Probleme fundamentale ale lumii contemporane

Introducere

1. Definitia globalizarii, aparitia si evolutia ei. Atitudinea comunitatii mondiale fata de ea.

2. Politica si globalizarea

1) Una dintre marile probleme cu care se confrunta comunitatea mondiala este fara indoiala globalizarea. Importanta ei deosebita rezida din numeroase scrieri economice, politice, culturale si din numeroase dezbateri ce au loc pe baa ei. Globalizarea este o problema reala a lumii contemporane. Direct sau indirect, intreaga comunitate mondiala este afectat. Ea este rezultatul acumularilor calitative si cantitative ale actualului tip de dezvoltare sociala, economica si politica.

Prin probleme globale intelegem acele procese care prin actiunea lor pot influenta cursul dezvoltarii sociale, politice, economice, ale relatiilor internationale, chiar interumane, ale securitatii. De rezolvarea acestor probleme depinde pacea, securitatea, echilibrul si functionalitatea lumii. Aceste probleme sunt globale pentru ca se manifesta la nivelul intregii planete, iar la rezolvarea lor trebuie sa participe intreaga lume.Dintre cele mai pregnante probleme ale globalizarii amintim: democratia; economia de piata; resursele, materiile prime si energetice, gestionarea si folosirea lor; terorismul; crima organizata; coruptia; actualul tip de relatii internationale, modul lor de functionare.

Globalizarea nu este ceva intamplator, accidental, ci este rezultatul unor acumulari, al dezvoltarii sociale. Seconsidera ca in aparitia si dezvoltarea globalizarii au existat 3 momente importante:

1. revolutia industriala (sf sec XIX- inceputul sec XX)2. perioada interbelica, aplicarea rezultatelor stiintei si tehnicii

contemporane, mai ales dupa al doilea razboi mondial3. anii `80 ai sec XX cu aparitia si cristalizarea globalizarii la care au

participat mai multi factori:- monializarea politicii- formarea pietei economice mondiale- cresterea industriei, serviciilor- dezvoltarea tot mai mare a stiintei si tehnicii- diviziunea sociala a muncii- sporirea cererii de materii prime si energetice, in ciuda resurselor

limitate ale planetei- amplificarea relatiilor de schimb, a circulatiei fortei de munca

1

- aparitia unor problematici noi care afecteaza intreaga lume: pericolul unui razboi nuclear si terorismul crima organizata prostitutia consumul de droguri formele moderne de sclavie

Toate sunt realitati ce nu pot fi neglijate sau ocolite, dat nici nu pot fi rezolvate decat prin implicarea intregii lumi contemporane. Pentru prima data notiunea de globalizare a aparut in 1961, intr-un dictionar politic american. La inceput, definitiile ei erau in mare masura centralizate pe aspectele geografice, pe comunicare, mass-media, multiculturalism. Incetul cu incetul, aceste definitii s-au deplasat spre aspectul politic si economic, acestea fiind mai pregnante si relevante. In domeniul politic, globalizarea exprima raporturile dintre tari, dintre popoare, pacea si securitatea mondiale, forma dominanta de guvernare, organismele internationale, terorismul politic, noile forme de organizare globala (cum ar fi UE), noile forme de integrare sociala. In domeniul economic, globalizarea vizeaza noul sistem de organizare si functionare al economiei, bazat pe economia de piata, ca tip economic planetar, pietele de capital si marfuri internationale, resurselede materii prime si energetice, modul cum sunt gestionate si folosite, schimbul international, noile instrumente folosite in acest sens, noile reglementari in domeniu, circulatia fortei de munca, a capitalului, a tehnologiei. Au aparut noi mijloace de comunicare ca internetul, telefonia mobila. Toate def. date globalizarii au impreuna unele note comune:

- denumesc existenta globalizarii un proces real care nu poate fi negat sau evitat

- globalizarea este vazuta ca o suma de probleme, fapte cu caracter mondial care nu pot fi rezolvate decat prin participarea intregii lumi

- toata lumea recunoaste ca globalizarea are atat efecte pizitive care asigura progresul, dar si efecte negative.

Dintre efectele pozitive amintim:- impunerea democratiei ca tip de guvernare- libera circulatie a capitalului, a fortei de munca, a informatiei, a

bunurilor si serviciilor- eliminarea barierelor din calea comertului, a schimbului- impunerea unor noi norme sociale - democratizarea relatiilor internationale- diminuarea conflictelor- multiculturalismul- dezvoltarea comunicatiilor si a noilor forme de comunicare ce

reduc distanta dintre oameni si reduce izolarea.

2

Globalizarea are insa si efecte negative:- generearea de crize financiare- cresterea preturilor- generarea unor conflicte pentru piete de desfacere, resurse, zone

de influenta politica

Tocmai de aceea, in cadrul comunitatii mondiale nu exista o pozitie unitara fata de globalizare . Unii o privesc cu ostilitate, cu neincredere. In multe situatii este considerata un factor ce ar acentua diferentele intre popoare, intre oameni, ar fi un mijloc pt cei bogati de a lua resursele celor mai saraci, ar diminua standardele de viata. Multi o vad ca pe o forma de neocolonialism care ar adanci dependenta politica si economica. Tarile mai bogate vad globalizarea ca pe unica forma de dezvoltare desi recunosc ca are si efecte negative. Ele considera ca ar asigura o dezvoltare mai justa a societatii. Desigur ca trebuie si actionat astfel incat globalizarea sa functioneze. In lipsa colaborarii intregii comunitati umane, se poate ajunge la o dezvoltare anarhica, inegala. Nici chiar la nivel ? nu exista o comunitate de idei.

Exista trei mari categorii de curente:- hiperglobalistii, care exagereaza aspectele pozitive- transformatoristii, accepta globalizarea ca proces in plina

desfasurare, dar sunt mai rezervati - scepticii, considera ca globalizarea este un simplu proces

teoretic fara relevanta practica , fara efecte sociale. Ei spun ca multe dintre efectele ei se gasesc si in dezvoltarea recuta la scara mai mica.

Oamenii au atitudini diferite fata de globalizare. Exista comunitati care actioneaza contra ei. Nu de putine ori, cu ocazia reuniunilor celor mai dezvoltate tari ale lumii au avut loc manifestari impotriva acestora. Prima data s-a intamplat la Seattle in 1997, apoi la Geneva.Globalizarea este deci un fenomen controversat.

Multi analisti incearca sa substituie globalozarea procesului integrationist al sec. XX. Ea insa, se deosebeste prin :

- scara la care se manifesta- ritmul schimbarilor. Daca fenomenele integrationiste erau mai

lente, globalizarea face schimbari foarte rapide- globalizarea se sprijina pe factori politici, economici, dar mai

ales pe stiinta si tehnica- globalizarea dispune de adevarati factori care o propulseaza:

politici, economici, culturali, etc.Toate acestea fac din globalizare un proces foarte complex si dinamic.

2) Cresterea deosebita a rolului politicului in viata sociala face ca astazi sa nu se poata vorbi de globalizare fara a se asocia cu politica. Factorii politici, forma de guvernamant, puterea capata preponderenta fata de ceilalti factori.

3

Fiind factori ce tin prin excelenta de actiunea umana, ei sunt subiectivi si contradictorii. Cei mai multi analisti, cand spun globalizare o considera sinonima cu progresul. De aceea o considera contradictorie cu factorii politici, care sunt factori de progres social, de innoire dar si intarziere a achimbarilor, de tensionare a relatiilor internationale. Tendinta este insa una pozitiva, aceasta fiind determinata in mare masura de extinderea democratiei. Nu exista comunitate in care oamenii sa nu spere macar la democratism, in care acesta sa nu-si faca loc. Revolutiile din tarile islamice sunt o dovada a adeziunii oamenilor la democratie. Cu toata inchistarea regimurilor totalitare, acestea sunt obligate sa accepte democratia. Si in plan international, cu toate neimplinireile existente, se poate aprecia ca globalizarea adece un nou spirit, un nou model de cooperare intre tari. Incet dar sigur, se impune o noua ordine economica si politica bazata pe principii democratice, are loc o seducere a cursei inarmarilor.Chiar daca in unele zone mai au loc conflicte, ele sunt intr-o scadere evidenta, atat ca spatiu cat si ca efecte. Razboiul, forta tind sa fie eliminate dintre mijloacele de reglementare a problemelor, locul lor fiind luat de negocieri.

Globalizarea nu este un fenomen doar politic. In masuri diferite, ea este prezenta in toate domeniile vietii. Internetul a devenit un element permanent al vietii de zi cu zi. El este supus unor reglementari in ce priveste date procesare. Au aparut institutii care vor sa standardizeze normele schimburilor si sa-i impuna aceleasi reguli la nivel mondial.

Cu tot caracterul ei controversat, globalizarea este o prezenta obiectiva, fiind o omponenta de baza a dezvoltarii sociale. De modul cum o tratam depinde evolutia lumii contemporane.

4

Populatia – problema majora a lumii

1)Principalele tendinte si probleme ale lumii contemporane : explozia demografica, urbanizarea, populatia activa, saracia.

1) Alaturi de factorii materiali, factorul uman, populatia e o componenta esentiala a oricarei societati umane. II da viata, o pune in miscare, fara ea nu ar exista societatea. Populatiei i-au fost dedicate multe lucrari de specialitate, conferinte unde aufost abordate o multitudine de probleme ca:

- explozia demografica- cresterea echilibrata a populatiei- somajul- saracia- analfabetismul- educatia- sanatatea- asistenta sociala, etc.

Prin populatie se intelege nr locuitorilor dintr-o comunitate, zona, regiune sau chiar la nivel global, prezenta intr-o anumita perioada istorica. De-a lungul vremii, si cu precadere in prezent, populatia se confrunta cu multe probleme. Unele tin de statul national, altele de interventia institutiilor internationale.

O prima problema este explozia demografica si repartitia inegala a populatiei pe glob. Acest proces are legatura directa cu nivelul de trai, calitatea vietii, sanatatii, dar si a educatiei si planningului familiar. Din sporul pop. Pe continente, Asia are 60%, astfel, pop Chinei este 1.530.000.000, pop Pakistanului s-a dublat, iar a Indiei a crescut cu 40%. Populatia Africii a crescut cu aproape 30%. Populatia Europei a stagnat.Se estimeaza un spor anual de 87 mil. loc. S-a redus si timpul necesar pt cresterea pop. De la un miliard la altul. Daca pt primul mil. a fost nevoie de peste 100 de ani, apoi 33, 14, 13, chiar 12, astazi pop globului este de aproape 8 miliarde.

O alta probl. Este marele decalaj dintre statele dezvlotate si cele mai slab dezv. In statele dezv., familiile au cate 2 copii, in cel mai sbla dezv., 8, chiar 10. In statele slab dezv, analfabetismul este intre 60% si 90% din care 2 treimi femei, iar in cele dezv., 4%, 5%. Sunt inca societati in Africa unde femeilor le este interzisa instruirea in scoli. O alta probl este speranta de viata. In tarile dezv. Ea este de 77 de ani. In Germania sau Austria, chiar de 84 de ani. In statele mai slab dezv. E de maxim 51 de ani.

O alta probl este rata mortalitatii. Ea reflecta calitatea sanatatii. In tarile slab dezv. Mortalitatea ajunge si la 80% chiar in primii ani de viata.

5

A doua problema majora este urbanizarea, aglomeratia urbana. Ea ar trebui sa aiba efecte pozitive. Ea reflecta calitatea vietii, nivelul de trai. Desf. Necontrolat, ea are efecte negative ducand la depopulari masive.

In 1950 numai 25% din populatie traia la oras. Se estimeaza ca pana in 2025 urbanismul va ajunge la 75%. Daca in 1950 erau doar 2 metropole, Londra si New York, in numai 10 ani s-a ajuns la 22, in prezent 33, iar in 2025, se preconizeaza 33-25 de metropole. Aglomeratia urbana poate genara probl ce tin de locuinte, locuri de munca, educatie, igiena, epurarea apei, inclusiv a relatiilor interumane.O urbanizare necontrolata poate duce la afecaterea mediului, la afectarea potentialului economic,a functionalitatii vietii sociale.

Somajul este acel proces in care nu se poate asigura locuri de munca pt toti oamenii. El a existat intotdeauna, dar s-a impus tot mai mult in societatea contemporana din cauza efectelor sale negative. Somajul amplifica saracia, genereaza tensiuni, conflicte , insecuritate, afecteaza nivelul de trai. Pt prima data domajul a fost studiat ca fenomen la marea criza din 1929-1933. Dupa 1980. Dupa 1980, el a devenitun fenomen cronic cu efecte negative. Lupta contra comajului impune in primul rand cunoasterea lui ca fenomen. Despre o evidenta a somajului nu se poate vorbi decat in tarile dezv. , nu exiata uneori nici macar o evidenta a pop., cu atat mai mult una a somajului. Politica impotriva somajului difera de la stat la stat. In fostele tari comuniste era mascat. Cifrele erau f mici sau erau doar negate. Se considera un lucru caract. numai capitalismului. Nu exiata societate in care sa nu fie pusa probl. somajului. In UE nivelui este de 12-15%. Cauzele somajului difera de la o tara la alta, de la o zona la alta, dar si de perioada istorica.

Factori care genereaza somajul:- Crizele economice si recesiunile- Modificarile structurale ale aparatului productiv generate de

introducerea noilor tehnologii, care a dus la eliberarea unei parti a fortei de munca

- Migratia fortei de munca- Politicile de investitie restrictive- Lipsa capitalului- Slaba absorbtie a consumului - Lipsa flexibilitatii fortei de munca

- Lipsa pregatirii fortei de munca. Se apeleaza tot mai putin la forta de munca slab pregatita. Toti expertii din domeniul economicsunt constienti ca in actualul tip de dezvoltare, somajul nu poate fi eradicat ci doar limitat, controlat.

Pentru limitarea lui se pot face:- investitii guvernamentale- dezv. Intreprinderilor mici si mijlocii- crearea de locuri de munca

6

- subventionarea salariilor- reducerea impozitelor - reducerea varstei de pensionare

In realitate se intampla invers:- reconversia fortei de munca- pluricalificarea

Acestea sunt masuri generale. Somajul tine de fiecare societate in parte si de dezvoltarea si conditiile ei. Nu intotdeauna nr mare al pop. Este un lucru poziiv. Dimpotriva, uneori este chiar un obstacol in calea dezvoltarii.

Saracia este o alta prolema veche si majora. Ea are noi forme de manifestare si efecte. Saracia a devenit o stare permanenta fiind o stare de privare de bunastare , de standardele minime de viata a societatii, sau a unor categorii sociale. Modul cum este vazuta saracia difera de la un stat la altul. In statele dezv. slab ea se confrunta cu lipsa celor necesare vietii, iar in statele dezv. este vorba de diferente de calificari, de locuinte, de calitatea vietii, petrecerea timpului liber etc. Exprimarea gradului de saracie se face prin diferiti indicatori economici: nivelul precar de calificare, lipsa locurilor de munca, a locuintelor, a hranei. Sunt si indicatori culturali: gradul de educatie, petrecerea timpului liber, impactul cu presa. Sunt si indicatori politici: prezenta sau nu a democratiei, a unor drepturi cetatenesti.

Cauzele saraciei sunt diverse de la o tara la alta, fiind mai mult de ordin economic. Se pun pe seama lipsei modernitatii care sa propulseze economia, a slabei pregatiri.Sunt si cauze politice care duc la impasibilitatea unor politici si programe economice, cresterea cheltuielilor cu institutiile si companiile politice. Cresterea necontrolata a populatiei este si ea o cauza. La fel coruptia, abuzurile, mita, mediul de locuit pot amplifica saracia prin limitarea locurilor de munca, o slaba instructie sau alte cauze ca deastrele naturale, seceta, etc. Sunt si cauze internationale ca globalizarea, crizele, conflicetele, etc. Saracia este un fenomen multidimensional. Cele mai vizibile sunt aspectele economice, culturale si medicale, speranta de viata redusa. In societ. Sarace se intl. inca boli eradicate in tarile dezv, sumele alocate pt sanatate sunt mult mai mici. iIn tarile sarace nu sunt subventionate nici macar bolile cronice, nu exista un sistem de control periodic. Asistenta medicala este mai mult ptivata si nu exista politica demografica. Nu este posibila eradicarea saraciei dar se incearca macar controlarea ei. Masuri:

- efortul fiecarei societ. Concretizat in democraie, stat de drept, o pilitica economica moderna, industrializarea, calificarea fortei de munca

- colaborarea cu statele mai dezvoltate sau cu tarile vecine. Multi analisti considera ca saracia este mai periculoasa decat arma nucleara, cronicizarea ei afectand intreaga lume.

7

Nu se poata analiza populatia fara sa avem in vedere partea ei activa. Pop. activa o repr. Persoanele intre 15-54 de ani apte de munca. Explozia demografica, dorinta de profit impune cresterea pop. active. Astfel, peste jum. din populatia globului este activa. In 2025 se preconizeaza ca se va ajunge la peste 6 miliarde. Ponderea pop active difera de la o tara la alta.Factori de influenta:- gradul de calificare inegal al oamenilor- gradul inegal de ocupare a fortei de munca - nivelul inegal de salarizare - migratia fortei de munca- scaderea salariilor mici si mijlocii - scaderea nevoii fortei de munca necalificata- amplificarea muncii copiilor si cea la negru. In Africa sau America latina, din 3 pers active, unul este copil. Migratia constituie o sursa de sporire a pop tarilor dezv. Problemele pop au devenit majore. S-a schimbat optica privind locul sau rolul populatiei in dezv societatii. Cresterea necontrolata a pop poate avea multe efecte negative. De aceea, pop este studiata ca un fenomen important si nu mai este posibila dezv ei anarhica, resursele planetei fiind limitate.

Statul in conditiile globalizarii

1) Statul si mutatiile survenite in procesul globalizarii2) Deficitele statului in conditiile globalizarii

1) Problema locului si a rolului in conditiile actualului tip de dezvoltare sociala a globalizarii a nascut si naste multe controverse printre specialisti. Pe marginea acestei probleme, in literatura de specialitate s-au conturat 2 mari orientari.

1. Prima este data de adeptii teroriei interguvernamentaliste. Ei sustin ca statul national trebuie sa constituie principalul actor in planul vietii interne si internationale ca atributele si prerogativele sale nu trebuiesc limitate sau transferate unor organisme sau institutii comunitare sau internationale.

2. Adeptii teoriei federaliste considera ca actualele transformari si mutatii ce au loc in viata sociala atat in plan national, cat si international, ca insusi procesul de globalizare impune modificare locului si rolului statului in viata sociala.

Actualul stat nu mai trebuie conceput si inteles ca in perioada moderna a natiunilor cand el isi exercita in mod absolut prerogativele si suveranitate in plan

8

intern si iternational , de aici nevoia de compromis intre actualul stat si cerintele unei noi dezvoltari.Problemaa locului si rolului in dezvoltarea contemporana difera de la o societate la alta, ea este in functie de potentialul economic si politic al acestuia, de rolul jucat in relatiile internationale, de forta cu care este propulsat de propria natiune.Globalizarea, actualul tip de dezvoltare sociala,societatile transnationle si multinationale, fenomenele de criza, organismele si institutiile internationale, nout tip de comunicare si informare, au modificat relatia statului cu propriile sale componente nationale, intersul national, patriotismul, identitatea inclusiv atributele si prerogativele sale. Interesul national a fost creat si promovat de stat constituind o importanta componenta a acestuia , in numele sau s-au declansat conflicte, tensiuni. Totul pornea de la ideea ratiunii de stat, a interesului national. Astazi, desi interesul national se mentine, el isi modifica continutul, formele de exprimare, incearca sa se adapteze noilor cerinte si realitati. El trebuie sa tin cont de prezenta societatii transnationala si internationala, de noile principii si valori ale democratiei, de reglementari interne. Alaturi de propriul interes, trebuie cultivat si promovat interesul comunitar sau cel international. Acesta trebuie sa fundamenteze pe noi valori , a cooperarii, egalitatii.Identitatea culturala nationala este o alta componenta a statului international, formata in perioada moderna. Astazi, pe marginea problemei s-au conturat cel putin doua aspecte:

1. Actualul tip de dezvoltare, globalizarea ar limita si chiar ar conduce la disparitia identitatii culturale nationale.

2. Identitatea culturala ,desi sufera numeroase transformari nu este in pericol de a disparea. Principalele sale componente , limba, obiceiurile, traditiile, chiar daca au suferit unele modificari, se mentin, continua sa fie continua sa fie trasaturi ale identitatii culturale. Are loc un proces de imbogatire a culturii nationale cu elemente noi, ca urmare a interferentelor nationale, a noului tip de comunicare si informatie a noilor tehnologii. Este adevarat ca apar elemente de subcultura, falsuri, dar ele au fost prezente intotdeaua in spatiul cultural , ele au o pondere minora.

Astazi se vorbeste de multiculturalism element care contribuie la dzvoltarea culturii ntionale, dar si a minoritatilor. Dimpotriva, azi , ca urmare a noului sistem informativ, comunicational, are loc un proces de cunoastere a diferitelor culturi .Patria si patriotismul- constituie vechi componente ale oricarui popor national. Patriotismul a cunoscut si cunoaste si astazi mutatii care il coreleaza cu actualul continut si semnificatii ale dezvoltarii. Definit ca sentiment de dragoste pentru patrie, de locurile natale, este si el supus unor transformari. Procesul globalizarii nu este insa in masura sa il afecteze major, el este o componenta vie manifestandu-se in toate comunitatile inclusiv cele europene.

9

Caracteristici ale patriotismului: apartenenta la UE, moneda europeana, circulatia in spatiul UE, stabilirea domiciliului in orice spatiu din UE, elemente pe care vechiul patriotism nu l-a cunoscut. Aceasta interferenta a cetatenilor in spatiul comunitar face ca actualul patriotism sa renunte la nationalism caci nu isi mai gaseste locul in actuala dezvoltare. Se schimba si intelegerea natiunii de patriot. Presupune si aderarea , luarea in consideratie a elementelor comunitare si intrnationale.

II . Actualul tip de dezvoltare sociala, dominat de globalizare,de societatile globale transnationale si multinationale, sufera azi importante transformari , acestea se regasesc in special la nivelul statului, natioanal si constau in limitari ale atributelor si prerogativele acestora, denumite deficite pe plan intern si intrnational.Cele mai importante deficite ale statului national :1. Relativitatea si permeabilitatea granitelor nationale. Acest proces este pus

in comparatie cu vechea conceptie din perioada moderna, cand granitele statului national erau concepute si intelese in mod absolut. Astazi sufera unele transformari : granitele dintre state nu mai sunt si nu mai pot fi concepute ca ceva ermetic, absolut, ele sunt relative, deschise, acest fapt este dat de perseverenta capitalului.

2. Democratia –deficitul democratic are in vedere cel putin doua aspecte: Democratia la nivel national ar cunoaste un proces de slabire,

erodare. Statul national nu mai este in masura sa mentina si sa promoveze valorile si normele democratiei, politica sa este mai putin credibila si realizabila, impusa de vocea poporului este tot mai mult luat de puterea economica de puterea pietei.

Relatia democratiei cu institutiile supranationale. In multe situatii are loc o diminuare a autoritatii ins statului care trebuie sa-si puna de acord politica nationala cu cea a institutiilor suprnationale.

In multe situatii parlamentele sunt puse in situatia de a ratifica unele tratate fara a avea posibilitatea sa revina in vreun fel asupra continutului lor.Cu cat politicile sunt mai putrnic inglobate intr-un mediu politic , juridic, cu atat asistam la diminuarea puterii guvernamentale si parlamentare. Este o realitate ca cresterea puterii politice supranationale conduce la crestrea deficitului de securitate. Acesta are loc atat in planul relatiilor interne cat si internationale. Deficitul de securitate vizeaza cetateanul. In plan intern este generat de actiunea urmatorilor fctori:

1. Imposibilitatea limitarii la cote adecvate ale saraciei. Este considerat cel mai periculos factor la adresa securitatii interne.

2. Cresterea somajului care surprinde si tari dezvoltate, ajungand la cote alarmante.

3. Crizele economice, sociale, financiare.

10

4. Coruptia, criminalitatea, consumul de droguri.5. In plan extern securitatea este amenintata de mentionarea unor factori de

razboi.6. Luptele in plan intern pt democratizarea vietii sociale.7. Lupta pentru materie prima.8. Deficitul social, ca urmare a scaderii resurselor materiale, sociale ale

statului.9. Incapacitatea statului de a-si plati salariatii proprii , de a-si asigura

pensiile sociale.

Deficitul ecologic este rezultatul actualului tip de dezvoltare ,al dorintei de abtinere de cat mai mult profit de societate nationala , multinationala a amplificarii economiei de consum. Se manifesta printr-o extractie a materiilor prime , astfel incat acestea, nu mai au timpul necesar de regenerare. Exista o contradictie intre continua crestere de materie prima si energetica si resursele existente. Deficitul ecologic duce la exploatarea pamantului , supus presiunii chimice, se reduc padurile. Aceste deficit priveste exploatarea mediului inconjurator. Un alt deficit periculos este poluarea. Poluarea are loc si la nivel maritim, fie prin exploatarea resurselor energetice, maritime, fie a unor vietati specifice maritime pe cale de disparitie. Poluarea atmosferica este extrem de perioculoasa. Societatea nu contribuie la diminuarea poluarii pt ca este costisitor. Concluzionand putem spune ca, chiar daca autoritatea si suveranitatea statului national cunoaste un proces de erodare statul national continua sa ramana principalul actor in relatiile interne si internationale. In analiza statului ctual trebuie sa avem in vedere si noul context al dezvoltarii sociale, ale nevoilor si cerintelor . In ultima instanta rolul statului depinde nu numai de procesele globalizarii , acest rol ste in legatura cu propria sa natiune ,cu forta pe care acesta o emana, cu rolul jucat in planul relatiilor interne.

11

Resursele energetice si materiile prime

1. .... si modelul dezv. economice2. tipuri de resurse energetice3. petrolul – arma politica si economica a lumii contemporane

1. Alaturi de populatie, care este factorul uman al societatii, in existenta societ., un rol aparte il au resursele energetice si materiile prime, concretizate in factorul material. Prezenta lor a marea dezv., progresul.In stransa leg cu ele se afla modelul de dezv economica. Primul model de dezv la nivel mondial a fost in sec XVIII, revolutia industriala, un model energofag, consumator de resurse economice si materie prima. Acest lucru era pe atunci posibil pt ca erau putine societ dezv industrial, resursele erau din belsug, usor de extras si ieftine. Treptat, au aparut noi societ industriale. Si acest lucru s-a generalizat odata cu capitalismul. Totul se baza pe un mare consum de energie si materie prima, gigantism, anarhie, fara corelatie cu mediul inconjurator.Pierderile de energie si materii prime se inregisrau in toate fazele procesului industrial, de la extractie pana la obtinerea produsului finit. Dorinta de mai mult, generalizarea industriei, la care se adauga industria de razboi va determina un deficit din ceea ce putea sa ofere mediul. Cantitatea de resurse si materii prime scadea, cererea crestea si nu mai putea fi acoperita. Cererea tot mai mare, cresterea costurilor procesului industrial, dorinta statelor de a-si proteja resursele si de a le exploata in interes propriu va declansa prima mare criza a resurselor energetice. Aceasta a avut loc in 1973, si consta in cresterea pretului de 2 $ pe baril, cat fusese timp de 2 secole la 8 $ pe baril. Imediat a crescut si pretul materiilor prime. Industria a ramas in soc, in special in tarile importatoare. Aceasta criza va determina tarile dezv. cele mai mari consumatoare sa-si modifice strategiile si politicile economice sa se gandeasca la un nou mod de dezv.

Cea mai rapida masura a fost trecerea la economie. Ramurile mari consumatoare de energie au fost nestructurate, s-au redus cantitatile. S-au inlocuit vechile tehnologii cu unele mai economice. Apar tehnici si tehnologii noi, computere, care isi propun sa optimizeze productia si consumul. Se cautau inlocuitori ai resurselor si materiilor prime, un rol important avandu-l masele plastice.

Daca revolutia industriala a generet un sistem energofag, revolutia rationala a generat o folosire mai moderna a resurselor.

Noile politici ale statelor si caracterul neregenerabil sau greu regenerabil al unor resurse va determina inovarea ce va impresona cercetarea funsamentala de domeniu sustinuta de stat sau companii private.

12

Pozitia luata de stat nu este acceasi in toate tarile. Statele slab dezv sunt cele mai mici consumatoare, desi sunt proprietare de resurse.

Tarile dezv, marii consumatori impun preturile si volumul produselor finite. Unele chiar nu au materii prime. Acest decalaj va determina adancirea diferentei dintre tarile sarace si cele bogate. In elaborarea politicilor eonomice , fiecare stat e suveran. Tine cont de resurse, de dezv, obiectivele propuse de unii factori politici. Dar elaborarera politicilor economice, a modelului de dezv, nu poate fi rupta de cea a lumii contemporane.

Se spune ca azi societatea s-ar afla intr-o faza de tranzitie de la modelul energofag, la cel rational, proces indeplinit in 1973.Se vorbeste despre o revolutie energetica care sa aduca o crestere a cantitatii de energie cu mai mare eficienta si cu pret accesibil tuturor. Se pune mare baza pe resursele alternative. Multi spun ca sec XXI va inaugura industria tehnologiilor noi, eficiente. Inlocuitorii, in special plasticu, vor ajuta la economia feroaselor. In multe socit se avanseaza in gasirea resurselor alternative. Astfel, politicile economice ale UE stabilesc ca pana in 2025 statele trebuie sa-si asigure din prelucrarea cerealelor ???? minimum 20% din ???? .Produsele de origine animala sunt si ele vazute ca resursa de economie.

Atitudinea statelor, a specialistilor fata de aceasta probl este diferita de la tara la tara. Ea tine de diverse interese, de conditiile economice, de tehnicile si tehnologiile in prospererea??? si exploatarea resurselor. Specialistii au creat chiar asociatii care isi propun dezv economica (Clubul de la Roma). In 1968 a fost prezentata o lucrare numita “Limitele cresterii” in care se sustinea ca resursele sunt epuizabile, iar in perspectiva ar avea loc o crestere zero. In alta lucrare, “ Omenirea la raspantii”, se spunea ca epuizarea resurselor de care se vorbea ar fi exagerata, ca cercetarile, gasirea inlocuitorilor, la care se adauga gasirea de noi resurse, ar putea sustine o dezv la nivel inalt.Evident, aceste atitudini tin de anumite interese. Multi specialisti se tem ca pana la gasirea unui model acceptat de toate statele, resursele si potentialul lor s-ar putea epuiza.

2. Resursele energetice si de materii prime, rezervele lor au un rol major in dezv si progresul societ, in calitatea vietii.Resursele energetice sunt:a) clasice (conventionale) – naturale, epuizabile: carbuni , petrol, gaze nat, sisturi bituminoase, metale feroase/ neferoase Dupa starea de agregare:

- solide( fier, bauxita, aur , argint etc)- lichide( petrol- combustibili lichizi)- gaze nat care in urma prelucrarii dau combustibili industriali- combustibili artificiali- combustibili nucleari

b) inlocuitori din mase plastice sau alte minereuri

13

Una dintre probl imp este cea a rezervelor naturale. Ea tine de politica fiecarei tari si de securitatea nationala, de conditiile economice interne si internationale. Mai conteaza si nivelul tehnic si tehnologic, de investitiile si cercetarile care se fac. De aceea nu exista siuatii clare, intrucat exista si o anumita dinamica in acest sens. Exista lucruri care pot fi estimate, cum ar fi: - rezervele mondiale de carbuni. Se stie care ar fi principalele surse: SUA, Rusia, China, Germania) Extractia carbunelui este insa in regres datorita unor resurse mai usor de exploatat, de extras, mai ieftine. Carbunele repr doar 25% din resursele folosit. Resursele Romaniei sunt in conservare.

- petrolul. Surse: Alaska, Siberia, Orient, America de Nord, America Latina, Marea Nordului, Marea Neagra. - gaze nat. Sunt mai consistente , intrand relativ recent in circuit: Rusia, Mexic, SUA, Anglia, Germania , Marea Neagra. Volum estimat: 260 miliarde de tone.

Un mode de a economisi resursele neregenerabile, sau greu regenerabile este gasirea de resurse alternative.Unele au mai fost folosite, dar nu la nivel comercial, precum energia eoliana. Sunt unele alternative energetice ce pot fi folosite doar la nivel mondial: energia mareelor, hidraulica, etc.

O alternativa st si combustibilii fosili, sisturile nat. Intrucat sunt relativ slabi ei au fost folositi abea dupa 1990. Slaba putere calorica, probl de depozitare fac ca ei sa nufie f folositi.

Energia geotermica este o varianta doar pe plan intern. Au putere mica, st probl de transport, depozitare. La fel si energia mareelor, nu esre o alternativa comerciala mondiala. Are o utilitate limitata.

Energia hidraulica are o folosinta limitata, dar este totusi de viitor. Energia electrica obtinuta este mai ieftina si poate implica mai multe state la realizarea hidrocentralelor.

Energia nucleara este o alternativa artificiala buna, dar costisitoare. Necesita tehnologii deosebite, masuri de siguranta, implica probl reciclarii si depozitarii deseurilor. Unele accidente au f foarte grave si au pus sub semnul intrebariifolosirea centralelor nucleare.

Energia eoliana este universala. Este si forma primara utilizata de oameni, de ex inca din sec IV se folosea in Egipt, apoi din sec XII si in Europa. Astazi se fol in scop comercial in SUA, Canada, chiar si Romania. Este o energie curata, ieftina, abundenta. Are insa si obstacole: probl constantei vantului. Totusi ea este fol pt a crea energie electrica.

Energia solara est ecea mai noua sursa inepuizabila de energie. Poate fi usor exploatata, nu polueaza, nu lasa reziduuri, nu creaza mari probl de intretinere, nu afecteaza mediul. Totusi are si obstacole: daca sist de captare a

14

energiei solare nu e complicat si costisitor, tehnologia de depozitare pune probl si este inegal repartizata, varizaza de la zi la noapte, de la un anotimp la altul. Cu toate aceste este o solutie buna.

O alta sursa ar fi cerealele: porumbul, mai ales rapita. Consumul rept ccam 5% din totalul de energie. Pana in 2025 trebuie sa ajunga la 20%.

Unii oameni de stiinta au afirmat ca ar putea face benzina din aer. Societatea este pusa in situatia de a constientiza nevoia protejarii resurselor.

3) Petrolul- este cunoscut si folosit in diverse scopuri inca din Antichitate. In epoca Renascentista, petrolul se folosea la iluminat si la producerea de medicament. Revolutia industriala va marca adevarata utilizare a petrolului.

Devine cel mai folosit combustibil chiar si in industria militara. Asta a dus la o mai mare exploatare a resurselor de petrol. A dus si la primele crize: cresterea pretului si apoi scaderea exploatarii. Dupa 1980 creste permanent utilizarea petrolului in industrie. A devenit o componenta a strategiilor si politicilor economice si militare. Detinerea si exploatarea lui este si un semn al dezv.Tarile detinatoare si exportatoare de petrol au cele mai mari venituri.

La inceput, exploatarea era facuta de firme straine, tarile detinatoare avand un rol minor. Treptat, ele au constientizat bogatia pe care o aveau si s-a declansat un adevarat razboi al exploatarii petrolului.

In 1060 la Belgrad, 5 mari tari prod de petrol au creat OPEC( org tarilor producatoare si explotatoare de petrol) care isi propunea sa stabileasca pretu; si sa protejeze resursele. La fel OPE, a statelor arabe isi propune aceleasi lucruri. Mult mai imp este insa OPEC la care au aderat mai multe tari, chiar si cele dezv. Ea decide pretul, volumul de extractie si de export.

Probl energiei este una globala. Rezolvarea aspectelor ei, de asemenea. La ea trebuie sa participe toti competitotii, producatorii si consumatorii de resurse. Trebuie imbinate formele rationale cu gasirea matodelor alternatine

Resursele energetice sunt si un factor politic important. Sub masca unor probl neesentiale se ascund de fapt probl importante ca lupta pt materii prime si resurse energetice. De acest lucru depinde evolutia si stabilitatea intregii lumi.

15

Coruptia

I. Aparitia, evolutie, tipuri, cauze

II. Masuri impotriva coruptiei

I. Aparitia, evolutie, tipuri, cauze

Coruptia este un fenomen general care a fost caracteristic tuturor

societatilor inca din Antichitate. Indiferent de natura si marimea societatii, de

nivelul ei de dezvoltare si trai, democratice sau nu toate sunt confruntate cu

coruptia. Ea adanceste saracia, decalajele dintre state, impiedica dezvoltarea,

alunga investitorii. Desi nu e ceva nou, cu toate ca are o mare expansiune si noi

sectoaree si cai de manifestare nu exista domeniu unde intr-o forma sau alta sa

nu avem de-a face cu coruptia. Cei mai multi specialisti considera coruptia un

abuz al indivizilor, al puteriipublice, in scopul obtinerii de profit, ilegal.

Coruptia nu este vazuta la fel peste tot. In unele societati este privita ca ceva

obisnuit, ca un gest de recunostinta pentru unele servicii aduse, chiard aca unele

sunt ilegale. In cele mai multe tari este privita ca un gest ilegal, care nu ar trebui

sa existe.

Coruptia se manifesta in multe forme ca :

- mita

- traficul de influenta

- favoritismul

- evaziuni, inselaciuni

- cumparare de voturi

- delapidari

- insusirea nelegala a unor fonduri

- trafic de carne vie

- pornografia

16

Fiind un fenomen care afecteaza dezvoltarea unor tari, coruptia este in atentia

tuturor. Lupta impotriva coruptiei pretinde cunoasterea ei si a cauzelor ei, a

dimensiunilor ei. De aceea chiar programele economice ale unor institutii,

imprumuturiile bancare sunt realizate in functie de ea. Au aparut chiar institutii

care isi propun analizare a coruptiei pentru a da o imagine despre coruptie,

despre vulnerabilitatea unei societati. Indicele de ccoruptie arata afecteaza

sistemul economic al unei tari, nivelul inflatiei.

Toate organismele care sunt preocupate de coruptie aprecieaza daca ea

impiedica dezvoltarea si stabilitatea economica , nivelul investitiilor dintr-o

societate.

Desi coruptia apare ca un fenomen moral si economic, ea este in stransa legatura

cu politicul. Acesta, prin institutiile si programele sale poate control coruptia sau

o poate stimula. Sunt societati unde coruptia este chiar o politica de

guvernamant.

Cauzele coruptiei tin in mare masura de actualul sistem de dezvoltare dar si de

alti factori :

- scaderea nivelului de trai

- slabiciuni si incoerente ale institutiilor care ar trebui sa o inlature

- lipsa unor institutii care sa lupte contra lor

- interventia politicului in justitie

- abuzurile

Centrele off-shore sunt considerate principalele cai de spalare a banilor. Ele

sunt caracterizate de impozite mici sau chiar deloc, de lipsa contabilizarii. Cele

mai importnate astfel de centre sunt , de exemplu, in Malta, unde societatile nu

sunt obligate sa aiba personal, sa faca audit, sa tina contabilitate, sa plateasca

impozite. Singura taxa este cea a constituirii firmei, de 4000 de euro.

Altul este Cipru care, la fel, are impozite foarte mici. Nu exista contract decat

maxim formal. Monaco este o tara non fiscala, la fel si Bahamas. Acolo pentru

17

infiintarea unei firme e nevoie de un simplu delegat, patronul ramanand anonim,

iar firma se poate crea pe internet in doar cateva zile.

Toate acestea asigura posibilitatea evaziunii fiscale sau a nejustificarii resurselor

financiare.

Monopolul este o alta cauza a coruptiei, el are in vedere un anumit

domeniu. Este un drept exclusiv al cuiva de a controla un anumit segment de

productie, de piata. Elimina concurenta si dicteaza totul. Cele mai multe forme

de monopol se intalnesc in stat : regiile sutonome, agentiile nationale etc.

O alta cauza sunt politicile economice restrictive si interventia statului in

economie. Intotdeauna exista doi poli :

- cel ce corupe (activ)

- cel ce este corupt (pasiv)

O prima clasificare a coruptiei este pe domenii :

- cea din politic, ce poate lua multe forme. Ea are ca actori principali liderii

politci, inaltii demnitari si functionarii, parlamentarii, membri ai guvernului.

Prin statutul lor ei pot face trafic de influenta, pot deturna fonduri, pot ascunde

unele lucruri, impune licente si taxe.

- cea din administratia publica si privata. Paleta actelor de coruptie este mare.

De la o simpla mita data unui functionar la ghiseu pana la acte de mare

anvergura. Cele mai frecvente acte de coruptie vizeaza obtinerea unor licente,

privatizarea unor firme, castigarea unor licitatii, preluarea unor functii de

conducere etc.

- cea din politie si justitie. Ea are ca obiectiv favorizarea unor infractori. Aceste

acte de coruptie sunt multiple si diverse cum ar fi: nereceptivitatea politiei,

schimbarea incadrarii faptelor, prelungirea proceselor, disparitia unor acte,

stramutarea nefondata a unor procese, traficul de influenta, intelegeri, judecari in

libertate, desi fapta e grava elibereaza conditionat, influentarea martorilor,

acordarea de pedepse cu suspendare la fapte grave, eliberarea pe baza unor acte

medicale false sau neconvingatoare. Politistii si magistratii sunt corupti ei insisi.

18

- cea din economie. Aici sunt cele mai multe si mai variate. Vizeaza obtinerea

de profit nelegal. Cele mai intalnite sunt : evaziunea fiscala, flasificarea

bilanturilor, manipularea burselor, mituirea, asigurarea unor contracte de

productie, discriminare in aplicarea legii, favoritisme, reuturnari de TVA,

contrafacerea unor marfuri, inselatoria, neinregistrarea unor marfuri.

Dupa frecventa coruptia poate fi :

- izolata, accidentala, care nu se repete

- permanente, presupune existenta unor retele, devenind o profesie

Dupa volum :

- mare

- mica

- de mare anvergura

Coruptia afecteaza imaginea unei societati, relatiile dintre oameni si sistemul

economic, chiar si relatiile internationale. Ea a devenit un fenomen cronic. In

vederea eradicarii sunt necesare masuri atat la nivel national cat si mondial.

II. Masuri impotriva coruptiei

Fiind un fenomen major, national, international, combaterea coruptiei este o

prioritate. Factori interni de combatere :

- actiunea politicului: printre masurile lor ar fi transparenta in luarea

deciziilor oficiale, intensificarea actiunilor contra coruptiei, elabborarea

de programme si politici anticoruptie. Ar mai fi elaborarea unor legi care

sa vizeze lupta impotriva coruptiei si aplicarea lor ferma, cresterea

pedepselor, masurilor importiva coruptiei, crearea institutiilor

specializate, neimplicarea politicului in justitie, adancirea separarii

puterilor in stat. Este necesara si cresterea calitatii vietii, a salariilor,

pentru a limita atractia spre coruptie, limitarea somajului, imbunatatirea

economiei, prevenire cetatenilor.

19

- In lupta impotriva coruptiei un rol important il au societatile civile, in

elaborarea unor planuri, programe, monitorizare, averitzarea populatiei.

- Presa are si ea un rol major in depistarea coruptiei si monitorizarea

institutiilor chemate sa lupte, crearea unei opinii publice contra coruptiei.

Si societatea internationala este foarte interesata de lupta impotriva coruptiei.

Banca Mondiala, FMI, au declarat ca nu vor ajuta tarile in care coruptia este in

expansiune. Dintre masurile internationale :

- asigurarea asistentei pentru guverne in reformarea sau crearea de institutii

contracoruptie.

- Informarea

- Spirijin in controlul vamal, securitatea granitelor.

Daca ignoram coruptia sin u luam masuri, ea poate sa degenereze in crima

organizata. De aceea acest viciu trebuie tratat cu mare raspundere.

Criminalitatea

I. Aparitie, evolutie, trasaturi

II. Manifestare, tipuri

III. Factori care o amplifica si masuri de combatere

I. Aparitie, evolutie, trasaturi

Alaturi de coruptie, o forma si mai grava a relatiilor interumane a

societatii este criminalitatea. Ea nu este ceva nou in societate, a fost prezenta

mereu, inca din Antichitate. Nou este insa modul ei de manifestare. Ea cuprinde

toate domeniile si segmentele sociale, relatiile interumane, inclusiv cele

internationale. Toate acestea fac ca criminalitatea sa depaseasca forma nationala

luandu-o pe cea internationala.

20

O caracteristica importanta este forta de penetratie a criminalitatii. Ea se

organizeaza dupa sisteme aproape legale, ceea ce ingreuneaza evidentierea ei,

depasind uneori puterea economica a tarilor mici si mijlocii.

Ca mod de actiune ea are cam aceleasi forme ca in domeniul economic. Exista

organizatii transnationale, are zone geografice dominate. Exista adevarate

carteluri ale crimei in America Latina, Rusia sau Europa Occidentala. Nu exista

domeniu de activitate, segemnt social care sa nu fie inclus in crima organizata

sau spalare de bani.

Prin forta financiara, organizatorica, prin coruptie, aceste organizatii controleaza

porturi libere in Amsterdam, Roterdam, unele siteme vamale, banci elevetiene

etc.

Nu de putine ori, in operatiunile criminale au fost atrasi diversi oameni politici,

ofiteri de politie si vama.

II. Manifestare, tipuri

Principalele tipuri de activitati criminale pot fi :

- productia si comertul cu arme si droguri

- prostitutia

- traficul de carne vie

- jocuri de noroc ilegale

- furt la comanda

- proxenetism

- trecere frauduloasa a granitelor

- falsificarea documentelor, a obiectelor de arta

- fraude financiaro-bancare

- falsificare de bani, carduri, acte bancare si de asigurari

- incasarea de venituri necuvenite

- falsificarea politelor de asigurari

Dintre toate se detaseaza prin volum, castig material si gravitate traficul de

arme. Este o activitate in plin avant impusa de multimea conflictelor interne si

21

internationale. Este considerat cea mai mare afacere a lumii aducand profituri

enorme. Vizeaza tari carora comunitatea internationala le-a impus embargouri

asupra unor tipuri de arme precum si diverse grupuri paramilitare, teroriste, etc.

Tarile producatoare sunt in acelasi timp si cele care exporta, iar importul se face

in Asia, America Latina. Mai mult de jumatate sunt arme usoare pentru ca sunt

ieftine si usor de folosit. Comertul cu ele se face pe piete legale dar si hibride cu

acordul tacit al autoritatilor, dar mai ales pe piete ilegale.

Traficul de carne vie este o forma moderna de sclavie cu peste 200 de

milioane de victime. Este favorizat de saracia din unele zone de criza financiara.

El vizeaza diverse aspecte. Cele mai multe victime sunt femeile si copiii, cel mai

des femeile sunt puse sa se prostitueze.

Un alt tip este turismul sexual (Asia, Africa de Nord).

O alta forma este munca la negru. Muncitorii sunt adusi din diverse tari si

lucreaza ilegal in SUA, Europa Occidentala, Japonia etc.

Se considera ca exista trei mari rute :

- prima din Asia spre tarile baltice si Europa de Nord

- a doua Asia Mica- Balcani- Europa Occidentala

- a treia Europa de Est- SUA, Europa Occidentala, Canada

Traficul cu muncitori a devenit o adevarata profesie, incercand sa ia forme

legale.

Traficul cu copii se face in Asia, Africa, America Latina. Copiii sunt vazuti ca o

marfa usor de vandut si rentabila. Ei primesc diverse destinatii si intrebuintari

sau sunt antrenati ca sa fie militari, infractori sau teroristi.

Comertul cu droguri este un adevarat flagel, afectand toate societatile.

Banii astfel facuti alimenteaza economiile subterane sau terorismul. Comertul cu

droguri e o adevarata industrie. Principalele droguri sunt naturale dar mai ales

sintetice. Se apreciaza ca veniturile din comertul cu dorguri ar fi peste o mie de

milioane de dolari. Principalele zone de producere sunt : America Latina

(naturale), America de Nord( sintetice), Europa Occidentala.

22

Pentru o serie de societati din Asia, cultivarea unor plante din acre se obtin

drogurile este legala.

Spalarea banilor este operatiunea finala pentru a da o forma legala

acestor castiguri ilicite. Ea are mai multe etape:

- prespalarea banilor, identificarea domeniilor unde vor fi plasati banii

- spalarea propriu zisa, realizarea operatiunilor care dau forme legale

banilor

- includerea in circuit a banilor spalati.

In practica lucrurile se mai complica sau se mai simplifica, dispar sau apar

unele etape. Speculatiile financiare pot fi in acelasi timp operatiuni de spalare a

banilor, dar si de punere a lor in circuit. Pot fi si cumparate lucruri de valoare,

actiuni sau finantate diverse actiuni economice. Acestea sunt circuitele scurte,

dar sunt si unele mai complete.

Toate acestea depind si de o anumita siguranta, organizare. Toata lumea este de

acord ca fara coruperea unor autoritati acest lucru ar fi limitat sau nu s-ar putea

face.

Economicul in general este cel mai supus activitatilor criminale datorita

profilului, posibilitatilor de spalare a banilor, de faptul ca multe lucruri sunt greu

de depistat. Activitatea criminala este favorizata si de alti factori :

- crizele economice

- libera circulatie a capitalului, a fortei de munca, de multe ori se spune ca

din cauza imbatranirii fortei de munca este mai mare imigrarea ilegala

- somajul

- saracia

- coruptia

- paradisele fiscale

- dificultati, sincope financiare din unele tari chiar dezvoltate

- avantajele financiare pe care unele state sau banci le obtin din spalarea de

bani, a depozitarii si investirii de bani spalati

23

- destabilizarea unor sisteme politice

- tari care pun in miscare multi oameni pentru organizatiile criminale

- instabilitatea politica, economica, represaliile politice.

Toate acestea favorizeaza mult migratia. Statele sunt constiente ca in trecut

actiunile erau nesemnificative si trecute cu vederea, tocmai cand erau usor de

identificat, astazi ele sunt realitati care nu mai pot fi trecute cu vederea. In unele

tari criminalitatea este o politica de stat.

III. Factori care o amplifica si masuri de combatere

Combaterea criminalitatii este foarte grea pentru ca :

- multe autoritati sunt corupte

- sistemul juridic este de multe ori implicat

- organizatiile au multa putere financiara si reactioneaza rapid

- Au mare putere de adaptare

- Aceste organizatii criminale atrag multi oameni datorita puterii financiare

- Multe decizii ale mecansimelor de functionare ale organizatiilor

crimianale par foarte asemanatoare celor legale. Gravitatea crimei

organizate impune luarea de masuri atat la nivel national cat si global.

Exista o legatura intre criminalitatea interna si cea mondiala, ele se sustin

reciproc.

Masuri de combatere :

- o legislatie ferma, eficeienta, aplicabila

- o cooperare stransa intre organizatiile de lupta impotriva criminalitatii, ea

trebuie sa se reflecte in sprijin legislativ, pregatire institutionala, intarire a

granitelor

- cresterea nivelului de trai

- limitarea somajului

- diminuarea decalajelor la nivel de dezvoltare dintre tari

- democratizarea relatiilor internationale

24

Din pacate insa nu intotdeauna se pot lua masuri in acest sens. La un moment

date a pare ca ceva generat de insusi sistemul de dezvoltare.

Pace si razboi

I. Pacea, razboiul in lumea contemporana

II. Centrele de putere.

I. Pacea, razboiul in lumea contemporana

Problema pacii si a razboiului este pentru lumea contemporana o

porbelma cruciala. De ea depinde stabiltatea, evolutia, insasi existenta lumii.

Pacea este sinonima cu securitatea. Desi sunt termeni apropiati, ei nu sunt insa

indentici. Pacea este definita ca absenta a razboiului intern sau extern. Ea

exclude prezenta sau folosirea fortei, a violentei.

Problema pacii a avut intotdeauna un loc in gandirea si practica politica, inca din

Antichitate. Multi ganditori au fost preocupati de problema pacii. Renasterea

dorea sa impuna noi relatii intre sate, din care sa fie excluse razboaiele. Apar

pentru prima data lucrari dedicate pacii. Casius s-a pronuntat pentru instituirea

pacii, el a fost considerat intemeietorul pacii. Erasmus din Rotterdam considera

razboiul un rau pentru societate, care bloca dezvoltarea. El a dezvoltat o teorie a

pacii, prin mijoace utopice. Credea ca se poate instala pacea prin intelegere intre

conducatori si cei condusi.

Pacea va fi o problema si in secolele XVIII-XIX , cand s-a creat sistemul

colonial. Apar teorii, idei pro si contra razboiului. In aceasta perioadaa Kant va

dedica un studiu filosofic pacii (Pacea Eterna). El era adeptul democratiei.

Credea ca prin generalizarea ei se poate instala pacea. Justificarea, legitimarea

sistemului colonial va genera si teorii in favoarea razboiului. Apare teoria

metropolei, a omului civilizator. Prin razboi, stiina politica intelege lupta

25

organizata intre state sau intre anumite calse sociale si putere (razboi civil).

Intotdeauna la baza razboaielor au stat interesele economice, religioase sau

millitare. Dar multe dintre ele au fost negate, invocand alte pretexte.

Precursorii liberalismului au fost si ei procupati de pace. Ei voiau sa

impuna valori noi intre relatiile dintre oameni. Burghezia vroia sa-si justifice

lupta pentru putere. Thomas Hobbs considera ca razboiul, violenta ar fi ceva

natural, ca omul este natural inclinat spre ele. Crearea si justificarea sistemului

colonial, a multor razboaie, a generat si extindera tezelor privind justificarea

razboiului.

Apare un curent nou care considera ca razboiul ar asigura dezvoltarea raselor

superioare si extinctia celor inferioare, ca ar insemna progres.

Conservatorismul incearca sa justifice razboiul ca o lupta pentru existenta, in

care castiga rasele superioare. In justificarea Primului Razboi Mondial s-a

folosit teoria apologiei razboiului, a fortei. Sub pretextul ca rasa germana este

superioara ei vedeau in razboi un mijloc de rezolvare a problemelor. Razboiul

era considerat divin, singurul capabil sa asigure credinta. Fara el lumea ar

stagna, civilizatia s-ar degrada.

Teoria marxista a fost si ea perocupata de pace si razboi, avand o atitudine

contradictorie din cazua intereselor de clasa. Pe de o parte condamna razboiul,

pe de alta parte era de acord cu el cand era folosit ca mijloc de realizare a

intereselor proletariatului.

In Romania, pana in perioada interbelica nu a existat o perocupare pentru

problema pacii. Abia atunci s-a pus problema din perspectiva sociologica,

razboiul a fost analizat de D. Gusti. El vedea in razboi un concurs de forte si

vointe colective cu scopul de a impune anumite interese. Facand corelatie cu

pacea el analiza razboiul atat pro cat si contra. Din perspectiva pacifista razboiul

ar fi primitiv, imoral, animalic, aratand decandenta omului. El este epriculos

pentru popoare. Din perspectiva antipacifista el este vazut ca un mijloc de

26

progres, intruchiparea virtutilor, care trezeste societatea din apatie, genereaza

eroism, solidaritate si ia parte la selectia naturala.

Perioada contemporana, ca urmare a celor doua razboaie mondiale, a

efectelor lor negative, a aparitiei armamentului nuclear care pune insasi planeta

in pericol, a modificat radical optiunile modului de tratare si intelegere a

problemei pacii. Cat mai multi ganditori vad in razboi principalul pericol al

umanitatii, el nu mai este util societatii, nu mai e un mijloc de rezolvare a

disputelor.

De-a lungul vremii au existat mai multe tipuri de razboai. La baza clasificarii

lors ta o serie de criterii :

1. Dupa natura razboiului, scopul lui :

- razboi drept ( de aparare, de eliberare, de constituire a statului

national, de unificare)

- nedrept (de agresiune)

2. Dupa forma de manifestare :

- intre state

- civile intre grupuri sociale si puterea dintr-un stat(revolutiile)

3. Dupa natura armelor folosite :

- clasice (fara arme de distrugere in masa)

- nucleare ( folosit doar in cazul razboiului dintre SUA si Japonia in

1945)

- informatic

- psihologic

Un caz aparte a fost Razboiul Rece declansat inte 1947-1955 intre sistemul

capitalist si cel comunist. A fost primul razboi fara resurse militare, fara

violenta. S-a apelat la resurse psihologice, propagandistice. Un alt caz special

sunt razboaiele religioase( sfinte, jihaduri). Ele incearca sa ascunda sub pretex

religios adevaratele interese urmarite. Apelul la aceste razboaie se face tocmai

27

pentru ca sunt mai usor de jusitificat si au un mai mare impact emotional in

randul grupurilor sociale defavorizat.

Desi actuala epoca este inca dominata de multe conflicte interne sau

externe, astazi nu se poate vorbi de pericolul unui razboi mondial. Purtarea lui

cu actuala tehnica ar pune in pericol insasi umanitatea planetei. Exista multe

centre de putere care incearca sa mentina echilibrul.

II. Centrele de putere.

Problema pacii si a razboiului depinde in mare masura de mediul de

securitate creat dar si de centrele de putere. Acestea s-au constituit odata cuu

relatiile internationale. Centrele de putere si-au impus interesele, au ocupat

teritorii, s-au bucurat de anumite privilegii.

Daca pana in anii ’80, ’90 au existat doua doua sisteme diametral opuse,

capitalismul si socialismul, dupa dizolvarea URSS, a caderii comunismului s-a

modificat radical mediul de securitate si centrul de putere. Tot mai multi

ganditorii sustin ca in present exista doar un singur centru de putere, SUA. El s-a

impus treptat in cele doua doua razboaie mondiale, in Razboiul Rece etc.

Impunerea SUA ca centru de putere se face in primul rand prin puterea lor

militara si tehnologica, prin influenta si mesajul transmis. Sistemul de putere al

SUA este deosebit de puternic pentru ca se bucura de sustinerea publica a

cetatenilor americani.

Hegemonia SUA nu e singulara. Ea se realizeaza prin NATO, care presupune

colaborarea cu alte state.

Superioritatea SUA se realizeaza prin:

- NATO, sistemul colectiv de securitate

- Institutiile globale ( ONU, FMI, Banca Mondiala)

- Rolul masiv in finantarea unor organisme internationale

- Puterea economica si colaborarea

28

- Influenta si mesajul politic exprimat

Politologul S. Hurkentan afirma ca o lume fara suprematia SUA ar fi mai

totalitara, nedezvoltata. Tot mai multi ganditori considera ca in lume mai sunt si

alte centre de putere : UE, Rusia etc.

UE este poate cel mai nou centru de putere. Cu toate acestea a reusit sa se

impuna economic si politic. Este considerata a treia putere economica dupa SUA

si China. Este un centru de putere si prin mesajul poloitic exprimat. Totusi in

relatie cu SUA, UE este subordonata. Aceasta pentru ca criza economica i-a

diminuat dezvoltarea, are o coeziune relativa, existand diverse conflicte.

Anglia balanseaza mereu intre SUA si UE, Germania incearca sa recupereze

statutul pierdut dupa al doilea razboi mondial aducand diverse argumente.

Totusi rivalitatea dintre Germania, Franta si Anglia, faciliteaza suprematia SUA.

Un alt centru de putere este Rusia. Inainte de dezintegrarea URSS, ea facea

parte din polul de putere. Dupa aceea, schimbarile politice au dus la scaderea

rolului Rusiei. Pierderea accesului la Marea Neagra, la Marea Baltica, a

Ucrainei, au facut ca influenta Rusiei sa scada. Insa in prezent stabilitatea ei

economica si politica este refacuta ceea ce face ca ea sa fie un important pol al

puterii. Rusia este considerata capabila datorita armelor ei nuclare sa distruga

SUA in 30 de minute.

Multi analisti vad in China principalul rival al SUA, diferentele de tot

felul fiind motive de confict, la care a contribuit si dezagregarea URSS. Marea

crestere economica a China, resursele ei financiare conduc la contrapunerii cu

SUA, mai ales asupra influentei in Orientul Extrem. Desi au valori diferite,

colaboararea intre SUA si China, un ele altercatii cu Japonia si Rusia fac ca ele

sa aiba unele interese comune.

Japonia este si ea un pol de putere economic. Interdictia de a avea armata

si armament a facut ca Japonia sa-si directioneze fondurile spre invatamant,

cercetare. Ea are un mare potential economic cu care domina Asia prin export de

tehnologie si aplicarea a stiintei.

29

Dezvoltarea contemporana aduce si alte centre de putere mai mici :

Brazilia, Argentina, India. Aceasta fragmentare a centrelor de putere este

benefica pentru a asigura un anumit echilibru. Impunerea relatiilor democratice,

globalizarea, teama de un razboi mondial nuclear asigura o anumita stabilitate in

relatiile internationale.

Terorismul1. Apariţia terorismului. Tipuri de terorism şi organizaţii teroriste.2. Trăsăturile terorismului. Factori care amplifică terorismul în lumea

continentală.3. Măsuri de limitare a terorismului.

1. Noţiunea de terorism vine de la latinescul „terroris” şi care înseamnă un fenomen individual sau un grup de persoane care impun spaimă, frică, intimidare, folosindu-se de forţă pentru a obţine anumite interese de la o persoană sau o colectivitate. Pentru prima oară, noţiunea de terorism a fost folosită în timpul revoluţiei franceze de la 1879, neavând pentru acea perioadă conotaţii pozitive. Regimul terorist instalat în 1793-1794 în Franţa era consideratlegal, fiind unica soluţie pentru restabilirea ordinii ce avusese de suferit după 1789. Terorismul acelei perioade era considerat şi ca mijloc de consolidare a noii puteri, de limitare a absolutismului feudal, el era considerat legitim şi normal. După înlăturarea lui Robert Pierre, care impusese ca urmare deosebitelor violenţe, a exceselor, se va încheia şi aprecierea poziţiilor acesteia, revenind la înţelegerea sinonimă de azi. Mulţi autori definesc terorismul din perspective diferite, în special din unghiul ştiinţei care în apreciază, în special se încearcă o definire din perspectivă psihologică, fiind considerată forma cea mai organizată a terorismului. Alţii văd în terorism o stare psihică bolnăvicioasă, sinonimă cu forţa, violenţa. Terorismul afectează individul, colectivităţile umane, relaţiile interumane sau între state, structuri sociale, economice, politice.justificările activităţilor teroriste sânt diverse – de la cele politice, care declară că urmăresc obiective politice, până la cele religioase, cum ar fi „Războiul sfânt”, inclusiv justificări morale, etice care ar ţine de apărarea unor valori, tradiţii, terorismul nu este un

30

fenomen nou sau specific actualei perioade de dezvoltare al societăţii umane. Rădăcinile sale se găsec încă din Antichitate, el fiind folosit pentru realizarea unor scopuri şi interese personale sau politice. Gânditori ca Ciceron ne dau informaţii despre terorism în societăţile antice greceşti şi romane. În perioada Imperiului la Roma Antică, terorismul a devenit o armă eficientă în lupta pentru putere, lui căzându-i victime oameni politici, de cultură ca Caesar, ca Cicero, Nero. Ca armă politică, terorismul a fost folosit pentru prima oară în secolul XIII-lea de un stat islam. Revoluţia franceză din 1779 a dat terorismului conotaţii pozitive, fiind considerat politică de stat. În perioada restauraţiei monarhice din Franţa, terorismul era considerat ca ceva normal, ca o politică de stat. Societăţile create în cursul secolului XIX-lea care îşi propuneau înfăptuirea unor sarcini naţionale, cum a fost masonieria, mişcarea decembristă în Rusia, Etelia în Grecia, au fost şi ele constituite pe teroare, violenţă. În Rusia, şarul Nicolae al II-lea a creat o instituţie specială, o instituţie secretă de care se folosea în guvernare prin teroare. Toate societăţile europene sau nord-americane, în cursul secolului XIX-lea, s-au confruntat cu problemele terorismului. În SUA, terorismului i-au căzut victime trei preşedinţi: Abraham Lincoln, William McLey, J.F.Kennedy. Terorismul a fost folosit ca armă politică şi de anarhişti în perioada modernă, care îl considera un mijloc eficient de rezolvare a problemelor sociale, de instaurare a unei noi societăţi. Aceasta s-a dovedit falimentară, lipsită de sprijin de masă, ea a constituit un pretext pentru guvernanţi în a riposta în forţă cu violenţă. Terorismul prin asasinate a constituit şi pretextul declanşării primului război mondial, în urma asasinării prinţului Ferdinard la Sarajevo de către naţionaliştii sârbi în 1914. Terorismul va fi implicat şi în perioada interbelică, fiind considerat un instrument în politică, provocând un lanţ de atentate căruia i-au căzut victime Raza Luxemburg, oameni politici, adversari ai lui Hitler, sau în România – foştii prim-miniştri N.Iorga, A.Călinescu. în perioada contemporană, valurile de terorism au lovit Europa, America de Nord şi de Sud, Orientul Mijlociu, Asia, Africa. În Europa, terorismul a avut diferite forme, asumându-şi diferite obiective, de exemplu în Spania – grupa Eta, Irak – Al-Quida, implicaţi în atentatul de la 11.09.2001. Până când teorismul a început să atace obiectivele din ţările dezvoltate, opinia publică şi responsabilităţile publice din aceste ţări considera că

31

terorismul politic ar fi caracteristic doar societăţilor din Africa, America Latină şi Asia. După 11.09.2001, a avut loc o regândire, o reevaluare a terorismului, ajungându-se la concluzia că acesta nu este specific numai ţărilor slab-dezvoltate, că e a devenit un fenomen trans-frontier, global, şi lupta împotriva sa implică efortul atât al statului naţional, dar şi a comunităţii internaţionale. Tipuri de terorism şi organizaţii teroriste.Lupta împotriva terorismului impune în primul rând cunoaşterea cauzelor care îl amplifică, a tipurilor de terorism şi organizaţii care îl promovează. Clasificarea terorismului, cât şi al organizaţiilor care îl promovează este extrema bogată, iar implicând o multitudine de abordări din perspectivă juridică, politică, economică, psihologică, morală. O primă încercare de tipologizare a terorismului şi organizaţiilor care îl promovează, o face juristul francez George Lavoicere. El avea criteriu de clasificare numărul autorilor participanţi, cât şi a obiectivelor urmărite de aceştia. Din această perspectivă, el identifica mai multe forme de terorism:1. Terorismul ordinar, bandiţesc, care poat fi individual sau colectiv,

care urmăreşte realizarea unor interese materiale, el nu are nimic în comun cu terorismul politic sau de stat.

2. Terorismul politic. Politicul este folosit drept obiectiv de legitimare al acţiunelor teroriste, deşi de mai multe ori în practică ele urmăresc realizarea unor profituri economice, etnice, etice. De asemenea, el identifică şi un terorism de stat, el presupune susţinerea de către stat, fie în lupta împotriva unor mişcări din interior, sau chiar în lupta altor state. Alţi gânditori încearcă să identifice şi alte fenomenea ale terorismului, un terorism organizat, are se realizează prin constatarea unor organizaţii, are ca obiectiv de regulă politicul, dispune de elemente de organizare, un asemenea terorism este Eta în Spania, Ela în Irlanda, Action Discrette în Franţa, gruparea Al-Quida, etc. De asemenea, există un terorism sponsorizat, când anumite grupuri teroriste sunt susţinute de stat, ca în Irak,Afganistan, Coreea de Nord. Sponsorizarea se poate realiza sub mai multe aspecte: încurajare diplomatică, logistică, sprijin financiar, procura de armament, instruirea grupurilor, asigurarea unor asistenţe logistice ş.a.m.d. de asemenea există şi un terorism de masă, în care organizarea terorismului se foloseşte de sprijinul

32

maselor obţinute de reguli prin violenţe. Acest sprijin se realizează prin extorcare de fonduri, manifestări antiguvernare în sprijinul grupurilor teroriste, boicote, greve. În cazul neparticipării populaţiei, se recurge la ameninţări cu moartea, cu forţa. Alt tip de terorism este terorismul simbolic, el vrea să atragă atenţia, să aibă posibilitatea să-şi expună expună cerinţele, de a aduce la cunoştinţă obiectivele politice, de regulă sunt folosite victime omeneşti, miniştri, prim-miniştri, de exemplu, în 1978, când Eta l-a asasinat pe prim-ministrul spaniol Luis Bianco sau mafia italiană, atentatul de la 11.09.2001 provocat de Al-Quida. Există şi terorism manipulatoriu care prin acţiuni teroriste urmărea crearea unei situaţii de a ajunge la negocieri, fie prin luare de ostatici, ameninţări cu distrugerea unor instituţii, clădiri. De regulă, se urmăreşte unor cerericum ar fi eliberarea unor deţinuţi politici, încetarea unor represiuni, obţinerea unor sume de bani, restituirea unor prim-miniştri, obţinerea unor adeziuni unor simpatizanţi, manipularea opiniei publice. Mai există şi un terorism psihopatic, care nu are nimic în comun cu terorismul politic sau o altă formă. Membrii unui astfel de grup sunt conduşi de un singur raţionament – forţa.persoanele sunt dintre cei frustraţi, cu probleme de adaptare socială, profesională, sexuală, provin din familii dezorganizate sau chiar bolnavi psihici. Importantă este şi organizarea care promovează, ele pot fi clasificate în funcţie de obiectivele declarate:

Organizaţii care luptă pentru obiective politice, cum ar fi câştigarea unor drepturi politice, crearea unor state (grupările teroriste din Irlanda, Turcia, Palestina), organizaţii care limitează pentru obţinerea unor drepturi religioase, cum ar fi Al-Quida, care împreuna obiectivul politic cu cel religios, sau organizaţia teroristă Aum care urmăreşte instituirea religiei.De asemenea există şi funcţii de sprijin, de susţinere pe care o primesc, sunt organizaţii teroriste susţinute de diferite comunităţi locale, sprijinite financiar, în recrutarea oamenilor, logistica, sunt şi organizaţii susţinute de stat, el fiind sub diferite forme, diplomatic, logistic, informaţional. Organizaţiile susţinute din exterior, cele din Asia, Orientul Apropiat.

33

Indiferent de formă, de susţinere, terorismul este una din cele mai mari probleme ale lumii contemporane.

2. Trăsăturile terorismului. Factori care amplifică terorismul în lumea continentală.1. Caracterul său global, nu există zonăîn lume care să nu fie afectată

de terorism (Asia, Africa, America de Nord şi Sud, Balcani etc.).2. Terorismul internaţional este mult mai prezent în societăţile

democratice decât în cele totalitare, pentru că ele oferă posibilităi largi pentru recrutarea membrilor lor, înnarmare, acţiuni. Societăţi ca Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, sunt caracterizate prin puternice prezenţe ale grupărilor teroriste internaţionale.

3. Astăzi s-au modificat obiectivele, justificările, legitimările, acţiunie teroriste. Dacă în perioada 1945-1990, la baza acţiunilor teroriste stăteauideologiile politice, cum ar fi grupările de stânga, mauriste, sau grupăr de dreapta (fasciste, neo-fasciste). După 1990, locul lor a fost luat de terorismul etnic şi religios (Eta în Spania, Ela în Irlanda, Orep - Palestina). De mai multe ori, întâlnim un dublu aspect, atât etnic, cât şi religios.

4. Asistăm la apariţia în acţiunile teroriste a sistemului informaţional, terorismul informaţional vizează pătrunderea în sistemul de comunicare (internet, TV, presa), unt folosite fie pentru a-şi promova cererile, pentru a incita la violenţă, a-şi mediatiza acţiunile (Eta se foloseşe de internet, Ira – de net şi TV, Al-Quida – de TV).

5. Altă caracteristică a terorismului actual îl constituie un arsenal divers, sinonim cu cele ale statului, inclusiv componentele nucleare, dispunerea de tehnologii de înregistrare a convorbirilor telefonice ş.a.

6. Spălarea banilor, în vederea obţinerilor unor fonduri financiare prin intermediul societăţii. Chiar şi în România sunt cetăţeni arabi care contribuie cu sume importante pentru organizări teroriste, în caz contrar se foloseşte forţa, asasinatele etc. Expansiunea de azi ţine de activarea unor cauze:1. Deteriorarea sistemului economic a multor state din lume

(inflaţia, şomajul) sunt factori care suportă terorismul.2. Creşterea corupţiei, crima organizată, comerţul de droguri,

traficul uman, prostituţia, instabilitatea politică, insuficienţa de stabilitate a instituţiilor unor societăţi în lupta cu terorismul sunt

34

factori de încurajare a terorismului (Cecenia, Ucraina, Rep. Moldova). Fostele ţări comuniste pun la dispoziţie organizări teroriste, specialişti profesionali în terorism.

3. Dezmembrarea URSS este şi ea un fenomen care a activat terorismul. Până în acel moment, problemele erau soluţionate de statul respectiv sau ţinute sub control. Astăzi acest fapt nu mai este posibil. Unele state ca Cecenia, Uzbekistan, Daghistan. Sunt centre de susţinere şi de promovare a terorismului. Implicarea religiei în politică atrage intensificarea terorismului, întrucât editarea religioasă dă terorismului un caracter fanatic, atrage mulţi membri care pot fi uşor manipulaţi. Menţinerea unor conflicte locale sunt metode de amplificare a terorismului (Irak, Grecia, Turcia). De asemenea, terorismul sponsorizat de anumite state este un fenomen de susţinere, ca Serbia, Cuba, Iran. Inegalitatea dintre state, dominaţia asupra altora sunt forţe care amplifică terorismul.

3 Limitarea terorismului. Toată lumea este conştientă că nu este posibilă o eliminare totală al terorismului, dar cel puţin – controlul şi limitarea acestuia. De asemenea, a devenit o realitate că nu este posibil numai cu ajutorul statului, ci trebuie să fie la nivelul comunităţii internaţionale o organizaţie internaţională. În lupta pentru limitarea şi controlul terorismului trebuie să fie la nivel naţional, cum ar fi o legislaţie specializată cum ar fi o aplicaţie fermă, dar şi măsuri pentru creşterea nivelului de trai, reducerea sărăciei, şomajului pentru a descuraja terorismul. De asemenea intră şi măsuri de combatere a terorismului pe plan internaţional – sprijinul financiar, acorduri bilaterale de extrădări, de colaborare şi înţelegere, participarea la acţiuni politice colective. De asemenea, creşte rolul organizaţiilor internaţionale împotriva terorismului. Desigur, terorismul nu e un fenomen nou, dar nouă e amploarea pe care au luat-o efectele sale şi faptul că este implicat populaţia civilă.

35

Mediul de securitate

I. Definitie, tipuri.

II. Caracteristicile mediului de securitate contemporan

I. Definitie, tipuri.

Existenta , evolutia si viitorul societatii depinde atat de resursele sale umane,

materiale, energetice, financiare, de punerea in practica a stiintei si tehnicii, dar

mai ales de mediul sau de securitate.

In functie de acesta lumea poate evolua spre bine sau spre rau, spre insecuritate,

viitorul ei fiind incert sau pus in pericol.

Problema securitatii a fost si este controversata. Climatul concurential si

conflictual, prezenta multor grupuri de interese la nivel international determina

existenta unui consens in ceea ce priveste securitatea. Existenta sa, acceptarea sa

este o necesitatea a vietii politice, a realitatii.

Ea se defineste ca un ansamblu de conditii, procese, fenomene politice,

militare, diplomatice, culturale, informationale, economice, care

conditioneaza si asigura nivelul de protectie al individului si al

comunitatilor.

Se pot distinge diverse tipuri de medii de securitate :

- global

- regional

- zonal

- national

Actualul mediu de securitate este rezultatul marilor tranformari si schimbari ce

au avut loc in lumea contemporana :

- disparitia sistemului bipolar, ca urmare a caderii comunismului

- constituirea Uniunii Europene

- unificarea si afirmarea Germaniei

36

- Incercarea Statelor Unite ale Americii de a se impune ca unica forta

militara, politica si diplomatica in relatiile internationale

- Globalizarea

- Democratizarea relatiilor internationale.

Actualul mediu de securitate este foarte complex, eterogen, dinamic si sunt greu

de evaluat si de apreciat tendintele sale datorita multor factori imprevizibili. In

prezent el este intr-o perioada de tranzitie de la sistemul bipolar la unul unipolar

sau multipolar.

De-a lungul istoriei au existat mai multe tipuri de medii de securitate :

1. Mediul anarhic, caracteristic societatii moderne. El implica o actiune

libera, necontrolata, a actorilor internationali. Un asemenea mediu de

securitate era caracterizat prin forta, razboi, tensiuni si conflicte. In

aceasta perioada s-a constituit sistemul colonial. Astazi el nu mai este

functional, nu mai poate fi acceptat. Nu corespunde cu sistemul de

dezvoltare, cu democratizarea lumii contemporane. Un asemnea mediu

este mai mult generator de insecuritate decat de echilibru.

2. Mediul bipolar, creat si impus dupa cel de-al doilea razboi mondial,

odata cu declansarea Razboiului Rece (1945-1954). El avea doua

componente de baza : SUA si NATO si apoi sistemul comunist din URSS.

El era o intelegere si o impartire a lumii intre cele doua parti. In mare

masura el a fost falimentat, desi multi analisti considera ca a asigurat pace

si stabilitate.

Multi analisti cred ca un sistem multipolar, cum s-ar dori a se crea este mult

mai expus conflictelor. Bipolarismul ar reduce posibilitatile de conflict, fiind

mult mai usor sa se ajunga la o intelgere intre doi parteneri, decat intre mai

multi. S-ar egaliza si potentialul, ceea ce ar face ca unul sa se teama de celalalt.

Sistemul unipoar este considerat a fi actualul sistem international. Are ca

promotor SUA si este sustinut de analistii nord-americani care aduc argumente

ca:

37

- posibilitatea de a lua decizii usor

- imposibilitatea de a face noi aliante fara acordul SUA

- SUA trebuie sa se consulte cu statele membre NATO

Altii insa considera ca unipolarismul nu corespunde actualului tip de devoltare

sociala, ca el conduce la subordonarea relatiilor internationale, fiind dat ca

exemplu Razboiul din Irak, dus in numele ONU de catre SUA si NATO.

Presedintele Rusiei, Valdimir Putin, preciza : “ Unipolarismul inseamna un sinur

centru de putere, un singur stapan, o singura forta. El nu are nimic in comun cu

democratia…Lumea a devenit mai putin sigura, conflictele nu s-au rezolvat, ci

mai mult s-au agravat si multiplicat.”

Lumea unipolara nu a adus nici stabilitate, nici echilibru. Mai degraba genereaza

insecuritate. Vechile conflicte s-au agravat si chiar au aparut unele noi.

Unipolarismul nu este acceptat din cauza lipsei de democratie. El e caracterizat

ca o intoarcere la vechea ordine, bazata pe forta, centru de comanda.

Tot mai multi analisti, avand in vedere realitatile contemporane, considera ca

lumea se indreapta spre un mediu multipolar, cu mai multe centre de putere.

Acest lucru ar fi determinat de aparitia puterilor regionale. Acestea ar fi statele

care, ca urmare a fortei lor, a prezentei in relatiile internationale, politice,

influenteaza evolutia lumii contemporane. Printre ele se remarca : Rusia, China,

Japonia, UE.

Un asemnea sistem ar fi in consens cu tendinta de democratizare a lumii

contemporane. Prin forta si influenta lor, ele pot impune stabilitate si echilibru.

In afara de aceste se mai vorbeste si de asa zisele puteri de nisa, actori non-

statali, cu mare capacitate economica, informationala sau militara, avand in

anumite domenii o mare influenta,( Israel, Pakistan, Brazilia, Argetina) sau

unele organizatii teroriste. Acestea, impreuna cu puterile regionale, multipilca

centrele de putere si au un rol major in stabilitatea si echilibrul lumii

contemporane.

II. Caracteristicile mediului de securitate contemporan

38

Actualul mediu de securitate, desi in curs de dezvoltare, are unele

caracteristici care il individualizeaza in raport cu celelalte medii, mai ales cu cel

al secolului XX.

1. Desi el este in mare masura instabil, pentru Europa, el se detaseaza de cel al

celorlalte continente. Desi Europa a generat cele doua razboaie mondiale si are

un imens potential nuclear, are un climat mai stabil, mai controlat. Conflictele

care inca mai exista in Europa nu sunt majore. Ele pot fi controlate si aplanate.

La acest lucru contribuie mult UE, majoritatea tarilor Europei facand parte si din

NATO. UE, prin nivelul sau de dezvoltare economica, prin politica promovata si

calitatea vietii poate sa estompeze multe amenintari si multe riscuri. In schimb,

amenintarea poate veni din afara UE, dovada fiind preocuparea pentru un sistem

antiracheta. Asistam la un proces de regionalizare a mediului de securitate dat

de :

- implicarea puterilor regionale in viata internationala

- implicarea unor organizatii internationale in misiuni de mentinere a pacii

si de aplanare a conflictelor.

2. O alta caracteristica vizeaza armamentul lumii contemporane. Actualul

mediu de securitate a schimbat strategia inarmarii. Daca in perioada Razboiului

Rece si dupa el, se avea in vedere cantitatea de arme, odata cu cursa dezarmarii,

cu adoptarea unor acte privind neproliferarea armelor nucleare, lucrurile s-au

schimbat. In locul cantitatii conteaza calitatea. S-a eliberat multa forta de munca

care s-a specializat pe domeniul militar. Aremele nucleare au un rol controverst.

Ca urmare a puterii lor de distrugere, a pericolului pe care il reprezint, multi

considera ca existenta lor produce teama si mentine pacea. Indiferent cum este

vazut armamentul nuclar, el este orican posibil, im voit sau nevoit. Proliferarea

lui poate fi un pericol ce poate veni din partea unor organizatii teroriste sau state

de asa-zisa axa a raului : Iran, Coreea de Nord.

3.Si globalizarea are unele efecte negative in acest sens : crima organizata,

migratia, coruptia, dar mai ales terorismul international. El nua re granite, a

39

devenit global. Indiferent de forma sa, acesta tinde sa fie principala sursa de

insecuritate. Fata de alt pericol terorismul este mai usor de realizat si nu necesita

pregatire, doar adeziune si fanatism. Armele pot fi usor facute si obtinute si usor

folosite oriunde. Teroristii sune greu de depistat, iar cand acestia lovesc grupuri

de civili provoaca un mare impact emotional si influenta.

Noul mediu de securitate impune regandirea multor concepte ca suveranitatea,

independenta. Ele sunt create in perioada moderna si exprimau anumite realitati

de atunci. Astazi ele au ale acceptiuni. Securitatea nu se mai reduce doar la

conflictele armate, existand pericole chiar mai mari. Conceptul de securitate nu

mai poate fi inteles in mod absolut, prerogativele unor organizatii internationale

ii schimba sensul.

Ca o natiune sa fie o superputere, ea trebuie sa fie puternica din toate

punctele de vedere. Resursele financiare si energetice sunt astazi mult mai

importante decat cele militare. In actualul mediu de securitate, pe langa actorii

internationali au aparut unii noi, care nu tin de un stat, care nu au numai interese

politice sau economice. Acesti actori neconventionali genereaza insecuritate.

Totusi tendinta generala este de securitate. Sistemul are adeziunea majoritatii

comunitatilor umane si este mai sigur ca altadata.

40

Subdezvoltarea4. Definirea, evoluţia şi apariţia subdezvoltării.5. Tipuri de state subdezvoltate.

3. O problemă majoră a lumii continentală cu care se confruntă mai mult de jumătate din statele lumii este fără îndoială – subdezvoltarea. Ea este rezultatul dezvoltării istorice, începute odată cu perioada modernă, accentuată după epoca contemporană. Subdezvoltarea este opusul dezvoltării, a imposibilităţii asigurării unor condiţii minime de centre ale vieţii. Ea este egală cu sărăcia care a generat-o şi o întreţine. Este un proces multidimensional care afectează toate domeniile şi segmentele vieţii sociale, de la politic, economic, cultural, a nivelului şi clarităţii vieţii. Cele mai multe analize şi definiţii date subdezvoltării vin din perspectivă economică, întrucât aceasta are impactul major, este cea care iese în evidenţă. De aceea, standartele de apreciere a subdezvoltării sunt în cea mai mare măsură concentrate pe aspecte economice. Din perspectivă economică, subdezvoltarea s-ar caracteriza prin următoarele aspecte:3. un nivel exterm de scăzut al indicatorilor care reflectă gradul de

dezvoltare economic al societăţii, produsul intern brut, venitul naţional, producţia industrială pe locuitor, consumul de energie, de materie primă.

4. Gradul redus de folosire al surselor economice existente şi mai ales slaba valorificare a acestora, care se rezumă la expluatare şi într-o mică măsură la o preindustrializare.

5. Nivelul scăzut de înzestrare a muncii, de aplicare a rezultatului, a ştiinţei şi tehnicii, un nivel scăzut de calificare, având ca efect o productivitate scăzută a muncii. Un alt aspect este cel al unei participări scăzute a industriilor şi serviciilor la crearea unui produs brut la nivelul naţional. Activitatea industriei ori nu există, ori există în forme incipiente, fapt ce imprimă industriei un caracter monoindustrial, unilateral.

6. Resursele financiare sunt slabe, de regulă pozitiile dominante le deţine capitalul străin, care dirijează şi orientează evoluţia economică.

7. Slaba participare a societăţii la schimbul mondial este dezavantjos datorită structurii comerţului, expluatării de resurse de energie şi materie primă, importului de produse finite, tehnici şi tehnologii.

41

8. Această societate foloseşte în mică măsură sau deloc rezultatele ştiinţei şi tehnicii contemporane. El constituie un factor major care deţine şi adânceşte colajul între ţările sărace şi bogate. Subdezvoltarea nu se limitează numai la nivelul economic ci şi la alte domenii, cultura, educaţia, nivelul scăzut de instrucţie. Gradul general al generaţiei este redus, lipsesc elemente ale unei infrastructuri moderne, starea de sănătate este precară, persistă boli care nu se vând, lipseşte planingul familiar, speranţa de viaţă este scăzută, lipseşte asistenţa medicală modernă, susţinerea de stat, inclusiv politicul în această societate se află în urmă. Lipsesc structuri şi organisme moderne, regimurile politice sunt în general nedemocratice, dictatoriale, puterea este aservită unor grupări interne sau capitalului străin. Instabilitatea guvernului, lipsa unui guvern democratic face imposibilă realizarea unor programe politice, economice care să limiteze subdezvoltarea. Conferinţele interne de natură etnică, trivală, generează ca cea mai mare parten a fondului să fie îndreptat spre înnarmare. Subdezvoltarea nu este numai un proces cantitativ, ci şi unul calitativ, din lipsă de structuri şi mecanisme moderne de dezvoltare. Lipsesc structurile economice şi politice care să propulseze progresul. Se pune întrebarea: care este pragul de apreciere al subdezvoltării, care ar fi indicatorii de bază după care o societate să fie considerată subdezvoltată? Şi în această situaţie au prelevat indicatorii economici, aşa numiţii „indicatori sintetici de apreciere” şi anume produsul intern brut. Ei sunt capabili să ne dea o imagine de ansamblu despre stadiul de dezvoltare social-economic al unei societăţi. Este adevărat că aceştia sunt indicatori, dar ei nu trebuie exageraţi, pentru că ei pot da şi o imagine defavorabil. 7. Datorită faptului că aceşti indicatori sintetici se exprimă în euro sau

dolari americani pe cap de locuitor. Valoarea, atât a dolarului, cât şi a euro este dinamică, în funcţie de ea se poate da o imagine despre stadiul respectivei societăţi, dar nu este absolut corect.

8. Aceste două monede se convertesc în moneda naţională. În funcţie de rata de schimb, ele arată stadiul nivelului de dezvoltare al societăţii. Cu cât rata de schimb este mai mare, cu atât imaginea poate fi mai deformată. Comparaţiile între venitul pe cap de locuitor într-o ţară subdezvoltată şi dezvoltată nu este corectă, pentru că vine în joc sistemul de plăţi.

42

Venitul pe cap de locuitor care se constituie până la 200$ nu îi permite să trăiască sub raportul unei ţări dezvoltate.

9. Ţările exportatoare de petrol care în urma exportului obţine sume de bani, pe cap de locuitor ajunge la 70 000$ pe locuitor. Ar reiese că ele sunt ţări dezvoltate, ori structura lor industrială est una caracterizată unei ţări subdezvoltate, de aceea, când se ia la analiză nivelul de dezvoltare al unei societăţi, trebuie să se pornească de la nişte factori care să introducă la analiză şi factorul social, economic, cultural, politic, nivelul şi puterea de cumpărare. Se pune problema când a apărării subdezvoltării, factorii care o întreţin, cine este vinovat de această situaţie. În analiza subdezvoltării trebuie luată în analiză acţiunea unor factori 4. Regimul politic, care ia strategii care pot duce la menţinerea,

limitarea ei.5. Resursele naturale ale solului şi subsolului.6. Gradul de organizare a societăţii respective.7. Aşezări geografice.8. Aplicările în practică a şiinţei şi tehnicii.

Niciodată nu a existat o dezvoltare egală a societăţilor. Încă din antichitate au existat deosebite dezvoltări ale societăţilor. De altfel, a cunoscut două perioade dinstinctive: sclavagismul patriarhal, unde sclavul nu avea rol esenţial în viaţa economică, şi sclavagismul clasic pe care l-au cunoscut câteva societăţi – Imperiul Roman şi Grecia. Acesta era o formă concretă a evoluţiei acestei societăţi în raport cu altele. Nu întâmplător romanii numeau tot ce se afla după graniţă – barbari. Acest termen era de regulă adresat populaţiei din afara Imperiului şi nu vorbea limba latină, dar avea în vedere şi populaţii care erau mai inferioare. Chiar şi Dacia era considerat un stat barbar. Şi în Antichitatea existau factori care făceau diferenţe între nivelele de dezvoltare, cum ar fi organizarea social-politică, forma de guvernare şi eficienţa sa, masa de sclavi utilizaţi, producţia, consumul, întinderea drumurilor, prezenţa castelor cu băi şi alt element de civilizaţie.oricum, Antichitatea nu a creat mari decalaje de cultură şi civilizaţie între popoare. Acestea vor pune însă bazele unor viitoare dezvoltări. Nici în perioada feudală în prima sa parte, ca urmare a

43

progresului tehnic, a decăderilor oraşelor, meşteşugarilor, nu s-au produs mari decalaje. Este adevărat că în anumite societăţi, zestra din Antichitate îşi va pune cuvântul asupra viitoarei dezvoltări. Momentul începerii subdezvoltării este considerat odată cu începutul marilor descoperii geografice care va conduce la constituireaa sistemului colonial. Din acel moment, practic s-a rupt echilibrul, dezvoltarea dintre state. Unele ţări (Asia, America Latină, Africa), al căror nivel de dezvoltare era cel puţin egal cu cel din Europa, în urma colonizării această dezvoltare a încetat. Au fost societăţi (China) al căror nivel de dezvoltare era superion ţărilor din Europa, care vor crea propriile sisteme coloniale. Metropolele au distrus complet vechea cultură şi civilizaţie, au oprit dezvoltarea, coloniile au devenit surse pentru acumularea de capital şi aprovizionarea cu forţă de muncă ieftină. Chiar şi pentru ţările române, această perioadă a aduc un sistem economic, politic, dominaţia otomană fanariotă care s-a asemănat cu cea colonială. Subdezvoltarea nu a apărut de la sine, este rezultatul procesului economic, istoric. Momentul hotărât care va declanşa marile decalaje va fi evoluţia industrială. Ea va avea loc în societăţile din Europa, în metropole, acest fapt fiin în mare măsură determinat de prezenţa sistemelor coloniale care au să constituie procesul revoluţiei industriale cu materii prime ieftine, vor asigura totodată desfacerea pieţelor coloniale. Pe măsură ce activitatea industrială creşte, se accentuează şi diferenţe între state sărace şi bogate. În perioada modernă, aceste decalaje erau foarte reduse, cca 3 la 1.

Declanşarea subdezvoltării, a marilor decalaje se va produce odată cu aplicaţia în lor în practică a rezultatelor ştiinţei şi tehnicii contemporane. Decalajele dintre cei săraci şi bogaţi, dezvoltarea şi subdezvoltarea vor ajunge şi la 13-1. Pe lângă acest factor, au mai fost şi alţi care au generat dezvoltarea. În primul rând, modul cum au fost trasate graniţele coloniilor. Nu s-a avut în vedere nici un factor etnic, social, cultural, economic, a avut loc o trasare în funcţie de interesele metropolelor. Aşa auapărut state fără materie primă sau ieşire la mare. Grupuri etnite au fost divizate înmai multe state. Alt factor care este în măsură să sunşină progresul este cel legat de împlinirea, constituirea naţiunii. Nu toate statele au încheiat acest proces de constituire a naţiunii. Multe state din Asia, Africa sunt în stadiu de constituire a naţiunii. Depă decolonizare, societăţile s-au aflat într-o puternică criză constituită în lipsa unui aparat

44

administrativ, lipsa de specialişti, lipsa de personal calificat care să conducă la limitarea subdezvoltării. De asemenea, aceste state s-au confruntat cu probleme politice majore. Lupta pentru putere a generat conflicte între clanuri, etnii, multe state s-au confruntat cu războaie civile, Nigeria ş.a.m.d. toate acestea au constituit multe piedici în evoluţia spre progres. Greutăţile, emisiunea capitalului străin în aceste societăţi, care au susţinut anumite grupuri, au dat o anumită orientare a vieţii economice. Şi efecte ale globului care au lovit în cea mai mare măsură ţările subdezvoltate, ele nu au strategiile cu care se răspund la aceste efecte. În prezent avem un grup de cca 20 de state, cele mai puţin dezvoltate din toate punctele de vedere. Economia aproape că nu există, se rezumă la forme primitive de producţie. Nu există structuri moderne, pieţe, burse, mijloace de plată moderne. Economia dezarticulată în forme incipiente, nu există forţă de muncă calificată, mijloacele de muncă nu au suferit deloc modificări, nici naţiunea nu e pe deplin constituită, statele au cca 50-100$ pe loc. Alt grup de state subdeyvoltate sunt cele care se află pe un drum ascendent (Mexic, Uruguai, Singapore), sânt peste 20 la număr. În aceste state constatăm anumite progrese electronice, siderurgice, valorificarea resurselor naţionale au dus la creşterea nivelului de educaţie, de asigurare medicalp, a calităţii vieţii. Al treilea grup are un caracter aparte – ţările exportatoare de petrol. Şi în aceste state întâlnim cel puţin două planuri. În general, ca urmare a exportului de petrol aceste state au obţinut mari sume de bani. Problema este în ce direcţie au fost folosiţi aceşti bani. În unele ţări, banii au fost folosiţi în industrializare, de aceea aceste state au făcut unele progrese, în schimb în altele şi cele mai multe, banii au fost destinaţi consumului. De aceea, mulţi dintre aceste state, deşi din prisma venitului naţional sânt comparate cu cele dezvoltate prin structura lor economică, prin modul cum funcţionează, ele sânt subdezvoltate. Numai prin imagine par a fi dezvoltate.

45

46