicit, de la puterea pe care o confera conventia de arbitraj si legea tribunalului arbitral, in practica arbitrala s-a ridicat problema daca, in caz de necompetenta, tribunalul trebuie sa pronunte o hotarare, de respingere a cererii arbitrale ca inadmisibila, sau una de declinare a competentei in favoarea altor instante. In unele situatii s-a judecat in sensul ca tribuinalele arbitrale nu au indreptatirea de a declina competenta spre un organ de jurisdictie statala, arbitrajul fiind o forma de justitie privata, delegata de stat prin lege si realizata de persoane particulare. La un astfel de rationament s-a mai adus ca argument imprejurarea ca

37 Clasificarea hotararilor arbitrate prezentata pana aici nu este exhaustiva. Astfel, hotararile arbitrale mai pot fi in hotarari nationale - pronuntate in arbitrajul intern sau in arbitrajul international, cum sunt hotararile CAB - si hotarari straine. Potrivit art. 370 C.pr.civ. prin hotarare arbitrala straina se intelege o hotarare data pe, teritoriul unui stat strain sau care nu este considerata ca hotarare nationala in Romania, cum ar fi,de exemplu hotarare pronuntata in Bucuredti intr-un litigiu cu elemente de extraneitate preponderente, care este de competenta Curtii Internationale de Arbitraj a Camerai de Comert Internationale - CCI Paris, in care s-a convenit ca locul arbitrajuiui sa fie Romania,

Intr-un caz s-a refuzat investirea cu formula executorie a.unei hotarari arbitrale pronuntate inBucuresti pe motiv ca ar fi o hotarare straina intrucat nu este pronuntata de un tribunal roman in sensul art. 340 C.pr.civ. iar !3~bitr?jula fest condus in conformitate cu regulile Asociatiei Americane de Arbitraj si nu potrivit legii romane. (Tribunalul Bucuresti, incheierea din 20 ianuarie 1999, dos. nr.358/1999, nepublicata) in opinia noastra elementele de extraneitate retinute de instanta nu suntpreponderente stabilirea caracteruluide hotarare straina.

- 25 -

legislatia in vigoare, aplicabila in aceasta materie, nu prevede un mod expres o astfel de solutie (declinarea competentei); asa incat,tinand seama de caracterul de exceptie al arbitrajului, ca mod de solutionare a anumitor categorii de litigii,declinarea competentei nu este ingaduita..

In alte cazuri, in mod judicios, in opinia noastra,cand tribunalele arbitrale au constatat ca nu sunt competente - constatare facuta din oficiu (a se vedea, inacest sens, exigentele continute de art. 343 C. pr. civ.) ori la cererea partii interesate - au pronuntat hotarari de declinare a competentei in favoarea instantelor judecatorsti, indicandu-le in mod precis (de exemplu, Tribunalul Brasov, Tribunalul Cluj, Tribunalul Municipiului Bucuresti etc.) sau tinand seama de imprejurarea ca in materie comerciala, in unele situatii, competenta teritoriala este si alternativa (spre exemplu, a sa vedea prevederile art. 10 pct. 4 C. pr.civ.), indicandu-se doar tipul instantei (tribunal, judecatorie) - alegerea corecta a celei considerata a fi competenta teritorial apartinand reclamantului.

In motivarea unor astfel de hotarari, s-a considerat ca, atat timp cat legea recunoaste dreptul unui tribunal arbitral de a pronunta o hotarare arbitrala prin care, cu putere de lucru judecat, aceasta sa solutionaeze in fond un litigiu (jurisdictio), cu atat mai mult trebuie sa i se recunoasca si dreptul ca, in interesul corectei administrari a justitiei (respectarea competentei de functiune conferita de lege instantelor judecatoresti si altor instante jurisdictionale) – si deci a aplicarii legilor de procedura civila – atunci cand nu este competent, sa-si decline insarcinarea spre acel organ de jurisdictie statala pe care-l apreciaza ca fiind competent.

De altfel, de lege lata, in dreptul roman o hotarare de declinare a competentei nu este obligatorie pentru instanta spre care a operat declinarea de competenta, decat daca, in caz de conflict negativ sau pozitiv de competenta, se va fi dat un regulator de competenta.

Conflictul de competenta intre un tribunal arbitral si o instanta de judecata, asa dupa cum am invederat deja cu alta ocazie pe parcursul acestui curs, se va solutiona in conditiile prevazute de art. 22 alin. 4 si art. 158 C. pr. civ. 38 Trebuie retinut ca, prin efectul hotararii de declinare a competentei, tribunalul arbitral se desesizeaza si, pe cale de consecinta, hotararea pe care o pronunta are ca efect impiedicarea pentru moment a solutionarii in fond a litigiului avut in vedere.

S-a mai argumentat, pentru admisibilitatea solutiei declinarii competentei ca, prin prisma prevederilor art. 360 alin.1 C.pr. civ. (referitoare la normele de drept ce trebuie sa stea la baza solutionarii litigiului arbitral) si ale art. 364 (privind conditiile in care poate fi desfiintata o hotarare arbitrala) tribunalul arbitral este obligat sa-si decline competenta ori de cate ori litigiul cu care a fost sesizat nu este susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului si/sau atunci cand nu mai exista conventie arbitrala sau, desi ea exista, este nula sau inoperanta; in caz contrar, hotararea ce se va pronunta cu ignorarea necompetentei arbitrajului va putea fi desfiintata prin actiunea in anulare.

38 Victor Babiuc, Octavian Capatana, Situatia actuala a arbitrajului comercial international in Romania, in Revista de drept comercial nr.6/1993, p.10

- 26 -

Suntem de parere ca hotararea arbitrala prin care un tribunal arbitral isi va declina competenta, in conditiile Cartii a IV-a din C. pr. civ., este o hatarare arbitrala propriu-zise, iar nu o incheiere, contrar a ceea ce se lasa sa se inteleaga, intr-o interpretare literara, prevederile art. 343 alin.2 C. pr. civ., si ea nu va putea fi atacata decat prin actiune in anulare, in conditiile art. 364. Apreciem ca un tribunal arbitral, la fel ca oricare instanta judecatoreasca, in cazul in care va decide ca este competent sa solutioneze cauza cu care a fost sesizat, va respinge exceptia de necompetenta printr-o incheiere interlocutorie, ce nu va putea fi atacata decat odata cu hotararea arbitrala si numai prin actiune in anulare, iar daca se va declara necompetent va pronunta o hotarare arbitrala propriu-zisa, de declinare a competentei.12. O alta specie de hotarari arbitrale, dar care nu au o existenta si natura juridica de sine statatoare, sunt hotararile de completare a unor hotarari arbitrale, prin care tribunalul arbitral a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere. Astfel de hotarari se pot pronunta in temeiul art. 362 alin. 2-4 C.pr.civ. pe baza citarii partilor, la cererea oricarei dintre ele, formulata in termen de 10 zile de la data primirii hotararii. Ele fac parte integranta din hotararea arbitrala initiala (primara), fiind adevarate hotarari arbitrale complementare.13. O situatie juridica similara(ca functionalitate) cu hotararile arbitrale de complementare o au si incheierile de indreptare a greselilor materiale din textul hotararii arbitrale sau a altor greseli evidente care nu schimba fondul solutiei, precum si a greselilor de calcul , incheieri ce se pronunta, la cererea persoanelor interesate ori din oficiu, de catre tribunalul arbitral care a solutiionat cauza, si care fac parte integranta din hotararea arbitrala.14. Specii ale hotararii arbitrale prin care se poate pune capat unui litigiu arbitral sunt si incheierile arbitrale prin care se decide inchiderea procedurii arbitrale.

Astfel, in conditiile dreptului comun (aplicabil instantelor judecatoresti), se pot pronunta incheieri prin care se inchide procedura arbitrala daca reclamantul a renuntat la judecata arbitrala, in conditiile art. 246 C. pr. civ., ca expresie a disponibilitatii procesuale. Daca renuntarea la judecata arbitrala se va face dupa comunicarea cererii de chemare in judecata, tribunalul arbitral, la cererea paratului, va obliga pe reclamant la cheltuielile de arbitrare (art. 246 alin 3 C. pr. civ este aplicabil prin analogie, in masura in care partile nu au stabilit astfel prin conventia lor ori daca, prin regulamentul sau regulile de procedura arbitrala ale unor institutii permanente de arbitraj, nu s-a prevazut o solutie diferita – de exemplu restituirea partiala a taxei de arbitraj).

Ca si in dreptul comun, daca renuntarea la judecata arbitrala va interveni dupa intrarea in dezbaterea fondului, ea nu va putea fi valabila decat daca se va lua si acordul paratului (art. 246 alin 4 fiind aplicabil, in lipsa unor stipulatii diferite in conventia partilor ori in regulamentele sau in regulile de procedura speciale, specifice arbitrajului institutional).15. O alta situatie in care se poate pronunta o incheiere de inchidere a procedurii arbitrale, in conditiile dreptului comun, este aceea prin care se ia act de impacare a

- 27 -

partilor, adica de acordul acestora ca litigiul arbitral sa fie stins fara ca, in mod unilateral, sa se dea satisfactie uneia sau alteia dintre ele, fara a fi vorba de incheierea unei tranzactii ori la achiesarea totala a paratului la pretentile reclamantului, arbitrii rezumandu-se prin incheierea ce o vor pronunta sa constate conditiile impacarii (a se vedea prevederile art. 131 alin.2 din C. pr. civ., c epot fi aplicate, pentru identitate de ratiune, si in materia arbitrajului.

De altfel, potrivit regulamentelor si regulilor de procedura ale comisiilor de arbitraj comercial de pe langa camerele de comert si industrie teritoriale (judetene), arbitrii care intra in componenta tribunalelor arbitrale au datoria sa recomande partilor sa incerce impacarea ori gasirea unei solutii tranzactionale , in scopul salvarii si mentinerii raporturilor lor comerciale si in viitor. In situatia pronuntarii unei incheieri de inchidere a procedurii ca urmare a impacarii partilor, litigiul nu se solutioneaza in fond, temporar sau definitiv, si care nu se confunda sau suprapune cu alte modalitati legale de stingere a litigiilor.16. In sfarsit, o alta situatie in care tribunalul arbitral poate pronunta o incheiere de inchidere a procedurii arbitrale este aceea in care, din orice motive, procedura arbitrala nu mai poate continua. In opinia noastra, o astfel de ipoteza are in vedere situatia in care termenul de solutionare a litigiului arbitral a fost depasit, si nu s-a uzat de dreptul de prelungire ori, desi s-a uzat de acest drept, prelungirile acordate au expirat si una dintre parti a notificat celeilalte parti si tribunalul arbitral, pana la primul termen de infatisare, ca intelege sa invoce caducitatea arbitrajului (art. 353 alin.6 C. pr. civ.)

In fine o alta problema cu care s-au confruntat tribunalele arbitrale ce s-au constituit si au functionat pentru solutionarea litigiilor, sub organizarea comisiilor de arbitraj de pe langa camerele de comert si industrie judetene, este aceea a structurii antetului hotararii arbitrale, tinand seama ca respectivele comisii pot organiza atat arbitrajul ad-hoc, cat si cel institutional, dupa distinctiile prevazute in propriile regulamente si reguli de procedura, precum si de imprejurarea ca in ambele categorii de arbitraje, practic, solutionarea litigiului dedus judecatii este opera exclusiva a tribunalului arbitral, organism care isi inceteaza existenta dupa finalizarea fiecarui caz in parte.

Intr-o solutie , majoritara de altfel prin numarul tribunalelor arbitrale care au aplicat-o, in toate arbitrajele organizate de camerele de comert si industrie teritoriale s-a decis ca in antetul hotararii arbitrale trebuie sa se indice camera de comert si industrie organizatoare a arbitrajului, cu mentionarea comisiei de arbitraj, si apoi compunerea tribunalului arbitral, numarul dosarului si anul inregistrarii. In opinia noastra, o astfel de solutie, desi neprevazuta de Codul de procedura civila (dar care, in mod logic, poate fi prevazuta in regulile de procedura arbitrala emise de institutiile permanente de arbitraj fara a pune la indoiala ori a stirbi, in niciun fel, independenta si impartialitatea tribunalelor arbitrale ce sunt investite cu sarcina solutionarii unor litigii, in cadrul arbitrajului organizat de camerele de comert si industrie teritoriale) este de natura a

- 28 -

indica, in mod concis si semnificativ, locul si rolul fiecaruia din organismelor implicate in arbitraj, in raport cu competenta lor.

- 29 -

Capitolul IIIForma, continutul si obiectul hotararii arbitrale

Subcapitolul I

Forma si continutul hotararii arbitrale. Art.361 C. pr.civ. face precizarile cu privire la forma (1°) si continutul (2°) hotararii arbitrale.

Cat priveste forma hotararii arbitrale, rezulta ca aceasta trebuie sa fie redactata "in scris" si, sub rezerva celor prevazute la art. 360 C. pr. civ., ea trebuie sa poarte "semnaturile tuturor arbitrilor". 39 Forma scrisa este conditia si consecinta indeniabila a actului jurisdictional. “Aceasta exigenta nu se analizeaza ca o simpla regula probatorie, ci ca o conditie necesara a existentei insasi a hotararii ca act jurisdictional”. 40 De altfel, in lipsa inscrisului care sa ateste hotararea – ca si in cazul hotararilor judecatoresti 41 - ar ramane discutabile unele dintre atributele 42 si efectele hotararii.43

Conditia redactarii in scris a hotararii arbitrale este imanenta posibilitatii ulterioare de control din partea instantei, in urma exercitarii actiunii in anulare; conditia semnarii hotararii de catre arbitri este indispensabla pentru verificarea componentei tribunalului arbitral, validatea rezultatului deliberarii si respectarea principiului continuitatii , care, desi nu este expres prevazut in cuprinsul normelor rezervate arbitrajului, el este neindoielnic aplicabil, nefiind de conceput ca semnarea hotararii sa

39 S-a considerat ca atunci cand “unul sau mai multi arbitri nu pot sau nu vor sa semneze, trebuie sa se faca mentiune despre aceasta in hotarare, fara a fi necesar sa se mentioneze motivul refuzului sau impedicarii”. (j. Linsmeau, op. cit., nr. 284,p. 139) Credem ca, adecvat, sunt aplicabile prevederile art. 261, alin. penultim C. pr. civ., fiind deci necesar sa se faca mentiune despre motivul impedicarii arbitrului sa semneze hotararea. Refuzul de a semna hotararea credem ca este o ipoteza ce trebuie exclusa: a) in sensul art. 360 C. pr. civ., arbitrul care are o alta parere trebuie sa redacteze si sa semneze opinia separata, aratand considerentele pe care aceasta se sprijina. Dreptul de a avea o opinie separata se opune deci ipotezei de a refuza semnarea hotararii; b) art. 361, alin. 1, litera “g” C.pr.civ. inscrie, in termeni imperativi, obligatia arbitrilor de a semna hotararea; c) in sensul celor aratate de art. 353 C. pr. civ, refuzul de a semna hotararea echivaleaza, in opinia noastra, cu refuzul nejustificat de a se indeplini insarcirea de arbitru sau de a participa - pana la capat - la solutionarea litigiului; d) in fine, potrivit art. 364, alin,.1, litera "g" C. pr. civ.,lipsa semnaturii arbitrului este un motiv al actiunii in anulare pentru desfiintarea hotararii arbitrale40 M.-CI. Rondeau-Rivier, op. cit, or. 35, p. 10.

41 I. Delean'u, V. Deleanu, Hotararea judeditoreasea, Editura "Servo-Sat', 1998, nr. 21 si urm., p. 51 si urm42 Bunaoara, indiscutabil hotararea este un "act autentic", ea intrunind exigentele prevazute de art. 1171 C. civ., facand dovada - cum precizeaza art. 1173 C. civ.- pana la inscrierea in fals. Altfel spus, prin hotarare partea dobandeste un "titlu autentic", se produce o conversiune probatorie in favoarea sa.43 De exemplu, hotararea are ca elect, indirect, opozabilitatea acesteia rata de terti. (Pe larg insa, a se vedea:C. Biery,L'efficacite substantialle des jugements civils, LGD.J., 2000, p. 360 si urm.; I. Deleanu, Partile si tertii. Relativitatea si opozabilitatea efectelor juridice, Editura"Rosetti",.Bucuresti,2002,or. 64 si urm.)

- 30 -

se faca de o alta persoana decat aceea care a avut calitatea de arbitru si, in aceasta calitate, a participat la judecata si la deliberare.44

Subcapitolul 2Continutul hotararii arbitrale

Cuprinsul hotararii arbitrale este stabilit de art. 361 C. pr.civ. si, in general, este similar cu cel al hotararii judecatoresti (art. 261 C. pr. civ.).

Potrivit art. 361, hotararea arbitrala trebuie sa cuprinda:a) Componenta nominala a tribunalului arbitral, locul si data pronuntarii hotararii. Componenta nominala a tribunalului arbitral inseamna redarea numelui arbitrilor care au pronuntat hotararea.

Aratarea componentei nominale este necesara pentru a se verifica:- daca tribunalul arbitral a fost constituit tonform conventiei arbitrale, cu alte cuvinte daca arbitrii care au proruntat hotararea au fost cei investiti de parti prin conventia arbitrala sau conform acesteia sa solutioneze litigiul;- daca arbitrii care au semnat hotararea sunt cei care au pronuntat-o si cei care au participat la dezbaterea in fond a litigiului.

Potrivit art. 354 C. pr. civ., partile stabilesc locul arbitrajului, in lipsa unei asemenea prevederi, locul arbitrajului se stabileste de tribunalul arbitral. In arbitrajul institutional, locul arbitrajului este la sediul acelei institutii (art 34 din RPA-CAB). Textul mai prevede ca partile, de acord cu presedintele Curtii de Arbitraj, pot conveni insa un alt loc. In practica CAB nu se intalneste nici un caz in care arbitrajul sa se fi tinut in alt loc decat la sediul Curtii.

Indicarea locului arbitrajului este necesara pentru a se verifica daca arbitrajul s-a tinut in locul stabilit de parti in conventia arbitrala sau conform acestei conventii.

Indicarea datei hotararii arbitrale este necesara pentru a se verifica daca aceasta a fost pronuntata in termenul arbitrajului prevazut de conventia arbitrala sau de art. 353 C.pr.civ. Data hotararii este data pronuntarii ei.b) Numele partilor, domiciliul sau resedinta lor sau, dupa caz, denumirea si sediul, numele reprezentantilor partilor, precum si al celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litiqiului.

Datele de identificare a partilor trebuie sa fie exacte si complete. Denumirea persoanelor juridice, inclusiv a societatilor comerciale, trebuie sa fie riguros redata. Se va indica, totodata, forma juridica a societatii, aceasta constituind si un element de identificare. Sunt cazuri cand societatea comerciala nu foloseste exact denumirea sub care este inregistrata in registrul comertului, reprodusa din actul constitutiv, ci o

44 Desi reglementarea speciala nu o spune,consideram ca, mutatismutandis,sunt aplicabile prevederile art. 258, alin. 1 C. pr. civ., asa incat, dupa deliberarea arbitrilor, urmeaza sa se formuleze, pe scurt, dispozitivul (minuta) hotararii.

- 31 -

denumire care nu contine toate elementele de identificare sau contine elemente in plus, ceea ce poate crea dificultati la executarea hotararii.

Astfel, intr-un caz, in toate actele dosarului denumirea partii – societate comerciala - a fost "Astra Grup".Cu ocazia punerii in executarea hotararii s-a constatat ca denumirea exacta era "Astra", asa cum era inregistrata in registrul comertului, iar nu "Astra Grup". De remarcat ca in documentele societatii, in antet, se folosea denumirea "Astra Grup" in timp ce in stampila aplicata pe aceleasi documente se folosea denumirea exacta (S.C. Astra S.R.L. - Bucuresti). Executarea a putut continua numai dupa ce s-a facut dovada ca in registrul comertului Bucuresti exista o singura societate cu denumirea “Astra" si ca nu exista nici o societate cu denumirea "Astra Grup", ca exista identitate de sediu si de reprezentant legal, astfel ca "Astra Grup" era, in realitate, S.C. Astra S.R.L.45

Atunci cand textul art. 361 lit b) se refera la "numele reprezentantilor partilor" se are in vedere numele celui care reprezinta partea in litigiu. Acesta trebuie sa prezinte imputernicirea de a o reprezenta. Daca partea in litigiu este o societate comerciala, cererea de arbitrare va fi semnata, potrivit art. 355 alin. 1 lit b) C.pr.civ., de reprezentantul ei, adica de administratorul cu drept de reprezentare care, de obicei, intr-o societate pe actiuni, este presedintele – director general. In litigiu, societatea comerciala este reprezentata, de regula, prin avocat sau prin consilierul sau juridic, uneori chiar prin administratorul cu drept de reprezentare sau printr-un director, asistat sau nu de catre avocat sau consilier juridic.Datele de identificare ale celorlalte persoane care au participat la dezbaterea litigiului se cer, printre altele, pentru a se verifica daca s-a asigurat confidentialitatea litigiului, tinand seama ca cercul persoanelor admise sa participe la dezbaterea litigiului este strict limitat. Astfel, art. 49 din RPA-CAB prevede ca partile pot participa la dezbaterea litigiului personal sau prin reprezentanti si pot fi asistate de avocati, consilieri, interpreti sau de alte persoane (alin. 1). Cu acordul partilor si cu incuviintarea tribunalului arbitral, la sedintele de dezbatere a litigiului pot participa si alte persoane (alin. 2). Desi textul nu prevede ca in hotarare trebuie sa se mentioneze si calitatea procesuala a partilor, asa cum prescrie art. 261 alin. 1 lit b C.pr.civ. pentru hotararea judecatoreasca, aceasta mentiune nu trebuie sa lipseasca.c) Mentionarea conventiei arbitrale in temeiul careia s-a procedat la arbitraj

Aproape toate, conventiile arbitrale sunt incheiate in forma clauzei compromisorii. In practica CAB, de regula, clauza cornpromisorie este citata integral ,in hotarare, chiar daca problema competentei a fost dezbatuta si solutionata printr-o incheiere anterioara. In felul acesta se faciliteaza controlul judecatoresc exercitat prin actiunea in anulare (art, 364 lit b) d) Obiectul litigiului si sustinerile pe scurt ale partilor.

45 Citat din L Bacanu, Unicitatea firmei comerciale.RD.C., nr. 1/2000,p. 24. Pentru a se respecta confidentialitatea arbitrajului, denumirea eelor doua societati. sunt schimbale, patrandu-se insa elementele structurale reale.

- 32 -

Obiectul litigiului va fi cel aratat in cererea de arbitrare, cu modificarile si precizarile ulterioare formulate de reclamant.

Indicarea obiectului este necesara pentru a se verifica daca "condamnarea"pronuntata prin hotarare s-a mentinut strict in limitele obiectului cererii fara extrapetita,plus petita sau minus petita.'

Sustinerile pe scurt ale partilor nu inseamna numai a mentiona ca reclamantul si-a sustinut actiunea iar paratul a cerut respingerea ei ca neintemeiata, ci inseamna a reda sintetic punctele de vedere, formulate de parti, in legatura cu faptele litigiului si cu dispozitiile legale aplicabile pentru ca in motivare sa se raspunda la ele. e) Motivele de fapt si de drept ale hotararii, iar in cazul arbitrajului in echitate, motivele care au acest aspect intemeiaza solutia.

Motivarea hotararii trebuie sa urmeze regulile motivarii hotararii judecatoresti.Simpla comparatie intre dispozitiile legale care reglementeaza forma si cuprinsul hotararii judecatoresti si cele ale hotararii arbitrate (art. 261 si art. 361 C.pr.civ.) invedereaza ca legiuitorul le-a supus unor cerinte similare.

Motivarea este de esenta hotararilor, constituie garantia pentru parti ca cererile lor au fost analizate cu atentie si ofera posibilitatea exercitarii controlului judiciar.46

Arbitrul trebuie sa expuna in motivare ratiunile hotararii sale, sa arate bazele faptice si juridice pe care isi sprijina solutia. Motivarea reflecta seriozitatea sicompetenta cu care a fost studiat dosarul si constituie garantia unei drepte judecati.

Motivarea obliga arbitrul sa-si verifice opinia preliminara asupra solutiei, “sa-si justifice hotararea fata de propria-i constiinta”.47

Analiza pe care judecatorul o face in legatura cu motivele de fapt si de drept care i-au format convingerea in sensul unei anumite solutii, trebuie sa fie clara si simpla, precisa, concisa si ferma, intr-un cuvant sa aiba putere de convingere.48

Fiecare capat de cerere trebuie tratat ca si cand ar face obiectul unei actiuni independente. Ca atare, in cadrul motivarii, capatul de cerere trebuie sa fie net individualizat iar nu amestecat ori inglobat in motivarea altor capete de cerere.

Cand se admite sau se respinge un capat de cerere, un mijloc de aparare, oproba, un incident procedural, trebuie sa se arate temeiurile de fapt si de drept ale admiterii sau respingerii.

Lipsa motivarii poate duce la desfiintarea hotararii arbitrale in temeiul art. 364lit. g) C.pr.civ. Se considera nemotivata hotararea prin care se respinge o cerereca nefondata fara a arata motivele pentru care a fost astfel calificata. Insuficienta

46 C.S.J., sectia de contencios administrativ, dec. nr. 711/1994, CD. 1994, p. 65

47 P. Vasilescu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. IV, Bueure§ti,1944, p. 45.

48 Citat din V.M. Ciobanu, Tratat, vol. II, p. 255.

- 33 -

motivarii sau contradictia dintre motive ori dintre motive si dispozitiv echivaleaza cu nemotivarea. Totusi, tribunalul arbitral nu este tinut sa raspunda in detaliu la fiecare argument al partii, ci le poate grupa si raspunde printr-un considerent comun.

Lipsa paratului sau a oricarei aparari nu justifica o motivare sumara, bazatape aceasta lipsa sau dispensarea reclamantului de dovada pretentiilor sale. Astfel, daca se cere pretul unei marfi, reclamantul trebuie sa faca dovada livrarii ei.49

Calitatea, motivarii unei hotarari arbitrale depinde in mare masura de calitateaactelor din etapele premergatoare ei, incepand cu cererea de arbitrare si sfarsind cu concluziile orale si scrise ale partilor.

Hotararea arbitrala nu trebuie sa fie nici didactica, nici opera de doctrina. Trebuie evitate teoretizarile si generalizarile. Totul se motiveaza prin raportare la obiectul litigiului, la speta.

Nu se cere arbitrului sa motiveze hotararea in forma tehnica a motivarii uneihotarari judecatoresti, mai ales in forma folosita in trecut cand fiecare fapt, fiecare argument semnificativ face ca obiectul unui considerent distinct, care incepea cu "avand in vedere" sau "luand in considerare". Acest procedeu prezenta totusi avantajul de a obliga la o motivare precisa si clara, bazata pe selectarea si redarea argumentelor esentiale. Jurisprudenta a statuat ca arbitrul nu este tinut sa raspunda punctual fiecarui motiv invocat in cererea de arbitrare, o tratare globala a motivelor, din perspectiva unei analize logice fiind considerata suficienta. Curtea de Casatie italiana a hotarat ca o critica fondata pe o insuficienta motivare, nu este intemeiata decat in masura in care lipseste temeiul juridic si suportul logic al rationamentului pe care tribunalul arbitral l-a avut in vedere in pronuntarea solutiei. 50

De asemeriea, nu este recomandabila folosirea frazelor lungi cu multe propozitii incidente,care se intalnesc in unele hotarari judecatoresti. Hotararile arbitrale trebuie sa fie accesibile partilor, ceea ce presupune folosirea unui stil mai putin tehnic, mai putin "judiciar".Arbitrajul are o individualitate proprie care trebuie sa se reflecte si in motivarea si stilul motivarii hotararii arbitrale.

In dreptul francez cerinta motivarii hotararii este prevazuta in termeni imperativi de art. 1471 alin. 2 din NCPC numai in arbitrajul intern, fiind considerata o reglementare de ordine publica. Incalcarea acestei norme conduce la anularea sentintei in temeiul art. 1480 si art. 1484 alin.2 din NCPC.

49 Intr-un litigiu in care paratul a fost lipsa si nu si-a facut nici o aparare tribunalul arbitral a respins, cu motivarea corespunzatoare: capetele de cerere privind acordarea de dobanzi si, totodata de diferenta de actualizare a cuantumului creantei pentru acoperirea deprecierii monedei ca urmare a inflatiei, cumulat cu penalitati de intarziere in plata pretului. (CAB, sentinta nr. 93 din 8 februarie2002,in RD.C. nr.7-8/2002, p. 79).

50 J.-F.Poudret, S. Besson, op. cit., p. 712.

- 34 -

In dreptul elvetian motivarea hotararii de catre tribunalul arbitral este prevazuta ca o masura cu caracter dispozitiv. Astfel, art. 33 lit.e din Concordat prevede cerinta motivarii sentintei, daca partile nu au renuntat expres la aceasta.51

Arbitration Act din 1996, aplicabil in tarile de common law, prevede, tot cu caracter dispozitiv, in art. 52 (4) obligatia generala de motivare a hotararii arbitrale.f) Dispozitivul constituie a treia si ultima parte a hotararii arbitrale52.g) Semanaturile tuturor arbitrilor, sub rezerva art. 3602C.pr.civ.

Atunci cand s-a intrunit unanimitatea cu privire la solutie, hotararea se semneaza de toti arbitrii. RPA-CAB prevad ca hotararea se semneaza si de asistentul arbitral (art. 62 alin. 1). S-a avut in vedere ca incheierea sedintei de dezbateri: este intocmita de asistentul arbitral si face parte integranta din hotararea arbitrala, astfel ca este firesc ca si el sa semneze hotararea.

In spiritul art. 261 alin. 2 C.pr.civ., art. 63 alin. 2 din RPA-CAB prevede ca daca unul dintre arbitri este impiedicat sa semneze hotararea, se va face mentiune despre cauza impiedicarii, cu confirmarea sub semnatura, a supraarbitrului. Prin urmare, hotararea se semneaza de supraarbitru, dar sub conditia ca dispozitivul sa fi fost semnat de arbitrul care a participat la deliberare.

Daca supraarbitrul este impiedicat sa semneze, in practica CAB, hotararea sesemneaza de presedintele Curtii de Arbitraj.

Arbitrul carea avut o alta parere decat majoritatea isi va redacta si va semnaopinia separata, cu aratarea considerentelor pe care aceasta se sprijina (art. 360C.pr.civ., text reluat de art. 59 din RPA-CAB). in dispozitiv se va mentiona ca exista opinie separata, iar aceasta se va atasa la sentinta luata cu majoritate.

Daca arbitrul minoritar nu-si redacteaza opinia separata si nici nu osemneaza, consideram ca hotararea este valabila cu semnaturile arbitrilor majoritari, facandu-se mentiunea ca arbitrul minoritar nu si-a redactat opinia separata sau nu a semnat-o. Altminteri, arbitrul minoritar, identificandu-se poate cu partea care urmareste obstructionarea arbitrajului, ar putea face jocul acesteia. Spre deosebire de hotararea judecatoreasca care trebuie sa cuprinda calea de atac si termenul in care se poate exercita (art. 261 alin 1 pct.7) pentru hotararea arbitrala art. 361 C.pr.civ. nu prevede o atare cerinta, pentru simplul motiv ca legiuitorul Cartii a IV-a a considerat ca nu exista cai de atac impotriva ei, ci numai actiune in anulare prevazuta de art. 364 C.pr.civ. dar si pentru ratiunea ca hotararea arbitrala este obligatorie pentru parti iar aceasta actiune ar trebui sa reprezinte o situatie exceptionala.

Subcapitolul 3Obiectul hotararii arbitrale

51 F.Poudre, S.Besson, op.cit. p. 709-71O52 Reglementarile privitoare la dispozitivul hotararii arbitrale sunt tratate in capitolul XIV, sectiunea a II-a, subsectlunea a IV-a

- 35 -

Obiectul hotararii arbitrale il constituie rezolvarea litigiului.Desi legea nu prevede expres si o asemenea posibila solutie, ni se pare admisibil

ca tribunalul arbitral sa rezolve chestiunile litigioase dintre parti printr-o hotarare unica sau prin mai multe hotarari succesive (a); prin hotararea sa tribunalul va rezolva si cererile accesorii (b).a) Posibilitatea tribunalului arbitral de a pronunta hotarari succesive credem ca nu poate fi pusa la indoiala. Desi nu exista dispozitii exprese de principiu in acest sens nu poate fi ignorat faptul ca, asemenea instantelor judecatoresti, tribunalul arbitral poate adopta, atunci cand este cazul, hotarari premergatoare celei de fond, unele dintre acestea avand un caracter interlocutoriu. Uneori expres, alteori implicit, reglementari disparate facreferire la hotarari premergatoare fondului. Bunaoara, in sensul celor prevazute de art. 343, alin. 2 C. pr. civ., tribunalul arbitral, verificandu-si propria sa competenta de a solutiona litigiul,"hotaraste in aceasta privinta printr-o incheiere"; in conditiile prevazute de art. 357 C. pr. civ., daca paratul face cerere reconventionala, tribunalul arbitral va putea da o hotarare premergatoare cu privire la admisibilitatea in principiu a cereriireconventionale, verificand, in sensul celor prevazute de lege, daca pretentii1e paratului impotriva reclamantului deriva din acelasi raport juridic.

Din economia reglementarilor in materie, care, sub aspectul discutat, nu fac nici o exceptie, putem admite ca toate hotararile tribunalului arbitral premergatoare fondului, inclusiv cele prin care se dezleaga anumite chestiuni litigioase, nu pot face obiect al actiunii in anulare decat odata cu fondul. Daca nici macar incheierea prin care tribunalul arbitral hotaraste asupra competentei de a solutiona litigiul nu poate fi desfiintata decat prin actiunea in anulare introdusa impotriva hotararii arbitrale, atunci a fortiori alte incheieri, chiar interlocutorii, n-ar putea fi desfiintate separat si mai inainte de pronuntarea asupra fondului. Este adevarat ca partea sau partile pot "sesiza" instanta pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi in organizarea si desfasurarea arbitrajului, unele dintre aceste piedici putandu-se ivi chiar ca urmare a rezolvarii prin incheieri de catre tribunalul arbitral a unora dintre problemele referitoare la desfasurarea arbitrajului - de exemplu, "reglementarea procedurii de urmat" -, numai ca asemenea "sesizari" nu pot fi considerate cai de atac.

Problema mai complexa ramane insa aceea de a sti daca tribunalul arbitral poate diviza chestiunile litigioase de fond ale litigiului, pentru a pronunta hotarari succesive; iar in cazul unui raspuns afirmativ,daca poate face obiect al actiunii in anulare doar o prima hotarare, partiala, asupra fondului, pronuntata de catre tribunalul arbitral. In raport cu interesele pe care partile le au si cu ceea ce ele urmaresc, ele insele "pot conveni sasolicite tribunalului arbitral pronuntarea unor hotarari succesive, iar daca litigiul este divizibil, tribunalul trebuie sa respecte conventia partilor.Dimpotriva, partile pot conveni ca tribunalul arbitral sa solutioneze litigiul printr-o hotarare unica. Atat in prima ipoteza cat si in cea de-a doua, nerespectarea de catre tribunalul arbitral a conventiei partilor

- 36 -

expune hotararea sa actiunii in anulare53.Aceasta, intrucat arbitrii trebuie sa actioneze conform imputernicirii ce li s-a dat, iar actul primar si fundamental de imputernicire este conventia partilor, conventia de arbitraj. Dar in lipsa unei asemenea conventii a partilor, tribunalul arbitral poate sa divizeze chestiunile litigioase pentru a le rezolva succesiv prin hotarari distincte? Legislatiile unor state prevad o asemenea posibilitate54. Consideram ca si art. 341, alin.4 C. pr. civ. implica o asemenea posibilitate, din moment ce, in lipsa unor norme convenite de parti, tribunalul arbitral "va putea reglementa procedura ,de urmat asa cum va socoti mai potrivit' (s.n.). Hotararile partiale ale tribunalului arbitral, prin care se transeaza o parte dintre chestiunile litigioase de fond, pot face insele obiectul actiunii in anulare 55: mai intai, art. 364, alin. 1C. pr.civ. nu conditioneaza exercitarea actiunii in anulare impotriva hotararii arbitrale de rezolvarea prin hotararea litigiului in ansamblul acestuia; apoi, cum ,subtil s-a remarcat in doctrina franceza56- iar observatia poate fi preluata si in spatiul reglementarii noastre, prin referire la prevederile art. 365, alin. ultim C. pr. civ. -in urma exercitarii actiunii in anulare, instanta judecatoreasca va putea suspenda "executarea hotararii atacate cu actiunea in anulare",nu judecata arbitrala.57

b) Hotararea arbitrala trebuie sa rezolve toate capetele de cerere, precum si toate cererile accesorii si incidentale. In acest sens,art. 364,alin. 1, litera "f' C. pr. civ. prevede indistinctiv posibilitatea exercitarii actiunii in anulare pentru ca tribunalul arbitral "nu s-a pronuntat asupra unui lueru", pe de o parte, iar pe de alta, art. 362, alin. 1 C. pr. civ. prevede posibilitatea completarii hotararii arbitrale, atunci cand tribunalul arbitral "a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere". Sunt reglementari care evoca

53 In sens contrar: Cass 1 er civ. dec, din 8 martie 1988, in "Rey, arb", 1989, p, 481,cu nota de Ch. Jarrossori.(In arbitrajul international - arata autorul notei- misiunea conferita arbitrilor poate comporta obligatii specifice cu privire la procedura ce trebuie urmata si, in special, lor li se poate impune sa statueze prin hotarari distincte asupra competentei, asupra admisibilitatii si asupra fondului, singura conditie fiind doar aceea ca asemenea obligatii sa rezulte din clauzele exprese si precise ale actului de misiune)54 De exemplu, art. 1460, alin, 1 al Noului Cod de procedura civila francez permite arbitrilor, sub rezerva respectarii conventiei partilor, sa organizeze si sa desfasoare arbitrajul asa cum considera ca este potrivit.55 Nu pot fi insa neglijate inconvenientele. Desfiintarea hotararii partiale anterioare implica riscul "contaminarir' ,ansamblului operatiunilor arbitrajului si a hotararilor ulterioare;de asemenea, rezolvarea actiunii in anulare exercitata impotriva unei hotarari anterioare implicand temporizarea arbitrajului in intregul sau, s-ar putea sa justifice prorogarea termenului arbitrajului. (In acest sans: M.-Cl. Rondeau-Rivier, op. cit., nr. 57, p. 14.)56 R. Perrot, Les recours devant la cour d'appel empechent-ils I'arbitre de poursuivre sa mission?, in "Rev. arb.", 1987,p. 107.57 In acelasi sens: E. Loquin, Perspectives pour une reforme des voies de recours, in "Rev. arb.", 1992, p. 34; Curtea de Apel Paris, decizia din 9 iulie 1992, in "Rev. arb.",1993, p. 303, cu nota de Ch. Jarrosson; Curtea de Apel Paris, decizia din 17 decembrie 1991, In "Rev.-arb. , 1993, p. 281, cu nota de H. Synvet.

- 37 -

obligatia tribunalului arbitral de a se pronunta prin hotararea sa in legatura cu tot ceea ce i s-a cerut, numai astfel indeplinindu-se integral misiunea incredintata de parti.58

Alaturi de toate capetele de cerere care privesc fondul litigiului,tribunalul arbitral va trebui sa rezolve de asemenea cererile incidentale facute in procesul arbitral, precum si cererile accesorii, indeosebi cu privire la cheltuielile arbitrale.

Art. 359, alin. 1 C. pr. civ. exemplifica - prin cuvantul "precum" – ce anume s-ar putea cuprinde in "cheltuielile pentru organizarea si desfasurarea arbitrajului" onorariile arbitrilor, cheltuielile de administrare a probelor, cheltuielile de deplasare a partilor, arbitrilor, expertilor, martorilor.In principiu, cheltuielile pentru organizarea si desfasurarea arbitrajului “se suporta potrivit intelegerii dintre parti" - art. 359, alin. 1 in fine C. pr. civ. Numai in lipsa unei asemenea intelegeri - se arata in cuprinsul aceluiasi articol – cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul. Se face astfel aplicarea in materie de arbitraj a prevederilor comune cuprinse la art. 274, alin. 1 C.pr.civ.: "Partea care cade in pretentiuni va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata".

Cheltuielile arbitrale se suporta de partea care a pierdut litigiul, dupa caz: integral, daca cererea de arbitrare a fost admisa in parte. In orice caz, daca tribunalul a evaluat, provizoriu, onorariile arbitrilor si a obligat partile sa consemneze suma59 ori sa avanseze alte cheltuieli arbitrale, intrucat, nu s-ar da curs arbitrajului, oricare din parti, inainte de pronuntarea si comunicarea hotararii arbitrale prin care se rezolva fondul litigiului, va putea cere instantei judecatoresti prevazute de art. 342 C.pr.civ. sa examineze “temeinicia masurilor dispuse de tribunalul arbitral” si stabileasca “cuantumul onorariilor arbitrilor si al celorlalte cheltuieli arbitrale, precum si modalitatile de consemnare, avansare sau de plata” – art. 359 C.pr.civ. Orice diferenta in plus sau in minus de cheltuieli arbitrale se regularizeaza cel mai tarziu prin hotararea arbitrala si se plateste pana la comunicarea catre parti sau pana la depunerea acesteia la instanta judecatoreasca. Neplata diferentei atrage suspendarea comunicarii sau depunerii hotararii arbitrale.60

58 S-a considerat ca refuzul tribunalului arbitral, exprimat in hotarare, de a se pronunta asupra unei chestiuni litigioase poate constitui chiar o denegare de dreptate. (Curtea de Apel Paris, decizia din 26 ianuarie 1988, cu nota de Ch. Jarrosson, in "Rev. arb:', 1988.p.307.)59 Se considera ca incheierea prin care tribunalul arbitral procedeaza la evaluarea provizorie a cuantumului onorariilor arbitrilor si obliga partile sa consemneze suma respectiva prin contributie legala, nu are caracterul unei "hotarari”, in sensul propriu al termenului, intrucat nu transeaza o chestiune litigioasa, ci doar se iau masuri pentru asigurarea desfasurarii arbitrajului;arbitrii nu sunt "parti"in procedura arbitrala; ei nu pot pro domo sa-si stabileasca onorariile. Tocmai din asemenea motive, legea nu prevede posibilitatea actiunii in anulare impotriva unei asemenea eventuale incheieri,ci posibilitatea sesizarii instantei in cadrul masurilor premergatoare arbitrajului pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi in organizarea si desfasurarea acestuia,60 In cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta -arata art. 3596C, pr. civ, -taxele pentru organizarea arbitrajului,onorariile arbitrilor,precum si celelalte cheltuieli arbitrale se stabilesc si se platesc conform regulamentului acelei institutii(A se vedea si prevederile art. 48 din Regulile de procedura arbitrala ale Curtii de Arbitraj.)

- 38 -

Subcapitolul 3Sanctiunea lipsei unor mentiuni din cuprinsul hotararii si a incalcarii

conditiilor de validitate a hotararii arbitrale

S-a exprimat parerea ca lipsa oricarei mentiuni dintre cele enuntate de art. 361 poate duce la anularea hotararii arbitrale pe temeiul art. 364 lit. i) C.pr.civ., dispozitiile art. 361 C.pr.civ. fiind imperative (“hotararea arbitrala... trebuie sa cuprinda”).61

Legea a indicat insa expres mentiunile a caror lipsa duce la desfiintarea hotararii si anume: lipsa motivelor, a datei si locului pronuntarii, a semnaturilor arbitrilor si, bineinteles, lipsa dispozitivului (art. 364 lit. g si h). Acestea sunt mentiunile definitorii ale hotararii arbitrale, cele care ii afecteaza validitatea si, deci, numai lipsa lor poate duce la desfiintarea hotararii. Este o solutie pragmatica si inteleapta, intrucat alte mentiuni sunt secundare (aratarea domiciciului lsediului) sao pot fi suplinite. De exemplu nementionarea conventiei arbitrilor poate fi suplinita prin mentiunea facuta in una dintre incheierile de sedinta in sensul ca partile au fost de acord sa recurga la arbitraj sau o alta mentiune similara, ori cu atacare a conventiei arbitrale.

Legiuitorul nu a voit ca arbitrajul sa se naruie, dupa luni de zile de desfasurare a litigiului, pentru lipsa oricareia dintre mentiunile prevazute de art. 361 C.pr.civ. Nu se poate da o interpretare extensiva unor dispozitii legale vadit restrictive.

Hotararea arbitrala este sinteza litigiului arbitral. De aceea, pentru ca ea sa fie valabila se cere, in principiu, ca intreaga procedura arbitrala sa se fi desfasurat in conformitate cu conventia arbitrala si cu dispozitiile legale aplicabile. Aceasta inseamna ca validitatea hotararii arbitrale este conditionata, in principiu, nu numai de forma si continutul sau ci de toate actele procedurale care o precede. Daca intr-un calcul un singur numar este gresit, rezultatul va fi incorect. O hotarare arbitrala poate sa cuprinda toate mentiunile prescrise de art. 361 C.pr.civ., dar sa fie invalidata,de un viciu extrinsec cum ar fi inexistenta conventiei arbitrale, nearbitrabilitatea litigiului sau depasirea termenului arbitrajului.

Desigur ca soarta hotararii arbitrale ar fi precara daca orice viciu de procedura arbitrala ar duce la invalidarea ei.

Pentru inlaturarea acestui inconvenient, art. 358 alin.1 C.pr.civ. prevede caorice exceptie privind existenta si validitatea conventiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele insarcinarii arbitrilor si desfasurarea procedurii panala primul termen de infatisare,trebuie ridicata, sub sanctiunea decaderii, cel mai tarziu la acest prim termen, daca nu s-a stabilit un termen mai scurt.

61 V. Ros: op.ceit., p.426;

- 39 -

Pe de alta parte, art. 364 C.pr.civ. prevede, in primul rand, ca hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai prin actiune in anulare, ceea ce inseamna ca sunt excluse caile de atac de drept comun, iar in al doilea rand prevede limitativ motivele de desfiintare, ceea ce inseamna ca nici un alt viciu in afara de cele vizate de acest text nu poate duce la invalidarea ei. Indirect, art. 364 C.pr.civ. stabileste conditiile de validitate a hotararii arbitrale in sensul ca ea este valida in masura in care nu este atinsa de unul dintre viciile sanctionate de acest text, pe care le vom examina mai departe.

Dintre viciile care pot duce la desfiintarea hotararii arbitrale, unele sunt extrinseci acesteia - cum sunt cele prevazute de art. 364 lit a-e , iar altele sunt intrinseci - cum sunt cele prevazute la lit f-i din acest text. Primele se refera la conditiile externe, secundele se refera la conditii proprii hotararii arbitrale.

- 40 -

Capitolul IVSubcapitolul 1

Deliberarea si pronuntarea hotararii arbitrale

Art. 360 din Codul de procedura civila prevede ca, in toate cazurile (deci, prin raportare la articolul precedent, si in cazul arbitrajului de drept strict, si al celui in echitate - ex aequo et bono62) toti arbitrii ce compun tribunalul arbitral trebuie sa participe, in persoana 63, la deliberarea in secret asupra solutiei care se impune a fi adoptata in cauza dedusa judecatii, inainte de a pronunta aceasta solutie in sedinta arbitrala, in prezenta partilor.

Ulterior pronuntarii, hotararea arbitrala va fi redactata in scris, cu respectarea cerintelor si a elementelor prevazute de art. 361 C. pr.civ., urmand sa fie comunicata partilor (in practica, de cele mai multe ori, cate un exemplar original al hotararii va fi comunicat partilor prin posta, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire). Apoi, in cazul arbitrajului ad-hoc - neorganizat de o institutie specializata - tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la instanta judecatoreasca care in lipsa contractuluide arbitraj, ar fi fost competenta sa solutioneze in prima instanta litigiul, atasand si dovezile de comunicare a hotararii catre parti.

Deliberarea arbitrilor

Etapa procesuala a deliberarii prezinta o deosebita importanta in economia procedurii arbitrale, intrucat, dupa administrarea probelor si solutionarea tuturor incidentelor intervenite in cursul arbitrajului (inclusiva exceptii1or de procedura), si dupa punerea de concluzii in fond, tribunalul arbitral declara dezbaterile inchise; in acest moment, exista prezumtia ca arbitrii au la indemana toate datele si informatiile necesare

62 Art. 360 C. pr.civ. dispune:"(1) Tribunalul arbitral solutioneaza litigiul in temeiul contractului principal si al normelor de drept aplicabile, tinand seama cand este cazul si de uzantele comerciale. (2) Pe baza acordului expres al partilor, tribunalul arbitral poate solutiona litigiul in echitate".

63 In acest context se face mentiunea ca indeplinerea tuturor obligatiilor ce le revin arbitrilor privind organizarea si desfasurarea procesului arbitral nu se poate realiza decat personal, incredintarea unor mandate unuia sau altuia dintre arbitri de catre unul dintre ei (care nu poate participa la o sedinta arbitrala) nefiind admisibila cu exceptia situatiei evocate de alin. 1 al art. 358 C. pr.civ. In practica, in situatia in care un arbitru, din motive obiective sau subiective, nu va putea sau nu va vrea participe la un una sau mai multe sedinte ale tribunalului arbitral, rolul acestuia va trebui indeplinit de catre arbitrul supleant, in masura in care partea interesata isi va fi numit un astlel de arbitru. in lipsa unui arbitru supleant, partea interesata ori autoritatea de nominare, dupa caz, il va putea revoca pearbitrul care nu-si indeplineste personal mandatul si-l va putea inlocui cu un alt arbitru.

- 41 -

pentru stabilirea adevarului in cauza (adica pentru stabilirea corecta a starii de fapt) si pentru aplicarea corespunzatoare a normelor juridice incidente in speta.

Prezumtia descrisa mai sus este numai relativa; in cazul in care, dupa incheierea dezbaterilor si cu ocazia deliberarii, arbitrii considera ca sunt necesare lamuriri suplimentare cu privire la orice aspect ce intereseaza cauza,credem ca nimic nu ii impiedica, prin analogie cu dispozitia art. 151 C. pr.civ.,sa repuna arbitrajul pe rol 64(cu conditia ca,prin aceasta revenire, sa nu fie afectat termenul limita in care trebuie solutionat litigiul, tinand seama, insa, de dreptul tribunalului arbitral de a prelungi termenul de solutionare a litigiului cu cel mull doua luni). Bineinteles ca, intrucat scopulrepunerii pe rol il constituie tocmai purtarea unor dezbateri suplimentare, tribunalul arbitral va stabili un termen in acest gens si va cita partile, indicandu-i eeventual si aspectele de fapt sau de drept care se impun a fi lamurite. In arbitrajul institu1ional, aceasta solutie este consacrata expres; astlel, spre exemplu, regulile CAB prevad - in articolul 61- ca, daca in cadrul deliberarii si pana la pronuntarea hotararii tribunalul arbitral considera necesare noi lamuriri, litigiul poate fi repus pe rol, cu stabilirea unui nou termen si cu citarea partilor, dar numai sub conditia, in principiu, a incadrariiin termenul prevazut de art. 33.

Operatiune complexa, deliberarea se face de regula in lipsa partilor (tocmai pentru a i se putea asigura secretul- conditie impusa de legiuitor in scopul evitarii oricaror ingerinte exterioare asupra arbitrilor sau arbitrului unic65). S-a mai aratat in doctrina ca, prin pastrarea secretului asupra celor discutate cu prilejul deliberarii, "se garanteaza increderea partilor in justetea solutiei precum si in obiectivitatea si impartialitatea arbitrilor, care vor putea chibzui in liniste asupra problemelor legate de rezolvarea cauzei arbitrale"66.

In cazul in care deliberarile se prelungesc, adoptarea solutiei si pronuntarea ei vor putea fi amanate cel mult 21 de zile (de la data inchiderii dezbaterilor - n.n.), asa cum stabileste 360 alin. (2) C. pr. civ. - insa sub conditia de principiu ca in acest tel sa nu fie depasit termenul arbitrajului. De regula, supraarbitrul va anunta partilor aceasta amanare la inchiderea dezbaterilor (prin analogie cu prevederea art. 260 alin. 1 C. pr. civ.).

Este evident ca, in cazul judecarii litigiului de catre un arbitru unic, procesul deliberarii nu va ridica mari problema si nu se va prelungi prea mult sub aspect temporal, intrucat "un atare proces se produce doar in constiinta acestuia", fara a mai fi necesara consultarea opiniei altor persoane 67.Insa, pentru ipoteza in care tribunalul arbitral este compus dintr-un numar par de arbitri, si acestia nu se inteleg asupra solutiei, art. 360 Cod procedura civila instituie o procedura menita sa inlature impasul astfel creat

64 “Pricina poate fi repusa pe rol, daca instanta gaseste necesare noi lamuriri”.

65 Ioan Les, op. cit., p.505

66 Gabriel Homotescu, op. cit., p. 89

67 Ioan Les, op. cit., p. 505- 42 -

se numeste un supraarbitru (fie conform intelegerii partilor fie in lipsa unei astlel de intelegeri, prin recurgerea la instanta judecatoreasca competenta ori la autoritatea de nominare, in cazul arbitrajului institutionalizat), dupa care, in urma ascultarii obligatorii a partilor si a celorlalti arbitri, supraarbitrul astfel numit se va uni cu una dintre solutii, ova putea modifica sau va putea pronunta alta solutie.In cazul in care tribunalul arbitral este compus dintr-un numar impar de arbitri (ipoteza cel mai des intalnita in practica fiind a tribunalului arbitral format din doi arbitri si un supraarbitru), solutia va fi adoptata cu majoritatea de voturi - fara ca votul supraarbitrului sa detina o pondere mai mare decat voturile celorlalti arbitri. Arbitrul care a avut o opinie separata de a celorlalti o va redacta si o va semna, cu aratarea considerentelor care au determinat-o (art. 360 C. pr. civ.).

Este de imaginat insa, chiar si in ipoteza tribunalului format dintr-un numar impar de arbitri, ca majoritatea ceruta de lege pentru adoptarea hotararii sa nu fie intrunita - spre exemplu, atunci cand fiecare din cei trei arbitri are o opinie proprie si complet contrara celorlalte doua. In asemenea situatie, desi Cartea a IV-a nu prevede, credem ca - prin analogie cu reglementarea corespunzatoare din dreptul comun - arbitrii ale caror opinii se apropie mai mult se vor putea reuni intr-o singura opinie (art.257 alin. 3C. pr.civ.); de asemenea, arbitrii ale caror pareri distincte au pricinuit divergenta vor putea reveni asupra opiniilor lor originare.In orice caz, una dintre aceste doua corective va trebui sa fie aplicata, deoarece numirea unui supraarbitru pentru constituirea unui tribunal arbitral de divergenta in aceasta situatie nu mai este posibila.

In concluzie, este de retinut ca regulile privind deliberearea arbitrilor pot fi stabilite de parti prin conventia arbitrala (mai ales in cazul arbitrajului ocazional),pot fi lasate la latitudinea arbitrilor, pot fi reglementate de regulile de procedura arbitrala adoptate de catre fiecare institutie permanenta de arbitraj,ori, dupa caz, in lipsa unor astfel de reglementari, vor fi cele stabilite de Codul de procedura civila pentru deliberarea judecatorilor, in masura si in limitate compatibilitatii acestora cu arbitrajul.

Pronuntarea

Odata stabilita solutia ce va fi data unui anumit data unui anume litigiu, arbitrul unic sau, dupa caz, arbitrii ce compun tribunalul arbitral, intocmesc in scris o minuta care, asemeni minutei intocmita de judecatorii-magistrati, cuprinde, in fapt, elementele dispozitivului viitoarei hotarari68. Asadar, termenul de "minuta" si cel de "dispozitiv" sunt sinonime; ele desemneaza unul si acelasi concept. Prin dispozitiv arbitrii se pronunta asupra tuturor capetelor de cerere din actiunea arbitrala si din eventuala cererereconventionala, precum si asupra exceptiilor invocate de parti (doar acelea care nu au test solutionate deja pe parcursul procedurii arbitrale, prin incheierile de sedinta,si deci

68 "Dispozitivul reprezinta un element esential al hotararii,intrucat el incorporeaza solutia adoptata de instanta cu privire la litigiul ce i-a fost dedus spre solutionare" (loan Les' op. cit., p. 506).

- 43 -

au fost unite cu judecata fondului –incheieri care fac parte integranta din hotararea finala).

Minuta se redacteaza de catre unul dintre membrii tribunalului arbitral, in prezenta celorlalti, si se semneaza de catre toti arbitrii care au luat parte la dezbateri si ulterior la deliberare. Am aratat deja ca, atunci cand exista o opinie separata, autorul ei este obligat sa o motiveze (pe scurt), dupa textul dispozitivului (mai exact, in continuarea acestuia), si sa o semneze. Apoi, in cazul in care partile litigante sunt prezente, dispozitivul astfel intocmit le este citit de catre arbitrul unic ori de subarbitru 69, in caz contrar, hotararea le va fi comunicata dupa redactarea in extenso.

Asa cum se precizeaza in doctrina de drept procesual civil, momentul pronuntarii hotararii marcheaza desesizarea tribunalului arbitral de misiunea cu care a fost insarcinat, si totodata reprezinta “punctul de intoarcere”, reperul dincolo de care nu mai este posibila nici o revenire a arbitrilor asupra solutiei date in litigiul respectiv.

Spre deosebire de hotararile judecatoresti, sentintele arbitrale nu se pronunta doar “in numele legii” (art. 261 C.pr.civ). In lipsa unui text normativ expres in acest sens, solutia adoptata a fost aceea ca hotararile arbitrale trebuie sa se pronunte atat in numele conventiei partilor (contractul de arbitraj), cat si in numele legii, iar aceasta intrucat puterea arbitrilor de a solutiona un litigiu cu autoritate de lucru judecat izvoraste atat din legea care permite o astfel de justitie privata si delegata de stat, cat si din conventia partilor care, in mod valabil, decid sa opteze pentru o astfel de modalitate de solutionare a litigiilor dintre ele.

69 Aceasta aducere la cunostinta pe cale orala, incetatenita in practica noastra arbitrala atunci cand partile sunt prezente, nu este reglementata de nici un text expres din legislatia romana, insa necesitatea ei poate fi dedusa pe cale de interpretare din continutul art. 360 C. pr.civ." ... pronuntarea trebuie sa fie precedata de deliberare

- 44 -

Subcapitolul 2Redactarea si comuncarea hotararii arbitrale

Hotararea arbitrala se redacteaza inscris si trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute de art. 361 C.pr.civ. Ea trebuie redactata si comunicata partilor in termen de cel mult o luna de la data pronuntarii (art. 363 alin. 1 C.pr.civ.). Acest termen nu este un termen de decadere dar trebuie respectat pentru asigurarea celeritatii arbitrajului. Depasirea lui poate atrage raspunderea in conditiile art. 353 C.pr.civ.

In practica CAB, hotararea se redacteaza de obicei de catre supraarbitru sise definitiveaza impreuna cu arbitrii care au intrat in componenta tribunalului arbitral, ea considerandu-se opera comuna a lor.

Ca si in dreptul comun al hotararii judecatoresti, sub aspect tehnic, hotarareaarbitrala este compusa din trei parti: practicaua (partea expozitiva), motivarea (considerentele) si dispozitivul, fiecare avand un cuprins similar cu al unei hotarari judecatoresti.

Obligatia comunicarii hotararii arbitrale, prevazuta de art. 363 alin.1 priveste,in interpretarea data acestui text,hotararea arbitrala in integralitatea ei, fara a impune pronuntarea orala sau scrisa a dispozitivului, acesta fiind considerat parte componenta a hotararii.

In practica CAB, dispozitivul este adus la cunostinta partilor, la solicitarea lor, oral, prin asistentul arbitral. Daca pronunta a se face pe loc si partile (sau una dintre ele) sunt prezente,dispozitivul li se aduce la cunostinta, oral, de catre supraarbitru. Daca partile o cer, dispozitivul li se comunica in scris.

Potrivit art. 363 C;pr.civ., in termen de 20 de zile de la data comunicarii hotararii, tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului la instanta judecatoreasca prevazuta de art. 342, atasand si dovezile de comunicare a hotararii arbitrale (alin. 1). In cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, dosarul se pastreaza la acea institutie (alin. 2).

Art, 363-363 C. pr. civ. cuprind cateva prevederi cu privire la comunicarea hotararii arbitrale si depunerea dosarului litigiului.

Hotararea arbitrala va fi comunicata partilor in termen de cel mult o luna de la data pronuntarii ei -art. 363, alin. 1 C. pr.civ. in sensul celor prevazute de art. 358 1 C. pr. civ.,comunicarea hotararii trebuie sa se faca prin scrisoare recomandata cu recipisa de predare sau confirmare de primire, iar dovada de comunicare se depune la dosar.La cererea oricareia dintre parti, tribunalul arbitral ii va elibera o dovada privind comunicarea hotararii.

In conditiile aratate, comunicarea hotararii face sa curga termenul de o luna, prevazut de art. 365, alin. 2 C. pr.civ., pentru introducerea actiunii in anularea hotararii arbitrale, precum si termenul de 20 de zile, prevazut de art. 363 1, alin. 1 C. pr.civ., pentru depunerea dosarului litigiului.

- 45 -

Depunerea se face la instanta judecatoreasca prevazuta de art. 342 C, pr. civ., deci la acea instanta care, in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa solutioneze litigiul. Astfel cum este formulat textul articolului mentionat - "tribunalul arbitral va depune dosarul litigiului" - rezulta ca efectuarea acestei operatii este obligatorie.

- 46 -

Capitolul VEfectele hotararii arbitrale

Subcapitolul 1 Preliminarii

Hotararea arbitrala, act esentialmente jurisdictional, produce, in principiu, aceleasi efecte ca si o hotarare judecatoreasca. Paternitatea actului implica insa si unele particularitati: el nu provine de la un serviciu public al justitiei, ci de la un tribunal arbitral, constituit de parti si judecand, adeseori, potrivit normelor prestabilite de parti sau chiar de el insusi. Fiind un astfel de act, care provine de la un organ de jurisdictie privata, hotararea arbitrala nu se poate executa prin constrangere decat cu concursul jurisdictiei etatice.

Intr-un alt context70 , s-au aratat motivele pentru care nu s-ar inscrie printre aceste “efecte” faptul ca, din punct de vedere probator, hotararea constituie un act autentic,ca ea este inzestrata cu autoritatea lucrului judecat, ca ea constituie titlu executoriu sau ca ea – pleonastic zicand – produce efecte declarative.71 Indeobste si traditional, dezinvestirea instantei dupa pronuntarea hotararii, autoritatea lucrului judecat, forta executorie , forta probanta, intervertirea prescriptiei, ipoteca judiciara sunt considerate “efecte” ale hotararii. In realitate, in raport cu natura actului jurisdictional si cu obiectul acestuia, ele sunt atribute legale si indeniabile actului jurisdictional, care, in principiu, nu intereseaza nici partile, nici tertii, atat pentru parti, cat si pentru terti prezentand insa interes efectele directe, respectiv indirecte ale actului emis. Fiind conferite, atasate hotararii – in sensul termenului attributum -, aceste “atribute” se caracterizeaza prin doa trasaturi: “automatism”, atasandu-se hotararii in virtutea legii; “exterioritate”, atasate fiind hotararii, alaturate fiind acesteia prin vointa legiuitorului si situate in exteriorul hotararii. Cu aceste precizari, vom examina totusi, in acest context, si asemenea “calitati” sau atribute” intrinseci hotararii arbitrale – nu “efecte” -, pentru a intregi astfel tema semnificatiilor si implicatiilor acestui gen de act jurisdictional.

70 I. Deleanu, V. Deleanu, Hotararea judecatoreasca, Editura “Servo-Sat”, 1998, nr. 21, p.51-53. A se vedea, de asemenea: C. Blery, L’efficacite substantielle des jugements, L.G.D.J., 2000, passim

71 Intr-o opinie, printre efectele hotararii arbitrale au fost consemnate urmatoarele: dezinvestirea arbitrilor de litigiu; hotararea de condamnare a datornicului noveaza creanta; hotararea de respingere a actiunii inlatura efectele cererii de chemare.

- 47 -

Subcapitolul 2Obligativitatea hotararii arbitrale

Hotararea arbitrala este obligatorie in sensul ca ea trebuie adusa la indeplinire de bunavoie de catre partea impotriva careia s-a pronuntat, de indata sau in termenul aratat in hotarare (art 367 C.pr.civ.).72

Dupa cum am aratat mai inainte, obligativitatea hotararii arbitrale este un efect inexorabil al componentei contractuale a arbitrajului. Prin chiar faptul incheierii conventiei arbitrale, partile au inteles ca hotararea ce se va pronunta sa fie obligatorie pentru ele ca orice contract. Forta obligatorie a hotararii arbitrale decurge din caracterul de lege intre partile contractante a intelegerii de a opta pentru arbitraraj si de a recunoaste obligativitatea indeplinirii hotararii arbitrale, forta obligatorie conferita de art. 96 C.civ. Incalcarea acestei obligatii atrage sanctiuni specifice arbitrajului.

Subcapitolul 3Dezinvestirea tribunalului arbitral

Asa cum am aratat anterior,dupa cum cererea de chemare in judecata investeste instanta judecatoreasca cu solutionarea procesului, tot astfel cererea de arbitrare investeste tribunalul arbitral cu solutionarea litigiului.

Hotararea arbitrala dezinvesteste tribunalul arbitral pe data pronuntarii ei. Dinmomentul semnarii dispozitivului, arbitrul nu mai poate reveni asupra solutiei (art.258 alin. 3 C.pr.civ., aplicabil in arbitraj ca norma de drept comun). Se poate spune ca tribunalul arbitral ia fiinta pe data constituirii lui si trece in nefiinta pe data pronuntarii hotararii arbitrale. Numai aceasta ramane si isi urmeaza soarta juridica.

Se impune insa precizarea ca, prin pronuntarea hotararii, tribunalul arbitral nu dispare instantaneu, ci dupa ce va indeplini anumite operatii si anume cele care tin de desavarsirea hotararii arbitrale, mai exact, operatiile care se raporteaza la un moment cand tribunalul arbitral exista. Nu este vorba de o prelungire a vietii tribunalului arbitral ci de o readucere a lui la momentul pronuntarii.

Astfel, tribunalul arbitral are obligatia sa redacteze hotararea in integralitatea ei, operatie care in practica se face cel mai adesea dupa pronuntarea hotararii; mai are obligatia sa comuunice partilor hotararea in termem de cel mult o luna de la data pronuntarii ei. In arbitrajul ad hoc tribunalul arbitral este obligat ca, in termen de 20 zile de la data comunicarii hotararii, sa depuna dosarul litigiului la instanta judecatoreasca

72 In legea – model UNCITRAL privind arbitrajul comercial international forta obligatorie a hotararii arbitrale este astfel consacrata “Art. 35. Recunoasterea si executarea. 1. Sentinta arbitrala, indiferent de tata in care a fost pronuntata, este recunoascuta ca avand forta obligatorie...”

- 48 -

prevazuta de art. 342, atasand si dovezile de comunicare (art. 363 alin. 1 si art. 363 alin. 1 C.pr.civ.).

In arbitrajul institutional obligatia comunicarii hotararii revine institutiei respective. Totusi, redactarea si comunicarea hotararii arbitrale conditioneaza plata onorariilor arbitrilor (art. 359 alin.1 C.pr.civ.).

Mai important este faptul ca, dupa pronuntarea hotararii, tribunalul arbitral poate solutiona o cerere de completare a hotararii arbitrale, de indreptare a greselilor materiale - art. 362 C.pr.civ., respectiv art. 64 (1) din RPA-CAB sau de lamurire a intelesului, intinderii sau aplicarii dispozitivului (art. 281 alin. 1 C.pr.civ:, aplicabil ca dispozitie de drept comun, respectiv art. 641din RPA-CAB).

In asemenea cereri, tribunalul arbitral este repus in momentul pronuntarii dar numai pentru remedierea unor lipsuri anume indicate de lege iar nu pentru remedierea unor greseli de judecata. Nimic din ceea ce s-a hotarat nu poate fi schimbat.Acesta este intelesul esential al dezinvestirii tribunalului arbitral.

In situatia in care tribunalul arbitral nu mai poate fi readus la momentul pronuntarii hotararii, cand, spre exemplu, in arbitrajul ad hoc arbitrul a devenit indisponibil, credem ca o astfel de cerere poate fi rezolvata de instanta judecatoreasca prevazuta de art. 342 C.pr.civ., considerandu-se ca "piedica" in desfasurarea arbitrajului.73 Nu vedem insa un impediment ca partile sa poata conveni inlocuirea arbitrului indisponibil.

In arbitrajul institutional, mai concret in practica CAB, nu au aparut dificultati in readucerea tribunalului arbitral in componenta initiala, iar daca ,unul dintre arbitri, a devenit indisponibil, el va putea fi inlocuit,ca si in cursul desfasurarii arbitrajului,dupa regulile prevazute de art. 352 C.pr.civ.

Subcapitolul 4

73 O dispozitie expresa in sensul ca solutionarea unei asemenea cereri revine instantei judecatoresti se regaseste in art. 1475 din Codul de procedura civila francez (N.C,P.C.): “Si le tribunal ne peut etre de nouveau reuni, ce pouvoir appartient a la juridiction qui eut ete competente defaut d'arbitrage".

- 49 -

Puterea lucrului judecat

Desi constituie efectul principal al hotararii judecatoresti definitive, nu este reglementata ca atare ci ca o prezumtie legala absoluta in art. 1201 din Codul civil si ca o exceptie de fond de art. 166 C.pr.civ.74 Potrivit art. 1201 C. civ este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate iar art. 166 C.pr.civ.

74 Pentru o analiza adancita si raportata la speta a conditiilor puteriide lucru judecat, in continuare, considerentele sentintei arbitrale nr. 127 din 23 iulie 1999, pronuntata de CAB si RD.C. rir.12/1999, p. 116-119.

In primul litigiu, intervenit intre reclamanta S.C: ALFA S.R.L. si parata S.C. BETA S.A.,reclamanta a cerut rezilierea cu despagubiri a contractului de inchiriere privind un teren apartinandparatei si pe care reclamanta urma sa construiasca un anumit obiectiv. Cu toate demersurile facute, nu s-a obtinut autorizatie de constructie datorita culpei paratete.

Tribunalul arbitral, prin sentinta nr. 47 din 19 martie1999 a admis actiunea si, in consecinta, a dispus rezilierea contractului de inchiriere obligand parata la plata de despagubiri (chiria platita in avans si costul unei documentatii tehnice).

In cel de al doilea litigiu, intervenit intre aceleasi parti insa in calitati inversate. reclamanta S.C. BETA SA a cerut ca parata S.C, ALFA S.RL sa fie obligata la plata de despagubiri pentru neexecutarea aceluiasi contract de inchiriere, inclusiv chiria datorata de la data .incheierii si pana la data rezilierii acestui contract.

Tribunalul arbitral, prin sentinta nr. 127 din 23 iulie 1999, a admis exceptia autoritatii lucruluijudecat si, in consecinta,a respins actiunea cu motivarea ce urmeaza. "Legiuitorul nu defineste aceasta exceptie, dar ii consacra doua texte: art. 1201 Cod civil care stabileste ca "este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facute de ele si in contra lor in aceeasi calitate"; art, 166 Cod procedura civila care dispune ca exceptia puterii lucrului judecat se poate ridica, de parti sau de judecator, chiar inaintea instantelor de recurs, Asadar, autoritatea de lucru judecat apare reglementata ca o prezumtie legala absoluta de adevar, care scuteste de dovada pe cel care o ridica pe cale de exceptie, in sensul ca, prin invocarea hotararii anterioare, instanta din cel de-al doilea proces este tinuta sa accepte ca fiind definitiv stabilite cele ce au facut obiect de dezbatere intr-un proces anterior, precum si ca o exceptie procesuala de fond, care are drept rezultat faptul ca o constatare facuta intr-un proces anterior este acceptata, fara rezerve, ca valabila pentru solutionarea unui proces in care intereseaza raportul juridic sau chestiunea transata prin hotararea pronuntata in procesele precedente." Vezi si G. Vasu, Prezumtia legala si exceptia procesuala a puterii lucrului judecat in materie civila, in RRD. nr. 6/1976, p, 43; AI. Bacaci, Exceptiile de procedura in procesul civil, Ed, Dacia Cluj-Napoca, 1983, p. 132).

Puterea de lucru judecat produce in primul rand un efect negativ care consta in impiedicarea repetarii judecarii aceluiasi raport juridic si care presupune tripla identitate de elemente: parti, obiect si

cauza.

Cu privire la parti, art. 1201 Cod civil prevede sa fie vorba de “aceleasi parti, facute de ele si in contra lor in aceeasi calitate". Este vorba, astfel cum s-a stabilit constant in doctrina si jurisprudernta, de o identitate juridica, adica in ambele procese, persoanele sa stea in numele lor propriu. Cum

- 50 -

prevede ca exceptia puterii lucrului judecat se poate ridica de parti sau de judecator, chiar inaintea instantelor de recurs.

Puterea lucrului judecat are la baza doua reguli fundamentale: o cerere nupoate fi judecata in mod definltiv decat o singura data; solutia cuprinsa in hotarare este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotarare.Pentru ca o hotarare definitiva sa poata fi opusa cu putere de lucru judecat intr-o noua actiune este necesar sa existe intre prima actiune si cea de a doua tripla identitate de

notiunea de "calitate" este intim legata de raportul juridic, relevanta este pozitia fata de drepturile si obligatiile care izvorasc din raportul juridic, iar nu pozitia procesuala a persoanei participante la proces. Aceasta interpretare a condus la solutia instantei supreme, acceptata unanim si in doctrina, potrivit careia "imprejurarea ca intr-un proces, o parte a figurat ca reclamantasi cealalta ca parata, iar in al doilea proces aceste calitati sunt inversate, nu este de natura sa justifice concluzia lipsei de identitate". Deci, cu toate ca in al doilea proces s-a inversat calitatea procesuala a partilor fata de prima judecata cerinta identitatii de parti este indeplinita (a se vedea Tribunalul Suprem, sectia civ., dec. nr. 732/1959, CD. 1959, p. 297 si sec. civ., dec. or. 25:1/1973, R.RD. 3/1973, p. 156; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil. Teoria genera/a, ED.P. Bucuresti, 1983, p. 527; G. Boroi, O. Radescu,Codul de procedura civila comentat si adnotat, Ed. ALL, Bucuresti, 1995, p. 235; I. Les, Principii si institutii de Drept procesual civil, vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 97; I. Oeleanu, Procedura civila, vol. II, Ed. Servo-Sat, Arad, 2001, p. 269).

Cat priveste obiectul, adica pretentia formulata sau, mai exact, obiectul material al pretentiei si dreptul subiectiv relativ la acest obiect, trebuie raportata cererea subsecventa la hotararea deja pronuntata, corelandu-se dispozitivul cu continutul considerentelor. Dar, conditia identitati de obiect la care se refera art. 1201 Cod civil nu implica in mod necesar acelasi obiect material, fiind suficient ca la baza ambelor petentii sa se afle acelasi drept. Sau cum se spunea, in alti termeni, in doctrina mai veche "contradictia trebuie sa reiasa nu numai in chip formal, dar si virtual" (P. Vasilescu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. III, Bucuresti, 1943,p. 723).

Altfel,ar insemna sa se lase posibilitatea de a evita consecintele puterii lucrului judecat,daca a doua cerere de chemare in judecata ar fi formulata in chip formal, adica cu mai multe sau mai putine capete de cerere (vezi si I. Les, op. cit., p. 91). Pe de alta parte, in legatura cu identitatea de obiect se precizeaza in doctrina si jurisprudenta ca legiuitorul nu a urmarit prin puterea de lucru judecat numai impiedicarea oricarei incercari de a relua un litigiu deja solutionat, ci si evitarea contradictiilor intre doua hotarari judecatoresti, in sensul ca drepturile recunoscute unei parti sau constatarile facute printr-o hotarare definitiva sa nu fie contrazise printr-o hotarare posterioara, dataintr-un alt proces (I. Oeleanu, op. cit., p. 266; Trib. Suprem, sec. civ., dec. nr. 1146/1976, R.RD. nr. 11/1976, p. 60, dec. nr. 1750/1979, R.RD. nr. 3/1980, p. 63 si dec. civ. 162/1997, R.RD. nr.10/1987,p. 67).

In legatura cu cel de-al treilea element, cauza, trebuie avut in vedere temeiul juridic al dreptului valorificat prin cerere, care nu se confunda cu mijloacele de sustinere ale acestuia, cu mijloacele de dovada propuse sau chiar administrate. Si in legatura cu acest element se subliniaza in doctrina ca in determinarea lucrului judecat este foarte important sa se tina seama de finalitatea acestei institutii si a exceptiei destinate a o valorifica si anume, faptul ca puterea de lucru judecat nu impiedica numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci si contrazicerile dintre doua hotarari judecatoresti (I. Les, op. cit., p. 95).

In afara de efectul negativ, puterea de lucru judecat produce si un efect pozitiv, care asigura imuabilitatea, permanenta constatarilor jurisdictionale anterioare, astfel in cat partea interesata din

- 51 -

elemente: aceleasi parti, in aceeasi calitate, acelasi obiect si aceeasi cauza (temei juridic).75

Puterea lucrului judecat se poate valorifica prin exceptia prevazuta de art. 166 C.pr.civ., care poate fi ridicata oricand de partea interesata sau din oficiu de catre organul de jurisdictie.

In ceea ce priveste hotararea arbitrala, Cartea a IV-a nu enunta acest efect el deducandu-se din faptul ca hotararea arbitrala comunicata partilor are efectele unei hotarari judecatoresti definitive. In plus, acest efect este recunoscut pentru hotararile

prima actiune se va putea prevala de acestea intr-un nou proces, obligand instanta sa-si fundeze solutia pe problema de drept rezolvata definitiv, in cursul primei judecati. In alti termeni, efectul pozitiv al lucrului judecat se manifesta ori de cate ori in litigiul ce se poarta intre aceleasi parti sunt dezbatute consecinte juridice decurgand dintr-o chestiune litigioasa transata definitiv printr-o hotarare anterioara. Altfel spus, rezolvarea data prin hotararea inzestrata ,cu puterea lucrului judecat este determinanta in solutionarea celei de-a doua cereri (a se vedea pe largo E, Florian, Puterea lucrului judecat in materie civila, Ed. ALL, Bueuresti, 1997, p. 115-145). Raportand la aceste precizari, cererea de arbitrar e introdusa de S.C. BETA impotriva S.C. ALFA si sentinta arbitrala nr. 47 din 19 martie 1999, pronuntata in litigiul dintre S.C. ALFA, in calitate de reclamanta, si S.C. BETA, in calitate de parata, se retin urrnatoarele: exista identitate de parti, chiar daca calitatea lor proeesuala este inversata in al doilea proees; temeiul juridic in ambele cauze il constituie contractul de inchiriere incheiat intre parti,astfel incat, fata de situatia din cele doua procese,exista identitate de cauza.

Prin sentinta arbitrala nr. 47/1999, pronuntata in primul litigiu, s-a retinut ca parata a incalcat,la incheierea contractului, intentionat sau dintr-o neglijenta pe care o putem califica drept majora, obligatiile si garantiile convenite in contract nepredand terenul inchiriat in starea care sa-i faca actpentru construirea obiectivului mentionat in contract si care constituia scopul principal al acestuia.In continuare, prin aceeasi sentinta s-a mai retinut ca reclamanta in acel litigiu (S,C. ALFA) a fostconsecventa in aprecierea sa ca vinovatia pentru imposibilitatea executarii contractului apartineexclusiv paratei care i-a ascuns in momentul incheierii lui faptul care a determinat refuzul eliberariiautorizatiei de constructie.

Validand pozitia reclamantei ALFA, tribunalul arbitral a conchis, in primul litigiu, ca ea esteindreptatita sa solicite, in conformitate cu clauzele contractuale, restituirea in intregime a sumelorreprezentand chiria platita in avans peritru un teren pe care nu l-a putut folosi niciodata, precum sicheltuielile efectuate cu proiectarea construirii obiectivului.

Asa fiind, in conditiile in care s-a statuat definitiv ca S.C. BETA poarta in exclusivitate vinapentru neexecutarea contractului, cerea ce a condus la rezilierea lui si obligarea la restituirea chirieiin avans,daca s-ar admite cererea reclamantei S.C.BETA din dosarul de fata ar insemna sa se contrazica flagrant ceea ce s-a stabilit in mod irevocabil printr.o hotarare anterioara.

In adevar, cererea Societatii BETA de a i se plati despagubiri pentru neexecutarea contractului pana la data de 30 septembrie 1997, din culpa societatii ALFA, contrazice evident statuarea hotararii anterioare, privind culpa exclusiva a Societatii BETA in neexecutarea contractului. O data stabilita, in prima judecata, culpa exclusiva a uneia dintre parti in neexecutarea contractului, nu mai poate fi pusa in discutie, in a doua judecata, culpa celeilalte parti. Tot atat de evidenta apare contradictia dintre cererea Societatii BETA de a i se plati chiria pe timp de trei ani (plus TVA), cu statuarea hotarari anterioare, potrivit careia chiria incasata in avans de catre aceasta societate trebuie restituita integral Socretatii ALFA.

Asa fiind, Tribunalul arbitral, constatand ca obiectul cererii Societatii BETA este indisolubil- 52 -

arbitrale straine prin art. 167 si art. 181 din Legea nr.1 05/1992 astfel ca nu ar putea fi refuzat hotararilor arbitrate pronuntate in arbitrajul intern.

Exceptia puterii lucrului judecat poate fi ridicata atat in fata instantelor judecatoresti cat si in fata tribunalelor arbitrale.

Acest efect este limitat de principiul inopozabilitatii fata de terti, hotarareaarbitrala neproducand efecte decat intre partile la conventia arbitrala.

Puterea lucrului judecat a sentintei arbitrale este de ordin privat si nu de ordine publica, atat in dreptul intern cat si in dreptul international privat.76Aceasta inseamna ca partea interesata peate renunta la beneficiul puterii lucrului judecat.

Asa cum s-a aratat in doctrina, calificarea exceptiei puterii lucrului judecat are importante consecinte practice. Daca exceptia este calificata de ordine publica, o hotarare arbitrala pronuntata cu incalcarea acesteia este anulabila in temeiul art. 364 lit. i) C.pr.civ. Dimpotriva,nici o sanctiune nu va exista daca exceptia nu este de ordine publica. Curtea de Casatie franceza a decis, printr-o hotarare din 19 martie 1921 ca

implicat in obiectul cereri ce a fost solutionata prin sentinta nr. 47 din 19.03,1999, retine ca, incauza, exista si identitate de obiect.

Fata de aceste considerente, exceptia autoritatii lucrului judecat invocata de parata S.C.ALFAurmeaza a fi admisa si, prin consecinta, urmeaza a fi respinsa actiunea reclamantei S.C. BETA.Curtea de Apel Bucuresti.sectia comerciala, prin decizia nr. 3309 din 17 decembrie 1999, nepublicata, a admis actiunea in anulare considerand ca in sentinta arbitrala s-a retinut in mod gresit ca in cauza sunt intrunite cerintele art. 1201 C: civ. Curtea Suprema de Justitie, prin decizia nr. 6086 din 31 octombrie 2001,a admis recursul si a modificat decizia recurata in sensul ca a respins actiunea in anulare, mentinand hotararea arbitrala, instanta retinand ca intra cere doua litigii exista identitate de parti, obiect si cauza.

75 A se vedea: I. Stoenescu, S. Zilberstein, op.cit.,p. 520 si urm.; V.M. Ciobanu, Tratat, vol. II, p. 270 - 277 si urm. Emese Florian, Puterea lucrului judecat in materia civila, Editura ALL, Bucuresti, 1997. Pentru practica judiciara in materia, a se vedea: G. Boroi, D. RMescu, op. cit., p. 248-254.N.C.P.C. francez consacra expres acest efect in art. 1476: "Ia sentence arbitrale a, des qu'elle est rendue, "autorite de la chose jugee relativement a la contestation qu'elle tranche".

76 J. Robert, B. Moreau,op. cit., nr, 209.'- 53 -

"regula autoritatii lucrului judecat nefiind de ordine publica, judecatorii fondului au apreciat corect ca gresita aplicare a acestei reguli de catre tribunalul arbitral constituie, dupa caz, o greseala de judecata dar care nu poate, prin ea insasi, motiva anularea sentintei".77

In doctrina78 s-a apreciat ca, in raport de dispozitiile care reglementeaza puterea lucrului judecat si, fata de rolul sau, pot fi identificate urmatoarele caracteristici: - exclusivitatea, care face imposibila desfasurarea unui nou proces intre aceleasi parti, pentru acelasi obiect si aceeasi cauza; - incontestabilitatea, atribut in raport de care hotararea definitiva nu mai poate fi pusa in discutie de catre parti sau procuror decat prin intermediul cailor de atac prevazute de lege;- executorialitatea, care face ca hotararea definitiva sa fie pusa in executare silita la cererea partii care a castigat sau a procurorului, iar uneori chiar din oficiu;- obligativitatea, care face ca partile sa se supuna efectelor lucrului judecat iar partea in favoarea careia actioneaza sa nu poata renunta la dreptul de a o invoca.

77 V. Ros, op. cit" p. 506.

78 Viorel Mihai Ciobanu, op. vit., vol. II, p. 272-273, notele 947-950.

- 54 -

Subcapitolul 5Forta executorie a hotararii arbitrale

Am examinat mai inainte problema fortei executorii a hotararii arbitrale iar ulterior vom cerceta aspectele legate de executarea propriu-zisa a hotararii arbitrale. Aici ne vom limita sa reamintim ca hotararea arbitrala este susceptibila de executare silita. Numai ca acest efect al hotararii arbitrale este pe plan secund, pe primul plan situandu-se,executarea de bunavoie.

Spre deosebire de hotararea judecatoreasca definitiva care,de regula,este executorie prin ea insasi, proprio vigore,hotararea arbitrala devine executorie numai dupa investirea ei cu formula executorie de catre instanta judecatoreasca (art. 3671 C.pr.civ.).79 Se poate spune ca in hotararea judecatoreasca forta executorie este consubstantiala. Ea devine operanta prin investirea cu formula executorie in hotararea arbitrals forta executorie nu exista, este o simpla virtualitate, ceea ce exista este obligatia debitorului de a aduce la indeplinire "condamnarea"de bunavoie. Pana la investirea cu formula executorie hotararea arbitrala este un act jurisdictional cu valoare de inscris privat.80 Componenta jurisdictionala a hotararii arbitrale ii da insa o valoare mult mai mare decat a unui simplu inscris privat, precum un contract.81 Daca drepturile si obligatiile izvorate dintr-un contract sunt contestate, partea interesata nu le poate valorifica sau stabili decat pe care jurisdictionala, in cadrul unui proces care se finalizeaza printr-o hotarare. Spre deosebire de contract, hotararea arbitrala, prin simpla ei investire cu formula executorie se integreaza in ordinea judiciara in sensul ca eaconstituie titlu executoriu si se executa silit, intocmai ca si o hotarare judecatoreasca.(art. 368 C.Pr.civ.).

79 Danil Matei, Efectul executoriu al hotararilor judecatoresti si arbitrale, in R.D.C. nr. 3/1995, p. 120-133.

80 Jean Robert, Betrand Moreau,op. cit., nr. 214

81 Fac exceptie contractele autentice precum si cele carora legea le confera valoare de titlu executoriu, cum sunt contractele de credit bancar, precum si garantiile, reale ,si personale, constituite in scopul garantarii creditului bancar (art. 56 alin. 2 din Legea bancara nr. 58/1998).

- 55 -

Subcapitolul 6Forta probanta a hotararii arbitrale

Hotararea judecatoreasca constituie, sub aspect probator, inscris autentic si, ca atare, face dovada pana la inscrierea in fals pentru constatarile personale ale judecatorului consemnate in hotarare.82

Forta probanta a hotararilor arbitrate nu poate fi contestata. Desi Cartea a IVatace in aceasta privinta, ea este expres recunoscuta pentru hotararile straine de art. 178 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat "Hotararea straina, data de catre o instanta competenta, are forta probanta in rata instantelor romane cu privire la situatiile de fapt pe care le constata".Acest text se aplica, in virtutea art. 181 din aceeasi lege, si sentintelor arbitrale straine. Or, daca se recunoaste hotararilor arbitrale straine forta probanta, cu atat mai mull ea poate fi recunoscuta hotararilor arbitrale nationale.

Intrebarea este daca hotararea arbitrala are forta probanta a unui act autenticcat priveste constatarile personale ale arbitrului.

Intr-o opinie nu s-ar putea atribui caracter autentic hotararilor arbitrale nici chiar in arbitrajul institutional, dar nici nu s-ar putea sustine ca hotararea arbitrala are doar valoare de inscris sub semnatura privata pentru ca, pentru parti, hotararea arbitrala este obligatorie in intregul ei, deci si cu privire la situatiile de fapt pe care le constata.83

In doctrina franceza se recunoaste hotararii arbitrale forta probanta a unui act autentic pentru constatarile personale ale arbitrului in masura in care sunt facute in termenul si ,cu privire la obiectul conventiei arbitrale, adica in sfera atributiilor lor. Se recunoaste astfel forta autentica constatarii prorogarii termenului arbitrajului convenit de parti in fata arbitrului si, de asemenea, pentru constatarile privind desfasurarea procedurii arbitrale.84

Intr-o alta opinie se considera ca din moment ce caracterul autentic isi gaseste sursa in vointa partilor la conventia arbitrala, caracterul autentic nu priveste decat partile.85

In baza art. 363 alin. 1 C.pr.civ. potrivit caruia hotararea arbitrala comunicatapartilor are efectele unei hotarari judecatoresti definitive inclinam catre solutia recunoasterii fata de partile la conventia arbitrala a fortei probante cu valoare de act

82 Dragos-Alexandru Sitaru,op. cit., Tratat, p. 838.

83 V. Ros, op. cit:, p. 506.

84 J. Robert, B. Moreau,op. cit., nr. 209, lit. c

85 C.Gavalda,C.Lucas,op.cit.,p.83.;,- 56 -

autentic a constatarilor personale ale arbitrului consemnate in hotararea arbitrala (inclusiv in incheiere) privind desfasurarea procedurii arbitrale sau declaratiile partilor facute in rata tribunalului arbitral.86 Astfel, spre exemplu, data hotararii arbitrale poate fi contestata de parti numai prin procedura inscrierii in fals. La fel si celelalte constatari propriis sensibus ale arbitrului, consemnate in hotararea arbitrala.87

Subcapitolul 7Efectul declarativ

Hotararea judecatoreasca are, de regula, efect declarativ in sensul ca dreptulrecunoscut prin hotarare se considera a fi preexistat hotararii, care numai il constata.88 Judecatorul se limiteaza in a recunoaste dreptul, in a-l declara, in a "spune dreptul"(jurisdictio),fara a conferi drepturi noi,fara a crea situatii noi.

Sunt insa si hotarari judecatoresti constitutive cum sunt cele privind starea, capacitatea si relatiile de familie,ca si cele pronuntate in procedura reorganizarii judiciare sau a falimentului, in general hotararile prin care au fost solutionate actiuni in constituire sau transformare de drepturi.

Aceste hotarari creeaza situatii noi, sunt opozabile erga omnes si produc, deregula, efecte numai pentru viitor.

Procesele susceptibile a fi sanctionate prin asemenea hotarari (divort, puneresub interdictie etc.) nu sunt insa arbitrabile astfel ca, practic, hotararile arbitrale sunt declarative.89

86 Declaratiile consemnate intr-o hotarare judecatoreasca definitiva pot fi rasturnate numai prin inscrisuri, deoarece, in recurs, alte mijloace de proba nu sunt admisibile.

87 In acest sens: J. Vincent, S.Guinchard,op. cit., nr. 1678

88 I.Stoenescu, S. Zilberstein, op, cit., p. 520

89 Hotararile de anulare a actelor au efect declarativ,hotararile de revocare,rezolutie, reziliere sunt socotite cu efect declarativ si constitutiv, constatand, recunoscand drepturi in trecut si stabilind stari noi (Petre Vasilescu, op. cit., vol. IV, p. 96). S-a decis ca hotararea de desfacere a unui contract de munca are efect constitutiv (fostul Trib, Suprem: Col. civ., dec. nr. 1929/1955, LP. nr. 3/1956, p, 310),

- 57 -

Subcapitolul 8Prescriptia

Hotararea judecatoreasca, o data pronuntata, face ca orice prescriptie privitoare la dreptul la actiune sa fie inlocuita prin prescriptia dreptului de a cere executarea silita a hotararii.

Acest efect il are si hotararea arbitrala. Prin urmare, daca debitorul nu aduce la indeplinire hotararea de bunavoie, creditorul trebuie sa aiba diligenta de a cere investirea hotararii cu formula executorie si de a introduce cererea de executare in cadrul termenului de prescriptie prevazut de art. 405 C.pr.civ.90 Potrivit art. 405 C.pr.civ., dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de trei ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia actiunilor reale imobiliare, termenul de prescriptie este de 10 ani (alin. 1).91 Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand s-a nascut dreptul de a cere executarea silita (alin. 2). Prin implinirea termenului de prescriptie orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie(alin. 3).

90 S, Zilberstein, V.M. Ciobanu, colaborator I. Bacanu, Tratat de executare silit, p. 213 si urm

91 In cazul unei hotarari arbitrale straine s-a considerat ca termenul de 3 ani incepe sa curga de la data hotararii de exequatur, deci de cand hotararea a devenit titlu executor, (C.S.J., s. civ,dec, nr, 1685 din 14 septembrie 1990- pentru critica acestei decizii, a sa vedea V. Ros, Recunoasterea si executarea hotararii arbitrale straine.Conditii de executare in Romamia,Prescriptia dreptului de a cere executarea silita, in R.D.C. nr. 2/1995; p.68-78.

- 58 -

Capitolul VI

Indreptarea, completarea si lamurirea hotararii arbitrale

De la principiul dezinvestirii legea admite unele aparente exceptii : completarea hotararii (a); indreptarea greselilor materiale(b); interpretarea dispozitivului hotararii (c)

a) Completarea hotararii se realizeaza, in sensul celor prevazute de art. 362, alin. 1 C. pr. civ., cand prin hotararea pronuntata tribunalul arbitral “a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere”. Completarea poate fi solicitata de oricare dintre parti, in termen de 10 zile de la primirea hotararii. Hotararea de completare se da cu citarea partilor.In marginea acestor prevederi am face urmatoarele precizari. Partea poate exercita actiunea in anularea hotararii arbitrale si atunci cand tribunalul arbitral s-a pronuntat minus petita – art. 364, alin. 1, litera “f” C.pr.civ. Ea are asadar la dispozitie doua cai: actiunea in anularea hotararii arbitrale; cererea de completare a hotararii arbitrale92. Ni se pare insa ca, in principiu, cererea de completare trebuie sa aiba intaietate, intrucat, prin compromis, partile intelegand sa sustraga litigiul, in intregul sau, din competentainstantelor judecatoresti, tribunalul arbitral trebuie sa-si indeplineasca misiunea de a-i judeca in integralitate, altfel, asa zicand, insusi rostul compromisului ar fi compromis. Daca, totusi, partea a sesizat instanta cu o actiune in anulare pentru motivul de minus petita, aceasta n-ar putea refuza solutionarea ei pe considerentul ca are intaietate cererea de completare93. Fiecare cale isi are insa avantajele si dezavantajele ei, in raport cu interesul partilor.

Dispozitiile art. 362, alin. 1 C. Pr. civ. sunt aplicabile daca: completarea hotararii nu este de natura sa aduca atingere solutiilor deja pronuntate cu privire la celelalte capete de cerere si care au dobandit autoritatea lucrului judecat; partea nu a exercitat actiunea in anulare pentru faptul ca tribunalul arbitral s-a pronuntat infra petita; capatul de cerere omis de tribunalul arbitral sa fi fost formulat, pe baza si in conditiile conventiei de arbitraj94.

92 Daca reunirea tribunalului arbitral este imposibila, singura cale pentru rezolvarea situatiei de infra petita ramane actiunea in anulare. (in acelasi sens: Curtea de Apel Paris, decizia din 22 iulie 1982, in "Rev. arb,", 1983, p, 211)93 S-a admis insasi ipoteza poate fi retinuta spre discutie – ca la cererea celeilalte parti,indreptatita pe baza compromisului sa obtina solutionarea integrala a litigiului de catre tribunalul arbitral, in cazul unei actiuni in anulare si daca chestiunea litigioasa omisa este disociabila de celelalte motive ale actiunii, instanta poate trimite partile, pentru ceea ce s-a omis, in fata tribunalului arbitral. (J, Linsmeau, op. cit., nr. 322, p. 151.) Nu putem insa ignora impedimentele existente: reglementarea in materia nu consacra institutia "casarii cu trimitere"; odata sesizata instanta, aceasta este competenta sa se pronunte in fond,94 In sensul prevederilor art. 362 C, pr. civ., completarea hotararii poate fi ceruta atunci cand arbitrii au omis sa rezolve "un capat de cerere", adica o pretentie determinata din actiunea reclamantului; notiunea

- 59 -

Hotararea de completare este ea insasi o hotarare a tribunalului arbitral prin care se transeaza o parte din fondul litigiului, asa incat aceasta hotarare poate sa faca obiectul actiunii in anulare, inclusiv pentru faptul ca s-a respins cererea de completare95.

b) Indreptarea greselilor materiale se face - cum ne spune art. 362, alin. 2 C. pr.civ. - de catre tribunalul arbitral, la cererea oricareia dintre parti adresata tribunalului, tot in termenul de 10 zile de la data primirii hotararii, sau din oficiu. Operatia se realizeaza printr-o incheiere de indreptare. Exemplificativ, ni se spune ca ar putea fi vorba de greseli materiale din textul hotararii arbitrale, de "alte greseli evidente care nu schimba ftondul solutiei' (s.n.), precum 9i de gregeli de calcul.

Asadar, procedura indreptarii greselilor din hotararea arbitrala nu vizeaza "greseli de judecata", ci simplele erori care nu schimba fondul solutiei.96 Printr-o subtila formulare, art. 362, alin. ultim C. pr. civ. lasa sa se inteleaga ca astfel de greseli apartin culpei tribunalului arbitral:"Partile nu pot fi obligate - spune textul articolului mentionat - la plata cheltuielilor legate de completarea sau indreptarea hotararii".

Daca, in urma unei actiuni in anulare, instanta,admitand actiunea,se pronunta in fond, nu se va mai pune problema indreptarii greselilor materiale din hotararea arbitrala, instanta substituind hotararii arbitrale propria sa hotarare. Pe scurt, instanta nu rectifica hotararea arbitrala, ci o anuleaza sau nu.

Ca si hotararea de completare, incheierea de indreptare face parte integranta din hotararea arbitrala- art. 362, alin. 3 C. pr. civ.

Art. 362, alin. 2 C. pr.civ. nu prevede in acest caz - si ni se pare corect97 - obligatia tribunalului arbitral de a cita partile,mai ales ca acesta poate proceda si din oficiu la indreptarea greselilor materiale.

de "capat de cerere" nu trebuie confundata cu sustinerile de fond ale parti1or,care nu sunt cereri, ci simple aparari, pentru omisiunea carora partea in cauza are la dispozitie caile legale de atac. (Sent. nr. 202/1981,in vol. "Jurisprudenta comerciala arbitrala",cit. supra, p, 33,)95 In acelasi sens: Curtea de Apel Paris, decizia din 28 aprilie 1988, in "Rev. arb”1989, p. 280.96 Art.281C. pr.civ.,cat priveste hotararile judecatoresti,revede de asemenea posibilitatea indreptarii acestora pentru greseli materiale.97 In jurisprudenta si doctrina franceze s-a considerat ca partile trebuie sa fie citate, altfel incalcandu-se principiul contradictorialitatii. (Curtea de Ape! Paris, decizia din 28, aprilie 1988, in "Rev. arb.", 1989, p. 280; M.-CL Rondeau-Rivier, op. cit., nr. 76, p. 19.) Exigenta ni se pare excesiva, din moment ee operatia materiala de indreptare a hotararii,cel putini in sistemul nostru de reglementare,nu poate"schimba fondul solutiei".

- 60 -

Indreptarea greselilor materiale sau a altor greseli "evidente"nu se poate face decat pe baza elementelor intrinseci hotararii, nu a unor elemente extrinseci acesteia98; altfel zis, indreptarea nu poate schimba sau completa sensul ori dispozitivul hotararii.99

c) Interpretarea dispozitivului hotararii nu este consacrata in sistemul normelor avand ca obiect arbitrajul100. Atunci este sau nu posibila o asemenea interpretare din partea tribunalului arbitral? Opinam in sens afirmativ. Mai intai am deduce doua argumente din cuprinsul altor reglementari: a) Tribunalul arbitral este chemat sa "solutioneze litigiul" intemeiul contractului principal si al normelor de drept aplicabile, tinand seama cand este cazul si de uzantele comerciale. De asemenea, pe baza acordului expres al partilor, tribunalul arbitral poate solutiona litigiul echitate - art. 360 C. pr. civ. Dar aceasta presupune desavarsita claritate in modul de transare a litigiului si nimeni n-ar putea sa clarifice mai bine sensul si temeiurile hotararii decat autorul ei; b) Hotararea arbitrala investita cu formula executorie constituie titlu executoriu si se executa silit intocmai ca si o hotarare judecatoreasca - art. 368 C. pr. civ. Or, punerea in executare a hotararii presupune de asemenea evitarea oricaror dubii cu privire la dispozitivul ei. Prin interpretarea dispozitivului hotararii se evita de altfel actiunea in anulare pentru motivul ca dispozitivul "cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire" - art. 364, alin. 1, litera "h" C. pr. civ.

La aceeasi concluzie se poate insa ajunge si pe o alta cale.Hotararea arbitrala este asimilata cu o hotarare judecatoreasca, iar in privinta

hotararilor judecatoresti art. 281, alin. 1 C.pr. civ. permite interpretarea dispozitivului, cu privire la "intelesul,intinderea sau aplicarea" acestuia. Tribunalul arbitral ar putea de asemenea sa procedeze la deslusirea dispozitivului hotararii lui, fara insa a-i schimba ori a-i adauga ceva101.

98 J. Robert,op. cit, nr.212,p. 185.Pentru jurisprudenta in, acelasi sens:J.Unsmeau, op. cit, nr. 317, p. 149. A se vedea, de asemenea: incheierea din 27 iulie 1998, in vol. "Jurisprudenta comerciala arbitrala", cit.supra,p. 32, precum si Sent. nr. 44/1994 si nr. 202/1981,publicate in acelasi loc.99 S-a considerat ca tribunalul arbitral nu poate proceda la indreptarea greselilor materiale, in cadrul prevederilor art. 1475 din Noul Cod de procedura civila francez, daea el s-a pronuntat ultra sau plus petita. (Cass. '2eciv., decizia din 14 iunie 1984, cu nota de B. Moreau, in "Rev. arb.", 1985, p. 427.)100 Nici Codul judiciar belgian nu cuprinde vreo dispozitie cu privire la interpretarea hotararii arbitrale si totusi jurisprudenta si doctrina au admis-o. Anterior chiar actualei reglementari, jurisprudenta si doctrina franceze au admis interpretarea. (Asupra controverselor care totusi au existat In aceasta problema,. a se vedea: R. Perrot, L'interpretation des sentences arbitrales, In "Rev. arb.", 1969, p. 7 si urm.)101 In sensul admisibilitatii aplicarii dispozitiilor art. 281 C. pr. civ., se vedea de asemenea: G. Danaila, Categorii de hotarari arbitrale, In "Revista de drept comercial", 2002, nr. .6, p. 49 si urm.; Idem, Deliberarea arbitrilor, luarea hotararii arbitrate. Forma, cuprinsul si efectele sale, In "Revista de drept comercial", 2002, .nr. 7-8, p.149

- 61 -

Dat fiind faptul ca tribunalul arbitral are o existenta efemera, opinam ca interpretarea s-ar putea face, dupa caz, pana la exercitarea actiunii in anulare102 sau pana la investirea de catre instanta a hotararii arbitrale cu formula executorie, tara a se depasi termenul arbitrajului.

De altfel, nimic nu impiedica partile ca, chiar prin conventia arbitrala, sa Imputerniceasca arbitrii pentru a proceda la interpretarea dispozitivului hotararii. Cererea ulterioara a partilor facuta in acest sens poate fi ea insasi interpretata ca o conventie arbitrala.

O opinie contrara s-ar putea sprijini numai pe ideea desesizarii "absolute" a tribunalului arbitral odata cu pronuntarea hotararii, idee care este infirmata prin ipoteza completarii hotararii si prin cea a indreptarii greselilor materiale. Procedura interpretarii nu poate fi decat contradictorie, asadar ea presupune citarea partilor in fata tribunalului arbitral.103

Pe calea interpretarii, arbitrii nu vor putea modifica hotararea pronuntata, ei marginindu-se la deslusirea, la limpezirea intelesului acesteia, prin inlaturarea impreciziunilor ori a ambiguitatilor. Hotararea de interpretare poate face obiectul actiunii in anulare, daca partea sau partile considera ca arbitrii, prin exces, sub pretextul interpretarii, au alterat solutia in fond a litigiului.

In cazul in care tribunalul arbitral nu se poate reuni pentru a proceda la interpretarea hotararii - de exemplu; decesul unui arbitru sau imposibilitatea acestuia de a participa la reconstituirea tribunalului arbitral - singura cale ramane actiunea in anulare, sub motivul prevazut de art. 364, litera "h" C.pr. civ.: "dispozitivul hotararii arbitrale cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire". Numai ca interpretarea, prin definitie, trebuie sa apartina autorului actului interpretat, hotararea instantei ca urmare a exercitarii actiunii in anulare, avand ca rezultat "desfiintarea" hotarariiarbitrale atacate, nu poate fi calificata - riguros vorbind - ca fiind un simplu act de interpretare.

Intr-o opinie mai recenta s-a considerat de asemenea ca dispozitiile art. 281 si ale art. 281 se aplica si in materie de arbitraj si,facandu-se analogia legii, o atare cerere sa se introduca in termen de 10 zile de la primirea hotararii arbitrale "sau, pentru a fi mai aproape de litera si spiritul art. 281 1 in termen de o luna de la comunicarea hotararii arbitrale".Ar fi insa de preferat - pentru inlaturarea posibilelor obiectiuni in legatura cu analogia legii sau analogia dreptului - sa se completeze dispozitiile art. 362 C. pr. civ.104In ce ne priveste, consideram ca, in actuala economie a dispozitiilor legale in materie si pentru concordanta cu ipotezele de completare a hotararii sau de indreptare, termenul ar putea fi cel de 10 zile de la primirea hotararii arbitrale.

102 M.-CI.Rondeau-Rivier,op. cit., nr. 74, p. 18103 Art. 2811, alin. 3 C. prociv. precizeaza de asemenea ca incheierea prin care se interpreteaza dispozitivul este data, in camera de consiliu, "cu citarea par!ilor".104 V. M. Ciobanu, Impactul modificarii Codului de pracedura civila si al altor reglementari legale recente asupra arbitrajului, in "Revista de drept comercial",2002, nr. 12, p. 13-15.

- 62 -

- 63 -

Capitolul VIIExecutarea hotararii arbitrale

Executarea hotararilor arbitrale formeaza obiectul cap. IX al Cartii a IV-a C.pr.civ. (art. 367, 3671 §i 368). Dispoziziile cap IX se completeaza in mod corespunzator cu dispozi1iile de drept comun privitoare la investirea cu formula executorie a hotararilor judecatoresti(art.269, 3733,374, 376 C.pr.civ) precum si, in temeiul normei de trimitere a art..368 C.pr.civ., cu dispoziiile privitoare la executarea silita a hotararilor judecatoresti cuprinse in Cartea a V-a C.pr.civ. 105

Subcapitolul 1Executarea de bunavoie

In conceptia legiuitorului Cartii a IV-a C.pr.civ., forma preeminenta a executarii hotararii arbitrale o constituie executarea de bunavoie in enuntarea expresa a art. 367 C.pr.civ. "hotararea arbitrala este obligatorie. Ea se aduce la indeplinire de bunavoie de catre partea impotriva careia s-a pronuntat,de indata sau in terrnenul aratat in hotarare".

Am aratat mai inainte ca obligativitatea hotararii arbitrale si executarea de bunavoie sunt o consecinta evidenta si necesara a componentei contractuale a arbitrajului. 106 Prin chiar faptul incheierii conventiei arbitrate partile au inteles cahotararea ce se va pronunta sa fie obligatorie pentru ele ca orice contract. Forta obligatorie a hotararii arbitrale decurge din caracterul de lege intre partile contractante a intelegerii de a opta pentru arbitraj si de a recunoaste, implicit sau explicit, obligativitatea indeplinirii hotararii arbitrale, forta obligatorie conferita de art. 969 C.pr.civ.

Daca, in pofida contractului si a legii, a loialitatii comerciale si a bunei credinte, partea obligata nu executa de bunavoie hotararea arbitrala, creditorul ( partea castigatoare) poate cere executarea silita a hotararii arbitrale.

105 I. Bacanu, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale, p. 133; idem, Atributiile instantelor judecatoresti in domeniul arbitrajului privat, Dreptul, nr. 9/1997, p.22 si urm,; idem, Investirea cu formula executorie a hotararii arbitrale. Comentariu la decizia Curtii de Apel Bacau, nr. 305/1995, R.D.C. nr. 9/1997, p. 111-112; S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, colaborator I Bacanu, op. cit., p. 171 si urm

106 I. Bacanu, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale.- 64 -

Subcapitolul 2Investirea cu formula executorie a hotararii arbitrale

Prima etapa in executarea silita o constituie cu formula executorie a hotararii arbitrale (art. 367 alin. 1 C.pr.civ). 107

Pentru acordarea investirii ce va urma, in general, procedura de drept comun stabilita pentru investirea unei hotarari judecatoresti, cu particularitatile care deriva din art. 3671 C.pr,civ. si din natura arbitrajului.

Cererea de investire se va face de partea castigatoare care poate fi reclamantul, dar poate fi si paratul, ca de exemplu in situatia in care cererea reclamantului s-a respins cu cheltuieli de judecata in favoarea paratului. Cererea de investire va fi insotita de urmatoarele acte:

Sentinta arbitrala a carei investire se solicita (In original), Sentinta va fi prezentata in integralitatea ei. Nu se peate investi numai dispozitivul sau extras din hotarare cuprinzand "condamnarea"

Conventia arbitrala in copie certificata de parte (contractul principal in care este inscrisa clauza compromisorie sau extrasul cuprinzand numai clauza compromisorie ori, dupa caz, compromisul)

107 Potrivit art. 269 alin. 1 C.pr.civ., formula executorie se aplica pe hotarare dupa cum urmeaza: “Noi Presedintele Romaniei (aici urmeaza cuprinsul hotararii care se investeste) “Dam imputernicire si ordonam agentilor administrativi si ai fortei publice sa execute aceasta (hotarare); procurorilor sa staruie pentru aducerea ei la indeplinire. Spre credinta, prezenta (hotarare) s-a semnat.(urmeaza semnaturile presedintelui si grefierului).

S-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a art. 269 C.pr.civ. cu motivarea ca incalca art.' 80alin, 2 din Constitutie si principiul separatiei puterilor in stat, prin implicarea Presedintelui Romanieiin treburile justitiei.

Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 163/1999, publicata in M.Of., partea I, nr. 624 din 21decembrie 1999, a respins exceptia cu urmatoarea motivare:"Art, 269 din Codul de procedura civila trebuie analizat in coroborare cu art. 374 alin. 1 din acelasi cod, text potrivit caruia "Nici o hotarare nu sa va putea executa daca nu este investita cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1, afara de hotararie pregatitoare si de hotararile executorii provizoriu, care se executa si fara formula executorie",

In temeiul art. 376 alin. 1 din Codul de procedura civila, se investesc cu formula executorie hotararile care au ramas definitive si au devenit irevocabile, deci atunci cand activitatea de judecataa luat sfarsit astfel ca sustinerea autoarei exceptiei referitoare la implicarea Presedintelui Romanieiin activitatea de infaptuire a justitiei nu poate fi retinuta.Formula executorie prevazuta la art. 269 alin. 1 din Codul de procedura civila este un ordin dat in numele Presedintelui Romaniei organelor de executare, agentilor administrativi si procurorilor, dupa caz, sa procedeze la executarea hotarari sau sa sprijine aceasta executare. Asa fiind, rezulta ca, in baza art. 269 din Codul de procedura civila, Presedintele Romaniei da structurilor puterii executive, un ordin care are semnificatia colaborarii puterilor statului la aplicarea Constitutieiei a Legilor, ceea ce nu infrange principiul constitutional al separatiei puterilor in stat" pentru sustinerea tezei contrare a se vedea: V. Ros, op,cit.,p,516, nota 610.

- 65 -

Depunerea conventiei arbitrale este o cerinta traditionala de pe vremea arbitrajului ad hoc. In arbitrajul institutional s-ar putea considera ca, din moment ce in hotararea arbitrala s-a reprodus clauza compromisorie (forma cea mai frecventa a conventiei arbitrale) , depunerea copiei de pe contractul principal sau a extrasului cuprinzand clauza compromisorie este inutila. Totusi, tinand seama ca la investire nu se face deosebire intre o hotarare pronuntata in arbitrajul ad hoc si o hotarare pronuntata in arbitrajul institutional, precum si de importanta conventiei arbitrale, cerinta apare a fi justificata.Se va tine seama insa ca un contract (continand clauza ,compromisorie) sau, de asemenea, un compromis se poate incheia si prin schimb de scrisori ori prin mijloacele moderne de comunicatie. Se va mai tine seama ca, potrivit art, 13 din RPA-CAB, conventia arbitrala peate rezulta si din introducerea de catre reclamant a unei cereri de arbitrare si acceptarea paratului ca aceasta cerere sa fie solutioncita de CAB. Declaratia de acceptare trebuie sa fie explicita. Este recomandabil ca atunci cand este facuta oral in fata tribunaluiui arbitral si se consemneaza in incheierea de sedinta sa fie confirmata in scris de parti.

Dovada privind comunicarea hotararii arbitrale prevazuta de art, 363 alin, 2 C.pr.civ. (in original) impreuna cu confirmarea de primire (in original). Dovada si confirmarea se vor elibera de tribunalul arbitral (in arbitrajul ad hoc) sau de institutia permanenta de arbitraj (in arbitrajul institutional).

Dovada este necesara intrucat hotararea arbitrala are efectele unei hotarari judecatoresti definitive, si deci peate fi investita, numai dupa comunicarea ei (art. 363 alin. 3 C.pr.civ. De aceea investirea nu poate fi acordata fara aceasta dovada.108

Toate hotararile arbitrale, spre a fi executate silit, trebuie investite cu formulaexecutorie, indiferent de forma arbitrajului.109

108 S-a decis insa ca simple formulare a unei actiuni in anulare sau introducerea unui recurs impotriva deciziei prin care s-a respins actiunea in anulare nu impiedica investirea cu formula executorie si nici nu duc la suspendarea executarii., pentru aeeasta fiind necesara o cerere expresa formulata in conditiile art. 365 alin. 3 C,pr.Civ. (Curtea de Apel Suceava, dec. or. 559 Ap./1999 si decizia or. 257/R/1999,in Culegere 1999, p. 171-173 si 178-180.109 In Decretul lege nr. 139/1990 privind camerele de comert s industriedin Romania se prevede, printre altele, ca hotararile Curtii de Arbitraj Comercial International de pe langa Camera de comert si Industrie a Romaniei sunt titluri executorii si se executa in tara fara investire cu formula executorie.

Desi aceasta dispozitie nu a fost expres modificata sau abrogata, ea si-a incetat aplicabilitatea. Dispozitia citata reprezinta o reminiscenta a arbitrajului obligatoriu, de solutionare, propriu fostului Consiliu de Ajutor Economic Reciproc - CAE.R. (la data intrarii in vigoare a D.L. nr. 139/1990 erau inca pendinte la CAB asemenea litigii).

Prinn modernizarea din 1993 a Cartii a IV-a acest tip de arbitraj a fost inlocuit prin arbitrajulinstitutional de administrare/organizare a litigiilor. Ca urmare, RPA-CAB au fost expres modificatein sensul ca sentinta arbitrala, pentru a fi pusa in executare, se investeste cu formula executorie, conform legii, constituind astfel titlu executoriu (art. 67 si 68 din RPA-CAB care reiau dispozitiile art,367 alin. 1 C:pr.civ.). in prezent, toate hotararile arbitrale, pentru a fi puse in executare, necesita investirea cu formula executorie (pentru aceasta opinie, la care ne raliem, a se vadea: I. Bacanu,Arbitrajul ad hoc si arbitrajul institutional in legis/atia romana actuala, Dreptul, or. 8/1995, p. 12). in

- 66 -

Procedura de investire cu formula executorie este, prin natura sa, o procedura necontencioasa.110 In dreptul comun al procedurii de investire, partile nu se citeaza, regula aplicabila si in arbitraj, cu deosebirea, prevazuta de art. 367 alin. 2, ca, in cazul in care exista indoieli cu privire la regularitatea hotararii arbitrale, partile se vor cita.

In acceptiunea textului legal citat, citarea partilor nu are ca finalitate dezbaterea in contradictoriu a regularitatii hotararii arbitrale si sustinerea investirii sau neinvestirii ei, ci pentru ca partile sa dea unele explicatii judecatorului investirii. Asa fiind,procedura necontencioasa a investirii nu se transforma intr-o procedura contencioasa,prin simplul fapt al citarii partilor pentru explicatii.111

Cererea de investire poate fi admisa sau respinsa prin incheiere motivata. Incheierea prin care presedintele instantei judecatoresti respinge cererea de investire cu formula executorie a hotararii poate fi atacata cu recurs de catre creditor (art. 373 (1) C.pr.civ.- text care are prioritate fata de dispozitiile de drept comun ale procedurii necontencioase).Termenul de recurs este de 5 zile si curge de la pronuntare, pentru creditorul prezent, si de la comunicare, pentru cel lipsa.

Potrivit alin.2 al art. 373 C.pr.civ. incheierea prin care presedintele instanteiadmite cererea de investire cu formula executorie a hotararii nu este supusa niciunei cai de atac.

In cazul in care se invoca nelegalitatea investirii cu formula executorie caleaprocesuala este contestatiala executare.

acelasi sens, a se vedea: V. Ros, op. cit., p. 514. Pentru o opinie contrara a se vedea: S. Beligradeanu, Executarea silita a sentintelor Curtii Be Arbitraj Comercial Intemational de pe langa'Camera de Comert si Inaustrie a Romaniei prin care s-au solutionat litigii de drept privat cu e!emente de extraneitate, Dreptul, nr. 9/1995, p. 9-14.110 S-a sustinut insa ca, spre deosebire de procedura de drept comun a investirii aplicabila hotararilor judecatoresti, procedura de investire a hotararilor arbitrale nu este o procedura necontecioasa. Asa fiind, cererea se va judeca de un complet de judecata apartinand instantei pravazute de art. 342 C.pr.civ.,in sedinta publica (V. Ros,<op, cit" p.517). Credem ca in urma introduceri art. 373 alin. '1' (prin O.U.G.nr. 138/2000) aceasta opinie numai poate fi sustinuta. Incheierea de investire se da de catre iristanta judecatoreasca prevazuta de art. 342, dar prin incheiere pronuntata de presedintele acestei instante astfel cum prevede art.. 373 alin. 1 C.pr.civ.in acest fel, ambele texte (art. 342 si art. 373 ) isi gasesc deplina aplicare.111 I. Bacanu, Atributiile instante/or jucatecatoresti in domeniu/ arbitrajului privat, Dreptul, nr.9/1997, p, 21; idem, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale, p. 130

- 67 -

Subcapitolul 3Instanta judecatoreasca competenta sa investeasca hotararea arbitrala

Potrivit art. 367 alin. 1 C.pr.civ., incheierea de investire se da catre instanta judecatoreasca prevazuta de art. 342, adica de aceea care, in lipsa conventiei arbitrate, ar fi fost competenta sa judece litigiul in fond, in prima instanta.

Dispozitia art. 342 stabileste competenta dupa materie a instantei, ratione va/oris, in functie de valoarea obiectului litigiului 112,determinata de art. 1 si 2 si 3, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 58/2003113 aprobata cu modificari prin Legea nr. 195/2004. .Aceasta inseamna ca instanta competenta sa investeasca hotararea arbitrala este judecatoria, daca obiectul litigiului are o valoare de pana la 1 miliard lei sau tribunalul, daca obiectul litigiului are o valoare de peste 1 miliard lei.Competenta teritoriala este determinata de locul arbitrajului in sensul ca instanta ompetenta sa investeasca hotararea arbitrala este instanta in circumscriptia careia a avut loc arbitrajul.

Art. 354 C.pr.civ. dispune ca partile stabilesc locul arbitrajului. In absenta unui astfel de acord, tribunalul arbitral este cel care stabileste locul arbitrajului.In arbitrajul institutional, locul arbitrajului este, de regula, sediul institutiei permanente de arbitraj (in acest sens,a se vedea art. 34 din RPA-CAB).

Cat priveste investirea hotararii aibitrale, doctrina a statuat ca instanta competenta sa intervina este cea de la locul arbitrajului.In cele ce urmeaza, redam, astfel cum au fost prezentate in doctrina114,argumentele,care stau la baza acestui ratianament:- in edictarea art. 342 legiuitorul a avut in vedere urmatoarele obiective:a) realizarea unicitatii instantei competente a interveni in arbitraj si a investi hotararea arbitrala - obiectiv care rezulta din repetatele trimiteri care se fac la art. 342 C.pr.civ. b) legiuitarul a voit ca inserarea arbitrajului in ordinea judiciara sa nu afecteze cu nimic respectarea intocmai a dispozitiilor Codului de procedura civila referitoare la

112 Ca regula generala,valoarea obiectului litigiului se determina prin raport cu momentul sesizarii instantei.Care este insa aceasta valoare? Valoarea din cererea de arbitrare, cu modificarile ulterioare, sau valoarea stabilita prin hotarare arbitrala? Daca, spre exemplu, valoarea obiectului cererii de arbitrare este de 11 miliarde lei, iar prin hotarare s-a acordat suma de 9 miliarde lei, valoare care nu se contesta de catre parat, acesta atacand numai dispozitia de reziliere a contractului din culpa sa, competenta de solutionare a cererii de investire revine tribunalului sau curtii de apel? In asemenea situatii inclinam a se lua in considerare valoarea stabilita prin hotarare.

113 Publicata in M.Of. nr. 460 din 28 iunie 2003

114 I. Bacanu, Controtul judecatoresc asupra hotararii arbitrate, p. 137-139.

- 68 -

competenta materiala si teritoriala a instantelar judecataresti. Or, reducand competenta teritariala la domiciliul sau la sediul paratului inseamna a transforma o competenta relativa intr-o competenta exclusiva, absoluta insemna a infrange regula inscrisa in art. 12 C.pr.civ. potrivit careia reclamantul are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente;c) art. 365 1 C.pr.civ. se refera expres la instanta in circumscriptia careia a avut loc arbitrajul, solutia fiind sustinuta si prin dispozitiile art. 3631 C.pr.civ. potrivit carora, in termed de 20 zile de la data comunicarii hotararii,, trbunalul arbitral va depune dosarul litigiului la instanta judecatareasca prevazuta de art. 342 C.pr.civ, astfel ca este firesc deci ca investirea sa se dea de instanta la care se afla dosarul cauzei; d) solutia dedusa prin interpretarea art. 342 ,C.pr.civ. are avantajul de a fi si practica, litigiul arbitral fiind supus interventiei instantei judecataresti din imediata apropiere a locului arbitrajului, fapt de natura sa duca la o mai grabnica solutionare si la cheltuieli mai mici; e) textul art. 367 1alin. 2 C.pr.civ. nu permite scindarea competentei in sensul ca o instanta sa fie competenta a interveni in arbitraj iar alta instanta sa fie competenta a investi hotararea arbitrala.

Subcapitolul 4Limitele controlului

Judecatorul investirii va trata hotararea arbitrala, sub raportul cerintelor deinvestire, intocmai ca si o hotarare judecatoreasca.S-a exprimat insa si opinia potrivit careia atunci cand este chemata sa investeasca cu formula executarie o hotarare arbitrala, instanta judecatareasca realizeaza un control diferit de cel pe care il face atunci cand cererea de investire priveste o hotarare judecatoreasca si judecatorul cererii de investire trebuie sa verifice, din oficiu, aproape toate acele imprejurari care constituie motive de actiune in anulare115.

Din nici un text al Codului de procedura civila nu rezulta insa ca ar exista doua proceduri de investire, una pentru hotararile judecatoresti, alta pentru hotararile arbitrale.

115 V. Ros, op, cit., p. 519-521. in sustinerea opiniei sale autorul se refera la dreptul francez: “Ni se pare utila pentru o corecta calificare a procedurii de investire cu formula executorie a hotararilor arbitrale in dreptul nostru prezentarea solutiei adoptata in dreptul francez" - p. 520.Or, in procedura civila franceza exista doua proceduri:a) procedura investirii hotararilor judecatoresti cu formula executorie, prevazuta de art. 502 N.C.P.C. ("Nul jugement, nul acte ne peut etre mis a execution que sur presentation d'une expedition revetue de Ia formule executoire,a mains que la loi n'en dispose autrement”) ,b) procedura de execvatur pentru hotararile arbitrale, prevazuta de art. 1477 N.C.P.C. ("La sentence arbitrale n'est susceptible d'execution forcee qu'en vertu d'une decision d'exequatur. L'exequatur est ordenne par Ie juge de I'executiondu tribunal")..

- 69 -

Si nici nu rezulta ca, in afara de actiunea in anulare, prevazuta de art. 364, ar exista posibilitatea invalidarii hotararii arbitrale in cadrul procedurii de investire, asa cum se sustine in aceasta opinie.De aceea ne raliem la prima opinie, redand in continuare argumentele care s-au adus in sprijinul ei.116

Dupa cum este cunoscut, in cadrul investirii, hotararea judecatoreasca estesupusa unui control de regularitate insa acesta este un control sumar, reducandu-se, in fapt, la a verifica daca hotararea a ramas definitiva ori a devenit irevocabila. Datoria judecatorului investirii este “de a examina natura actului si condi1iile sale esentiale - adica aspectul lui formal.117 In materia aceasta, cu alte cuvinte, regularitatea exterioara, vizibila, creeaza o prezumtiune de regularitate interna, atat cu privire la fond, cat si cu privire la conditiile judecatii".118Nu fac exceptie de la aceasta regula decat hotararile straine, a caror recunoastere si incuviintarea executarii sunt supuse dispozitiilor Legii nr. 105/1992.

Art. 367 alin. 2 se refera la regularitatea hotararii arbitrale ceea ce inseamna indeplinirea conditiilor de ordin formal pe care trebuie sa le indeplineasca o atare hotarare pentru a obtine investirea.In determinarea acestor conditii se poate avea in vedereart. 364 lit.g) C. r.civ. hotararea arbitrala trebuie sa cuprinda dispozitivul si motivele, sa arate data si locul pronuntarii, sa fie semnata de arbitrii. Judecatorul investirii trebuie sa se incredinteze ca se afla in prezenta unei sentinte arbitrale, cuprinzand, in principiu, elementele prevazute de art.361 C.pr.civ., iar nu in fata unui proiect de sentinta sau a unei hotarari de conciliere ori a unui proiect de tranzactie sau a altui act care nu poate fi calificat sentinta arbitrala.119

116 I. Bacanu, Atributiile instantelor judecatoresti in domeniul arbitrajului privat, Dreptul nr. 9/1997, p. 21-24; idem, Controlul judecatoresc asupra hotarari arbitrale, p. 137-138.; S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, colaborator Ion Bacanu, op. cit., p. 173-175."

117 I. Bacanu, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale, p. 134-137.

118 E. Herovanu, Pagini de practica judiciara si extrajudiciara, Bucuresti, 1944, p. 208; V.M.Ciobanu, Tratat, II, p. 278-279

119 I. Bacanu, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale, p. 135. Autorul precizeaza ca nu s-ar putea refuza investirea hotararii arbitrale, pe motiv ca ea ar fi lovita de unul din motivate de nulitate, prevazute de art. 364 C.pr.civ., fie chiar si de ordine publica, ca judecatorul investirii nu se poate substitui ,in procedura investirii instantei in anulare.Se mai arata ca din moment ce legea a mai prevazut o cale pentru sanctionarea acestor nulitati, iar acea cale nu a fost exercitata, ele nu pot fi reluate pe alta cale, in afara de cazul in care legea prevede altfel. Or, in cazul investirii cu formula executorie, legea s-a referit numai la conditiile de regularitate, iar nu si la cele de legalitate sau de temeinicie.

Petitionara X a solicitat investirea cu formula executorie a unei hotararii arbitrate pronuntata deCurtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industria Galati. Tribunalul Galati, prin incheierea din 6 octombrie 1997, a respins cererea motivat de faptul ca hotararea a carei investire s-a cerut a fost

- 70 -

Asa fiind, nu putem subscrie la solutiile din jurisprudenta 120prin care s-aRefuzat investirea sentintei arbitrale pentru motivul inexistentei conventiei arbitrate, din moment ce niciuna dintre parti nu a introdus actiune in anulare.

Acelasi punct de vedere il sustinem si in legatura cu celelalte motive de nulitateprevazute de art. ,364. Astfel, motivul prevazut de art. 364 lit. c (cand tribunalularbitral nu a fost constituit in conformitate cu conventia partilor),in opinia noastra, nu poate constitui un motiv de refuzarea investirii.

Reaua compunerea instantei este un motiv de ordine publica, dirimant al hotanrii judecatoresti. Este un motiv de anulare a hotararii arbitrate, dar nu este motiv de refuzare a investirii deoarece constituirea tribunalului arbitral, spre deosebire de compunerea instantei judecatoresti, este de resortul vointei partilor (art. 341 alin 2 C.pr.civ.).121Daca partea nu a formulat actiune in anulare, inseamna ca a fost de acord cu compunerea tribunalului arbitral.Cand prin conventia arbitrala partile au convenit constituirea tribunalului arbitral dintr-un arbitru unic, iar tribunalul a fost constituit din mai multi arbitri, in masura in care nici una dintre parti n-a ridicat exceptia acelei compuneri a tribunalului arbitral, inseamna ca ele au fost de acord cu aceasta compunere, fiind decazute din dreptul de a mai ridica aceasta exceptie in procedura de investire.

In sensul aratat, motivul prevazut de art.. 364 lit. d) (partea a II cand au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost legala nu poate constitui un motiv de anulare, dar nu un motiv de refuzare, a investirii intrucat el este prevazut in interesul partii.

Aceleas1 reguli sunt deplin aplicabile si cu privire la motivele prevazute de art.364 lit. e) (caducitatea arbitrajului) si de lit. f) (extra petita, minus petita sau pluspetita).122

Intocmai ca si investirea unei hotarari judecatoresti, investirea unei hotarari

pronuntata in rearbitrare la o data la care aceasta I procedura nu mai era in vigoare, prin abrogarea art. 44 din regulile de procedura ale acelei curti de arbitraj, astfel ca singura cale de desfiintare a hotararii arbitrale era numai cea prevazuta de art. 364 C.pr.civ.

Apelul declarat impotriva acestei hotarari a fost admis prin decizia nr. 104/C din 2 februarie1998 a Curtii de Apel Galati si, drept urmare, incheierea a fost desfiintata iar cererea petitionareiadmisa, instanta dispunand investirea cu formula executorie a hotararii arbitrale. Recursul declarat impotriva deciziei pronuntate in apel a fost respins ca nefondat, instanta retinand, in esenta, urmatoarele:- cererea de investire cu formula executorie nu constituie prin ea insasi o cale de ataca unei hotarari sau o cale de desfiintare a unei hotarari arbitrale;- in istanta de investire verifica numai aspectul formal; regularitatea exterioara creand o prezumtie de regularitate interna atat cu privire la fond cat si la conditiile judecatii. "Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, decizia or. 3760 din 22 octombrie 1998).120 A se vedea C. Apel Bacau; dec. civ. or. 305/1995, adnotata de I. Bacanu, Investirea cu formula executorie a hotararilor arbitrale, R.D.C. nr: 9/1997, p. 111-112.121 Si in cazul hotararilor judecatoresti daca noua compunere nu a fost invocata din oficiu sau prin mijloacele procesuale pe care partea interesata le avea la dispozitie, problema nu poate fi ridicata cu ocazia investirii ori pe calea contestatiei la executare.

- 71 -

arbitrale trebuie sa fie o procedura certa si simpla, care sa evite surprize si capcane dupa terminarea procesului arbitral.

122 I. Bacanu, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale, p. 136. Autorul este de parere ca, in situatia prevazuta de art. 364 lit. a (incalcarea arbitrabilitatii litigiului), instanta judecatoreasca ar putea refuza investirea in virtutea principiului fraus omnia corrumpit.

- 72 -

Capitolul VIIIDesfiintarea hotararii arbitrale

Subcapitolul 1Consideratii introductive

Spre deosebire de reglementarea franceza, unde se admit ca si cai de atac ordinare apelul si recursul in anulare, iar ca si cai de atac extraordinare opozitia tertului si recursul inrevizuire123, legea romana de procedura instituie o singura cale de atac impotriva hotararii arbitrale - actiunea in anulare.124

Instituirea in dreptul francez a unui recurs in anulare impotriva hotararii arbitrale constituie o inovatie realizata prin Decretul din 14 mai 1980. Aceasta cale de atac nu poate fi insa exercitata decat atunci cand, prin conventia de arbitraj, a fast exclus apelul, in conditiile prevazute de art. 1482 din Noul Cod de procedura civila francez. In sensul prevederilor art. 1484 din acelasi in anulare nu poate fi exercitat decat in cazurile expres si limitativ prevazute, anume: a) Daca arbitrul a statuat fara o conventie de arbitraj sau pe baza unei conventii nule ori expirate; b) daca tribunalul arbitral nu a fost alcatuit conform cu regulile stabilite sau daca arbitrul unic nu a fost desemnat potrivit cu aceste reguli;c) Daca arbitrul a statuat fara a se conforma misiunii ce i-a fost conferita; d) Atunci cand principiul contradictorialitatii nu a fost respectat; e) in toate cazurile de nulitate prevazute de art. 1480125; f) Daca arbitrul a violat o regula de ordine publica.

Daca instanta anuleaza hotararea arbitrala, ea statueaza asupra fondului in limitele misiunii primite de arbitri, in afara de cazul cand partile si-au manifestat o vointa contrara. Aceasta cale de atac a fost substituita apelului-nulitate, care, potrivit jurisprudentei anterioare reformei din 1980, era posibil chiar atunci cand partile au renuntat la apel.

In dreptul nostru - cum s-a mai precizat – a fost institutionalizata numai actiunea in anulare126.

123 Marie-Claire Rondeau-Rivier, Arbitrage. La decision arbitrale. Voles de recurs, in "Juris-Classeur", fasc. 1046, p. 1-18.124 Astfel cum s-a decis - si subscriem acestui punct de vedere - instituirea unei alte cai de atac prin regulamentul unei institutii permanente de arbitraj este lovita de nulitate; reglementarea legala a cailor de atac este imperativa, iar art. 5 C. civ. interzice orice derogare de la legile care intereseaza ordinea publica. (Curtea Suprema de Justitie, sect. com., dec. nr. 1914/1998, in "Revista de drept comercial", 2000, nr. 1, p. 118-119.). De altfel, legea model UNCJTRAL asupra arbitrajului, din 1985, consacra de asemenea actiunea in anularea hotararii arbitrale ca unica solutie de desfiintare a hotararii arbitrale (art.34).125 Daca hotararea nu este motivata, daca ea nu cuprinde numele arbitrilor si data hotararii, daca hotararea nu e semnata de toti arbitrii.126 Prevederile art. 364 C. pr.civ. inlatura in mod explicit posibilitatea altei cai de atac si reformare impotriva hotararilor arbitrale decat actiunea in anulare. (Sent. nr 61/1998,nr. 64/2000, in vol. "Jurisprudenta comerciala arbitrala", cit. supra, p. 36,37.) Mai recent, pentru un studiu amplu si

- 73 -

Subcapitolul 2Natura juridica a actiunii in anularea hotararii arbitrale

Natura juridica a actiunii in anularea hotararii arbitrale. Avand a se pronunta asupra unui recurs in interesul legii, cu privire la natura actiunii in anularea hotararii arbitrale127, Curtea Suprema de Justitie a constatat, mai intai, divergenta solutiilor instantelor judecatoresti, in legatura cu chestiunea de drept constituita in obiect al recursului. Intr-adevar, unele instante au considerat ca actiunea in anularea hotararii arbitrale este o actiune principala si au procedat la judecarea acesteia in prima instanta, in compunerea prevazuta de fostul art. 17, alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicata, pronuntand sentinte. Alte instante, solutionand de asemenea astfel de actiuni in prima instanta, au pronuntat insa decizii. Unele instante, considerand ca actiunea in anulare este o cale de atac, au procedat la judecarea acesteia ca instante de apel, pronuntand decizii. In fine, au fost instante care, considerand ca actiunea in anularea hotararii arbitrale constituie o cale de atac ce trebuie solutionata de instanta judecatoreascaimediat superioara celei revazute de art. 342 C. pr. civ.. in circumscriptia in care a avut loc arbitrajul, au rezolvat-o in completul prevazut pentru judecarea recursului. Instanta suprema s-a atasat acestei din urma solutii.

Pentru a decide astfel, in esenta, au fost infatisate urmatoarele considerente, articulate intr-un polisilogism: similitudinea majoritatii motivelor pentru care hotararea arbitrala poate fi desfiintata pe calea actiunii in anulare cu cazurile de casare ce pot fi invocate in cadrul caii de atac a recursului impotriva unei hotarari judecatoresti128; natura juridica a actiunii in anulare este determinata tocmai de caracterul definitiv al hotararii arbitrale, care nu este susceptibila de a fi atacata cu apel si poate fi pusa in executare

substantial privind controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrale, semnat de un autor cu autoritate, a se vedea: I. Bacanu, Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrate, Partea I in "Revista de drept comercial", 2004, nr. 11, p. 176 si urm.; Partes a II-a in "Revista de drept comercial", 2004, nr. 12,p. 140 si urm., precum si nr. 1/2005, p. 111 si urm.; Parteas a III-a in "Revista de drept comercial", 2005, nr. 2, p, 119 si urm. 127 Decizia Curtii Supreme de Justitie, SectiiUnite,nr.Vdin 25 iunie 2001. Decizia a fost publicata in "Monitorul Oficial al Romaniei" nr. 675 din 25 octombrie 2001,precum si in revista"Dreptul",2001;nr. 11, p. 188-191. V. M. Ciobanu, Din nou despre natura juridica a actiunii in anulare a hotararii arbitrate, in "Dreptul", 2002, nr. 1, p, 76 si urm.; I. Deleanu, Natura juridica a actiunii in anularea hotararii arbitrate, in "Pandectele romane", 2002, nr. 1, p. 35 si urm.; V. M. Ciobanu, Impactul modificarii Codului de procedura civila si al altor reglementari legale recente asupra arbitrajului, cit. supra, p.10-12. 128Acest prim argument nu ni se pare deplin convingator din cel putin doua motive: primul si mai ales – despre aceasta eventuala similitudine s-ar putea discuta, partial, in ipoteza prevazuta de art. 364, lit. f C.pr.civ si, dupa o reformulare adecvata, in ipotezele prevazute de articolul 364 literele g-i C.pr.civ ramanand insa cu totul in afara identitatii sau a asemanatorilor celelalte motive de desfiintare a hotararii arbitrale, derivate din chiar esenta judecatii prin arbitraj; al doilea - existenta unor similitudini intre motivele diverselor cai de atac a hotararilor jurisdictionale nu poate justifica asemanarea insasi a acestor cai, esentialmente diferite prin natura lor (de exemplu, recurs si revizuire).

- 74 -

silita129, or, in dreptul comun o astfel de hotarare poate fi atacata numai cu recurs; de altlel, din moment ce prin art. 367-368 C. pr.civ., referitor la executareahotararii arbitrale, se prevede ca hotararea arbitrala este obligatorie si ca, la cererea partii, poate fi investita cu formula executorie si executata silit, intocmai ca si o hotarare judecatoreasca, iar prin art. 370-370 C. pr. civ. se mai prevede ca, in conditiile aplicarii dispozitiilor Legii nr. 105/1992, pot fi recunoscute si executate in Romania si hotararile arbitrale straine130, “ar fi de neinteles sa se ajunga, pe calea actiunii in anulare, la judecarea din nou a litigiului care a fost solutionat de tribunalul arbitral"131; din cuprinsul reglementarilor art. 365, alin. 1, cu referire la art. 342 C. pr. civ., precum sidin cele ale art. 3611 C. pr. civ., ca si ale art. 366, alin. 1 C. pr. civ., rezulta ca actiunea in anulare este o cale de atac, dar care nu poate determina o reexaminare cu caracter devolutiv132; aceeasi concluzie reiese si din dispozitiile art. 366, alin. 2 C. pr. civ., potrivit carora "hotararea instantei judecatoresti cu privire la actiunea in anulare poate fi atacata numai cu recurs"133.

Conclusiv, din cuprinsul deciziei rezulta ca actiunea in anulare constituie o cale de atac; competenta de solutionare a acesteia revine instantei judecatoresti imediat superioare celei prevazute de art. 342 C. prociv.134,in circumscriptia in care a avut loc arbitrajul,iar completul de judecata va fi constituit, ,,in raport cu nivelul instantei competente"135, din numarul de judecatori prevazut pentru judecarea recursului, "chiar

129 Nu toate hotararile executorii sunt susceptibile de recurs. De exemplu - chiar daca exemplul pare alaturat -incheierea de amendare si de obligare la plata unor despagubiri este executorie si impotriva ei se poate face "numai cerere de reexaminare" (art. 1084-1085 C. pr .civ.).130 Aceasta remarca prisoseste, in raport cu contextul demersului. Este adevarat ca sentintele arbitrale straine, pentru a produce efecte in Romania, trebuie sa fie definitive, dar legea constituita ca reper pentru verificarea caracterului definitiv al sentintei arbitrale nu poate fi decat legea procedurala sub imperiul careia s-a dat acea hotarare. Apoi, multe alte exigente, asupra carora nu este locul sa staruim, incalca argumentului enuntat in decizie cel putin cerinta unor nuantari. (Pe larg insa, a se vedea: S. Zilberstein, V. M. Ciobanu,Tratat de executare silita, "LuminaLex",2001; p. 190-192.)131 Nu trebuie totusi ignorate prevederile art. 366 C. pr.civ., potrivit carora, admitand "actiunea" si anuland hotararea arbitrala, instanta se pronunta in fond, in limitele conventiei arbitrale.132 Sub conditia observarii limitelor conventiei arbitrale, asemanator - daca tot ne aflam pe planul similitudinilor – principiul tantum devolutum quantum indicati ar fi reiterabile prevederile art. 366 C. pr. civ., instanta putand chiar sa administreze noi probe.133 Intr-adevar, numai ca iarasi n-ar trebui ignorate prevederile art. 366, alin. 1 in fine C. prociv., in sensul carora, in ipoteza prevazuta de text, hotararea de anulare "nu se va putea ataca decat o data cu hotararea asupra fondulul' (s.n.).134 Sa observam ca, obisnuit sau de regula, daca legea nu prevede altfel, instanta "imediat superioara" - cum spune art. 365, alin. 1 C. pr.civ. - cu referire la instanta“competenta sa judece litigiul in fond, in prima instantii"- cum precizeaza art. 342 C. pr. civ. - este instanta de apel,nu cea de recurs.135 Formularea "in raport cu nivelul instantei competente" pare enigmatica sau chiar bulversanta. Daca totdeauna completul se va alcatui din numarul de judecatori prevazut pentru judecarea recursului, ne intrebam, retoric, ce semnificatie trebuie atribuita cerintei constituirii completului de judecata "in raport cu nivelul instantei competente".

- 75 -

daca, in conformitate cu art. 366, alin. 2 C. pr. civ., hotararea instantei judecatoresti cu privire la actiunea in anulare poate fi atacata cu recurs"136 .Considerentele polisilogismului articulat 'in cuprinsul deciziei sunt pertinente si substantiale. Apreciem totusi ca scopul demonstratiei a fost gresit determinat si, pe cale de consecinta,concluzia insasi ramane indoielnica. Intr-un gen de maniheism, din cuprinsul considerentelor rezulta intentia, nemarturisita explicit, de a gasi motive pentru detasarea categorica a actiunii in anularea hotararii arbitrale de apel, dar, dimpotriva, de a stabili similitudinile acesteia cu recursul. Si cum rezultatul final nu putea fi deplinasimilitudine, considerentele sunt, in parte, concesive, imprecise, contradictorii chiar. Bunaoara: similitudinea "majoritatii motivelor" pentru care hotararea arbitrala poate fi desfiintata pe calea actiunii in anulare cu cazurile de casare ce pot fi invocate 'in cadrul caii de atac a recursului impotriva unei hotarari judecatoresti;actiunea in anulare are "caracteristici asemanatoare recursului, dar cu unele particularitati'; motivele ce pot fiinvocate in sprijinul actiunii in anulare, "cu toata similitudinea de reglementare, nu sunt identice totul si cu cazurile de cesare din materiarecursului'; actiunea in anulare este o cale de atac suigeneris sub aspectul naturii ei juridice; completul pentru judecarea acesteia se alcatuieste ca si la recurs"chiar daca hotararea instantei judecatoresti cu privire la actiunea in anulare poate fi atacata cu recurs”. Aceasta din urma concesie este de natura sa bulverseze sistemul condiilor de atac al hotararilor judecatoresti,admitand implicit ideea recursului la recurs, dar si sa provoace enigme cu privire la alcatuirea completului pentru judecarea recursului la recurs.

Actiunea in anulare este singurul mijloc prin care se poate cere si eventual obtine desfiintarea hotararii arbitrale. Art. 364, alin. 1 C. pr. civ. arata astlel, in terminis; ca hotararea arbitrala poate fi desfiintata "numai prin actiunea in anulare"137 (s.n.).

Cat priveste natura acesteia, astlel cum s-a putut observa si din sinteza jurisprudentei realizata in cuprinsul deciziei, opiniile au fost si inca sunt diferite.

136 Instanta supremaa decis,corect,ca este inadmisibil recursul la recurs. (Curtea Suprema de Justitie, sect. civ., dec. nr. 358/1996, in "Dreptul", 1997, nr. 6, p. 124.) Ne intrebam insa, tot retoric, care va fi alcatuirea instantei de recurs in cazul atacarii hotararii date asupra actiunii in anulare, din moment ce aceasta hotarare a fost pronuntata de un complet alcatuit din trei judecatori. 137 S-a observat, judicios, din reglementarea nu este indestulatoare. Daca, desi hotararea arbitrala este lovita de nulitate, partea nu exercita actiunea in anularea acesteia, hotararea arbitrala ar trece definitiv in puterea lucrului judecat si ca ar urma sa se execute silit.Ar fi deci necesara o dispozitie legala care sa conditioneze investirea cu formula executorie de "verificarea unor conditii minimale" ori prin care sa sereglementeze o cale de atac specifica, la indemana procurorului.(G. Boroi,D. Radescu, Codul de procedura civila, comentat si adnotat, EdituraALL,Bucuresti,1994, p. 615.). De lege lata, in lipsa unei solutii explicite, ni se pare ca art. 367 , alin. 2 C. pr.civ. acopera, partial,prima exigenta, constand in verificarea unor conditii minimale,intrucat se spune ca incheierea de investire se va da cu citarea partilor atunci cand "exista indoieli cu privire la regularitatea hotararii arbitrale".Pentru reglementari similare din alte tari,cat priveste actiunea in anulare, a se vedea: I. Les Tratat de drept procesualcivil, Editura ALL Beck, 2001, p. 701-702.

- 76 -

Intr-o opinie, actiunea in anulare ar fi si “o cale de atac civila, autonoma si extraordinara " de "control judecatoresc" si de reformare 138.

Intr-o alta opinie, cererea in anulare are natura juridica a unui recurs, cuparticularitatea ca motivele de casare nu sunt identice 139.

S-a opinat de asemenea ca actiunea in anulare are o natura juridica mixta - jurisdictionala si contractuala140.

Am fi in prezenta unui control judecatoresc, care se exercita pe cale deactiune, in prima si ultima instanta, hotararea instantei putand fi atacata numai cu recurs141, nu si prin exercitarea cailor extraordinare de atac142. Nu este o cale de atac de "reformare", ci un mijloc procedural specific de desfiintare a hotararii arbitrale, in cadrul "controlului judecatoresc"143.

Din pacate, cum de asemenea s-a putut deja constata, reglementarea in materie poate fi ea inSasi o sursa de ambiguitati. Art. 363, alin. 3 C. pr. civ., asimiland hotararea

138 Gh. Beleiu, Hotararea arbitrala si desfiintarea ei, in "Revista de drept comercial", 1993, nr. 6, p. 14-20; Gh. Beleiu, E. Osipenco, M.Cozmanciuc, Actiunea in anularea hotararii arbitrale, in "Dreptul", 1995,nr. 9, p. 15.139 G. Boroi,D.Radescu,op, cit., p. 615.140 S. Zilberstein, I. Bacanu, Desfiintarea hotararii arbitrale, in "Dreptul",1996, nr. 10, p. 32. Consecventi opiniei ca insasi hotararea arbitrala are o componenta contractuala, autorii considera ca si actiunea in anularea unei hotarari arbitrale are o natura juridica mixta-jurisdictionala si contractuala. Mai recent s-a considerat de asemenea ca "dubla natura a arbitrajului se regaseste in toate actele si fazele arbitrajului, arbitrala". (I. Bacanu, op, cil., Partea I, p. 182.) O asemenea teza ni se pare insa greu de conciliat cu axioma oricarui atac: ea nu se exercita de catre parti de comun acord- contractual-, ci numai de o parte sau de amandoua, dar distinct si contradictoriu. Faptul ca asa cum s-a spus cere noua motive de anulare prevazute de art. 364 C. pr. civ. "sunt intim legate de conventia arbitrala", nu inseamna ca insasi actiunea in anulare este o conventie.141 V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. II, Editura "National", Bucuresti, 1997, p. 615. in sensul ca actiunea in anulare este un mijloc procedural destinat a declansa "controlul judecatoresc", a se vedea de asemenea: I. Les op. cit., p. 702; Viorel Ros Arbitrajul comercial international, Regia Autonoma "MonitorulOficial", Bucuresti, 2000, p. 450. S-a spus de asemenea ca actiunea in anulare este ,,o actiune propriu-zisa", nu o "cale de atac", ,,o modalitate specifica deexercitare a controlului judecatoresc asupra unui act jurisdictional realizat de o instanta privata", o "actiune de prima instanta", care va fi solutionata de un complet "alcatuit dintr-un singur judecator". (M. lona Salagean, Arbitrajul comercial, cit. supra, p. 149-150.) Autoarea staruie asupra "caracterului bivalent al actiunii in anulare", "pus in evidenta si de motivele exprese care o pot sustine, prevazute de art. 364 C. pr.civ., in care se imbina incalcarea unor elemente ale conventiei dintre parti cu.abaterile dela normele imperative procedurale". (Ibidem, p. 142.) Exceptand, poate, motivul prevazut de art. 364, litera "c" c. pr.civ., nu s-ar putea spune ca celelalte reprezinta "incalcarea unor elemente ale conventiei dintre parti"; pe de alta parte, nu s-ar putea spune ca, bunaoara, motivul prevazut de art. 364, litera "i" C. pr. civ. reprezinta o incalcare a "normelor imperative procedurale".142 S-a opinat insa ca hotararea ar putea fi atacata si prin caile extraordinare de atac prevazute in legea de procedura civila. (Gh. Beleiu, E. Osipenco, M. Cozmanciuc, loc. cil., p. 16.)143 I. Papp, P. Balasiu,Codul de procedura civila din Transilvania, Cluj, 1925, p. 1087; I. Bacanu, op. cit., Partea I, p. 184.

- 77 -

arbitrala cu o hotarare judecatoreasca "definitiva", s-ar parea ca astfel sugereaza ideea ca ea poate fi atacata cu recurs sau, oricum, cu o cale de atac echivalenta recursului144.

Anterior deciziei pronunate in recursul in interesul legii, instanta suprema a statuat in sensul ca actiunea in anulare are caracterul unei judecati in prima instanta si, in consecinta, se solutioneaza in complet format de doi judecatori145. Atasandu-se acestei conceptii de principiu a instantei supreme, o parte a doctrinei a considerat ca trebuie sa se faca distinctie intre "caile de atac judiciare" si "caile de desfiintare", intre acestea din urma aflandu-se si actiunea in anulare, care angajeaza"o judecata in prima instanta"146.

Asa fiind, ar urma ca actiunea in anulare se solutioneaza de un singur judecator,potrivit art. 17 din Legea nr. 92/1992, atunci in vigoare. Printr-o alta decizie a aceleiasi instante 147 s-a considerat, dimpotriva, ca ac!iunea in anulare fiind o cale extraordinara de exercitare a controlului judiciar, impotriva unei hotarari definitive, urmeaza ca aceasta sa fie solutionata in complet din trei judecatori148. In fine, aceeasi instanta aconsiderat actiunea in anularea hotararii arbitrale ca fiind o cale de atac similara apelului, urmand a fi rezolvata, potrivit fostului art. 17 din Legea nr. 92/1992, in complet alcatuit din doi judecatori149 .

Urmand evolutia reglementarii in materie, precum si in practica anterioara consideram - si noi - ca prin art. 364 si urm. C. pr. civ. s-a instituit o actiune principala de control judecatoresc, dupa modelul fostei legiuiri ardelene.150

Astlel cum s-a spus atunci, in expunerea de motive, "proiectul nu admite cai de reformare contra sentintei arbitrilor, ci actiunea de invalidare"151. In sensul aratat, alte cateva precizari credem ca ar fi utile. Reglementarea actiunii in anulare, ca mijloc de investire a instantei judecatoresti in scopul desfiintarii hotararii arbitrale, este calea specifica si unica de interferare a justitiei etatice si justitiei arbitrale, esentialmente diferite si autonome. Asa incat, nu poate fi vorba - in sisteme diferite si autonome144 Deductia s-ar incifra insa, intrucat - cum precizeaza art. 366, alin. ultim C. pr. civ. - hotararea instantei judecatoresti cu privire la actiunea in anulare poate fi atacata numai cu recurs. Ar exista deci o suita de recursuri sau un recurs la recurs.145 Curtea Suprema de Justitie, sect. com., dec. nr. 758/1998, nepublicata. (Instanta a decis astfel in conditiile fostelor reglementari cu privire la alcatuirea completelor de judecata.)146 S. Zilberstein, I. Bacanu, op. cit., p, 32.147 Curtea Suprema de Justitie, sect. com., dec. nr. 799/1996, in "Buletinul jurisprudentei. Culegere de decizii pe anul 1996", p. 340148 Cu privire la ambele decizii, a se vedea: S. Zilberstein, I. Bikanu, Comentariu, in revista de drept comercial", 2000, nr. 1, p. 97-99.149 Curtea Suprema de Justitie, sect. com., dec. nr. 407/2000, nepublicata. Pentru alte exemplificari, in legatura cu aceeasi problema, din jurisprudenta instantei supreme, a se vedea: V. Ros op. cit., p. 450.150 Prin dispozitia art. 366 legiuitorul a creat o actiune principala pentru anularea hotararilor arbitrale..." (Cas. I, dec. nr. 39/1932, in Codul de procedura civila si legea judecatoriilor de ocoale, Ministerul Justitiei, Institutul de Arte Grafice "Tiparul Romanesc", Bucuresti,p. 163. De asemenea: Cas. I, dec. din 10 iunie 1914, apud Em.Dan Codul de procedura civila adnotat, editia a III-a, Editura Librariei Socec &comp.Bucuresti, 1921, p. 534, nr. 10.) 151 I. Papp, P..Balsiu,Codul de procedura civila din Transilvania, Cluj,1995, p. 1087.

- 78 -

de jurisdictie - nici de "control judiciar", nici de cai de atac specifice acestui control, nici de "reformarea" hotararii arbitrate. Este vorba pur si simplu de "control judecatoresc", care, eventual, ar putea avea ca rezultat "desfiintarea" hotararii arbitrale. Asadar, orice asimilari intre actiunea in anulare si apel sau recurs sunt inutile. Fireste ca actiunea in anulare, ca mijloc de investire a instantei pentru exercitarea "controlului judecatoresc", in scopul "desfiintarii" hotararii arbitrale, implica atribute specifice unei cai de atac. Dar acesta nu justifica incercarea ca, prin extrapolare, sa se identifice actiunea in anulare cu caile de atac instituite pentru "controlul judiciar" al "hotararilor judecatoresti". Actiunea in anulare este distincta de apel si de recurs, prin sorginte, prin obiect, prin motivele pe care se intemeiaza si prin scopul urmarit.152

Singura chestiune care staruie, in contextul acestei discutii eswte aceea cu privire la alcatuirea completului de judecata pentru solutionarea actiunii in anulare, intrucat: ea se rezolva de instanta imediat superioara aceleia care, in lipsa conventiei arbitrale ar fi fost competenta sa judece litigiul in fond, in prima instanta; hotararea arbitrala are efectele unei hotarari judecatoresti definitive.

Desi prin mai noile reglementari, discutia ar putea fi considerata incheiata,consideram totusi ca argumentele ce urmeaza pot prezenta interes.

Cat priveste prima constatare, ar urma sa se observe ca, intrucat actiunea in anulare nu este o cale de "reformare" a hotararii arbitrale, instanta competenta sa rezolve actiunea nu se infatiseaza ca instanta de apel sau de recurs. Altfel spus, prevederile art. 342, alin. 1 C. pr. civ. trebuie interpretate ca fiind un mod de desemnare a competentei ratione materiae,nu in considerarea faptului ca tribunalul arbitral ar fi fost "prima instanta", ci pentru ca, urmare a conventiei arbitrale, el a fost "substituit” acelei instantecare - cum explicit precizeaza art. 342, alin. 1 in fine C. pr. civ. - ar fi fost competenta sa judece litigiul in fond, in prima instanta (s.n.). Pe aceasta cale, prin "substituire", litigiul facand deja obiectul unei hotarari, ar fi ilogic ca hotararea arbitrala sa fie supusa controlului judecatoresc unei "prime instante", care a fost deja substituita ori a fost deja inlaturata prin vointa partilor - cum rezulta din prevederile art. 343, alin. 1 C. pr.civ. Cat priveste cea de-a doua constatare, ar urma - in opinia noastra – sa se observe ca; a) Hotararea arbitrala nu este o "hotarare definitiva", in sensul atribuit acesteia prin prevederile art. 377, alin. 1, pct. 1-4 C. pr.civ., ci o hotarare - cum in terminis precizeaza art. 363, alin. ultim C. pr. civ. - care are "efectele unei hotarari judecatoresti definitive" (s.n.). Or, una este sa spui despre o hotarare ca ea insasi este definitiva, si alta este sa spui ca are aceleasi efecte ca o hotarare definitiva. In primul caz este vorba de un atribut intrinsec hotararii iar ne aflam pe planul comparatiilor; b) Hotararea arbitrala are

152 Poate fi semnificativ in acest gens faptul ca, in reglementarea anterioara, caile de atac ordinare si extraordinare puteau fi exercitate si impotriva hotararilor arbitrale. A se vedea si dispozitiile art. 368 din codul de procedura civila anterior.) Poate fi deasemenea semnificativ faptul ca in reglementarea franceza -art. 1484 din Noul Cod de procedura civila - recursul in anulare este complementar apelului. (Pe larg, a se vedea: Bertrand Moreau, Arbitrage. Droit interne, in "Repertoire de procedure civile",Dalloz,2000-2eme, mise a jour,1.I,or.379-400.)

- 79 -

efectele unei hotarari judecatoresti definitive in cadrul propriului ei sistem de jurisdictie. ("Sistem" nu in sensul constituirii ierarhice a instantelor arbitrale, ci in sens de ansamblu al elementelor distincte si autonome care alcatuiesc justitia privata.) Acesta, intrucat nueste organizat un control ierarhic in cadrul instantelor arbitrale, iar, pe de alta parte,in sistemul nostru,in cazul admiterii actiunii in anulare,instantele n-au procedat vreodata la retrimiterea cauzei tribunalului arbitral pentru o noua judecata153;c) Art. 363, alin. ultim C. pr. civ. asemuieste hotararea tribunalului arbitral, sub aspectul "efectelor" acesteia, cu o hotarare judecatoreasca definitiva numai pentru ca,in concordanta cu cele prevazutede art. 376, alin. 1 C. pr. civ., sa se poata admite ca hotararea arbitrala, investita cu formula executorie, constituie titlu executoriu.

In locul unei concluzii, precizam ca, acum, art. 366 C. pr. civ. prevede in terminis: “In toate cazurile privind hotararea arbitrala, actiunea in anulare formulata potrivit art. 364 se judeca in completul pentru judecata in prima instanta, iar recursul se judeca in completul prevazut pentru aceasta cale de atac".154 In lipsa caii de atac a apelului isi gasesc aplicare prevederile art. 3041 C. pro civ., instanta de recurs putand sa examineze cauza sub toate aspectele.

In raport cu natura juridica a actiunii in anularea hotararii arbitrale, ar urma sa se decida si unde se depune aceasta. Potrivit regulilor generale prevazute de art. 288, alin. 2, 302, 319 alin. 1 si 323 C. pr.civ., toate caile de atac, ordinare si extraordinare, se depun la instanta a carei hotarare se ataca. "Avand in vedere - ne spune instanta suprema - ca art. 364 si art. 365 din Codul de procedura civila nu prevad ca actiunea in anulare sedepune in mod obligatoriu la instanta competenta si intrucat aceasta, in speta, este o cale de atac impotriva unei hotarari arbitrale, actiunea in anulare poate fi inregistrata in termen legal si la organul arbitral a carei hotarare este atacata, acesta urmand sa trimita dosarul instantei judecatoresti competente"155. Este inca o eroare, consecinta a primei erori.

Astfel cum s-a observat 156, apare o contradictie intre calificarea actiunii in anulare drept cale de atac careia i se aplica dispozitiile legale la care s-a facut referire si concluzia instantei supreme: daca actiunea este calificata drept cale de atac, ea urmeaza

153 In jurisprudenta franceza s-a admis posibilitatea partilor de a conveni sa solicite instantei, in cazul admiterii actiunii in anulare, trimiterea cauzei spre o noua judecata in fond la tribunalul arbitral. (A se vedea, de exemplu: Cassociv., decizia din 29 februarie 1984, cu nota de B. Moreau, in "Revue de l'arbitrage", 1986, p. 43.) De lege ferenda ar fi, poate, oportuna o asemenea solutie, pentru a face sa prevaleze vointa partilor de a-si solutiona litigiul pe calea arbitrajului.154 Textul art. 3661 C. pr. civ. a dobandit aceasta forma prin Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 ("Monitorul Oficial al Romaniei", nr. 609 din 14 iulie 2005).

155 Curtea Suprema de Justitie, sect. com., dec. nr. 38/2003, in "Revista de drept comercial", 2003, nr. 3, p. 221-222.156 I. Bacanu, comentariu la Decizia Curtii Supreme de Justitie, nr. 38/2003, cit.supra, in "Revista de drept comercial", 2003, nr. 3, p. 209.

- 80 -

sa se depuna obligatoriu la organul arbitral care a pronuntat hotararea atacata; daca insa aceasta actiune este calificata este calificata drept simpla actiune in anulare, ea se depune obligatoriu direct la instanta competenta sa o judece.157 In ce ne priveste am fi subscris solutiei instantei supreme, dar nu pentru motivele cuprinse in considerentele deciziei, ci pentru ca, desi este o simpla actiune in anulare, instanta va putea procedala solutionarea ei numai dupa primirea dosarului de la tribunalul arbitral, la expirarea pentru toate partile a termenului legal pentru exercitarea actiunii in anulare. Daca, potrivit art. 363 , alin. 1 C. pr. civ., s-a depus dosarul litigiului la instanta judecatoreasca, actiunea in anulare trebuie depusa acea instanta. Numai in cazul arbitrajului organizat de o institutie permanenta, care pastreaza dosarul, actiunea in anulare ar putea fi depusa,din motivele aratate, si la organul arbitral. Intre timp insa, tot instanta suprema a reasezat lucrurile si principiile, spunand intre altele: "Din modul de redactare a textelor legale, rezulta ca actiunea in anulare este o actiune ce se introduce direct la instanta judecatoreasca imediat superioara instantei prevazute de art. 342 din Codul de procedura civila... In caz contrar, legiuitorul ar fi stipulat expres, cum a procedat si pentru apel si recurs, ca actiunea se depune la tribunalul arbitral care a pronuntat-o. Pe de alta parte, este evident ca tribunalul arbitral nu este o instanta judecatoreasca, in sensul dispozitiilor Codului de procedura civila si, in consecinta, nu se poate sustine intemeiat ca actiunea se depune la tribunalul arbitral, numai pe considerentul ca cererea in anulare a fostcalificata drept o cale de atac".

Subcapitolul 3Motivele de desfiintare a hotararii arbitrale

Potrivit art. 364 C.pr.civ. hotararea arbitrala peate fi desfiintata numai prinactiune in anulare pentru unul din urmatoarele motive:a) Litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului Dupa cum am aratat deja, determinarea litigiilor susceptibile de solutionare pe calea arbitrajului, altfel spus a litigiilor arbitrabile, se face dupa natura lor.158 Patrimonialitatea si caracterul tranzactionabil sunt reperele esentiale in a stabili daca un litigiu determinat are sau nu vocatia de a fi arbitrabil. 159

157 Ibidem, p. 210

158 Subiectul a fost analizat in detaliu in cadrul capitolului III, intitulat “domeniul arbitrajului”

159 In categoria litigiilor patrimoniale netranzactionale (nearbitrabile) intra litigiile privitoare la : drepturi patrimoniale indisponibile, sau altfel spus, bunurile scoase din circuitul civil, precum : bunurile proprietate publica , pensiile, drepturile persoanelor incadrate in munca (art. 18 din Codul muncii) etc.Art. 340 C.pr.civ. reia, intr-o formulare diferita, textul corespunzator, anterior (art. 341) care prevedea ca “nu vor putea fi supuse la arbitri chestiunile de stare civila, desparteniile si toate drepturile asupra carora legea nu permite a se face tranzactie”.

- 81 -

b) Tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara sa existe o conventie arbitrala sau in temeiul unei conventii nule sau inoperante. Conventia arbitrala constituie fundamentul arbitrajului. Fara o conventie arbitrala valida si operanta arbitrajul se construieste pe nisip si poate fi naruit prin actiunea in anulare, in temeiul textului citat. De aceea, prima preocupare a tribunalului arbitral consta in verificarea propriei sale competente de a solutiona litigiul cu care este sesizat (art. 343 alin. 2 C.pr.civ.), ceea ce inseamna a vedea daca exista o conventie arbitrale care sa nu fie lovita de nulitate sau sa nu fi devenit inoperanta si care sa exprime clar vointa partilor de a recurge la arbitraj, cu excluderea competentei instantelor judecatoresti.Pe langa conditiile esentiale de validitate a unei conventii, prescrise de art. 948 C.civ. (capacitatea de a contracta, consimtamant valabil, un obiect determinat, o cauza licita) , conventia arbitrala trebuie sa indeplineasca si cerintele prevazute de art. 343, 343 si 343 C.pr.civ. constand in forma scrisa aratandu-se numele arbitrilor sau modalitate de numire a lor si, in plus, pentru compromis, obiectul litigiului.

Potrivit art. 13 din RPA-CAB, conventia arbitrala peate rezulta si din introducerea de catre reclamant a unei cereri de arbitrare si acceptarea paratului ca aceasta cerere sa fie solutionata de CAB. O atare acceptare a paratului trebuie sa fie neindoielnica si consemnata in scris.

Se va avea in vedere si art. 358 C.pr.civ. (reluat de art. 54 din RPA-CAB) potrivit caruia orice exceptie privind existenta si validitatea conventiei arbitrale trebuie ridicata, sub sanctiunea decaderii, cel mai tarziu la acest prim termen, daca nu s-a stabilit un termen mai scurt. Chiar si in asemenea situatie, tribunalul arbitral nu este dispensat de obligatia de a-si verifica propria sa competenta si de a pune in discutia partilor existenta conventiei arbitrale.Neprezentarea paratului legal citat sau nedepunerea intampinarii si, in general tacerea paratului nu inseamna ipso facto acceptarea arbitrajului.160 Daca insa, existenta 160 In acest sens s-a pronuntat CAB prin sentinta nr. 140 din 23 septembrie 1998, publicata in RD.C. nr. 6/1999, p,120, ale carei considerente le redam in continuare: clauza prevazuta la punctul 11 1 din “instructiunile si conditiile pentru comdanda pentru PD 091” potrivit careia "orice litigiu rezultat din prezenta comanda va fi interpretat in concordanta cu si va fi in toate privintele subiectul unei instante, acceptate de ambele parti", nu poate fi insa considerata o clauza compromisorie,in sensul art. 343 C.pr.civ. Clauza din punctul 11 este deficient formulata, necorespunzand textului citat si nepermitand a se trage concluzia indubitabila ca partite au inteles sa recurga la arbitraj cu excluderea competentei instantelor judecatoresti. Dimpotriva, referirea la "Court of law" evoca, mai degraba, tribunalele statale, iar conditia ca instanta sa fie "acceptabila" pentru ambele parti, implica necesalmente un acord ulterior al partilor cu privire la instanta desemnata sa solutioneze litigiul aparut. Or,acest acord nu exista...Reclamanta sustine ca exista o asemenea acceptare a paratei prin schimbul de faxuri intervenitintre ca si reprezentantii paratei. Arbitrajul a constatat insa ca nu exista acordul reprezentantilor firmei parate pentru solutionarea litigiului prin arbitraj, acord ce presupune o manifestare de vointa neechivoca.In continuare,arbitrajul subliniaza ca "tacerea reprezentantilor firmei parate cu privire la acceptarea solutionarii pe calea arbitrajului,nu poate avea valoare de acceptare tacita. Tacerea neinsotita de alte manifestari nu poate fi socotita decat echivalenta cu a nu voi, in afara de cazul in care legea prevede altfel.Or, in ceea ce priveste alegerea jurisdictiei arbitrale, o stare prevedere nu exista. Fata de considerentele expuse, tribunalul arbitral urmeaza a constata ca nu este competent a solutiona litigiul

- 82 -

conventiei arbitrale este dedusa din anumite acte procedurale sau daca ea este deficient formulata, dand loc la contestarea ei, tribunalul arbitral va stabili daca partile si-au exprimat neechivoc si in scris vointa de a recurge la arbitraj, cu alte cuvinte, daca exista o conventie arbitrala valida si operanta.161 intr-un alt litigiu,reclamanta a invocat clauza compromisorie inscrisa in "Conditiile generale de vanzare". Tribunalul arbitral a constatat insa ca aceste "Conditii generale" nu poarta semnatura paratei-cumparatoare, ci numai a reclamantei-vanzatoare si nu sunt recunoscute de parata. Nu s-a facut nici o dovada in dosar ca parata ar fi acceptat tacit, dar incontestabil,aceste "Conditii generale" prin referire la ele in cadrul refuzurilor de plata sau a reclamatiilor de calitate ce se pretinde a se fi facut sau in alt mod. Asa fiind,aceste "Conditii generale", inclusiv clauza compromisorie inscrisa la punctul 9, nu ii sunt opozabile si nu pot constitui o conventie arbitrala in sensul art. 342, 343 1 si 343 2 C.pr.civ.162

Aceeasi rigoare in ceea ce priveste existenta unei conventii arbitrale valide se reflecta si in hotararile Curtii Supreme de Justitie. Astfel, intr-un litigiu intre doua cooperative privitor la divizarea patrimoniului, reclamanta a invocat, pentru a invedera existenta conventiei arbitrale, protocolul de predare-preluare incheiat intre parti, care face trimitere expresa la "decizia UCECOM nr. 230/1992 de aprobare a Normelor metodologice privind divizarea, comasarea si dizolvarea organizatiilor cooperatiei mestesugaresti, care prevad ca litigiile dintre organizatiile cooperatiste se solutioneaza de Curtea de Arbitraj a Cooperativelor Mestesugaresti :

Instanta suprema a retinut ca o conventie arbitrala trebuie incheiata pentrufiecare litigiu in parte, fiind un atribut al dreptului de dispozitie asupra cailor procedurale legale pentru a apararea drepturilor si intereslor legitime ale persoanei. Or, in speta, nu s-a facut dovada existentei unei conventii arbitrale care sa prevada in mod expres ca litigiul dintre parti sa fie solutionat de Curtea de Arbitraj a Cooperatiei Mestesugaresti de pe langa UCECOM. Pe de alta parte - retine Curtea - hotararile UCECOM indicate de intimata-parata, sunt nu numai nelegale, ci si contrare art. 21 si 125 din Constitutie, potrivit carora dreptul persoanelor de a se adresa justitiei pentru

intrucat lipseste conventia arbitrala". Nu subscriem la solutia data prin sentinta nr. 14 din 16 decembrie 1996 a arbitrajului Camerei de Comert si Industrie Galati, publicata in R.D.C. or. 9/1998, p. 151, prin care acceptarea paratului I a fast dedusa din faptul ca "debitoarea a fost legalcitata, prin luare la cunostinta sub semnatura, de insusi administratorul societati, acceptand in acest fel sa se judece litigiul,deoarece nu a ridicat exceptia lipsei clauzei compromisorii prevazuta de art. 343 alin. 1 si 2 C.pr.civ.",si nici cu concluzia comentatoarei acestei solutii potrivit careia "conchizand asupra celor expuse si coroborand textele procedurale incidente, se poate observa ca lipsa clauzei compromisorii nu exclude de pIano competenta de solutionare a instantei arbitrale".

161 O. Capatina, Conventia arbitrala deficitarta, R.D.C. nr. 12/1999, p. 6 si urm.; Giorgiana Danaila, Clauza compromisorie in jurisprudenta romana, R.D.C. nr. 11/1999, p. 77 si urm.; idem, Consideratii teoretice si practice asupra clauzei compromisorii, Dreptulnr.11/2001,p.71 si urm.

162 CAB,sentinta nr. 57 din 1 aprilie 1999, R.D.C. nr. 7-8/1999, p. 253.

- 83 -

apararea drepturilor si intereselor lor legitime nu poate fi ingradit. Mai mult, nu este admisibil ca UCECOM sa stabileasca printr-o hotarare existenta unui compromis pentru toate litigiile ce s-ar ivi intre organizatiile cooperatiei mestesugaresti.163

In alt caz, partile au stabilit, prin art. 10 al contractului nr. 3/1991,ca, in cazul litigiilor ce s-ar ivi in executarea acestuia, sa se intruneasca in termen de trei zile de la data sesizarii si sa incheie o minuta pe care sa o inainteze forurilor superioare, in cazul nerezolvarii litigiilor "spre a fi sesizata adjunctii ministrilor conform protocolului incheiat intre cele doua ministere".Instanta suprema a retinut ca, in speta,clauza de la art. 10 nu intruneste conditiile prevazute de art. 343 C.pr.civ. intrucat nu se refera la solutionarea litigiilor pe calea arbitrajului si nici nu se arata numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor164.

Arbitrajul nu poate avea loc nici atunci cand clauza compromisorie exista si este valida dar a devenit inoperanta (inclusiv caduca), de exemplu, atunci cand arbitrul numit prin compromis a decedat sau atunci cand termenul de finalizare a arbitrajului prevazut de art. 353 C.pr.civ. ori de conventia partilor a fost depasit.

De asemenea, arbitrajul nu poate avea loc in cazul in care conventia arbitrala a fest revocata, explicit sau implicit. Un caz de revocare implicita il constituie faptul introducerii actiunii la o instanta judecatoreasca, fara ca paratul sa conteste competenta jurisdictiei de drept comun astfel sesizata, desi partile incheiasera un contract cuprinzand o clauza compromisorie in favoarea unei institutii permanente de arbitraj. Solutia se intemeiaza pe dispozitiile art. 343 alin. 2 lit. b C.pr.civ.165

c) Tribunalul arbitral nu a fost constituit in conformitate cu conventia arbitrala. Judecata arbitrala trebuie sa se conformeze conventiei arbitrale incepand cu constituirea tribunalului arbitral, continuand cu desfasurarea procedurii arbitrate si sfarsind cu hotararea arbitrala. In arbitrajul institutional, in masura in care partile n-au stipulat altfel, intreg litigiul arbitral se va desfasura in conformitate cu regulamentul institutiei permanente de arbitraj respective, ca integrand vointa partilor (art. 341 si 341 1C.pr.civ.).

Spre deosebire de procedura arbitrala si de hotararea arbitrala care urmeaza, in general, regulile procesului civil, constituirea tribunalului arbitral se indeparteaza de aceste reguli, in sensul ca ea este opera vointei partilor, in timp ce constituirea unei instante judecatoresti (a completului de judecata) este opera legiuitorului. 166

163 C.S,J., Sectia comerciala, decizia nr. 3600 din 15 octonibrie 1998, RD.C, nr: 9/2000, p. 129.

164 C.S.J., Sectia comerciala, decizia nr. 39 din 12 ianuarie 1999, R.D.C. nr. 9/2000, p. 134.

165 A se vedea: Ana Savin, Radu Lese, O. Capatana, Revocarea implicita a conventiei arbitrale, R.D.C. nr. 12/1999, p. 95 si urm.

- 84 -

S-a pus in evidenta si faptul ca neregularitatea sanctionata prin acest motiv de anulare priveste si capacitatea arbitrilor ori cauzele care, punand la indoiala independenta si impartialitatealor, ii opresc sa judece litigiul.167

d) Partea a lipsit la termenul cand au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost legal indeplinita.Acest motiv de desfiintare a hotararii arbitrale sanctioneaza incalcarea principiilor fundamentale ale procesului civil - si implicit ale procesului arbitral – astfel cum sunt enuntate de art. 358 C.pr.civ.: "in intreaga procedura arbitrala trebuie sa se asigure partilor, sub sanctiunea nulitatii hotararii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de aparare si a principiului contradictorialitatii". Intr-o masura mai mare sau mica, fiecare din aceste principii este incalcat prin lipsa de citare sau printr-o citare nelegala. O cerinta esentiala si generala pentru recunosterea si executarea unei hotarari arbitrale straine o constituie prezentarea dovezii de inmanare a citatiei si actului de sesizare, comunicate partii care a fost lipsa in instanta straina sau orice alt act oficial care sa ateste ca citatia si actul de sesizare au fost cunoscute, in timp util,"de catre partea impotriva careia s-a dat hotararea (art. 171 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat). e) Hotararea a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului prevazut de art. 353 C.pr.civ.

Celeritatea - ca trasatura caracteristica arbitrajului - impune finalizarea litigiului arbitral intr-un termen cat mai scurt, intrucat termenul arbitrajului a fost tratat anterior,ne limitam la a enumera termenele, prevazute de art, 3533 din Cartea a IV-a cat priveste finalizarea procesului arbitral intr-un termen rezonabil:- tribunalul arbitral trebuie sa pronunte hotararea, daca partile n-au prevazut altfel, in termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale (alin. 1);- termenul se suspenda pe timpul judecarii unei cereri de recuzare sau a oricarei alte cereri incidente adresate instantei judecatoresti prevazute de art. 342 (alin, 2);- partile pot consimti in scris la prelungirea termenului arbitrajului (art. 3);-de asemenea, tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult doua luni (alin. 4);- termenul se prelungeste de drept cu doua luni in cazul revazut de art. 360 (cand membrii tribunalului arbitral nu se inteleg asupra solutiei), precum si in cazul decesului uneia dintre parti (alin. 5);- trecerea termenelor de mai sus nu poate sa constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afara de cazul in care una dintre parti a notificat celeilalte parti si tribunalul arbitral, pana la primul termen de infatisare,ca intelege sa invoce caducitatea.

166 Subiectul privind constituirea tribunalului arbitral, a fost tratat pe larg in capitolul V, sectiunea a III-a.

167 V. Ros, op. cit., p. 463.

- 85 -

In arbitrajul CAB o atare notificare s-a facut, in fapt, foarte rar, astfel ca termenele prevazute in alin. 1-5 din art. 353 3 nu au fast operante. Asa se explica faptul ca motivul caducitatii arbitrajului este, practic, neinvocat ca temei de desfiintare a hotararii arbitrale.1) Tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decat s-a cerut. Textul prevede trei ipoteze diferite: extra petita (cand tribunalul arbitral s-a pronuntat si asupra unor lucruri care nu s-au cerut nici in scris, nici oral), minus petita (cand tribunalul arbitral nu s-a pronuntat asupra tuturor cererilor formulate in proces, indiferent daca ele au caracter principal; accesoriu sau incidental) si plus petita (cand tribunalul arbitral a dat reclamantului, care nu a modificat finalizarea cererea, mai mult decat s-a cerut).

Ca si judecatorii, arbitrii trebuie sa se pronunte asupra tuturor cererilor formulate in litigiu, indiferent ca au caracter principal, accesoriu sau incidental, fara insa a depasi obiectul cererii arbitrale.

Obligatia tribunalului arbitral de a pronunta numai asupra pretentiilor care formeaza obiectul judecatii inseamna, totodata, respectarea limitelor investirii sale de catre parti.

In cazul in care, prin hotararea pronuntata, tribunalul arbitral a omis sa se pronunte asupra unui capat de cerere, sa poate solicita completarea ei in temeiul art. 362 alin. 1 C.pr.civ.a) Hotararea arbitrala nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu arata locul si data pronuntarii. Nu este semnata de arbitri. Am examinat pe larg aceste cerinte.Aici ne limitam a sublinia ca incalcarea lor poate atrage desfiintarea hotararii arbitrate in temeiul textului citat.h) Dispozitivul hotararii arbitrate cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire.Acest motiv de desfiintare a hotararii arbitrale este similar cu cel prevazut pentru revizuirea unei hotarari judecatoresti in art. 322 pct. 1 ("daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnica ce nu se pot aduce la indeplinire"). Asa fiind, comentariul ce se face in legatura cu art. 322 pct. 1 C.pr.civ. poate fi extrapolat si in comentariul art. 364 C.pr.civ.

S-a aratat ca art. 322 pct. 1 C.pr.civ. se refera la situatia in care instanta ia pus in executare.168

Se pot da urmatoarele exemple de dispozitii potrivnice in dispozitivul unei hotarari, care nu se pot aduce la indeplinire se admite atata cererea de chemare

168 Intr-un caz s-a cerut desfiintarea sentintei arbitrale nr.184 din 18 iulie 2000, pronuntata de CAB, in temeiul art. 364 lit. h), cu motivarea ca dispozitivul sentintei contine dispozitii ce nu pot fi aduse la indeplinire intrucat cuprinde obligatia de plata in coroane suedeze iar nu in moneda nationala. Curtea de Apel a respins actiunea in anulare retinand ca, potrivit art. 11 "Conditii de plata" din contract, partile au stipulat, cu respectarea normelor imperative, ca plata pretului se va efectua in lei prin raportare la cursul de schimb al coroanei suedeze din ziua platii, solutia pronuntata de tribunalul arbitral cuprinzand astfel dispozitii care se pot aduce la indeplinire (decizia Curtea de Apel Bucuresti, decizia nr. 40 din 11 ianuarie 2001, nepublicata).

- 86 -

in judecata prin care se solicita executarea unei obligatii contractuale cat si cererea reconventionala prin care se solicitase anularea contractului; se admite atat cererea de chemare in judecata cat si cererea de interventie principala, desi acestea, aveau obiectul identic si, deci, se excludeau reciproc; se admite cererea in revendicare,dar si cererea reconventionala prin care paratul a solicitat sa se constate uzucapiunea cu privire la imobilul revendicat. 529169

Textul nu esteincident atunci cand se invoca simpla neclaritate a dispozitivului, fiind necesara doar lamurirea, intelesului, intinderii sau aplicarii dispozitivului. In acest caz, se poate recurge la calea prevazuta de art. 281 1 C.pr.civ. i) Hotararea arbitrala incalca ordinea publica bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii .

Observam ca art. 364 C.pr.civ.,dupa ce prevede o serie de motive punctuale de desfiintarea hotararii arbitrale adauga un motiv cu o sfera mai larga , constand in incalcarea ordinii publice,170a bunelor moravuri ori a dispozitiilor imperative ale legii.

In realitate, acest motiv nu reprezinta o poarta deschisa prin care pot patrunde fel de fel de motive,asa cum se constata in practica, ci constituie un fel de supapa de siguranta in sensul ca daca, totusi,cele 8 motive anterioare nu ar sanctiona incalcarea vreunei dispozitii de ordine publica, o atare incalcare sa nu ramana fara urmari.

Sfera motivului prevazut la lit. i) este circumscrisa la incalcarea principiilor fundamentale ale litigiului arbitral astfel cum sunt enuntate de art. 358 C.pr.civ.:"in intreaga procedura arbitrala trebuie sa se asigure partilor, sub sanctiunea nulitatii hotararii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului de aparare si a principiului contradictorialitatii" dar si la nerespectarea normelor de competenta exclusiva, prevazute de norme cu caracter imperativ.171

169 G. Boroi, D. Radescu, op. cit., p. 557.,170 Relevanta pare definitita data ordinii publice C. Hamangiu , I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu in Tratat de drept civil roman, Editura Nationala, S. Ciornei, 1928, vol. I, nr. 167-168: "Ordinea publica presupune toate reglementarile de drept public care au ca obiect ordinea in stat ( ...) legile constitutionale, politice, administrative, fiscale, penale, cele referitoare la organizarea puterilor in stat, la drepturile cetatenilor in materie politica si publica, la competenia si organizarea judecatoreasca etc, Sunt de ordine publica toate dispozitiunile de drept privat care privesc direct sau indirect organizarea societatii si in care predomina interesul social asupra celui individual (...).In ceea ce priveste starea civila si incapacitatea persoanelor, marea majoritate ,a dispozitiunilor legale sunt de ordine publica. Astfel, sunt cele mai multe dispozitiuni relative la organizarea familiei, la casatorie si la divort, la incapabili si la protectiunea lor. (...) in materiile patrimoniale ale dreptului privat dispozitiunile interesand ordinea publica sunt mai rare, fiindca aici predomina interesul privat si autonomia vointei. Totusi si aici intalnim o materie in legatura cu organizarea societaiti si interesand adesea in mod direct ordinea. publica: este organizarea proprietatii, in special a proprietatii funciare. lata de ce nu se pot crea drepturi reale neadmise de lege, de ce, in genere, nu se admit clauze de inalienabilitate etc. Tot de ordine publica sunt anumite dispozitiuni dictate de lege, mai ales in materia contractelor, in scopul de a apara pe tertii care nu sunt parte la contract; astfel sunt masurile de publicitate menite sa aduca actele la cunostinta tertilor (...) mai gasim si dispozitiuni de ordine publica si in materie de succesiune, indiviziune, expropriere silita etc.171 Intr-un caz, tribunalul arbitral,investit cu solutionarea unei contestatii la executare,si-a declinat competenia de solutionare a cauzei in favoarea instantei judecatoresti, retinand, in esenta, urmatoarele:

- 87 -

La acestea se mai adauga incalcarea regulii inscrisa in art. 360 1 alin. 1 C.pr.civ. privitoare la deliberarea in secret a arbitrajului, deliberare care precede pronuntarea hotararii.

Invocarea motivului prevazut la lit. i nu trebuie sa fie un pretext pentru examinarea temeiniciei si legalitatii hotararii arbitrale, pentru o reexaminare infond a litigiului.172

- chiar in cazul in care intre parti ar exista o conventie arbitrala, competenta de solutionare a contestatiei la executare este de ordine publica si partile nu ar putea sa deroge de la dispozitiile legale imperative si sa stabileasca prin clauza arbitrala o alta competenta. - potrivit art. 400 alin. 2 teza intai C.pr.civ. CAB ar fi competenta sa solutioneze contestatia la executare numai sub forma contestatiei la titlu care ar viza lamurirea intelesului, intinderii sau aplicarii propriei hotarari. (CAB, sentinta nr. 12 din 29 ianuarie 2004, nepublicata; in acelasi sens, I CAB, sentinta nr. 257 din 28 septembrie 2004, nepublicata).172 Intr-un alt caz s-a cerut desfiintarea sentintei arbitrale nr. 40 din 27 martie 1998, pronuntata de CAB,in temeiul art. 364 lit. i C.pr.civ., cu motivarea ca nu s-au dat efecte juridice clauzei penale inscrise in contract. In mod judicios Curtea de Apel Bucuresti a respins actiunea in anulare intrucatmotivele invocate nu se inscriu in nici unul dintre motivele prevazute de art. 364 C.pr.civ. (Curteade Apel Bucuresti,decizia nr.1495 din 19 octombrie 1998-nepublicata),

- 88 -

Subcapitolul 4Clasificarea motivelor de desfiintare a hotararii arbitrale

Motivele prevazute de art. 364 C.pr.civ. pot fi grupate in doua categorii: unelesunt specifice arbitrajului si anume: nearbitrabilitatea litigiului. (lit.a); lipsa conventiei arbitrale, nulitatea sau inoperabilitatea ei (lit. b); neconstituirea tribunalului arbitral in conformitate cu conventia arbitrala (lit. c); caducitatea arbitrajului prin depasirea termenului de arbitrare (lit. e). Alte motive sunt similare cu cele prevazute pentru caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti, indeosebi cele care sanctioneaza incalcarea principiilor fundamentale ale procesului civil - contradictorialitatea si, in general, dreptul de aparare, cu toate consecintele ce decurg din ele. Astfel, motivul prevazut la lit. d (lipsa ori viciul procedurii de citare) corespunde motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 5. ca si motivului de contestatie in anulare prevazut de art. 317 pct. 1; motivul prevazut la lit. f (extra petitai,minus petita si plus petita)se regaseste partial in art. 304 pct. 6 173si constituie in acelasi timp, motiv de revizuire (art. 322 pct. 2; motivul prevazut, la lit. h (dispozitii contradictorii care nu se pot aduce la indeplinire) constituie si motiv de revizuire (art. 322,pct. 1); motivele,prevazute la lit. 9 si i se regasesc de asemenea, intr-o forma mai mult sau mai putin apropiata in cadrul cailor de atac judiciare.Asadar, din cele noua motive de anulare prevazute de art. 364 C.pr.civ, patru (cele de la lit. a, b, c si e) cenzureaza depasirea limitelor arbitrabilitatii si neconformitatea judecatii arbitrale cu conventia arbitrala, iar celelalte cinci cenzureaza neconformitatea judecatii arbitrale cu principiile fundamentale ale procedurii civile.

In doctrina s-a propus ca motivele prevazute de art. 364 ,sa suporte si alte criterii de clasificare, dupa cum acestea vizeaza: competenta; procedura; sentinta arbitrala si motive care pun in discutie ordinea publica.174

173 Prin modificarea adusa de .,U.G. nr. 138/2000 minus petita nu se mai regaseste in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 C.pr.civ.174 V. Ros, op.cit.,p.455

- 89 -

Subcapitolul 5Competenta si procedura de solutionare a actiunii in anulare

Potrivit art. 365 C.pr.civ.- modificat prin Legea nr. 210/2005 - competenta dea solutiona in prima instanta actiunea in anulare revine instantei judecatoresti imediat superioare instantei judecatoresti ,prevazute de art. 342 C.pr.civ.,(in circumscriptia careia a avut loc arbitrajul (alin. 1).

Potrivit art., 365(3) C.pr.civ., instanta judecatoreasca va putea suspenda executarea hotararii arbitrale atacate cu actiune in anulare numai dupa depunerea unei cautiuni fixate de ea,cu aplicarea corespunzatoare a art. 403 alin. 3 si 4.175 Cu privire la acest aspect trebuie retinut faptul ca, intrucat , hotararea arbitrala are numai caracter definitiv, nu si, executoriu, obiectul suspendarii nu poate fi decat o hotarare arbitrala investita cu titlu executoriu, in lipsa titlului executoriu cererea de suspendare urmand a fi respinsa ca fara obiect.

In continuare art. 366 prevede ca instanta judecatoreasca admitand actiunea, va anula hotararea arbitrala iar daca litigiul este in stare de judecata, se va pronunta si in fond, in limitele conventiei arbitrale. Daca, insa, pentru a hotari in fond este nevoie de noi probe, instanta judecatoreasca se va pronunta in fond, dupa administrarea lor.In acest din urma caz, hotararea de anulare nu se va putea ataca decat o data cu hotararea asupra fondulu(alin. 1).

Cerinta impusa de legiuitor, ca instanta judecatoreasca sa se pronunte, in fond, in limitele conventiei arbitrale necesita unele precizari. Consideram ca sintagma “in limitele conventiei arbitrale" are in vedere, in linii mari,trei aspecte:a) cadrul procesual, b) obiectul cererii si c) probele, in masura in care, conventia arbitrala partilor au convenit asupra lor.a) prin respectarea limitelor conventiei arbitrale se intelege, in primul rand, conservarea cadrului procesual existenta ,momentul pronuntarii hotararii arbitrale, astfel cum acesta este configurat de conventia arbitrala. Largirea cadrului, procesual prin introducerea in cauza a unor parti care nu au semnat conventia arbitrala si nici nu au achiesat la aceasta in timpul procesului arbitral nu este permisa. Aceasta inseamna ca,in fata instantei judecatoresti, nu pot fi formulate cereri interventie, oricare ar fi forma de manifestare a acesteia. Sa presupunem ca prin hotarare tribunalul arbitral a admis cererea principala si

175 Prin sentinta nr. 187 din 20 iulie 2000, CAB a admis actiunea reclamantei. Parata a formulat actiune in anularea sentintei mentionate si a solicitat suspendarea executarii acesteia pana la judecarea de catre curtea de apel a actiunii in anulare. Curtea de apel a respins cererea de suspendare, impotriva incheierii de respingere reclamanta a formulat a recurs la Curtea Suprema de Justitie. Curtea a respins ca nefondat, recursul apreciind ca dispozitia de respingere a cererii de suspendarea executarii pronuntata prin incheierea recurata nu este corecta avand in vedere ca pe rolul tribunalului se afla contestatia la executare a petitionarei prin care a cerut anularea formelor de executare. (C.S.J., sectia comerciala, decizia nr. 2777 din 16 aprilie 2002, publicata in R.D,C. nr,1/2004),

- 90 -

a respins cererea de chemare in garantie intrucat chematul in garantie nu era semnatar al conventiei arbitrate si nici nu achiesase la aceasta prin acte de procedura. In conditiile art. 366 C.pr.civ. consideram ca instanta judecatoreasca are a se pronunta numai asupra actiunii principale, cererea de chemare in garantie excedand limitele conventiei arbitrale.

Care,ar fi insa solutia pe care ar da-o instanta sesizata cu o atare cerere? De necompetenta sau intemeiata pe inadmisibifltate? Consideram ca cerinta pronuntarii hotararii judecatoresti in limitele conventiei arbitrale prevazuta de art. 366 C.pr:civ. a fost gandita din perspectiva competentei instantei judecatoresti, dat fiind faptul ca intentia legiuitorului a fost aceea de a da efecte conventiei arbitrale atat timp cat exista judecata asupra fondului. b) in ceea ce priveste obiectul cererii - pretentiile deduse judecatii - acesta va putea fi examinat de catre instanta judecatoreasca dupa cum raporturile juridice pe care se intemeiaza sunt guvernate, cat priveste contenciosul acestora, de conventia arbitrala si dupa cum acesta a format obiectul judecatii arbitrale. Sa presupunem ca, prin hotararea arbitrala, tribunalul arbitral a admis in parte actiunea pe motiv ca nu toate pretentiile reclamantului izvorau din contractul in care era inserata clauza compromisorie. Fata de aceasta imprejurare, instanta judecatoreasca, procedand la judecata in fond, dupa anularea hotararii arbitrale, va fi tinuta sa se pronunte numai in raport de acele pretentii intemeiate pe contractul retinut de tribunalul arbitral ca avand inclusa clauza compromisorie.c) Daca prin conventia arbitrala, partile au stabilit un probatoriu limitat, in fata instantei judecatoresti acestea sunt tinute a nu extinde cererea de probe in afara celor prevazute in conventia arbitrala. Hotararea instantei judecatoresti cu privire la actiunea in anulare poate fi atacata numai cu recurs (alin. 2).

Subcapitolul 6Renuntarea la actiunea in anulare

O masura de protectie a partilor impotriva riscurilor inerente arbitrajului si, ingeneral, ale hotararilor date in prima si ultima instanta, o constituie aceea prevazuta de art. 364 1 C.pr.civ. potrivit caruia partile nu pot renunta prin conventia arbitrala la dreptul de a introduce actiunea in anulare impotriva hotararii arbitrale. Renuntarea la acest drept se poate face, insa, dupa pronuntarea hotararii arbitrale. Aceeasi dispozitie este prezenta si in RPA-CAB, in art. 70 (1) si (2).

Solutia nu difera esential de cea din drept comun, caci, in principiu nu se poate renunta la un drept procedural inainte de nasterea lui.

- 91 -

Subcapitolul 7Termenul in care se introduce actiunea in anulare

Potrivit art. 365 (2) C.pr.civ.,actiunea in anulare se introduce in termen de o luna de la data comunicarii hotararii arbitrale.

Suspendarea executarii hotararii arbitrale atacata cu actiunea in anulare poate fi dispusa de instanta judecatoreasca, numai dupa depunerea unei cautiuni – art. 365, alin. ultim C.pr.civ. Comparand textul articolului mentionat cu cel al art. 300, alin 2-3 C.pr.civ care vorbeste de “suspendarea la cerere a executarii hotararii” (s.n.), ni se pare admisibila ipoteza, in prezenta unor motive de nulitate de ordinul evidentei, ca instanta va putea, din oficiu, sa dispuna suspendarea.

Asupra cererii de suspendare, instanta, in toate cazurile, se pronunta prin incheiere, care poate fi separat atacata ce recurs. Suspendarea va putea fi dispusa si de presedintele instantei, in conditiile prevazute de art. 403, alin 3-4 C.pr.civ.

In timpul judecatii, instanta poate dispune suspundarea executarii hotararii arbitrale atacate, insa numai dupa depunerea unei cautiuni de catre reclamantul care a cerut suspendarea. Cuantumul cautiunii este stabilit de catre instanta, in functie de datele concrete ale spetei; in practica,acest cuantum se situeaza, in mod uzual, la circa 10% din catimea obiectului litigiului, cautiunea avand rolul de a asigura despagubirea partii adverse (potrivit doctrinei), in cazul in care instanta va constata ca cererea de suspendare a fost facuta cu rea-credinta iar partea adversa a fost prejudiciata prin intarzierea executarii.

Relativ la problema cautiunii pe care instanta care judeca actiunea in anulare este datoare sa o solicite celui care cere si suspendarea executarii hotararii arbitrale, in practica judiciara in materia am identificat o solutie - cel putin bizara - pe care o consideram contrara scopului si functiilor pe care trebuie sa le indeplineasca cautiunea. Astfel, asa dupa cum s-a exprimat doctrina in mod constant, cautiunea judiciara are ca scop legal prevenirea formularii unor cereri de suspendare abuzive si chiar prejudiciante pentru partea care a castigat procesul. De asemenea, cautiunea fiind consemnata la Casa de Economii si Consemnatiuni (C.E.C. SA), la dispozitia instantei, ea poate indeplini si functia de despagubire, fie chiar si partiala, a celui in defavoarea caruia au operat efectele suspendarii incuviintate de instanta de judecata investita cu judecata actiunii in anulare, in cazul in care aceasta va fi facut dovada suportarii vreunui prejudiciu,ca si consecinta directa a suspendarii.

Asa fiind, instanta de judecata care -desi a admis cererea de suspendare a executarii unei hotarari arbitrale, obligandu-l pe reclamant la depunerea unei cautiuni - in final a respins actiunea in anulare, nu este in drept, in conceptia noastra,sa refuze restituirea cautiunii,atat timp cat paratul nu va fi facut dovada suportarii vreunui prejudiciu,ca efect al suspendarii pana la data solutionarii actiunii in anulare.

- 92 -

Instantele de judecata care au pronuntat solutii de refuzarea restituirii cautiunii depuse de reclamant (in,conditiile unor actiuni in anulare), chiar atunci cand paratul nu a facut dovada niciunui prejudiciu,si-au intemeiat solutiile pe prevederile art. 300 alin. 5 fraza a doua C. pr. civ., potrivit carora "cautiunea se elibereaza recurentului de indata, daca intimatut declara in mod expres ca nu urmareste obligarea recurentului la despagubiri pentru prejudiciile cauzate in urma exercitarii recursului". In considerentele hotararilor judecatoresti prin care s-au pronuntat astfel de solutii, judecatorii au apreciat ca prevederile legale citate sunt singurele prevederi normative din C. pr.civ. care stabilesc conditiile in care poate fi restituita o cautiune.Or, cum in cauza paratul nu a facut - si nici nu avea interesul sa faca o astfel de declaratie, instantele de judecata la care nereferim nu au ezitat sa faca aplicarea art. 300 alin. 5 C. pr.civ.

Intr-o anumita speta, insa, partea interesata in recuperarea cautiunii consemnate a utilizat calea unei actiuni in constatare (formulata in baza prevederilor art. 111 C. pr.civ.) prin care a solicitat instantei de judecata competente materiale,in raport cu natura pricinii ce a facut obiectul judecatii arbitrale, sa constate si sa retina faptul ca paratul din actiunea in anulare (creditorul sau) nu a suferit nici o paguba prin suspendarea executarii hotararii arbitrale a carei anulare o ceruse si pentru care a fost obligat la depunerea cautiunii.Intrucat creditorul in cauza nu a putut face dovada incercarii vreunui prejudiciu - ca rezultat direct al suspendarii executarii hotararii arbitrale, pana la respingerea actiunii in anulare - instanta de judecata a constatat existenta dreptului reclamantului de a cere restituirea cautiunii, iar curtea de apel care a dispus depunerea cautiunii a incuviintat (printr-o incheiere), la randul ei, cereree reclamantului pentru restituirea sumei respective.

In motivarea,in fapt, a unei astlel de solutii, curtea de apel mentionata a aratat in esenta urmatoarele: "Cautiunea constituind o garantie pentru repararea prejudiciului cauzat creditorului prin suspendarea executarii hotararii arbitrale, fata de constatarea prin hotarare judecatoreasca irevocabila a inexistentei acestui prejudiciu,nu mai exista nici un temei pentruretinrerea la dispozitia instantei a acestei cautiuni, astfel ca cerereade eliberarea recipisei de consemnare urmeazaa fi interesant de retinut ca totusi,respectiva instanta nu a motivat in nici un fel, adoptarea unei astfel de solutii, imprejurare care pune in evidenta,daca mai era nevoie, necesitatea reglementarii pe cale normativa a solutiilor unei astlel de problema.S-ar parea ca potrivit conceptiei celor care au pronuntat hotarari de respingere a cererilor accesorii de restituire a cautiunilor, in conditiile in care partea adversa nu a facut dovada vreunui prejudiciu ca efect al suspendarii executarii hotararii arbitrale pe baza depunerii unei cautiuni, reclamantului caruia i s-a respins actiunea in anulare si nu i s-a incuviintatnici cererea de restituire a cautiunii nu-i ramane decat sa astepte scurgerea termenului de prescriptie a dreptului la o eventuala actiune in despagubiri pe care ar putea sa o introduca paratul (din actiunea in anulare) si, de-abia dupa acel moment, sa actioneze in judecata C.E.C. precum si pe parat pentru a-i restitui suma depusa de el ca si cautiune. Or, este evident ca o astfel de solutie este de neacceptat pentru ca, in esenta, ea este

- 93 -

potrivnica scopului urmarit de legiuitor prin reglementarea institutiei cautiunii. In ceea ce ne priveste, consideram ca astfel de solurii de refuzare a restituirii cautiunilor, in conditiile prezentate, sunt netemeinice si nelegale, inclusiv peritru urmatoarele motive:- actiunea in anulare nu este, totusi, un recurs, aceasta fiind doar asimilata (prin considerentele deciziei C.S.J. date ca urmare a admiterii recursului in interesul legii la care ne-am referit anterior), numai in anumite privinte, cu recursul (spre exemplu, problema compunerii instantei), asa incat aplicarea prin analogie a prevederilor art. 300 alin. 5 C. pr. civ. asupra procedurii de judecata a actiunilor in anulare echivaleaza cu o incalcare a legii (motiv de recurs reglementat de prevederile art. 304 pct. 9 teza a douaC. pr.civ.);- prevederile art. 365 alin. 3 C. pr. civ. referitoare la procedura de judecata a actiunilor in anulare fac trimitere nu la textele art. 300 din acelasi cod, ci la prevederile art. 403 alin. 3 si 4 C.pr.civ, prevederi care vizeaza chestiuni de procedura si nu problema cautiunii. Aceasta imprejurare, dupa parerea noastra, ne ingaduie concluzia ca legiuitorul roman nu a inteles sa asimileze actiunea in anularea unei hotarari arbitrale cu recursul, ca si cale extraordinara de atac reglementata de art. 299 si urmatoarele din C. pr.civ.

Desigur, dupa parerea noastra, incalcari ale legii de genul celor prezentate ar putea fi evitate in viitor daca, printr-o reforma legislativa necesara si adecvata, natura juridica si regimul actiunii in anulare vor fi reglementate cu mai multa acuratete si in mod, pe cat posibil, complet.Articolul 366 C. pr.civ. statueaza ca instanta, atunci cand va gasi incident in cauza unul din motivele de nulitate prevazute de art. 364, va admite actiunea, va anula hotararea arbitrala, si, in masura in care litigiul este in stare de judecata, se va pronunta si asupra fondului acestuia, insa numai in limitele conventiei arbitrale. Daca, insa, pentru a hotari in fond este necesara administrarea de noi probe, instanta judecatoreasca va administra mal intai aceste probe, si numai ulterior va pronunta o solutie (sentinta) pe fondul cauzei. ln acest ultim caz, solutia de anulare a hotararii arbitrale nu va putea fi atacata decat o data cu hotararea asupra fondului. Calea de atac impotriva hotararii judecatoresti prin care s-a solutionat actiunea in anulare este numai recursul (art. 366 alin. 2 C. pr.civ.).

Dispozitiile procedurale mentionate mai sus fiind de ordine publica,partile nu pot deroga de la ele, nici in sens restrictiv (prin convenirea asupra unei clauze de eliminare a posibilitatii introducerii actiunii in anulare), nici in sens extensiv, fiind inadmisibila si nelegala intelegerea partilor sau norma cuprinsa intr-un regulament de arbitraj institutionalizat, ce ar permite ca hotararea arbitrala sa fie atacata si prin alte mijloace procedurale in afara actiunii in anulare (cerere de rearbitrare, recurs etc.).In fine, art. 364 C. pr.civ. interzice ca partile sa renunte prin conventia arbitrala la dreptul de a introduce actiune in anulare impotriva hotararii arbitrale, insa ale pot renunta valabil la acest drept, dupa pronuntarea hotararii arbitrale.

- 94 -

Subcapitolul 9Anularea hotararii si consecintele anularii

Anularea hotararii si consecintele anularii sunt evocate de art. 366, alin. 1 C.pr.civ., anume :”Instanta judecatoreasca, admitand actiunea, va anula hotararea arbitrala, iar, daca litigiul este in stare de judecata, se va pronunta si in fond, in limitele conventiei arbitrale. Daca, insa, pentru a hotori in fond este nevoie de noi probe, instanta judecatoreasca se va pronunta in fond dupa administrarea lor. In acest din urma caz, hotararea de anulare nu se va putea ataca decat odata cu hotararea asupra fondului".

Textul nu este indeajuns de riguros, din cuprinsul sau rezultand ca, totdeauna, indistinctiv, instanta se va pronunta in fond "in limitele conventiei arbitrale". Dar este posibil ca instanta sa fi procedat la anularea hotararii arbitrale tocmai pentru ca nu a existat o conventie arbitrala, pentru ca ea a fost nula sau inoperanta. In aceste conditii, evident, ea nu poate proceda la solutionarea litigiului in fond in "limitele conventiei arbitrale".

In principiu, instanta va solutiona actiunea in anulare in limitele a ceea ce i s-a cerut prin aceasta actiune, exceptand, in opinia noastra, situatia prevazuta de art. 364, litera "i" C. pr. civ. - "hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii" – cand instanta s-ar putea sesiza din oficiu, alaturi de celelalte motive invocate de parte. (De exemplu, art. 364 C. pr. civ. nu prevede ca motiv al actiunii in anulare faptul ca s-au incalcat imperativele prevazute de art. 358 C. pr.civ.: egalitatea de tratament, dreptul de aparare, contradictorialitatea. O asemenea incalcare va putea fi insa invocata in cadrul acestui ultim motiv al actiunii in anulare.)

In orice caz, constituindu-ne ca reper cele 9 motive de desfiintare a hotararii arbitrale, prevazute de art. 364 C. pr.civ., rezulta cu evidenta ca aceasta sanctiune nu poate interveni decat pentru motive de nelegalitate.

Unele motive (lipsa unei conventii arbitrale valabile, gresita constituire a tribunalului arbitral, neindeplinirea procedurii de citare) vor putea fi invocate prin actiunea in anulare numai daca au fost invocate in litigiul arbitral, in termenul si in conditiile conventiei arbitrale sau ale legii. Motivul privind caducitatea arbitrajului va putea fi invocat numai daca s-a facut notificarea prevazuta de art. 353 alin. 6 C.pr.civ Motivele de ordine publica vor putea fi invocate si din oficiu si in orice stare a litigiului.S-a considerat ca, in faza de anulare, nu se pot admite probe noi, cu exceptia inscrisurilor, in aceasta faza examinandu-se numai admisibilitatea actiunii in anulare. Se vor putea insa admite probe noi in faza de judecata in fond, dupa desfiintarea hotararii arbitrale.176

Subcapitolul 10Calea de atac impotriva hotararii pronuntate asupra actiunii in anulare

176 Ibidem, impreuna cu jurisprudenta- 95 -

Calea de atac impotriva hotararii pronuntate asupra actiunii in anularea hotararii arbitrale este numai recursul art. 366, alin. ultim C. pr. civ. Precizarea de factura restrictiva "numai" ar inculca deja concluzia ca nu sunt admisibile caile extraordinare de atac de retractare177: contestatia in anulare si revizuirea178. Fireste, nu contestam logica si pertinenta argumentelor invocate. Totusi, ne ingaduim o alta parere, izolat formulatain literatura de specialitate, anume ca ar fi admisibila, dupa caz, contestatia in anulare si revizuirea. Doar prin referire la cuvantul "numai" - desi un adverb restrictiv si exclusivist - ni se pare excesiva si daunatoare partilor concluzia inadmisibilitatii respectivelor cai de atac. Prin hotararea instantei, daca este cazul, se abordeaza fondul, eventual, dupa administrarea de "noi probe". Or, n-ar putea fi indiferent partii interesate, bunaoara, faptul ca n-a fost citata pentru ziua cand s-a judecat pricina, ca instanta a incalcat dispozitiile de ordine publica privitoare la competenta - si asemenea motive n-au putut fi invocate pe calea recursului - ca judecatorul a fost condamnatpentru o infractiune privitoare la pricina etc. Apoi, daca, potrivit art. 364 C. pr. civ., partea nu poate renunta anticipat la actiunea in anulare,pentru consecventa logica, ea n-ar putea renunta anticipat nici la caile de atac conferite de lege fata de hotararea data asupra actiunii in anulare. Motivele de celeritate nu pot repudia motivele de ilegalitate sau macar asemenea motive.

Intrucat hotararea in discutie nu este supusa apelului, subscriem parerii ca motivate de recurs nu sunt limitate la cale prevazute de art. 304 C. pr. civ., ci si gaseste

177 In acest sens: V. M. Ciobanu, op. cit., vol. II, p. 615, intrucat "vointa legiuitorului spunea reputatul doctrinar - este clara si neindoielnica". In acelasi sens, anume ca hotararea poate fi atacata "numai" cu recurs, a se vedea: I. Les op. cit, p. 704. Trebuiesa se tina seama de faptul ca, opland pentru arbitraj, partile insesi au inteles sa renuntela o seama de garantii procesuale spre a beneficia, intra altele, de celeritate sporita si ca specificul acestei proceduri continua si in fata instantelor statale. In acelasi timp, este de observat si faptul ca motivele pentru care se poate cere desfiintarea hotararii arbitrale prin actiunea in anulare constituie in parte si motive de contestatie in anulare, revizuire si recurs. "Acestea sunt doar cateva din motivele care credem ca exclud exercitiul cailor extraordinare de atac impotriva hotararilor date de instantele judecatoresti cand solutioneaza actiunea in anulare". (V. Ros, op. cit., p. 495-496.)

178 In sensul admisibilitatii acestora: Gh, Belsiu, E. Osipenco, M. Cozmanciuc, Ice.cit, p. 16. S-a opinat de asemenea ca ar fi fost poate mai potrivit sa se renunte la posibilitatea de a exercita recursul impotriva hotararii instantei judecatoresti cu privirela cererea in anulare, in schimb, sa se prevada ca aceasta hotarare este susceptibilade a fi atacata pe calea contestatiei in anulare si a revizuirii. (G, Boroi, D. Radescu, op.cit., p.615.)'

- 96 -

aplicare art. 3041 C. pr. civ.;instanta de recurs putand sa examineze cauza sub toate aspectele179.

179 V.M.Ciobanu,op. cit., II,p. 615.

- 97 -

Capitolul XPropuneri de lege ferenda

Substantialul stadiu in materia controlului judecatoresc asupra hotararii arbitrale, semnat de un arbitru si doctrinar de autoritate, la care am facut adeseori trimitere180, se incheie cu "propuneri de lege ferenda", atent selectate si formulate.

Consider necesar si util sa readuc in atentie si pe aceasta cale "propunerile de lege ferenda” ce ne-au fost oferite181, macar pentru a multiplica sansele lor de receptare:

a) Precizarea instantei judecatoresti competente sa intervina in arbitraj, respectiv tribunalul in circumscriptia caruia are loc arbitrajul;

b) Precizarea instantei judecatoresti competente sa judece actiunea in anulare a hotararii arbitrale, respectiv curtea de apel in circumscriptia careia a avut loc arbitrajul;

c.) Precizarea instantei competente teritorial sa investeasca cu formula executorie hotararea arbitrala, respectiv instanta locului arbitrajului;

d) Completarea dispozitiilor privind exercitarea si judecarea actiunii in anularea hotararii arbitrale (compunerea instantei, instanta la care se depune actiunea, taxa de timbru etc.);

e) Completarea reglementarilor sau modificarea lor sub aspectul unor elememte procesuale sau cat priveste constituirea tribunalului arbitral. In general judicioase, aceste propuneri pot constitui fara indorala tema unui colocviu normativ, caci, poate, tocmai acest echilibru a fost si inca este premisa majora a marilor silogisme si polisilogisme arbitrale.

180 I. Bacanu,Controlul judecatoresc asupra hotararii arbitrate, partile I-III,cit.

181 Ibidem, partea a IV-a,in "Revista de drept comercial", 2005, nr. 2, p. 135 si urm- 98 -

Bibliografie

Babiuc Victor; Capatana Octavian, Situatia actuala a arbitrajului comercialinternational in Romania, in Revista de Drept Comercial nr. 6/1993

Bacanu Ion, Litigii arbitrabile, in Dreptul nr. 2/2000 Barsan Corneliu; Sitaru Dragos, Dreptul comertului international, vol. I,

Universitatea Bucuresti, 1988Beleiu Gheorghe, Hotararea arbitrala si desfiintarea ei, in Revista de drept

comercial nr. 6/1993Beligradeanu, Serban Executarea silita a sentintelor Curtii de Arbitraj

Comercial lnternational de pe langa Ei Camera de Comerf si Industria a Romaniei prin care s-au solutionat litigii de drept privat cu elemente de extraneitate, in Dreptul nr. 9/1995

Boroi Gabriel, Codul de procedura civila comentat si adnotat, vol. I, EdituraAll Beck, Bucuresti,2001

Boroi Gabriel; Radescu Dumitru, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Iura , Bucuresti, 1994

Braudo Serge, Le vocabulaire de l'arbitrage, http://perso.club-internet.fr/sbraudo/vocabulaire/lexique.html

Capatana Octavian, Litigiul arbitral de comert exterior, Editura AcademieiRepublicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1978

Capatana Octavian; Stefanescu Brandusa, Tratat de drept al comertu/ui international, vol. 1- Partea generala, Editura Academiei, Bucuresti, 1985

Carpenaru Stanciu D., Drept comercial roman, editia a III-a revizuita, EdituraAll Beck, Bucuresti, 2000

Chirica Dan, Drept civil, Contracte speciale; Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997

Costin Mircea N.; Deleanu Sergiu, Dreptul comertului international. Parteagenerala, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1994

Danaila Giorgiana, Forma conventiei arbitrale, in Revista de Drept Comercialnr.7-8/2003

Florescu Grigore; Bamberger Zaira; Sabau Mirela, Arbitrajul comercial inRomania, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2002

Homotescu Gabriel, Litigii patrimoniale. Solutionarea pe calea arbitrajului,Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999.

lonas Salagean Monica, Arbitrajul comercial, Editura All Beck, Bucuresti,2001

Les loan, Tratat de drept procesual civil, Editia a II-a, Editura All Beck,Bucuresti, 2002

Prescure Titus, Categorii de hotarari pe care le pot pronunta tribunalele

- 99 -

arbitrale, in Dreptul nr. 4/2000.Prescure Titus, Curs de contracte civile; Editura Rosetti, Bucuresti, 2003Prescure Titus; Crisan Radu, Despre natura raporturilor juridice dintre arbitru

si parte in litigiile arbitrale, in Revista de Drept Comercial nr. 9/2003Prescure Titus; Schiau, loan, Despre compatibilitatea functiei de magistral cu

calitatea de supraarbitru sau arbitru care nu este numit de parti, in Revista de drept comercial nr. 2/1995

Robert Jean, L'arbitrage. Droit interne et droit international prive, 6 me edition,Dalloz, Paris, 1993 .

Ros Viorel, Arbitrajul comercial international, Editura Regia Autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 2000

Rus Sergiu-Leon, Natura juridica a necompetentei instantei judecatorestide a solutiona un litigiu pentru care exista conventie arbitrala, in Dreptul nr.7/2003

Sitaru Dragos-Alexandru Drept international privat, Editura Lumina Lex, Bucuresti 2000

The American Law Institute, ALI/UNIDROIT Princiles a Transnational Procedure.Philadelphia, 2003

Ungureanu Ovidiu; Jugastru Calina, Manual de drept international privat,Editura All Beck, Bucuresti

Zilberstein Savelly; Bacanu Ion, Desfiintarea hotararii arbitrale, Dreptul nr.10/1996

- 100 -