Plante medicinale

Datorita asezarii sale geografice, a unui relief variat si a climei favorabile dezvoltarii unei bogate vegetatii, Romania constituie locul de intalnire a florei euroasiatice si mediteraneene. Aici cresc peste 3600 de specii de plante superioare, dintre care peste 700 au devenit medicinale, datorita experientei indelungate a poporului roman in folosirea lor, la tamaduirea bolilor.

categorii:

Plante alimentare (folosite in alimentatie direct – fructe, frunze, radacini, tuberculi, atat in stare proaspata cat si sub forma preparata, conservata etc.) – 106 specii;

Plante oleaginoase (utilizate pentru extragerea uleiurilor vegetale sau a substantelor grase din seminte sau fructe) – 24 specii;

Plante aromatice si condimentare (folosite pentru aromatizarea sau condimentarea alimentelor, mancarurilor, bauturilor etc., datorita uleiurilor volatile continute sau a altor substante ce le confera o aroma sau gust specific) – 48 specii;

Plante tinctoriale (utilizate pentru vopsitul fibrelor textile sau a celor de origine animala, pentru colorarea unor alimente sau bauturi datorita pigmentilor continuti cu putere de colorare) – 48 specii;

Plante tanante (folosite pentru tabacitul pieilor datorita substantelor tanante continute) – 32 specii;

Plante medicinale (folosite in industria farmaceutica pentru extragerea de substante necesare prepararii medicamentelor sau utilizate in medicina populara datorita continutului lor in vitamine, uleiuri volatile, glucide, heterozide fenolice, cumarine, flavonozide, antociani, derivati ai acizilor polifenolcarboxilici, heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide, rezine (rasini), principii amare, alcaloizi si alte principii active cu proprietati de natura vegetala

Actiunea terapeutica se poate datora:

unei singure substante, de regula organica (principiu activ);

unui grup de substante cu aceeasi structura de baza, deosebindu-se prin natura radicalilor;

unui complex fitochimic (fitocomplex) format dintr-un principiu dominant si principii secundare (efect sinergetic).

Este importanta cunoasterea substantelor biologic active continute in plante pentru a se aprecia valoarea terapeutica si modul de extractie sau izolare a acestor principii, astfel incat actiunea sa fie cat mai eficienta.

De exemplu: Sunatoarea (Hypericum perforatum) contine hipericina, eficienta pentru scaderea aciditatii sucului gastric, cu efect sedativ, calmant al durerilor, dar si antidepresiv; Valeriana (Valeriana officinalis) contine valepotriati si uleiuri volatile cu efect sedativ.

Principii active si actiune farmacodinamica

Vitaminele sunt substante organice complexe, indispensabile desfasurarii normale a proceselor vitale. Organismul uman are realmente nevoie de un aport zilnic din toate cele 13 vitamine absolut necesare; acestea sunt: A, B1, B2, B6, B12, C, D - D1 - D3, E, H, K - K1 - K2, PP, acid pantotenic, acid folic. Vitaminele constituie principiile cele mai importante care sunt sintetizate in frunze (in special).

Plantele medicinale nu ofera cantitati prea mari din vitamine, dar inaltul lor grad de a fi asimilate de organism, faptul ca se absorb impreuna cu celelalte principii active (care vin sa completeze efectul terapeutic urmarit) le confera acestora o importanta deosebita. De exemplu:

macesul (in fructe) este bogat in vitamine C, A, B1, B2, PP, K, dar si alte substante cu valoare terapeutica cum ar fi: tanin, acid malic, acid citric, pectine, zaharuri.

urzica este bogata in vitamine C, K, A, B2; mai contine substante azotoase, clorofila, mucilagii.

Glicozidele sau heterozidele sunt compusi alcatuiti dintr-o componenta glucidica si o componenta neglucidica, denumita aglicon, a carei structura chimica poate fi foarte diferita. Agliconul confera glicozidelor proprietati fizice, chimice si farmacologice specifice, conditionand in cea mai mare masura utilizarea lor ca substante terapeutice. Din grupul glicozidelor fac parte:

a. Cardiotonice

Acest tip de glicozide este raspandit in frunzele plantelor din familiile Apocynaceae (plante tropicale si subtropicale), Liliaceae (ex. prazul, aloe) si Scrophulariaceae (ex. degetarul-degetelul, lumanarica). Au actiune favorabila asupra cordului bolnav, diminuand pulsul, regularizand ritmul si bataile inimii; actioneaza uneori si ca diuretic.

b. Antracenozide

Compusii din aceasta categorie se gasesc in radacinile mai multor plante, dar, in special, in scoarta si frunzele de Rhamnus frangula (crusin). Din aceasta categorie fac parte frangulina si senozida. Actiunea lor este purgativa sau laxativa ori laxativ – purgativa.

c. Saponozide

Saponozidele sunt raspandite indeosebi la reprezentantii familiilor Dioscoreaceae (plante tropicale si subtropicale), Amaryllidaceae (plante cu bulbi din zone calde si temperate, ex. narcisa), Liliaceae, Scrophulariaceae. Din acest grup fac parte saponinele: tigonina, gitonina, digitonina, holoturina, etc. Saponinele au actiune expectoranta, hemolizanta (distrugerea globulelor rosii, poate fi normala sau patologica) si in unele cazuri depurative (detoxifianta).

Actiune farmacodinamica: in terapeutica sunt folosite aproape in exculsivitate produsele vegetale cu saponozide triterpenice, cele sterolice prezentand riscul inducerii unor hemolize, datorita absorbtiei enterale (intestinale)

Saponozidele triterpenice prezinta urmatoarele actiuni:-expectoranta -diuretica - citotrofica, cicatrizanta prin cresterea sintezei de colagen - antiulceroasa - vasoprotectoare - adaptogena - antimicrobiana,

antimicotica - antiinflamatoare - analgezica, antihelmintica -citostatica - scaderea absorbtiei intestinale a colesterolului.

d. Flavonozide

Compusii din aceasta categorie se gasesc in florile si radacinile unor plante din familiile Scrophulariaceae (ex. degetarul), Compositae (ex. musetelul), Leguminosae (ex. mazare, nautul), Rosaceae (ex. marul, parul, trandafirul), fiind cunoscuti circa 50 derivati flavonici care se gasesc liberi (agliconi) sau sub forma de glicozide. Principala actiune a flavonozidelor este aceea de vitamine P sau factori P (factori de permeabilitate). Actioneaza prin legarea de proteinele intracelulare, scazand permeabilitatea capilarelor sanguine si crescandu-le rezistenta (sunt potential venoactive).Notiunea de factor P este legata de observatii asupra tratamentului unor forme de scorbut, cu acid ascorbic ca atare (vitamina C) sau cu suc de lamaie.

e. Antociani

Antocianii sunt pigmenti raspanditi in flori, fructe, frunze, radacini care isi schimba culoarea in functie de pH - ul celular. Cei mai cunoscuti antociani sunt: peonina, malvina, cianina, rutinul, etc. Sunt considerate factori P alaturi de flavonozide si proantocianidoli (diminueaza permeabilitatea si cresc rezistenta capilarelor). Cresc acuitatea vizuala, actioneaza ca antioxidanti si captatori de radicali liberi, inhiba agregarea plachetara si favorizeaza retractia cheagului.

f Taninuri

Taninurile sunt compusi vegetali cu o structura chimica complexa (care cuprinde multe grupari hidroxil fenolice, dar si grupari carboxilice), capabile sa precipite proteinele din pielea cruda, proteine cu care formeaza precipitate insolubile, imputrescibile, impermeabile (pielea tabacita).

Taninurile sunt substante prezente la numeroase specii de plante superioare si localizate in sucul vacuolar al celulelor corticale, frunzelor si fructelor. Proportia in care se gasesc ele variaza in limite foarte mari, Taninurile sunt astringente si au rol hemostatic (opresc sangerarea).

c. Pectine

Pectinele sunt polizaharide de natura necelulozica, care se gasesc in structura peretelui celular al plantelor, mai ales in fructe (aproximativ 30%), in bulbi si fibre vegetale. Pectinele sunt substante hidrofile, care prin imbibare cu apa se transforma in mucilagii. In fructele coapte pectinele se combina cu apa, glucide si acizi in diferite concentratii si dau nastere la geluri. Pectinele intra in compozitia membranei celulare, dar se pot acumula si in vacuole. Aceste substante au actiune coagulanta.

Pectinele reprezinta un grup de polizaharide de origine vegetala care intra in structura peretilor celulari. Acesti compusi se comporta in organismul uman ca glucide neenergetice, fiind considerate, alaturi de celuloza, fibre alimentare.Actiune: bacteriostatica, hipocolesterolemianta, hemostatica.

Uleiuri volatile

Uleiurile volatile sunt produsi ai metabolismului secundar vegetal secretati de celule specializate in acest scop, repartizati in diferite organe si depozitati in vacuole, pungi sau canale secretorii, ori in peri glandulari, sub forma de lichide uleioase, volatile, cu miros placut, aromat. Ele sunt amestecuri de diversi constituenti chimici dotati cu interesante proprietati terapeutice.

Se intalnesc, de exemplu, in celulele petalelor de Rosa canina (maces), in perii secretori de la plantele familiei Labiatae (ex. busuiocul, lavanda, cimbrul). Peretii celulelor in care se gasesc uleiuri volatile sunt, de obicei, suberizati, fiind astfel impermeabili. Aceste substante sunt importante pentru efectul lor antimicrobian si antiseptic.

Actiunea este data de anumiti constituenti chimici sau de asamblul lor, dar si de proportia lor in amestec:

proprietati antiinfectioase (antiseptice, antivirale, antimicotice, antiparazitare), insecticide, insectifuge si cicatrizante;

influenta asupra unor functii fiziologice (stomahice, hepatoprotectoare, colecisto-chinetice), hormonale (estrogene, antitirodiene, antisuprarenale, antigonadotrope), diviziunii celulare si imunitatii;

un anumit tropism raspuns de orientare la un stimul extern (neurotrop, musculotrop,vasculotrop, hemotrop.

Rasini

Rasinile provin din oxidarea si polimerizarea uleiurilor volatile. Sunt substante vascoase, cu o compozitie complexa, fiind un amestec de terpene si acizi rezinici. Se gasesc in citoplasma sub forma unor picaturi fine, stralucitoare, care difuzeaza in spatii intercelulare sau se depoziteaza in cavitati si canale rezinifere.