MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA RADIOELECTRONICĂ ŞI TELECOMUNICAŢII

Catedra Radiocomunicaţii

PROIECT DE AN

La disciplina: “ Reţele Inteligente de Comunicaţii ”

Tema: “ Proiectarea unei reţele celulare de comunicaţii mobile ”

CUPRINS

INTRODUCERE

I REŢELE DE COMUNICAŢII MOBILE – DCS1800 (GSM1800)

1.1 Arhitectura reţelei

1.2 Subsistemele GSM

1.3 Funcţionalitatea reţelei GSM

1.4 Caracteristicile sistemului GSM

1.4.1 Particularităţile sistemului DCS 1800

II PROIECTAREA UNEI REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII MOBILE

2.1 Date iniţiale

2.2 Calculul proiectării reţelei celulare de comunicaţii mobile

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Reţelele de telefonie mobilă oferă ca serviciu de bază serviciul telefonic mobil

MTS (Mobile Telephone Service). Primul MTS s-a realizat in 1946, în SUA. Pentru

acest sistem au fost alocate 6 canale radio. Pană în 1964 s-au dezvoltat servicii MTS

care utilizau operatori umani pentru conectarea convorbirii la reţeaua fixă. Aceste

sisteme operau în benzile de 30-50 MHz şi 150-174 MHz, utilizînd modulaţia în

frecvenţă. În 1964 o formă imbunătăţită de MTS, numită IMTS (Improved MTS) era

oferită într-un sistem cu procesare automată (fără operator), utilizînd 8 canale în

gama 150-174 MHz. Capacitatea de servire era în jur de 130 abonaţi. După 15 ani, o

dată cu introducerea conceptului de celulă, concept care a permis reutilizarea

spectrului de frecvenţe, s-a dezvoltat în SUA sistemul AMPS (Advanced Mobile

Phone Service), primul sistem de telefonie celulară (analogică). Acesta operează în

banda de 800 MHz. În Japonia a fost creat cam în acelaşi timp MCS-L1 {Mobile

Cellular Service -LI). Din 1981 şi în Europa -Suedia - a devenit operaţional primul

sistem celular (analogic): NMT (Nordic Mobile Telephone). În NMT semnalul vocal

se transmite modulat în frecvenţă. Există două variante, NMT la 450 MHz, respectiv

NMT la 900 MHz. În 1985, în Marea Britanie, a devenit operaţional al doilea sistem

european de telefonie celulară TACS (Total Access Communication System), inspirat

din AMPS, dar operînd în aceleaşi benzi ca şi NMT. Capacitatea unei reţele naţionale

atinge sute de mii de abonaţi. Sistemele analogice sunt încă în operare. Marea

Britanie are cel mai mare sistem naţional, format din două reţele TACS, care

deservesc peste un milion de abonaţi. În scopul elaborării unui standard unic pentru

Europa, în 1982 s-a creat în cadrul CEPT Grupul Special Mobil. După ani buni de

controverse s-a hotărat (1985) ca acest sistem să fie digital. O dată cu trecerea la

comunicaţia digitală a luat naştere a doua generaţie de sisteme mobile. Au fost

elaborate două standarte de sisteme celulare de generaţia a doua: GSM (Global

System for Mobile communication) în banda de 900 MHz şi o variantă a sa în banda

de 1800 MHz, numită DCS 1800 (Digital Cellular System). DCS 1800 este destinat

în special zonelor urbane.După 1991 sistemul GSM a devenit operaţional şi

funcţionează la ora actuală în întreaga Europă, în Australia şi unele ţări din Asia. Din

aceeaşi perioadă au inceput eforturile de standardizare a sistemelor mobile de

generaţia a treia, cunoscute ca sisteme de comunicaţii personale (PCS – Personal

Communication System). Acestea vor fi capabile să asigure, pe langă serviciul

telefonic mobil, servicii mobile de bandă largă ca videotelefonia, videoconferinţă,

transferul de date la mare viteză, VOD, etc. Această reţea de telecomunicaţii mobile

oferă ca principal serviciul telefonic mobil şi are la bază sistemul mobil de a doua

generaţie GSM. in afară de acesta, GSM PLMN(Public Land Mobile Network) oferă

şi transmisii de date la debite de pană la 9600 bps, dar aspectele specifice legate de

acest serviciu nu fac obiectul lucrării de faţă.

Proiectarea unei reţele celulare de comunicaţii mobile în sistemul DCS 1800 cu

banda de frecvenţă 1735÷1760/1830÷1855 MHz şi cu raza celulelor R=11 km cu

ajutorul calculelor numarului de canale într-o celulă cît şi numarul celulelor într-un

cluster şi distanţa de reutilizare a canalului după cele două metode existente,

repartizarea canalelor în seturi pe celule după algoritmul de distribuire fixă canalelor,

dealtfel si repartizarea celulelor în cluster şi înafara lui, formînd 7 clustere – unul

central şi 6 clustere periferice. Pentru care se reliazează planul de frecvenţă, canalul

duplex şi setulde canale corespunzător. Toate acestea ne permit să proiectăm reţeua

celulară dorită.

I REŢELE DE COMUNICAŢII MOBILE – DCS1800 (GSM1800)

1.1 Arhitectura reţelei

Reteaua GSM este formata din mai multe sute de amplasamente de celule,

dispuse suprapus una peste cealalta, in asa fel incat sa rezulte o acoperire cu radio-

emisie continua, neintrerupta. Pe parcursul convorbirii, terminalul GSM se

conecteaza prin unde radio la statia radio plasata in zona in care se gaseste abonatul.

La trecerea dintr-o celula intr-alta, apelul este trimis fara ca utilizatorul sa realizeze

procesul de trecere de pe un canal intr-altul. Statia radio are o raza de acoperire ce

poate varia de la cel putin 1 km, daca este vorba de o zona urbana, pana la cel mult 30

de km in altfel de zone. Reteaua GSM este compusa din trei parti principale, statia

mobila (MS), statia baza de emisie - receptie (BTS) care controleaza conectarea cu

statia mobila, statia baza de control (BSC) care controleaza statia baza de emisie -

receptie si oficiul central de schimbare (MSC).

1. Statia Mobila (MS): Un telefon mobil digital si un card SIM formeaza

Statia Mobila. SIM-ul (Modul de Identitate a Abonatului) este un card care se

potriveste in receptorul tau si este de doua marimi - ori marime mare (aceiasi marime

ca o carte de credit) sau versiunea unei bucati mici. Micro procesorul SIM-ului este

bazat pe un chip de silicon care este conceput sa tolereze temperaturile intre -25

grade celsius si +70 grade celsius, si va rezista de asemenea la o umiditate mai mare

de 85%. In orice caz siliconul este fragil si, de aceea daca cardul este falsificat, fizic

si electronic, cardul va deveni nefolositor. SIM-ul contine toate detaliile tale de

identificare, la fel ca si IMSI (Identitatea Internationala a Abonatului Mobil. Acesta

este un sir numeric, unde primele 3 cifre reprezinta tara de unde este SIM-ul,

urmatorul reprezinta operatorul din acea tara. Celelalte cifre reprezinta identitatea

abonatului), memoriile telefonului, informatie despre plata, SMS-uri, numere pin si

informatii internationale despre roaming. Un card IMEI (Echipament Mobil

International de Identitate) este numarul de serie a telefonului GSM care este

echivalent cu numarul ESN intr-un telefon analog, acesta este fixat in telefon si nu

poate fi schimbat. Cardul SIM contine un numar IMSI care identifica utilizatorul la

retea inainte cu un alt utilizator si informatie de securitate. Prin intermediul

telefonului mobil (statia mobila), utilizatorul initiaza o convorbire, care ia calea

undelor radio, acestea transmitand apelul catre BTS

2. Statia Baza de Emisie - Receptie (BTS): Statia Baza de Emisie -

Receptie consta intr-un radio de emisie - receptie cu antena care acopera o singura

celula. BTS administreaza comunicatiile cu statia mobila (MS) prin interfata radio.

BTS -urile sunt toate conectate impreuna ca sa-ti permita sa te muti de la o celula la

alta. Antena poate lua forme diferite, in Marea Britanie au inceput sa fie folosire cele

in forma de stalp, dar normal are trei celule directionale.

3. Statie Baza de Control (BSC): Statia Baza de Control administreza mai

multe BTS-uri. Controleaza alocarea, elibereaza canalele radio, face conectare rapida

intre celule. O serie de BTS -uri sunt conectate la fiecare statie baza de control. BSC

supravegheaza fiecare apel si decide cand si la care BTS sa expedieze un apel.

4. Restul retelei: Cateva BSC-uri sunt controlate de MSC, MSC-ul

lucreaza cu 4 date de baza (HLR, VLR, EIR si AuC) si impreuna administreaza

comunicatiile intre Statia Mobila a utilizatorului si alte tipuri de retea. Fiecare dintre

baza de date are treaba ei, astea sunt dupa cum urmeaza:

- Mobile Switching Center (MSC) - oficiul central de schimbare este

interfata dintre sistemul statie baza si sistemul de schimbare a retelei telefonului

mobil. Mai mult, MSC este de asemenea interfata intre reteaua celulara si PSTN.

MSC genereaza toate inregistrarile de plata si asigura ca utilizarea totala sa fie

directionata la contul care trebuie. MSC trebuie sa asigure ca toate apelurile sunt

trimise spre abonati, oriunde s-ar afla ei. Aceasta situatie devine mult mai complexa

cand doi abonati mobili doresc sa contacteze un altul din doua locatii distincte. Ca sa

se simplifice functia de administrare a abonatului, o zona de serviciu specifica este

alocata fiecarui MSC. MSC trebuie sa controleze schimbarea tarifului la si pentru

abonati, in interiorul zonei de serviciu care implica coordinarea tuturor resurselor

radio si activitatilor de parasire inter-celulare.

- Registru de Locatie a Operatorului (HLR) - este baza de date principala

pentru toti abonatii. Contine detalii despre identificarea fiecarui abonat, servicii la

care are acces si locatiile in care abonatul a fost ultima data inregistrat. Toate

procedurile de administrare ale abonatului sunt comunicate HLR -ului unde datele

sunt inregistrate pana cand sunt cerute de alta parte a retelei mobile sau fixe publice

(PLMN). Cele doua referinte principale care sunt folosite pentru a directiona apelul

spre fiecare abonat sunt: Identitatea Internationala a Abonatului Mobil (IMSI) si

Numarul Retelei Digitale de Servicii Integrate a Abonatului Mobil (MSISDN). IMSI

este singurul numar alocat abonatului care este memorat pe cartela SIM si este folosit

de retea pentru comunicatii interne. Cand cartela SIM este introdusa intr-un

echipament mobil devine statie mobila. MSISDN este numarul de mobil al

abonatului, care este legat de IMSI in HLR. Apelurile sosite la abonat sunt mutate

inapoi de la IMSI la HLR asta permitandu-le sa fie expediate catre Statia Mobila. O

data ce statia mobila MSISDN a fost folosita ca sa identifice IMSI, HLR verifica

inregistrarile abonamentelor pentru a asigura ca un apel poate fi expediat la ultima

locatie cunoscuta a Statiei Mobile.

- Registru de locatie a clientului (VLR) - este o baza de date care este

legata la MSC si temporal inmagazineaza informatii despre fiecare statie mobila in

interiorul unei zone aprovizionate de MSC. Informatia care este temporar memorata

in VLR este suficienta ca sa permita statiei mobile in interiorul acelei zone MSC sa

dea sau sa primeasca apeluri. Aceasta include identitatea statiei mobile, zona in care a

fost ultima data inregistrat si date apartinand abonatului si orice servicii suplimentare

care au fost alese de abonat. MSC se refera la VLR de fiecare data cand Statia Mobila

incearca sa dea un apel ca sa verifice daca cererea poate fi indeplinita. Acest proces

este ca sa stabileasca daca au loc restrictii de apel sau instructii de blocari de apel.

1.2 Subsistemele GSM

Subsistemele GSM sunt:

1. MS- telefonul mobil (staţia mobilă) (Mobile Station);

2. BSS - staţia de bază (Base Station Subsystem);

3. NSS - subsistemul reţea şi comutaţie (Network and Switching Subsystem);

4 .OMS- subsistemul operare şi intreţinere (Operation and Maintenance Subsystem).

Echipamentele din componenţa acestor (sub)sisteme sunt:

1. MS: este format din echipamentul fizic şi cartela de identitate a abonatului SIM

(Subscriber Identity Module);

2. BSS: BTS - Base Transceiver Station ( staţie transceiver de bază);

BSC - Base Station Controller (controler al staţiei de bază);

3. NSS: MSC - Mobile Services Switching Centre (centru de comutaţie a serviciilor

mobile);

GMSC - Gateway MSC (MSC de tip gateway);

VLR - Visitor Location Register (registru cu localizările vizitatorilor)

HLR - Home Location Register (registru cu localizările abonaţilor proprii)

AUC - Authentication Centre (centru de autentificare)

EIR - Equipment Identity Register (registru cu identitatea echipamentelor)

4.OMS: OMC -Operation and Maintenance Centre (centru de operare şi întreţinere)

Subsistemul BSS

Conţine echipamentele specifice aspectelor radio ale GSM.

BTS - Include toate echipamentele radio şi de interfaţă cu reţeaua fixă.

BSC - Gestionează interfaţa radio prin comanda de la distanţă a BTS (alocarea

canalelor, gestiunea transferului legăturilor şi a nivelului semnalului emis de către

MS). Un BSC controlează mai multe BTS.Are funcţii de comutare.

Subsistemul NSS

Include principalele funcţii de comutare ale reţelei, bazele de date necesare gestiunii

mobilităţii, autentificării şi gestiunii echipamentelor.

MSC - Deserveşte un număr de BSC. Reprezintă principalul echipament de

comutaţie. Un singur MSC poate servi un oraş mare (1 milion de locuitori).

GMSC - Asigură un plus faţă de comutare şi interfaţa cu reţelele externe.

VLR - Reprezintă o bază de date ce conţine informaţii despre localizarea curentă a

abonaţilor în zona deservită de un anumit MSC. Pentru reducerea volumului de

semnalizări el este amplasat de obicei în acelaşi loc cu echipamentul MSC.

HLR- Este un calculator ce conţine baza de date cuprinzînd toţi abonaţii reţelei GSM

PLMN respective. Informaţiile sunt de două tipuri:

- informaţii statice (numerotare, categoria abonatului, etc);

- informaţii dinamice (localizarea abonatului la nivel de MSC, lista serviciilor

suplimentare cerute de către abonat).

AUC - Echipament de calcul ce furnizează la HLR parametrii de autentificare şi

triplete pentru cifrare.

EIR - Este o bază de date ce conţine identitatea echipamentelor mobile (partea de

hardware). Are ca principal scop împiedicarea utilizării echipamentelor neaprobate,

furate, etc.

Subsistemul OMS

Include o serie de echipamente de calcul şi periferice conectate prin linii X.25 la

echipamentele NSS şi BSS (mai exact BSC). Realizează funcţiile de operare şi

întreţinere a reţelei. Specificaţiile pentru OMS oferă multă libertate producătorilor

care au dezvoltat configuraţii hardware diferite pe care rulează pachete software

proprii.

OMC - Este format, pe de o parte, dintr-un echipament sau dintr-o reţea de

echipamente de calcul şi periferice ce asigură operarea şi întreţinerea reţelei GSM. Pe

de altă parte, OMC conţine echipamente de calcul ce asigură tarifarea şi gestiunea

abonaţilor (administrativă).

1.3 Funcţionalitatea reţelei GSM

Registru de identitate cu echipament (EIR), asigura ca toate Echipamentele

Mobile sa fie valabile si autorizate sa functioneze pe PLMN. Exista trei categorii in

EIR, o lista alba, o lista gri si o lista neagra. Lista alba cuprinde domeniile IMEI a

tuturor Echipamentelor Mobile care au fost aprobate de oricare dintre cele trei centre

de aprobare GSM. Orice Echipament Mobil ce apare pe lista gri ii va fi permis sa

functioneze dar va trage alarma la operatorul retelei. Aceasta facilitate permite

operatorului retelei sa identifice orice abonat care foloseste un echipament mobil

furat sau pierdut. Mobilele care sunt furate sau pierdute pot fi puse pe lista neagra

care ii va preveni asupra functionarii a PLMN -ului de acasa sau PLMN -ului din

toata lumea.

- Centru de autentificare (AUC) - Centru de autentificare este folosit ca sa

valideze cartela SIM ca fiind folosita de Statia Mobila. Informatia secreta care este

pastrata in AUC si care este inregistrata si in cartela SIM este folosita pentru a

indeplini un calcul matematic complex. Autentificarea are loc daca rezultatele acestor

doua calcule se potrivesc. SMSC (Centru SMS sau Centru de Serviciu), SMSC-ul

administra toate SMS-urile care sunt trimise. Mesajele sunt expediate pe un canal de

date deci poti sa le primesti in timpul unui apel. GMSC (Intrare MSC), este o intrare

de schimbare unde apelul este directionat in timpul unei setari a utilizatorului GSM.

GMSC il cauta pe abonat intreband HLR -ul care apoi intreaba VLR -ul si indreapta

apelul primit catre MSC unde abonatul poate fi gasit.

1.4 Caracteristicile sistemului GSM

Sistemul GSM utilizeaza o combinatie de tehnici de acces la canalul radio:

-multiplexarea in frecventa (FDMA - Frecquency Division Multiple Access)

-multiplexarea in timp (TDMA - Time Division Multiple Access).

Initial, pentru sistemul GSM a fost alocata banda de 900 Mhz, iar mai tarziu

au fost alocate frecvente si la 1.800 Mhz pentru al doilea sistem, care in esenta este

similar cu GSM, numit DCS (Digital Communication System pe 1.800 Mhz). In

cadrul GSM, fiecare celula deservita de o statie radio de baza (Base Tranceiver

Station - BTS) admite maxim 200 de canale full-duplex. Fiecare canal este

constituitdintr-o frecventa purtatoare tur, de la statia mobila la statia de baza (uplink)

in gama 890...915 Mhz, si o frecventa purtatoare retur, de la statia de baza la statia

mobila, (downlink) in gama 935...960 Mhz. Fiecare banda de frecventa are o largime

de 200 kHz. Intr-un cadru TDMA sunt alocate opt intervale de timp (time-slots)

pentru semnalele vocale sau de date. In cadrul benzii standard de 25 Mhz alocata

pentru seviciile de telecomunicatii mobile, fiecare dintre cele 124 de canale de

frecventa suporta opt conexiuni separate, utilizand multiplexarea prin diviziunea

timpului (TDMA), dand astfel posibilitatea alocarii celor 124 de purtatoare la -

teoretic - 992 de canale vocale sau de date. Pentru a evita interferentele cu celule

vecine, multe canale nu sunt utilizate.

1.4.1 Particularităţile sistemului DCS 1800

Banda de frecvenţă la emisie (în direcţia ME → BS) este 1710 -1785 MHz.

Banda de frecvenţă la recepţie (în direcţia BS ← ME) este 1805 – 1880 MHz.

Banda de canal ∆fc : 200 kHz = 0,2 MHz.

Numărul de canale radio este de 374.

Putere emisie semnal TMD 1,0 mW… 1 W / 0…+30 dBm.

Numărul de nivele a reglării puterii de emisie este 16 nivele.

GSM 1800 cu acumulator BLD–3:

- regim: de aşteptare - de la 150 pînă la 300 ore,

- regim: radio + HDS–3 : mai mult de 20 ore,

- regim: radio + IHF (Integrated Hands Free) : mai mult de 8 ore,

- regim de comunicare: timp de comunicare : de la 2 pînă la 5 ore,

Tabelul 1.1 Caracteristici ale sistemului GSM

Caracteristici tehnice Parametrii

• Tehnica de acces multiplu: TDMA de bandă îngustă• Separarea purtătoarelor: 200 kHz• Debitul rezultat în urmadigitizării vocii:

13 kbps (rată întreagă)6.5 kbps (rată 1/2)

• Numărul de canale(temporale)/purtătoare:

g (pentru voce codată la rată întreagă)16 (pentru voce codată la rată 1/2)

•Numărul total de canale: 124x8= 992 (pentru voce codată la rată întreagă)124X16 -1984 (pentru voce codată la rată 1/2)

•Debitul de informaţie/purtătoare 271 kbps•Debitul de informaţie/canal 33.88 kbps (rată întreagă)

16.97 kbps (pentru voce codată la rată 1/2)•Codarea vocii hibridă (LPC-LTP-RPE. Linear Predictive Coding -

Long Term Prediction - Regular Puise Excitation);260 biţi/20 msec de vorbire (rată întreagă)130 biţi/20 msec de vorbire (rată 1/2)

•Codarea canalului pe interfaţa radio adaptivă, cod paritate + cod convoluţional nesistematic cu rată 1/2. Semnalizările se codează cu cod Fire (184, 224) concatenat cu cod convoluţional nesistematic cu rată 1/2.

•Egalizarea canalelor pe interfaţa radio egalizare adaptivă cu egalizator Viterbi.•Debitul pe liniile fixe: 16 kbps (pentru voce codată la rată întreagă)

8 kbps (pentru voce codată la rată 1/2)•Servicii de bază telefonie, transmisii de date la debite de pînă la 9600

II PROIECTAREA UNEI REŢELE CELULARE DE COMUNICAŢII

MOBILE

2.1 Date iniţiale

i=5;j=0;R=11 km;Sistem DCS 1800;=1735÷1760 MHz;

∆ =1830÷1855 MHz;

∆ ;

(2.1)

=1760-1735=25 MHz; ∆ =1855-1830=25 MHz.

2.2 Calculul proiectării reţelei celulare de comunicaţii mobile

1. Calculăm numărul de canale într-o celulă:

N = = (2.2)

N = 125 canale.

= N-1= 125-1=124 canale.

2. Calculăm numărul de celule într-un cluster:

k= (2.3)

k= = 25+0+0=25 celule.

3. Determinăm distanța de reutilizare a frecvenței:

;I metodă:

D=R (2.4)

D=11 11 km.II metodă:

D = R (2.5)

D = 11 =

=11 =11 =11 km.

4. Repartizăm canalele în seturi pe celulă după algoritmul de distribuire fixă:

Tabelul 2.1 Repartizarea canalelor în seturi pe celulă

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25

26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50

51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 62 63 64 65 66 67 68 69 70 71 72 73 74 75

76 77 78 79 80 81 82 83 84 85 86 87 88 89 90 91 92 93 94 95 96 97 98 99 100

101 102 103 104 105 106 107 108 109 110 111 112 113 114 115 116 117 118 119 120 121 123 124

Conform tabelului, determinam setul de canele.

Setul de canale constă din 5, 30, 55, 80, 105.

5. Să se repartizeze celulele în claster şi în afara lui (7 clustere - un cluster

centaral şi 6 clustere periferice).

Figura 2.1 Repartizarea celulelor în cluster

;

6. Pentru RICM să se reprezinte planul de frecvenţe,canalul duplex şi setul de canale corespunzător:

Figura 2.2 Planul de frecvenţe

CONCLUZII

Pentru proiectarea reţelei GSM conform datelor iniţiale, pentru satisfacerea

unor obiective menţionate este necesar ca parametrii reţelei să posede valori optime.

Iniţial se calculează numarul total de canale, conform datelor acesta fiind 124

deoarece pentru sistemele GSM este nevoie de un canal pentru benzile de protecţie.

Numărul de canale radio în reţea va depinde de banda alocată pentru

implimentarea reţelei, conform datelor banda de frecvenţă este

1735÷1760/1830÷1855 MHz . Alocarea lor în celulele reţelei se efectuează ţinînd

cont de interferenţele izocanale şi adiacente, care vor apărea, şi de serviciile de

telecomunicaţii ce utilizează astfel de benzi. În cazul dat de proiectare numărul de

canale în celulele reţelei se menţine constant.

Realizînd calculul determinării mărimei cluster-ului în cazul nostrum acesta

fiind de 25 celule, putem spune ca acesta depinde de interferenţele provocate în

celulă, care determină calitatea comunicaţiei şi de capacitatea sistemului. Această

solicitare se ia în consideraţie deoarece de mărimea cluster-ului va depinde numărul

de celule în reţea şi, respectiv, costul reţelei şi capacitatea sa.

Valoarea adecvată a capacităţii de trafic influenţează decisiv calitatea

comunicaţiei. Intensitatea traficului într-o celulă este funcţie de numărul de canale în

celulă m şi probabilitatea de blocare PB . Creşterea capacităţii de trafic a celulei se

poate face prin reducerea interferenţelor, obţinîndu-se mărimi mai mici ale factorului

de reutilizare, ceea ce este echivalent cu utilizarea canalelor radio suplimentare.

BIBLIOGRAFIE

1. Zahan S. Telefonia Digitală în reţelele de Telecomunicaţii. Ed. Albastra, 2001

2. Traficul în reţelele de telecomunicaţii. – Bucureşti, Editura Tehnică, 1995

3. http://www.scritube.com/tehnica-mecanica/RADIATIILE-EMISE-DE-STATIILE-

D1321511247.php