Procedura falimentului

UNIVERSITATEA CRESTINA “DIMITRIE CANTEMIR”Facultatea de Stiinte Juridice si Administrative – Specializarea Drept

REFERATPROCEDURA FALIMENTULUI


- CUPRINS -

1. Definitie generala…………………………………………………………….pag. 3-5

2. Participanti la procedura……………………………………………………..pag. 5-6

2.1. Instanta de judecata – Atributii………………………………….... pag. 6-7

2.2. Debitori …………………………………………………………………. pag. 7-9

2.3. Creditori ………………………………………………………………….pag. 9-12

3. Tipuri de procedura

3.1. Procedura generala…………………………………………………pag. 13-14

a) Reglemantare. Premise

b) Conditii

3.2. Procedura simplificata……………………………………………..pag. 14-16

a) Reglemantare. Premise

b) Conditii

4. Consecinte …………………………………………………………………..pag. 16-18

5. Primele masuri

5.1. Notificarea deschiderii procedurii:

A) in procedura generala………………………………pag. 18-20

B) in procedura simplificata…………………………...pag. 20-22

5.2. Intocmirea tabelelor de creanta:

A) in procedura generala;………………………………pag.22-23

B) in procedura simplificata …………………………...pag. 23-24

6. Masuri premergatoare lichidarii……………………………………………..pag. 24-26

7. Efectuarea lichidarii…………………………………………………………pag. 26-27

8. Distribuirea sumelor obtinute in urma lichidarii…………………………….pag. 27-28

9. Inchiderea procedurii………………………………………………………...pag.29-30

10. Bibliografie…………………………………………………………………pag. 31

2


DEFINITIE GENERALA

-Introducere-

Sediul materiei: Procedura falimentului este reglementata de Legea nr. 85/2006 cu

modificarile si completarile ulterioare. Falimentul este o procedura speciala de recuperare a

creantelor, se aplica acelor comercianti care nu mai pot face fata cu disponibilitatile existente,

pasivului social. Odata cu declansarea procedurii falimentului, societatea este dizolvata de drept,

fiindu-i restranse capacitatile si drepturile de folosinta, capacitatea de exercitiu fiind limitata numai

in scopul indeplinirii operatiunilor de lichidare. Tototdata, odata cu declansarea procedurii

falimentului, administratorii statutari isi pierd dreptul de a mai conduce societatea, de a mai efectua

acte de dispozitie si administrae asupra patrimoniului acesteia, incetand mandatul incredintat de

catre asociatii societatii.

Art.1 pct.23 din Legea nr.85/2006 prevede urmatoarele: prin procedura falimentului se

intelege procedura de insolventa concursuala colectiva si egalitara care se aplica debitorului in

vederea lichidarii averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului

din registrul in care este inmatriculat.

Legea 85/2006 privind procedura insloventei nu este o lege ce trebuie aplicata separat, ci

aceasta trebuie coroborata cu dispozitiile Codului civil si a celui de procedura civila, precum si cu

dispozitiile Legii 31/1990 privind societatiile comerciale modificata.

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 252 alin.1 din legea anterior mentionata, pentru lichidarea şi

repartizarea patrimoniului social, chiar dacă în actul constitutiv se prevăd norme în acest scop, sunt

obligatorii următoarele reguli:

a) până la preluarea funcţiei de către lichidatori, administratorii şi directorii, respectiv

membrii directoratului, continuă să-şi exercite atribuţiile, cu excepţia celor prevăzute la art. 233;

b) actul de numire a lichidatorilor, menţionând puterile conferite acestora sau sentinţa care îi

ţine locul, precum şi orice act ulterior care ar aduce schimbări cu privire la persoana lor sau la

puterile conferite trebuie depuse, prin grija lichidatorilor, la oficiul registrului comerţului, pentru a fi

înscrise de îndată şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

3


Obligativitatea indeplinirii formalitatilor prevazute la art.1 este foarte importanta intrucat art.

2 prevede ca numai după îndeplinirea lor lichidatorii vor depune semnătura lor în registrul

comerţului şi vor exercita această funcţie.

Lichidatorul judiciar, astfel cum este defintit la art.1 pct.28 din Legea 85/2006 este

persoana fizica sau juridica, practician in insolventa, autorizat in conditiile legii, desemnata sa

conduca activitatea debitorului si sa exercite atributiile prevazute la art.25 in cadrul procedurii

falimentului, atat in procedura generala cat si in cea simplificata.

Principalele atributii ale lichidatorului in cadrul Legii 85/2006, enumerate la art.25 din

lege, sunt urmatoarele:

a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura simplificată în raport

cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la

insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei premiselor angajării

răspunderii acestora în condiţiile art. 138, şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un

termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă

un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;

b) conducerea activităţii debitorului;

c) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna

drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni

comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a

prejudicia drepturile creditorilor;

d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru

conservarea lor;

e) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;

f) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea,

precum şi întocmirea tabelelor creanţelor;

g) urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau

de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor; formularea şi

susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja

avocaţi;

h) primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;

i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi;

4


j) încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la

garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic;

k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;

l) orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

Mentionez ca introducerea de mai sus va sta la baza prezentarii in detaliu a etapelor si

consecintelor deschiderii procedurii falimentului, atat in forma sa generala cat si in cea simplificata.

CAP. II

- PARTICIPANTII LA PROCEDURA-

Notiunea de “participant la procedura falimentului sau insolventei” desemneaza, pe de-o parte,

persoanele carora le este destinata si, pe de alta parte, organele procedurii, abilitate prin lege sa o

aplice.

Destinatarii procedurii falimentului sunt acei participanti la procedura care trebuie fie sa

suporte consecintele deschiderii procedurii, fie sa beneficieze de aceste consecinte. In aceasta

categorie sunt inclusi in mod direct creditorii si debitorul. In mod indirect, consecinetele procedurii

se rasfrang si asupra asociatilor/actionarilor debitorului persoana juridica si oricaror persoane care au

facut parte din conducerea executiva.

Organele care aplica procedura, astfel cum sunt identificate la art. 5 alin. 1 din Legea 85/2006

sunt urmatoarele: instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul judiciar si lichidatorul.

Aceste organe trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de

lege, precum si realizarea in conditiile legii a drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti la aceste

acte si operatiuni, fara sa fie insotita de o sanctiune expresa, aceasta obligatie este primordiala.

In caz de litigiu purtand asupra raspunderii pentru incalcarea acestei obligatii, obiectul

probatiunii il reprezinta nu fapte ale organului in cauza, ci omisiuni, adica trebuie demonstrate ceea

ce nu a facut organul procedurii in cauza pentru a indeplini obligatia de asigurare a celeritatii si

realizarii drepturilor si obligatiilor celorlalti participanti la procedura.

Statisticile judiciare sunt relevante pentru reflectarea modului in care a fost realizata in practica

celeritatea solutionarii proceselor de insolventa1.

1 Sursa datelor statistice: SC RVA, Studiu al insolventei in regiunea nord-vest,2003 si Phoenix nr.9/2004.

5


Sub aspectul duratei de solutionare a dosarelor finalizate, rezulta ca 2/3 din totalul dosarelor

solutionate au avut o durata de solutionare de maximum 1 an, ceea ce reprezinta, in aparenta, o

corecta aplicare a principiului celeritatii.

Nu sunt organe ale procedurii adunarea creditorilor, si comitetul creditorilor, care reprezinta

cele doua forme de colectivitate organizata a creditorilor, si nici administratorul special, care este,

dupa caz, reprezentantul legal al debitorului persoana juridical, in cazul in care acesta isi pastreaza

dreptul de administrare, sau mandatarul obligatoriu al asociatilor sau al actionarilor debitorului

persoana juridica.

2.1 INSTANTA DE JUDECATA

Conform art.6 din Legea insolventei, procedurile prevazute de aceasta lege, cu exceptia

recursului prevazut la art.8, sunt de competenta sectiei de faliment sau comerciala a tribunalului in a

carui raza teritoriala isi are sediul debitorul, astfel cum figureaza acesta in Registrul Comertului,

respectiv in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatiilor si fundatiilor, si sunt exercitate

de judecatorul sindic.

Dincolo de formula textului legal retinem urmatoarele:

o Pricinile ce tin de procedura insolventei/falimentului, inclusiv pricina relativa la cererea

de deschidere a procedurii, sunt de competenta de prima instanta a tribunalului;

o Tribunalul isi exercita aceste competente prin judecatorul-sindic, care are o competenta

specializata pentru aceste pricini;

o Din punct de vedere territorial, este exclusiv competent tribunalul de la sediul sau

domiciliul debitorului;

o Recursul contra hotararilor judecatorului-sindic se judeca de Curtea de Apel, care

judeca in complete specializate.[art.8 alin.1 din Legea nr.85/2006].

Judecatorul-sindic este desemnat prin repartizare aleatorie in sistem informatizat, in aceleasi

conditii in care este repartizat orice judecator in orice pricina adica in conditiile art.53 din Legea

304/2004 privind organizarea judiciara.

Judecatorul-sindic are doua categorii de atributii:

- atributii jurisdictionale;

6


- atributii de control judiciar asupra activitatii administratorului judiciar si a

lichidatorului

Atributiile jurisdictionale ale judecatorului-sindic pot fi rezumate la procedurile jurisdictionale

de acoperire a pasivului debitorului aflat in insolventa, respectiv:

- deschiderea sau inchiderea procedurii;

- contestatiile la tabelul creantelor sau la alte masuri ale administratorului judiciar sau

lichidatorului;

- trecerea la reorganizarea judiciara sau la faliment, dupa caz;

- anularea actelor frauduloase, a transferurilor sau a constituirilor de drepturi

patrimoniale, incheiate de debitor in perioada suspecta;

- actiunea in raspundere constra asociatilor sau contra persoanelor care au contribuit

la ajungerea in stare de insolventa a debitorului persoana juridica.

- alte pricini prevazute in mod expres de Legea insolventei, respectiv inlocuirea

administratorului judiciar/lichidatorului, anularea unei hotarari a adunarii

creditorilor etc.

Toate aceste atributii sunt expres reglementate de art.11 din Legea 85/2006, fara ca printre

aceste atributii sa figureze si recuperarea creantelor debitorului de la debitorii sai. Competenta de a

urmari incasarea creantelor din averea debitorului sau incasarea creantelor debitorului, apartine

administratorului judiciar sau lichidatorului asa cum rezulta din art.20 alin.1 lit.l) si ale art.25 lit.g)

din Legea insolventei.

2.2 DEBITORUL

Art.1 alin.1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insloventei, prevede ca procedura

generala se aplica urmatoarelor categorii de debitori aflati in stare de insolventa sau de insolventa

iminenta, cu exceptia celor prevazuti la alin.2 lit.c) si d): societatile comerciale, societatile

cooperative, organizatiile cooperatiste, societatile agricole, grupurile de interes economic precum si

orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice.

Exceptia o reprezinta debitorii care nu detin niciun bun in patrimonial lor, actele constitutive si

cele contabile nu pot fi gasite, administratorul statutar nu poate fi gasit, sediul nu mai corespunde

7


celui declarat la registrul comertului sau cei care nu au prezentat documentele prevazute la art. 28

alin.1 lit. a)-f) si h) in termenul prevazut de lege.

Acestor debitori precum si celor care fac parte din categorii precum: comercianti persoane

fizice actionand individual, asociatii familiale, societati comerciale dizolvate anterior formularii

cererii introductive sau debitorii care si-au declarat prin cererea introductive intentia de intrare in

faliment sau care nu sunt intreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara

prevazuta de prezenta lege, li se aplica procedura simplificata a falimentului.

Debitorul este, din momentul deschiderii procedurii, desesizat de afacerea sa. Libertatea sa de

decizie asupra propriei afaceri este drastic limitata. Debitorul persoana juridica este reprezentat de

administratorul judiciar sau de lichidator, cu exceptia cazului in care si-a declarat intentia de

reorganizare, iar dreptul de a-si administra afacerea nu s-a ridicat.

Debitorul este un participant la procedura, care beneficiaza de unele drepturi si caruia ii

incumba obligatii exceptionale, rezultate de insasi faptul deschiderii procedurii, drepturi si obligatii

care, in conditii normale, nu exista.

Prin exercitiul acestor drepturi si, respectiv prin respectarea sau incalcarea acestor obligatii,

debitorul poate influenta decisiv soarta procedurii si, ca o consecinta, si soarta drepturilor si

obligatiilor celorlalti participanti la procedura, in special, ale creditorilor. Astfel, debitorul poate

contesta ca ar fi in stare de insolventa, caz in care, daca i se respinge contestatia, el nu mai are

dreptul la reorganizare judiciara sau poate cere sa i se aplice direct procedura falimentului, o data cu

deschiderea procedurii oria poate formula recurs la hotararea de deschidere a procedurii.

Pe de alta parte, debitorul este tinut sa depuna in termen la dosar actele prevazute de art. 28

alin.1 lit. a)-f) si h), sub sanctiunea trecerii la faliment, si dupa caz, a raspunderii sale civile sau chiar

penale. Actele pe care acesta trebuie sa le depuna sunt urmatoarele:

a) bilanţul certificat de către administrator şi cenzor/auditor, balanţa de verificare pentru luna

precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;

b) o listă completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care

debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de

publicitate;

8


c) o listă a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub

condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se

suma, cauza şi drepturile de preferinţă;

d) o listă cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile

anterioare înregistrării cererii introductive;

e) o listă a activităţilor curente pe care intenţionează să le desfăşoare în perioada de observaţie;

f) contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii

g) o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedura simplificată sau de

reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii ori prin lichidarea, în tot sau în parte,

a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; dacă această declaraţie nu va fi depusă până la expirarea

termenului de 5 zile de la data comunicarii hotararii de deschidere a procedurii, stabilit la alin. (2), se

prezumă că debitorul este de acord cu iniţierea procedurii simplificate.

2.3 CREDITORI.

Creditorii indreptatiti sa participe la procedura au calitatea de participanti la procedura, calitate

care se poate manifesta fie ca membri ai unei colectivitati organizate in adunarea creditorilor sau in

comitetul creditorilor, fie in mod individual, in conditii concursuale si egalitare.

Trebuie precizat insa, ca nu toti creditorii unui debitor fata de care s-a deschis procedura

insolventei sunt si participanti la procedura. Este cazul creditorilor care nu si-au depus in termen

declaratie de inregistrare a creantei si a pretinsului creditor. Pe de alta parte, unii creditori “scapa”

procedurii, in timp ce unii creditori sunt participanti precari la procedura, dreptul lor fata de debitor

si fata de ceilalti creditori fiind incomplete sau conditionate.

Potrivit art. 3 pct. 6 si 7 din Legea nr. 85/2006, prin creditor îndreptăţit să solicite

deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului

debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 30 de zile.

Creditor este persoana fizică sau juridică ce deţine un drept de creanţă asupra averii debitorului

şi care a solicitat, în mod expres, instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţe

sau în tabelul definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de

patrimoniul debitorului, în condiţiile prezentei legi. Au calitatea de creditor, fără a depune personal

declaraţiile de creanţă, salariaţii debitorului.

9


Creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei este acel creditor care a formulat şi

căruia i-a fost admisă, total sau în parte, o cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelele de creanţe

contra debitorului întocmite în procedură şi care are dreptul de a participa şi de a vota în adunarea

creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul-sindic, de a fi

desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri

rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din lichidarea averii debitorului, de a fi

informat ori notificat cu privire la desfăşurarea procedurii şi de a participa la orice altă procedură

reglementată de prezenta lege. Au calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedura

insolvenţei, fără a depune personal declaraţiile de creanţă, salariaţii debitorului.

In functie de tipul creantei, de categoria de proritate la care se incadreaza, daca este garantata

sau nu, daca apartine statului sau altor creditori, creantele se impart pe mai multe categorii si, astfel,

si titularii acestora:

Creditor garantat este titularul unei creante garantate. Creantele garantate sunt creanţele

persoanelor care beneficiază de o garanţie reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului,

indiferent dacă acesta este debitor principal sau terţ garantat faţă de persoanele beneficiare ale

garanţiilor reale.

Creditorul salariat este titularul unei creante salariale. Creanţele salariale sunt creanţele ce

izvorăsc din raporturi de muncă între debitor şi angajaţii acestuia. Aceste creanţe sunt înregistrate

din oficiu în tabelul de creanţe de către administratorul judiciar/lichidator.

Creditor bugetar este, de regula, o institutie a statului. Creanţele bugetare reprezintă creanţele

constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile

acestora.

Creditorul chirografar este titularul unei creante negarantate. Se incadreaza la aceasta

categorie, creditorii debitorului care nu au constituite garanţii faţă de patrimoniul debitorului şi care

nu au privilegii însoţite de drepturi de retenţie, ale căror creanţe sunt curente la data deschiderii

procedurii, precum şi creanţe noi, aferente activităţilor curente în perioada de observaţie.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 85/2006, instanta va da curs cererii creditorului daca din continutul

acesteia rezulta ca sunt indepinite cumulativ urmatoarele cerinte:

a) semmnatarul cererii este titularul unei creante in cuantumul prevazut de lege fata de

debitor respectiv 30.000 Lei.

b) creanta este certa, lichida si exigibila;

10


c) neplata datoriei este consecinta starii de insolventa a debitorului;

d) aceasta situatie dureaza de cel putin 30 de zile.

In mod constant instantele s-au pronuntat in sensul ca nu se poate retine ca existand stare de

insolventa atunci cand debitorul inceteaza platile fata de un creditor pentru anumite motive pe care le

considera intemeiate, si ca “respingerea cererii creditorului este justificata in situatia in care

debitorul poseda in contul bancar disponibil suficient pentru a face fata datoriei pe care o are fata

de creditonul care a cerut deschiderea procedurii. Nu se afla in insolventa debitorul care dispune de

fonduri suficente, dar refuza, chiar si cu rea credinta sa plateasca datoria.

Procedura insolventei nu este menita sa fie utilizata ca instrument de constrangere a

debitonuhui pentru ca acesta sa-si plateasca datoriile “sub amenintarea cu falimentul”, daca

debitonul are fonduri disponibile pentru a plati sau daca invoca o exceptie aparent intemeiata”. 2

Aceasta inseamna ca procedura insolventei nu se va aplica in situatia in care debitorul, desi

dispune de lichiditati, nu achita datoriile exigibile. Pentru o asemenea situatie, creditorii pot proceda

la executarea silita a dcbitorului, in conditiile dreptului comun, procedura instituita de Legea nr.

85/2006 nereprezentand o modalitate de valorificare a creantelor, ci o procedura care se aplica

debitorilor care, din cauza insuficientei fondurilor banesti disponibile, nu achita datoriile exigibile.3

ADUNAREA CREDITORILOR SI COMITETUL CREDITORILOR

Procedura falimentului este o procedura colectiva, intrucat principalele drepturi ale creditorilor

se exercita cu titlu colectiv si in mod organizat, in adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor.

Insa, exista motivatii pertinente pentru renuntarea la adunarea creditorilor in favoarea

mentinerii comitetului creditorilor ca organ de decizie si reprezentare.

Renuntarea la adunarea creditorilor ar pune in centrul procesului decizional comitetul

creditorilor – organism alcatuit din mai putine persoane, reprezentanti ai creditorilor cu abilitati de

negociere si avizate in ceea ce priveste procedura care trebuie urmata.

2 (I. Turcu, Tratat de insolventa, Ed. C.H. Beck 2006, p. 360; C. A . Cluj, dec. 357/2001, BJ 2001, p. 426, dec. 448/2001, Bj

2001, p. 388; dec. nr. 164/2000, BJ 2000 II, p.11 7).

3 I Adam si Codrut Savu-Legea procedurii insolventei. Comentarii si explicatii, Ed. C.H beck 2006, pag.38; C. A. Pitesti, sectia comerciala, Dec. 509/2007.

11


De lege lata, adunarea creditorilor reprezinta totalitatea creditorilor indreptatiti sa participle la

procedura. Componentii comitetului creitorilor sunt desemnati de adunarea creditorilor, avand

atributii legale deosebit de importante pe parcursul desfasurarii procedurii.

Conform art.15 alin.1 din Legea 85/2006, cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate

specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel

puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor

se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.

PROCEDURA GENERALA A FALIMENTULUI

Legea insolventei consacra o procedura generala, care se deschide printr-o faza de observatie

si se continua cu doua modalitati alternative ale procedurii, reorganizarea judiciara si/sau falimentul,

care pot fi si succesive, precum si o procedura simplificata, care presupune fie deschiderea direct a

procedurii falimentului, fie trecerea la faliment dupa o scurta perioada de observatie, fara posibilitate

de reorganizare judiciara.

Falimentul este, deci, o rezultanta directa a deschiderii procedurii, o rezultanta a perioadei de

observatie, fie pentru ca reorganizarea judiciara este interzisa, fie pentru ca debitorul nu are sanse

de reorganizare, sau pentru ca este decazut din dreptul de a cere reorganizarea, sau o rezultanta a

esecului planului se reorganizare.

Odata ce s-a trecut la faliment, prin hotarare a judecatorului-sindic, debitorul se afla in faza

definitiva a procedurii insolventei, toate operatiunile procedurii fiind orientate catre lichidarea averii

debitorului. Conducerea debitorului trece, invariabil, la lichidator. Debitorul persoana juridica este

dizolvat ca urmare a trecerii la faliment.

Premisele intrarii in faliment sunt reglementate in textile art. 54 alin. 5, art. 59 alin. 2 si 5,

art.60 alin.3. In toate cele trei situatii, raportul administratorului judiciar este aprobat de adunarea

creditorilor, iar judecatorul-sindic decide intrarea in faliment a debitorului.

Procedura generala a falimentului este reglementata de art. 107 alin.1 pct.A lit.c), B si C,

dispozitii potrivit carora judecatorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, în

condiţiile art. 32, intrarea în faliment cand nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu

a propus un plan de reorganizare, în condiţiile prevăzute la art. 94, sau nici unul dintre planurile

12


propuse nu a fost acceptat şi confirmat, cand debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a

propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat sau cand

obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile stipulate prin planul

confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului în decursul reorganizării sale aduce pierderi averii

sale.

Prin hotararea de trecere la faliment, judecatorul-sindic numeste provizoriu un lichidator, care

va fi supus confirmarii creditorilor, in prima adunare a creditorilor de dupa trecerea la faliment.

Lichidatorul va trece la reconfirgurarea masei credale, notificand creditorii in vederea depunerii

cererilor de admitere a creantelor si procedand la verificarea creantelor, dupa care va elabora si

inregistra tabelul suplimentar de creante si, dupa eventualele contestatii, va elabora si afisa tabelul

definitiv consolidat. El va incepe de indata lichidarea, dup ace va fi efectuat inventarul.

Inchiderea procedurii falimentului inseamna, de regula, descarcarea de datorii a debitorului

persoana fizica. In cazul debitorului persoana juridica, inchiderea proceudrii falimentului, inseamna,

de regula, stingerea personalitatii juridice a debitorului, cu efectul corelativ al stingerii tututor

datoriilor debitorului.

Inchiderea cat mai rapida a falimentului este un imperativ, atat pentru a elimina din campul

relatiilor comerciale si de afaceri un debitor care a cauzat mari dificultati mediului din care provine,

cat si pentru a permite creditorilor profesionisti, de regula banci, sa isi foloseasca provizioanele de

risc constituite pe sumele blocate in creantele fata de debitor, devenite irecuperabile prin inchiderea

procedurii falimentului.

PROCEDURA SIMPLIFICATA A FALIMENTULUI

Procedura simplificata este definita la pct.25 al art.3 astfel: procedura simplificată reprezintă

procedura prevăzută de prezenta lege, prin care debitorul care îndeplineşte condiţiile prevăzute la

art. 1 alin. (2) intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii

insolvenţei, fie după o perioadă de observaţie de maximum 60 de zile, perioadă în care vor fi

analizate elementele arătate la art. 1 alin. (2) lit. c) şi d).

Procedura simplificata de faliment se aplica, in egala masura, atat persoanelor fizice care

actioneaza independent si asociatilor familiale fara personalitate juridica cat si persoanelor juridice

cu sau fara calitate de comerciant.

13


Persoanele juridice dizolvate anterior inregistrarii cererii introductive in temeiul prevederilor

Legii 31/1990 privind dizolvarea societatilor comerciale sau a dispozitiilor Legii nr. 359/2004, sunt

supuse acelorasi prevederi ale procedurii simplificate.

Unul din elementele inovatoare ale procedurii insolventei reglementate de Legea nr.85/2006 il

reprezinta procedura simplificata.

Reglementarea unei proceduri simplificate a raspuns necesitatii de gestionare operativa a

numarului exagerat de mare de dosare avand ca debitori entitati cu activitate restransa sau

inexistenta, cu active derizorii sau absente, care franau procedurile relevante si consumau timp si

fonduri fara eficienta.

Aceste entitati se caracterizeaza si prin numarul redus de salariati, neindeplinirea obligatiilor de

depunere a situatiilor financiare, abandonul sediului si dispariatia administratorului.

Procedura simplificata este unica procedura aplicabila debitorilor persoane fizice si asociatiilor

familiale. Pentru celelalte categorii de debitori, aceasta procedura este alternativa fata de procedura

generala.

Participantii in procedura simplificata sunt, in afara de creditori:

- administratorul special (art.3 pct.26 - Administratorul special este reprezentantul desemnat

de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, împuternicit să

efectueze în numele şi pe seama acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură

când debitorului i se permite să îşi administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în procedură

pe perioada în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare).

- lichidatorul judiciar (art.25, 34), atat in ipoteza cererii introductive apartinand creditorului,

dar si in cea in care debitorul si-a manifestat vointa de a se supune procedurii simplificate.

Principalele sale atributiile sunt prevazute de Art. 25, in sarcina sa judecatorul-sindic putand

stabili si alte atributii, utile si necesare desfasurarii procedurii.

Cele mai importante atributii sunt concentrate pe redactarea raportului de 30 de zile conform

art. 54 din Legea 85/2006 si cererea de intrare a debitorului in procedura de faliment, reconstituirea

evidentelor contabile ale debitorului, obtinerea de informatii privind pe debitor si activitatea acestuia

la autoritatiile care le detin.

Potrivit art. 54 alin.1 si 2, administratorul judiciar va întocmi şi va supune judecătorului-sindic,

în termenul stabilit de acesta, care nu va putea depăşi 30 de zile de la desemnarea sa, un raport prin

14


care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie din

procedura generală.

Raportul va indica dacă debitorul se încadrează în criteriile prevăzute la art. 1 alin. (2) şi, în

consecinţă, trebuie supus procedurii simplificate prevăzute de prezenta lege, caz în care va cuprinde

documentele doveditoare şi propunerea de intrare în faliment în procedura simplificată.

Daca debitorul a mai facut obiectul unei proceduri de reorganizare judiciara in cei 5 ani

anteriori datei deschiderii procedurii, precum si in cazul in care debitorul este un comerciant,

persoana fizica, actionand individual sau in asociatii familiale, procedura simplificata se declanseaza

ope legis fata de acestia, fara vreo manifestare de vointa din partea lor sau a organelor procedurii.

Administratorul judiciar va notifica propunerea de intrare în faliment prin procedura

simplificată creditorilor care au depus cerere introductivă şi debitorului, prin administratorul special,

depunând la instanţă, odată cu cererea, dovada îndeplinirii procedurii de notificare.

Judecatorul-sindic va supune propunerea de intrare in procedura simplificata dezbaterii

partilor, intr-o sedinta publica, ce se va tine in maximum 20 de zile de la primirea raportului

administratorului judiciar. In aceasta sedinta, judecatorul-sindic, dupa ascultarea partilor interesate,

va da o sentinta prin care va aproba sau va respinge, dupa caz, concluziile raportului supus

dezbaterii. Aprobarea raportului duce la decizia judecatorului-sindic de declansare fata de debitor a

falimentului prin procedura simplificata.

Administratorul judiciar desemnat in cauza, ca urmare a trecerii la procedura falimentului,

poate fi convertit in lichidator, legea avand prevederi speciale in acest sens.

In vederea aplicarii principiului celeritatii, art.57 dispune ca, atunci cand la sediul inregistrat la

registrul comertului debitorul nu mai desfasoara activitate, iar creditorul care a introdus cererea de

deschidere a procedurii nu cunoaste un alt sediu sau punct de lucru de desfasurare a activitatii, si

dupa ascultarea raportului administratorului judiciar, prevazut la art.54, prin care se constata ca

debitorul se gaseste in situatia de a fi declarat in faliment prin procedura simplificata, comunicarea si

notificarea oricarui act de procedura fata de debitor, inclusive a celor privind deschiderea procedurii,

se va efectua numai prin Buletinul Procedurilor de Insolventa.

Daca trecerea la faliment prin procedura simplificata este urmare a omisiunii debitorului de a

reactiona la cererea creditorului de deschidere a procedurii, judecatorul-sindic pronunta hotararea de

trece la faliment practice in baza legii.

15


Totusi, debitorul poate dovedi, intr-o cale de atac (fie recurs, fie contestatie in anulare) ca nu i

s-a comunicat in mod corescunzator cererea de deschidere a procedurii, astfel ca nu a putut reactiona

in termen util pentru a-si exercita optiunea intre a contesta sau a recunoaste starea de insolventa.

Admiterea caii de atac va repune debitorul in situatia de a-si manifesta aceasta optiune.

De asemenea, orice persoana interesata se va putea opune, prin mecanismul interventiei, la

trecerea debitorului la faliment prin procedura simplificata, fara ca prin aceasta opozitie

intervenientul sa se transforme in aparatorul debitorului.

In concluzie, debitorul poate provoca procedura simplificata atunci cand:

1) si-a declarat intentia de a intra in procedura simplificata;

2) a omis sa-si declare in termen intentia de reorganizare;

3) la cererea creditorului de deschidere a procedurii, a contestat ca ar fi in stare de

insolventa, iar contestatia a fost respinsa;

4) a omis sa depuna in termen actele prevazute la art.28;

5) a omis sa opteze intre a contesta sau a recunoaste expres starea de insolventa si se afla

intr-una din situatiile prevazute la art.1 alin.2 lit.c).

4. CONSECINTE

Potrivit art. 107 alin.2, prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic

va pronunţa dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune:

a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;

b) în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum şi stabilirea

atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin legea de organizare a

profesiei.

c) în cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de lichidator al administratorului

judiciar, desemnat conform art. 19 alin. (2) sau art. 34, după caz;

d) termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de predare a gestiunii

averii de la debitor/administratorul judiciar către lichidator, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor

efectuate după deschiderea procedurii menţionate la art. 46 alin. (2);

16


e) întocmirea de către administratorul judiciar şi predarea către lichidator, în termen de

maximum 10 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând

numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor

născute după deschiderea procedurii;

f) notificarea intrării în faliment.

Din textul legal citat anterior, rezulta urmatoarele efecte si masuri consecutive ale intrarii in

faliment:

a) Dizolvarea de drept a persoanei juridice debitoare, effect care se produce chiar daca nu este

pronuntata dizolvarea in hotararea judecatorului-sindic, deoarece omisiunea de constatare nu

impiedica realizarea efectului impus de lege;

b) Ridicarea dreptului de administrare al debitorului, efect care se produce diferentiat in functie

de forma procedurii in care intervine; Daca prin cererea introdcutiva debitorul si-a manifestat intentia

de a fi supus procedurii simplificate, incheierea judecatorului-sindic va dispune intrarea direct in

faliment si ridicarea dreptului de administrare se va produce automat, conform art. 47 alin4; Daca

debitorul nu si-a manifestat intentia de reorganizare dreptul de administrare va fi ridicat automat. In

situatia cererii introductive apartinand creditorului, dreptul de administrare al debitorului este ridicat,

de asemenea, automat, ca urmare a intrarii directe in faliment.

c) Desemnarea unui lichidator provizoriu, in cazul procedurii generale, stabilirea tributiilor si

remuneratiei acestuia, in conformitate cu criterii aprobate prin legea de organizare a profesiei.

d) In procedura simplificata, confirmarea ca lichidator a administratorului judiciar.

e) Stabilirea termenului maxim pentru predarea gestiunii averii de la debitor/administratorul

judiciar catre lichidator, impreuna cu lista actelor si operatiunilor efectuate dupa deschiderea

procedurii, mentionate la art.46 alin.2.

f) Intocmirea de catre administratorul judiciar si predarea catre lichidator in termen de maximum

10 zile de la intrarea in faliment, in cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzand numele si

adresele creditorilor, precum si toate creantele acestora la data intrarii in faliment, cu indicarea celor

nascute dupa deschiderea procedurii.

g) Notificarea intrarii in faliment conform art. 108.

h) Termenele prevazute la art. 108 alin 2 sau, dupa caz, art.109 alin.2

17


Referitor la lista prevazuta de lit.e) din alin.2, creantele existente la data intrarii in faliment sunt

cele nascute anterior deschiderii procedurii generale si neachitate integral pe parcursul acestei

proceduri. Unele au fost achitate partial in perioada de observatie de catre debitor si in lista vor fi

incluse doar partile ramase neachitate. Alte creante puteau fi achitate partial in procedura de

reorganizare si in lista se vor mentiona numai partile ramase neplatite.

Referitor la persoana careia ii revine obligatia de redactare a listei, din analiza textului rezulta ca

obligatia incumba fie debitorului, daca in perioada de observatie nu i-a fost ridicat dreptul de

administrare, fie administratorului judiciar in ipoteza contrara.

In ceea ce priveste notificarea, sunt posibile doua ipoteze:

1. Intrarea in faliment in procedura generala – se aplica dispozitiile art. 108 alin.2;

2. Intrarea in faliment in procedura simplificata – se aplica dispozitiile art. 109 alin. 2.

Dupa cum se poate observa, consecintele intrarii in faliment sunt comune atat in cazul procedurii

simplificate cat si in cazul procedurii generale. Singura distinctie aparuta este in cazul notificarii,

distinctie pe care o vom detalia in cele ce urmeaza.

5. PRIMELE MASURI

5.1.A NOTIFICAREA DESCHIDERII PROCEDURII – IN PROCEDURA GENERALA

Art. 62 din Legea nr. 85/2006 prevede cuprinsul notificarii in general. Diferentierile in functie de

tipul procedurii sunt evidentiate in art. 108 respectiv 109.

Asadar, notificarea va cuprinde in general,

a) termenul limită de depunere, de către creditori, a opoziţiilor la sentinţa de deschidere a

procedurii, pronunţată ca urmare a cererii formulate de debitor, în condiţiile art. 32 alin. (1), precum şi

termenul de soluţionare a opoziţiilor, care nu va depăşi 10 zile de la data expirării termenului de

depunere a acestora;

18


b) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor asupra averii

debitorului, care va fi de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru

ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;

c) termenul de verificare a creanţelor, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar

de creanţe, care nu va depăşi 30 de zile pentru procedura generală sau, respectiv, 15 zile, în cazul

procedurii simplificate, de la expirarea termenului prevăzut la lit. b);

d) termenul de definitivare a tabelului creanţelor, care nu va depăşi 30 de zile în cazul

procedurii generale şi, respectiv, 15 zile în cazul procedurii simplificate, de la expirarea termenului

corespunzător fiecărei proceduri, prevăzut la lit. c);

e) locul, data şi ora primei şedinţe a adunării generale a creditorilor, care va avea loc în

maximum 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la lit. c).

(2) În funcţie de circumstanţele cauzei şi pentru motive temeinice, judecătorul-sindic va putea

hotărî o majorare a termenelor prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi d) cu maximum 30, 15, respectiv 15

zile.

Legea nr.85/2006 prevede la art. 108 cuprinsul notificarii in cazul intrarii in procedura

falimentului in forma sa generala.

Astfel potrivit alin.2 din articolul sus mentionat, notificarea va cuprinde:

a) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor menţionate la alin. (3),

în vederea întocmirii tabelului suplimentar, care va fi de maximum 45 de zile de la data intrării în

faliment, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă înregistrată să fie considerată valabilă;

b) termenul de verificare a creanţelor menţionate la alin. (3), de întocmire, afişare şi

comunicare a tabelului suplimentar al acestora, care nu va depăşi 30 de zile de la expirarea termenului

prevăzut la lit. a);

c) termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor, care va fi de cel puţin 10 zile înainte de

data stabilită prin încheierea de intrare în faliment, pentru definitivarea tabelului definitiv consolidat;

d) termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat, care nu va depăşi 30 de zile de la

expirarea termenului prevăzut la lit. b).

Conform art. 108 alin.3, vor fi supuse verificării toate creanţele asupra averii debitorului,

inclusiv cele bugetare, născute după data deschiderii procedurii sau, după caz, al căror cuantum a fost

modificat faţă de tabelul definitiv de creanţe sau faţă de programul de plată din planul de reorganizare,

ca urmare a plăţilor făcute după deschiderea procedurii.

19


Creanţele admise în tabelul definitiv de creanţe, în condiţiile art. 74 alin. (2)4, nu vor mai fi

supuse verificării; titularii acestor creanţe vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi

drepturile de preferinţă trecute de lichidator în tabelul suplimentar prevăzut la alin. (2) lit. b).

Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanţelor admise împotriva averii

debitorului, existente la data intrării în faliment, cu respectarea dispoziţiilor art. 1105.

Titularilor de creanţe născute după deschiderea procedurii, care nu depun cererea de admitere a

creanţelor în termenul prevăzut la alin. (2) lit. a), li se aplică, în mod corespunzător, prevederile art.

76.

Lichidatorul trimite notificarea atat creditorilor mentionati in lista depusa de debitor sau de

administratorul judiciar, mentionata la art.107 alin.2 lit.e), cat si debitorului, oficiului registrului

comertului sau dupa caz, registrului in care este inmatriculat debitorul persoana juridica, pentru

efectuarea mentiunii in aceste registre.

Cu toate persoanele mentionate mai sus notificarea se va realiza in conformitate cu dispozitiile

Codului de procedura civila. Totodata notificarea va fi publicata, pe cheltuiala averii debitorului, intr-

un ziar de larga circulatie si in BPI6 .

De asemenea, lichidatorul judiciar va notifica si Administratia Financiara din raza unde isi are

domiciliul debitoarea, Primariile – Directiile de Impozite si Taxe Locale, precum si institutiile bancare

in vederea identificarii eventualelor bunuri din patrimoniul societatii debitoare si conturilor bancare

ale acesteia.

Notificarea prevazuta la art.108 va avea cuprinsul indicat in alin. 2 al acestui articol.

5.1.B NOTIFICAREA DESCHIDERII PROCEDURII – IN PROCEDURA SIMPLIFICATA

Legea nr.85/2006 prevede la art. 109 alin. 1-4, cuprinsul notificarii in cazul intrarii in procedura

falimentului in forma sa simplificata.

Textul legal care reglementeaza cuprinsul notificarii in cazul intrarii in procedura simplificata

prevede urmatoarele:

4 După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartiţii de sume în caz de faliment în procedura simplificată.5 În cazul intrării în faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, titularii creanţelor participă la distribuiri cu valoarea acestora, astfel cum au fost prezentate în planul confirmat, mai puţin cota încasată în cursul reorganizării.6 Buletinul Procedurilor de Insolventa.

20


În cazul intrării în faliment prin procedura simplificată, lichidatorul va trimite o notificare

privind intrarea în procedura falimentului şi, în cazul debitorului persoană juridică, ridicarea dreptului

de administrare şi dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor notificaţi conform art. 61, debitorului şi

oficiului registrului comerţului sau, după caz, registrului societăţilor agricole ori registrului asociaţiilor

şi fundaţiilor în care debitorul este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii. În cazul în care este

justificată majorarea, în sensul art. 62 alin. (2), a termenelor de afişare a tabelului preliminar de

creanţe, prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. c), şi de definitivare a tabelului de creanţe, prevăzut la art. 62

alin. (1) lit. d), noile termene astfel fixate vor fi notificate creditorilor.

În cazul în care, până la aprobarea propunerii administratorului judiciar prevăzute la art. 54 alin.

(4), debitorul aflat în faliment prin procedură simplificată şi-a continuat activitatea, lichidatorul va

notifica, în termen de 5 zile de la data intrării în faliment, creditorii deţinând creanţe asupra

debitorului, având prioritate conform dispoziţiilor art. 123 pct. 2, născute în perioada de observaţie,

solicitându-le să înscrie, în termen de 10 zile de la primirea notificării, cereri de creanţă însoţite de

documente justificative. Notificarea va cuprinde şi termenele de afişare a tabelului preliminar de

creanţe, prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. c), şi de definitivare a tabelului de creanţe, prevăzut la art. 62

alin. (1) lit. d), aşa cum au fost cuprinse şi în notificarea prevăzută la art. 61 alin. (1) sau la alin. (1) al

prezentului articol, după caz. Dispoziţiile alin. (2) şi (3) ale art. 61 se aplică în mod corespunzător.

Notificarea intrarii in faliment prin procedura simplificata presupune doua ipoteze:

1) Intrarea in faliment ca urmare a aprobarii raportului administratorului judiciar conform art.54;

2) Intrarea in faliment in alte situatii.

1) Notificarea va fi transmisa de lichidator tuturor creditorilor care au fost notificati conform

art.61, precum si debitorului si oficiului registrului comertului unde este debitorul inmatriculat.

Ca urmare a aprobarii raportului administratorului judiciar, mandatul acestuia inceteaza si

lichidatorul notifica creditorilor intrarea in faliment, chiar daca acesti creditori au fost notificati

conform art.61 la deschiderea procedurii generale.

Regimul juridic al acestor creante difera dupa cum ele s-au nascut inainte de deschiderea

procedurii generale, dar cuantumul lor a fost modificat inainte de intrarea in faliment si creantele

nascute dupa deschiderea procedurii generale, in perioada de observatie.

Creantele nascute anterior deschiderii procedurii ar putea fi stinse partial si dupa o noua verficare

vor fi inscrise in tabelul suplimentar de creante, cu partea ramasa neplataita.

21


Creantele nascute dupa deschiderea procedurii generale si pana la intrarea in procedura

falimentului vor fi supuse dispozitiilor art.109 alin.2, text legal anterior citat.

Notificarea va contine dispozitia privind intrarea in procedura falimentului si ridicarea dreptului

de administrare, precum si dizolvarea debitorului persoana juridica.

2) In situatia in care debitorul si-a continuat activitatea pana la aprobarea propunerii

administratorului judiciar privind intrarea in faliment, lichidatorul va notifica in termenul prevazut la

art. 109 alin.2, creditorii detinand creante asupra debitorului, izvorate din raporturi juridice de munca,

nascute in perioada de observatie.

Notificarea adresata acestor creditori va contine si solicitarea conform careia cererile creditorilor

sa fie depuse in termen de 10 zile de la primirea notificarii sis a fie insotite de documente justificative.

5.2.A. INTOCMIREA TABELELOR DE CREANTA – IN PROCEDURA GENERALA

In cadrul procedurii generale intalnim notiuniile de tabel preliminar, tabel suplimentar si cea de

tabel definitiv consolidat.

Dupa trecerea la faliment in procedura generala, masa credala trebuie sa fie reconfigurata,

intrucat intre data deschiderii procedurii si data trecerii la faliment vor fi putut aparea noi datorii ale

debitorului, atat din operatiunile sale curente, cat si din operatiunile neobisnuite, precum si din

contractile a caror executare va fi fost continuata in perioada de observatie sau de reorganizare.

De altfel, masa credala se poate completa in perioada de observatie si cu taxe si impozite care

rezulta din continuarea activitatii debitorului. Toate aceste creante care completateaza masa credala

sunt, de principiu, creante ulterioare deschiderii procedurii, mai précis creante care rezulta din

continuarea procedurii, fiind privilegiate de lege prin rangul prevazut de art.123 pct 3 din Legea

insolventei.

In vederea restabilirii masei credale, lichidatorul trebuie sa urmeze procedura prevazuta de art.

62-76 din Legea insolventei, adica sa emita notificari catre creditori, sa primeasca cererile acestora de

inscriere la masa credala, sa verficice creantele acestora si sa intocmeasca tabelul suplimentar al

creantelor, urmand ca, dupa expirarea termenului de contestatii sau dupa caz, de solutionare acestora,

sa afiseze tabelul definitive consolidate al creantelor.

22


Astfel cum este definit la art. 3 pct. 18, Tabelul suplimentar cuprinde toate creanţele născute

după data deschiderii procedurii generale şi până la data începerii procedurii falimentului, acceptate de

către lichidator în urma verificării acestora. În tabel vor fi menţionate atât suma solicitată de către

creditor, cât şi suma acceptată şi rangul de preferinţă.

Dup ace tabelul va fi notificat debitorului, precum si acelor creditori ale caror creante au fost

contestate sau respinse de catre lichidator, acesta din urma procedeaza la inregistrarea tabelului

suplimentar.

Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanţelor ce figurează ca admise în tabelul

definitiv de creanţe şi cele din tabelul suplimentar necontestate, precum şi cele rezultate în urma

soluţionării contestaţiilor la tabelul suplimentar. În situaţia în care s-a dispus intrarea în faliment după

confirmarea unui plan de reorganizare, urmează a se întocmi o variantă actualizată a tabelului definitiv

consolidat, în concordanţă cu programul de plată a creanţelor, cuprins în planul de reorganizare, şi cu

deducerea sumelor achitate pe parcursul desfăşurării acestuia.

Tabelul definitiv consolidat este principalul criteriu al distribuirii fondurilor rezultate din

lichidare si, in acelasi timp, criteriul care confera creditorilor indreptatirea de a participa la procedura,

inclusive dreptul de a vota in adunarile creditorilor.

5.2.B. INTOCMIREA TABELELOR DE CREANTA – IN PROCEDURA SIMPLIFICATA

In cadrul procedurii simplificate intalnim notiunea de tabel preliminar si cea de tabel definitiv.

Tabelul preliminar, este definit la art. 3 pct.16 ca fiind acel tabel intocmit de lichidatorul judiciar

care cuprinde toate creanţele născute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub

condiţie sau în litigiu, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora.

În tabel vor fi menţionate atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma acceptată şi rangul de

preferinţă. În cazul procedurii simplificate, în acest tabel se vor înregistra şi creanţele născute după

deschiderea procedurii şi până la momentul intrării în faliment.

Prin tabel definitiv de creanţe se înţelege tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii

debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au

formulat contestaţii în conformitate cu prevederile art. 73, precum şi creanţele admise în urma

soluţionării contestaţiilor. În acest tabel se arată suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate a

creanţei.

23


Art. 72 din Legea insolventei, articol la care am mai facut referire in cuprinsul acestei lucrari,

cuprinde prevederi legate de continutul detaliat al tabelului preliminar, tabel preliminar pe care il

intalnim si in cazul procedurii generale si in cazul procedurii simplificate intrucat acesta cuprinte toate

creantele nascute inainte de data deschiderii procedurii.

Astfel, el prevede urmatoarele: Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul

judiciar/lichidatorul va întocmi şi va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate

creanţele împotriva averii debitorului, precizând că sunt: chirografare, garantate, cu priorităţi, sub

condiţie sau nescadente şi arătând pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitată de

creditor şi suma acceptată de administratorul judiciar.

La creanţele garantate se vor arăta titlul din care izvorăşte garanţia, rangul acesteia şi motivele

pentru care creanţele au fost trecute parţial în tabel sau au fost înlăturate.

Tabelul preliminar de creanţe va fi, totodată, afişat de grefă la uşa instanţei, întocmindu-se în

acest sens un proces-verbal de afişare, şi va fi comunicat debitorului. După afişare, creditorii înscrişi

în tabelul preliminar de creanţe pot participa la adunările creditorilor.

Odată cu afişarea tabelului, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite de îndată notificări

creditorilor, ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar de

creanţe sau înlăturate, precizând totodată şi motivele.

6. MASURI PREMERGATOARE LICHIDARII

Identificarea bunurilor, inventarul, aplicarea sigiliilor, intocmirea listei bunurilor si masurile de

conservare a bunurilor sunt masuri care converg catre stabilirea masei bunurilor de lichidat in vederea

distribuirii fondurilor c ear rezulta catre creditori.

Astfel, art.113 din Legea nr. 85/2006 prevede ca vor fi puse sub sigilii: magazinele, magaziile,

depozitele, birourile, corespondenţa comercială, arhiva, dispozitivele de stocare şi prelucrare a

informaţiei, contractele, mărfurile şi orice alte bunuri mobile aparţinând averii debitorului.

In situatia prevazuta la art.557, inventarul bunurilor debitorului se va face după obţinerea

relaţiilor scrise privind situaţia bunurilor debitorului. Dacă în urma demersurilor efectuate conform

7 Art. 55. - Ulterior intrării în procedura simplificată, în cazul în care documentele prevăzute la art. 28 alin. (1) lit. b)-e) şi i) nu sunt prezentate de către debitor, lichidatorul desemnat va reconstitui, în măsura posibilului, acele documente, cheltuielile astfel efectuate urmând a fi suportate din averea debitorului

24


prevederilor art. 56-58, administratorul judiciar nu identifică nici un bun, inventarul se încheie pe baza

comunicărilor scrise transmise de autorităţile relevante.

Trimiterea la dispozitiile art. 56/58, sugereaza continuitatea misiunii celor doi practicieni

desemnati in procedura, mai cu seama pentru ca in majoritatea cazurilor este desemnat ca lichidator

cel care a fost administrator judiciar.

Nu vor fi puse sub sigilii:

a) obiectele care vor trebui valorificate de urgenţă pentru a se evita deteriorarea lor materială sau

pierderea din valoare;

b) registrele de contabilitate;

c) cambiile şi alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi scadente în scurt timp, precum

şi acţiunile ori alte titluri de participaţie ale debitorului, care vor fi luate de lichidator pentru a fi

încasate sau pentru a efectua activităţile de conservare cerute;

d) numerarul pe care lichidatorul îl va depune în bancă în contul averii debitorului.

Din textul art.113 alin.3 lit.a)8, se poate desprinde concluzia ca inca din aceasta faza a

inventarierii este permisa vanzarea acestor bunuri de catre lichidator, fara a se mai astepta afisarea

tebelului definitive consolidate al creantelor.

Art. 114 prevede ca debitorul va trebui sa fie present sis a asiste la inventar numai daca

judecatorul-sindic dispune in acest sens. Totusi, daca debitorul nu se va putea prezenta, contrar

dispozitiei judecatorului-sindic, el nu va putea contesta datele din inventar.

Pe masura inventarierii, lichidatorul ia in posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar.

Inventarul va descrie bunurile debitorului si va indica valoarea lor aproximativa la acea data.

Alin.3 al art.115 din Legea insolventei prevede ca in vederea conservării patrimoniului, în cazul

în care în averea debitoarei nu există suficiente lichidităţi, lichidatorul va putea valorifica de urgenţă

bunuri ale debitorului pentru obţinerea acestor lichidităţi fără aprobarea creditorilor. Valorificarea se

va efectua prin licitaţie publică, după evaluarea prealabilă, pornind de la valoarea de lichidare indicată

de evaluator.

Evaluarea se face prin expert evaluator, pe cheltuiala averii debitorului, dar numai cu aprobarea

comitetului creditorilor.

8 a) obiectele care vor trebui valorificate de urgenţă pentru a se evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare;

25


Inventarul va fi semnat de lichidator, de debitor prin administratorul special, sau numai de

lichidator, in situatia in care debitorul nu participa.

7. EFECTUAREA LICHIDARII

Lichidarea incepe “indata dupa finalizarea de catre lichidator a inventarierii bunurilor din averea

debitoarei”, asa cum rezulta din art.116 alin.2, teza a doua din Legea insolventei. Cu toate acestea,

vanzarile urgente de bunuri perisabile sau de alte bunuri, inclusive immobile, vor putea fi facute si

inainte de finalizarea inventarului, cu aprobarea judecatorului-sindic sau a comitetului creditorilor.

Conform Art.116 alin.1 lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator

sub controlul judecătorului-sindic. Pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul va face

toate demersurile de expunere pe piaţă, într-o formă adecvată, a acestora, cheltuielile de publicitate

fiind suportate din averea debitorului.

Bunurile vor putea fi vândute în bloc - ca un ansamblu în stare de funcţionare - sau individual.

Metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitaţie publică, negociere directă sau o combinaţie a celor

două, va fi aprobată de adunarea generală a creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului şi a

recomandării comitetului creditorilor. Lichidatorul va prezenta şi regulamentul de vânzare

corespunzător.

În vederea evaluării bunurilor din averea debitorului, lichidatorul poate fie să angajeze în numele

debitorului un evaluator, fie, cu acordul comitetului creditorilor, să utilizeze un evaluator propriu.

Evaluatorii trebuie sa fie membri ai Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor din România, iar

evaluarea trebuie efectuată în conformitate cu standardele internaţionale de evaluare.

Dispozitiile art. 116-117 privind vanzarea in bloc a bunurilor debitorului – ca un ansamblu

functional – se refera la situatia in care o parte dintre bunurile debitorului sau toate aceste bunuri se

dovedesc a fi necesare pentru desfasurarea unei afaceri iar cumparatorul obtine un pret nedefalcat pe

bunurile componente.

Conform dispozitiilor art.118 din Legea nr.85/2006, imobilele vor putea fi vândute direct, în

urma propunerii lichidatorului, aprobată de adunarea generală a creditorilor. Propunerea lichidatorului

va trebui să identifice imobilul, prin situaţia de pe teren şi prin datele din registrele de publicitate

imobiliară, să arate sarcinile de care este grevat şi să indice pasul de supraofertare şi data până la care,

în caz de aprobare a vânzării, sunt acceptate supraoferte.

26


Lichidatorul va convoca adunarea generală a creditorilor, în termen de maximum 20 de zile de la

data propunerii, notificând propunerea administratorului special, creditorilor cu garanţii reale asupra

bunului, titularilor unor drepturi de retenţie de orice fel şi comitetului creditorilor, supunând votului

adunării generale a creditorilor propunerea de vânzare.

Ulterior aprobării de către adunarea generală a creditorilor, vânzarea va putea fi făcută, sub

sancţiunea nulităţii, numai după 30 de zile de la data ultimei publicări făcute de lichidator în ziar a

anunţului privind condiţiile de supraofertare.

Valorile mobiliare aflate in averea debitorului vor fi vandute de lichidator numai printr-o

societate de valori mobiliare, conform prevederilor Legii nr. 297/2004.

8. DISTRIBUIREA SUMELOR OBTINUTE IN URMA LICHIDARII

In cursul sau dupa efectuarea lichidarii, in masura in care se incaseaza sume din lichidare,

acestea sunt supuse distributiilor partiale catre creditori, distributii care trebuie effectuate la fiecare trei

luni, calculate de la data deschiderii procedurii.

Art. 121 din Legea insolventei prevede ca fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea

debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori

drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:

1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile

necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor

persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 şi 24;

2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de

orice fel, precum şi cheltuielile.

În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în

întregime a respectivelor creanţe garantate, creditorii vor avea, pentru diferenţă, creanţe chirografare

care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la

art. 123, şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 41. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o

diferenţă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.

Un creditor cu creanţă garantată este îndreptăţit să participe la orice distribuire de sumă făcută

înaintea vânzării bunului supus garanţiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute

din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea

27


bunului supus garanţiei sale, dacă aceasta este necesară pentru a împiedica un astfel de creditor să

primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanţiei sale ar fi fost vândut anterior

distribuirii.

Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege,

inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului,

precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 şi

ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevăzute la art. 102 alin. (4);

2. creanţele izvorâte din raportul de muncă;

3. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de

instituţii de credit după deschiderea procedurii, precum şi creanţele rezultând din continuarea

activităţii debitorului după deschiderea procedurii;

4. creanţele bugetare;

5. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor

obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării

mijloacelor de existenţă;

6. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea

debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

7. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele

rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;

8. alte creanţe chirografare;

9. creanţele subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:

a) credintele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acţionar

deţinând cel puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală a

asociaţilor, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;

b) creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.

Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu

suma alocată pentru fiecare creanţă, prin tabelul menţionat la art. 108 alin. (2) lit. d).

28


9. INCHIDEREA PROCEDURII

Ca urmare a modificarii art. 131 prin OUG nr.173/2008, in orice stadium al procedurii,

judecatorul-sindic va dispune, prin sentinta, inchiderea procedurii si radierea debitorului din registrul

in care este inmatriculat daca se constata ca nu exista bunuri in averea debitoarei ori ca bunurile

existente nu sunt suficiente nici pentru acoperirea cheltuielilor administrative ale procedurii si niciun

creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare.

Procedura falimentului se finalizeaza prin sentinta de inchidere a procedurii. Dupa inchiderea

procedurii, atat judecatorul-sindic cat si lichidatorul judiciar se dezinvestesc de intreaga procedura fata

de debitorul respectiv, ei nemaiavand niciuna dintre competentele si respective, atributiile prevazute

de Legea insolventei.

Inchiderea procedurii poate fi pronuntata, conform Legii insolventei, in cinci situatii diferite:

1. insuficienta fondurilor necesare acoperirii cheltuielilor administrative ale procedurii;

2. executarea cu success a planului de reorganizare;

3. terminarea lichidarii si a tuturor distributiilor in caz de faliment;

4. acoperirea intregii mase credale, chiar inaintea finalizarii lichidarii;

5. neinregistrarea niciunei creante la masa credala, dupa deschiderea procedurii la cererea

debitorului (in acest caz, inchizand procedura, judecatorul-sindic revoca hotararea de

deschidere a procedurii)

Sentinta de inchidere a procedurii este definitive si executorie, fiind supusa recursului, organele

procedurii, atat judecatorul-sindic cat si lichidatorul judiciar sunt dezinvestite.

Cum si aceasta hotarare a judecatorului-sindic este executorie, iar admirtistratorul

judiciar/lichidatorul este dezinvestit, se pune probtema cine va reprezenta debitorul in recurs, mai ales

cand recursul este formulat chiar de catre debitor. Desi problema este lipsita de o reglementare

expresa, se considera ca sunt apticabile normele generale si principiile procedurii civile, care impun ca

un debitor aflat in procedura insolventei (faptul ca s-a exercitat un recurs si acesta este pe rol,

demonstreaza ca procedura insolventei nu s-a stins inca in mod irevocabil) sa fie reprezentat de catre

administratorul judiciar sau de catre lichidator. Mai delicata este chestiunea supravietuirii debitorului,

in eventualele cai de atac, care ar urma sa fie solutionate dupa inchiderea procedurii.

29


Daca efectul inchiderii procedurii este radierea debitorutui persoanä juridica si hotararea de

inchidere a procedurii este executorie, atunci inseamna ca in recurs debitorul este deja ,,oficial

decedat”, pentru ca nu mai are personalitate juridica.

Inchiderea procedurii antreneaza, de regula, disparitia personalitatii juridice a debitorului. Numai

in cazul inchiderii procedurii ca urmare a neinscrierii in tabelul creantelor a niciunei creante contra

debitorului sau ca urmare a succesului unui plan de reorganizare, presonalitatea juridica a debitorului

se pastreaza.

Extinctia personalitatii juridice antreneaza si stingerea datoriilor debitorului, precum si

obligatiilor de garantie sau a celor solidare. Efectul extinctiv poate sa duca la o imbogatire fara justa

cauza a asociatilor sau actionarilor societatii radiate, motiv pentru acre fostii creditori au la indemana o

actiune de in rem verso contra acestora daca sunt indeplinite conditiile acestei actiuni.

Conform art.136 din Legea nr.85/2006, prin inchiderea procedurii, judecătorul-sindic,

administratorul/lichidatorul şi toate persoanele care i-au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau

responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau

asociaţi.

In concluzie, prezint succinct un subiect de analiza sustinut de specialisti la ora actuala, pe

fondul crizei economice care a afectat puternic Romania si nu numai.

“Nu toti cei care intra in insolventa trebuie sa ajunga si in faliment, sustin specialistii. In

sprijinul lor vin mai multe exemple de pe piata romaneasca unde firme aflate in dificultate s-au salvat

dupa ce si-au declarat insolventa.

De exemplu, firma Leonardo incepe sa aiba din nou profit dupa ce a fost amenintata cu

falimentul si a trecut printr-o perioada de insolventa.

Pe 7 octombrie 2009, Leonardo a depus, din proprie initiativa, cerere de reorganizare judiciara, pe fondul

unor datorii de 100 milioane de euro si a unor presiuni venite din partea furnizorilor.Din luna aprilie a anului

curent, firma este din nou pe profit, asteptand o cifra de afaceri de 74 milioane de euro.

Si pentru afacerea Lee Cooper, insolventa a fost salvatoare: "In cazul nostru, daca nu era procedura

insolventei, intram direct in faliment. (...) Insolventa ne-a salvat pe noi, pe furnizori, pe banca, pe toata lumea",

omul de afaceri israelian Ronen Haliva intr-un interviu pentru revista Money Express.”

Legea insolventei nr. 85/2006 nu a fost conceputa ca un act normativ care sa se aplice pentru recuperarea

creantelor. In schimb ea poate oferi o gura de aer firmelor care trec printr-o situatie dificila.

30


BIBLIOGRAFIE

1. Turcu, Ion, Legea Procedurii Insolventei – Comentariu pe articole, Editia a 3-a, Editura

C.H.BECK, Bucuresti, 2009;

2. Piperea, Gheorghe, Insolventa: legea, regulile, realitatea, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti,

2008;

3. Turcu, Ion, Tratat de insolventa, Editura C.H.BECK, Bucuresti, 2006;

4. Legea nr.85/2006, versiunea consolidata in 08.03.2010;

5. Legea nr. 31/1990, versiunea actualizata la data de 17.04.2009.

6. www.administrarelichidare.ro

31

http://www.administrarelichidare.ro/

Procedura falimentului

Documents

Transcript of Procedura falimentului