Cel mai vechi material plastic este celuloidul, in Statele Unite in 1870, pentru a inlocui ffabricat

ildesul bilelor de biliard. Cu acest produs, industria incepe sa produca pentru prima oara un tip de material care este folosit la fel de frecventca si o substanta naturala. Patruzeci de ani maitarziu, in 1909, un chimist belgian, emigrat in Statele Unite, Leo Hendrik Baekeland (1863-

1944) descopera bachelita, primul plastic considerat a fi un material frumos.

Din punct de vedere chimic, bachelita reprezinta o

revolutie. Materialele de baza folosite pana atunci

pentru fabricarea plasticelorerau obtinute din materiale

naturale. Bachelita insa, estefabricata in intregime din

produse industriale. Ea constituie deci primul

material plastic sintetic. Bachelita s-a folosit la

fabricarea unui numar mare de obiecte: telefoane, bijuterii, porttigarete, aparate de radio, etc.

ClasificareaMaterialele plastice utilizate în tehnică se împart în două grupe:

Termoplaste, care prinîncălziri repetate trec în

stare plastică(polistiren,

polimetacrilat, celuloid, poliamidă, policlorurade vinil). Piesele din aceste materiale se obțin prin presare și

turnare, având o mare productivitate.

Termoreactive, care prin încălzirirepetate nu mai

trec în stare plastică (polistireninesaturați, rasini

fenolfolmaldehidice, etc.). piesele în

acest caz se prelucrează prin

presare.

Polistirenul• Polistrenul are o structura

liniara, masa moleculara de la 50 000 pina la 300 000. Se obtine prin polimerizarea monomeruluiin prezenta de initiatori.

• Spre deosebire de polimerii examinati mai inainte, polistirenul la incalzire se depolimerizeaza foarte usor, adica se dezintegreaza, formind monomerul initial.

Unul din dezavantajele polistirenului este

rezistenta relativ mica la lovire, ceea ce-I

reduce domeniile de utilizare. In present

datorita cauciucului la sintetizarea polimerului

se obtine polistiren rezistent la lovire. Acest polistiren este acum cel

mai raspindit.

• Este solid la temperatura camerei.

• Este prelucrabil prin încălzire (termoplastic).

• Are o temperatură de înmuiere de aproximativ 100 °C și redevine la stare solidă prin răcire.

• Este utilizat ca material industrial (de construcție) sub formă masivă sau spongioasă (buretoasă)

PolipropilenaPolipropilena este un

material plastic mai rezistent la căldură decât policlorura de vinil (PVC). Este folosită in industria materialelor plastice, mai

ales la instalațiile de încălzire.

În anul 2007, piața globală a polipropilenei a avut un volum de 45.1 milioane

tone, care a dus la o cifră de afaceri de 65 de miliarde de dolari

americani (47.4 miliarde de Euro).

Proprietăți chimice și fiziceCea mai mare parte din

polipropilena comercială este izostatică și are un nivel

intermediar de cristalinitate între cea a densității mici polietilenă

(PEMD -polietilenă de mică densitate) și cea a densității ridicate polietilenă (PEMD –

polietilenă de mare densitate). Polipropilena normală este dură și flexibilă, în special când este

copolimerizată cu etilenă. Aceasta permite polipropilenei

să fie utilizată ca un plastic pentru producția în industria de automobile concurând cu ABS.

Polipropilena este ieftină și poate deveni translucidă când

nu este colorată.

Policlorura de vinil

Policlorura de vinil cu numele prescurtat PVC este o

substanță din categoria materialelor termoplastice cu o

structură amorfă. Sunt două forme de PVC, „forma dură” și

„forma moale” la care s-au adăugat stabilizatori. Forma

moale este mai răspândită fiind PVC-ul, adecvată prelucrărilor tehnice, este forma care care se aplică pe dușumea, sau

în construcții la conductele din material plastic.

Primul care a sintetizat clorura de vinil în laboratorul profesorului „Justus von

Liebig” din Gießen a fost în anul 1835 chimistul francez Henri Victor Regnault, care a observat că sub acțiunea razelor

solare clorura de vinil polimerizează dând naștere la o pulbere albă.

Importanța acestei descoperiri a fost numai mai târziu observată. In 1912 chimistul german „ Fritz Klatte” face

cercetări similare cu cele ale chimistului francez, acesta producând clorura de vinil din acetilenă și acid hipocloros.

Clorura de vinil va fi utilizată la filme fibre sintetice, lacuri. Azi însă din motive de protecție a mediului înconjurător și prin

dezvoltarea industriei chimice s-au descoperit alte substanțe PVC-ul este

treptat înlocuit.

Polietilena de joasă densitate a fost obtinută în 1935 de englezii

Fawett si Gobson iar fabricatia industrială a început în 1939. In

1953 germanul Karl Ziegler (premiul Nobel 1963) a obtinut polietilena de înaltă densitate, mult mai rigidă. Din 1985 DMS

(Olanda) si Allied (SUA) folosesc o polietilenă de 30 ori mai

rezistentă la tractiune decât otelurile de greutate egală cu ea.

În ultimii 50 de ani productia de materiale plastice s-a dublat practic la fiecare 5 ani.

Putem spune ca nu exista nici o ramura a tehnicii care sa nu beneficieze de descoperirile si cercetarile care au

dus la obtinerea polimerilor si pe aceasta baza a maselor plastice.

Acestea au patruns in tehnica inlocuind materialeleclasice(lemn, metal, cermaica), insa polimerii sintetici

s-au impus si au iesit din stadiul de materiale de inlocuire.

Masele plastice au permis rezolvarea unor probleme de cea mai mare importanta in domenii de varf ale

tehnicii.

Cîteva domenii în care folosirea de mase plastice este tot mai prezentă:

• Construcţii de maşini• Materiale de construcţii• Aerospatiale• Agricultura• Electrotehnica• Medicina• Ambalaje• Confectii de obiecte de uzcasnic

Masele plastice se pot utiliza cu succes:

în industria grea, industria constructoare de mașini,

aeronautică, industria alimentară (ambalaje, vafe, cutii,

etc.),industria ușoară (bunuri de larg consum, jucării, etc.),

industria farmaceutică (seringi de unică folosință, capsule și ambalaje, etc.) și multe altele.