Neomodernismul

-Ipostaze ale temei iubirii-

Cuprins:

ContextEtapeCaracterizareNichita StănescuIpostaze ale iubiriiVerificare

1. CONTEXT

După cel de-al Doilea Război Mondial, influenţa politicului asupra culturii a fost puternică şi a provocat o stratificare a literaturii în toate genurile:

1. Literatura care păstrează tradiţia interbelică - păstrează ridicată ştacheta valorii, oferind un termen de comparaţie;

2. Literatura proletcultistă- valoarea estetică dispare în favoarea unor idei politice;

3. Literatura modernă- sincronizată cu literatura universală, caracterizată printr-un stil conotativ subliminal, din nevoia de a păcăli cenzura.

2. ETAPE

Privită retrospectiv, poezia postebelică s-ar desfăşura în următoarele etape:

I. 1945- 1947:1. Poezia contestatară: promivată de: Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Constant Tonegaru-oroarea faţă de război, dominantă subiectivă, ironie, deschidere către concret2. Poezia suprarealistă: reluare a unui eveniment avangardist; prmovată de: Ghersim Luca, 3. „Cercul literar de la Sibiu” reprezentanţi: Radu Stanca, Şt. Augustin Doinaş; Se urmărea „resurecţia baladei”, reintroducerea epicului în poezie

II. 1948-1960poezia cade sub incidenţa proletcultismului, marii poeţi interbelici sunt interzişi, poezia proletcultistă este rudimentară, dominată de un epic primitiv, ritmul şi rima sunt facile, iar poezia devine un instrument de luptă al clasei muncitoare.

III. 1960-1970-perioadă de regenerare a spiritului românesc anticipată de poezia lui N.Labiş; -se reafirmă esteticul ca unică valoare şi măsură a artei-N. Stănescu scrie o poezie a „necuvintelor”-Cezar Baltag: o poezie a conceptelor-Ioan Alexandru si Ion Gheorghe: „expresionismul ţărănesc”-Marin Sorescu: poezie bazată pe ironie şi pe spirit ludic-Ana Blandiana: poezie de un lirism cerebral

IV.1970. Reprezentanţi: Leonid Dimov, Virgil Mazilescu.Şerban Foarţă: rigoare formală şi muzicalitate; Mircea Dinescu: lirică a protestului;

V. 1980: 1.Generaţia ’80: Postmodernismul: Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Stratan: ludic, intertextualitate, accent pe meşteşug2. „poezia cotidianului, o poezie bazată pe banalitatea vieţii de zi cu zi”: Mariana Marin, Romulus Bucur;3. „poezia metafizicului, transcendenţa este trăită ca eveniment real al eului”: Nichita Danilov, Ion Mureşan, Ioan Moldovan4. „poezia nevrozei, capacitatea noastră de a da sens aberaţiei”: Cristian Popescu, Călin Vasile, Matei Vişniec

3.CARACTERIZARE

Neomodernismul nu poate fi receptat fără o

punere in relaţie cu modernismul.

Putem inţelege mai bine semnificaţia prefixului „neo-” care desparte cele doua curente dacă facem referire la modernitatea artistică şi literară, ce reprezintă perioada de afirmare a lirismului şi de cristalizare a unui limbaj poetic.

Ca orientare literară, este considerat o replică a poemelor oficiale pătrunse de spritul epocii de după 1944 şi la subordonarea literaturii faţă de ideologic.

Este neomodernismul un element de continuitate

sau de eliberare de o etapă culturală anterioară?

• Neomodernismul este simţit şi experimentat, diferit de cei care au făcut parte din generaţia 60-70.

•Eugen Negrici face în acest sens un inventar al instrumentarului poetic.

Anormalitatea expresiei, teoretizată de Hugo Friedrich se regăseşte în poezia începând cu anii 70, fiind rezultatul transfigurării existentului până la desfigurarea lui.

Marin Sorescu Nichita Stănescu Ana BlandianaNicolae Labiş

( 1933 – 1983 )

Nichita Stănescu

4. NICHITA STĂNESCU

“Sensul iubirii”

1960

1964

Preia :

de la Eminescu: ilimitarea combinatoriede la Arghezi: uzitarea anumitor expresii

durede la Blaga: proiecţia filozoficăde la Barbu: încifrarea, ermeticulde la Bacovia: aplicările obsedante ale tonului şi anumite stări

5. IPOSTAZE ALE IUBIRII

CântecE o întamplare a fiinţei mele:

şi-atunci, fericirea dinlăuntrul meue mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâsneşti într-o îmbrăţişaremereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvintelungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despartfluviul rece de delta fierbinte,ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mitâmpla de stele, până cândlumea mea prelungă şi în nesfârşirese face coloană sau altcevamult mai înalt, şi mult mai curand.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!Două cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,două culori ce nu s-au văzut niciodată,una foarte de jos, întoarsă spre pământ,una foarte de sus, aproape ruptăîn înfrigurata, neasemuita luptăa minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Numeroase poezii stănesciene poartă numele de “Cântec”

Sentimentul propice poeziei este însăşi “întâmplarea fiinţei”, sinonimă cu fericirea aproape imposibil de tradus în cuvinte.

Revelarea propriei fiinţe este posibilă prin prezenţa fiinţei iubite.

Miracolul vorbirii îndrăgostiţilor

Cuvântul are o putere colosală şi capătă dimensiuni cosmice

Stare maximă, făcând referire la îmbrăţişarea “dureroasă, minunată” a vieţii înseşi”

Exprimă starea primordială prin verbul “a fi”

Creionează ordinea elementelor “genezice” prin concomitenţa şi prin diferenţierea sentimentului de cuvânt

Exprimă conglomeratul semantic alcătuit din verbele: a fi, a iubi şi a comunica

Cântec fără vârstă; iubire adolescentină

Arhetipul fenimin: dualitate primordială

Imagistică erotică

Perfecţiunea corpului feminin

ESTETICA STĂNESCIANĂ:

TEME:

cunoaşterea

iubirea

creaţia

Geneza

6. VERIFICARE

1. Precizaţi contextul apariţiei neomodernismului.

2. Enumeraţi cel puţin doi reprezentanţi

ai acestui curent.

3. Menţionaţi două teme sau motive

specifice neomodernismului.

Proiect realizat de:

Cristian Irina

Dumitru Sorina

Irimia Carmen

Lotrea Cristiana

Mitrea Ileana

Mîrtea Roxana

Rădulescu Catherine

Spiridon Theodor

Tiţa Florentina

Yilmaz Rumeysa

Clasa a XII-a H

Colegiul Naţional Iulia Hasdeu,Bucureşti

Prof. coordonator: Mimi Dumitrache