Discriminarea copiilor cu dizabilitati Un copil discriminat viseaza la :

Egalitatea de șansă.La o școală obișnuită din cartierul lor.

La joaca cu ceilalți copii.La o familie împlinită și o meserie atunci când vor ajunge

adulți. Visuri firești și deloc ieșite din comun, dar de care sunt

îndepărtați pe zi ce trece a vieții lor tot mai mult.

Copiii cu dizabilități din România sunt discriminați zilnic, priviți cu neîncredere, dați la o parte, puși pe bară sau neacceptați în școlile obișnuite.În spatele unei nevoi speciale se află întotdeauna un copil frumos, dornic să descopere lumea. Copilul căruia noi, de cele mai multe ori, îi vedem doar dizabilitatea visează să fie eroul din desene animate, astronaut, doctor sau orice altceva care să dovedească lumii că poate face lucruri mărețe. Poate fi fascinat de vioară, de mediul înconjurător, de universul culorilor așternute pe hârtie sau pânză, de cosmos sau de animale și, mai presus de orice, își dorește să se joace și să fie iubit. Așa sunt toți copiii, așa se dezvoltă și așa iau naștere visuri. Copiii ne dovedesc că sunt adevărate comori care, printr-un zâmbet sau o îmbrățișare, ne arată că fiecare zi poate fi remarcabilă. Depinde doar de noi să îi sprijinim ca să ajungă acolo unde visează.Visurile unui copil nu țin cont de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă sau afecțiune. Nu știu să defavorizeze, așa că se 'inserează' nevăzute în mintea sau sufletul oricărui copil.

Discriminarea nu are vârstă

Discriminarea se poate manifesta de timpuriu, așa cum se întâmplă în școli. Deși legislația le garantează o educație egală, copiii cu dizabilități întâmpină dificultăți în a avea acces la o școală obișnuită. Se confruntă cu reticența cadrului didactic și apoi cu prejudecățile celorlalți părinți, care, din lipsă de informare, le condamnă dizabilitatea. În final, părintele devine neputincios în fața unui sistem care îi discriminează copilul și apelează la instituții închise sau școli speciale, iar copilul lui își pierde șansa de a crește firesc, alături de ceilalti copii.Mai mult, v-ați gândit vreodată câtă durere se poate ascunde în sufletul unui părinte care își duce copilul în parc doar după ce toți ceilalți copiii au plecat la masă sau la culcare? 'Îmi doresc să trăiesc momentul în care Clara va merge în parc în plină lumină a zilei, îmi doresc să se dea pe tobogan și în leagăn fără să aud cuvinte pline de răutate sau să se facă gol în jurul nostru' ne spune Mădălina Turza, mama unei fetițe cu Sindrom Down. 

"Copiii nu își vor aminti de lucrurile materiale pe care le-ai dăruit lor, ci de sentimentele pe care le-ai împărtășit lor."— Richard L.Evans.Cum identifici discriminarea?

Discriminarea este o acțiune care presupune un tratament diferit, nedrept față de persoane din cauza apartenenței lor la un anumit grup social. Există mai multe forme de comportamente discriminatorii, dar toate implică o anumită formă de excludere sau de respingere și încălcarea unui drept garantat de lege, cum ar fi accesul la educație de calitate.

'Copilul meu a fost dat afară din școală. Nu știu și nu am unde să merg cu el. A fost batjocorit, îmbrâncit, făcut retardat, handicapat, umilit. Copilul meu are Sindrom Down.', scrie Mădălina Turza (Președintele Centrului European pentru Drepturile copiilor cu Dizabilități).

Însă, chiar dacă are Sindromul Down, copilul Mădălinei râde, se joacă, construiește turnuri nesfârșite de cuburi colorate și și-ar dori să fie cel mai bun prieten al lui Sportacus. Zâmbește când îi zâmbești, te îmbrățișează când nu te aștepți și îți oferă brusc și necondiționat o mostră din felul în care ea înțelege și iubește lumea și oamenii: fără bariere, convenții și prejudecăți.Persoanele cu dizabilitati sunt excluse de la viata sociala (plimbandu-se doar intre locuinta si institutii specializate), fiindu-le adesea ingradit dreptul de a intra in contact cu un mediu care i-ar putea face sa simta realitatea care ii inconjoara. Pentru subiectii dizabilitatii, barierele sunt exterioare, au caracter mecanic, tehnologic sau administrativ. Independenta specific in plan social inseamna, pentru acesti oameni, rampe si alte mijloace de acces si de deplasare pe care le intelegge toata lumea pentru ca, daca nu sunt vizibile, pot deveni vizualizabile. Dar, peste toate acestea, e nevoie de servicii specifice, de organizare, de educatie adecvata, de profesionalizare onoranta si onorabila, de amenajarea unor locuri de munca si, mai cu seama, de recunoasterea de catre autoritatea publica a adevarului ingradirii sociale a libertatii unui important numar de cetateni si purcesul la decizia politica reparatoare in spiritul imperativ al drepturilor omului.